A pitruzzu mu pigghiu jo’

Stampa questo copione

           

www.tittygiannino.jimdo.com

Titty GIANNINO

A PITRUZZU MU PIGGHIU JO'

Commedia brillante in un atto

œ�œ�

PERSONAGGI

PIETRO ANTONIO ROCCA di PASSOBIANCO, Conte di Altaripa

VANNUZZO CANTABONA, un amico di Pietro

DOTT. DEL VECCHIO, il medico di famiglia

ANGELINA (Marchesa del Poggioverde), una pretendente

CARMELA BELLADONNA Baronessa di Vallerosa, una pretendente

Contessa ADELAIDE D'ORSI-FERRE', una pretendente

MARIANNE DU BELLAY, una pretendente

MARIA ROCCA di PASSOBIANCO, la sorella di Pietro

CONCETTA TRECASTAGNE, la serva anziana

NANNETTA, la serva giovane

DON GIROLAMO, il sacerdote

SINOSSI

Una mattina Pietro si sveglia e si accorge di non ricordare più nulla, neppure il proprio nome. Con l'aiuto dell'amico fidato Vannuzzo e del dott. Del Vecchio, cercherà di far luce sul suo, per lui dunque, misterioso passato. Ma,  approfittando dell'amnesia, numerose donne, come la furba Angelina,  la snob Adelaide e la francesina Marianne, fingeranno di essere fidanzate o mogli sposate in segreto, per poter mettere le mani sul patrimonio di famiglia che Pietro potrà ottenere solo in caso di matrimonio. Faranno da cornice anche la nobile ma brutta Carmela, chiesta in moglie proprio da Pietro, in preda ai fumi dell'alcool, la sera prima di perdere la memoria, e ora "dispirata" e che sarà sempre in contrasto con l'astuta Angelina; Nannetta la serva giovane, che, essendo innamorata anch'essa del conte, ha l'abitudine  di spiare sempre il suo amato  dal buco della serratura e la serva anziana Concetta, complice di Angelina nella cospirazione ai danni del povero smemorato. Ma le donne comunque hanno fatto i conti senza l'oste: Pietro è un single incallito. Un colpo di scena finale metterà la parola fine a tutte le congiure nei confronti di Pietro.

AMBIENTAZIONE

Primi anni del '900. In un paese della provincia siciliana, nel palazzo del Conte di Altaripa.

Di fronte una finestra, a sinistra la porta d'ingresso, delle sedie appoggiate alle pareti, dei quadri, uno specchio a destra sopra un mobile, al centro un divano e due poltrone laterali.

CARATTERISTICHE DEI PERSONAGGI

PIETRO,  40 enne, di bell'aspetto, elegante.

VANNUZZO, un po' più giovane di Pietro.

DOTT. DEL VECCHIO, anziano, professionale.

ANGELINA, 30/40enne, non molto elegante, soprattutto nei modi.

CARMELA,  il personaggio dovrebbe essere, possibilmente, affidato ad un interprete maschile, adeguatamente truccato, per renderlo il più brutto possibile. Ha il vizio di aggiustarsi sempre i capelli e alzarsi il seno, o anche le calze e fa vedere un bel paio di gambe pelose.

ADELAIDE, 30/40 enne, snob, sofisticata  ed elegante.

MARIANNE, 25enne, francesina frivola.

MARIA, 30enne, elegante e carina.

CONCETTA, 50/60, semplice ma furba.

NANNETTA, 20enne, sempliciotta.

DON GIROLAMO, a scelta.

ATTO UNICO

Ore 11.30 del mattino. La stanza è al buio. Sul divano sta dormendo il conte Pietro. Entra la serva Concetta, apre la finestra ed entra la luce del sole. Il conte, infastidito, si lamenta.

PIETRO, Ah! Chi fu? (solleva la testa, apre gli occhi, ma la luce gli da fastidio e li richiude; contrariato si riappoggia sul divano) Chiudi, chiudi ddocu, chi mi llampasti! Chi modi pi ruspigghiari nu cristianu! (pausa, sospira rassegnato, si toglie la coperta fino a metà, sempre rimanendo coricato) E poi, comu ti llè diri chi non vogghiu essiri ruspigghiatu viatu a duminica matina, eh Pinuzza?

CONCETTA, Ma comi mi stati chiamannu? Pinuzza? Chi novità su chisti? Vossignoria si scurdau tuttu 'nta na vota u me nomi?

PIETRO, (si solleva un po' sul divano) Picchì, non ti chiami Pinuzza ?

CONCETTA, Cuncetta, Cuncetta,vossignoria!

PIETRO, E comi sia sia! Si ti chiamu Cuncittuzza, sempri in uzza finisci ! E spunta sempri dda! Si cuntenta? Oh!!! (pausa) Basta chi ora mi chiudi donnavota a finestra e mi fai dommiri n'autra picca! (cerca di ricoricarsi)

CONCETTA, Vossignoria voli dommiri ancora? A cosa mi pari strana!

PIETRO, Chi c'è i stranu si vogghiu dommiri vistu chi è viatu e puru duminica?

CONCETTA, Viatu? Duminica? Ma vossignoria si senti bonu?

PIETRO, (si risolleva) Picchì mi fai sta dumanna?

CONCETTA, (aiutandosi con le dita) Primu picchì  su l'unnici passati e poi oggi non è duminica, ma lunidì! Secunnu picchì Vossignoria dici sempri: " cu voli ca bona saluti campari, prestu a matina s'ava jazzari!"

PIETRO, ( la guarda stranito) Ma chi mi stai 'ncucchiannu! Chi ssunnu sti paro1i?! Vai vai, vidi chiddu c'à fari e lassimi 'nta santa paci! (cerca di ricoricarsi un'altra volta).

CONCETTA, Mah! Socchè c'è stamatina! Non è o solitu vossignoria!

PIETRO,  (infastidito) Aumf! Capemmu chi non c'è cchiù ricettu pi dommirí! (si toglie la coperta di dosso e si mette a sedere ) Matri ! E chi è sta ciuncaria chi mi sentu incoddu? (pausa) Matri! E chi è stu duluri i testa? (si tocca la fronte e poi le orecchie) Matri! E chi è stu friscu chi sentu?

CONCETTA, (Sta piegando la coperta che aveva il conte) Chi friscu vossignoria? Nuddu sta friscannu!

PIETRO, Nuddu sta friscannu? E allura chi è stu rumuru chi aju 'nte ricchi? Stu speci di fri-fri chi mi rimbumma dintra a testa?

CONCETTA,  (come se avesse trovato la risposta) Ah! Fossi vossignoria ni risenti di stravizi di ajeri sira!

PIETRO,  Quali stravizi?

CONCETTA,  Chiddi chi vossignoria fici o ricevimentu!

PIETRO,  Ricevimentu? Jò annaí a nu ricevimentu?

CONCETTA,  Sissignori! O ricevimentu a Palazzo Vallerosa!              

PIETRO,  (la guarda confuso; apre la bocca per parlare, ma poi la chiude e si gratta la testa perché non si rende conto della situazione,  per due volte)

CONCETTA,  (preoccupata) Chi avi vossignoria? Picchì non parra?

PIETRO, (dopo un altro paio di tentativi per parlare,  falliti, allibito ) … No sacciu!

CONCETTA,  Chi voli diri "No sacciu"?

PIETRO, Voli diri ..... voli diri .....

CONCETTA,  Scutati a mia! I stravizi foru! 

PIETRO, (preoccupato e strofinandosi le mani in faccia per risvegliarsi bene) Anchi si mi pari propriu stranu, quasi 'mpossibii, m'appi straviziari assai, pi comi mi sentu!

CONCETTA,  Secunnu a 'mprissioni chi ebbi jò quannu vossia si ricugghiu, si nni biviu vinu ajeri sira! Eccomu!

PIETRO,  Vinu? Jò ? Ma si non ni 'mbiu!(pausa) E poi, a massimu, jò, purrissi 'mbiviri...  champagne!

CONCETTA,  ]ò non c'era! U sapi sulu vossia chiddu chi 'mbiviu! Sacciu sulu chi, a mia, vossignoria, ajeri sira, mi paria propriu .... 'mbriacu!

PIETRO, 'Mbriacu a mia? Ma chi mi cunti?

CONCETTA,  Jò cuntu chiddu chi vitti! E i me occhi ancora bboni ci vidinu! E poi si vossignoria si tracannau tuttu ddu vinu .... o champagna ...... chiddu chi è .... jò chi cuppa nn'aju?

PIETRO,  No no! Tu dici fissarii una arreti ann'autra, stamatina! Non c'è autra spiegazioni! Quali ricevimentu! Quali vinu! Quali champagne! Quali stravizi! Jò non mi ricoddu nenti di tutti sti cosi chi mi stai dicennu!

CONCETTA,  Vossia mi sta ffinnennu! Jò non sugnu na pallunara! (pausa) Jò non sugnu bbituata a diri fissarii! Mai na vota 'nta me vita!

PIETRO, C'è sempri tempu pi cuminciari! Po' essiri chi cuminciasti giustu oggi!    

CONCETTA,  Vossia si ruspigghiau cu l' intinzioni mi mi calunnia, stamatina?

PIETRO,  Quali calunni! Ti staju dicennu chi a mia non mi suvveni nenti di tuttu chiddu chi fici ajeri sira! Pi cui pensu chi chiddu chi mi stai rifirennu po' essiri chi tu … t'u stai 'nvintannu!

CONCETTA, Ma quali 'nvintari!  Quali 'nvintari! A sacrosanta virità è! (pausa) E poi, ragiunannuci, secunnu vossía, jò dicu minzogni e tutti sti distubbi c'aviti, vi vinniru così …  senza nuddu motiu? Accussì è u fattu?

PIETRO,   Picchì no? Purrissi essiri!

CONCETTA,  Si, comi no?! (pausa) E poi, non vu stati dumannannu picchì siti cuccatu 'nto dívanu e no 'nto lettu?

PIETRO,  (fra sé) Già, picchì? (poi per non smentirsi) Picchì, non po' essiri chi mi piaciu chiussai u divanu? Pi fozza 'mbriacu avia essiri? A testa mi fici diri così!

CONCETTA,  Sapiti chi vi dicu? Pinsati chiddu chi vuliti! A mia non mi luati nenti! Ma si a mia non mi criditi, parrati cu Vannuzzu Cantabona! Iddu fossi vi cunvinci!

PIETRO,  Cu cu è parrari? Cu `e chistu ddocu?

CONCETTA,  Comu! L'amicu soi non su ricodda, vossignoria?

PIETRO,  No, non mu ricoddu! (sta riflettendo) Oh, ma è possibili chi non mi ricoddu nenti? U to nomi no, u ricevimentu no, u vinu o u champagne chi mi 'mbivia no! Mi sentu sulu a testa vacanti! Ma chi mi mmattiu?

CONCETTA, (ancora offesa) E chi nni sacciu jò? Jò cuntu sulu fissarii!

PIETRO, E a sai n'autra? Ora chi ti vaddu bona, non mi ricoddu non sulu u to nomi, ma mancu i tia ... in generali! (pausa) Cuncetta, tu ... cu si?

CONCETTA,  Ora a stati dicennu rossa! Non mi riconusciti cchiù? Jò?! A vostra serva fideli Concetta Trecastagne?

PIETRO,  Picchì mu stai dicennu tu! Jò, tu 'nciuru, pi mia oggi è a prima vota chi vidu a to facci! (pausa) E si nni voi sapiri n'autra ancora (si guarda intorno) ... pi mia è nova puru sta casa!

CONCETTA,  Comu ? A casa vostra?

PIETRO,  Chista a me casa è?

CONCETTA,  E di cu avrissi a essiri? Mi pari ovviu chi è a vostra ! (pausa) No no! U viditi chi aju ragiuni jò ! Vossignoria troppu assai 'mbiviu! E basta!!

PIETRO,  (incuriosito) Ma pi ddavera accussì assai 'mbivia ajeri sira?

CONCETTA,  Ah! Si cunvinciu finammenti!

PIETRO,  (accondiscendente ) E facemu finta chi hai ragiuni! Ma  assai assai era 'mbriacu?

CONCETTA, E secunnu vossignoria unu chi canta accussì fotti da sbigghiari tuttu u paisi, comu s'ava chiamari?

PIETRO,  Jò  cantava?

CONCETTA,  Eh, eh, cantava!     

PIETRO,  (in tono canzonatorio) E chi cantava , sintemu?

CONCETTA,  (un po' sibillina e titubante) Veramenti non era na canzuna precisa... si ...  insomma ... paroli chi s'invintava …  attrova chiddu chi ci passava pa testa!

PIETRO,  Cuncetta, picchì ti stai mucichiannu? Quali erinu sti  paroli? (curioso e preoccupato)

CONCETTA,  Jò vu dicu , ma non vogghiu sapiri nenti dopu!

PIETRO,  Picchi, dicìa cacchicosa di  cumprumittenti?

CONCETTA,  Vossignoria u dici!

PIETRO,  Vaja, non peddiri tempu, e cuntila comu passa!

CONCETTA,  E ... e ...jò  veramenti..  ne capia tutti i paroli!

PIETRO,  Cuncetta  tagghila! Dimmi chiddu chi capisti... smoviti!

CONCETTA,  (sbrigativa) " Carmela mio dolce e unico amor, sei tu la gioia del mio cuor! Ardon i miei occhi al te veder, felice io son nel te aver!" (si calca soprattutto sulle r finali)

PIETRO, Ah!! E menu mali chi non avivi caputu nenti! Vadda comi a cuntasti sta poesia!

CONCETTA,  Jo cciù dissi! U me doveri u fici! E ora sa vidi vossignoria!

PIETRO,  Però, chi bella poesia! (pausa) Chi belli rimi! E i fici jò! (la ripete in tono ironico e preoccupato allo stesso tempo) " Carmela mio dolce e unico amor, sei tu la gioia del mio cuor! Ardon i miei occhi al te veder, felice io son nel te aver!" (pausa) Si sicura chi capisti bona? A poesia era propriu così?

CONCETTA,  Così, così era!

PIETRO,  Non è chi mi piaciu tantu sta cosa!

CONCETTA,  (alza le spalle)

PIETRO,  Sai chi fai? Chiamimi ddu amicu mei  comu dicisti chi si chiama?

CONCETTA,  Vannuzzu Cantabona!

PIETRO,  Eh, iddu! Chiamimmiilu, va, fa viatu! Videmu si è menu strampalatu i tia! Videmu si putemu chiariri sta storia, chi non ci staju capennu cchiù nenti!

CONCETTA,  ( esce)

PIETRO,  Stannu succidennu troppi cosi strani stamatina! Prima non mi ricuddava chi jonnu era! Poi mi passi nova a casa...  a 'mbriacatoria... l'amicu mei chi non canusciu...  pi non parrai da "sevva fideli"  e ora sta Carmela chi non sacciu cu è! Sta

poesia, poi... chiddu chi voli cunchiudiri! Chi junnata chi brisciu! (pensa e si sfiora la fronte. Si alza, cammina per la stanza sentendosi tutto indolenzito, si avvicina allo specchio) Chi brutta facci, però, stamatina! Fossi avi ragiuni Cuncetta chi cusapi quantu 'mbivia! (si guarda meglio, poi titubante) Ma chistu jò sugnu ? Chista a me facci è? (allarmato) All'autri non mi ricuddava! Ma picchì cu sugnu jò, u sacciu? (seriamente preoccupato) Mali pi mia, ora mi staju preoccupannu! Ccà malocchiu ci fu! Cu sugnu jò? Maria, non mu ricoddu! Mi staju sintennu mali! Cosa gravi chista è!

(chiama forte) Cuncetta, Cuncittuzza! Mi sentu mali! Curri, curri, jutimi Cuncittuzza! (si siede sconvolto sulla sedia vicina)

CONCETTA,  (rientra di corsa) Curru , curru! Chi succidiu?

PIETRO,  Cuncittuzza veni ccà! Tenimi a manu! Mi sentu mali! Mi sentu u cori ccà, 'nta ula! A cosa gravi è! Malocchiu ci fu!

CONCETTA,  Ma chi sta dicennu vossignoria?

PIETRO,  Cuncetta, non mi ricoddu u me nomi! Non sacciu mancu cu sugnu jò!

CONCETTA,   Ah! Non sapia! Mi fici biliari! Cciù dicu jò!

PIETRO,  Ah! E cussì non ti pari na cosa gravi?

CONCETTA,   Na cosa i cchiù, na cosa i menu chi non si ricodda, chi ci fa!

PIETRO,  Va bè va! Dimmi u me nomi e non si nni parra cchiù!

CONCETTA,  Vossignoria è, nientemeno che: Pietro Antonio Rocca di Passobianco, Conte di Altaripa!

PIETRO,   (con aria sbigottita e con una mimica facciale tipicamente siciliana) Miiiihhh...!

CONCETTA,   Mi nni pozzu annari ora?

PIETRO,   Vai vai! (distrutto)

CONCETTA, (esce di nuovo)

PIETRO,  Mizzica! Conte sono! Nenti nenti stamu dicennu! Un conte! Pietro Antonio Rocca di Passobianco Conte di Altaripa! E pi fozza non mi l'avia ricuddari ... accussì longu! (breve pausa) Però beddu è! Pomposo e importante! Beddu, beddu assai! (con toni diversi ) Pietro Antonio Rocca di Passobianco Conte di Altaripa!Pietro Antonio Rocca di Passobianco Conte di Altaripa!

VANNUZZO,   (entra in scena) C'è permesso! Pozzu 'ntrasiri?

PIETRO,   Cu è ddocu?

VANNUZZO,   Jò sugnu, Vannuzzu!

PIETRO,   (Lo guarda perplesso) Jò, cui?

VANNUZZO,   Pitruzzu, chi ti mmattiu? Jò sugnu, Vannuzzu Cantabona! Chi è, non mi riconusci cchiù?

PIETRO,   M'à scusari Vannuzzu! 'Ntrasi, 'ntrasi! Sugnu ancora ...comi diri ... pígghiatu ... i sonnu ... (fra sé) Facemu finta ... (forte) ... e non avia caputu cu eri!

VANNUZZO,   Cuncetta mi chiamau e mi dissi c'avivi bisognu i mia! Chi ti giua?

PIETRO,   Noo! Nenti mi giua!

VANNUZZO,  ( si siede sulla poltrona di sinistra mentre Pietro dalla sedia si sposta sul divano) E allura chi c'è, chi succedi?

PIETRO,   Bravu! Chistu vogghiu sapiri!  Chi succedi, anzi, pa precisioni, chi succidiu!

VANNUZZO,   Non ti capisciu, chi voi diri cu sti paroli? Non mi pari u solitu Pitruzzu stamatina!

PIETRO,   Dunque: chi sugnu Pietro Antonio Rocca eccetera eccetera, ora, t'u pozzu assicurari ! Ora però! Prima no sapia! Chi sugnu o solitu ... chistu non t' u pozzu assicurari!

VANNUZZO,   (confuso) Ma chi vai dicennu? Ma chi ti rimbambinisti?

PIETRO,   Rimbambinutu? Ci manchiria puru chistu! Mi basta sulu chiddu chi haju!VANNUZZO,   Ma insomma ... a finisci e mi dici chiddu chi hai, chi non mi stai facennu capiri nenti?

PIETRO,   Ooooh! (pausa, poi risoluto) Non mi ricoddu cchiù nenti! A capisti ora? Non si sapi comi  .. appa peddiri a memoria a cacchi patti!

VANNUZZO,  Non ti ricoddi nenti? Piddisti a memoria?

PIETRO,   Eh! Non mi ricoddu nenti  e mancu a tia, vulennu essiri precisi! Autru chi pigghiatu i sonnu!

VANNUZZO,  E comu ti succidiu?

PIETRO,  E tu chi ci stai a fari ccà?

VANNUZZO,  Jò? Chi ci ntrasu jò?

PIETRO,   Aaaahhh! Biniduttu San Franciscu i Paula! Cuncetta mi dissi chi ajeri sira mi 'mbriacai veru è?

VANNUZZU,  (sorridendo) Ah! Veru Veru è! Non mu ricuddava cchiù mancu jò!

PIETRO,  A n'autru bonu truvai!

VANNUZZO,  (ridacchia) Veru, veru!

PIETRO,  E ora picchi ridi? (pausa) Non mu diri, Cuncetta m'accennau già cacchi cosa: " Carmela, mio dolce e unico amor! Eccetira eccetira" … ci 'nzittai?

VANNUZZO,   (sempre ridacchiando)  Eh, si si!

PIETRO,  Malantisa! Attrova chi mi passava pa testa! (pausa) Per ora, però, parramu di autru! A chistu ci pinsamu dopu! (pausa) Vistu chi non mi ricoddu nenti, vogghiu sapiri i tia tuttu chiddu chi c'è i sapiri !  

VANNUZZO,  Comi, chiddu chi c'è i sapiri? Chi voi sapiri i precisu?

PIETRO,  Chi nni sacciu: cu sugnu, quannu nascìa, cu sunnu i me parenti, si haju frati, soru, matri, patri, ( come rassegnato) mugghieri, fígghi, jenniri, nori...  vaja , vititilla tu! Basta chi mi cunti i cosi cchiù importanti! Per ora! I summi summi.. insomma!

VANNUZZO,  Chi cosi strani chi mi fai fari! (ci ripensa) Ma pi ddavera ll'è fari?

PIETRO,  E allura pi finta? (pausa ) Vaja smoviti, si nno ccà non ni nni niscemu cchiù o ghianu! Chi ci pozzu fari si stajunnata mi ruspigghiai cu sta sotta i novità!

VANNUZZO,  Si è chiddu chi voi! Allora: tu si Pietro Antonio Rocca di Passobianco Conte di Altaripa! ( si ferma dubitante)

PIETRO,   Tuttu ccà? Chistu ommai u sacciu , ti ll'avia dittu no?! Comunqui, non piddemu tempu, continuamu!

VANNUZZO,  (ancora dubitante ) Nascisti u 17 Aprili ...

PIETRO,  (la interrompe) Mizzica! Disgraziatu i nascita, sugnu! (si alza e cammina nervoso )

VANNUZZO,  Pitruzzu, non ti sapia accussì superstiziosu! Accussì ... cridenti 'nta sti cosi!

PIETRO,  Mizzica! U 17 potta tanta disgrazia chi puru unu comu a mia , chi piddiu a memoria, su ricodda! E vistu chi semu 'nta discussioni, non è chi pi casu ti trovi nu ferru i cavaddu, per esempiu, 'nte sacchetti?

VANNUZZO,  (un po' sbalordito e istupidito, fruga nelle tasche ) No, non n'aju! Ma si propriu voi cacchi cosa, haju nu conniceddu russu! Veni i Napuli, mi ti pari! (esce dalla tasca un cornetto)

PIETRO,  Bonu, bonu, mi cuntentu puru i chistu ddocu! ( 1o prende in mano, e dopo aver detto sottovoce parole scaramantiche, se lo mette in tasca palpandolo )

VANNUZZO,  (che ancora non  si è ripreso dallo sbalordimento) Chi è fari? E continuari ora?

