A casa sutta all’ortu
Tre tempi
Di Pino Carella
PERSONAGGI
MARIA, a maistra
TOTO’, il paraplegico
TERESA, madre di Totò
FRANCISCU, fratello di Maria
CUMMARI LISA, nipote di Teresa e cugina di Totò
LINUCCIA, discepola di Maria
NICOLINU, garzone del bar
Scena
Sala da pranzo, tavolo con sedie, credenza, un piccolo divano con tavolino, una poltroncina, finestra a dx, porta sul fondo che conduce in due distinte direzioni, uno ingresso, l’altra camere.
Primo atto
Serata all’imbrunire. Maria è affaccendata a stirare un pantalone; suonano alla porta.
MARIA
Cu’ é?
CUMMARI LISA (È già entrata)
È permessu? (Si siede) Cummari Maria, siti cca?
MARIA (Intenta a stirare, di spalle al tavolo)
No, sugnu a Londra u Supa! Certu ca sugnu cca! Adduvi ndavia u vaju a cchist’ura? E poi, cummari, si bboliti u sapiti si nc’è permessu, datu ca siti già cca ndaverrissivu u nesciti, ma vui, com’o solitu... assettativi.
Maria, essendo di spalle, non s’avvede che la comare si era già accomodata.
CUMMARI LISA (Aprendo un foglio)
Allura: restaru 11 scapuli supra di 45 anni; però, si ffazzu supra di 50 restanu sulu setti; anzi sei, ca chistu nd’havi 58 anni e a nn’attri ddui è bonu sulu pe gugghiri. Allura: Peppi i Catarini è nu bonu lavoraturi, ma è già senza capiji e pari tignusu. Vici, u figghiu i Cosiminu du Ncamatu, parimai!: cu cchiji spaji pari jimbarusu, e cusì restaru ‘sti quattru. Ninu sarria puliticchiu: ndavi chij’occhi chiari chi valinu a pena, ma mi dissiru ca mbivi, perciò “parimai e ri-parimai”!, ca poi v’azziccarrissivu ‘n’attru picciu nta casa,... e simu a tri. Pascali, grossu com’è, non sacciu comu a cunchiudiu u vaji a muraturi, e poi vi lincarria a casa i purvarata! Pe jjunta, cu cchiji cazzolati i baffuni, non mi cumbinci pe nnenti; no, no, non faci pe bbui! Restaru Gianni e Mimmu, ddui rachitichi: unu non servi e l’attru non vali! Chi nd’aviti m’i voliti ca sunnu tutti i ddui “tenimi ca cadu”? Eh cazzolata, allura no’ nd’havi omini pe bbui nta ‘stu paisi? Nd’havi nd’havi, e ssi nno’ nd’havi i ritiramu da Germagna, o da Merica, o i dduv’est’esti, ma unu bonu pe bbui u trovamu!
MARIA
Cummari Lisa, ma a testa sempi ja vi roci? Si bbolia u mi maritu, nci penzava a tempu giustu; a primavera passau, cummaruccia, e staci passandu puru a stati, e poi... staju bona cusì, ca sinnò attru no’ nd’haju attri cristiani d’abbadari. Ma vui... a casiceja vostra... non aviti nent’i fari?
CUMMARI LISA
Ja ‘mmia mo si ricogghiru i fora; u mangiari l’avia già bell’e prontu e apparecchiatu sup’a tavula. Eu stasira non mangiu ca non mi sentu bona; nzoccomu provu ncorcosa mi veni u ristornu; ndeppi a pigghiari ‘sta mprudenza chi gira.
MARIA
E venistivu mu v’a scotulati cca?
CUMMARI LISA
A ccui?
MARIA
A mprudenza!
CUMMARI LISA
O Madonna mia chi jati penzandu!
MARIA
E comu mai cca, a ‘sta ura?
CUMMARI LISA
Volia u spiju si ancora nd’aviti ntenzioni u v’affittati i
ddu’ càmmari chi nd’aviti supa, ca capitau na bona occasioni. E poi... a vui vi faci commitu ncorchi sordiceju i cchiù ca mancu a misateja nd’aviti. Mo aumentaru tutti cosi; comu potiti jiri avanti sulu c’u cusiri e ricamari? E poi, volia u sacciu si mm’a finistivu chija giacchetteja, ca domani si marita niputina e mi servarria.
MARIA
A giacchettina, u matinu verzu i novi è pronta; e ppoi, non potiavu veniri prima? All’urtimu minutu vi ricordati? E ppoi e ssempi “e ppoi”: scusati, ma venistivu u mi spijati pe càmmari o u mi faciti i cunti nta buggia?
CUMMARI LISA
Focu meu, ca vui stasira pigghiati focu comu a linazza? Eu u fazzu pe bbui! Ih, pari ca non mi potia fari i fatti mei?
MARIA
Dicitimi cummari: cui i voli i càmmari?, ca eu non è ca mi mentu a ccu’est’esti nta casa!
CUMMARI LISA
Sunnu parenti mei, mamma e figghiu; veninu i supa, adduvi nd’havi l’Itaglia, ca dici ca du figghiolu l’aria da ja non ci aggiuva e cadi sempri malatu.
MARIA
No no, figghioli picciuli pari mai, ca eu vogghi’u staju tranquilla: si vvolia figghioli casa casa mi maritava!
CUMMARI LISA ( sottovoce)
Si ttrovavi!... ca cui ti sumportava?
MARIA
Chi dicìavu, ca non sentivi?
CUMMARI LISA
No, no, nenti; dicia: ma quali figghioli picciuli! Ija è vecchiareja ed iju esti quasi sup’a cinquantina, si n’e superau. Nd’hannu ddu belli pinzioni e ponnu pagari. Peccatu ca chija casiceja chi nd’haju sutta all’ortu è menza sdarrupata ca no’ ndeppi sordi m’a conzu, ca sinno’ nci a ‘ffittava eu; pari ca a fortuna è di tutti?
MARIA
Chi voliti u vi dicu!? Eu dicia ca n’e ffittava cchiù, pecchì l’urtima vota m’i nd’avìanu sdarrupatu; Ddiu u ndi libara, ca parìanu cavalli! Ma, datu ca vi suggettastivu vui ed ennu parenti vostri, non mi fidu u vi dicu ca no. Si poti fari , ma mi raccumandu: non è ca poi vi cunzegnati cca, da matina a sira, u fati a lanternina? Ca eu nd’haju a cchi ffari!
CUMMARI LISA ( sottovoce)
Si, nd’hai u schiocchiji!
(A voce normale). No cummari, non vi pigghiati i picciu, ca eu nd’haju na famigghia i guardari! Non sugnu comu a certi piduli a forbicetta chi nci ruppinu a divuzioni da matina a sira! Mi nda vaju, cusì ‘stasira stessu i vvertu e i fazzu u veninu.
MARIA
Siti sicura ca non nd’hannu figghioli picciuli?
CUMMARI LISA
E “nana nana”!: ddu’ muschi su’! Vi salutu e bona sirata.
Ha lasciato sul tavolo il foglio che aveva aperto sedendo.
MARIA
Bona sira; jati jati. (appena esce) O chimmu u vai tosta! Ma eu u sacciu comu vaji a finiri, ca chissa si cunsigna cca da matina a sira u faci a lanterneja, ma eu nci u dicu chiaru, bellu e tundu: “Dassatindi c’a paci, ca eu nd’haju a cchi ffari!”. Mo, pe pprima cosa, vidumu a ccui mi porta nta casa; du restu, ncorchi sordiceju mi faci commitu. Comu voli Ddiu! (suonano) E mmo vidimu a cchist’ura a ccui nci mangianu i mani. ( si affaccia) Cu’ è?!
LINUCCIA
Sugnu eu, Linuccia!
MARIA
Nchiana figghia, nchiana.
Nel frattempo rassetta, evidentemente già pronta per ritirarsi a dormire . Entra Linuccia.
Trasi figghia, trasi. Ca tu... comu mai cca, cusì tardu? Adduv’è chi scura! Non si spagna mammita u ti manda strati strati cu ‘sti tempi chi currinu, cu ‘sti cosi brutti chi si sentinu ngiru? Comu mai cca, figghia? Dimmi: venisti pe mbasciata o pe ncorcosa da aggiustari? Tu non penzi ch’era megghiu si bbenivi domani c’u jornu? Parra figghia, parra, dimmi!
LINUCCIA
Si mmi dassati!... oh maistra, ca pariti nu macininu!
MARIA
Ah focu meu! Ca comu siti mparati u jornu i d’oji? Mancu a ducazioni vi mparanu? (improvviso silenzio )
LINUCCIA
Spicciastivu? Nd’havi ragiuni cummari Lisa ca siti pichijusa!
MARIA
Senti, pìspicia: nd’hai u mi dici ncorcosa... o nd’haju u pigghiu u lignu da scupa?
LINUCCIA
Si: dissi a mamma... (nota un mazzo di garofani nel portafiori) mamma chi belli garompula! Chisti su’ di vostri? Pari ca stamatina no’ nc’eranu! Jà a nnui non hjuriscinu boni; dici a mamma ca pigghia pocu u suli.
MARIA (irata)
Senti bella,... (Tra sé: ma guarda quantu vaji significandu!). (suonano)
O tantazioni, e stasira chi è? (Alla finestra, stizzita)
Cu’ è chi nci ruppi... ; ah, sì tu Franciscu; tu cca?
FRANCISCU ( da fuori)
Passai u viju si nd’hai bisognu i ncorcosa.
MARIA
No, nenti, pe d’oji nenti; nescivi eu p’a spisa.
FRANCISCU
I vorrissi ddu’ pracadiji ca sunnu belli ch’i patati o cunduti o piattu?
MARIA
No, no Franci, ca poi mi si smovi a coliti e mmi sentu mali.
FRANCISCU
Va bo’, allura mi nda vaju. Ma tu non sì sula: pari c’a luci è ancora ‘jumata i ‘sta parti.
MARIA
A ‘jumavi eu ca era pronta u mi nda nchianu.
FRANCISCU
Ciau, Marì, e bona sirata.
MARIA
Puru a ttia Fra’; salutami a casa.
LINUCCIA
Ca non vi potìavu pigghiari ddu’ pracadiji? Ca chi vi fannu? A casa nostra nui non mangiamu attru ca ‘sti cosi; u dici sempri a mamma ca fannu bonu.
MARIA
Ma pecchì non ti fai i fatti toi?
LINUCCIA
E cchiù fatti mei i chisti? Eu m’i mangiu e vui no; ca fati pocu gnacculi!
MARIA
Senti, ma non nd’avivi venutu pe ncorcosa? Si o no?, ch’è tardu e vogghiu u vaju u mi curcu.
LINUCCIA
Mi mandau a signora...
Notando sul tavolo il foglio lasciato da cummari Lisa.
... a cui nci stacìavu scrivendu?
MARIA
Ah mu ti veni!: tutta a bonanima i nonnita sì! Vai smicciandu puri i santi nt’o stipu! U sapia eu: puru ca mammita mi pregau non nd’avia u ti pigghiu pe discipula! Ma domani t’aggiustu eu ca ti fazzu u fai refichi pe ttutta a simana, o voi o non voi, cusì è a vota bona chi tti mpari. Nzomma: chi vvolevi?
LINUCCIA (quasi piagnucolando per la punizione per lei atroce)
A signora Bettina mi detti i buttuni mu vi portu, i buttuni pe l’abitu da figghia; ecculi ccà.
MARIA
E ttantu nci volia? Ah mu ti veni! Nd’havi menz’ura chi ssì cca pe quattru buttuni? (Li conta) Comu quattru?! ‘On avìanu u sunnu cincu?
LINUCCIA
Si, si, ca eranu cincu! M’i cuntau tri voti sutta all’occhi mei! Nommu ndeppi u mi cadi unu, o cca o pe strata!?
MARIA
E cca mo comu riparamu? Domani è dominica e nci servi u vestitu u vannu o matrimognu! Non mi cumbini una giusta! Comu nd’haju u riparu?
LINUCCIA (visibilmente impaurita per l’inconveniente)
Bonu ca v’u trovu eu; domani matina nd’aviti u buttuni cca. (esce di corsa)
MARIA (dalla finestra)
Non veniri tardu u matinu, ca nd’haju u consignu u vestitu c’u prestu.
LINUCCIA (da fuori)
Tutta ‘sta prescia mo vi vinni? Finu ad ajeri v’annacastivu!
MARIA
Disgraziateja, domani ti conzu eu!
LINUCCIA
Si, si, bonanotti!
MARIA
Bonanotti puru a ttia, e u signuri u t’accumpagna. (sottovoce: cu ‘nu lignu e ccu ‘na canna!) Camina dritta dritta p’a casa, e ssi tti ncuntrano genti non ti fermari.
Chiude la finestra e si da per completare le ultime faccende prima di ritirarsi.
Forzi ca mo è a vota bona u vaju u mi curcu.
Suona il campanello.
Oh tantazioni mia! E cca no’ mmi dassanu u vaju u dormu ‘stasira? E mmo cu’ catinazzu è? (si affaccia)
Cu’ è!
Si odono vocidi bimbi ed una pernacchia.
Scustumati c’a scorza! Non nd’aviti casa? Jati sonatincillu di mammi vostri, ca a ‘sta ura i cristiani vonnu u si curcano! A prossima vota vi sciacquettiju eu! Vi conzu comu San Gialormu, ca preparu ‘nu pisciaturi bellu curmu, accussì vi passa a mangiasumi; pe mmo sucativi ‘sta catata d’acqua frisca! Adduvi diavulu è u catu?
Continua a parlare da sola e nel frattempo riempie d’acqua, non avendo il secchio a portata di mano, un vaso da notte che pone sotto la finestra; continua a rassettare e risuona il campanello. Senza profferire parola, prende il vaso e lo rovescia dalla finestra. Si ode cummari Lisa imprecare.
CUMMARI LISA
Disgrazia mia! Focu meu! A pleuriti mi pigghia, a promonia, ca mo mi nd’avia arzatu du lettu! Sugnu tutta cotta i doluri e mmo mi conzu pe festi e pe lavuranti!
Intanto Maria, preoccupata per l’accaduto, mostra visibilmente il timore ad andare alla finestra per le immaginabili sfuriate di cummari Lisa, poi...
MARIA
Cummari Lisa, vui eravu? Focu meu comu vi cumbinastivu! Nchianati!
CUMMARI LISA
Entra in casa completamente fradicia; Maria si affretta a prendere un asciugamano per cercare di asciugare la malcapitata.
Disgrazia chi mi vinni a mmia ca aieri mi arzavi du lettu! Mo a ricadia cu’ m’a caccia?! Mi pigghia ncorcosa i malu!
MARIA
Mamma mia chi esagerazioni!: è ‘na guccia d’acqua!
CUMMARI LISA (Mandando sguardi lancinanti)
‘Na guccia d’acqua? Chi catinazzu, ca mi nda
sdarrupastivu ‘na bagnalorata! Ma dicu eu, a ‘sta ura vi mentiti u pulizzati a casa?
Notando il vaso da notte comincia ad urlare imprecando contro Maria.
Lordazza! U pisciaturi... ancora da finestra u divacati ?
MARIA
Ma chi bbi vaji a mmenti? Non trovavi u catu e linchivi u rinali, ma d’acqua, acqua du Finocchiu! Doppu chi sti figghioli i bonamamma non nd’hannu attru da fari a sira ca u mi sononu u campaneju! Eu mi pensava ca tornaru... e mbeci era cummari Lisa, e cummari Lisa mi cacciau a soddisfazioni! Brava, Lisa: ma non vi potìavu stari a casiceja vostra?
CUMMARI LISA
Si cummari Maria, nd’aviti ragiuni, c’a curpa è a mia! Ah, eccu: apposta vitti figghioli fujiri pe strata, ed eu mi cridia ca jocavanu a mucciateja!
MARIA
Ma vui comu mai ‘n’attra vota cca?
CUMMARI LISA
Vinni u vi dicu ca u matinu arrivanu i parenti mei.
MARIA
E cca mamma mia chi eranu, ventu? Vui, ngrazi a Diu,
non perdistivu tempu.
CUMMARI LISA
Quandu mi telefunaru ca vonnu u si nda veninu eu nci dissi u veninu , ca mentri non trovavanu si stringìanu ja a nnui, ma ngrazi a Diu trovavi e u matinu sunnu cca. Arrivanu c’u ll’apparecchiu a Santafemia. Anzi, nd’haju m’abbertu a don Pascalinu u vaji m’i pigghia c’a machina, ca sinnò cu cchi veninu, c’a ciuccia? Ndavìanu già preparatu tuttu. Nci potia diri ca no da zia Taresa, da soru i moma? Ca puru pe rispettu da bonanima da mammiceja mia! Arrivanu u matinu c’u prestu.
MARIA
Focu meu, ca mancu ‘na pulizzata nci detti di càmmari! Va bo’ ca su’ netti, ca cui voliti u pratica ja d’intra? Menu mali ca armenu u tempu è bonu, perciò mo vaju e nci lapru armenu i finestri. Vordiri c’o matinu nci dugnu ‘na passata c’a pezza di mattuni.
CUMMARI LISA
Si voliti vegnu e vi dugnu na manu!
MARIA
Non ncuminciamu da prima ura, ca poi vi cunsignati cca e non vi nda jati cchiù. Eu v’u dicu nta mpigna ca u sacciu comu siti fatta. Eu non vogghiu u v’affenditi, ma no’ ncuminciamu du primu jornu, sinnò, i parentazzi vostri, u vannu u si trovanu!
CUMMARI LISA
E bonu, bonu, ca eu ‘nu sulu morzu stacia, ma si diciti ca pulizzati vui vordiri ca non vegnu.
Fa per andare risentita, poi aggiunge:
Mancu doppu menzijornu?
MARIA
No, mancu doppu menzannotti!
CUMMARI LISA
Comu voliti cummari furfarigna; vordiri ca si mmi vonnu veninu iji a casa mia. Mi nda vaju. Bona notti! (esce brontolando)
A curpa è a mia, ca si nd’avia u nd’haju conzatu a casiceja sutta all’ortu mi nda fricava i tia!
MARIA (Non appena esce cummari Lisa)
Nci pozzu diciri u veni ca poi si cunzigna cca e non facimu nenti nuju? Ca pari ca n’o sacciu com’è cumbinata? Non è na mala cristiana, ma nd’havi ‘nu difettu: non si faci mai, pe non diri ‘n’attra cosa!, i fatticeji soi. E poi, n’o sacciu ca, gira e vota, e a scusa u veni a trov’o stessu?
Si riprende ilvaso da notte e va finalmente a dormire. Buio sulla scena per piccolo passaggio di tempo. Si riaccendono le luci con Maria e cummari Lisa che litigano per come sono state pulite le stanze.
MARIA
Vi nd’avia diciutu nommu veniti, ma non vi facistivu perzuasa, ca vi presentastivu mprima matina; o malanova, ca l’aviti bonu u gurru! Quantu purvarata larzastivu!
CUMMARI LISA
Nd’avia gran tempu chi non pulizzavavu ja d’intra! Ma eu m’u mmagginava e apposta vinni: non è ca pozzu fari brutta figura c’a zia Taresa.
Ognitanto starnutisce indicando che è dovuto all’acqua della sera prima.
MARIA
No cummari Lisa: chista esti a purvarata!
CUMMARI LISA
No cummari: esti a pisciaz... esti l’acqua chi mmi divacastivu arzira; comu mi vagnu nu pocu fazzu sempri a ricadia, o malanova! Ogni tantu, si nci dati ‘na pulizzata non è ca struditi i mattuni! E cca quantu tempu nd’avia chi non mentìavu manu?
MARIA
I l’urtima vota chi non pozzu u vi viju, cummari Lisuccia.I mo dd’avanti, cummaruccia mia, quandu nd’avimu u pigghiamu a scupa, vi cercamu cunsigghiu a bbui.
CUMMARI LISA
Megghiu u vi spicciati mbeci u jati sputtulijandu, ca adduv’è c’arrivanu. I sei l’apparecchiu arrivau all’ariaportu i Santafemia, mo ennu i sei e mmenza e puntu puntu ca sunnu cca.
L’orario di arrivo si cambia a seconda di dove sarà data la commedia, in relazione alla distanza da S. Eufemia.
MARIA E comu no? Ad usu c’appojaru a Cavulogna nta ncorchi margiu o nta hjumara d’Allaru.
CUMMARI LISA
Daveru? Allura sbrigativi, p’amuri da Madonna, ca non vogghiu u fazzu brutti figuri.
MARIA
Cummari: ma siti strolihga? Ma... secundu vui poti mai appojari l’apparecchiu a Cavulogna?
CUMMARI LISA
Eu sacciu i ‘sti cosi moderni? Eu, na vota era mparata u vaju ngiru c’a ciuccia e mo, nta modernitati, c’a lapa i maritima. Nd’havi anni chi n’a viju a zia Taresa, ca ija si nda jiu p’o nordu u nci vaji appressu du zi’ Gianni; poi iju moriu e si ritrovau sula cu Totò. Ogni tantu ndi telefonamu, ca chi voliti, u sangu è sangu. ‘Stu figghiu nd’havi, a Totò; u Signuri nci u mandau ciuncu, sup’a ‘na seggia a rotelli; chi facia: u ‘bbandunava? ( intanto si sofferma a pulire nei particolari)
MARIA
P’amuri da Madonna, ca vui non minati i mani? Si cuntinuvati u guardati puru i singazzi no’ nd’abbasta ‘na settimana!
CUMMARI LISA
Ca eu mi ricordu quantu a zia è gelusa da pulizia.
MARIA
Si bbolia u staci nta largasia e cchiù commita, si nda jia all’albergu! Ja nci passavanu tutti i spili: basta u paga. E poi, i càmmari loru sunnu ja d’intra: chi ncintra i ‘sta parti? Va bo’ ca l’anticammara è pe ttutti, ma non criju ca si chiantanu i ‘sta parti, ca eu ndaju a cchi ffari! Jamu, movitivi, ca adduv’è chi veni Linuccia; nd’avimu lavuru i sbrigari e non m’a pozzu annacari.
Le prende gli attrezzi per pulire dalle mani. Suonano.
CUMMARI LISA
Focu meu ca arrivaru ed eu sugnu nta ‘sti condizioni!
MARIA
Cu’ è?
LINUCCIA
Sugnu eu, Linuccia.
Entra di corsa ma viene fermata da Cummari Lisa.
CUMMARI LISA
Nommu u t’azzardi u vai i chija parti ca fai pedati ca ancora è ummitu!
La bimba fa mimica eloquente di chi deve andare con urgenza in bagno.
LINUCCIA
Ma eu no’ rrisistu! Nd’haj’u vaju o bagnu!
CUMMARI LISA
Non sapevi u vai a casa e venisti mu nd’a tampari cca?
MARIA
Ih n’a fati u vaji o bagnu? Mi pari ca partistivu c’u pedi sbagghiatu, cummari; mo nci mancarria puru u vi mentiti cca u fati a guardia pe ccui vaji o bagnu!
LINUCCIA ( da dietro le quinte)
Mamma chi bellu hjarvu! Chi sapunina usastivu? E chi lustru cca nterra: poi mangiari! Puru a carta igenica a fiorellini chi addura i calumiiija!
CUMMARI LISA
Nu’ attri facimu i cosi per beni: secundu vui i facia u si stujanu c’a carta du pani?
MARIA
Linuccia sbrigati! Ah mu ti veni quantu cosi vai
smicciandu!
CUMMARI LISA
E sopratuttu vidi nommu allordi ca non nd’avimu tempu u pulizzamu.
MARIA
E cca mancu nd’avia u veni a regina e u principi?!
LINUCCIA (rientrando dal bagno)
E chi facistivu nta sta casa, a tirastivu a lucidu mancu u nd’avia u veni a regina e u principi?!
MARIA E CUMMARI LISA
Ccittu tu!
LINUCCIA
Oh,... ma chi vi pigghiau?
MARIA
Senti pìspicia, fatti i fatticeji toi. U buttuni u trovasti?
LINUCCIA
Certu c’o trovai! Chi vi penzavavu, ca era stronata comu a vui?
MARIA
Menti a lingua o postu e va’ cusinci i buttuni di l’abitu i donna Bettina ca oji si marita u niputi.
CUMMARI LISA
Veramenti eu sapia ca si marita a settimana chi trasi; vi ndeppi a diri accussi pe nommu v’a langarijati comu u solitu vostru.
LINUCCIA (sottovoce)
Ed eu chi giravi i notti a notti u trovu buttuni!
Intanto cummari Lisa mostra segni di impazienza per l’imminente arrivo.
MARIA
Ah: secundu u solitu nostru e u pareri vostru, cummari Lisuccia, nui nda langarijamu? Comunqui, bonu figghia, oramai chi ti mentisti nci u cusi u stessu. (suonano)
MARIA
Linuccia, va lapri.
LINUCCIA
E cca tutt’i cosi eu ndaju u fazzu nta sta casa?
Entra Nicolino con caffè , cappuccino e cornetti.
NICOLINO
Servizio bar mprima matina; ca comu mai? Cu v’arrivau? Vui mai ordinastivu ‘sti cosi! “Servo qquine o in cammera, signora”?
MARIA
Focu meu, e cui ordinau ‘sti cosi? Nicolinu ti sbagghiasti! Non ordinammi nenti cca!
NICOLINO
Ca comu? Nd’havi d’ajeri sira chi don Peppi non mi raccumanda attru: portancilli a Maria all’ottu mpuntu; due ennu i cosi: o si festeggia o è pe luttu. Cca morti non viju, perciò, chi festeggiati?
Intanto cummari Lisa mostra un sorriso a trentadue denti facendo capire che è lei l’autrice dell’ordine.
MARIA E LINUCCIA
Fustivu vui?
CUMMARI LISA
Certu ca fuvi eu!: non potìamu fari brutta figura c’a zia Taresa.
NICOLINO
Sunnu quindicimila liri e mollateli mo ppe mmo, ca sinnò a don Peppi cui u senti?
Si avvicina a cummari Lisa che indica Maria come quella che deve cacciare i soldi.
CUMMARI LISA
E vveni cca ‘mmia? Va ja a patruna i casa!
MARIA
Cca ‘mmia? Eu non ordinavi nenti!
Intanto Linuccia ha gia’ aperto il vassoio ed addentato un cornetto.
NICOLINO
A ncignammi mala a jornata! Mollatevi ch’i dinari ca no’ nd’haju tempu i perdiri, e poi... nd’haju attri cunsigni i fari.
MARIA
Pe mmia s’i poti levari arretu.
NICOLINO
Eu non mi levu rrobba ncignata, e poi... “La ditta non accetta resi”: mollativi c’a pezza!
Addenta con avidità un cornetto.
MARIA
Si, ma tu ti mollasti c’a gargia! (Poi a Linuccia) E tu, non potivi aspettari?
LINUCCIA (a bocca piena)
C’a crema non nd’havi? A marmellata non tantu mi piaci.
CUMMARI LISA
Bonu Maria, pagati ca poi v’i duna a zia Taresa.
Maria prende a malincuore i soldi; intanto Nicolino sta mangiando un altro cornetto. Maria se ne accorge.
MARIA
Ah mu ti veni, a nn’attru nci minasti? Veramenti l’hai a bisognu ca si bellu trugghiu trugghiu! E poi, o bar non nd’avevi?
CUMMARI LISA
Mamma mia chi siti pirchia!: pa ‘nu durciceju!
MARIA (tra sè)
Si pagavi tu, sai adduvi eranu a ‘sta ura ‘sti cosi?
Suonano.Va ad aprire Maria; sono gli ospiti attesi.
CUMMARI LISA
CCittati, p’amuri I Ddiu, ca non vogghiu u fazzu brutta figura cu ziama!
MARIA
Prego prego, accomodatevi.
CUMMARI LISA
Facendosi largo spinge Maria da un lato mentre entrano Toto’ e Teresa.
Zia Tara, cuginu Totò!
Rivolgendosi a Maria e a Linuccia.
Jamu, pigghiati i bagagli; e chi è, vi ncantastivu?
Intanto Linuccia fa per prendere un fagotto in mano, evidentemente fragile. Toto’ non fa in tempo a dire “attenzione” che Linuccia lo fa cadere.
TOTO’
Ncignammi boni !
Fine Primo Atto
Secondo atto
La scena si apre con Totò vicino alla finestra ; ha una matassa di lana tra le braccia e Teresa raccoglie il gomitolo. Linuccia intenta a cucire e Maria per casa a spolverare; le ultime due, mimica eloquente, chiacchierano.
TERESA
Non t’addormentari Totò, ca poi mi cadi a fila e si ngruppa.
TOTO’
Pari ca cca è facili u si dormi cu ‘ssu “ciù ciù ciù”?
LINUCCIA
E si, mo u rivigghiamu u principinu!
MARIA
Linuccia, cchiù rispettu pe cchiji cchiù randi i tia!
LUNUCCIA
Iju ncuminciau!
TOTO’
Ah mu ti veni! L’attri figghioli, quandu nesciru facianu “nghe, ngheee”, tu mbeci facisti “ciù, ciù, ciù”. (Con tono scherzoso)
LINUCCIA (piagnucolando)
Mannaia, u viditi ch’è iju? E va bonu; non nd’aviti u mandati p’o giornali? Non vi vaju!
TOTO’
Tu non vai p’o giornali ed eu non ti rigalu.
LINUCCIA
Ed ammia no’ mmi nda ‘mporta!
MARIA
O Totò!... mamma mia, puru vui comu i figghioli?
TERESA
Non mi fidu cchiù! Mi nda vaju ja d’intra u mi riposu.
LINUCCIA
Amara, si stancau, cu ‘nu gghiombaru chi nd’avia u cogghi!
MARIA
Linuccia, finiscila, chimm’u ti cadi a lingua! Oh, ma non cangi mai! Anzi, sai chi fai? Vai ja a ddonna Cuncetta; portanci i carzi du maritu e dinci nommu m’i manda cchiù pe cca si prima n’e lava! ‘Stu catinazzu i viziu non mi fidu mu nci u cacciu!
LINUCCIA
Eu ja a cchija lordazza non vaju; mi nazziju ca nd’havi u viziu u m’abbasa. Sempri chi soliti paroli: “Chi ti facisti randi!”. Ma u vaji u si guarda a niputi!
MARIA
Tu nd’hai u vai e basta!
LINUCCIA
Va bonu, ma eu d’intra non trasu!
MARIA
Tè, (gli da il pacco da consegnare) e non parrari assai.
