LI CUNTI DI LU ZU VITU SPICIALI
(cuntaturi di cunti a villa comunali)
( Lu sbarcu in Sicilia di lAlliati; A storia di lunit dItalia; A cavallaria rusticana; Archimedi contru li rumani.)
in due atti
epici-maccheronici-siculu-picareschi
Di
Antonio Sapienza
Marzo 2009
Personaggi:
Vitu Specialipuparu;
Presentatoresuo assistente;
Voce dal pubblico..dissenziente.
Atto I
Sulla nuda scena verr posto un leggio a sinistra del palco, Le luci illumineranno il predetto, a seconda delle fasi dello spettacolo. Musiche adatte.
Quando si aprir il sipario, entrer in scena il presentatore, smilzo (o presentatrice). Indosser un frac sui generis, di due misure pi grande. Al contrario lo zu Vitu, un omaccione, indosser un frac due misure pi piccolo.
La Voce, il terzo attore o attrice, proverr dalle prime file di posti in sala.
Presentatore- Spittabbile pubblico presenti in sala e pubblico che ci segue da casa sui teleschermi-
Voce A vo cuccati beddui teleschermi, cc, nta nu tintu tiatrinu dillopira de pupi? Ma cchi minchiati vai dicennu!-
Presentatore A scusari, beddu arrucatu, ma labitudine a presentare grandi eventi che mi induce-
Voce Ma cchi ci ancucchi! A vo finiri o no? Tantu u sapemu ca siti morti di fami e pupari di strapazzu!-
Presentatore- Ma ju dicu, ju dicu! Ma cu ci lu purt a chistu beddu spicchiu di mennula amara nta stu tiatritru, ammenza a genti arrucata?
Scusate signore e signori, scusate il piccolo insignificante incidenti e passiamo oltre-
Voce Passiamo oltre (imitando il presentatore) E cchi ? Aora passasti allitalianu?-
Presentatore Ci vuoi fari travagghiari o no? Picch, sai, ci voli nenti a ritirarimi e appoi co pubbricu pavanti, ta vidi tu!-
Voce Avanti va pi stavolta parra, ma accura a chiddu ca dici.-
Prisintatore Grazia assai (ironico) Allora stavumu dicennu ca oggi vapprisintamu quattru cunti di lu zu Vitu, composti passannuaeri, di notti e pi puntigliu.
E sunu:
Lu sbarcu in Sicilia di lAlliati e A storia dellunit dItalia., A vallaria rusticana e Archimedi contru li rumani.
Vi raccumannu ascutati con attenzioni e co cori in manu-
Voce E ca fari co cori? Pi vuattri ci voli a quarumi!-
Prisintatori E attorna! Ecco a voi lu zu Vitu Spicialiiii!!!!-
Entra Vito, lentamente, dondolandosi, dando occhiate di fuoco alla platea in cerca del disturbatore. Si pone al centro della scena, si aggiusta i pantaloni, si soffia il naso e attacca:
Vito Amici mei carissimi, affezzionatu pubblicu, macari a chiddu ca parra ammatula dda giusu, vi vogghiu cuntari stasera quattru storii frischi frischi, quasi di jiurnata.
I titoli vi dissi ddu tintu presentaturi, provucaturi, spacciaturi- osia millantatori - scunghiurutu e sparrinu!-
Voce Bravo!-
Vito Grazie!-
Voce Prego.
Vito - Pi primu accuminzu cuntannivi la storia di lu sbarcu in Sicilia di lAlliati. Accura ca nun tuttoru chiddu ca luci, no sensu ca chiddu ca sacciu, chiddu ca marrivordu, chiddu ca scrissi e chiddu ca vi cuntu.
Ora attenzioni: pi cu avi u sbaddu e pi cu voli sentiri pallianarsi, siti pregati di starivi muti, zitti e sori.
Un minuto pi cuncintrarimi (Entra il presentatore)
Dunchi attacca banna: rullo di tamburi.
Presentatore - LU SBARCU IN SICILIA DI LALLIATI.
( comu lu cunta lu zu Vitu, a pattruni e criati)
Vito -
Quannu nta lannu 43 a verra
pi lItaliaddivint n pocu fitusa,
na nu certu postu di lInghilterra,
lAlliati sassittarunu a tavulinu
cu n mazzi carti e n quarti vinu,
pi decidiri si passari da Sarausa,
paccuminzari na bella invasiuni,
o fari nu sbarcu a Lampedusa
Fremmi tutti! dissu Yancke so cuscini,
E si ci scangiunu pi clandestini?
Cchi minchi dici! ci dissi lalbiuni,
Cerchi forsi scusi pe to parenti?
Cangia sunata, pezzu di sciavuni.
Orbene, il dato tratto, oramai,
e parra picca annunca tinni vai!
Ma vo cuccati. Ci dissi lu tinenti,
A sapiri, beddu, si ci primmetti,
ca nui pigghiamu lisula comu nenti:
Nabbastunu du o tri corazzati,
pi rumpiri lossa a ssi sfissati!
Voce A cui sfissatu?, a mia? Ahu zu Vitu e cchi ssu sti cosi?-
Vitu Mutu e rispetta a puisia. Comu ti primmetti, e comu osi?-
Voci Bonu va, stasira nirvusu, megghiu ca maggiuccu, comu dusu.-
Vitu E bbonu pinzasti, beddu carusu. Allura marripigghiu immantenenti:
A stu puntu si misuru lelmetti
e si pigghiarunu a vastunati.
Si stavunu facennu a pulpetti,
quannunu dissi: Ah e i fascisti?
Prestu priparamu piani e listi!
Alfin, tutti bedde prufumati,
mbaccarunu supri turpidineri,
facennu rotta, tutti arruffati,
versu la Sicilia, terra civili,
ca laspittava cu surdate fucili;
e cu tri batterie di cannuneri
(tri cannoni lignu e unu veru),
allIsula, contraerei straneri;
e n cannoni a Santa Banascia,
contro la flotta e cos sia.
Appena sbarcanu nta lImperu,
cu ddu gran caudu ca si squagghiava,
si ficiuru u bagnu, po si suseru
e conquistaru na garitta, di gettu,
unni tri surdati jucavano mazzettu.
Nto mentri nto portu di Sarausa,
nun ci capeva mancu na paranza,
tantu eranu li navi alla rinfusa.
Italiani? No! di lAlliati,
Comu? E li cannoni? E li surdati?
I surdati svignaru senza creanza;
cograndi cannoni finiu a fetu;
lu Cumandu dAusta persi sustanza,
e li sarausani, menzi affamati,
mangiavani galletti di lAlliati.
Voce- Murtizzi di fami e ruffiani!-
Vito Abbasta ca n affenni cristiani-
Quannu arrivarunu allu Simetu,
ssi liberatori, pigghiati a mazzu,
attruvaru n plotoni beddu quietu,
ca ci fici vidiri succi viddi
a ssArmata a strisci e stiddi.
Voci Accuss si faceva la verra! E li mannaumu dritti dritti a Gibilterra!-
Vito U sintiti a stu sprudenti? Parra comuno ca navi nenti in menti! Ahu babbazunazzu e sciavuni, lu vo capiri ca si sparaunu cu na batteria, macari na sula salva di cannuni - a navi, ni facevano fari a fini di Zaccaria, ca la pigghi nto panaru ammenza a via! Allura:
Poi na muschitteria a Randazzu,
qualchi cannunata a mezza via,
e app tuttu fin a pruvulazzu.
Ammentri cera unu ca vanniava:
Jittatili a mari! e sancazzava.
A cui? Eccellenza, dici a mia?
- rispusi lEsercitu talianu -
picchannunca sta fagghiannu vossia.
E ddu papavuru, a gran vuci:
Ve lo comando, io sono il duci!
A cchi cumanni, santu cristianu,
n vidi ca semu comu lazzaruni,
cche pedi scausi e ca cavetta n manu,
ammentri ca cercamu travestimenti,
ammucciannici macari nte conventi?
Voce A vistu? Ci fu lu tradimentu!-
Vitu Fremmi tutti nu mumentu! Ah si mi vofari cuntari, statti zittu e nun parrari. Annunca, si nun ti piaci lu me cuntu, pigghia susiti e tinni vai, ddaccantu.-
Voce Ho pagato e ju cc restu!
Vitu E allura fai lu spittaturi onestu. Dunchi, arricupigghiu beddu lestu:
U capii ci rispunn siti filluni,
aoura ci mannu i germanisi,
ca jiettunu a mari a ssi cugghiuni!
Bravu! - Ci dissi u Re, so majist
e telogiu pi la to capacit!
E ntantu passau cchiu di n misi,
e larma sigreta nun ci arriv,
o duci ci giravanu i pampanisi;
nto mentri lu gran Re si la svignava
e lItalia, puvurazza singhiuzzava!
A stu punto linvasioni arrisult
naffari di picciriddi juculani,
e a Sicilia a libert attruv.
(Ma, cridu, si nu sbagghiu questioni,
ca chissa n fu lurtima invasioni).
E pe strati si sentiva, pi jiorna sani,
Sta canzona ca accuss faceva:
Ah, nun fazzu cchi u cuccheri,
Ma fazzu lu cavalieri,
Co ntrallazzu di me muggheri,
Cu surdate priggiuneri.
Spicialmenti cu sti nglisi
In casa nostra ca ci su:
Tutti li sira portanu fiddata,
viscotti e marmillata,
puru zuccuru e caf.
E passanu i misi e i simani,
(ntantu ni luvanu cimici, pirocchi,
e, cus, macari tistere paraocchi).
Ma, pi fortuna nostra nassuccideva
ca si parrava, magarammatula,
senza cinsura ca ti curriggeva.