PIETRO,   Cettu, cettu, si nno chi ti chiamai a ffari!

VANNUZZO,  Hai 40 anni ...

PIETRO,   (lo interrompe) … 40 anni, però! Nel fior fiore...

VANNUZZO,   ( lo interrompe a sua volta per prenderlo un po' in  giro)  da ciunchitudini!

PIETRO,   ... Dill' anni! Disgraziatu! (pausa) Anchi se...  oggi comi oggi... non è  chi ti sbagghiasti di assai! (si massaggia la schiena) Ma comunqui, pensa a parrari tu!

VANNUZZO,  To patri si chiama Alfonso!

PIETRO,    (si siede sul divano vicino a Vannuzzo, e, interessato) E chi fa, chi fa? Oltre al "nobile", naturalmenti!

VANNUZZO,   E chi voi di cchiù? Avi tanti di ddi soddi!

PIETRO,   Oh! Finammenti mi cunti  na cosa bona!

VANNUZZO,   Si... però... c'è na cosa...

PIETRO,   U sapia jò! Troppu prestu avia cantatu! Fozza, smoviti, chi è sta cosa?

VANNUZZO,   Comu ti ll'è diri... (temporeggia) ...Ti teni na picchicedda ... (battendosi una mano sul fianco) ... a sticchettu!

PIETRO,   Mizzica, pricchiu è!

VANNUZZO,   Ca spizzeca ti fa vidiri i soddi!

PIETRO,   (ironico) E chi bella vita a mei! Nu zzuccareddu! Nobili sulu pi nomina!

VANNUZZO,   No, spetta! C'è n'autra cosa i diri! To patri stabiliu però chi ti lassa mità di tutta a so ricchizza ... se... (temporeggia)...

PIETRO,   (lo interrompe) … stu se... non sacciu picchì... mi metti...  ansia! Assai!

VANNUZZO,   In effetti... (continua a temporeggiare)

PIETRO,  (si prepara a ricevere il colpo) Avanti... spara... sugnu prontu!

VANNUZZO,  Allura... se e....  quannu... ti … mariti!

PIETRO,  Mancu li cani ! U sapìa jò! Puru st'autra ci vulia! (pausa) E chi mi nni fazzu di soddi quannu poi c'è ... cacchiduna chi si ...(fa segno con le mani di furto) ... ranfulia tutti! Ora mi l'avissi godiri, chi sugnu sulu e fazzu chiddu chi vogghiu! No, no! Jò schettu sugnu e schettu vogghiu ristari!

VANNUZZO,   Ma chi cosa ci voi fari! To patri fa cu tia chiddu chi to nonnu fici cu iddu! Lo fanno per assicurare una discendenza ai Conti di Altaripa!

PIETRO,    Pi mia a ripa po divintari puru bascia! Non canciu idea! Jò schettu sugnu e schettu restu! Supa a chistu non ci gghiovi!

VANNUZZO,   Puru chi ti dimenticasti tutti i cosi , di chistu però ni si sicuru!

PIETRO,   A centu pi centu!

VANNUZZO,   Cuntentu tu!

PIETRO,   (pausa) Non c'è nenti i fari, vinisti sulu mi mi scuri u cori! E fossi  apposta m'avia scuddatu tutti cosi! E chi m'avia ricuddari, sulu stuttarii ? (pausa) Tira avanti, va! Parrimi i me matri E non mi diri cosi stotti puru supa a idda , chi a matri ... non si tocca!

VANNUZZO,   Supa a Donna Rosa? Ci manchiria autru! Idda si chi è na gran signora! Bedda, onesta, e tutta cori!

PIETRO,   Com' u sambucaru?

VANNUZZO,   No , chi dici? Di cori veramenti!

PIETRO,   Eh, speriamu! (pausa) Continua , Vannuzzu, continua!

VANNUZZO,    Poi hai na soru, Maria, (pausa, sospirando)  eh! Bedda assai puru idda!

PIETRO,   Chi voli diri  sta suspirata? Chi hai cacchi mira supa a me soru?

VANNUZZO,   Jo? No, no! ( Mentre Pietro si è girato, risospirando piano) Oh, Mariuzza ! Gioia du me cori!

PIETRO,   Chi dicisti?

VANNUZZO,   Jò? Nenti ! Pinsava a buci fotti! E pinsava chi  (in tono molto interessato)  fossi parrari cu to soru ti purrissi giuari!

PIETRO,   Sta storia nun mi cunvinci ! Non è chi, nenti nenti, è sulu na scusa pi vidiri a me soru?

VANNUZZO,   Ma chi vai pinsannu? Jò parrava sulu pu to beni! Magari Mariuzza ti pò diri cosi chi jò non sacciu!

PIETRO,   E non è megghiu parrari cu me matri o me patri? A comi ssu ssu, sempri i me genitori ssu!

VANNUZZO,   U fattu è chi iddi non ci sunnu!

PIETRO,   E aunni si nnannaru? Pedi pedi a peddiri tempu?

VANNUZZO,   Sunnu in vacanza, mi s'arriposinu!

PIETRO,   Ah! A mia mi fannu vidiri ca spizzeca, iddi però si mancinu ... i soddi! (pausa) E puru me matri , chi è tutta cori! U dissi io, comi u sambucaru !

VANNUZZO,   (interessato) E allura , a chiamamu a Mariuzza?

PIETRO,   (pausa, lo guarda con diffidenza) Troppu ntiressi c'è, pi essiri sulu pinseri pi mia ! (pausa) Bonu, chiamamula u stissu a Mariuzzedda! Cuncetta, Cuncetta!

CONCETTA,   (rientra in scena) Vossignoria mi chiamau?

PIETRO,   Sì, si, a tia ciccava! Manna a chiamari me soru Maria!

CONCETTA,   Subitu, vossignoria! ( Sta per uscire , ma la richiama Vannuzzo)

VANNUZZO,   Ah! Concetta! Manna a chiamari puru u dutturi Del Vecchio!

CONCETTA,   Vaju, vaju subitu ! (esce)

PIETRO,   U dutturi? E ch'è fari cu dutturi?

VANNUZZO,  Comu c'à fari? Mi ti visita no?! Videmu si è veramenti picchì ti 'mbriacasti a causa di sta smemorataggini! Picchì si non è così, ammenu ti dugna cacchi cura!

PIETRO,   Non haju bisognu i nudda cura, jò! Stamu chiamannu a me soru? Ci si tu? Tuttu chiddu chi è sapiri mu diciti vujautri, no?!

VANNUZZO,   Bonu, bonu! Non t'infuliniari! Però vidi chi u dutturi ti purrissi dari na manu! E' u to medicu di famigghia ! Ti conusci i longa data! E' iddu chi ti fici nasciri!

PIETRO,   Megghiu mi sentu! Iddu si chi saravi 'nto ciuri ciuri da ...ciunchitudini! Ca babba janca e rimbambinutu! U dici puru u so nomi: Del Vecchio! E' vecchiu i nascita! No, no, chi mi nni è fari, no vogghiu propria!

VANNUZZO,   Ma no! Ti sbagghi! E' bonu i testa ! Poi u vidi!

PIETRO,   Bonu! Facemu comi dici tu ! (pausa) Ora però canciamu aggomentu! Cè na cosa cchiù uggenti di chi parrari! Cunchiudemu cacchi cosa supa dda cetta Cammela du discusssu d'antura! (pausa) In primisi, spieghimi cu è, sta Cammela (ironico) du me cori?

VANNUZZO,   (cominciando a ridere) Ah! Carmela! Carmela! (pausa) Cammiledda!

PIETRO,  Si! Ridi, ridi, chi favi s'arrappinu! (pausa) Ma poi si po' sapiri picchì stai ridennu? U discussu ccà è seriu! Autru chi?! (pausa, fra sè) Si stai ridennu, a cosa mi fa pinsari mali!

VANNUZZO,   (continua a ridere e a ripetere -Carmela-)

PIETRO,   Cecca ma finisci e cuntila comu passa senza peddiri tempu! Si nnunca m'infuliniu bonu bonu!

VANNUZZO,   (Cerca di smettere) Scusimi, Pitruzzu! Ma è cchiù fotti i mia!

PIETRO,   Bonu spicciti, chi sta storia cumincia mi non mi piaci!

VANNUZZO,   " Cammela , a cchiù bedda, a cchiù affascinanti !"

PIETRO,   Mutu! Non mu diri! Non mu diri chi mi staju sintennu mali! Mi stava cunvincennu mi mi fazzu zitu?

VANNUZZO,   Mi saria sulu chistu!

PIETRO,   Vannuzzu, sulu cosi "boni" mi cunti! Chi c'è i autru?

VANNUZZO,   Nenti, nenti! Sulu chi inveci di essiri a cchiù bedda, a cchiù affascinanti.... era ... comu ti ll'è diri?

PIETRO,   ...  ca prescia!

VANNUZZO,   ...  Insomma... na befana!

PIETRO,   Mali pi mia! Signuruzzu, jutatimi Vui! ... Era propriu 'mbriacu.... 'mbriacu cottu!

VANNUZZO,   Pensu propriu i si!  Vistu chi... vistu chi ..(temporeggia) .. va bè và... (risoluto) … . a 'nvitasti a pranzu ... ccà … oggi!

PIETRO,   Ma tu chi fai di misteri? L'ambasciatori di …. disgrazi?

VANNUZZO,   Jò? Nooo! E picchì mai?!

PIETRO,  A mia mi sa di si! (rassegnato) E va bè! Una cchiù.. una in menu.. di disgrazi!! Comunqui... stu sacrificiu u pozzu puru fari! E chi pozzu fari... mentri manciamu ... mi stuppu l'occhi!

VANNUZZO,   Fussi sulu chistu!

PIETRO,   Ancora n'avi?

VANNUZZO,   Ancora n'avi!

PIETRO,   (sospira sempre più rassegnato) Parra!

VANNUZZO,   E vistu propriu chi... vistu chi...

PIETRO,   N'autra vota? Si non ti spicci , un coppu mi veni!

VANNUZZO,   Vistu puru chi ... già ci dicisti … chi ta voi ... chi ta voi ...  (non sa come dirlo)

PIETRO,   (allarmato) Chi ma vogghiu chi? Avanti ... parra ... e chi ci vonnu i tinagghi? T'u dissi ... un coppu mi veni si non ti dicidi!

VANNUZZO,  Insomma .... ci dicisti... chi   ta   voi   ..."maritari"... cu tantu di 'ndrinocchiamentu e baciamanu!

PIETRO,   Mi vinni! (si accascia come svenuto , sul divano)

VANNUZZO,   (lo soccorre) Petru! Pitruzzu! Svigghiti! (lo soffia con la giacca e gli da schiaffetti)

PIETRO,   (si sveglia) Chi fu? Chi fu? Chi succidiu? (fa mente locale) Mi 'nzunnai chi m'avia maritari cu na racchia!

VANNUZZO,  Mi dispiaci .. Pitruzzu! Ma non...  non era nu sonnu!

PIETRO,   Testa di sceccu! U sacciu, u sacciu! Vulia fari finta di nenti! Cusà! Canciaunu i cosi! (piagnucolando) Picchì comi su ora... non mi piacinu propria!! (pausa, risoluto) Senti, tu m'à dari na manu, chi sugnu 'nte guai finu o coddu! S'ava truari na soluzioni, e subitu! Unnè c'arriva, no?