Linuccia esce a malincuore; appena Maria si gira partono le linguacce. Pronta la risposta di Totò che sembra divertito dal carattere della piccola.
MARIA
Ah mu ti veni chi mprisa e chi caratteri: tutta a bonanima i patrisa!
TOTO’
È nu bellu piparolu.
MARIA
Amara, chi voliti, si crisciu praticamenti sula; eranu ija e u fraticeju. I quandu moriu patrisa, mammisa ndeppi u vaji u fatiga. Poi a mandau cca ‘mmia u si mpara ncorchi cosa. A stati veni matina e sira, u mbernu sulu doppu menzijornu. Esti faciotula, brava, cumandivuli e sanguigna; a scola dinnu ca vaji bona. Sulu ca nd’havi na lingua chi non teni nuja.
TOTO’
Si vidi però ch’è na brava figghiola. Scusati, mi spostati i l’attra parti ca mi pigghia u suli? Cchiù pa ja,... no, pe cca,... cchiù pe ja! (Toto’ si prende gioco di Maria) Pero’ non mi sgozzati! Fati chjanu!
MARIA
Mo vidimu quandu stati commitu; ogni jornu è a stessa storia.
TOTO’
Non mi levati fujendu ca faci ventu! Chjanu!
MARIA
Eu ncignavi u mi rincrisciu cu ‘ssa ndozzica chi fati tutt’i jorna!
Bussano
CUMMARI LISA
È permessu?
MARIA
Avanti!
CUMMARI LISA
Bongiornu!
TOTO’ E MARIA
Bongiornu!
CUMMARI LISA
Totò, chi bellu culuri chi nd’hai! U sapia eu ca l’aria nostra t’aggiuvava! Nd’avia i mo chi nci u dicia da zia Tara u si nda veni pe ‘sti parti!
TOTO’
Eccu, ma...
CUMMARI LISA
Nd’havi i mo chi nci u dicia da zia u si ricogghi ca cca ti sciali! Armenu, si ti senti mali nd’havi ncorcunu u ti vidi.
TOTO’ (fa ancora per parlare)
Lisa, ma...
CUMMARI LISA
Si, si, u sacciu Toto’ ca tu volevi e a zia no; amara, chi voi, suffriu tantu p’a morti i patrita! (comincia a piangere) Amaru zi’ Pascali; pari ca m’u viju davanti, cu cchija mponenza sua. Ma dicu eu: nu pezzazzu d’omu accussì, comu s’a poti cogghiri cusì prestu?
MARIA
Ma eu mi cridia ca tu n’o canuscevi i perzuna!; non sapia ca vinni pe cca.
TOTO’
E quandu mai u papà u veni pe cca? E ne’ a cuginazza u veni pe ssusu.
CUMMARI LISA
Chi voliti, comu mu mmagginai!... e cca puru pe fotografia! E poi... u sangu è sangu!
TOTO’
Veramenti pe tia esti stranu, perciò... quali sangu? A mamma è soru da bonanima i mammita, ma u papà a ttia t’è stranu!
CUMMARI LISA
E va bonu: sangu acquisitu. E poi u rispettu è rispettu, ca sinnò mi cunzignava ccà u trovu a vui? Ca chi mmi mportava? (Guardandosi intorno) Ma... a zia Tara adduv’è? Ad ija volia, ca nd’avia u nci spiju.
MARIA
Mo ‘vanzi si nda jiu pe ssupa; si sentia stanca. Non si sentia bona, eccu. A ‘st’ura ndeppi a pigghiari sonnu.
CUMMARI LISA
Vui chi mmi cunsigghiati, u spettu?
Toto’ e Maria la guardano mostrando chiaramente desiderano che vada via. Suonano.
CUMMARI LISA
U capiscivi: vi faci piaciri m’aspettu... e aspettu!
MARIA (va alla finestra per accertare chi ha suonato)
Cu’è?
FRANCISCU
Sugnu eu, Franciscu.
MARIA
Ah, tu si? Nchiana, nchiana.
CUMMARI LISA (Mostrando un po’ di disappunto per la visita inaspettata)
Vostru frati esti? E chi voli? Chi vinni u faci cca? U veni cca, vordiri ca passa cosa. Si, si!
MARIA
Veramenti... fratima soli passari da cca, da casa mia, no da vostra! Chi jati carcarijandu?
CUMMARI LISA
Cummari, ma chi jati dicendu, ca nd’havi novi jorna e sei uri chi non veni pe ‘sti ripati!
TOTO’
Ah mu ti ve’: puru l’uri cuntasti?
CUMMARI LISA I primi! Eu su’ precisa, sinnò mi cumpundu.
TOTO’
E non ti cumpundiri; cunta, cunta.
FRANCISCU
Bongiornu a tutti!
TUTTI
Bongiornu!
FRANCISCU
Totò, comu jamu?
TOTO’
Jamu.
FRANCISCU
Puru vui siti cca? (rivolto a cummari Lisa)
CUMMARI LISA
Mo mo arrivai. Nd’havi dui minuti, non di cchiù; per esagerari... quindici, teh!
TOTO’
Ija esti precisa: comu n’orologiu svizzeru... cinesi.
CUMMARI LISA
Focu meu, ma mi teniti cuntu puru di minuti?
TOTO’
Nui? Nui no. U mpignu di cunti t’u dassamu a ttia!
FRANCISCU (Rivolto a cummari Lisa)
Ma... chija questioni quandu a chiudimu?
CUMMARI LISA
Custioni quali custioni?
FRANCISCU (Strofina il pollice con il medio, simbolo di denaro)
Non vi ricordati, no? Nd’havi i l’annu passatu c’aspettu.
TOTO’
No, no Franciscu, forzi vi sbagghiati! E cca ija è tantu precisa, u sapiti,... o... forzi... a ’ssi discurzi non tantu?
CUMMARI LISA Focu meu ca mi scordai!
TOTO’
U dicia eu! Si scordau, amara!
CUMMARI LISA
Non vi proccupati ca poi mandu a maritima!
MARIA
Ma tu, Franciscu, volevi ncorcosa?
FRANCISCU
No, vinni u viju chi passa e ssi ndavevi bisognu.
MARIA
No Franciscu, no’ nd’haju bisognu i nenti. Chi vvoi, p’e cosi i tutti i jorna mandu a Linuccia. T’u fazzu u cafè?
CUMMARI LISA
Si grazî, ca mancu eu m’u pigghiai.
FRANCISCU
E fallu.
CUMMARI LISA
Voliti u vaju eu?
MARIA
Dassati stari ca vaju eu.
FRANCISCU
Allura, Totò, comu ti trovi ccà?
TOTO’
Bonissimu, ngrazi a Diu, ca nc’è na bella aria. Mo cu ‘sti belli jornati ncignavi puru a nesciri; armenu viju genti. Nt’o paisi pari ca mi criscivi cca; tutti sannu tuttu i mia. (Con riferimento a Cummari Lisa) Non nci fu bisognu di manifesti. Bellu postu chistu; peccatu c’a mamma non si fidi u nesci. Puru ca dassau ‘sti posti quandu era piccirija, ncorcosa si potia ricordari.
CUMMARI LISA
No, ca chi nd’havi u si ricorda ca u paisi esti stracangiatu!? Sei anni nd’avia Taresa quandu partiu p’a Merica cu mammisa e patrisa. Sempri mu cuntava a bonanima da mammiceja mia. Doppu i Nova Yorka si nda tornaru all’Italia, ma stettiru sempi pe ssupa. Ormai, chi ssi poti ricordari?
TOTO’
A viditi a cugina mia com’è mpormata? Sapi tuttu di tutti. Eu mi domandu: chi catinazzu i ccattu a ffari i giornali? Chiamu ad ija ed è a stessa cosa, o ncorcosa i cchiù.
CUMMARI LISA
Focu meu Totò, ih comu addiventasti? E cca si no’ mm’u cuntava a mamma mia, comu u sapia eu? Quandu partiru mammita e nonnita, ca nci dispiazzi pocu da mammicejia mia, paci adduvi è! (Si segna).
FRANCISCU Si, si, m’a ricordu a vostra mamma; nd’avia u stessu viziu vostru: pagherò!
TOTO’
Sapiti Franciscu?, non è facili u si capisci ca a cugina mia è figghia i mammisa, non è bberu?
Entra Maria con il caffè. Evidentemente ha ascoltato l’ultima parte del discorso.
MARIA
Certu, nd’avia u resta a simenti, ca sinnò comu riparavamu senza cumunicatu e gazzettinu? Cca u cafè. Quantu zuccaru, Totò?
TOTO
Una, grazî.
CUMMARI LISA
A mmia quattru, anzi tri, ca mi piaci amaru.
FRANCISCU
Eu, mbeci, u vogghiu duci, ma senza zuccaru.
CUMMARI LISA
Focu meu, ca comu v’u mbiviti ch’esti nu feli?!
FRANCISCU
Ma pecchì non vi fati i “cati” e poi i “nazzi” vostri? ognunu sapi i fattacci soi!! Cchiuttostu, chjia questioni da casa, poi a risolvistivu?
CUMMARI LISA
No, ancora no, ma non passa assai; finarmenti, si presenta mo l’occasioni.
MARIA
Occasioni, quali occasioni?!
CUMMARI LISA
Nenti, nenti; cosi perzunali. Vui chi diciti, ca mo a zia si rivigghiau?
TOTO’
E’ criju ca mo esti prossima. Non dormi mai assai doppu menzijornu; adduv’è chi scindi. Nd’havi puru u si pigghia i pinnuli.
FRANCISCU
Bo’, eu mi nda vaju ca nd’haju a cchi ffari.
CUMMARI LISA
Vi nda jati e adduvi, s’è lecitu?
FRANCISCU (Non potendone più, al limite della sopportazione)
“Sono calzi miei”! Vi salutu! Stativi bonu, Totò. Ciau Maria.
CUMMARI LISA
Bona juta! ( rivolgendosi a Maria) Certu ca vostru frati
nd’havi accunti cu tutti: sempri ndaffaratu! A vostra canata non a nd’havi a vidiri mai ca esti sempi girandu.
MARIA
Chi volerrissivu diri? Non jati cacciandu nominati, ca fratima, a testa l’havi sup’o coju!
CUMMARI LISA
Focu meu, nc’esti bisognu u vi nzurfarati ad accussì?
MARIA
Siccomu vi canusciu pirareja, u sacciu ca non ci voli nenti u cacciati nominati! Mo vaju u mi cangiu ca ndaju u vaju pe jjusu.
CUMMARI LISA
Ca comu, non mandati a Linuccia?
MARIA
Non poti jiri Linuccia! Mo viditi si i catinazzi mei ndaj’u nci cuntu ad ija!
CUMMARI LISA
Mamma mia, chi vvi dissi i mali? Viditi si ssi rivigghiau a zi’ Tara, cchiuttostu!
TOTO’
Ma... c’a voi a mamma? U m’aspetti cca vordiri ch’esti
ncorcosa d’urgenti!
CUMMARI LISA
Nu pocu urgenti esti, Toto’, ma esti megghiu u parru quandu nci siti tutti i ddui.
TOTO’
Ma i chi ssi tratta? Non poi ncuminciari u mi dici?
Entra Teresa, visibilmente contrariata per la presenza di Cummari Lisa.
CUMMARI LISA
Zia, comu sì? Mi dissi Totò ca non ti senti bona; nd’hai bisognu i ncorcosa?
TERESA
E cca tu... comu tutta ‘st’amurusanza?
CUMMARI LISA ( prestando attenzioni fuori dal comune)
Assettati cca ca stai cchiù commita; o voi megghiu vicinu a finestra c’arriva cchiù luci? Voi u nci dicu a Maria u ti prepara ncorcosa? O preferisci u vaju eu? Voi the, gerba, cafè, acqua ed afra, ca forzi ti doli a panza?
Interrompe Totò
TOTO’
Voli u ti stai ccitta ca sì comu nu macininu; assettala
adduvi voi, basta m’assetti, ma sopratuttu... mbujati ‘ssu tripu i gebbia chi nd’hai pe mussu!
TERESA
Bonu figghiu , bonu, non t’aggitari, ca ti faci mali!
TOTO’ (A cummari Lisa)
Dinci chi voi e disbrigati ca nd’avimu attri cosi i vidiri.
CUMMARI LISA
Vinni u vi trovu ca volia u vi parru.
TERESA
Dimmi e moviti: chi voi?
CUMMARI LISA
V’a ricordati a casiceja vicina all’ortu?
TERESA
Certu ca m’a ricordu: esti a casa adduvi nescivi! Secundu tia... m’a pozzu mai scordari? Era da mamma prima u parti p’a Merica, poi, a mmani toi, cu’ sapi comu jiu a ffiniri!
CUMMARI LISA
Focu meu, sempi a stessa restau! Doppu chi vui non eravu ccà, pe nnommu si perdi du tuttu, mi mposessavi eu! Mo esti menza sdarrupata ed eu non nd’haju forza e sordi m’a conzu. Pensai: datu ca vui o nordu vi vindistivu tuttu e disponiti i ncorchi sordiceju, e datu ca puru a bonanima du ziu stava bonu, paci all’anima sua adduv’è, (si segna) pensai ca si mmi poterrissivu mprestari ncorchi cosa, vorria m’a conzu. Vui u sapiti ca Rosa mia esti ura u si marita e n’attru stari mi farria commitu. Ndi mentimu d’accordu pe quandu ndaju mu v’i tornu ca eu, nta ‘sti cosi, sugnu preciiisa!
TOTO’
Si si, azzo s’è precisa!: u dicia puru Franciscu!
Entra Maria che si è cambiata ed è pronta per uscire.
MARIA
Allura eu vaju; viditi ca non addimuru. (A Lisa) Si nd’hannu bisognu i ncorcosa facitincilla vui.
TOTO’
Penzu ca puru ija mo si nda veni; non addimura, ca vu dicu eu. Jati tranquilla, ca adduve’ c’arriva puru Lisuccia.
MARIA
Allura vaju.
TOTO’ e TERESA
Jati tranquilla.
Non appena Maria esce, Lisa torna alla carica.
CUMMARI LISA
Allura zia, m’a duni ‘na manu? Jamu Totò, dincillu puru
tu da zia !
TOTO’
Eu?! Eu chi ncintru?! E poi, si tti duna ‘na manu a ttia, tu nd’hai tri e a mamma resta cu d’una sula: secundu tia è possibili?: penzu ca non facimu nenti! Poi ancora, nd’hai u teni cuntu ca ija cumanda, ija cuverna a mmia; nd’havi i quandu nescivi s’a vitti sempri ija, perciò ija dicidi, ed eu non vogghiu sapiri i ‘ssi rumbula.
TERESA
Sì tutta mammita. Non aspettau a bonanima da nonna u jetta l’urtimu rihjatu pemm’u s’accaparra tuttu. V’arrapinastivu a casiceja mia e, pe jjunta, nd’hai u coraggiu u mi cerchi i sordi pemm’a conzi! Era l’unica cosa chi appartenia a cchija bonanima, ed appena partimmi p’a Merica... vi pigghiastivu ogni cosa. Non sacciu chi rumbula facistivu, ma v’a pigghiastivu. Pe quantu riguarda i sordi ti poi squetari, ca finché campu eu e u Signuri mi duna forza, speci pe Totò ca iju nd’havi bisognu i mia, tu a porticeja mia nd’hai mancu m’abbussi c’a lingua. CCa ‘mmia non tornari ca non vogghiu mancu u ti viju. Nta tutti ‘st’anni non domandasti mai si ssimu vivi o morti... e mmo ti presenti p’a limosina?
CUMMARI LISA
Focu meu! Focu meu! Non sapia ca eravu accussì, ma prima o poi ndi ncuntramu, e sinnò ad attri vandi, all’attru mundu! (Esce frettolosamente)
TERESA
Va, va ngrata, e nno’ ti mbicinari cchiù pe cca! Ah mu nci veni, tutta mammisa: ancora non si gurdau! Si pigghiau casa ed ortu ed ancora cca tornava. Totò, mi raccomandu: doppu chi chiudu l’occhi, guardati i ‘ssa piattula.
TOTO’
O ma’, pari ca sugnu figghiolu? Mo, però, carmati e non jiri appressu i ‘ssa scioparata ca sinnò schiatti!
Rientra Linuccia; sembra essere di cattivo umore.
LINUCCIA
U sapia eu ca non nd’avia u vaju; eu non trasivi dintra?, ed ija nesciu fora, nesciu fora ca ndeppi u m’abbasa pe forza. Nd’havi da casa loru chi mi vaju stujandu; mi ridducivi a facci russa comu nu granatu. (rivolta a Totò) Cca, vi portai i giornali!
TOTO’
Grazî bella. ( Le da qualche soldo)
LINUCCIA
No, dassati stari, no’ nci mporta!
Totò le mette i soldi in tasca.
TERESA
Mamma mia, pari ca m’a mbivarria ‘na guccia i The!
LINUCCIA
Eu u sapia ca vi pigghianu scili e penzai: “Sicuramenti, quandu mi ricogghiu a gnura Taresa voli ncorcosa, e siccomu a mmia a maistra non mi dassa u ppiccicu u gassu, passai du barri ed ordinai tuttu; adduv’è c’arriva Nicolinu.
TERESA
Ah mu ti veni, non ti perdi mai tu!
LINUCCIA
Disijastivu u the e mo v’u mbiviti.
TOTO’
Facisti bonu ; chisti ennu p’o the. (Le da’ ancora soldi)
LINUCCIA
Chisti m’i tegnu eu; u the nci u pagati a Nicolinu ca mo arriva.
TOTO’
Sberta a figghiola!
Suonano; è Nicolino. Linuccia va alla finestra per controllare.
LINUCCIA
Viditi c’o pasticcinu c’a crema janca esti u meu, e nommu v’azzardati m’allongati i mani!
Entra Nicolino; ha in mano due termos ed un vassoio grande di dolci. Tira fuori anche una bottiglia di coca cola, poi un’aranciata e un chinotto.
TOTO’
Arrivau u the!
NICOLINO
Festa randi puru oji; benidizioni a ccui vi mandau cca!
Non appena ripone tutto sul tavolo si rivolge a Totò.
“Il signorino chi preferisci, the o cafè?, perchì la coca cola esti la muà e l’aranciata è per la madammosellà”. (rivolto a Linuccia)
TOTO’ (divertito)
The per muà come la mammà, però jamu chianè sinnò mi sbindignè ( rivolto a Teresa ) le fanzè. (Non capisco il significato di fanzè)
Dopo aver servito il tutto Nicolino comincia a divorare dolci in maniera molto avida.
LINUCCIA
U chinotto n’o toccati ch’esti da maistra, ca puru ija esti i palatu finu.
TOTO’
Pensasti a tutti tu, ah?
LINUCCIA
E cchi facia, vi dassava morti i fami?
TOTO’ (Rivolto a Nicolino)
Ah mu ti veni ganghi grossi!
Entra Maria
MARIA
E chi larmastivu, festinu?
LINUCCIA
Maistra, nd’havi puru u chinottu pe vui.
MARIA (Che ha già capito tutto circa la provenienza)
Non ti fidi mu t’u cacci stu viziu, no?
LINUCCIA (piagnucolando)
E mmo chi fici i mali? Sempri chi mmi gridati!
TOTO’
E nno’ nci gridati da figghiola; (facendo segni di intesa con Linuccia) nci u dissi eu m’i ordina.
MARIA
Totò, a stati viziandu! ( poi rivolta a Nicolinu) E tu, pari ca non vidisti mai beni!
NICOLINU
Ed eu chi ncintru? Eu, chi mmi dinnu fazzu.
MARIA
E ssi tti dicu u ti fannu agghiotta c’a cipujia, trovarrissi cui u ti cucina?
TOTO’
No, no, ca chissu si mangia iju stessu e ssi futti puru a cipuja.
LINUCCIA
Maistra, mbivìtivi u chinottu, ca sacciu ca vi piaci.
MARIA
Non vogghiu chinottu, mo. Tu cchiuttostu, nc’i portasti i pantaluni?
LINUCCIA
Certu ca nc’i portai, ma non mi mandati cchiù; si carricau comu u solitu soi u m’abbasa, a vavusa!
MARIA
Linuccia, modera a lingua!
LINUCCIA
A moderu quantu voliti, ma sempi vavusa è. E lordazza!