(E pi finiri si fici a Riggioni,
unni sammuccuni sorda vagoni).
Fine della storia.-
Il pubblico non applaude.
Vito - Grazi, grazi assai pi lapplausu calorosu (ironico)
Esce Vito, entra il presentatore.
Presentatore- E doppu tutti ssi applausi po zu Vitu, ca vi ringrazia di cori, di panza e di quarumi, ora a ta scutare lu secunnu cuntu. E la storia di lunit dItalia, e u zu Vito prontu pi cuntarlalaria lariascanzatini Ecco a voi lu zu Vitu Spiciali, cuntaturi di cunti a villa comunali!-
Niente applausi, entra Vito.
Vito - Spittabbile pubblico fatto di amici, amatori appassionati, e (pernacchia dal pubblico)zaurdi e affini, sabbuturia vi dissi ca stasera vi cuntavu A Storia di lunit dItalia, ma non comu vua ta sintutu finu a ora, nun comu si svulgiu paccamora, ma comu lha percepita il mio sentire, ( pernacchia) bbonu va, ci risemu, oggi nun sattravagghia dicevo ca sta storia mi vinni nto sonnu, stanotti, ammentri Ciuzza mi faceva cunnotti, cu n cataplasma nta carina, picch mi finiu a miricina. (pernacchia super) Botta di vilenu a tia! E dissi a li mei aiutanti: accura carusi ca sta cuntata sa da fari pi cuntanti! (pernacchia) e cchi vi dicevu? E va beni, quannu si dici ca a sirataaccus, valenti, ci misi manu, e videmu com u risultatu (licenza poetica).
Attacca banna.
Rullo di tamburi.
Presentatore - A STORIA DI LUNITA DITALIA
( Comu ci la cuntau lu zu Vitu allamici da villa Solaria)
Vito -
Ata sapiri tutti, picciotti mei,
ca tantu tempu fa, forsi centanni
e passa, cera nu Re che so farisei,
ca nun si vuleva arrassignari,
daviri nu regnu quantu du sanari.
Nu jornu, stuffu, appizz sti banni:
Lauta e munifica ricumpenza,
a cu mi dici comu fari cchi granni,
lu me riami e li so citatini,
magari chissacci finu a Carlintini.
Sapprisintanu in tanti alla residenza:
cu n libbru, cu na palla, cu nampolla,
vantannu cu la forza e lardenza,
li so rimedi, contro ssa mavaria,
longhi longhi comu na litania.
Ijst- dissunu ca pareva molla-
Cu tri lire se sanari ca mi dati,
vi dugnu a formula di na gran colla,
pi teniri attaccati o vostru regnu,
cit e paisi di cui vui siti degnu.
Lu Re, siddiatu di li minchiati
ca ijeva sintennu, da cchi di tri misi,
posi fine alludienzi annunciati
e si misi a chiangiri su lu distinu
ca ci dava un regno quanta n cufinu.
Ma lu so ciambillanu, ca lu ntisi,
ci dissi: Maijst, c un galantonu
cc fora, n certu Turi, catanisi,
e dici ca si ci dati udienza,
poni fini ai vai di voscenza.
Lu Re stancu e afflittu, senza tonu,
ci dissi: Apprezzu linteressamentu,
ma a stu puntu di bonu a bonu,
fussi megghiu darici na tagghiata,
a ssu pinzeri - ch forsi na minchiata.
U ciambillanu ci pinz n mumentu,
poi ci dissi: La Maijst vostra
lha fari pi mia, caiu sintimentu.
Sintenu cchi ni dici ssu cristianu
appoi videmu si ci livamu namu.
Lu Re si misi davanti a finestra
E disse: Fati trasiru furasteru,
ma accura, c n tavula minestra.
Sentenziato ci, si misi in posa,
comu quannu aspettava la so tosa.
Voce Zu Vitu e cu ssamicu catanisi? Chiff u canuscemu?-
Vitu Senti beddu, mi fai travagghiari, mi fai buscari u pani, o mi fai lastimari finu a dumani? Picch, si continui accuss, ju ci appizzu a libbert!-
Voce Ahu, e chi ? Arrivamu a tantu? Annunca chi pinzati ca marritiru? Avajia va videmu cchi cosi-
Vitu Ascuta beddu arrucatu, ju aia travaghiari e basta. E si tu ci primmitti, naturalmente-
Voci S pi chissu, travagghiati zu Vitu.-
Vito Alla bonora. Dunchi:
Fu introdotto Turi nto ministeru,
ca senza preamboli vinni al dunque,
comu n senzali chinu di misteru:
Maijest granni, vinni da Sicilia,
pi dirivi ca siti alla vigilia,
daddivintari sovranu ovunque,
nta lItalia e ne so paraggi,
abbasta ca diciti sulu: Dunque?,
e lu vostru regnu e bellu e fattu,
malnova mia se n mantegnu pattu.