VANNUZZO,   (guarda l'orologio nel taschino) Eh! A mumenti! ( poi si siede e resta pensieroso con un dito in bocca )

PIETRO,   (comincia a camminare su e giù in cerca di una soluzione. Poi si ferma.) Staju mali (pausa) ... Chi poi non è a minzogna! ... E tagghiamu ccà u discussu!

VANNUZZO,   No! E' troppu ... banali... comi scusa!

PIETRO,   Truvai! Pattia pi affari uggenti e fossi... fossi non tonnu cchiù! ..Annai a fari u conti ...'nto Maroccu! No, no ... 'nta l'Australia! E' cchiù luntana! Menzamà ci passa pa testa mi mi veni a ciccari!

VANNUZZO,  No, non va beni mancu chista! Picchì tu resti ccà e poi chi fai? Non nesci cchiù? Resti a fari u conti 'nta sti quattru mura? In giru non ti purrissi fari vidiri cchiù!

PIETRO,  E mica hai tottu! (pausa) Però si non ti nni piaci nudda, dimmillu tu chiddu ch' è fari!

VANNUZZO,   Veramenti no sacciu mancu jò chiddu chi t' è diri!

PIETRO,   Beddu cunsigghieri chi si! Non mali na lira!

CONCETTA,   (rientra in scena) Vossignoria, arruau u dutturi!

VANNUZZO,   Ah! Menu mali! Fallu passari!

CONCETTA,  (esce facendo entrare il dottore)

DOTTORE,   (entra con aria distinta)

VANNUZZO,   ( va incontro al dottore, stringendogli la mano ) Carissimo dottore!

DOTTORE,   Oh! Carissimi! A cosa devo questa chiamata?

VANNUZZO,   Veramenti a cosa è parecchiu strana!

DOTTORE,   E di che cosa si tratta?

VANNUZZO,   Di memoria!

PIETRO,   A piddia!

DOTTORE,   E non avete provato all'ufficio oggetti smarriti?

PIETRO,   Nz! E' vecchia sta battuta e non mi fa ridiri propria ! Va putiu puru rispammiari!

DOTTORE,   Peccato!

VANNUZZO,   Allora  risuvvemu sta cosa! Chi nni pensa, dutturi?

DOTTORE         ,   Prima di ogni cosa lo devo visitare! Non posso certo fare una diagnosi così.. su due piedi?

PIETRO,  I seggi non manchinu... si ssittassi.. cosi na fa addritta.. a diagnosi!

DOTTORE,   Neanche la sua battuta è.. originale!

PIETRO,   Chi piccatu!

DOTTORE,   (comincia la sua visita; gli appoggia sulla testa lo stetoscopio, ascolta e annuisce soddisfatto! Gli guarda gli occhi, le orecchie; gli fa dire -A- , poi -33- ,gli fa uscire la lingua, martella sulle ginocchia: ha i riflessi invertiti, e comunque rendere la visita esagerata )

PIETRO,   ( Mentre il dottore lo visita ) Sapi dutturi  stamatina mi sintia friscari 'nte ricchi ... fri fri ... però u sintia sulu jò! Poi ... chi nni sacciu... mi cunfunnía tuttu! Pinsava nentimenu chi era duminica!

DOTTORE,   Ha preso qualche botta con la testa ultimamente?

PIETRO,   Pò essiri! Però jò no sacciu! Cuncetta 'nsisti chi foru i stravizi! Idda dici chi ajeri sira mi ricugghia 'mbriacu fracidu!

VANNUZZO,   Spittati, spittati! Ajeri sira, quannu staumu ritunnannu si!! Sbattisti 'nto palu... pigghiasti, comu si dici... nu palu i facci!

PIETRO,   Beddu era cumminatu! A 'mbriacatoria non mi bastava! (pausa. Si tocca la fronte) Hai ragiuni! Mi ristau puru u bummulu! Ahi! Na bedda botta appa pigghiari!

DOTTORE,   (Mentre sistema i suoi strumenti nella valigetta) Niente scherzi! Qui la cosa è seria! Stesse cause, stessi effetti, stessi sintomi... si tratta (sillabando) inequivocabilmente di "Choc amnesilattico" o altrimenti detto Morbo di Orczy-Wollstonecraft! (pausa) Vedi tu... in seguito all'urto... a botta... e all'ubriacatura che a quanto vedo è stata notevole,  hai perso la memoria , rimanendo vittima , tra l'altro, di strani salti temporali, per questo pensavi fosse domenica! Ti spiego: sei come rimasto a prima che accadessero i fatti che ti hanno portato a questo stato di amnesia!

PIETRO,   Jo era cunfunnutu! Ora mi sentu cunzatu pi festi e pi lauranti! (pausa) E mi dicissi, dutturi, si po' moriri di sta cosa ddocu? Di sta malatìa di tucchi?  O staju gia murennu? O chiddu chi haju sunnu i primi sintomi da motti?

DOTTORE,   No, non ne fare una tragedia!

PIETRO,   Ah, mencu mali! No, picchì, pi moriri ancora non era prontu!

VANNUZZO,   E na cura c'è , dutturi?

PIETRO,   Mi facissi nzittari: è sbattiri a testa a cacchi patti finu a quannu non mi nesci u ciriveddu i fora o non mi ricoddu cacchi cosa?

DOTTORE,   Che dramma che stai facendo di una cosa semplicissima!

PIETRO,   Megghiu accussì! No, picchì di bummulu mi nni bastava unu sulu! Si no ccà (indicando la fronte) si facìa a catena montuosa di bummila!

DOTTORE,   Stai tranquillo ! Solo assoluto riposo e se proprio vuoi ricordare tutto, meglio se te lo fai raccontare da qualcuno, non credi? (prende la valigetta e il cappello ) E adesso vi saluto! Ripasserò appena possibile per vedere gli sviluppi! Arrivederci!

PIETRO/VANNUZZO,   Arrivedecci dutturi!

VANNUZZO,   U vidisti chi non era poi tantu malu?

PIETRO,   Beh! Si! In effetti! Potti fari pratica 'menzu i tucchi vistu chi  parrava comi a iddi , comunqui  malu malu non era!

VANNUZZO,   E tu chi no vulivi! U vidisti chi a cacchi cosa giuau?

PIETRO,   A chi cosa? Mi mi dici chi è parrari cu tia o cu me soru? Chistu già u sapia! Non c'era bisognu d'iddu!  Mi inchiù a testa china i frastocchi e basta!

VANNUZZU,    Ma tu si sempri accussì camurriusu? A ciccari sempri u pilu nta l'ou?

PIETRO,    A propositu...   c'ama fari cu Cammela ancora non l'amu dicisu!

VANNUZZO,   Chi voli diri a propositu? Chi ci ntrasi ora Cammela?

PIETRO,   Tu mi dicisti chi è na befana no? E io a befana mi l1'è sempri mmaginatu c'un neu rossu nto babbarottu e c'un pilu longu longu ddassupa, anzi, puru unu o dui supa du nasu! Tu mi parrasti du pilu 'nta l'ou.. e jò fici dui cchiù dui !

VANNUZZU,   Vidi, vidi unni t' arriva u carrettu! (pausa; come per  consolarlo) Cetti

voti u pani non è tantu niru pi comu si dipinci ! Finiscila i babbiari e fai u seriu! A stai facennu troppu tragica! (pausa) Comunqui, sprimemunni u ciriveddu u stissu , pi truvari nu rimediu bonu!         

PIETRO,   E chiussai i quantu l'aju sprimutu! Pensici tu, Vannuzzu, chi u ciriveddu l'hai bonu! Tantu, jò è ripusari comu dissi u dutturi! (fa come per dormire)

VANNUZZO,   Vaddatilu ch'è beddu! Dommi e voli chi l'autri pensinu pi iddu!

PIETRO,   Chi voi?! E' guariri di stu choc magnesicu  o comu si chiama chiama!

VANNUZZO,    Amnesilattico! Mica ti facisti na manciata di magnesia!

PIETRO,   Si, insomma stu comi si chiama ddocu!

VANNUZZO,   Choc o no choc, c'è sempri 'a questioni Cammela e jò si u voi sapiri, mi nni lau i mani!

PIETRO,    Senti Pilatu, si nu veru amicu! (pausa) Bell'amicu ... mu pozzu propriu rriffari!

( Si spengono le luci sulla scena e si accende un occhio di bue sulla sinistra. Non vista e circospetta entra Concetta e poi la nipote Angelina)

CONCETTA,   Veni, veni, chi non ni vidi nuddu!

ANGELINA,   Chi c'è zia?

CONCETTA,   Mi vi nni n'idea strepitosa!

ANGELINA,   (interessata) Cunta, cunta, zia!

CONCETTA,   A sapiri, chi u me patruni , stamatina, brisciu comi nu babbu! Non si ricuddava cchiù nenti!

ANGELINA,   (") E allura?

CONCETTA,   Comu allura? Non  t'avia dittu chi so patri ci dissi chi ci dugna metà du so patrimoniu sulu si e quannu si marita?

ANGELINA,   E allura?

CONCETTA,   N'autra vota! Si na figghiola scattra , ma cetti voti mi pari propriu caduta da naca! (pausa) No capisti? (più in confidenza, come per non farsi sentire) Allura: tu fai finta chi si so mugghieri, sposata "in gran segreto" ... a mucciuni va ... così l'autri non ponnu sapiri nenti, u conti piddiu a memoria ... e nui autri i putemu 'nfinucchiari boni boni e tu ... diventi ricca e poi fari a vita da gran signora!

ANGELINA,   Mizzica! Verù è!

CONCETTA,   Chi ti nni pari? Ti piaci a me pinsata?

ANGELINA,   Na pinsata veramenti chi micci!

CONCETTA,   Mi pari ovviu chi poi... na vota chi divintasti a ...Contessa d'Altaripa... nui dui ... spattemu! Na picca tu e na picca jò! Na picca tu e na picca jo!

ANGELINA,   Mancu l'a diri, zia! Cettu chi spattemu! Na picca jò e na picca tu!

CONCETTA,   Allura? Resta fatta?

ANGELINA,   Resta fatta!

( Concetta e Angelina escono. Si riaccendono le luci. Fuori scena si sentono delle urla. E' arrivata Carmela con tanto di bitorzoli sul naso e sul mento. Concetta cerca di non farla entrare.)

CARMELA,    (ancora fuori scena) Voglio vedere il signor conte ! No? Perché? Voglio entrare! Mi lasci! Pi cottesia! Ma chi maneri sunnu chisti!? Sono una signora!

CONCETTA,   (entra trafelata) Vossignoria, arruau a baronessa Carmela di Vallerosa!

PIETRO,   Accussì prestu? Non sugnu ancora prontu!

CARMELA,   (senza aspettare entra; si sistema i vestiti) Ma chi beddi modi aviti pi riceviri na Signora!

PIETRO,   (appena guarda Carmela) Matri du Camminu , chi impressioni! ( rivolto a Vannuzzo) U vidi c'avia ragiuni jò? E' precisa netta a comu a dipingia io! U pani è propriu niru niru comi a pici!

CARMELA,   (si avvicina a Pietro, gli prende le mani) Oh ! Mio adorato Pierino!

PIETRO,   ( sconvolto cerca di sottrarsi alla sua presa, si alza e si gira dall'altro lato come spaventato dalla sua visione; poi rivolto a Vannuzzo) Pierino mi chiama!

CARMELA,   Non ho potuto dormire stanotte! Pinsai tutta a nuttata a vui! E puru tuttu stamatina, di quannu brisciu a ora!

PIETRO,   Eccu picchì mi friscaunu i ricchi!

CARMELA,   Sono tanto emozionata!

PIETRO,   (ironico) Puru jò  … tantu tantu! ( di tanto in tanto la guarda e si atterrisce)

CARMELA,   Sono qua …  si  insomma...   pi rispunniri a to...  vi pozzu dari … u tu?

PIETRO,   (senza guardarla in faccia) Comi vuliti!

CARMELA,  Allora ... unni era?

PIETRO,  (piano) Prima i venira ccà.. a so casa.. ed era megghiu chi ci ristava! Così jò mi scansava stu incubu!

CARMELA,   Ah ... sono qua per rispondere alla tua ... (sospirando) meravigliosa...  proposta!

PIETRO,   (sempre voltando lo sguardo e piagnucolando) Oddiu! Meravigliosa! Megghiu mi sentu! (Poi la guarda con apprensione; piano e sempre spaventandosi alla sua vista) Santi du Paradisu jutatimi vui!

CARMELA,   ( tutta contenta, sbatte ripetutamente le ciglia ) Accetto ... cu tuttu u cori!

PIETRO,   (sconvolto guarda il cielo) Non mi jutastu! Vi scuddastu i mia! Chista ma signu! (lascia le mani di Carmela che è ancora tutta sognante, si tiene il cuore e si siede) Vannuzzu veni ccà! Mi ristasti sulu tu! (lo tira per un braccio) Dammi na manu, puru dui si poi!

VANNUZZO,   ( è accorso al fianco di Pietro) Ma dimmi tu chiddu chi jò è fari, picchì no sacciu propria!

PIETRO,   Bell' amicu chi si! Amicu... e vadditi!

VANNUZZO,   Oooh! Bonu, bonu! Videmu chiddu chi pozzu fari!

PIETRO,   Beddu! Beddu duci e zuccaratu! (gli manda un bacio dalla punta delle dita)

VANNUZZO,   (va da  Carmela, la prende sottobraccio, in disparte non senza spaventarsi un po') Vidissi, Baronessa ...

CARMELA,   (lo interrompe preoccupata) Chi è vidiri? Chi sta succidennu? Di chi

parrati? Pierino, perché non mi dici niente?

VANNUZZO,   (risponde al posto di Pietro) Stavo dicendo che ... u conti... stamatina... comu ll'è diri ... non si ruspigghiau tantu bonu!

PIETRO,  ( sta seguendo le parole di Vannuzzo e annuisce alla sua ultima battuta) Si.. si! Malu.. malu!

CARMELA,   (preoccupata) Ma chi vuliti diri? Chi...  il mio Pierino è ... malatu?   

PIETRO,    Si, si! Pierinu è tantu malatu!

VANNUZZO,   E si ! Purtroppo si!

ANGELINA,  (entra in scena concitata, si ferma un attimo sulla soglia e, preoccupata, corre verso Pietro) Oh! Pitruzzo! Amoruzzo mio! (bacia  Pietro sulla guancia)

PIETRO,   (allibito si asciuga la guancia) Gesù, Gesù, Gesù ! E st'autra cu è?

VANNUZZO,   Già! Lei cu è?

CARMELA ,   (gelosa) Proprio! Chi voli lei dal mio... Pierino?

ANGELINA,   Cu sugnu jò? U so Pierinu? Se pemmettete , io sono la "moglie" del conte Pietro!

PIETRO/VANNUZZO/CARMELA,     (in coro)  A cu?

ANGELINA ,   Eh! La moglie! Picchì  chi c'è i stranu?

PIETRO,   (inghiotte) Sta cosa non mi piaci !  Jò, non ci staju capennu nenti! Vannuzzu mu voi spiegari picchì non mu dicisti prima chi a frittata l'avia già fattu? Chi m'avia già fattu mettiri ca testa 'nto saccu?

VANNUZZO,   Ma jò  nenti sapìa!

ANGELINA,   E in effetti, comi u putia sapiri , Vannuzzu! Non tu ricoddi, Pitruzzu , chi ni maritammu ... "in gran segreto”?

CARMELA ,   Non è possibile! Pierino è nu gentilomu... non farissi mai na cosa simili! Mi chiese in sposa... a mia...  giustu ajeri sira!

ANGELINA ,   A vui? Ma non mi faciti ridiri!

CARMELA,   Ma che state dicendo?

ANGELINA,   Chi staju dicennu? Pitruzzu è sposato con me! Lo vuole detto in quacche altra lingua?

CARMELA,    Non c'è bisogno! Ci dissi ora ora chi jò ...sono la fidanzata del conte!

ANGELINA,    E ci ribatti a coppi! È me maritu! Oh!

( Nel frattempo Pietro e Vannuzzo girano la testa alternativamente su Angelina e Carmela, come in una partita a tennis)

CARMELA,   Sunnu sulu fissari i vostri!

ANGELINA,  Stati dicennu chi jò , ehm... (inventa sul momento) Marchesa Angelina Del Poggio Verde, nonché Contessa di Altaripa, staju dicennu fissarí?

CARMELA,   Una arreti  all' autra!

ANGELINA,   Vi cummeni starivi muta... "fidanzata del cavolo"!

CARMELA,   Fidanzata del cavolo? A mia?

ANGELINA,   A vui, a vui!

CARMELA,   Badati a chiddu chi stati dícennu!

ANGELINA,   Jò non badu propriu a nenti! E dicu chiddu chi mi passa pa menti ! E dicu... chi v'aviti luari a Pitruzzu da testa, picchi, cciù ripetu, è me maritu! Oh! Ora videmu si u capistu!

CARMELA,  Jò … Carmela Belladonna, baronessa di Vallerosa... non mi leu da testa propriu nenti! Dissi chi Pierinu è u me fidanzatu e accussì resta...! E vui ... vui siti sulu na volgari buggiadda ... buggiadda e latra! Latra di fidanzati!

ANGELINA,   Ih! A mia sti cosi?! Ma comu vi pimmittiti? Buggiadda e latra a mia?! Ma lavativi a bucca ca liscia quannu parrati cu mia! Alla Marchesa Angelina del Poggio Verde!

CARMELA,   nz! Marchesa del Poggio Verde! ...! Viddi! Viddi d'invidia stati divintannu vui!

ANGELINA,   Viddi d'invidia jò? E nvidia di chi? Ma mi facissi u piaciri! Un'affascinante donna come me, nvidiusa di na racchia comi a vui?!

CARMELA,  Racchia a mia? Vui  brutta strega!

ANGELINA,   Ooooh! Staju piddennu a pacenza ora! Unnè... unnè chi strogghiu a curuna jò! E poi vu fazzu diri jò brutta strega!

CARMELA,   Putiti strogghiri chiddu chi vuliti, sempri na strega ristati!

ANGELINA,   (alzando la voce) Rimanciativi i paroli , jaddinazza spinnata chi non siti autru! (si avvicina  a Carmela con le mani ai fianchi)

CARMELA,   Jaddinazza spinnata a mia? Chiuditivi a bucca culumbrinazza!

ANGELINA,  Jò non chiudu propriu nenti ( pizzicandole il braccio )  pfui! Carnazza spuncita!

CARMELA,   Non osate toccarmi! (tenendosi il braccio leso)

ANGELINA,  Picchì ? Chi faciti, vi rumpiti? Quattara ciaccata siti ? Non mi tuccari chi non ti toccu!?

CARMELA,   Basta! Vui non siti autru chi... na viddanazza e na zalla di quatteri!

ANGELINA,  ( ripete le stesse parole di Carmela facendole il verso con le mani ai fianchi) Si si.. comi no! Viddanazza e zalla di quatteri!

CARMELA,   E dite di essere una marchesa! Ma macchesa di me stivali casumai!

ANGELINA,   Macchesa di so stivali a cu? (arrabbiatissima prende fiato ) Brutta fitusa, smoffiusa, bausa e pilusa! Strega babbuta, baffuta, e 'mmaluta! Fimmina sicca, stotta, e immaruta!

PIETRO,   Mizzica..... a strugghiu bona a curuna!

CARMELA,   Oddio! Mi sentu mali! (sviene, Vannuzzo la soccorre e la fa sedere sul

divano, poi si siede sulla poltrona vicina soffiandola )

PIETRO,   (si alza) Ora basta ! Facistu assai! Stati stracquannu comu tanti jaddini 'nto jaddinaru!

VANNUZZO,   E di stu jaddinaru tu eri u jaddu chi si cuntinniunu!

PIETRO,   Pi sbagghiu! Senza a me vuluntà! (pausa) Si staunu mmazzannu tantu chi ci mancava sulu mi si tiraunu i capiddi! Picchì poi ! Jò ll'è sempri dittu chi non mi vogghiu maritari! E ora mi trou 'nta sti rotuli scassi! Ti pari giustu? (pausa) Comunqui, oramai chi ci semu (rivolto ad Angelina) , Macchesa, avanti, parrassi, si

spiegassi! Chi voli i mia ?

ANGELINA,   (si è seduta anche lei su una poltrona) Comi chi vogghiu? Ma finu a ora chi parrai tuccu?

PIETRO,  Si... comi no... annastu a stissa scola du dutturi!!

ANGELINA,   Pitruzzu,  a cosa è sulu una, si me maritu e basta! Oh!

PIETRO,   Avanti! Facemu finta chi sugnu vostru maritu, comi diciti vui! (pausa, riflette) Mi dicistu chi ni maritanimu "in gran segreto", ma siccomi jò, stamatina non mi ricoddu nenti, stu segretu vi ristau sulu a vui! Pe cui , facitivi a cruci , e cuntatimi comu annaru i fatti, e così a finemu cu stu segretu!

ANGELINA,   (imbarazzata)  Di unni cuminciu?

PIETRO,   Chi nni sacciu... di l'iniziu!? D'unni ni canuscemmu? Cusà m'avissi suvveniri cacchi cosa!

ANGELINA,   (sta sempre inventando sul momento) Beh... ni canuscemmu... 5 misi fa? … eccu si ... 5 misi fa! E fu amore a prima vista! Un veru coppu di fummini!

PIETRO,  Eccu picchì non mi ricoddu nenti: ristai fumminatu!

VANNUZZO,    Non babbiari! Lassila parrari!

ANGELINA,   (in tono drammatico) Erimu pi strada! Davanti o tiatru! Io vinia in per così, e tu in per così, (fa segno come di uno di fronte all'altro ) quannu mi cadde il mio fazzolettino di pizzo! Tu mi vinisti incontru, u pigghiasti di 'nterra , e mentri mu ritunnavi, i nostri occhi si 'ncuntraru! Chi sguardu! Chi sguardu! (sognante) E ci innamorammo! (sospira anche gli altri sospirano in coro, a mo' di verso) E dopu mancu na simana ... ni maritammu! 'Nta na chiesicedda picciridda picciridda  luntanu..  'nta nu pizzu di muntagna ... nui dui ... suli... suli cu parrinu ! (risospira, e anche gli altri) (pausa)

PIETRO,  Sta cosa mi sona strana! Nuddu sapia nenti !  E poi  nui dui... picchi non ... insomma ... (unisce gli indici)  ... non ristammu assemi?

ANGELINA,   Accussì vulisti tu! Pi priparari u campu, dicisti! Na soppresa , vulivi chi fussi ! Na soppresa pi tutti ava essiri!

PIETRO,   E puru pi mia no? Sì no chi piaciri c'era! (pausa) Ma insomma , si matrimoniu fu...

ANGELINA,   (lo interrompe) Picchì? Hai ancora dubbi?

PIETRO,   Si! Si è diri a santa virità, si!

ANGELINA,   Mi stai ffinnennu!

PIETRO,   Ti nni bivi menzu litru! (pausa) E poi dammi ammenu na prova, così ci cridu na vota pi tutti!

ANGELINA,   Na prova? Chi prova?

PIETRO,  Chi sacciu... nu documentu!

ANGELINA,   (preoccupata) No, no! I documenti … non sunnu …. ancora pronti!

PIETRO,   Dopu tuttu stu tempu?

ANGELINA,   Eh! Dopu tuttu stu tempu... u sai comi sunnu lenti o Comuni! E poi , i documenti, mi scinninu di ddu pizzu di muntagna , ci voli u tempu! Eh ... t'u dissi chi a chiesa era 'nta nu pizzu i muntagna, no?!

PIETRO,   E comi no!? Hannu bisognu di coddi pi scinniri, sti documenti, veru?

ANGELIINA,   Purrissi puttari megghiu... u parrinu chi ni maritau? Va beni u parrinu?

PIETRO,   (accondiscendente) Sta beni! Chiamamu u parrinu! Concetta! Concetta!

CONCETTA,   (rientra in scena) Vossignoría mi chiamau?

PIETRO,   Senti ccà! Va a chiamari u parrinu...

CONCETTA,   U parrinu? E chi succicliu? A stu puntu arruau ? Accussì gravi è vossignoria?

PIETRO,    Non avia finutu i parrari, cucca chi non si autru! (fa gli adeguati scongiuri)

ANGELINA,   No...no, Concetta! U conti sta bonu! Tu a chiamari... (schiacciando vistosamente l'occhio, per farle capire di chiamare un loro complice) ... a Don Girolimu dell'Erimu du Cori i Gesù! U conusci tu? (") Chiddu chi sta 'nto pizzu di muntagna!

CONCETTA,  (schiacciando l'occhio per riflesso, perché ancora non ha capito, e non

sapendo cosa dire) U conusciu jò? No...!

ANGELINA,   (preoccupata cerca di farsi capire ancora con gesti) Si chi u canusci! Non tu ricoddi a Don Girolimu?

CONCETTA,   (finalmente ha capito) Ah! Ah! A don Girolimu... si... u conusciu!

ANGELINA,   (sollevata si soffia) Eccu brava ! E ora vallu a chiamari, curri !

CONCETTA,   Subitu! Curru, curru! (esce)

CARMELA,   (piagnucolando) E jò? Chi fazzu ora jò? Io che vi amo con tutto il cuore?

PIETRO,   E puru cu tutta a meusa! (piano) A idda mi l'avia scuddatu! (si avvicina a Carmela) No, non facissi accussì! (consolandola) Ancora no sapemu comu stannu veramenti i cosi ! Si è a virità chi sugnu maritatu cu a macchesa ccà prisenti!

CARMELA,   (smettendo di piangere) E allura si non è veru, ancora … c'è spiranza pi mia? Pensi chi ni purrissimu ancora maritari?

PIETRO,  Ca camma! A unni curri cu sceccu?!

CARMELA,  (ripiagnucola) E allora non è veru chi mi ami comi mi dicisti ajeri sira?!

PIETRO,   E ci ritonna! Ma chi peddi coppa puru lei, barunissa? Ancora no capiu chi jò piddía a memoria e chi u ciriveddu non mi reggi tantu bonu! (pausa) E chi , pi essiri precisu, non sacciu mancu cu siti, e chi vi staju vidennu pa prima vota oggi! ?

CARMELA,   Non ti ricordi del ricevimento a casa mia e della dichiarazione d'amore … chi mi facesti davanti a tutti?

PIETRO,    No! (fra sé) E menu mali!  Maria chi viggogna! Ora tuttu u paisi u sapi!

CARMELA,   (cominicia a piangere  a dirotto; si soffia forte il naso) Aaaah! Comu sugnu dispirata!!

PIETRO,    (con lo stesso tono) E puru jò!

VANNUZZO,   Bonu, bonu! Cammamuni tutti! Ora videmu chi ni dici stu parrinu e poi si vidi! 'Nta stu 'tempu chi ni diciti si ni manciamu cacchi cosa? A mia mi batti u ciancu! (nessuno risponde) Va bè, jò chiamu u stissu a Nannetta, vistu chi Cuncetta nisciu! Metti u pani e denti chi a fami si risenti! Diciinu i 'ntichi!

(Vannuzzo apre la porta per uscire, ma si imbatte in Nannetta)

VANNUZZO,  Nannetta! Chi facivi arreti a potta? Stavi spiannu?

NANNETTA,   (imbarazzata) Nzu!

VANNUZZO,   Non stavi spiannu?

NANNETTA,    Nzu ! (pausa) ... Scutava... però no assai... na picchicedda sulu!

VANNUZZO,   Ma tu u sai chi non si "scuta" arreti i potti, veru?

NANNETTA,   (annuisce col capo) Però stavota fici bonu!

VANNUZZO,   Chi voi diri?

NANNETTA,   Si u signor conti u permetti, avrissi na cosa i diri!

PIETRO,   (bonario) Avanti , parra! Dinni sta cosa!

NANNETTA,   (piano e imbarazzata) Non è veru nenti di chiddu chi dissi sta signura ccà! (indica Angelina che si comincia a preoccupare muovendosi sulla sedia)

PIETRO,    Parra cchiù fotti chi non ti sentu!

NANNETTA,    (forte e più risoluta) Non è veru nenti di chiddu chi dissi sta signura ccà! (riindica Angelina)

ANGELINA,   (sobbalza sulla poltrona) Cosa fitusa, chi stai dicennu?

NANNETTA,  Staju dicennu chi vui non siti a mugghieri du signor conti!

ANGELINA,   Ma chi nni sai tu di sti cosi? Di chi ti 'ntrichi?

PIETRO,   Macchesa, stativi muta! Nannetta parra! Si sai cacchi cosa, smoviti, sbuttuniti! 

NANNETTA,   (capisce male la parola, si vergogna e si tiene il vestito) Ma chi diciti signor conti ! Ccà? Davanti a tutti? Mi vergognu! E poi picchì me spugghiari?

PIETRO,   Ma chi capisti? Sbuttiniti... parra ... sputa u rospu!

NANNETTA, Ma jò... chi schifu!... non ni manciu rospi! Quali avrissi sputari?

PIETRO,   (infastidito) Nannetta... parra... insomma.. cunta chiddu chi sai!

NANNETTA,   (sollevata) Ah! Capia! (pausa) M'ata piddunari, signor conti, si aju stu difettu, si mi paru sempri arreti i potti pi scutari! Ma jò così sacciu tutti cosi! (un po' alterata) E sacciu puru chi sta signura ccà (indica ancora Angelina) è na 'mbrugghiuna!

ANGELINA,   Ma cu quali facci dici sti cosi?

NANNETTA,   Cu a facci chi mi ritrou! Facci onesta e sincera ! E non chi caddi comu a vostra!

ANGELINA,   Vipira vilinusa si! Autru chi onesta e sincera!

PIETRO,   Ora basta, finemula! Nannetta hai autru i diri? Chi su tutti sti cosi chi sai?

NANNETTA,   Ah! Jò sacciu tanti cosi! Sacciu chi vossignoria scrissi 'nto so diariu chi chiuttostu mi si marita p'aviri l'eredità, preferiria moriri poviru e pacciu!

PIETRO,   Allura na cosa giusta ma ricoddu! Nenti matrimoniu! Supa u moriri poviru e pacciu ... ma ... per ora sovvoliamu! (pausa, riflette sulle parole di Nannetta) Ora chi ci ripensu: puru u me diariu liggisti? Complimenti! Ma si po' sapiri picchì u fai?

NANNETTA,   (imbarazzata) Eccu jò... veramenti... avi di quannu vinni 'nta sta casa chi sugnu... sugnu... sugnu...

PIETRO,   Si  chi cosa?

NANNETTA,   ...eccu... (tutto d'un fiato) innamorata di vossignoria!

PIETRO,    N'avemu n'autra! Ma chi succidiu stajunnata? Vi dastu l'appuntamentu? Vi mittistu d'accoddu? Cacchiduna prima o poi l'ava mettiri 'nto saccu! Chistu pinsau, veru?

ANGELINA,   Pitruzzu! Non mi diri chi cridi e paroli di sta scema?

NANNETTA,   Scema vui, macchesa!

ANGELINA,   Oh! Bonu mu sai chi jò non mi nni tegnu nudda!

VANNUZZO,   Cammativi macchesa! U sapemu ca sapiti strogghiri bona a curuna!

CARMELA,   (che non ha mai smesso di piagnucolare, si soffia forte il naso) Ah! Comi sugnu dispirata! 

PIETRO,   Ci mpuntau u discu!

ADELAIDE,    (Nel frattempo entra indisturbata, si toglie i guanti) Scusate sono nel posto giusto? (attrae l'attenzione di tutti )

VANNUZZO,   Dipende! Lei chi è?

ADELAIDE,   Sono la contessa Adelaide d'Orsi-Ferrè e cerco il conte Pietro!

PIETRO,   (si avvicina incuriosito) Sono io!

ADELAIDE,   E allora sono nel posto giusto! Non ti avevo visto, Pietro! Buongiorno! Ti cercavo!

PIETRO,   A mia?  Comu mai?

ADELAIDE,   Per dirti che sono pronta!

PIETRO,    (preoccupato) E  pi … chi cosa?

ADELAIDE,   Come per che cosa? Per sposarti no?!

PIETRO,   Mali pi mia! Ora stamu esagerannu! Ma chi haju scrittu Giocondu ccà? (si tocca la fronte)

ADELAIDE,   Non ti capisco tesoro, cosa vuoi dire?

PIETRO,   Fammi sta carità, Vannuzzu! Spieghiccillu tu , chi jò piddia tutti i fozzi!

VANNUZZO,   Bonu , Petru! Curaggiu! (rivolto ad Adelaide) Sarò breve: stamattina, Pietro, avendo preso ieri sera, comi si dici, un palo di faccia ... sapi ... era na picchicedda 'mbriacu... si è svegliato come dire ... chi non avia idea cchiù di nenti! Ma nenti nenti! E ora si ritrova, senza mi nuddu ni sapia nova, con una presunta, (indica Angelina) ancora non è dettu...!

ANGELINA,   (lo interrompe)... e dettu, è dettu!

VANNUZZO,   (infastidito per l'interruzione) ... moglie, sposata in gran segreto! Con una ... spasimante (indica Carmela) ...chi pretendi i so diritti, vistu chi 'nta 'mbriacatoria Petru ci fici a dichiarazioni e a proposta di matrimoniu!

CARMELA, (Carmela piagnucola e si soffia il naso rumorosamente) .. comi sugnu dispirata! (Adelaide la guarda stranita)

VANNUZZO, (infastidito per l'interruzione) … una cameriera (indica Nannetta) chi avi u viziu di scutari arreti i potti e chi dici chi non è veru nenti, e in più , per completare l'opera, propriu ora ni cunfissau chi piggliiau na sbandata puru idda pu conti...

NANNETTA,   ... Na sbandata? Mpizzai già o muro!

PIETRO,   Megghiu mi sentu!

VANNUZZO,   ... E ora c'e lei! E ci cuntai u fattu!

ADELAIDE,   Tutte frottole! La vera fidanzata del conte … sono io! (sia Angelina che Nannetta fanno dei gesti come per dire: “Ma che sta dicendo questa?!”)

PIETRO,   (rassegnato) Avanti, signura contessa, vistu chi ni truvamu 'nto ballu , ballamu e a cuntassi puru lei a so vessioni di fatti! Tantu, u lupu è avvezzu e pidati!

ADELAIDE,   Certamente! (Vannuzzo le porge una sedia, si siede, si toglie il cappello. Si siede anche Vannuzzo, sulla poltrona, Nannetta resta in piedi dietro il divano) Allora .. ci siamo conosciuti 4 mesi or sono …

ANGELINA,   (la interrompe) Alt! Jò prima dissi "5" misi ! Pi cui …

PIETRO,   (la interrompe) ... pi cui nenti! Stativi muta! U vostru tunnu finiu ! Lassati parrari a l'autri ora! Contessa, continuati!

ADELAIDE,   Allora, stavo dicendo: ci siamo conosciuti 4 mesi or sono alle terme! Innamorati...  subito!

PIETRO,   Nu coppu i fummini puru chistu?

ADELAIDE,  Si, in effetti!

PIETRO,   E cettu! Ni patu jo di sti cosi! O subitu o nenti! Si no.. non c'è sfiziu!

ADELAIDE,   Mi hai proposto subito anche di sposarci!

PIETRO,    Si spittava na picca era troppa grazia! Poi piddia l'ispirazioni!

ADELAIDE,   Io comunque ti ho chiesto di aspettare!

PIETRO,    A testa supa i spaddi avi a signura!

ADELAIDE,   Avevo degli affari da sbrigare! Poi sarei venuta qui da te per convolare a giuste nozze!

PIETRO,   Ovviu! Matematicu!

ADELAIDE,    Io i miei affari li ho sbrigati! Di grazia ora....  quando ci sposiamo?

PIETRO,    (ironico) Subitu! U parrinu sta arruannu! Di testimoni (guarda gli altri) n'avemu na carrittata!

CARMELA,  (si soffia il naso) Ah! Comu sugnu dispirata!

ADELAIDE,   (guarda stranita Carmela ancora una volta)

PIETRO,   A lassassi stari! Da disperazioni non sapi diri autru!

ANGELINA,   Scusati si ora parru jo! U tunnu .. e puru u piscispada... mu pigghiu jò! Mi dispiaci contessa, ma jò u ripetu: u conuscia e mu maritai ... 5 misi fa (lo indica con la mano)  ... u signor conti!

ADELAIDE,   Pietro non mi aveva detto mica d'essere già sposato?!

ANGELINA,   E cciù dicia rittu rittu a lei! Evidentimenti a so 'ntinzioni era n'autra...  sulamenti mi … sa spassa! (rivolta a Pietro, fa la moglie gelosa) Puru chista me supputtari, veru Pitruzzu? Maritata a mucciuni, lassata sula e poi , mancu nenti ... cunnuta! Cunnuta e ora puru bastuniata!

PIETRO,   Na facissi accussì longa! Jò, casumai, m'avissi lamintari! M'briacu, smemoratu, maritatu, e puru tradituri e Casanova! N'avi cchiù?

ADELAIDE,   Non dite stupidaggini! Lo conosco bene Pietro! Non è il tipo! Se ha chiesto a me di sposarlo, evidentemente era libero! E poi come sposare... una come voi?

ANGELINA,   Ouh! Picchi jo chi aju? A rugna? Casumai, comi si putia maritari cu na ... longammatula … comi a vui!

ADELAIDE,    Ma cosa fate ? Cercate la lite? Guardate che io non mi tiro indietro!

VANNUZZO,   Pi cottesia, contessa! Chiudemu stu capitulu! Picchì a macchesa avi a lingua biforcuta assai! 

NANNETTA,   E chiudemulu si, stu capitulu... stu capitulu di 'mbrugghiunarii!(rivolta a Pietro) Vaddassi vossignoria, chi puru st'autra dici minzogni!

CARMELA,   Ah! Comu...

TUTTI,   ... sugnu dispirata! (annoiati)

PIETRO,   Ti fissasti cu stu pedi i canzuna! E cancialu na vota stu repettoriu!

CONCETTA,   (è rientrata in scena) Vossignoria , arruau u parrinu!

PIETRO,   Accussì prestu? Iddu non avia scinniri  da muntagna? Non avia bisognu di coddi?

ANGELINA,   (imbarazzata) Voli diri  chi era già 'nto paisi !

PIETRO,   Fallu ntrasiri , Cuncetta! Videmu chiddu chi avi mi ni cunta chistu! Macchesa... o bonu o tintu... o jancu o niru! O intra Maria o fora Maria! “Nta stu casu ... o intra Janciulina, o fora Janciulina!

DON GIROLAMO,   (entra in scena mentre Concetta esce) Sia lodato Gesù Cristo!

TUTTI,   E per sempre sia lodato!

DON GIROLAMO,  In che cosa posso esservi utile , fratelli!

ANGELINA,   (si alza e gli va vicina) Concetta gli ha spiegato la situazione? (strizza l'occhio pure a lui) Si ricorda di me?

DON GIROLAMO,  (strizza anche lui l'occhio per intesa) Oh! Si! So tutto! Si, certo che mi ricordo tutto di te, figliola!

ANGELINA,   Allora, padre, vero è che fu lei a sposarci?

DON GIROLAMO,   Oh! Si! Eravate così carini, così emozionati, impazienti... due piccioncini innamorati, venuti da me, ministro di Dio, perché vi unissi nel sacro vincolo del matrimonio!

ANGELINA,   (annuisce soddisfatta, e sospirando al ricordo)

PIETRO,  (fa la faccia titubante)

DON GIROLAMO,   Eravate proprio teneri, circondati solo dall'aura dell'amore! Voi (indica Angelina) e quel baldo giovine! (indica Vannuzzo)

VANNUZZO,   Jò? Chi ci 'ntrasu jò?

ANGELINA,   (preoccupata, cerca di rimediare indicando Pietro)  E quel baldo giovine, padre!

DON GIROLAMO,  Oh! Si! (sorride) Scusate! Si, hai ragione, figliola...! Sai com'è... non l'avia vaddatu bonu!  Ora che lo guardo meglio riconosco il piccioncino innamorato!

PIETRO,    Annamuci alleggiu ! Jò...  piccioncinu innamoratu? A cosa mi sona stunata!

NANNETTA,   Vossignoria u vidi chi haju ragiuni jò? Sta storia non po' stari addritta!

ADELAIDE,  Lo penso anch'io! Non credo ad una sola parola!  

DON GIROLAMO,   Non capisco, figliole! Cos'è questa storia? Non credete alle parole di un ministro di Dio!

NANNETTA,   Pi mia, jò cridu chi vui non siti mancu nu parrinu, ma cacchi cumpari da macchesa!

ANGELINA,  (mani sui fianchi) Oh! Non peddi tempu tu mi simini zizzania e mi 'ntizzi u focu...  vipira vilinusa!

PIETRO,  Vi fineru i rani da curuna, macchesa? Vi stati ripitennu, vipira vilinusa l'aviu già ditta!

ANGELINA,   (fa spallucce)

VANNUZZO,  Secunnu mia Nannetta avi ragiuni! U pensu puru jò chi ccà c'è petri 'nta linticchia!

PIETRO,   Jò... ci rinunciu! Va spitugghiati vujautri! Jò non vogghiu sapiri cchiù nenti! Sta matassa è troppu mammugghiata e jò  non haju nuddu 'ntiressi ma sbabbugghiu! Menzamà sauta fora piddavera chi mi maritai! Chi bella frittata saria !

CARMELA,  (si soffia il naso)

PIETRO,   Auddocu , a barunissa sta  pattennu!

CARMELA,   Comu sugnu... scurata!

PIETRO,   Va! Canciau sunata!

MARIANNE,   (Intanto entra, senza che nessuna se ne accorga)  Iuuu! Pieeeer! Mon amour! Dove sei?

TUTTI,   (si voltano increduli con la bocca aperta) No! Ancora??

MARIANNE,   Qu'est-ce-que? Che suscede? Perchè mi guardate così? Pier non vi aveva ancora parlato della sua ... fiancée ... della sua futura sposa ?

PIETRO,   (esasperato si alza) Avanti c'è postu! N'avi cchiù? (va alla finestra, la apre e si affaccia) Donne, donne tutte! Sintiti! Viniti! Curriti! C'è nu scapulu disponibili! Puru riccu si vu maritati! Prestu, smuvitivi ! A cu taddu arriva mali alloggia! (poi va alla porta ,  la apre) 'Ntrasiti …  'ntrasiti tutti! Offrisi maritu! Curriti, curriti fimmini! Ricchi o povireddi! Beddi o brutti! Viniti, tuttu fa brodu! (lo stanno guardando tutti allibiti)

(Mentre Pietro è alla porta arrivano il dottore con la sorella di Pietro, Maria,  e rientra anche Concetta dietro agli altri )

PIETRO,   (che non sa che quella è sua sorella) Si, 'ntrasissi puru lei! Si pigghiassi u nummiru e si mittissi in fila! (rivolto al dottore) A lei no! A lei non mu pozzu maritari! Fimmini si, masculi no! Tutti i cosi pozzu aviri ... ma chistu no!

MARIA,   (allibita) Ma che cos'è questa storia?

PIETRO,   Chi è? Non voli fari a fila? Voli scavaccari a tutti l'autri? Arruau a prima da lista?

VANNUZZO,   (si alza e va incontro a Maria) Pitruzzu, aspetta! Non è comu pensi tu!

MARIA,   Pietro, fratello mio, chi hai non ti capisciu?

PIETRO,   (si riscuote e stringe per le braccia Maria) Ah! Tu si me soru?

MARIA,  (esterrefatta) Si!

PIETRO,  (sollevato) Non ti voi maritari cu mia, allura?

MARIA,  Ma chi stai dicennu? Chi significa?

DOTTORE,  Che il suo choc è peggiorato!

PIETRO,   Dimmi na cosa: pi casu, a chi sai tu, sugnu zitu, maritatu?

DOTTORE,   Non ci sono dubbi : è peggiorato!

MARIA,   U papà vurrissi mi ti mariti ca baronessa Masina Belladonna di Vallerosa!

CARMELA,  Ih! E' me soru!  ... Comi sugnu... dispirata!

PIETRO,   No! U dispiratu sugnu jò! Ccà mi vonnu 'ncastrari a tutti i costi! Cu ni voli a peddi e cu ni voli l'ossa!

DOTTORE,  Prevedo un tracollo!

PIETRO,   Basta! Non ccià fazzu cchiù! (si guarda attorno per cercare qualcosa; vede la finestra e va verso questa per  buttarsi; le signore gridano; tutti si alzano, lo raggiungono e cercano di fermarlo tenendolo) Addiu munnu crudeli!

VANNUZZO,   Ma chi stai facennu? Ti patteru 'tutti i rotelli du ciriveddu? Chi fissaria voi fari?

PIETRO,  Chista non è fissaria! E' l'unica cosa scattra chi pozzu fari, amicu mei!

DOTTORE ,  No! E' il tracollo! Io l'avevo previsto!

VANNUZZO,   Spetta! Videmu! Na soluzioni si trova! Non pi  fozza t'à maritari! Si tu non voi.... non t'à pigghiari a nuddu!

PIETRO,   No! Chista è a soluzioni! Addiu a tutti! Mariuzza, bacimi o papà e a mammà! Anzi no, o papà no! Puru iddu mi vulìa frigari! (tenta ancora di buttarsi, ma lo trattengono tirandolo ancora)

DON GIROLAMO,   (compenetrato nel ruolo del prete) Aspetta,figliolo! Il suicidio è un peccato! A tutto c'è un rimedio! La vie del Signore sono infinite!

PIETRO,  'Nte vie du Signuri ci anna essiri puru i finestri! Ommai è decisu! Addio! (poi ci ripensa) Aspetta va... ma chi sugnu fissa!  (con uno  strattone cerca di scrollarsi tutti di dossoe di scendere dalla finestra) Lassitimi.. fazzu sulu.. non haju bisognu i vui! ( ma all'improvviso perde l'equilibrio  e purtroppo cade di sotto : tonfo)

TUTTI,   Nooo!

VANNUZZO,   (si affaccia dalla finestra per guardare di sotto) Era u me amicu cchiù caru! Era tantu bonu!

ANGELINA,   (continua a fingere e inizia a piangere) U me mariteddu beddu! Era tantu duci! (piano, però)... U figghiu i bona matri... giustu giustu ora s'avìa mmazzari!! Ci avìa ripinsatu..stava scinnennu da finestra... no?! Appa cadiri u stissu!

(Si siedono tutti sconsolati. Vannuzzo accanto a Maria che la  consola amorevolmente; il finto prete fa le condoglianze a tutti, che rispondono piangendo - Grazie- ; alle pretendenti dice: - Condoglianze signora  vedova! -)

CONCETTA,  Avia tant' anni ch'era a sevviziu 'nta so casa!  L'avia vistu nasciri, u criscia e ora... l'appa puru vidiri moriri! Chi distinu! Accussì figghiolu!

DON GIROLAMO,   (continua a fare la parte del prete) Consolati, Concetta! Come vedi.. era il suo destino! Voleva salvarsi.. ma...ehhh!!!

CONCETTA,  (piano al prete)  Ma quali cunsulari.. quali cunsulari.. a quannu a quannu putìa canciari vita! Quali sevva cchiù! A gran signora avissi fattu!

MARIA,   E' veru chi si nni vannu prestu sempri i cchiù boni! U me fratuzzu! Mancu na parola di confortu ci potti dari!

NANNETTA,   Avi ragiuni! Era na perla di omu! Un veru tisoru!

DOTTORE,   Per me era un caso davvero interessante! In tanti anni non mi era mai successa una cosa simile! Peccato! Un vero peccato che  sia caduto! Ne avrei potuto fare anche un ottimo trattato!

ADELAIDE,   (asciugandosi le lacrime) Io avevo sbrigato i mie affari! Tutto era pronto!

MARIANNE,   Mon cher! Il était tout pour moi! Era proprio tutto per me!

VANNUZZO,   Non ci pinsati cchiù! Voli diri che ci avia finutu l'ogghiu nta lampa!

ANGELINA,   (smettendo di fare l'inconsolabile) E ci avia finiri rittu rittu ora? Cacchi simana i cchiu nun putia durari? U tempu mi mi sistemu! No! Ora ! M'avia rumpiri a testa a mia! Tutti sti soddi sprecati! Non mi putia godiri jò? No! Troppa grazia Sant'Antoniu! (pausa) Era l'occasioni da me vita! (si morde le mani )

CARMELA,   (si soffia ii naso)

ANGELINA,  N'autra vota?!  Pattiu!

CARMELA,   Ah! Comi sugnu... dispirata!

ANGELINA,  Ma mi va e mi si dispera a nn'autra patti! Comi sugnu dispirata, comi sugnu dispirata! Na cucca fu!

NANNETTA ,  A lassassi stari! Non vidi comi soffri?

ANGELINA, Soffri, soffri! Ccà tutti stannu suffrennu !

NANNETTA,   Comi siti fausa... macchesa!

(intanto entra indisturbato, senza essere visto, fermandosi sulla soglia e appoggiandosi allo stipite della porta, il vero Pietro: ascolta interessato la discussione)

ANGELINA,  Fausa! Sugnu sicura chi ccà non c'è nuddu  sinceru! Si c'è na cosa chi sta veramenti suffrennu è "a sacchetta", a sacchetta i tutti quanti siti ccà! Tantu chistu è u mutivo pi cui ci stau appressu, o conti!

PIETRO,   (Finalmente interviene) E brava a signura macchesa! Finammenti dissi na virità!

(Si voltano tutti e lo guardano sconvolti e increduli; silenzio)

PIETRO,   Chi è? Piddistu a lingua ? Nuddu commentu i fari?

VANNUZZO,   (balbettando) Ma tu... ma tu... tu... (e indica la finestra muovendo le mani nel senso di cadere)

PIETRO,  Ah! Capia ! No .... non sugnu nu fantasna!  Sono proprio io! In carne ed ossa!

VANNUZZO,  (si alza, va alla finestra e guarda di sotto; ancora balbettando) Ma … ma.. 

PIETRO,   Ah! Stai dicennu: ma allura cu è chiddu spiaccicatu supa a banchina di sutta?

VANNUZZO,   (annuisce ancora incredulo; gli altri  guardano alternativamente Pietro e Vannuzzo sbigottiti!)

PIETRO,   Tranquillo! Non sono io!

VANNUZZO,   Ma allura... cu è?

PIETRO,   (con aria di sufficienza) Ah! Quello! Era sulu unu chi mi nn' assumigghiava assai! Anzi, era propriu precisu! (pausa) U 'ncuntrai pi casu! E u cunvincia a pigghiari u me postu pi na para i jonna! Jò conti, iddu povireddu ... non fu difficili! (pausa) Però... a sapia fari bona a me patti! Eh? (pausa) Comunqui ... eccu spiegatu u picchi da sta ... smemorataggini! A botta  'nta testa e a 'mbriacatoria cunneru i cauli e così non si ricuddau cchiù mancu di ll'accoddu c'aviimu fattu! Na cosa però du pattu sa ricuddava... (pausa)  Povireddu pero! Mi dispiaci! Non pinsava chi facia sta fini!

VANNUZZO,   Ma si po' sapiri picchi u facisti?

PIETRO,  Vidi, caru Vannuzzu! Avia a sensazioni chi … cacchidunu...  tramava contri i mia, sapendo della ... clausola della donazione di mio padre! E a quantu vidu ... non mi sbagghiava ... vistu chi ... vi ittastu tutti comu i lapi a prima occasioni bona, veru?

VANNUZZO,   Ma chi necessità c'era mi ti facivi sostituiri?

PIETRO,   E chi era fissa? Pi non rischiari! U vidisti chi fini fici u me sosia! (pausa) E poi, così, ma gudia di luntanu! Fora da scena! Mi gudia stu bellu tiatru! (pausa, rivolgendosi poi a Concetta) Autru che serva fideli tu! Tutta na cosa cu sta facci tosta di to niputi (indica Angelina) , e cu dd'autra speci di parrinu: pa cronica, non ministro di Dio,  ma ... ministro del latroniggio... anzi ... presidenti del furto, dello scasso e principe del ... travestimento! Boni vi l'aviu fattu i cunti! Senza l'osti però! Che poi sarei io! Me medesimo! Vivo e vegeto, in carne ed ossa! E ben informato ... e senza cchiù possibilità d'essiri 'nfinucchiatu! Vero? (pausa; poi ad Adelaide) E voi? Bonu  funziona u nasu! Brava cani cacciatura siti! Sintistu u ciauru di soddi e pinsastu : ora ci prou, cusà, ci nesci cacchi cosa! Vi è andata male! Mi dispiace! (a Marianne) E voi, ma cherie, (le fa un inchino galante) m' inchino davanti alla vostra tempestività ! Mi dispiace che per voi il sogno è durato poco, troppo poco! (Concetta, Angelina, il finto prete,  Adelaide e Marianne fanno la faccia contrita; pausa,  a Carmela) E vui, non vi dispirati cchiù, chi non nnii vali la pena! E piddunati u me sosia si vi fici a corti! (le bacia la mano) Chissà, magari ... in qualche altra vita.. (pausa; a Nannetta) Fussiru tutti onesti comi a tia, u munnu anniria megghiu! Onesta si,  però saria u casu si non scutirivi cchiù arreti i potti, anchi si cetti voti ... po' giuari! Ne convengo! Sei stata preziosa!

NANNETTA,   E ora  vuliti diri … chi vi maritati ca baronessa Masina comi voli vostru patri?

PIETRO,   Menzamà! (pausa) Ma allura non fu chiara a cosa? E tutta st'opiretta a cui? Puru u me sosia si sprimiu tantu,  pi che cosa? Pi nenti?! Era chista l'unica cosa chi si ricuddava di ll'accodu chi ficimu! Ci dissi: "Mi raccumanmu, putiti fari qualunque cosa, basta chi non vi maritati!”  (pausa) Il punto del discorso è solo uno ... e no vogghiu ripetiri cchiù: "non mi vogghiu maritari!" Megghiu suli chi mali accumpagnati! Megghiu non aviri na lira, che rischiari d'aviri attonnu sulu avvoltoi, chi davanti ti liffinu e d'arreti ti vonnu spruppari sulu u bossellinu! (pausa) E comunque basta! Per stavolta vi perdono tutti! Mittemuci na petra supra! Tantu pensu chi oramai non ci provati cchiù! Ammenu cu mia! (pausa) Anzi, voglio festeggiare lo "scampato pericolo" cu na bella festa, stasira! Siti tutti 'nvitati! Champagne a fiumi! E brindamu puru a me soru Maria e a Vannuzzu! Viniti ccà! Viniti ccà! ( si avvicinano e Pietro li abbraccia) U sacciu, u sacciu chi vi vuliti beni! Si matrimoniu ci ava essiri, saravi u vostru! Spetta a voi u compitu di continuari a stirpi di conti d'Altaripa!

VANNUZZO,   Ma jò non sugnu nobili ... figuramunni un Conte d'Altaripa!

PIETRO,   E chi ci fa! Ti fazzu divintari jò ... ad honorem! Tu meriti, si nu brau figghiolu! (pausa) Ora basta! Festeggiamo!

VANNUZZO,   Si,  ma mi raccumannu,  stasira cecca mi non ti 'mbriachi e mi non pigghi nu palu i facci, dopu!

DOTTORE,   ... E di non perdere la memoria!

PIETRO,   No, tranquilli! Staju attentu! Picchì, a cunti fatti, 'nto peddiri a memoria, non si sapi chiddu chi si pò rimediari: magari cacchi mugghieri i troppu! E di mugghieri ... di solitu.... ni basta una!

VANNUZZO,   Ma tu non ni voi nudda!

PIETRO,   E chi voi? Jò sugnu l'eccezioni alla regola! (da solo va al centro del palcoscenico, più vicino al pubblico)

                             

                            Jò vi cuntai comi sugnu fattu,

                            megghiu schettu è u me mottu!

                            Non è bellu diri, jò u sacciu,

                            megghiu moriri poviru e pacciu,

                            si na mugghieri poi aviri

                            chi a solitudini ti fa passari!

                            Ma si e to ricchizzi sti fimmini su mmirati,

                            megghiu suli chi mali ccumpagnati!

                            Cosa seria è l'amuri ,

                            ava nasciri du cori ,

                            senza ntiressi pi dinari ,

                            ma rispettu, beni e ardori

                            su u segretu pi durari!

                                                                                              FINE

SANTINA (detta TITTY) GIANNINO (n° pos. SIAE 216044)

www.tittygiannino.jimdo.com

In caso di eventuale rappresentazione contattare l'autrice

e-mail: tittyg68@gmail.comsantina.giannino@hotmail.it

cell. 3343589590