TOTO’
Chi ddiciti, jam’u nda facimu ‘sta passijata?
NICOLINU
Certu ca jamu! (esce mangiando e bevendo)
TOTO’
Nicolinu, ogni tantu... rispira, sinnò ti scannarozzi!
Toto’, Linuccia e Nicolinu escono; i due piccoli spingono la sedia a rotelle.
MARIA
Ma... a niputazza vostra si nda jiu prestu? Paria ch’era supa i spinguli finu a cchi non scindistivu sutta.
TERESA
Eu non sacciu comu non si virgogna!: nd’havi a facci tosta comu nu mergulu i muru, ma dassamu jiri e passamu ad attru: o Maria, eu volia u vi parru.
MARIA
E diciti, ca quali megghiu occasioni? Megghiu i mo ca simu suli suli?
TERESA
Sentiti, u sacciu ca forzi vi cercu troppu, ma nta tutt’u tempu chi fummi cca cu vvui non pensavi ad attru. Ma prima o poi nd’avia mu v’u dicu, nd’avia u rriva ‘stu mumentu.
MARIA
Focu meu, chi ssuccediu? Forzi voliti u vi nda jati? Vi trattammi mali nta ncorcosa? A figghiola, Linuccia vi faci arraggiari?
TERESA
Ma no, Maria, non parrati comu a niputazza Lisa. Nenti i tuttu chissu. Sapiti, i forzi mei veninu sempri menu; sugnu malata e sentu ca non campu assai. Totò ed eu vozzimu u tornamu o paisi ca eramu suli comu cani. Doppu da morti i maritima, l’unicu picciu meu restau Totò, ca esti malatu e voli guardatu. Nd’havi i quandu vinnimu cca chi u viju sempi cuntentu, viju ca pigghiau culuri, viju c’arridi e prima n’o facia mai. Nesci pacciu pe ‘sti figghioli, e apposta nci passa u latti d’arceji.
MARIA
Si, m’accorgivi puru eu, ma i staci viziandu; non ponnu fari sempi chiju chi vonnu.
TERESA
Dassatili fari: esti cuntentu, e a mmia chistu mi intaressa. Puru cu vvui u viju cchiù apertu, ca prima non cacciava parola; vi tratta comu na soru e pe mmia siti na figghia. Bastau cusì pocu tempu u m’affezionu a vui.
MARIA
Si, puru eu m’affezionai a vui attri.
TERESA
Eccu! Apposta vogghiu u vi dicu ‘na cosa. Sapiti, nui a sordi stamu boni, ca a bonanima i maritima fatigau tutta a vita e fici nu pocu i fortuna. Pe cchissu eu non sugnu tantu preoccupata, però a vvui volia u vi cercu ‘na cosa; eccu, comu a na figghia. Vui siti sula e nd’aviti u vi manteniti cu sti lavorucci chi fati; eu sugnu malata e i forzi mi stannu abbandunandu; perciò... volia...
MARIA
Voliavu? Dicitimi, parrati!
TERESA
... volia... u mi fati ‘na promessa.
MARIA
‘Na promessa? Chi promessa?!
TERESA
Volia, doppu chi moru, u nd’aviti cura i Totò; esti sulu o mundu. Vui u canusciti già ed iju cu bbui si trova bonu.Tuttu chiju chi nd’haju v’u dassu a vui ddui, accussì non nd’aviti mancu bisognu u fatigati.
MARIA
Focu meu chi brutti penzeri. Eu non sacciu c’u vi dicu, non nd’avia mai immaginatu na cosa i chisti. E poi, vostra niputi Lisa chi poti penzari? Si pigghiarria i pocu rispettu!
TERESA
Rispettu, ... ma quali rispettu! Non ndeppi mai rispettu i nuju chija! Sulu ‘na cosa vaji videndu. (allude con le dita ai soldi) Maria, vi pregu, non mi diciti ca no, ca vui siti l’unica speranza mia e i Totò. O cu bbui o si nda vaji nta ncorchi spiziu, ed accussi nta ddu’ jorna mori.
MARIA (tentenna nel rispondere)
Ma... non sacciu...
TERESA
Pe carità da Madonna: tuttu chiju chi nd’haju è u vostru!
Suonano; è Franciscu.
MARIA
Franci, tu si? Nchiana!
TERESA
Eu mi nda nchianu supa. Mi raccomandu, pensati a promessa, e promettitimmillu.
MARIA
Va bonu, ca poi nda parramu. (Entra Franciscu).
E cca comu, tu ‘n’attra vota cca?
FRANCISCU
Nenti; vinni u viju si nd’hai bisognu i ncorcosa.
MARIA
E chi bisognu, ca tu mo mo ti nda jisti? Senti Fra’: ‘on è
ca sì tu chi nd’hai bisognu i ncorcosa?
FRANCISCU
No, nenti; esti ca pe strada vitti a cummari Lisa e paria ncazzata nira. A vitti chi parrava ch’i vicini pistandu i pedi.
MARIA
E tu ti fai maravigghia? Ija non pista sempi i pedi?
FRANCISCU
Ma tu sai si ndeppi discussioni cu ncorcunu, cca, nta casa?
MARIA
Non sacciu u ti dicu. Ija nd’havi i d’oji chi cerca a ziana, ma non sacciu chi volia; pari ca ‘mmia mi dissi nenti?
FRANCISCU
Ma sai si parraru?
MARIA
Ed eu chi sacciu? Chisti su’ fatti loru!
FRANCISCU (Con tono duro)
Tu non sai mai nenti, tu, chi succedi nta casa tua!
MARIA
Ma si po’ sapiri chi ti pigghiau? A ttia chi tti ntaressa i chi ssi dinnu a genti?
FRANCISCU (Controllandosi)
Nenti, nenti, nd’ha’ ragiuni; bona sirata. (esce)
MARIA
Nesciu pacciu. Gesu’ e Maria comu addiventamu!
Dall’altra parte si sente Teresa.
TERESA
Tornau Totò?
MARIA
No, ancora no, ma non criju ca addimura; fora u tempu si guastau.
TERESA
Eu u sapia; volia mu nci u dicu nommu vaji girandu, ma sapendu comu esti, pigghiatu i ‘sta situazioni nova, evitai pe nnommu u fazzu scuntentu.
MARIA
O Taresa, chi vvi vazzu i mangiari?
TERESA
Pe mmia nenti; non vogghiu u mangiu. Prima mi pigghiai u the e mi sentu china.
MARIA
E cca... cu ‘na guccia i The chi vvi potistivu linchiri? Pari
ca sentu ciuciulijari... ndebbiru a tornari.
Entrano Totò e Linuccia.
TOTO’
Ficimu na volata! Doppu chi da signorinella non ci garbau u stamu i cchiù!...
LINUCCIA
Madonna mia ch’esti pichijusu! Eu gridandu “Jamunindi!” ed iju “No, restamu ‘n’attru morzu!”. Faci comu i figghioli, faci.
TOTO’
E secundu vui, cui a vinciu? Ija naturalmenti! Fici na volata spingendu comu na diavula, e gridava “ Sbrigamundi ca chiovi, sbrigamundi ca chiovi!”. Chi chiovi e chiovi ch’esti mujura!
LINUCCIA
A si? A prossima vota vi poti puru levari l’acqua, ca eu non mi schiovu.
TERESA
Bona, bona Linuccia mia, non vi mingrijati. (a Toto’) Nd’havi ragiuni a figghiola: u sapi ca non poi pigghiari acqua, ma tu ti fingi i sdongu.
MARIA
Totò, chi vvi fazzu i mangiari?
TOTO’
Nenti, non vogghiu u mangiu ca su’ gurdu.
MARIA
E sunnu ddui: megghiu ca sparagnamu.
LINUCCIA
Maistra, eu mi nda vaju ca a ‘st’ura a mamma tornau.
MARIA
Va figghia; va, va.
LINUCCIA
Bona notti.
TUTTI
Bona notti.
Linuccia e Totò si scambiano una serie di boccacce.
TERESA (Non appena esce Linuccia)
Nd’havi na lingua longa c’a volerria sciuppata, però è nu zuccaru i figghiola.
LINUCCIA (Da fuori)
Viditi, però, ca nd’haju i ricchi cchiù longhi da lingua! Guardativi u jimbu vostru, cchiuttostu!
Buio.
FINE SECONDO ATTO
TERZO ATTO
La scena si apre con Totò seduto vicino alla finestra, Maria intenta alle faccende domestiche.
MARIA
Totò, chi nd’aviti? Puru oji non lapristivu vucca. Nd’aviti u vi fati na ragiuni; prima o poi ndavia u succedi. A morti è a fini naturali i chija randi festa ch’esti a vita. Non c’è vita senza morti, comu non c’è iniziu senza fini. È a regula du mundu, i tuttu l’univerzu, i Diu chi fici i cosi, sempi giusti, non curandusi si nui, picculi perzuneji, arrivamu m’i capiscimu. Sunnu giusti Totò, e basta chistu.
TOTO’
Nd’aviti ragiuni, però eu non mi fidu m’arridu, esti cchiù forti i mia.
MARIA
Jamu, coraggiu; passaru già sei misi e pari ca fu ‘nu jornu; vostra mamma non volerria u vi vidi accussi, e ija vi vidi e ssi dispiaci.
TOTO’
È cusì, Maria, ed eu non fazzu attru ca u vi jungiu preoccupazioni a cchiji chi nd’aviti già.
MARIA
Quali proccupazioni? N’o diciti mancu pe scherzu! Vui
u sapiti ca eu non vi dassava sulu.
TOTO’
Linuccia oji non veni? Pari ch’esti tardu.
MARIA
Veni, veni, non vi ncarricati; a fici u vaji prima a potihga.
Suonano; è cummari Lisa.
CUMMARI LISA (vestita a lutto stretto)
Esti permessu? (Entra senza attendere risposta)
MARIA
E... doppu chi trasìstivu?
CUMMARI LISA
Totò, bellu meu , mamma bruttu culuri chi nd’hai! E cca... dicu eu... mancu mangiari nci dati? ‘On viditi chi brutta cira chi nd’havi?
TOTO’ ( facendo scongiuri)
Chi vvai dicendu, scunchiuduta? Eu mangiu chiju chi vvogghiu e quantu vogghiu!
CUMMARI LISA
Allura voli diri ca non mangi rrobba i sustanza; mo ti nda veni a casa mia ca ja mangi comu si devi.
TOTO’
Eu non vaju a nnuja parti, ca staju commitu cca!
CUMMARI LISA (In un pianto dirotto, ma chiaramente inventato per l’occasione)
Quandu vegnu nta ‘sta casa mi veni sempri a mmenti a bonanima da zia, paci adduv’è. Ch’era brava, e quantu mi volia beni! Nu beni pacciu: stravijava pe mmia.
TOTO’
Si Lisa, ca comu mpatti, quandu moriu a zia era già o manicomio pe quantu ti volia beni. Ti volia tantu beni chi ssi spinnava tutta.
MARIA (Ironicamente dopo un cenno d’intesa con Totò)
Si, senza dubbiu: nescia paccia!
Suonano. Maria va ad aprire; è Linuccia.
LINUCCIA
Arrivai! Malanova quantu genti nd’avia! Non s’a linchi mai cummari Rosina. Totò, vi portai a ciccolata chi vvi piaci tantu; accattavi puru i carti novi, ca chiji si ndavianu strudutu e ssi canuscia u sumeri i mazzi. Apposta m’a mollavavu sempi a mia, e poi,... so-pra-ttu-ttu...
TOTO’
Ordinasti j’o barri?!
LINUCCIA
Certu! Comu facìstiv’u ndovinati?
MARIA
Linuccia, è distinu: “Viziu e natura finu a morti dura”.
LINUCCIA
E cchi significa? Comunqui, non vi proccupati, ca nd’havi puru u chinottu pe vui.(Verso cummari Lisa) M’u mmaginava ca puru vui eravu cca, ma non vi portavi nenti ca feli pe vui non nd’avia.
CUMMARI LISA
Brutta scustumata c’a nnocca chi non sì attru!: accussì t’a mparau a ducazioni mammita?
LINUCCIA
Ammia si, ma a bbui nuju!
MARIA
Linuccia finiscila!
TOTO’
Dassatila stari a figghiola; sempri cu d’ija v’a pigghiati!
CUMMARI LISA
Nommu t’a guastanu i coccia!
MARIA
Linuccia, veni i chija parti ca m’aiuti u cogghiu i lanzola.
LINUCCIA
Focu meu, sempri fatiga nta ‘sta casa!
MARIA
Camina e silenziu! Pipa!
Non appena escono Cummari Lisa va da Totò.
CUMMARI LISA
Totò, allura non voi u ti nda veni pocu jorna a casa mia? Accussi ti sdiviji nu pocu.
TOTO’
Non nd’haju chimmu u mi sdiviju; eu staju commitu cca.
CUMMARI LISA
Totò, eu volerria u parru cu ttia.
TOTO’
Dimmi Lisa, chi nc’è?
CUMMARI LISA ( comincia a piangere)
Ogni vvota, quandu mi mentu u fazzu certi discurzi mi veni a mmenti a bonanima i mammita. Nui ndi rispettammi sempi, mi volia assai beni a zi’ Tara.
TOTO
Si, si, ma non jamu e longhi: chi voi?
CUMMARI LISA
Volia u ti parru da casiceja sutta all’ortu; sai, jani praticammi sempi nui attri, puru ca non fu mai a nostra.
TOTO’
A no? Però v’appropiastivu!
CUMMARI LISA
È bberu. Ma datu ca ndavìamu a disponibilità u potimu fari chju chi volìamu, non penzammi mai u facimu carti.
TOTO’
E non facistivu u stessu chiju chi volistivu?
CUMMARI LISA
Si, si , ma mo vinni u momentu u facimu i documenti.
TOTO’
Ed allura falli, a cui aspetti?
CUMMARI LISA
Non esti cusi’ facili; a casa esti ancora a nomi i mammita, pecchì a bonanima da nonna nci a dassau ad ija. Nui non jimmi mai abbdandu a cui dassa e non dassa, però... mo mammita moriu.
TOTO’
E’ veru: vui non jistuvu mai abbadandu ‘ssi cosi, e ssi
vitti!
CUMMARI LISA ( tira fuori dal petto i documenti)
Vidi ccà: tutti i documenti sunnu pronti; l’unica cosa chi manca esti a firma tua, e poi mi pozzu fari carti, puru p’o beni i chij’anima beneditta!
Totò sta per firmare, ma nel frattempo entra Maria; cummari Lisa in fretta e furiarimette le carte nel petto.
MARIA
Allura Totò, chi voliti u mangiati?
CUMMARI LISA (tra se’)
Non avevi abbacu u nci domandi? E cca giustu mo?
TOTO’
No, non vogghiu nenti; ( a Lisa) adduvi ndavia u firmu?
CUMMARI LISA
No, nenti; poi parramu.
MARIA
Totò, cu ‘stu viziu u ordinati o barri non mangiati mai a sira.
Suonano; è Franciscu.
MARIA
Cu’è!? Ah, tu si: trasi!
FRANCISCU
Bona sira.
TUTTI
Bona sira.
TOTO’
Scusati Maria, volerria u vaju u mi cangiu; si po’?
MARIA
Bonu ca vi portu; permettiti, scusati ca mo tornu.
Appena escono.
FRANCISCU
Allura, a cunchiudistivu? Firmau?
CUMMARI LISA
Ma chi firmau! Nt’o megghiu, quandu stava pigghiandu a pinna nt’e mani si presentau chija ndorra i vostra soru e ndeppi u mmucciu tutti cosi. Già, ca vui a canusciti megghiu i mia chi pisci esti! Si ndaverria u ppura ncorcosa, sgalasciu ribbeju!
FRANCISCU
Viditi m’u fati u firma, ca a mmia mi servinu i sordi, e
prima firma prima vinditi, prima vinditi e prima sistemamu chija questioni.
CUMMARI LISA
Pari ca eu non vogghiu? Ca armenu ncorcosiceja mi restarria! Speriamu ca mi fidu m’u cumbinciu, e sopratuttu ca non si menti nt’o menzu chja mponchia i vostra soru.
FRANCISCU
Sorima? E chi ncintra sorima?
CUMMARI LISA
Ed eu chi sacciu?! Nommu ndeppi m’addura sordi! Ija è sula, iju è sulu, stannu cca suli suli: (alludendo) vui potiti sapiri chi nci passa p’a testa a tutti i ddui? Ennu masculu e fimmana! Eu chi ssacciu! Eu non mi pigghiu sti picci, ma ntantu u murmuru nc’è.
FRANCISCU (Irato)
Mo a sorima a conzu eu, ca fazzu u nci passanu i carfunì: a vecchiaia i carzetti russi!
CUMMARI LISA
Viditi ca eu non sacciu nenti e nno’ mmi mentiti nta ‘sti lizzi! Vui u sapiti ca eu mi fazzu i fatticeji mei, e poi, du restu, cui si guardau si sarvau.
FRANCISCU (Sempre piu’ irato)
Non vi proccupati ca mo nci penzu eu!
CUMMARI LISA
Forzi è megghiu u mi nda vaju; tornu cchiù tardu e viju si mmi fidu m’u cchiappu sulu. Bona sira.
FRANCISCU
Jati, jati, e mmi raccumandu: fatilu u firma chiaru, ca u notaru non voli scarabocchi. Stativi bona.
Squilla il telefono; risponde Maria dall’altra stanza; è la mamma di Linuccia che la cerca.
MARIA
Prontu,... ah vui siti? Si, esti ancora cca e mmo v’a mandu. Ma no, quali lavuru? Era chi jocava cu Totò. Si, si ca v’a mandu. Cui Toto’? E chi voliti esti omu. Mo u cumbincivi ca non è ura u si cangia. Doppu tuttu quali fatiga fici ca fazzu tuttu eu? Eu u votu eu u giru. Mamma mia, certi voti nd’havi na testa tosta!... u pigghi ch’i boni e no, non sai mai comu nd’hai u parri cu d’iju. Quandu pigghia nu picciu nd’havi m’a vinci iju, o voi o non voi ndai m’uccuntenti. Comu non è capaci? Certu ca nci a faci! Ca chi nci voli, pari ch’è murcu du tuttu? Ma vi salutu, si ca v’a mandu. (Chiude il tefono ed entra nella scena)Pa ‘stasira pari ca spicciammi. Cummari Lisa si nda jiu?
FRANCISCU
Si, si nda jiu. Quanti attenzioni p’o signurinu! Certu ca ti caccia paccia! U viju ch’esti cchiù squetatu urtimamenti; nci ndeppi a passari u dispiaciri pe mammisa?
MARIA
Ma chi nci passau! A nomina sempi. Amaru, chi voi, si trovau sulu a ‘na vota.
FRANCISCU (alludendo)
Sulu sulu no!
MARIA
L’unica parenti esti cummari Lisa, ma tu n’a vidi com’è?
FRANCISCU
E comu nd’havi u m’è? Chjia nd’havi famigghia e nd’havi u vidi puru i picci soi.
MARIA
Si, ma u tempu u vaji videndu quali furnu fuma l’havi u stessu, specialmenti u faci a lanternina nta casa da genti. (Alludendo alla propria)
FRANCISCU
Ma non sarria ura, u signurinu Totò, u sbacchetta da cca?
MARIA
E adduvi ndaverria u vaji?
FRANCISCU
T’u dissi: iju nd’havi parenti; si poi no’ ponnu teniri,
vordiri c’o chiudinu.
MARIA
Ma iju da ccà non voli u si movi!
FRANCISCU
Certu, ca trovau duci!
MARIA
Chi volerrissi diri?
FRANCISCU
Chiju chi capiscisti già! Chiju chi ddici a genti, pecchì... sai?, a genti murmurija. N’omu e ‘na fimmana suli nta na casa... (Nel frattempo Totò entra senza essere visto) a genti, secundu tia, chi poti penzari?
MARIA
A mmia non mi intaressa chi penza a genti, a mmia mi ntaressa chiju chi penzi tu. E poi, tu chi nd’averrissi u pigghi? Sugnu randi e grossa, e penzu ca sacciu chi ffazzu!
FRANCISCU
Eu ndaju u difendu l’onori da famigghia mia.
MARIA
Eu l’onuri m’u sacciu difendiri da sula, “fratello”, comu fici sempi e comu sempi fazzu!
FRANCISCU
Statti ccittu, pputtana!
Dopo un lungo silenzio.
MARIA
I tia... chistu no’ mm’u spettava: fora da casa mia! Fin’a cchi campu, cca esti u meu, e non ti fari cchiù vidiri. L’onorabilità? Eu l’onuri l’haju scrittu nt’o frunti e pozzu caminari nt’e strati a testa arta, fora, dovunqui, davanti a tuuutti!!!
FRANCISCU
Si mmi cacci, vidi ca mi perdisti!
MARIA
Forzi non ti nd’eppi mai, e nu frati accussì no’ mmi servi: fooora!
Entra di colpo Linuccia
LINUCCIA
Maistra, chi succediu? Vi sentivi gridari!
MARIA
Nenti figghia, vai a casa, ca prima telefunau mammita e ti volia; levati ‘ssi pasticcini e dancilli a fratita.
LINUCCIA (Cogliendo l’aria tesa)
Va bonu. Bona notti; ndi vidimu domani.
La bacia sulla guancia. Lei la stringe con dolcezza carezzandole le spalle rivolte al pubblico. Alla scena ha assistito Totò che adesso è in un angolo, a capo chino.
MARIA
Totò, vui... eravu ccà?
TOTO’
Si, era ccà. Maria, eu non vogghiu u nd’hai... u nd’aviti problemi pe mmia: mi nda vaju a nn’attra parti, adduv’est’esti, no’ havi mportanza. Sugnu prontu, mo, subitu, ca eu non vogghiu ‘sti cosi.
MARIA
Ma... chi dici?!... chi ddiciti Totò?! A vita esti a mia e fazzu chiju chi vogghiu, ma soprattuttu chiju chi u cori mi dici ch’è giustu. No’ mmi mporta i chiju chi dinnu a genti, ne’ nd’haju u rendu cuntu a nnuju fora da coscenza e di l’onestà mia, e all’urtimu, a ccui mi guarda i ja ssupa, si nc’è ncorcunu. (allude aDio)
TOTO’
Maria, eu sacciu tuttu da promessa chi nci facisti da mamma; ija mi dissi tuttu, ma eu vogghiu u ti libaru i chija parola data, pecchì è giustu accussì, pecchì u pretendinu i situazioni chi ssi crijaru, pecchì u mali è cchiù forti du beni, pecchì eu non ebbi, no’ nd’haju e “non avrò mai fortuna”, pecchì tu non ricogghi i meriti, e fratita, perfinu, voli u ti caccia u rispiru di l’animi boni, a semplicità, l’onori. Dassa ca Totò vaji duvi voli u distinu, tantu... eu ti portu sempi cu mmia, ccà, dintr’o pettu.
MARIA
Non jestimari! Doppu tuttu ‘stu tempu... eu m’affezionavi a ttia, e poi... eu nd’haju na forza chi pocu nd’hannu: a forza da santa dignità, e non nci permettu a nnuju m’a menti sutt’e pedi, ne’ di genti e tantumenu a fratima. No’ mmi mporta chi dinnu l’attri, chiju chi mporta esti u sacciu si ccà d’intra nc’è sempi nu Diu chi mmi guida e mmi cunzigghia! (indica percuotendosi il petto)
TOTO’
Si Maria, ma carmati!... puru eu sugnu affezionatu a tia; tu e Linuccia, a pparti a mamma, siti l’unichi cosi belli chi ndeppi nta vita. Forzi sugnu nnamuratu i tia, non sacciu, ma è certu ca ti vogghiu beni. Ti guardu sempri mentri fai i mangiari, quandu cusi, quandu fai i cosi da casa, i cchiù semplici e banali, ma, pe mmia, i cchiù randi chi ponnu esistiri.
MARIA
Totò, eu ti vogghiu beni, ma comu nu frati, nu frati, capisci?, no comu nu maritu!
TOTO’
Ma... a mmia no’ mmi mporta! ‘Ntantu nuju poti sparrari si stamu nta stessa casa, na vota chi simu maritu e mugghieri: Maria, voi u ti mariti cu mmia?
MARIA
Totò, no’ scherzari; u matrimognu esti na cosa seria, e poi a genti chi poterria diri?
TOTO’
A genti? Si tu stessa dicisti ca non ti mporta da genti! Penzaci Maria: forzi è l’unica soluzioni pe nnui, sinnò u roganu du mundu ndi cancella!
MARIA
E va bono ca ci penzu, ma mo, voi u ti fazzu ncorcosa i mangiari? Sugnu stanca, e volerria u vaju u mi curcu.
Suonano; è cummari Lisa.
CUMMARI LISA (entra)
È permessu?
MARIA
O solitu: doppu chi trasistivu?
CUMMARI LISA
Menu mali ca non vi mentistivu ancora a tavula.
TOTO’
Sinno’ ti facevi russa!
CUMMARI LISA
Totò, eu vinni pe cchija custioni chi parrammi oji.
Guarda Maria, facendo capire che è di troppo; lei non siallontana e alloracon forza.
Esti na cosa persunali!
Maria fa per andare.
TOTO’
Adduvi jati? Fermativi, tantu ‘na firma ndaju u mentu, ca poi Lisa si nda vaji.
MARIA
Firma,... chi firma?
TOTO’
P’a casa sutta all’ortu.
CUMMARI LISA
Ma ija chi nd’havi u pigghia? Chisti ennu cosi i famigghia!
MARIA
Giustu eu chi nd’haju u pigghiu? Ma... chi ffirma n’daverria u menti?
CUMMARI LISA
Stacia u viju ca non mentia beccu ija!
TOTO’
Ca siccomu a casa sutta all’ortu esti ancora a mia, voli a
firma pemmu u si faci carti.
CUMMARI LISA
Totò, ma chisti ennu cosi i famigghia!
MARIA
Apposta ca ennu cosi i famigghia: vui ancora no’ sapiti, ma eu e Totò ndi maritamu nta simana chi trasi.
CUMMARI LISA
Vi maritati? E vostru frati u sapi?
TOTO’
Veramenti, no’ sapia mancu eu, ma pe qquantu riguarda fratisa, criju ca nd’havi cui u nci u dici.
MARIA
No’ sapivi Totò, e mmo u sai! E poi, chi ncintra fratima?
CUMMARI LISA
Ncintra, ncintra; i ncorchi manera ncintra. Allura, Totò, firma cca.
MARIA
Totò, non firmari a nnuja parti!
TOTO’
Ed eu non firmu, Marì.
CUMMARI LISA
E mmo chi: ti fai cumandari i d’ija?
TOTO’
E si non mi cumanda ija, allura cui? “È la mia fidanzata, quasi sposa”: non e’ veru Maria?
MARIA
Certu ch’è veru, e mmo tacchijamu p’a casa, a casa vostra, no’ nta cchija di l’attri, ca domani mandu i guardia u risolvimu a custioni da casa e ddi l’ortu.
CUMMARI LISA
Ah mu ti veni chi diavulu! Nci u dicia eu a Franciscu ca non siti cocivuli!
MARIA
Sai chi tti dicu? Dinci a cchiju Giuda i Franciscu, a nomi
meu, u vaji u si lava a vucca cu lissia, e carda! Anzi: gugghienti!!. E mmo tacchijamu!
CUMMARI LISA ( Esce imprecando)
Disgrazia mia, ca comu riparu mo ca perdivi caggia e cardiju? Quandu vaju a casa maritima mi sala; non sulu, ca cui nci u dici a Franciscu? Adduvi i pigghiu i sordi mu nci tornu?
TOTO’
Veramenti ca ndi maritamu?
MARIA
Pecchì, non voi cchiù?
TOTO’
Certu ca vogghiu!
MARIA
Allura domani vaju u parru c’u previti.
TOTO’ (correggendola)
Jamu... u parramu c’u previti!
MARIA
Ndai ragiuni Totò: jamu u parramu c’u previti! Ndaju u m’abbitû, ma dammi tempu, ca eu fuvi sempi sula.
TOTO’
Ma mo non sì cchiù sula: mo nd’havi a mmia.
MARIA
Si To’, mo nd’havi a ttia.
TOTO’
Statti tranquilla, eu non ti dugnu picci, ca eu ti vogghiu troppu beni, ma forzi mai abbastanza pe quantu t’ammeriti.
Buio. La scena si riapre con la sedia a rotelle sotto la finestra; un fascio di luce bianca, concentrata, la illumina dall’alto. Il resto della scena è quasi buia. Parte musica di fondo.
VOCE FUORI CAMPO
Si sposarono. I due sembravano davvero felici; vivevano in simbiosi. Lei lo faceva partecipe di tutto, anche delle cose più banali, come fare la spesa; andavano sempre insieme, lei a spingere la sedia a rotelle e lui, buffamente, teneva in mano le pesanti buste della spesa. Era come se volesse partecipare al peso della vita, perché voleva anche lui sudare, fare fatica, così come faceva la sua sposa. Era bello vederli insieme, perché erano il ritratto della felicità. In tutta la loro storia, Maria non pronunciò mai la parola amore; era come se non le appartenesse. La vita matrimoniale fu normalissima, forse come tante altre, in meglio o in peggio.
Dopo 7 anni, un giorno di febbraio, Totò si spense. La sua malattia non gli diede scampo. Morì col sorriso sulle sue labbra un po’ esangui. L’ultimo alito di vita egli volle riservarlo proprio a lei, alla sua Maria. Prima di morire non si dimenticò di Linuccia a cui lasciò in eredità la contesa casa vicino all’orto, come segno di riconoscenza per avergli regalato la freschezza della sua fanciullezza e dato, spesso, il sorriso.
Ad ottobre dello scorso anno, in uno dei miei viaggi di Radici, incontrai la protagonista di questa storia, Maria.
Ciò che mi ha di più colpito è che, passati sette mesi dalla morte di Totò, ella mi disse che l’amava davvero e di avvertire ancora la sua presenza, il suo calore, il profumo della sua pelle. “Sì, lo amo, e lui lo ha capito prima di me; ma non voglio parlare al passato, perché lui, Totò, è quì con me, è parte del mio presente, è tutto il mio presente, è la mia stessa vita. Vivo attraverso lui e so che quando cadrà questa pietosa, ma dolce illusione, io non ci sarò più”.
PS : Mentre andavo via, gli chiesi di salutarmi anche Totò; mi rispose con il più bel sorriso che io avessi mai visto.
FINE
Marzo 2013 Pino Carella