Voce Minchia, forti ssu carusu! (occhiataccia di Vito e attimo di suspence, poi con calma attacca):
Sentennu ssi palori e ssi messaggi,
lu Re arrest comu attrunzatu,
appoi dissi: Tu dici cosi saggi,
ma questaffare comu si cummina,
senza fari di lomini tunnina?
A quali ci arrispusi Turidduzzu,
il piano semplici e giniali,
e chi criditi ca ju parru ammuzzu?
Datimi na simana di cartabianca,
e pi mia ci a nesciri na chianca.
Vada pa chianca, macari spiciali;
e ora cchi nvintasti, quali scusa,
pi rializzari sidea originali?
Maijest, assettativi n mumentu
ca vi dicu qual lu so strumentu:
Ci fussi nte paraggi di Sarausa,
n certo Caribaddi - ass valurusu,
ca pi nisula, n quarti vine na cazzusa,
vi consegna subutu, manu cu manu,
nu Regnu - da Pachinu a Milanu.
Voce Cala zu Vitu! (idem c.s.)
Viramenti - ci dissi u Re dubbiusu-
mi dissiru ca c nu certu Bossi,
ca travagghia na lItalia di susu,
dispostu a pighiarisi a stagghiata,
comu se facissi na sirinata.
Mbari, a chissu facitici fari cussi,
sintiti a mia - chiuttostu pigghiativi
u Ginirali de cammisi russi -
picch a schifiu finisci sta bega,
si vi mettiti cu chiddu e a lega!
Voce Minchiuni spertu ssu carusu! Zu Vitu facitammillu accanusciri, ci vogghiu offriri na vippita nta putia di Puddu u fitusu.-
Vitu Appoi ni parramu, curnutu e sbirru!-
Voce Cui a mia?-
Vito - No, a me soru! (idem c.s.)
U Re pinz a squaghiata da nivi,
fici finta di n poci resistenza,
e appoi decisi: Fati priparativi!
E tu mio Ciambillanu Camillu,
vidi chi po fari pi chiamarammillu.
Camillu chiam alla residenza,
il Generale; e Turi garantiva,
da tistimoniu, con la so presenza,
ca tuttu filassi lisciu comu logghiu
senza ca si pinzassa qualche mbrogghiu!
Laccordu fu stilatu e prividiva:
Du navi, milli surdati e na bannera,
e appoi ancuntrannisi a mezza riva,
quannu finiti tutte le ostilit,
ci cunsignassi u Regnu a so Maijst!
A lampu e stampu parteru a primavera,
u Ginirali cu li so belli navi,
ma na burrasca di na sorti manera,
scuncittau mozzi e vuluntari,
e n si finiva cchi di vumitari.
Arrivatu nta la terra de so avi,
Turi sintisi emozionatu,
era turnatu, ma cu fatti gravi,
ca mancu rasolu puteva luvari.
(A facci da chianca e di li dinari).
Voce Ca certu, mischineddu, si sentiva tradituri(idem c.s.)
Vito Lu vidi can nun capisci nenti? Almenu statti mutu, ci fai cchi cumparsa.-
Voce Cchi sintiti diri? Nun tradiu a Sicilia?-
Vito Chissu ti lu dissi alla vigilia. Ma su cosi ca tu nun poi capiri. Allura, dicevu:
Sbarcanu, valenti, nel suolo amatu:
sacchiappanu co fitusi de borboni;
coi fascisti, comunisti e clericatu,
cunfiscannu chiesi e conventi,
accuss, di bona bonu, comu nenti.
Passanu nta Calabria zitti e boni -
tuttassiemi, senzavante cu arreri - e co curriu pi na malazioni:
Infatti, ci sciuscianu nta na ricchia,
co Re co ciambellanutramicchia.
Voce Ah, u vidisti? allura arriva u tradituri? Forza, dacci na jiancata Turi e n cauciu nto panaru pi punizioni, e a ssi pulintunamparici larrucazioni.-
Vito Si nun fussi ca semu nta n tiatru, minchiuni, ti dicissi: Ci stai rumpennu i pampasciuni! Ma siccome siamo in scena, ti dicu sulamenti: Accura ca mi fai pena, cu ssu parrari ammatula, e senza sentimenti. Accuzza e taci, beddu valenti, annunca ci sunu tumbulati a sgrusciri e a furriari.-
Voci Pi cui, pi mia?-
Vito No, cchi dici? (ironico, poi deciso) Ci sunu pi tia e pe beati paoli! Oh! E cchicosa! Dunque:
E, cosa fatta! Ci sparanu nte peri -
o Generali, ca cascau in terra
feritu - ssi scunghiuruti bersaglieri,
apparati comu tanti jadduffi,
e armati di fucili a stuntuffi!
Tradimentu! Cca finisci a scerra!
- Dissi u Ginirali a li so surdati -
E tu catanisi, la scupetta afferra,
e nun fujiri, cumbatti con onori,
ca cc si fa lItalia o si mori!
Voci Lu dicevu ju! Sparari nta jammi o ginirali e cosa ti traditori e criminali. E Turi cchi fa? n sarruffau?-
Vito A quali! Turi, calmu, ci vanniau:
A quali onori e mori, vardati-
- ci arrispunniu Turi da luntanu-
Cc semu dacchianata e sudati,
ma u tempu di pigghiari la calata,
ca o Papa ci facemu a sirinata!
Voci Minchia forti ssu carusu!-
Vitu Chistu u dicisti gi!-
Voce Repetita aggiuvatti.-
Vitu Aggiuva ato soru!-
Ma ddu vulpuni di ciambellanu,
pigghiau co bbonu o Generali,
si desuru n vasuni e la manu,
e lu misi nto saccu belle bbonu,
ammentru Re sassittava nto tronu.
Accuss Caribaddi cappi lisula,
Turi si pigghiau la so chianca,
Bossi si maritau cu na sicula,
e li studenti facivanu calia,
pa scasciuni ca si fici lItalia.
Cc, avissa finiri lu me cuntu,
cuntentu; si n pinzassa li Taliani,
- ca doppu centucinquantanni, appuntu-
comu citatini e stativi muti!-
nun sunu tantu bboni arrinisciuti.
Fine de cunti, pi grazia di Diu, da Nazioni e di ddu rumpiscatuli di dda giusu.
Voce- Salutamu a vossia, re de cuntaturi(ironico)-
Vito Grazi assai, troppu bbonu scocciaturi. E vastasunazzu, ca facci laria cchi di mia.(minaccia benevola con la mano)-
Esce di scena di corsa, saltellando.
Rullo di tamburi.
Sipario
Atto II
Stessa scenografia dellatto precedente.
Allapertura del sipario entra il presentatore.
Presentatore - Spittabbile pubblico fatto di amici, amatori appassionati, e (pernacchia dal pubblico)zaurdi e affini, sabbuturia vi parramu da Verra di Troia, e ho visto che tanti di voi lhanno imparata a memoria, e stasera doppo lu Sbarcu in Sicilia e la storia dellUnit dItalia, stasera, dicevu pi cu n senti bbonu e se si sta mutu fussi megghiustasira cuntinuamu cuntumivi a storia da Cavallaria rusticana, non comu vua ta sintutu cu laricchi, cu cummari Lola gran buttana e Santuzza tutta casa e stinnicchi, ma comu lha percepita il suo sentire, ( pernacchia) bbonu va oggi nun sattravagghia dicevo: comu lha sintutu lu zu Vitu e cosa ca non tutti ponno dire. Osia, sta cosa ci vinni sta matina, ammentri ca si pigghiava a miricina. E mi dissi: accura a comu veni, picch pi tia ponnu essiri vileni! (pernacchia) e cchi vi dicevu? E va beni, calati juncu ca passa a chinaaccus, valenti, ci misi manu, e videmu com u risultatu (licenza poetica).
Signore e signori ecco lu zu Vitu Spiciali, u primu, u cchi granni, u cchi virili cuntaturi di cunti di la villa Billini.
Attacca banna.
Rullo di tamburi. Entra Vito. Si concentra poi attacca.
Presentatore- A Cavallaria rusticana, lu zu Vitu va cunta tutta, sana sana.:
Vito -
E or vi cuntu un fattu successu,
a occhiu e cruci, tantanni avanti,
nta n paisi ammenza li muntagni persu,
unni u Signuruzzu ci lass li scappi-
terra di malandrini e di vappi.
E, sapennu ca li scecchi siti tanti,
- e stativi muti! n faciti vuci -
vi dicu di cchi tratta, allistanti:
Si parra di corna! e si n mi sbagghiu,
siti tutti cumpitenti e cc vancagghiu!
Ondi pi cui attaccu duci duci:
Ordunque ata sapiri immantementi,
ca nta ssu jornu di suli e di luci
- picch era Pasqua dda matina
o forsi era la so tridicina
nta chiazza sapprisent malamenti
- Coppula storta, menzu malandrinu -
n Marcantoniu, ca senza comprimenti,
Fici na tagliata longa un misi,
e dissi: Sugnu Alfiu licurdisi.
Cercu n fitusu di merda chinu chinu
Carrispunni o nnomu di Turiddu Macca!
Unn? sutta tonaca do parrinu?
Veni cc, ca taiu a dari na prighera,
gran pezzu di sceccu senza tistera.
Cu ca metti u me nnomu nta vucca,
sbraitannu comu n porcu o maceddu,
senza vidiri cu c ca tallucca?
Avanti va, videmu ssa calata,
s vinu bbonu o s limulata!
Minchia. dissi Alfiu ssu riturneddu
mi pari ca si n sbagghiu custijuni,
ca po finiri a coppi cuteddu!
O cerchi na scasciuni pi fuiri
comu n saittuni, e nun ti tiri?
A vo cuccati pezzu di sciavuni
arrispunniu Turiddu beddu valenti,
Dammi n minutu a disposiziuni,
vogghiu salutari me mattri, cc allatu
comu quannu partii pi surdatu.
E doppu ti abballu, comu nenti,
supra la panza. pezzu di caijordu,
omu pi comparsa, tinte fitenti.
Intanto ammira stalliccasapuni
ca tallippu tra la panza e li cugghiuni!
Ah, ah, ah, varda ca sugnu tuttu lurdu,
picch mi la fici ncoddu po scantazzu.
Scatti a ridiri Alfiu u zavurdu.
Avanti veni mecu a cunzaria,
e ditti lultima Avemaria!
Passavanti pezzu di babbasunazzu,
ammentri ca fazzu lu me duviri,
cappoi tabbessu varba e mustazzu.
Indi, a passi bersaglieri senza posa,
salut a mattre la futura sposa.
Ci dissi senza fari tanti giri:
Vi salutu e vi baciu, mattri mia,
fazzu na passiata paddiggiriri,
varraccumannu assiss Santuzza,
e accura se sallorda cammisuzza.
Dettu fattu, savvi pi la via,
tutta di scinnuta e pettri pettri,
ca lu porta dda n funna Cunzaria.
E ntantu pinzava a li gran minni
di Lola: beddi, janchi e citrinni.
Alfiu ca laspittava menu di tri mettri,
e co cuteddu si nittava lugni,
ci dissi A salutasti a to mattri?
Si? E allura parati sta cutiddata!
E nto mentri si cal pi linfilata.
Turiddu si scans e strinsi i pugni.
Alla facciazza! E cchi nai abbentu?
N sugnu arrivatu e gi incugni?
Senza fari u cerimoniali,
comu si stila? Pezzu di armali!
Ma Alfiu ca pinzava o tradimentu,
lu mpruvulazz da testa e pedi
Voce - Zu Vitu, ma pricch Alfiu ci laveva cu Turiddu? a mia mi pari ca u cuntu fagghia-
Vito - E caviti raggiuni, mbari, ca prescia mi pass pa mentipir se stavi attentu, nto principiu dissi ca era na storia di corna, mi pari. E comunque, vegnu e marricupigghiu: Ata sapiri ca Turiddu si la faceva cu Lola, a muggheri di Alfiu u licuddisi. Chiaritu u misteru? E ora arricupigghiu veramenti:
Ma Alfiu, veloci, nta n mumentu
lu mpruvulazz di latu a latu.
Turiddu grid: Piddiu, tradimentu!
E sassupp n fendenti nta panza
ca arrisurt di vera sustanza.
Casc in terra ddu figghiusciatu
stringennusi i vuredda cu li mani,
ca pareva n caprettu sacrificatu.
Vili e mischinu ci dissi debolmenti,
tu accuss stili dammazzara genti?
E chiddu carrispinniu: Comu e cani
ana moriri chiddi comu a tia,
ca nzurtanu le mogli de cristiani.
N tabbastava cchi a manza Santuzza,
ca ti vulevammuccari puru a Luluzza?
E ora mori taliannu a mia,
e n circari lu me pirdunu, beddu,
pi tutti i santi veri, e cos sia!
Appoi supra na petra sassitt,
aspittannu a Turiddu ca esal.
Ah! Anammazzatu compari Turiddu!
Vanniau qualcuna nte vicinanzi,
picch ci lavia susciatu nariddu.
Or sapiti la sunata sana sana
da me cavallaria rusticana.
Voce - Comu e accuss finiu? E nun ci fu vinnitta?-
Vito - E cchi vulevi a verra di Troia? Di chidda vi la cuntai gi tutta la storia.-
Voce - E ju senza vinnitta n sacciu stari, mi pari mali.-
Vito - Ahu beddu, e a voi finiri botta di sali!-
Voce - No ca na finisciu. Accuss ci arrestu di trunzu.-
Vito - Mbari, cunzoliti, ci nascisti. Pir, hai raggiuni, ci voli la vinnitta! E ora la mprovvisu:
Nun appena si sappi la nutizia,
tuttu lu paisi arrest stuccatu:
Comu, si dissi, e cch cosa fattizia
ca n tintu licuddiotu spigna
a uno do paisi e si la svigna?
E allura u primu, menzu sciancatu
sapprisint e dissi: Ju ci penzu
a nzignari a ssu malarucatu,
larrucazioni ca ci voli,
quann vera la luci del soli!
Ma Santa circ cu locchi lassenzu
di Lola, la quali, prima avvamp,
poi di bottu detti il cunsenzu.
E allura i du fimmini servaggi
circanu Alfiu nte paraggi.
Lu truvarunu ca faciva a pop.
Subbutu Santuzza cu fari dicisu,
a terra, di spaddi, larruzzul,
ammentri Lola lacchiapp pe cugghiuni,
e cun sulu colpu lu fici cappuni!
E cu stu trufeu appena recisu,
sapprisintarunu nta ddi signuri,
e dissiru, pi essiri precisu:
Chist lu cosu do sbirre cunnutu
ca u nostru masculu misi nto tabbutu,
Vinnitta fatta, salvato lanuri,
di li fimmini di Turiddu Macca,
ca pi iddu morivano damuri.
E vi cuntai, sta vota tutta sana,
a storia da cavallaria rrusticana!
Voce - Minchia, zu Vitu e cchi cosi su chissi? Du fimmini vanna fari sta valentia? E senza pinnarisi pa gilusia? Cca semu n pugnu damici -fissi, ma n semu, pi certu, ammuccalapuni.-
Vito - Ahu vastasi di dura cervice, e cchi cridi tu ca lispirazioni, e pi junta cu limprovvizasioni, arriva e cala do cielu e dice: sta attenta lamici rumpicugghiuni? Tabbasta sapiri ca cavalleria, magari pe fimmini valentia, (specia quannu certi cosi fitusi, ci levanu lamuri a ddi carusi).
E ora tutti a casa, beddi valenti, ca finiu a cuntata paccamora, ni videmu a dumani, si Ddiu cunsenti, pi nautra cuntata ntricalora.
Bonanotti a tutta a compagnia, e na panzata di sonnu a mia!-
Voce- E a storia di Acchimedi contru li romani, comu finiu, forsi a schifiu?-
Vito Morti subbitania, mava scurdatu.-
Voci E si sapeva ca stati antrunannu-
Vito Mutu ti dissi, specie di ottomannu! Ju sacciu priffittamenti chiddu ca sa fari; macari u pulici oggi ava parrai. Vegnu e mi spiegu:
A ta sapiri ca millanni e passa, nta na cit di nnomu Sarausa, cera nu scienziatu ca si la spassa, cu na bedda e ricca carusa.
Ma n jornu lu nimicu minazz la so cittati, e iddu ca era baldu e forti, in veritati, si misi a disposizioni di lu so Re, pi commattiri contri romani e i so lacch.
Allura aspettati ca mi cuncentru, nu minutu, forsi unu, ora rammentu.-
Entra il presentatore.
Presentatore Ecco giunto il mio momento. Oggi u zu Vitu scatasciau da sulu senza il mio interventu. Stativi sori e ascutati lo scontro titanico tra li romani e il nostro eroico scienziato-
Voce Ahu, ma nun era sarausanu?-
Presentatore E sempri sicilianu fu e pe so manu, purtau alla nostra terra tantu onori e gloria, ca u zu Vitu ci vosi scriviri tutta la storia.
Allura: ACCHIMEDI CONTRU LI RUMANI
(comu la cunta lu zu Vitu, oggi e puru dumani)
Vito -
Allebbrica a lu Re di Sarausa
- ca cus picch si chimava Tirannu -
ammentri ca si biveva na gazzusa,
qualcunu ci sciusci sta notizia rara:
A fariti verra, Roma sappripara.
Alluru Re, pinzirusu, dissi: Tannu
a stari friscu cu mi voli futtiri.
E pigghiati tutti i citadini nto sonnu,
li fici armari di lanci e fucili,
pi combattiri contru ssi incivili!
Appoi chiam lu ciambillanu pi diri
ad Acchimedi ca cavissa parrari.
Cc sugnu! Eccellenza, mio Siri.
Ci dissi lu grandi scienziatu,
ca era scuntentu e menzu ncazzatu.
Lu Re pigghiatulu co bonu Mbari,
-ci dissi- tu arraggiuni ca testa,
e non cche pedi, comu a tutti pari,
e allura nventa qualcosa, comu usi
pi frimmari a ssi cusazzi fitusi!
Ccillenza, ccu sarissi ssa genti lesta?
Ma i rumani, mortisubbitania,
genti senza abbentu e ass mulesta.
Ca sammuccanu Cattagine i so cuscini,
e tutta lAfrica - senza cunfini!
Minchia! - dissu scinziata litania-
Ssi cosi fanu girari pampasciuni,
ora nventu na cusuzza ca lannia.
Varda, a ssi gran minchiuni e vastasazzi,
ci fazzu varba capiddi e mustazzi!
Penza ca tarripenza a ogni gnuni,
di jornu di notti e di matina,
infinanvintava comun gran cannoni,
ca nto CastellUriulu lu piazzava
e cu n friscaletti luntanu camannava;
o Casteddu ci ammucci na mina;
alla marina ci munt li so specchi;
appoi, si fici veniri da Cina,
na para di razzi e n cani mastinu,
e i misa va venitu, o dda vicinu.
E comu si prisintanu ssi beddi spicchi,
mittiu in motu lu raggiu di la motti,
ca ci mprist Gugliemmu di Scandicchi.
Ma sbagghi mira, e, tirati li summi,
fici minnitta di muletti e stummi.
(E subbutu nto telegiunnali da notti,
si ntisi la prutesta arraggiata,
di lanimalisti e de so picciotti,
picch sammazzavanu comu cani,
li pisci, allocu di li cristiani!)
Voce Chissa na pallunata granni comu na casa. A cchi nancucchiati zu Vitu, n funnu, allebbrica chi cera u telegiunnali?-
Vito U teleggiunnali forsi n cera attunnu, ma di ddi scassa baddi ci nerunu a quintali. Dunchi:
Ma Acchimedi dannisi na manata,
nta frunti, punt li specchi da marina,
contro li primi navi di larmata,
cabbruciaru di na sorti di manera,
partennu da chiglia finu alla bannera.
Lammiragliu dalla so cabina,
tiligraf a tutti corazzati:
Vardativi da chiddu ca vi cummina,
ssArchimedi, babbu sarausanu.
Servi na lezione di prima manu:
Cu tutti i grossi calibri sparati,
po dati lassaltu a larma bianca,
cu du milla e cincucentu surdati!
Accuss tutti li navi armarunu
lu gran pavesi e attraccarunu.
Ma na burdata do Re, a manu manca,
cintr nto cori la Caiu Duiliu,
ca affunn nto mari, da testa allanca.
E tutti comandanti de corazzati,
sarrunghiarunu beddancazzati!
Voce Grossa zu Vitu! Tannu chi ceranu i cannoni?-
Vito Ma ceranu, sicuramenti, li sciavuni! Comu a tia!-
Voci E cchi sentiti diri ca ci laviti cu mia? Ju li minchiati nuni suppottu!-
Vito E allura pigghiati lu cappottu e fatti quattro passi di caminata, senti a mia!-
Voce Ca ora ju dassi ardenza a vossia-
Vito E allura ascuta in silente silenzio, camurria! Dunchi:
E appoi, pi scornu di lAmmiragliu,
cal da lalti muri cittadini,
na speci i parancu cu nu firmagliu,
agganci la so navi da vilera -
scunquassannula di na sorti manera -
po la is nta laria pi li curdini,
nfini la mull di prua, e laffunn
assemi a li surdati e a li parrini.
Basta, dissi allura u Cumannanti,
ca ci voli nidea ass brillanti!
Si tinni gran cunsigghiu ca decret:
Acchiamati Marcellu cu primura!
Lo quali Cunsulu, dattaccari pinz
dalla masseria di massaru Turi,
sbirru, cunnutu e gran tradituri!
Accuss vosi la sorti e la vintura,
ca no giru di mancu na simana,
li romani satarunu li mura.
E scannarunu labitanti, mischinetti,
come se usa fari co capretti.
Acchimedi ca sa visti da luntana,
pigghi lamara strada di lesiliu,
pi cuppa di ssi figghi di buttana!
Mentri Marcellu circav in tutti lati,
pi darici na fraccata di vastunati.
Ma nu marinaru di lu Duiliu,
scampatu da morti, u visti luntanu,
laffrunt e ci dissi: Pi SantErsiliu,
tu affunnasti la me navi, ti rammenti?
e ora scappi senza pagari nenti?
E pigghiata la daga cu ddu manu,
e furriatallaria, comu ventu,
lu fiddi tuttu, beddu e sanu.
Ma Acchimedi dissi, taliannulu stortu:
Vili, tu ammazzi nomu gi mortu!
Accuss finiu lu commattimentu,
cu cchi di decimila morti ammazzati,
e cu rovini, chianti e tradimentu.
Po Marcellu, scunzulatu, po maceddu,
misi u pedi supra mina ddo Casteddu!
(E satau allaria, finicchiu e beddu.)
Vito Grazie, nun vi scomodati cu tutti sti applausisenn vabbruciunu i manu ei corna, specialmenti a tia, testa di chiuppuru (guarda lo spettatore che fa la Voce) da vicaria.
Voce Cchi dici a mia?-
Vito No, a me soru o a me zia!-
Voce Mi parevasintiti zu Vitu, u prossimu cuntu quali sar?-
Vito U prossimu? U prossimu sar a storia di un puparu ca ci duna na passata di vastunati a un tizio cchi unicu ca raruca tra n centinare di spittaturi, sarmali, rumpi lanima e i pampasciuni, comu n tintu cacaturi, ca n voli riturnari intro cantru di Cattaggiruni. O ora ca mi pigghiai stu lussu, pi sta sira stujiativi lu mussu.-
Fischi e pernacchie.
Presentatore (entrando frettolosamente) Boni, boni. Calma gessu e ghiacciu unto panaru! E ora, doppu sta eleganti tiritera, finiu viramenti la sirata, pi stasera. Allura vannunciu e dicu solennamenti: bbona notti a cu si va a fari na runfata; e, ai cchi valenti ci dicu: alle zite facitici na sirinata.
Bona notti a tutti.-
Escono di scena, al rullo di tamburi, saltellando.
Sipario.
Fine.
- Questo copione è stato visto:


