A VERRA DI TROIA
(U zu Vitu vi cunta tutta la storia.)
Atto unico
Di
Antonio Sapienza
Febbraio 2009.
Personaggi:
Vito Speciale.puparu;
Presentatore..sua vittima designata;
Voce tra il pubblico
La scena quasi vuota, con soltanto qualche oggetto di scena, una sedia e un leggio
Sullo sfondo c dipinto una paesaggio greco: montagne bianchastre, templi in rovina, alberi di ulivi, pecore al pascolo.
Allapertura del sipario, con una musica adatta, dopo un minuto circa, entra in scena il presentatore.
Presentatori -Gentilissimu, spettabbilissimu, distintissimu e cumpitintissimu pubbricu, come sempri, prima daccuminciari, u zu Vitu si voli fari priffittamenti annunziari. E comu sempri, tocca a mia stu onori. Cappoi, parrannu cu vui, tuttu stu piaceriinzummalassamu stari.
Dicevu ca lu zu Vitu, prontu a trasiri, voli essiri sicuru di comu stannu li cosi: ad esempiu: quantu prissuni ci sunu prisenti, quanti ana pavatu, quanti seggi vacanti e quanti trasenu a sbafu. Niente deccezionali, controlli giustima picch nun si fa iddu, e lassa stari in paci e cristiani? Dicunu i mali lingui.
Stasira iddu vi cunta a storia da verra di Troia, ca comu tutti sapiti e lu sanu macari i signi fu na verra antica e longa assai e si cumbattiu nta lantica Grecia tra troiani e achei -cappoi chi schifiu significanu nun haiu capitu mai- e custau un munzeddu di morti e n tumulu di struppiatie tutto pi causadi na fimmina tantu pi cangiari bedda, assangata, zuccarata, e buttana! Chista la trama, e o zu Vitu lonuri di sbrugghiarla.
Orbene, apprisintata lopira, visto ca semu tutti presenti, e ca a siritina bbona, chiamu la banna e ci dicu: attacca banna!
Rullo di tamburi. Entra u zu Vitu Speciali. Si porta, con una camminatura dondolante, al centro del palco.
Presentatori Signori e signori, u zu Vitu Spiacialiiii.-
Vitu Sceccu ammatula. Cchi fa? Mancu accuminzamu e gi scatasci?-
Prisintatori Cui ju?-
Vitu No, me nanna!-
Presentatori Ah, mi pareva-
Vitu Bestia spaiata e immiserita da troppu travagghiu, tintu prisintaturi di quattro sanari, omu scunzulatu a vita, ca testa di intagghiu ereditaria, ti voi dignari e cost favellari per renderci edotti e sublimati e farini sapiri a differenza ca c fra signori e signori?-
Prisintatori Nenti, picch?-
Vitu E allura pricch u dicisti du voti?-
Prisintatori Cui ju?-
Vitu No, u signor sinnucu(tra se) Chistu tuttu scattiatu, abbummatu e alluppiatu. Allora, visto ca aju naiutanti scunghiurutu li lungo corso, mi tocca prissunalmenti, apprisintari a mia lu spittaculu.-
Prisintaturi E ju cchi fazzu?-
Vitu Tu ti pigghi a giacca e tinni vai. Si allicinziatu! March!-
Prisintatori Mih, e sempri minni mannati, ora pi na cusuzza di nenti ci stati janmmannu tutta sta farsa.-
Vitu E tu a chiami na cusuzza di nenti la differenza anatomica, corporale, ormonica e di sustanza ( accenna al relativo gesto), tra un uomo e una donna? Tra un signore e una signora? Allura aiu raggiuni ju: si tuttu bestia!-
Prisintaturi- No, bestia nun mu lu diciti cchi, senn maffennu.-
Vitu Ma daveru? Bih, varda cchi cosi, saffennie ora cumu fazzu? Chi sosterr pi le sorti del mondo? Chi se lo porter sulle spalle. Eh? A chi la pesante eredit?-
Presentatore A noi!-
Vitu Vili e minnicu di un pernicioso aiutanti bestia natu crisciutu e pasciutu, mi voi fari chiudiri u tiatru? Cca nun si fa politica, cc un si fa apologia e neppure astrologia, osia antologia, trigonometria, meteorologia, e, varda cchi ti dicu? Mancu stregoneria.
Presentatori- Va beni, i capii. Tempu persu cu vui. Vi salutu zu Vitu. (si avvia verso le quinte)-
Vito Ahu aspetta, e cu mi fa da aiutanti in campu?-
Dal pubblico.
Voce To soru!-
Vitu Cu su figghiu di bbona matri ca si primmetti sti cunfirenzi? Ssardenzi, ssi scrianzi?-
Prisintatori- (fermo sulla soglia) Avaia zu Vitu, ata strantisu, cc su tutti picciotti boni, arucati e onesti-
Vitu (sottovoce)e a robba manca.-
Presentatori - e vi vonu beni, ma tantu tantu benibeni-
Voce - da morir.-
Vitu Sentiti, saviti u sbaddu, e megghiu ca vinni iti a sbriari fora di cc Inveci, saviti larmu, ladenza e amati la cultura, assettativi zitti, boni e muti ca ora saccumincia. (imposta la voce)
Signore e signori, alloco do mio presentatore - bestia infinita, infingardo, tostu e Giuf, mi apprisento da me stesso: Ecco a vui, Vitu Speciali, cuntaturi di cunti a villa comunali.
Attacca banna.-
Rullo di tamburi. Presentatore esce.
Vitu Aspettati, al tempopir, prima daccuminzari vi vogghiu diri du palori sullopira ca vi cuntu: In primis stu cuntu na leggenda, ossia na cosa ca forsi c e forsi no; in secundis, pozzu pozzu, ca sta ligginda na libbera interpretazione del sottoscritto qui presente tra di voi, in terzis-
Voce- cchi nicchi nacchi abballari cu vui?-
Vitu Vastasi, cajordu, praiolu, sciavuni e sprudenti!-
Voce e a mia nun mi desunu nenti-
Vito -nte corna-
Voce - e cos sia.-
Vitu E na malanova a tia! Ahu e di unni sbarcau chissu? Abbiatulu fora.-
Voce Aiu pavatu u bigliettu, naiu dirittu e obbiettu.-
Vito E pi accamora ti pirdunu, ma non lu diri a nessunu.
Dunque, dicevo, in terzis, atascutari in sacru silenziu, picch cc, nta stu tiatru, semu comu nta tempiu: il tempio dellArte con la A maiuscola. E ora farcitimi cuncintrari:
A verra di Troia:
Assa prima de canonici di lignu,
quannu i pospiri ancora n savvintanu,
mentri in Grecia Leda jucava co cignu,
li Dei scialavano, ammazzann u tempu,
supra lu munti chiamatu Olimpu,
Giovi, tuon: E luvatici manu
cu sta caciara e stu curtigghiu!
mi scassai baddri di lu munnu sanu:
mannoiu di taliarivi nta facci:
e megghiu nvintari scarpi co tacci,
tantu pi fari qualcosa di megghiu
ca rattarimi a panza tuttu jornu.
Caru maritu ci dissi nto sogghiu
di lu so tronu Giunoni, fimminuna
di lettu si, ma di lingua tagghintuna-
Tu si signori, diu e pattrieternu,
nunca, chiddu ca taggiuva cumanna;
e nuattri jemu macari nto nfernu,
pa truvari chiddu ca talliena-
abbasta ca n ti videmu cchi in pena.
Pattri Giovi arrispunniu: Dda banna,
n sacciu chi cosa truvati di bbonu.
Inveci, a tutti to figghi addumanna
si canu nto ciriveddu unidiuzza
chi sacciu: n jocu, macari na cusuzza,
pi farmi arriturnari lu bon tonu.
Minerva cascutava attentamenti
addrizzau aricchi e vinni o tronu.
Pattri divinu, diu de fummini,
aiu fattu na pinzata pi lomini.
Dicci, divina figghia intelligenti,
se si tratta di lomini sciavuni,
stavolta naddivettu viramenti.
Avissa pinzatu, si tu si daccordu,
di fari sciarriari a ddu caiordu
di Re Minilau cu ddru Priamuni
Re di Troia, videmu, chissacciu,
macari pi na partita di palluni...
Ma Marti ca pristava aricchia
spiranzusu, dissi: Ma cchi cancucchia!
Ju sugnu spissu mutu, zittu e tacciu,
ma unn a Juvi? unn u Milanu?
Chissi ancora sunu ammenzo ghiacciu.
Nenti palla, mbari, ma na bella scerra
ci facemu fari a chissi nta terra.
Giovi appruv e ci desi la manu:
Bravu me figghiu, si nu cannuni.
Mirculi, veni cc, finu viddanu,
organizzami tu sta bedda scerra,
ma capparira tutti na vera verra.
Mirculi arrispunniu: Minchiuni!
Haiu sutta manu la questioni:
C Paride ca pi na scasciuni
fila Elena, fimmina assai bedda,
mugghera di Minilau faccivastedda.
Mizzica! chissi su corna belli e bboni.
Dissi Giunoni fricannisi li mani.
Cus si n ci scappa macari n orgioni?
Dissi languidamente e tennira,
Ddu pezzu di ficuna di Vennira.
Approvu tuttu. Saccuminza dumani
- tuon Giovi Tu Mirculiuni
pigghia li scummisse sona li campani!
Ma accura tintu lattru, n ma rubbari,
nunca su coppa sgruscire a furriari!
Ssu nfamiu di un diu mbrugghuni,
cu lappoggiu di so soru Vennra,
ficiuru fari ai dui carusuni,
chiddu ca stilunu fari nnammurati
quannu su suli, beddi e arrapati.
Tuttu successi ammentri dda sira
dummiva a sonnu chinu Minilau,
(ntantu ca lu focu squagghiava la cira)
quannu naceddu ntaricchia ci susci:
Vidi ca to muggheri fa laffari s.
Accuss cu li corna sarruspigghiau
lu gran Re di Sparta e dei dintorni,
e, comu giustu, tuttu si arruffau.
E vanniannu a vuci forti e china,
giur: A pigghiu macari finin Cina!
Po, saputu cu cui ci misi li corni,
ci lu cunt a so frati Agamennone,
ca ci dissi: Lau miu, ti frastorni
assai e lu sacciu. Onde or ti dicu:
da ora dda gran Troia me nimicu!
Chiamati tutti greci a riunione,
mannataraldi a tutti reggimenti,
e Achilli fazzu mio campione.
Accuss canzignamu a li troiani
larrucazioni de bon cristiani.
Armarunu la flotta in tempi nenti,
salparunu tutti quanti bald e fieri,
scangiannu lu livanti co punenti.
Quannarrivanu in terra marocchina,
Ulissi dissi: Mammaggia a la marina!
Cu cambrugghiau a storia di ieri
cu chidda ca sava scrittu pi dumani?
Salpamu lancora e turnamu arreri,
ca pi sicuru li troiani sfissati,
si stannu ammazzannu de risati.
Voce Chissa na balla malandrina. Va invintasturu stamattina?-
Vitu Sicuru! Cu to soru a culumbrina, e or mutu sinn caccia e camina!-
Voce Nisba! Aiu pavatu paddivittirimi e maddivettu.-
Vitu - E cerca di finirla o daddifettu.
Voce Ah, mi minazzi? Catanisi sordi fausi?
Vitu Cchi fai affenni? Varda ca ti calu i causi, e ti sculaccio il culetto, figghiu di sceccu do Maletto.
Nunca, stavu dicennu - prima ca ssu mariuolu mi scassassi i campassisi, a mia e a tuttu u paisi - ca senza pipitiari, nta na botta, li greci, scurnati, cangianu rotta.
E doppu una travirsata di cani
finalmente arrivarunu a Ilu,
che caddri nte manu, ma salvi e sani.
E accuss incominci la longa verra
ca nuddu voli ma ca tutti afferra.
Agamennone dissi: Comu ju stilu,
cu me frati avemu fattu n pianu:
a burrasca a ma scansatu pi n pilu,
e ora e u mumentu di la spata:
Facemu na disfida a manu armata,
tra Minilau e Paride troianu;
e cu vinci si pigghia la donzella.
Tutti li greci subbutu appruvanu,
e mannanu nu araldu a Priamu
Dicennuci: Si ci stai ti lassamu.
U Re sintiu questa e po quella,
dopodicch si tir testa e cruci,
infini si decisi per la querella:
Dicitici al vostro condottiero
ca me figghiu sta gi sul destriero!
Agamennon a so frati dissi duci:
Ascutami beddu, ma tu ti la senti?
Va beni, va beni, ma nun fari vuci.
Dicevu, chiddu n carusu mpustatu,
e tu, pi valia, si n pocu conzumatu
Ju sacciu chiddu ca mi si cunsenti,
e pi sta disfida allultimu sangu
haia pigghiatu i me pruvvidimenti.
Fazzu tri giri, pi lelmu lu pigghiu,
lu sbattu pi terra e fazzu scumpigghiu!
Lu cozzu fu duru, pareva nu tangu,
cu lunu davanti e cu lautrarreri,
luno vanniava lautru mutangu.
Appo antrasatta calau la nigghia,
e Paridera gi luntanu tri migghia!
Tradimentu! gridaru li guerrieri,
e tutti cumpatti sabbianu a massa:
Chi scontru feroci! spararu larcieri,
e u campu fu chinu di morti ammazzati,
tantu ca sinni desunu di vastunati.
Pattri Giovi arrist tri uri e passa
A taliari tutta carneficina,
Mirculi fausu, mi futtisti! cassa
sta verra fratricida! Dicci a Marti
ca sabbessa a valicia e parti,
pi almenu trentanni, da stamatina.
E vuattri genti greca senza nei,
ripigghiati u mari cu sta siritina,
e turnati a casa unni vaspetta,
na pignata di pasta e na scurzetta.
Dettu questu, cunvuc tutti li dei,
li fici addinucchiari comu a missa,
E dissi Ascutati signori mei
Dora in po maccuntentu di varagghiari
ma di scerri e verri n sinna parrari.
E appoi farcitimi sta prumissa:
Pinzati sula jucar, a straviari;
e n pigghiatimi cchi pi fissa!
Orjamuninni a fari na manciata
e accura di n fari nantra minchiata!
Gli applausi non arrivano e Vito, inchinandosi ringrazia come se ci fossero. Entra il presentatore.
Presentatore- Zu Vutu, vardati ca u pubbricu e mutagnulu-
Vito (col capo chino, come se ringraziasse) E a mia cchi minni futti.-
Presntatore Mastati facennu na sorti di cumparsa-
Vitu Mutu tu, cchi ni sai ti di comparse e di larti.-
Presentatori E cchi centra larti?-
Vitu Centra, e comu!-
Presentatore E, di grazia, comu? (ironico impacciato)-
Vitu Comu vicinu a Milanu. Senti bestia di prisintaturi pricariu e senza avvenire, questi scalda sedie da lungi venuti pascutari, u bigliettu u pavanu?-
Presentatore Ovviu, certu, certamenti.-
Vitu E allura nun ce ne frega nenti.-
Presentatore Comu nenti? E lArti cu lA maiuscola?-
Vitu Chidda, paccamora, ta fai fritta cu lova. Limportanti ca stasera a manciata assicurata, e appoi ci la fai da sulu a sulu la sirinata.-
Prisintaturi A sirinata? Quali sirinata? E a cui?-
Vito A larti e a so cummari.-
Presentatore E cu so cummari?-
Vitu A fami attrassata, bestia ignoranti, duso e dabuso di acitana tistera, spreco immorale de me insegnamenti, osceno sfregio di larte primera (al pubblico ironico) Grazie, grazie assai siete troppo buoni tutti sti applausi davveru nun li meritu.-
Voce E annunca assuppati stu piritu. Prrr-
Presentatore - Finu lamicu-
Vito (guardando la platea con occhi di fuoco) Vastasi zaurdu intorso e tristu,
Nomato comu marranu, e messeri!
In tutto il regno di lanticristu.
Figlio putativo di tremila cavalieri,
Varda cchi ti dicu:
Ju sugnu Vitu, puparu di lussu
E caffenna so arti, si rumpu mussu!
Caora arriva nu tintu cajordu-
Presentatore Signori e signori, prima ca a sunata volge a schifiu, la cuntata finisci cc. E cu sa vistu sinni v. Bonanotti a tutti.-
Escono precipitosamente, inseguiti dalla pernacchie del critico spettatore.
Sipario e fine.
- Questo copione è stato visto:


