Al sa cominsa semper dal Pronto Soccorso

Stampa questo copione

Al sa cominsa sèmpèr dal Pronto Socorso di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

         

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

http://copioni.dnsalias.org

TITOLO

AL SA COMINSA

SèMPèR DAL

 PRONTO SOCORSO

COMMEDIA IN DUE ATTI

Personaggi

CAROLINA

MARIA Sorella di Carolina

DOTTOR BOMBARDA

INFERMIERA LUCIA

LEONARDO

MATILDE Figlia di Carolina

CECILIA Figlia di Carolina

DEMETRIO Figlio di Carolina

TANIA badante di Maria

TRAMA

Un Pronto Soccorso vuoto e un medico con la sua infermiera complici nel disperato tentativo di reclutare pazienti inconsapevoli di esserlo. Nel frattempo vengono ricoverate due sorelle, convinte di affidare la propria salute, oltre che al medico, anche ai  propri cari. Non sempre però si rivelano le buone  intenzioni.

ATTO PRIMO

Siamo nella sala d’attesa del Pronto Soccorso. Non c’è nessuno ad attendere.

SCENA I

Dottor Bombarda

DOTTOR BOMBARDA. (E’ seduto annoiato. Picchietta le mani sulle gambe. Si alza e cammina avanti e indietro. Controlla fuori dalla porta a destra). Nigü! El mai posebol che nigü al gabe imbisògn dèl Pronto Socorso stasira? Stasira … alè töt ol de che alè isse! Töt ol de … aiè setimane! Setimane … aiè mis! (Al pubblico) se, mis, pròpe isse? Cominsem dèl prensepe. Me a ma sa ciame dottor Bombarda e come al sa èt in dèl nòst Pronto Socorso an sé ün po a corto de malacc. Che piö nigü al mont al siès malat o che al sa sabe facc mal? Imposebol! A ghi de saì che chèla stòria ala à innacc de tròp tep e alura me a o piö pödit  ista  che coi ma in di ma e perciò o facc ü bèl laur: o mandat l’infermiera Lucia a controlà se anche in di otèr Pronti Socorsi, che aiè deluntà des e inte chilometri de che, la situasiù alè stesa ala nòsta o se de nò pègio. Ma al so mia ma svèt che a ghè in gir öna carestea de malacc. La crisi ala ga ardàt in facia pròpe a nigù! Cosa a ghi de ardam isse? Perché o mandat l’infermiera a spià i otèr Pronti Socorsi? Ardì che alo mia inventada me né chèsta? Quando a sere zuèn e a laurae in bütiga, la me padruna ala ma mandat tate de chèle olte a spià quata zet che a ghera det in diotre bütighe! E magare indasaì quata zet ala fa amò isse in dì paisì! SUONO DI CAMPANELLO. (Contento) forse a ghè che ergü! O facc mèt ol campanèl mia ta’tep fa, perché intat che a spetae che al riès vergü, a ma s’andormentae diolte. Adì che al sa stöfà a laurà, ma al sa stöfa anche a fa negot! E capì che a fas troà a dormì söl laurà a ghè mèso de ès licenziacc. E in chi tep che, ol laurà alè mèi tègnèl bèl’ istrecc. (Si avvia ad aprire a destra).

SCENA II

Dottor Bombarda e Infermiera

INFERMIERA. (Entra da destra) dutur Bombarda, ü disastro!

DOTTOR BOMBARDA. Come … “ü disastro”? A ta ölere forse mia forse dim che a ghè in gir gniac ü malat in töta la Bergamasca adès nè! E nò, che a mè fa ergot alura! (Al pubblico) ma al sis mia che alè mia salütare malas mia? Ma come fì a fas i anticorpi!

INFERMIERA. Ma nò dutur Bombarda! In dèl Pronto Socorso de Serat a ghè pie zèp de malacc! Come a ghè pie sternit in chèl de Romanù! Tat vira che tate persune aiè  infena slongade fò l’entrada in dèl cortil.

DOTTOR BOMBARDA. (Si rattrista) ma set pròpe sigüra che aiera isse tace i malacc?! (Cercando di convincerla) dai che a ga sarà mia stacc isse pie. Pensega be Lucia.

INFERMIERA. A ghè negot de pensaga dutur Bombarda, aiera mia tace …

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico con un sospiro di sollievo) e me cosa a ere dicc? Ivvest, aiera mia tace.

INFERMIERA. Tace? Otèr che tace! Aiera töcc e tace, ma töcc e tace malacc!

DOTTOR BOMBARDA. (Di nuovo triste, quasi piangente. Al pubblico) töcc malacc.

INFERMIERA. Fò dèl Pronto Socorso … pie sternit de malacc.

DOTTOR BOMBARDA. (Di nuovo triste, quasi piangente. Al pubblico) pie sternicc de malacc.

INFERMIERA. E al pense che pèr istrada, prima de rià al Pronto Socorso, tata de chèla zet che ala stremüdìa. Chèla tosia, che a ga faa mal ol co …

DOTTOR BOMBARDA. (Di nuovo triste, quasi piangente. Al pubblico) ala stremüdìa, ala tosia e a aga faa mal ol co. (Serio) scüsem Lucia, ma come fet a saì che ala zet che a ta edìèt, a ga faa mal ol co?!

INFERMIERA. Perché ala caminaa cola ma söl co. Isse! (Mette la mano sulla fronte in modo ridicolo).

DOTTOR BOMBARDA. (Di nuovo triste, quasi piangente. Al pubblico e mettendo la mano sulla fronte come l’infermiera) isse …

INFERMIERA. Me a ga rie mia capì, dutur Bombarda, perché se a ghè in gir pie de malacc, che manera che al ve che nigü. Cosa pènsèl lü dutur de chèsto?

DOTTOR BOMBARDA. A ma egnerà fò ai servèi dèl co, a forsa de pensaga. Al sarà forse … perché in dèl’öspedal a ghè mia töcc i reparcc.

INFERMIERA. (Meravigliata) Al sere mia de chèsto, alè du de che a so che e nigü al mera dicc negot. Delbù ol’öspedal al ga mia töcc i reparcc?

DOTTOR BOMBARDA. Se, ma anna manca mia tace né! Adà, al manca la cardiologia, l’oculista e la neurologia.

INFERMIERA. Mèi che a ga sabe mia di macc in giro. El mia ira dutur Bombarda?

DOTTOR BOMBARDA. Se alè pèr chèl a ghè pròpe nigü in giro, né macc o mia macc. Dòpo an ga mia la Chirurgia Generale, la Nefrologia, l’Ostetricia e la Patologia Neonanatale.

INFERMIERA. Patologia neonatale? Mèi! Stache adoma a impiastras pèr i fèste dèl Nedal?! Ma ta recomande! El mia ira dutur Bombarda?

DOTTOR BOMBARDA. Insoma. (Al pubblico) magare a ga födès öna quac malacc in di fèste de Nedal o de Pasqua, a farès i salcc mortai! Comunque al manca anche ol repart de Pediatria, de Urologia e Otorinolaringoiatra.

INFERMIERA. Madonname che paroluna longa! A scömète che ol malat, prima de finì de dila, al fa in tep a mör. El mia ira dutur Bombarda?

DOTTOR BOMBARDA. Magare Lucia se an pöderès viga che öna quac morcc! Al völerès dì che prima airea if e che aiè morcc che in ospedal! E comunque al manca anche la Riabilatazione Cardiologica, l’Oncologia e la Rianimazione.

INFERMIERA. Cos’è? A ghè anche ü repart in doca ai fa animazione? Animazione come in di vilagi turistici? Scömète che chèl repart le a lè pie de malacc invece. Cosa dighèl dutur Bombarda?

DOTTOR BOMBARDA. A dighe che alè Rianimazione e mia “Animazione”! (Al pubblico) a so metit pò be come infermiera aiutante. (All’infermiera) dòpo al manca anche … (viene interrotto).

INFERMIERA. Al’iscolte dutur Bombarda, ma fal mia piö prèst a dìm che repart a ghè, piötòst de chèi che a ghè mia? (Al pubblico) se alè isse lonc a coi malacc, a ta salüde!

DOTTOR BOMBARDA. Che a ghè ol repart Medicina e Ortopedia Traumatologica e a ardaga be, al ma sömèa che al sabe mia poc.

INFERMIERA. Dutur Bombarda, aiè du e a ta ga scapèt mia è.

DOTTOR BOMBARDA. Du, ma con töcc i laur al sò pòst.

INFERMIERA. (Al pubblico) a görèsès a chèla che al ga manche anche èrgot adès.

DOTTOR BOMBARDA. Scolta Lucia, ma delbù a ghera isse tata zet in chi Pronti Socorsi le? A lè mia che a ta sabèt insognada?

INFERMIERA. Al varde che se a ghès den’sognam, de malacc a masansognerès mia dèl sigür. Ma a mansognerès (con voce dolce) di bèi zuegn. (Normale) e comunque ai Pronti Socorsi, a ghera pie de malacc de töcc i tipi.

DOTTOR BOMBARDA. Pèr esèmpe?

INFERMIERA. Pèr esèmpe  … de töt: chi ai ghera rompit i brass, chi al ghera … (viene interrotto).

DOTTOR BOMBARDA. “I brass”?

INFERMIERA. Se dutur Bombarda, i brass. A ghera ün’òm che al ghera rompit töiddu i brass. Al sa disia le in sala d’aspèt che al ghera de ès burlazo de ün’impalcadüra olta ses metèr e ala ghera mia de ès in regola.

DOTTOR BOMBARDA. Ma che fürtüna che a ga siès amò di impalcadüre mia a norma de lège in chèl mont che!

INFERMIERA. Ma dutur Bombarda, cosa dighèl pò?

DOTTOR BOMBARDA. (Irritato) a dighe che töte i impalcadüre i ga de ès mia a nòrma de lège! Almeno se ergü al burla zo, al pöderès vegnì anche che de notèr töt rot. E invece nò, ol goerno al völ töt in regola! E al set perché aià fa?

INFERMIERA. Nò. Ma me scömète che lü aialsà. Sö, a mal dighe.

DOTTOR BOMBARDA. Aià fa chesse almeno ai ciapa i solcc di mölte (alza la voce) e pèr fa falì i ospedai compagn dèl nöst! Èco ol perché aià fa!

INFERMIERA. (Al pubblico) al ma nincrès infena la soferensa dèl me dutur Bombarda. A va nincrèsèl mia a otèr?

DOTTOR BOMBARDA. (Triste) e dòpo chi a ghera amò a chi pronto Socorsi le?! Dai cöntèm sö. (Al pubblico) a ma pias a fam dèl mal.

INFERMIERA. Alura … a ghera öna famèa intrega che ala … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Triste) infena … öna famèa … intrega … (Al pubblico) a mae infena de löcià al penser. (A Lucia) e che manera erèi le?

INFERMIERA. Alura, chèla famèa le, che alera de òt persune, aiera la perchè … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) issentit, aiera in vòt in famèa …

INFERMIERA. A sere indre a dì che eiera la perché aiera mangiat di fons velenus. E la colpa alè stacia dèl capofamèa che alera indacc a fai in dèl bosc ma che de fons al santèndia mia tat.

DOTTOR BOMBARDA. E meno mal che a ghè amò ergü che de fons al santèm mia! Adès, me dighe, töcc an ga de conòs i fons?! An ga sa zamò tace de chi laur! Ansé zamò ise tat inteligènt al de dencö, che almeno coi fons an pöl indà alla cieca, o nò?!

INFERMIERA. O capit ma, al pöl vès periculus però conòsèi mia come in dèl caso de chèla famèa le.

DOTTOR BOMBARDA. Ma te, a ta conòsèt töcc con chi te a ta ghe a che fa?

INFERMIERA. Ma cosa cèntrèl chèsto coi fons adès?!

DOTTOR BOMBARDA. Al cèntra perché anche te magare a ta pènsèt de conòs vergü be, ma ala fì chèsta persuna ala ta fregà come i fons ala fregat chèl capofamèa le. Dai, annacc, chi a ghera amò dòpo.

INFERMIERA. Se a ga pènse … quat istrasio che a ghera dutur Bombarda!

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico triste) issentit? Quat istrasio… ma perché là e mia che, Signur!

INFERMIERA. Adès che a ma e in mènt, a ghera infena dò squadre dèl fubal.

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico con rammarico) infena a dò squadre dèl fubal … e che manera erele là?!

INFERMIERA. Ai sera facc a bòte pèr colpa dèl’arbitro che alera fischiat ü rigore che al’istaa gnià in ciel e gniac in tèra.  Perlomeno ai disia isse al Pronto Socorso.

DOTTOR BOMBARDA. A chi arbitri le a meerès basaga in doca ai camina.

INFERMIERA. Ma cosa dighèl pò? Al varde che ol rigore al ghera mia nè!

DOTTOR BOMBARDA. Scolta Lucia, ada che al mont an sé mia töcc pèrfècc né! An sé töte persune face de òs e de carne e al pöl capità a töcc de sbaglià. E ringrasia che a ghè amò i arbitri che ai sbaglia a dà i rigori e che grasie a chèsto ai porta zet ai Pronti Socorsi. (Sconsolato) a gherele anche i riserve?

INFERMIERA. Riserve, alenadur e preparadur atletici. Aiera töcc in dü stato che ai faa pura.

DOTTOR BOMBARDA. (Sospira sconsolatissimo).

INFERMIERA. Oi mia est anche la me cüsina là al Pronto Socorso?

DOTTOR BOMBARDA. Poa la tò cüsina? Ma scolta Lucia, ma a ghe’mia almeno dicc ai tò parecc de egnì che in doca a ta laurèt te?!

INFERMIERA. Ma cèrto che agglo dicc ai me parecc de egnì che! Ol fato alè che con chèla cüsina le an sa arda mia.

DOTTOR BOMBARDA. Ma dighe me, ma pròpe con chèla cüsina le a ta ghe dendà a tèca bega? Indasaì quate cüsine che a ta ghet de pödì tegabega … e te invece pròpe con chèla cüsina le che ala ghera inbisògn de cüre …

INFERMIERA. Anno ü bordèl de cüsine, quindès pèr la precisiù.

DOTTOR BOMBARDA. Ma me a ta stròse. (Al pubblico) forse alè mèi de nò se de nò ala ga dendà anche le in d’ünotèr ospedal. (A Lucia) ma capeseret vergot? Ma pròpe con chèla cüsina le? E le alura cosaala facc? Pèr fat fichèta alè indacia apòsta in d’ünotèr Pronto Socorso. (Al pubblico) i ma metit che ön’infermiera dèla mutua a chèla!

INFERMIERA. Ma al varde dutur Bombarda che alè stacia le a cominsà perché quando me a sera indre a caafò ol … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Sconsolato) scolta Lucia, al mantarèsa mia a me chi alè stacc a cominsà de otre dò. Adà, lasèm in dèl me dulur pèr piaser.

INFERMIERA. (Al pubblico) a otèr al vanterèsa né, chi ala cominsat pèr prima? Nò perché, a öle mia pasà pèr chèla che ala tèca bega con töcc. Alura, alè söcedida isse, chèl de le, me a sere indre a caafò la gichèta e le … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. Ma amò a set indre? Ma cosa al ganterèsa a notèr in chi momèncc che de crisi, quando te a ta serèt indre a caafò la gichèta … (si ferma di colpo e pensa) … la gichèta? Te a te caaffò la gichèta? (Le gira intorno) fasvèt be … tira sö ü momènt ol pedagn … (glielo alza).

INFERMIERA. Ma dutur Bombarda, cosa el indre a fa? Al varde che me a so felicemente spusada né?!

DOTTOR BOMBARDA. Felicemente … (al pubblico) a ma piaserès a domandaghèl a chèl poèr òm se lü alè spusat felicemente cola Lucia. (A Lucia) ma cosa al manterèsa a me di tò furme. Scoltèm  be e dim se a so mia inteligènt. Se te a ta tirerèsèt sö ol pedagn e a ta mètèsèt sö öna bèla maglièta bèla strecia, ma strecia e bèla scolada … ma che dighe bèla scolada, “tat iscolada” e a tandèsèt fò dèl Pronto Socorso, indasaì quace bèi incidèncc che ai söcederès pròpe che de fò!

INFERMIERA. Ma cosa cöntèl sö dutur Bombarda!

DOTTOR BOMBARDA. Cosa cöntesö? Arda Lucia che chèsta alè öna troada fenomenal! An gaavrès ol laurà a eta. Dam iscolt a me, mètès la söl’angol de fò, caada sö come a to dicc me e  a ta edere che … (viene interrotto).

INFERMIERA. Caadafò, forse al völia dì.

DOTTOR BOMBARDA. E, piö o meno insoma … e isse an gaavrès sèmpèr che pie de zet de cürà e pò dòpo, via töcc al repart de Ortopedia.

INFERMIERA. Dutur Bombarda, al mète de banda ol penser perché me chi laur le ai fo mia. A so öna fommla spusada a go dicc. Dom dutur …

DOTTOR BOMBARDA. E alura, grasie a te, adès a ga toca stache coi ma in di ma. A set conteta?! (Al pubblico) alè pròpe ira che al de dencö piö nigü ai fa di sacrefese pèr ol pròpe laurà.

INFERMIERA. (Pensando) e se invece an fès vergot de piö original?

DOTTOR BOMBARDA. Pèr esèmpe?

INFERMIERA. (Idea!) pubblicità! Perché a go mia pensat prima?!

DOTTOR BOMBARDA. Pubblicità?! Publicità pèr ü Pronto Socorso?

INFERMIERA. Ma cèrto dutur Bomba, alè ön Bombarda de idea. Em … al ma scüse … dutur Bombarda, alè öna bomba de idea.

DOTTOR BOMBARDA. Ma set sigüra de chèl che a ta sendre a dì?!

INFERMIERA. Dighèi mia forse töcc che la publicità alè ol pulmù dèl comercio?

DOTTOR BOMBARDA. A ta ölere forse dì “anima” del comercio.

INFERMIERA. E, anima, pulmù, cor … al ga arde mia pròpe al töt né! Notèr an ga de fa publicità al nòst Prono Socorso in televisiù, söi giornai, per istrada.

DOTTOR BOMBARDA. Per istrada?

INFERMIERA. Se cèrto, coi cartèi publicitare. Aliscolte be.  La nòsta publicità ala dis isse: due braccia ingessate, un tichet solo! Cosa dighèl dutur Bombarda?

DOTTOR BOMBARDA. Ma … al saavrès mia …

INFERMIERA. E in piö an pöl regalada sura ergot! Alura, due braccia ingessate, un tichèt solo e in regalo una radiografia da consumare entro l’anno corrente! Ah! Al be adès?

DOTTOR BOMBARDA. Be, a pensaga pròpe be, al set che alè mia öna idea malvagia!

INFERMIERA. Ön’otra publicità ala pöl vès: tre pazienti, ne paghi due! Um, cosa dighèl dutur Bombarda?

DOTTOR BOMBARDA. Chèsta se che ala ma pìas! E isse an va anche incuntra ai esigenze di famèe in dificoltà.

INFERMIERA. Ma sensotèr! La zet ala ga arda a chi laur le nè!

DOTTOR BOMBARDA. Lucia, a mè egnìt immènt anche a me öna publicità! Sènt, e dim se alè mia grandiusa: “Aprite i polmoni alla bronchite”. Bèla chèsta a!

INFERMIERA. Alè mia bèla, alè, dela de bèla!

DOTTOR BOMBARDA. Önotra! Anno önotra! “In inverno uscite nelle ore più fredde con abiti leggeri!”. Cosa dighèt Lucia?

INFERMIERA. Chèsta, dutur Bombarda, ala ma pìas mia tat, ala ga ün po de öna publicità ün po ingannevole. (Al pubblico) cosa disì otèr?

DOTTOR BOMBARDA. Ma Lucia, de braa, andet pò a distürba ol nòst publico pèr öna publicità? Inda a saì quat annà pie i scatole de töte chèle publicità che ai sa èt in televisiù e söi giornai!

INFERMIERA. Al ga resù, a ghere mia pensat. (Al pubblico) scüsim.

DOTTOR BOMBARDA. Be, la publicità an pöl fala benissimo. Se, ma intat, cos’an fai?! (Tristemente guarda in alto) Signur, te che a ta ghe ü cor tat gròs, suna al nòst campanèl!

INFERMIERA. Dutur Bombarda, an gai notèr la Cardiologia!?

DOTTOR BOMBARDA. Nò, an gla mia.

INFERMIERA. E alura come faral a egnì che de notèr ol Signur se alè malat de cör?!

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) a ti töèffò söbèt chèle che ai va mia in cesa. (Guardando sempre in alto) Signur daga mia scolt ala Lucia, ma dam iscolt a me, a ta preghe, mandèm che ergü! Fa che ergü al sune chèl benedèt campanèl! SUONO DI CAMPANELLO.

INFERMIERA. (Meravigliata guarda subito in alto) a, ei isse che i laur ai funsiuna? Signur a ta preghe fa che a ènse al superenalotto! O se de nò fa che … (viene interrotto).

DOTTOR BOMBARDA. Lucia! Va a dèrf pèr piaser, prima che chiunque al siès al ga scape.

INFERMIERA. (Va ad aprire).  

DOTTOR BOMBARDA. (Mentre va ad aprire, guardando in alto)  Signur daga mia scolt, alè öna peccatrice.

SCENA III

Dottor Bombarda,  Infermiera e Leonardo

LEONARDO. (Entrando) scüsim, me a ölie adoma saì se in chèsto Pronto Socorso alè stacia ricoerada la me sorèla.

INFERMIERA. Èco … crède pròpe che ala siè mia … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Interrompendola con decisione) al ga dighe come ala sa ciama la so sorèla che an va söbèt a èt.  Sciur … comel che al sa ciama lü?

LEONARDO. Leonardo, a ma sa ciame Leonardo.

DOTTOR BOMBARDA. Eco sciur Leonardo, adès an va a controlà se la sò sorèla ala ghè perché an ga na de malacc in chèl momènt che!

INFERMIERA. (Mimando e con ironia) Ö! An sa piö in doca mètèi!

LEONARDO. Se cèrto, a capese. La me sorèla ala sa ciama Gioconda Sardellina e ala ga töt öl müs ismacarat perché alè burlada zo di scale. Perlomeno i ma dicc isse.

DOTTOR BOMBARDA. (Con piacere) ol müs töt ismacarat?! Che bèi laur che al söcet diolte in de eta! (A Lucia deciso) infermiera, va a controlà de là se an ga che la sò sorèla!

INFERMIERA. (Sa che è impossibile ciò che il dottore le chiede) ma … dutur Bombarda … al varde che … (viene interrotta).  

DOTTOR BOMBARDA. Lucia, ma cosa a set indre a spetà?! Va a èt la sòrèla dèl sciur Leonardo che ala sa ciama … (non ricorda).

LEONARDO. Gioconda.

DOTTOR BOMBARDA. Eco … va a èt se an ga de là la Gioconda.

INFERMIERA. La Gioconda dèl Leonardo … Da Vinci?!

LEONARDO. Nò sciura infermiera, la Gioconda dèl Leonardo Sardellina.

DOTTOR BOMBARDA. Ma Lucia, dèsdèffò docà! (A Leonardo) a ghè piö i infermiere de öna olta, a ti comandèt e pör de laurà mia, aialsa piö cosa ai ga de inventà. (A Lucia) alura, a ölèt indà a èt la sorèla dèl sciur Leonardo? A édèt mia come alè preocupat! (Piano a Leonardo) al sa faghe èt preocupat perché se de nò chèsta ala sa mös mia.

LEONARDO. (Tranquillo e un po’ impacciato) sciura infermiera … èco … me a sarès … (viene interrotto).

DOTTOR BOMBARDA. (Piano a Leonardo) al’indaghe innac sènsa pura e al siès ün po preocupat de piö.

LEONARDO. (Sempre tranquillo) èco se le, sciura infermiera, ala pöderès indà a èt se a ghè la me sorèla che a so ün po preocupat de piö.

DOTTOR BOMBARDA. (Alza gli occhi al cielo perché non sembra per nulla preoccupato. Piano a Leonardo) al sa faghe èt piö preocupat a mò!

LEONARDO. (Sempre tranquillo) a so piö preocupat a mò de prima, sciura infermiera alandaghe a controlà se a ghè la me sorèla pèr piaser.

DOTTOR BOMBARDA. ((Alza sempre gli occhi al cielo perché non sembra per nulla preoccupato. Piano a Leonardo) de piö, de piö.

LEONARDO. (Sempre tranquillo) a so preocupat de piö, de piö amò, ala preghe alandaghe a èt la me Gioconda!

INFERMIERA. (Che è sempre stata impassibile. Al dottore) a go dendà delbù de là a controlà?!

DOTTOR BOMBARDA. Ma sensotèr! Ma a èdèt mia come alè preocupat! (Inventando) e pò dòpo alè anche l’önica sorèla che al gà!

LEONARDO. A dì la erità annò amò sic de sorèle.

DOTTOR BOMBARDA. (Affrettandosi) ma alè l’önica preferida! El mia ira Leonardo?

LEONARDO. Em … insoma …

DOTTOR BOMBARDA. (Serio) alura Lucia, andet a èt se ala ghè la so sorèla preferida o a go de ciamà … ol diretur dèl Pronto Socorso?!

INFERMIERA. E da quando an ga anche ol dirètur adès?!

DOTTOR BOMBARDA. (La guarda storto indicando di andarsene di là).

INFERMIERA. Va be! Va be! Ando a èt, ma se ala ghè mia alè mia colpa me. (Al pubblico) ol dutur Bombarda al ma sömèa mat perché aialsa a lü che de la a ghè nigü, ma me a so piö mata amò perché a ga do scolt. (Esce al centro).

DOTTOR BOMBARDA. Sciur Leonardo, al sa còmode pör perché a ga ölera ün po prima che l’infermiera ala faghe pasa töt ol Pronto Socorso.

INFERMIERA. (Entra da fondo subito) ala ghè mia!

LEONARDO. Che fölmèn alè stacia! Ma avrala ardat depertöt?!

DOTTOR BOMBARDA. (Cercando di mimare a Lucia di andar a controllare di nuovo).

INFERMIERA. (Ovviamente non capirà e mimerà anche lei la sua pazzia).

DOTTOR BOMBARDA. (Cercando di stare calmo) Lucia, a set sigüra de it controlat depertöt?

INFERMIERA. (Perdendo la pazienza) al’iscolte dutur Bombarda a go mia inbisògn de controlà dèpertöt perché come anche lü aialsa che la so sorèla ala ghè mia perché … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Interrompendola perché non vuole si sappia la verità) perché … perché … in dre a chèla porta le … a ghe scricc ol nòm de töcc i nòscc paziènti che a ghè al Pronto Socorso  e ol nòm dèla sò sorèla isvèt che al figüra mia.

LEONARDO. Ma prima, se nò sbaglie, al ghera dicc al’infermiera dendà a controlà pèr töt ol Pronto Socorso.

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) al ga scapa pròpe negot né! (A Leonardo) ma cèrto che o dicc isse ma adoma perché a ma sa regordae piö che … che … dè ier, a ma cominciat a scrizzo i nòm indre ala porta.

INFERMIERA. (Al pubblico) al’ista in pe a bale! E öna piö gròsa del’otra.

LEONARDO. (Rassegnato) va be, se che ala ghè mia merà che andaghe a controlà in di otèr Pronto Socorso dèla zòna.

DOTTOR BOMBARDA. (Che non vuole lasciarselo scappare così facilmente) sciur Leonardo … al ma arde?!

LEONARDO. Se?

DOTTOR BOMBARDA. Al ma arde be.

LEONARDO. Al varde che al varde be.

DOTTOR BOMBARDA. Ma lü, stal be?

LEONARDO. Se, cèrto.

DOTTOR BOMBARDA. Ma el pròpe sigür? Nò perché, al ga öna facia tat ismorta che al sömèa infena ol cadaèr de Ciüdü.

LEONARDO. Ma dighèl delbù? (Si siede).

DOTTOR BOMBARDA. (Fingendosi offeso) ölèl forse metì in döbe la me profesiù!?

LEONARDO. Nò, a ma sa permèterès mai …

DOTTOR BOMBARDA. E meno mal!  (A Lucia) el mia forse ira, Lucia, che ol sciur Leonardo al sömèa al cadaèr dè Ciüdü, apena mort, prima amò che al dièntès cadaèr?

INFERMIERA. (Al pubblico) ma come a saral istacc isto cadaèr de CIüdü! (Osserva bene Leonardo) ma adì la erità me a ède mia töt isto cadaèr … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Cerca di farle capire con gli sguardi e con la mimica che deve stare al gioco) le ala èt mia töt isto cadaèr perché … perché …

INFERMIERA. (Finalmente ha capito) edè mia töt isto cadèar perché … perché … alè sentazzo ma scömète che se al lèasö in pe a vède töt ol cadaèr pèr intrec! (Guarda il dottor per chiedergli se  si era giustificata bene).

DOTTOR BOMBARDA. (Alza gli occhi al cielo volendo significare che poteva essere la scusa migliore).

INFERMIERA. (Recitando alla perfezione) sciur Leonardo, ma lü el sigür de iga adòs amò ün po de sanc? (Guarda il dottore per chiedere com’è stata questa volta).

DOTTOR BOMBARDA. (Sempre con lo sguardo dice che è stata veramente perfetta questa volta).  

LEONARDO. (Alzandosi, comincia a preoccuparsi) a dì la erità … a ma sa sènte mia pròpe tat in furma. Ma a soi isse … smort?!

DOTTOR BOMBARDA. “Cadaèr” alè la paròla giösta, sciur Leonardo.

LEONARDO. (Preoccupato) e perciò al völ di che …

INFERMIERA. Al völ dì che al so mia come al faghe a sta in pe.

LEONARDO. (Sedendosi) alura alè pèr chèl che a ma sènte ün po i gambe mòle. Saral ü laur grave?

DOTTOR BOMBARDA. Oter facc! Adoma ol fato che al sènte anche i gambe mòle aia dimostra. (Guardandolo meglio in viso) al asa faghe èt be … al ma sömèa infena che al gabe öna burlina töta rosa.

LEONARDO. (Preoccupatissimo) e … e … chèsto cosa ölèl dì?

DOTTOR BOMBARDA. Al völ dì che … se an ferma mia l’emoragia in tep, chèla, ala pöderès indannacc e cominsà i “tremori”.

LEONARDO. I … tremori?! (Ora inizia ad avere dei tremori alle mani) el … el … pèr chèsto che a ma trèma … i mà?

INFERMIERA. Ma sensotèr che alè pèr chèsto! Burlina rosa, “tremori e dopo immobilizza mento degli arti”!

LEONARDO. “Immobilizzamento degli arti”? (Le mani smettono di tremare e rimangono immobili).

DOTTOR BOMBARDA. Al’iscolte sciur Leonardo, mia pèr fa ol me de interès, perché me a go gniaü de interès se mia chèl de fal guarì, èco, lü al sarès pròpe de ricoerà … anche perché, a ardaga be … (lo guarda di nuovo intensamente) a ardaga be … Lucia arda se alè mia ira che …  (chiede conferma con gesti a Lucia).

INFERMIERA. (Controlla bene il viso di Leonardo) al ga resù dutur Bombarda, anche l’otra burlina alè indre a dientà rosa!

LEONARDO. (Sempre più preoccupato) al völ di che l’emoragia alè indre andannacc?!

DOTTOR BOMBARDA. Risposta esatta! E se an pèrt amò dèl tep, a ghè mès che al’indaghe a fasciaa anche ol sistema nervus.

INFERMIERA. E via de seguito gli orghègn intèrni!

LEONARDO. (Sempre più preoccupato) e al pöl ciapà anche … i bödèi!?

DOTTOR BOMBARDA. I bödèi ai sarà i prim a saltà innaria! El mia ira infermiera Lucia?

INFERMIERA. La dicia giösta dutur Bombarda. Bum! E de bödèi a ghè piö gnià l’ombra. E sènsa bödèi, al völ dì che an sé quase ala … (Fa il sgno della croce).

LEONARDO. (Che sta sudando freddo) ansè ala … ma ela sigüra? (Al Dottore) dutur, lü cosa dighèl?

DOTTOR BOMBARDA. Diagnosi esatta, infermiera Lucia! (Applaude).

LEONARDO. Ma saral posebol, batì i ma quando a ghè che ü malat grave?!

DOTTOR BOMBARDA. Ü malat grave? (Si guarda in giro) e indoel!

LEONARDO. Ma a soi mia me?

DOTTOR BOMBARDA. A già! Otèr che grave!

LEONARDO. Ala preghe sciur dutur, al ma guarese, a so amò zuèn …

INFERMIERA. E nò, se alè pèr chèl me al farès mai guarì. Zuèn … (al pubblico) ma a gaavral mia la carta d’identità!?

DOTTOR BOMBARDA. Sciur Leonardo, al sa preòcupe de negot, an sé che notèr che an sa ciaperà cüra de lü. (A Lucia) infermiera, portèl in dèl repart … che te a ta ga se.

INFERMIERA. (Che non sa in quale dei due reparti portarlo) e … cioè?

DUTUR BOMBARDA. Ma se Lucia … a ta ghe de portal … in dèl repart.

LEONARDO. Se sciur dutur, chèsto alo capìt a me, ma l’infermiera ala ölia saì con precisiù in doca ala ga de portam.

DUTUR BOMBARDA. Lü al santromète mia pèr piaser in di nòscc afare.

LEONARDO. Se al ga dispias mia, i òscc afare ai sarès ün po anche ai me, dato che a so me che a so malat e che a go dendà in chèl repart le che … al so mia qualè.

DUTUR BOMBARDA. Chèl … a destra.

LEONARDO. Chèl … a destra? Ma che repart el?

DOTTOR BOMBARDA. Alè chèl … a dèstra de chèl de sinistra. (Stanco) Lucia, ma al vèdèt mia che al cominsa a betega? A ghè de mès öna parèsi! Portèl sö pèr carità!

LEONARDO. (Inizia a balbettare) co-co-cosa spètelà! A ède-de-dela mia che a cominse a be-be- be-betegà!

INFERMIERA. Dom, dom alura de corsa prima che al ga lase i pène! (Lo spinge nella porta di fondo ed escono).

DOTTOR BOMBARDA. (Saltando di gioia) ie! Isse che al sa fa! E ol prim malat, al ghè! Signur, domà a ègne in cesa e a ta inpie sö öna candela. SUONO DI CAMPANELLO. Ün’otèr malat?! Signor, quata grassia!

SCENA IV

Dottor Bombarda e Cecilia

CECILIA. (Entra da destra) buongiorno. Lü alè ol dutur?

DOTTOR BOMBARDA. Se cèrto. Ol dottor Bombarda.

CECILIA. Èco sciur dutur Bombarda, a go la me madèr in dè machina che ala sta mia tat be (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Contento) ma dighela delbù?

CECILIA. Se. Me ala avrès anche lasada a ca, ma le ala sighetat a dì che ala staa mal come mai.

DOTTOR BOMBARDA. (Sempre più contento) madonname se a so pròpe contet!

CECILIA. Al’iscolte sciur dutur, lü, a pöderèsèl mia visitala söbèt? Sa, pèr fala conteta, magare alè ol sò öltèm desiderio.

DOTTOR BOMBARDA. (Tornando serio) se pöde visitala adès … a dì la erità an se in pieno allarme in chèl momènt che e a so mia se a ga rie a fa saltafò ü bus.

CECILIA. (Si guarda in giro) ma … ma … el sigür? Nò, al varde, alè mia pèr contradila né sciur dutur, ma me, a dì la erità … me … a ederès nigü che in sala d’aspett. (Affretandosi) però a pöde anche sbaglià! (Al pubblico) forse alè mèi che andaghe coi pe de piomb. A me sèmpèr de dipènt de lur.

DOTTOR BOMBARDA. (Cerca di giustificarsi) infati … ala sé sbaglia … e anche de gròs.

CECILIA. (Al pubblico) a ma e ol döbe che al sabe mia ü dutur vero! E se al födès ü malat scapat dal manicòme? O invece alè indre a töm in gir?! Töm in gir ala me età?! (Al pubblico) adès al mète apòst me. (Al dottore ironica) al ga resù sciur dutur. A go de ès pròpe dientada stüdidèla a èt mia che a ghè gniac ü pòst de sentazzo! O che a alendre a egnim sö i fète de salam söi öcc. Sènsa parlà dèla zet che a ghè in pe. (Al pubblico) ma ivvest quata zet?

DOTTOR BOMBARDA. (Si guarda in giro e crede veramente a quello che Cecilia ha appenda detto perché lo desidera molto) a ghè mia … ü pòst de sentazzo?! Dè … dè … dèlbù?

CECILIA. Ma cèrto! (Prosegue nel prenderlo in giro) a ghè öna fila a chèl’isportèl che nò a ta dighe.

DOTTOR BOMBARDA. Nò, nò, la dighe.

CECILIA. A ghè infena i squadrù de suore.

DOTTOR BOMBARDA. Ü squadrù de suore?!

CECILIA. Se, cèrto, suore. (Fingendo di guardare meglio in una direzione precisa) adà che a ghè che anche ü pret! Alere mia est prima.

DOTTOR BOMBARDA. (Un attimo risentito) ma la staghe pò atènta né! Come al sa pöl mia èt ü pret?! Alè mia che de precc ai sa ède spèss al Pronto Socorso e perciò alè mia ü lur de tösö isse de sota gamba. (In tono normale) dòpo cosa èdela amò?

CECILIA. (Al pubblico) a ma sömèa de ès öna veggente! (Al dottore) madonname quata soferènsa che a ède!

DOTTOR BOMBARDA. (Felice) delbù?

CECILIA. Otèr chè! E ol sanc che al gira?!

DOTTOR BOMBARDA. (Concitato) a ghè anche dèl sanc?

CECILIA. Sanc!? A ghè sanc depertöt! A lè infena impiastrassö söl mür.

DOTTOR BOMBARDA. Ma, el de chèl frèsc de sanc che alè impiastrassö söl mür?

CECILIA. Frèsc? Freschissimo, alè amò colt! Öna infermiera a la caaffò tat de chèl sanc a ü poèr bala che al’istaa piö gnià in pe e a svèt che alera öna noelina perché aià schiciat töt söl mür.

DOTTOR BOMBARDA. Eco, ala sarà stacia dèl sigür la Lucia. (Al pubblico) merà che a chèla le a cominse a strensiga sö i pagn, a ölerès mia che ala ma faghe scapà öna quacc malacc. Adès pò che a ghè che pie.

CECILIA. (Stanca di quèlla farsa, alza la voce) ma el indre a töm in giro delbù? Ma a èdèl mia che a ghè che nigü! Sveglia!!

DOTTOR BOMBARDA. (Faticando a svegliarsi dal quello che stava diventando un sogno felice) ma come … in doei töcc i malacc?!

CECILIA. Ma lü el sigür de ès ü dutur?

DOTTOR BOMBARDA. (Serio) cèrto. Dottor Bombarda! (Ritornando alla realtà) alura a ghè gnià che chèl isquadru de suore?

CECILIA. (Perdendo la calma) al’iscolte sciur dutur, al ga pènse mia ai suore che indasaì in doca ai sarà, ma mia che dèl sigür. A ga fo amò presènte che la madèr alè sèmpèr in machina e che dèl sigür col tep che a ghè pasaffò, ala sarà anche pegiurada. A me mia che al ma dispiase, ma a glo prometit a le.

DOTTOR BOMBARDA. (Non volendo confermare di nuovo che non c’è nessuno da curare) a go zamò dicc che an sé al completo ormai.

CECILIA. (Arrabbiata) adès pò basta né! Al ma faghe mia dientà bretina perché al so mia cosa a ga fo! Ma a èdèl mia che a ghè “ol vuoto completo” che in sala d’aspèt?

DOTTOR BOMBARDA. (Cerca di trovare una soluzione) ala arde che … alè mia come le ala crèt … perché…

CECILIA. Sentem ol perché adès.

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) poèr chel’òm che al ga de soportola.

CECILIA. Al varde che alo sentit né? Se pròpe al völ saì me a so mia spusada.

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) e al sa capes ol perché.

CECILIA. Alura? Ma cosa a sighetèl a parlaga al pubblico quando a ga so che me?

DOTTOR BOMBARDA. Le, ala arde che l’autrice della commedia che an sé indre a fa, ala öl sèmpèr in töte i so commedie che ol pubblico al siès ün atur anche lü compagn de notèr.

CECILIA. Ma ol nòst pubblico al ga mia la madèr malada in machina che ala spèta de ès visitada. E percià, turnando a notèr …

DOTTOR BOMBARDA. Turnando a notèr, a sere indre a dì che chèsta sala d’aspett … ala sömèa öda perché … (viene interrotto).

CECILIA. Alè öda! Mia “ala sömèa”!

DOTTOR BOMBARDA. Ma ma lasela parlà? A sere indre a dì che chèsta sala d’aspett ala sömèa öda … perché …

CECILIA. (Al pubblico) a so curiusa a me compagn de otèr de saì ol perché.

DOTTOR BOMBARDA. (Che ha avuto un’idea brillante) ma alè tat semplice?! Chèsta alè mia la sala d’aspett.

CECILIA. (Meravigliata) come … alè mia la sala d’aspett? (Al pubblico) me al so mia che manera a sto che a pèrt ol tep con chèl mat che. (Arrabbiata al dottore) ma a èdèl mia ol cartèl che a ghè con scricc” Sala d’apetto”?

DOTTOR BOMBARDA. Se cèrto, al vède. Al saèt che alèndacc perdìt ol cartèl che al’istaa sura chèlle che a ghè scricc ” Sala d’apetto”? .

CECILIA. Cos’è? A ghera ün’otèr cartèl sura chèl cartèl le? E cosa ghera scricc in chèl cartèl che al’istaa sura e che adès al ghè mia?

DOTTOR BOMBARDA. A ghera scricc “Sala d’apetto” .

CECILIA. (Incredula) du cartèi con scricc “Sala d’aspetto”? (Al pubblico) ma in do soi capitada poarina a me?

DOTTOR BOMBARDA. Cèrto, du cartèi con scricc sala d’aspetto e quando ai ghè al völ dì che che chèsta ala sarès la sala d’aspett dèla sala d’aspett. A ma soi spiegat adès?

CECILIA. Mèi dù möt! (Al pubblico) öna sala d’aspett dèla sala d’aspett? Me al so mia cosa pensì otèr, ma a pènse a me o stès laur vòst.

DOTTOR BOMBARDA. Ma cosa pensela le? Ala arde che che al nòst Pronto Socorso an sé innac anni luce né!

SCENA V

Dottor Bombarda, Cecilia e Infermiera

INFERMIERA. (Rientra dal fondo).

DOTTOR BOMBARDA. (Cercando di farle capire che deve mentire) Lucia, el mia pèr caso che a ghè saltaffò ü pòst disponibèl che al Pronto Socorso? Ela amò piena de la, la “sala d’aspetto della sala d’aspetto”?

INFERMIERA. (Che ovviamente non avrà capito nulla) dèla sala … cosa a ga sarès de la?

DOTTOR BOMBARDA. (Cercando di farle capire anche con gesti di sostenerlo) ma la sala d’aspetto  della sala d’aspetto o nò?! (A Cecilia) chèle infermiere che, aiè tat piene de laurà poerine che ai sa regorda quase gnià piö töt ol rèst. (Alludendo) el mia forse ira infermiera Lucia? (Piano a Lucia arrabbiato) di de se docà!

INFERMIERA. (Che non vuole contraddirlo) ma cèrto! A go tat de fa de là che diolte a ma sa regorde gniac in doca a ma sa troe. (Al dottore) se de la a ghè la sala d’aspetto della sala d’aspetto, chèsta cosela?

DOTTOR BOMBARDA. Chèsta alè la sala d’aspett. (A Cecilia) cosa a ghere dicc?! Piene de laurà fina al co! (A Lucia) alura a ga amò ü pòst o cos’è?!

INFERMIERA. Gniac a fal apòsta a ghè apena stacc ricoerat ol sciur Leonardo e perciò al sé liberat ü pòst al Pronto Socorso.

CECILIA. (In fretta) alura ando a portà che la me malada! Spetim ü menüt segont che a rie! (Al pubblico) sperando che nèl fratep che a so stacia che ala sabe mia morta. La speranza è l’ultima a morire. Sperem invece che ala siès la prima. (Esce a destra).

INFERMIERA. Ma al sa pöl saì cosela sta stòria dèla sala d’aspetto dèla sala d’aspetto?

DOTTOR BOMBARDA. Scolta Lucia de savia, pèr mia diga che a ghera che nigù, a ghere dicc che a ghera che ü muntu de zet. Però alà est anche le che, che dedet che annera mia e alura a go inventat al momènt che de là a ghera ön’otra sala d’aspett e perciò chèsta alera la sala d’aspett dèla sala d’aspett.

INFERMIERA. E cèrto che al pödia mia diga che a ghera che nigü perché alera mia ira.

DOTTOR BOMBARDA. Ma come alera mia ira? Ma se an ga nigü al Pronto Socorso!

INFERMIERA. E … ol Leonardo?

DOTTOR BOMBARDA. Ol Leonardo al’ì sta piö be de notèr du meticc insèma.

SCENA VI

Dottor Bombarda, Infermiera, Cecilia e Carolina

CECILIA – CAROLINA. (Entrano da destra. Carolina tossisce ogni tanto).

CECILIA. (Sostenendo la madre) èco che an sé dedet. Taèdere che adès ai ta cürerà be. (Al pubblico) mal che al’andaghe, ala porte a ca morta.

CAROLINA. Sperem Cecilia, perché annà pöde piö de chèsta tos.

CECILIA. Al vest sciur dutur che tos che ala ga.

INFERMIERA. Tos! Ala lase dì al dutur cosa ala ga la sciura. Le ala faghe adoma chèl che pense ala siès pagada. Le ala faghe la badante.

CECILIA. (Arrabbiata) badante! Badante a me!

CAROLINA. Le, ala staghe atènta come ala fa a perlà né?! La me Cesira alè la me scèta e mia la me badante! Ala capit? O a go de ripeteghèl? (Tossisce).

INFERMIERA. Ala ma scüse né, ma a o est che alera isse braa che o pensàt cha ala födès la sò badante.

CAROLINA. E con chèsto cosa ölela dì? Che i badanti ai cüra piö be di pròpe scècc? Ala arde che me a go tri scècc e aiè ü piö brao del’otèr e mai ai ma laserà in mà a öna badante! Ala capìt? O a go de ripeteghèl!

DOTTOR BOMBARDA. (Piano a Lucia) Lucia, ma cosa a set indrà a fa pò? An ga che öna cliènta e te a tla fe dientà gnièca? Ma ragiunèt pò?

CAROLINA. (Tossisce. Al pubblico) chèsta che la me sorèla aia paga! Se ala ma ria sota i sgrinfie al so mia cosa a ga fo. Se me a so che alè adoma pèr colpa sò! (Tossisce).

CECILIA. Aia sentida sciur dutur? Pèr me ala ga öna mèza bronchitica.

INFERMIERA. A sentila come ala tosìt, al ma sömeerès anche a me.

DOTTOR BOMBARDA. Mèza bronchitica?! Ma ölì scherzà?

INFERMIERA. Be, forse al ga resù dutur Bombarda, ala sarà öna bronchite intrega.

DOTTOR BOMBARDA. Intrega?! Oter che intrega! (Piano a Lucia) esagera docà a te, a ölerès mia che pèr öna bronchitèla alandaghe a fas cürà dèl sò dutur dèla mutua. E capìt? Esagera docà.

INFERMIERA. (A Carolina) ala ma faghe sènt amò la sò tos pèr piaser?

CAROLINA. (Vuol tossire ma non riesce) dèl nervus a ga rie piö gniac a tos adès. Se branche la me sorèla a responde piö de me!

INFERMIERA. Ala proe amò. Ala sa sforse.

CAROLINA. Ma se a go dicc che a ga rie mia, al völ dì che a ga rie mia! Perché se invece a ga riès, ala ma senterès a tos. Ma dato che a ga rie mia, a tose mia. Ala capìt? O a go de ripeteghèl?

CECILIA. Delbù a ta ga rièt mia a tos? Mama, (All’infermiera ironica) perché me a so la sò scèta e i scecc ai ciama mama la pròpe mama, (alla madre preoccupata) mama, che a ta cominsèt a sta mèi?

CAROLINA. (Al pubblico) al sömèa che a gabe dacc ü dispiaser. (A Cecilia) perché a taal mia be se a ghès de stà mèi?

DOTTOR BOMBARDA. (Preoccupato di perdere la paziente) mèi? Ma cosa dighela? Le aialsà mia che quando öna ala a apena tosìt e dòpo ala ga ria piö a toss, al völ dì che a ghè mèso de iga töcc i pulmù indacc?

CECILIA. (Contenta) ma dighèl delbù?

INFERMIERA. A se è, ol dutur Bombarda al’isbaglia mai. Se a nò sbaglie mia a me, dala me esperiènsa de infermiera, ala ma sömèa öna bröta, ma bröta, ma tat bröta, ma bröta pasada fò de öna bronchitèla.

DOTTOR BOMBARDA. (Fa cenno di esagerare).

INFERMIERA. Bronchitèla, se an sé förtünacc. Se de nò, ala pöl vès, öna bröta, ma tat bröta dè pödì gnià èt che ala fa riultà anche o stòmèc diolte, öna bronchituna!

CAROLINA. (Tossisce forte).

DOTTOR BOMBARDA. (Fa cenno di esagerare).

INFERMIERA. Ma dato che adès aià altèrna con tos forta, ala pöl mia che ès, sèmpèr bröta né, ma bröta de de fa pura, öna broncopolmonite!

CECILIA. (Contenta) ma ela pròpe sigüra? (Al dottore con timore) sciur dutur, la sbaglia mia né la sò infermiera?

CAROLINA. (Al pubblico) ma ala troì mia ün po tròp conteta la me scèta?

DOTTOR BOMBARDA. E invece ala sbaglia la me infermiera.

CECILIA. (Preoccupata) come ala sbaglia?

CAROLINA. Menomal, perché a cominciae a stremim!

DOTTOR BOMBARDA. Ala sbaglia pèrchè alè mia öna broncopolmonite ma alè öna polmonite ma de chèle dela fèsta.

CECILIA. Pèrchè adès a ghè anche i polmoniti dè’ndillaur?

INFERMIERA. Piö o meno. E comunque a chèsta “polmonitissima” mè saltaga adòs söbèt prima che al siès tròp tarde.

DOTTOR BOMBARDA. (Guarda compiaciuto Lucia).

CAROLINA. Cos’è?! Chi el che al ga de saltam adòs? Adì che me a go la me età e sèrce laur me … ai fo piö.

CECILIA. Ma nigü mama, nigü al ta salta adòs. (Al pubblico) a görès a chèla adès. (Contenta al dottore) ma … ela pròpe isse grave?

DOTTOR BOMBARDA. Purtroppo se. L’infermiera la va dicc la diagnosi in modo gentile, ma la arde che se a mi spèta amò üm po, la sò mama ala ga lasa i pène.

CAROLINA. (Spaventatissima) Signur ötèm!

CECILIA. (Guarda sua madre e poi al dottore) mah, me digherès alura de spetà amò ün po.

CAROLINA. Amò üm po? Ma set stüpidèla a te? Alà dicc che a pöde restà sèca de ü momènt al’otèr e le ala ga mia frèsa!

CECILIA. (Fingendo) ma nò mama, a sere indre a schersà.

CAROLINA. (Tossisce) pròpe ü bèl momènt pèr ischersà! (Fra se) se ala ma e a pröf la me sorèla, a ga fo èt me l’èrba a crès!

DOTTOR BOMBARDA. (A Lucia) Lucia, acompagna la sciura in repart … e ala svèlta! (Piano a Cesira) la ma scüse né, ma che manera la sò mama ala sigheta a nominà “la sò sorèla”?

CECILIA. La me madèr alè convinta che ala siès malada pèr colpa dèla sò soèla che pèr l’apunto alè a ca dèla me madèr, malada, in quanto ala pödìa mia cüras depèrsöcönt.

CAROLINA. (Sta uscendo, si ferma) parla mia de chèla né? La sò badante alera indacia vià du de e le intat ala sé malada e cola scüsa che ala ga riaa mia a cüras depèrsöcönt, alè agnida in sö ala me ca. E isse ala ma facc malà a me.

INFERMIERA. Ala ègne de che e la staghe calma.

CAROLINA. (Esce dal fondo con Lucia).

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) e se an ciapès du piccioni con döna fava? (A Lucia) ma … chèsta sorèla … dèla sò madèr, cosa gala de ès malada?

CECILIA. La tos compagn dèla me madèr.

DOTTOR BOMBARDA. Se ala ga la tos compagn dèla sò madèr, me dighe alura che al sarès mèi ricoerà a le.

CAROLINA. (Rientrando dal fondo e urlando) mai! La me sorèla ala öle mia che!

INFERMIERA. (Rientra anche lei per riportare di là Carolina) ala faghe mia isse che ala pegiura adoma la so situasiù.

CAROLINA. (Mentre viene trascinata fuori) nò, ala öle mia! Lasila crepà chèla le!

CECILIA. Al ga faghe mia caso sciur dutur, le alè isse e gniac ol Padre Eterno al ga ria a faga cambià idèa. (Interessata) ma delbù se me a ga porterès la sorèla dèla me madèr, lü aià cürerès che?

DOTTOR BOMBARDA. Ma cèrto.

CECILIA. (Al pubblico) madonname che grasia! Almeno a go piö nigü de cürà a ca!

DOTTOR BOMBARDA. Ma come ammlà mètèi però cola sò madèr che aià öl mia?

CECILIA. Alè söbèt facc, aià mète in dò stanse separade e deluntà almeno sènto metèr de öna a l’otra. Al sa pöl fa né sciur dutur?

DOTTOR BOMBARDA. (Non volendo mostrare la sua approvazione) ma, me pènse che al sa pöde fa. Merà che a gan parle al diretur, però pènse che a ga siès mia de problemi. Le intat, alandaghe a tö la sorèla dèla sò madèr.

CECILIA. Me ando alura. (Fa per andare, ma si ferma) grasie né sciur dutur. (Fa per andare, ma si ferma) al ma spète né!

DOTTOR BOMBARDA. Se cèrto che ala spète.

CECILIA. (Sta per uscire, ma si ferma) ma, ma erèl mi dicc che a ghera adoma ü pòst e che alè pèr chèsto che ala pödìt ricoerà la me madèr?

DOTTOR BOMBARDA. Chi, me?

CECILIA. Se, lü.

DOTTOR BOMBARDA. (Non sa che rispondere perché preso in contropiede)

SUONANO LE CAMPANE A LUTTO.

DOTTOR BOMBARDA. (Indicando col dito in alto) ü pòst al sé apena liberat adès.

CECILIA. E come fal lü a saì che al sé liberat ü pòst, che al sé mia möìt de che?!

DOTTOR BOMBARDA. (Ovviamente inventa) ala mia sentit sunà de mort?

CECILIA. Se cèrto che o sentìt. E con chèsto?

DUTUR BOMBARDA. Se le ala sentit be, la segonda campana alera ün po divèrsa dèl solèt e chèsto, pèr chi alè dèl mester, compagn de me, al völ dì che ol mort pèr cui al suna i campane, al ve de chèsto öspedal. Alè ü decorde che ol’öspedal ala facc col preòst öna quac agn fa.

CECILIA. Chèsta ala mè nöa. Va be, alura andaro a tö la sorèla dèla me madèr, ma, ma recomande, aia mète mia in de stansa insèma se de nò amana senterà dò de fila de segonde campane a sunà!

SIPARIO

ATTO SECONDO

Siamo nella stanza d’ospedale. Carolina a destra e Maria a sinistra.

SCENA I

Carolina e Maria

CAROLINA. Carògna! Infena che a ma toca èdèt! Ma me se a ciape chèl dutur che al ta metìt che visì a me, al so mia cosa a ga fo! (Gli lancia un cuscino).

MARIA. (Che stava dormendo, si sveglia) ma cosa al söcet …

CAROLINA. Al söcet che a so che al’ospedal pèr colpa tò! Se te a ta se ansiana, a mia in giro se al fa frècc!

MARIA. Perché te cosa set? Öna scetorlèta forse?

CAROLINA. Fa sito sorèla perché se de nò … a ta case indre i sebre. Pötaègia de öna pötaègia. (Al pubblico) la me sorèla ala sé mai spusada. Ma ölì che aia töiès chi öna compagn? Alè öna crapuna, e düra de cör da nò crèt.

MARIA. Cosa set indre a cöntaga sö al pubblico?

CAROLINA. Ma a stòpèt chèla sebra?! Me a ga cönte sö töt chèl che a go òia e te al ga mia de interesat. Ol publico al ga de saì pèr benone che pèr colpa tò me a so indacia ün po in de mort.

MARIA. Te a ta se indacia in po in de mort? Ma cönta mia sö di spoposècc! E … quando al sarès istacc?

CAROLINA. Come … quando? Ma quando ai ma ricoerat che pèr colpa tò! E dòpo ai ta portat che a te. (Al pubblico) ma anche ai me scècc, cosa a ghè saltat in mènt de portala che ale? Ma pödièi mia cürala lür?

MARIA. Te a ta sarèsèt indacia ün po in de mort? Ma te a ta mörèt gniàc a copàt! (Al pubblico) crediga mia né? Aià dis töcc in pais che aia cöntasö piö gròse dèl Gioanì di Biligòcc.

CAROLINA. (Le lancia un giornale) tèela fò se de nò stanòcc a ta sofeghe in dèl lècc. E pò dòpo, cosa a ghet de dì söl Gioanì di Biligòcc? Ada che lü aia cönta sö giöst i laur!

MARIA. (Al pubblico) ivvest? Prima ala ma fa la domanda e pò dòpo ala sa respont depèrle. El posebol che te a ta gabèt de iga sèmpèr l’öltima? E se pròpe a ta ölèt saì, al Gioanì di Biligòcc a ga piasie me.

CAROLINA. (Ride) sorèla a ta ghe pròpe resù! Ol Gioanì di Biligòcc anna cönta sö pròpe gròse. (Ride) te e ol Biligocc … che coppia!

MARIA. Te belinda, ada che me al so che a te al ta staa indre ol’Angelì Pisinas! (Al pubblico) ü elemènt che alè mèi pèrdèl che troal.

CAROLINA. Cosa a tande a ultafò adès me, a ga rie mia a capì. Cosa cèntrèl ol poèr Angelì Pisinas col fato che an sé che al’ospedal. (Pensando) te a tande a ultafò töcc chi laur che adoma pèr fa che me a ma sa regorde mia de ès gnèca con te. E invece a ta sbaglièt perché me a ma sa demènteghe mia. A pöde piö gniac èdèt e gniac sentit! (Si gira).

SCENA II

Carolina, Maria e Tania

TANIA. (Entra da destra) Maria … tu bene?

CAROLINA. (Al pubblico) toh, che alè riada la sò badante. Adès perché ala cominsa a stabe ala ria. Chèle le aiè töte stèse, quando ai vocor ai ghè mai, lure ai ga de iga i du de, de riposo. A ederì che quando ala cominsera a sta mal önotra olta come ala farà a dasèla a gambe e isse a ma tocherà tègnela a cà amò me. Ma me la prosima olta a ga tire öna sciopetada! E se alè mia ase öna, anche dò. E se alè mia ase dò, anche trè. E se alè mia ase trè anche … (viene interrotta).

MARIA. Te, ada che a ma capìt benone né?! Pièntela pò le adès se de nò la comedia ala a piö innacc. Tania, mi tiri su in piacere?

TANIA. Certo Maria. (Le si avvicina e le sistema i cuscini).

CAROLINA. (Al pubblico) le alè convinta, ma convinta né, che chèla Tania le, aia öle tratà be perché alè de cör. An vederà de che öna quac mis se ala ga mèt apòst amò i cüsì o invece aia sofegherà prima de me. Me pèr fürtüna a go i me scècc che ai ma sta indre che a va dighe mia. Ivvest a otèr la me prima scèta che ala ma portat che al Pronto Socorso come ala ma öl be.

MARIA. (Al pubblico) le alè convinta de iga mia inbisògn de öna badante. Le ala pènsa che i sò scècc ai cürerà quando annaavrà imbisògn. Quando i laur ai vegnerà lonc, a ederì come ai sa stöferà. Me, a sere mia ala sò cà quando a sere malada? E come ivvest ai ma portat che söbèt al’ospedal.

CAROLINA. (Al pubblico) tri scècc ü piö brao del’otèr. Quando andaro a cà, ai techerà bega pèr chi al gaavrà de cüram. E pò dòpo, disim iscolt a me, di scècc a ghè sèmpèr de fidas. Ei mia forse sanc dèl nòst sanc? Mia compagn de chèle … badanti le che apena ai pöl ai ta frega töt chèl che ai pöl fregat. A mangüre mia de ès in di pagn dèla me sorèla. E dicc fra de notèr, al ga starèss anche be!

MARIA. (Al pubblico) me anno mia di scècc e ün po al mè sèmpèr dispiasìt, ma coi tep che al cor adès? Mèi vighèm mia! Cosa a öle de piö al mont? A go la me Tania e quando ala mandarà piö be, annè in gir mela compagn de le e magare anche piö brae. Di scècc invece, a mè tègn chèl che al ghè capitat, in dèl be e in dèl mal. E isse ala farà ala me sorèla, a ga tochèrà tègnèi ale con töcc i difècc che ai ga. E aiè tace, ma tace! A ederì. A mangüre mia de ès in di pagn dèla me sorèla. E dicc fra de notèr, al ga starèss anche be!

CAROLINA. Sorèla, cosa a set indre a cöntasö al publico? Ada che lü aialsà be come ala a finì chèsta comedia. La famèa alè sèmpèr la piö forta.

MARIA. E nò sorèla, ol nòst publico invece aialsà be invece che in di comedie al pöl söcet de töt e l’incuntrare de töt.

SCENA III

Carolina, Maria, Tania e Dottor Bombarda

DOTTOR BOMBARDA. (Entra da destra) buongiorno. Come an vai stamatina?

MARIA – CAROLINA. (In contemporanea) mèi de ier sira dèl sigür.

CAROLINA. Te, ma cosa a ga respondèt a fa al dutur che ammlà domandat a me?

MARIA. Te teedèla, ada che ammla domandat a me né?

CAROLINA. Te gaetana, o a go de ciamat “ghecia”? E mia est che intat che al parlaa al ma ardaa me?!

MARIA. Me a so mia ghecia. A ta se te invece che a “ta ardèt in Francia” al ma sömèa. Tania, non è forse mica vero che il dottore ci guardava me mentre parlava?

CAROLINA. (Al pubblico) a ga digherala de nò? Chèla le a ga preme la paga ala fi dèl mis!

TANIA. Io vedere dottore e salutare … tutti due.

CAROLINA. (Al pubblico) ma ivvest che bambòsa de öna? Me ala licensierès al colp.

MARIA. A che a to sentit né? Me ala licensie mia perché le alè öna persuna onèsta (alzando la voce) come invece sèrta zet alè mia. Se la me Tania ala dicc che ol dutur al vardaa töte dò, al völ di che alè ira.

CAROLINA. Poerina a te alura. Tegnèla isse e a ta edere che prèst ala ta mèterà sön döna strada.

MARIA. Chèl che al ma söcederà al sarà mia tò afare. (Pianoa Tania) tu mettimi sun d’una strada e io ti coppo!

DOTTOR BOMBARDA. (Che le avrà guardate con un sorriso ironico per tutto il tempo) se al vanterèsa sail de me, dato che a sarès istacc me a salüdaf, èco, me a vo salüdat töte do insèma. (Affrettandosi) me a o ardat nigöne di dò pèr prima perché o ardat töte dò insèma. Ala be?

SCENA IV

Carolina, Maria, Tania, Dottor Bombarda e Matilde

MATILDE. (Entra da destra) ciao mama.

CAROLINA. Ciao Matilde. Come a so conteta che a ta sabèt riada. Scüsèm Matilde, a ma tirerèsèt mia sö chèl cüsì che?!

MATILDE. Dòpo mama. Scolta, pèr caso, a gaavrèsèt mia dèla moneda che ando a tö ergot de mangià?

CAROLINA. Ma se alè öna e mèza? Ma e mia disnat a mesde?

MATILDE. Ma cèrto. Ol fato alè che a mè egnit ü busì dem’pienì. Perché, a ghè di problemi forse? (Controlla nell casseto).

CAROLINA. Nò cèrto. Adoma chè a ghè chèl cüsì che …

MATILDE. Adà, troada. Adà che a tla töefò mia töta né!? An sa èt dòpo mama. (Esce a destra).

CAROLINA. E ol me … cüsì?

MARIA. (Al pubblico) èco, chèsta alè önotra sò scèta. (Per indispettire la sorella) Tania, tirami su in piacere sto cuscino.

TANIA. (Lo sistema).

DOTTOR BOMBARDA. (Spazientito) i finìt ö pöde indannacc?

CAROLINA. Ma cèrto, al faghe pör come se al födès a cà sò. Ma … a proposèt … (guardandolo con attenzione) ma lü, el mia ol dutur che a ghera al Pronto Socorso?

DOTTOR BOMBARDA. Se, a so amò me.

CAROLINA. E cosa fal che in repart se alè ol dutur dèl Pronto Socorso?!

DOTTOR BOMBARDA. E le ela mia forse la malada che alera al Pronto Socorso?

CAROLINA. Se, a so me.

DOTTOR BOMBARDA. Me a so che come ala pöl istache a le.

MARIA. Bèla risposta sciur dutur. Ala ta sta isse be!

CAROLINA. Te fa sito o se de nò a ègne le e a ta tèezo la lèngua! (Le lancia uno strofinaccio).

MARIA. Tania, prendici quel mantino e non darcelo più.

DOTTOR BOMBARDA. Mochila de fa i scetine dèl’asilo docà! (Fa per avvicinarsi a Maria) ala ma faghe èt i sò pulmù pèr come ai va stamatina.

CAROLINA. E perché al völ vèt i sò pulmù prima di me? Ei mia bèi ase i me? (Ironica) o me a go i pulmù de segonda scèlta?

DOTTOR BOMBARDA. (Sempre spazientito) a ghè mia ü motivo, adoma che merà che … (viene interrotto).

CAROLINA. Èco, se alura a ghè mia ü motivo al cominse pör de me che quando a sere zuena ai ma sèmpèr dicc che a ghere i pulmù piö bèi che a ghera in giro a chi tep. Al varde che a ga fo èt i me pulmù e töt chè che al ga òia.

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) al sarà mèi che an sa fèrme ai pulmù. (Fa per andare in direzione di Carolina).

MARIA. Che manera al va dè le? I me pulmù aiè mia degni de ès vescc?

DOTTOR BOMBARDA. (Spazientito allora va in direzione di Maria) .

CAROLINA. E no è! Al vègne de me pèr prima!

DOTTOR BOMBARDA. (Spazientito allora va in direzione di Carolina).

MARIA. Al vègne de me invece!

DOTTOR BOMBARDA. (Spazientito allora va in direzione di Maria) .

CAROLINA. O dicc de ègn de me!

DOTTOR BOMBARDA. (Esasperato) basta! A visite piö nigü di dò chesse ala piantì! (Al pubblico) e fürtüna cha aiè dò sorèle! Pensì se ai födès istacie dò cögnade! Lasèm indà a tö i medesine. (Esce a destra).

MARIA. A set conteta che a tle facc iscapà?!

CAROLINA. Me alo facc iscapà? A ta set istacia te che a tle facc iscapa! (Al pubblico) al’issentida? Ala ma dis a me che alo facc iscapa! (A Maria) pièntela po’ le adès de fa la malgüstüsa né, se de nò a ta fe scapà anche ol nòst pubblico.

MARIA. Te pènsega mia al publico che lü aialsà zamò de che banda al ga de sta.

CAROLINA. De la tò nò dèl sigür, assassina! (Al pubblico quasi piangendo) me a stae isse be, a sciopae de salüte, quando ala ria le a fam mala. (Normale) otèr, stì, stì pör dèla sò banda chesse ala va farà malà töcc a otèr.

SCENA V

Carolina, Maria, Tania, Dottor Bombarda e Matilde

MATILDE. (Entra da destra) scolta mama, a ta töe fò la moneda che a to lasat det prima perché ando a tö dèl tè.

CAROLINA. (A Maria) evvest che braa la me Matilde che al öl indà a tö ol tè pèr me.

MATILDE. Ma nò mama, adà che a ta sbaglièt, ol tè alè pèr me e mia pèr te. Perché a ghè di problemi forse?

MARIA. (Sorride sotto i baffi).

TANIA. Maria tu volere acqua per bere?

MARIA. Si dai, fammi fuori un gotto di acqua.

TANIA. (Gliela offre).

CAROLINA. (A Matilde piano) scolta Matilde, ma te a set vegnida che al’öspedal a troam me o a bif ol tè?

MATILDE. (Indecisa) a so egnida a troà … a troà … a troà … a troa-tè! (Esce a destra con le monete).

CAROLINA. (Mentre la vede uscire) adà che me a so che però!

MARIA. Se, le alè là a bif ol so tè intat che te a ta se che. E me invece a so che cola me Tania.

CAROLINA. Te fa sito strea! Ölero pò èt quat ala düra. (Gli lancia un cucchiaino).  

MARIA. (Scansandolo) schìat!

TANIA. Tua sorella, brutta persona.

CAROLINA. Alà parlàt la “Regina sul Pisello”.

MARIA. Ada che al sa dis “Principessa sul pisello” e mia “Regina”.

CAROLNA. Ah, adès ai sa ciama piö “badanti” ma “Principesse”? (Al pubblico) adès chèla Tania le ala fa finta de ötala, ma lasiga ciapà öna quac de e a mal digherì. (Alzando gli occhi al cielo) ma Signur te che a ta fe tat de chèl be che söla tèra, tösö la me sorèla in piacere. Cosa a man farai che de ü pìs dèl gènèr?!

SCENA VI

Carolina, Maria, Tania  e Cecilia

CECILIA. (Entra da destra).

CAROLINA. Ciao Cecilia. Che botep a èt öna scèta che ala à a troà la sò madèr!

TANIA. Maria tu stanca di posizione?

MARIA. Em ün po’ si è.

TANIA. Volere io fare messaggi a collo?

MARIA. Eccome nò!

CAROLINA. Se, faga ol t9 söl còl! (Al pubblico) alè buna gniac de parlà.

TANIA. (Inizia a massaggiare il collo).

MARIA. Brava Tania, che boteppo che ciò!

CAROLINA. (A Cecilia) Cecilia, braa scèta dèla tò madèr, a ma farèsèt ü bèl masagì al còl in piacere?

CECILIA. (Esterefatta) ma dighèl dèlbù?

CAROLINA. (Le lancia uno sguardo di disappunto, vuole rispondere ma non vuole che la sorella senta. Con gesti simpatici la chiama vicino a se e le parla piano) dai Ceci, fam ü picol masagì compagn che ala fa la Tania. Dai.

CECILIA. (Allontanandosi e alzando la voce)  maa, a ghet pèr caso la fevra?

MARIA. (Che invece ha sentito tutto) che botep … ol me còl.

CAROLINA. (Cercando sempre di non far a vedere cò che sta succedendo alla sorella) dai Cecilietta, fa mia isse. Dai faga ü bèl masagì al tò madèr preferida.

CECILIA. A ga pènse pò gniac! Ma al set mia che dòpo a farèl mal töcc i dicc?

MARIA. (Ironica) sorèla a ölèt che a t’amprèste la me Tania dòpo che ala finìt con me?

CAROLINA. Gnià morta! Piötòst de fam mèt adòs i ma de öna badante, a preferese che ol còl al mandaghe in cancrena. O se de nò che al ma sa trance in du. O pègio amò che al ma sa destèche. (Al pubblico) però chèla Tania le alè braa in di massagì, bestia! Ssss, disighèl mia né!?

TANIA. Cosa dire tua sorella?

MARIA. Lei dire tante sbanbossate. Ora desmettila Tania, al va bene così il collo.

CECILIA. Mama, ma a ghela mia che la Matilde? Ala mera telefunat che ala sarès vegnida che prima de me.

CAROLINA. Alè indacia a bif ol tè.

MARIA. (Ironica) se pròpe. Prima ala ghera ü büsì in dè stòmèc e alura alè indacia a mangià ergot. Adès alè stacia la olta dèl te e dòpo? Dòpo, sarala la olta dendà a bis … öna ciacolata? (Scimmiottando Matilde) perché, a ghè di problemi forse?

CECILIA. La ciacolata? Che in öspedal a ghè la ciacolata? Madonname quat’alè che annà bie mia öna! Quase quase ando a bièn ü bicerì. Cosa dighèt mama?

MARIA. (Al pubblico, ironica) sola e abbandonata in dèl momènt dèl bisògn.

CAROLINA. Ma Cecilia, el chèsto ol momènt?

CECILIA. Ma mama, ada che ando a bif la ciacolata e pò dòpo a ègne che amò, cosa crèdèt? Te spètèm che che me a rie söbèt. (Esce a destra).

CAROLINA. (Al pubblico) capeserala ergot? In doca ölerala che andaghe che a ga rie gniac a stampe quase? Ala e che a troam e pò dòpo ala a bif la ciacolata. Dò scète, töte dò (ironica) “tat interesade ala me salüte”. (Guarda Tania che accudisce Maria) perlomeno le ala ga sta sèmpèr visì.

MARIA. (Sempre ironica) che brae scète che a ta ghe. Adà me invece, poarina a me. Me, che, cola me badante.

CAROLINA. E tègnela la tò badante! (Cerca di inventare una scusa per difendere le figlie) che colpa … annài i me scète … poarine … se … se … a ga e fam e sit? A ta èdere te, quando a tandare a cà cola tò badante cosa ala ta costerà de bif e de mangià. Indasaì quate delisie ala ölerà mangià e che te a ta tocherà compraga! A ta paseret ol tep a controlaga ol mangià e a controlà la credensa.

MARIA. (Preoccupata a Tania) tu mangiare tanto?

TANIA. No Maria io mangiare come uccellino.

MARIA. Al sarà mèi. (Alla sorella) et sentìt? Ala mangia compagn de ü paserì e perciò di problemi a ga né mia.

CAROLINA. Poarina a te, a mindarà a èt. (Al pubblico) a dì la erita al so che pör de tègn ol pòst ai sa contènterès dèlbù de poc. Ssss disighèl mia però.

SCENA VII

Carolina, Maria, Tania  e Dottor Bombarda

           

DOTTOR BOMBARDA. (Entra con parecchie scatole di medicinali e tenendo gli occhi bassi) buongiorno a töte dò insèma e sènsa preferense. (Si avvia a posizionare le medicine sulla comodina al centro dei due letti non in uso dalle due sorelle e mettendo più medicine sulla parte destra destinate a Carolina) a go che i òste medesine e ai mète che pèr fav intort a nigü. Ögniù de otre adès ai pöderì mèt i òste söla òsta comodina de là.

MARIA. (Notando il maggior numero di scatole per la sorella) lü, sciur dutur, alè mia che al sabe sbagliat?

CAROLINA. Alà parlat la “Dottoressa Gio”.

MARIA. Sciur dutur a me al ma sömèa che ala me sorèla al gabe dacc piö tate medesine che a me.

DOTTOR BOMBARDA. Ma el mia mèi per le? Al völ dì che le ala sta piö be dèla sò sorèla!

MARIA. A me al manterèsa mia. Lü, in chèl’ospedal che al fa di diferènse!

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) an sé det amò turna.

CAROLINA. Ma pènsa come a ta ragiunèt mia, sorèla. (Contenta) se ol dutur al ma dacc pö tante medesine a me al völ dì che me a so malada piö de te. (Al pubblico) alè la prima olta che a go ergot piö de le. Madonname come a so conteta! (Pensando un attimo) ma prima a ghere mia usat indre che ala mera facc malà piö de le?! Mah! Chi a ga capes det vergot alè brao.

MARIA. Ala sarà anche malada piö de me, ma me a so stacia la prima e a so me che alo facia malà. A cöntèl piö negot chèsto?

DOTTOR BOMBARDA. Se cèrto che al cönta e perciò adès me a ga mètero le diotre medesine. (Rendendosi conto di ciò che ha appena detto) ma sciura Maria, cosa a ma fala dì! I medesine ai sa toca mia.

CAROLINA. (Fra se) Maria? (Al dottor Bombarda) Maria? (Risentita) Maria? E da quando al ciama la me sorèla pèr nòm? A me, caro ol me dutur, al ma mai ciamat pèr nòm!

DOTTOR BOMBARDA. (Al pubblico) a ta paria se al’andès mia a finì isse.

MARIA. Pèr forsa al ma ciama pèr nòm a me, Maria, al ga regorda la mama dèl Signur. Ma scüsa né sorèla, a ölèt mèt ol tò nòm? Carolina!? Carolina … al pöl regordaga cos’è? (Ironica) öna “mucca”, forse?

CAROLINA. (Le lancia un bicchierino di palstica) fa sito leperuna!

DOTTOR BOMBARDA. (Sempre più spazientito) ma la finì otre dò?! (A Maria) quate stòrie che alèindre a fasö pèr des iscatole de püntüre in piö! (Pensando di convincerla).

MARIA. Des scatole de püntüre in piö? E perché a me nò? A gal anche di preferèse söi ciape adès? Perché, cosa a gale i me ciape de piasiga mia!? (Cerca di mostrargliele).

DOTTOR BOMBARDA. (Coprendola subito. Al pubblico) ma me dighe che a ghè inco ol mont!

CAROLINA. Te, ada che i me ciape aiè piö bèle di tò né? (Cercando di mostrarle al dottore) al varde sciur dutur se aiè mia piò bèle. I me ai ga adoma otantagn, i sò invece quase novanta.

DOTTOR BOMBARDA. (Coprendola subito) a ga crède söla paròla.

MARIA. E cosa a ölerèsèl dì con chèle paròle le?

TANIA. (Ceracndo di calmarla) Maria io fare puntura in tue belle chiappe.

CAROLINA. Mia in di ciape a ghè de fagla la püntüra a chèla le, ma in dèl co!

DOTTOR BOMBARDA. Ma ala desmetì de fa l’asilo? Chèste des iscatole de püntüre aiè pèr le (verso Carolina).

CAROLINA. (Al pubblico, rendendosi conto) des scatole “ de püntüre”, alà dicc? Ma ele mia ün pò tròp tante pèr i me pòvre … (rendendosi conto) ma bele … ciape? (Al pubblico) quase quase a gan do öna quac ala me sorèla. E dòpo disì che so mia de cör né? (Al dottore) al’iscolte sciur dutur, se pròpe la me sorèla ala insiste pèr vigle, a ghi daghe pör. (Alla sorella) e te dì mia che a so mia generusa con te né? A ta regale töte i des scatole de püntüre.

MARIA. (Al pubblico) la me sorèla alè generusa con me? Che a ghè sota ün’imbròi dèl sigür! E a me ala ma frega mia. (Alla sorella) te bèla, tègnele i tò püntüre, ai völe piö!

CAROLINA. Cos’è? Te a ta ma ridé i me püntüre? Te bèla, a so me che adès ai völe piö i tò püntüre che prima aiera i me!

MARIA. Te bèla, ada che a so me che a öle piö i tò püntüre che aiera i me e che me a to dacc amò!

CAROLINA. Te bèla, ada che … (viene interrotta).

DOTTOR BOMBARDA. (Sull’orlo di una crsi di nervi) a sarì a “bèle” ma pecat pròpe che a parlì! Me anno pie i scatole de otre dò. Rangif coi vòste medesine! Se a vanterèsa che a ghè ol fòi dèla cüra. (Esce a destra).

CAROLINA. A set conteta? A tle facc iscapà sènsa dim come e qundo tösö i medesine!

MARIA. Me alo facc iscapà?! A te se te che a te cominsat!

CAROLINA. Me-e? A ta se te che a te cüminsat a fam malà, pelandruna!

MARIA. Pelandruna a me? Ada che me a so mai stacia öna persuna de facili costumi.

CAROLINA. Al manterèsa mia. Pelandruna e … assassina! Assassina de öna assassina!

TANIA. (A Carolina) sorela Maria, nò parola cattiva a Maria. Maria lei buona.

CAROLINA. Al soame che alè buna pèr te, a ta set indre a ga maiaga fò töta la pensiù. Anse, alè gniac ase! A ta se indre a monsiga anche chèl poc cacì che ala ga vià.

MARIA. Parlega mia isse ala me Tania né? Chèl che me a ga paghe alè amò mia tat. Fa sö ol cönt de chèl che ala ciapa alura e pò dòpo a tamal dighèt se alè tat o poc.

CAROLINA. Ma cönta mia sö di acade!

MARIA. Ada che me a ragiune amò. Dim piötòst di tò scècc. (Ironica) chèi brai scècc che a ta antèzzo tat, in doeil adès?! I tò trì brai scècc che quando a ta mörere a ta ga lasere töcc i tò solcc, sèmpèr che prima, i tò brai scècc, ai ti maie mia fò.

CAROLINA. (Sa che potrebbe avere anche ragione. Non risponde).

MARIA. Alura? A mal dighet se o nò in doca aiè i tò dò scète? (Ironica) sarale forse burlade det in de ciacolata o in dèl tè? E ol tò Demetrio? Che fì al facc?

SCENA VIII

Carolina, Maria, Tania  e Demetrio

DEMETRIO. (Entra da destra) ergù al ma ciamat?

CAROLINA. (Riprendendosi) Demetrio! Ciao Demetrio! Eche dai a daga ü basì ala tò madèr.

DEMETRIO. Basì? Ma mama, alè agn cha ta base piö sö, a cominsero mia pròpe adès che a ta se malada! (Al pubblico) a ga tègne me ala me salüte.

MARIA. (Ironica) che amur de scèt! (A Tania) Tania, ci daresti un bacetto alla tua Maria?

TANIA. Cèrto Maria. (Glielo porge).

CAROLINA. (Al pubblico) adì, (indicando col dito le due) adì ol bacio de Giüda!

MARIA. A ta parlalèt pròpe adoma perché a ta ghe la boca.

CAROLINA. Perché te nò? E pò dòpo arda che se ol me Demetrio al ma öl mia da ol bacio, chèsto al völ mia dì che al ma öl mia be. (Con tono gentile a Demetrio) el mia ira Demetrio che te a ta ma ölèt be?

DEMETRIO. Ma cèrto mama che me a ta öle be.

CAROLINA. Evvest, invidiusa de öna!?

DEMETRIO. (Di getto) mama, e zamò facc ol testamènt?

MARIA. (Al pubblico) ma ivvest come al ga öl be ol sò Demetrio? Al ga öl talmente be che al santerèsa dèl sò futuro … se de quando ala ga sarà piö però.

CAROLINA. (Piano a Demetrio, facendolo avvicinare a se) ma ghet de fam öna domanda dèl gènèr pròpe che al’öspedal pò?

DEMETRIO. A ta ölere mia che a tla faghe quando a ta sare morta forse!?

MARIA. (Che stava origliando, ironica) al ga resù sorèla. Alè öna domanda de fa ai vif e mia ai morcc. (Fra sé) forse alè mèi che cominse a tösö la medesina prima che al siès tròp tarde. Tania, ci daresti a me la medesina che c’è scritto sul foglio del dottore?

TANIA. Certo Maria. (Controlla il foglio e prepara il tutto).

CAROLINA. (Che non vuole essere di meno della sorella) Demetrio, in piacere a ma darèsèt la medesina che ol dutur ala lasacc iscricc pèr me?

DEMETRIO. Söbèt mama.

CAROLINA. (Alla sorella) evvest come alè scattante ol me Demetrio? E chèsto al völ dì che a ganterèsa anche de ia e mia adoma de morta.

DEMETRIO. (Legge) scolta mama che a ghè scricc che a chèl’urare che (guarda l’orologio), a ta ghe de töso öna pastiglièta. Ma a ardat be, la tò cera ala ma pias gniampo e alura me, “pèr fat guarì piö ala svèlta” a tando so des.

CAROLINA. (Meravigliata) des?

MARIA. Des? (Al pubblico) al fa ala svèlta lü a fala ultalà.

CAROLINA. Te, se ol me Demetrio al völ damèn des, pèr me al va benone. A te al ga mia de interesat.

DEMETRIO. (Conta le pastiglie e intante gliele porge sulla mano) öna, dò, trè, quatèr, sic, ses, sèt, òt, nöf e des. Ciapa mama.

CAROLINA. (Facendosi sentire dalla sorella) grasie Demetrio. Come a ta ma cürèt te, al ma cüra nigü. (Piano a Demetrio per non farsi sentire dalla sorella) ma a set sigür che ai siès mia ün po tròpe? (Facendosi sentire dalla sorella) a ta se ol me Angèl. (Piano a Demetrio per non farsi sentire dalla sorella) cosa dighèt se anna töeso adoma öna pèr incö e cominse indomà a tönso des?

DEMETRIO. (Risentito) mama, a sa fidèt mia de me?

MARIA. Prima al parla de testamènt e pò dòpo al völ dat des pastiglie in dü colp sul. Alà cara la me sorèla che me a ma sa fiderès mia.

CAROLINA. Toi domandat vergot? Nò. E alura pènsa ai tò afare. (Inventa una scusa perché non vuole prendere le dieci pastiglie) scolta Demetrio … adà … lasale in chèl bicerì le che ai töeso dòpo. Al ma sömèa de iga … ün po … de nausea! E talse, a ölerès mia che a ma ègne pròpe in dèl momènt che a sondre a tösö i pastiglie ol vultastòmèc.

MARIA. (Al pubblico) forse alè indre che ala e a sègn.

DEMETRIO. Va be mama. Ma spèta mia tat perché che a ghè scricc che a ta ghe de tösö anche ergot dotèr (legge).

CAROLINA. (Al pubblico) disimèl votèr chèl che a go de fa! Disighèl mia ala me sorèla però che ago pura del me Demetrio.

MARIA. Te, cosa al ga mia de dim ol publico che a o mia capit?

CAROLINA. Ma scüsa né sorèla, se al ga mia de ditèl, alè normal che te a ta gabèt mia de sail.

MARIA. Ah pòta certo.

DEMETRIO. Che a ga sarès iscricc che a ta ghe de tösö anche des diurètici.

CAROLINA. An va töt a des che a ma sömèa. Cosei pò chi diuretici le?

MARIA. Ma sorèla, al set mia che i diuretici ai ta fa’ndà a fa tata … plim … plim.

CAROLINA. Te, ada che a so gniamò mia interdèta né. (Al pubblico) fürtüna che ammla dicc le se de nò al sere mia cosa ai iera. Disighèl mia ma recomande.

TANIA. Maria, tu plim … plim?

MARIA. Si, io ora sentire da fare plim … plim.

TANIA. Allora io portare te, bagno.

MARIA. Grasie Tania. (Tania aiuta Maria ad alzarsi dal letto ed escono a sinistra).

CAROLINA. (Mentre si preparano ad uscire, scimmiotta Maria e Tania sul plim, plim).

DEMETRIO. Pòta ma, se me a ta dès zo chi des diuretici che, te a taa gavrèsèt dendà in dèl bagn?

CAROLINA. È se … se a ta ölèt che ala faghe mia in dèl lècc …

DEMETRIO. (Affrettandosi perché non la vorrebbe accompagnare in bagno) madonname che stüpèt! A ghè mia scricc “des diuretici” ma “des püntüre”. (Al pubblico) a ga manca adoma che a gabe de portala in dèl bagn adès!

CAROLINA. Che bèla diferènsa! A set sigür de sbaglià mia amò? (Al pubblico) come faroi a salvam adès?

DEMETRIO. Dai mama che an fa ste püntürine e an ga pènsa piö. Girèt.

CAROLINA. (Al pubblico con paura)  face töte des e dèl sigür me a pènsero pròpe piö a negot. E perché … a gaavrès de giram?

DEMETRIO. Ölèt forse che a ti faghe … in dè lèngua?

CAROLINA. Nò cèrto. Ma … ma … a ta ölere mia fale töte insèma.

DEMETRIO. Ma nò mama.

CAROLINA. E sciao, a ma e sö ol fiat.

DEMETRIO. A ti fo mia töte insema ma öna vià de l’otra.

CAROLINA. (Al pubblico) èco, an sé turna a capo. Ma a ghè pròpe scricc isse Demetrio? Mia che a ta sa sbaglièt?

DEMETRIO. Scolta mama, adà che a so bu de lès né? O a ta sa fidèt pròpe pèr negot de me?!

CAROLINA. Me, fidas mia de te? Giammai! Pèrò, fem ü bèl laur a mi spèta ü momentì a fale … perché … perché … (sta prendendo tempo perché non sa scusa prendere) alè mia che a ma sa fide mia nè, che chèsto al siès bèl ciar … adoma che … adoma che … (si guarda in giro) che … a ghè mia che ol bombasì! E a talse che me, in de me eta, o mai facc i püntüre sènsa ol bombasì.

DEMETRIO. Spèta alura che ando a sircal di infermiere. (Esce a destra).

CAROLINA. (Al pubblico) salvada in fal. Ma me dighe che ol me Demetrio a ghè indacc ivià ol co! Ma ölèl copam con töte chèle püntüre? Forse alè mèi che ai böte vià ste püntüre intat che alè gniamò de rià. Meno mal che la me sorèla ala mia est chèsta di püntüre se de nò poarina a me. Intat che ala ghè mia, però, la sò Tania, pèr vès öna badante ala ga sta indre pòpe be né? (Cestina le punture).

SCENA IX

Carolina, Maria, Tania  e Demetrio

MARIA. (Rientrando con Tania) a ga stala indre a cos’è la me Tania?

CAROLINA. A sere indre a dì che … la tò Tania … la tò Tania … ala ga sta indre al me Demetrio!

MARIA. Ma stet be? Ol tò Demetrio, a tal facc indoe i diuretici? In dèl servèl?

CAROLINA. E se anche al födès? A te al ga mia de interesat.

SCENA X

Carolina, Maria, Tania, Cecilia e Matilde

CECILIA – MATILDE. (Entrando da destra) an sé che mama.

MARIA. (Al pubblico) èco che aiè riade i dò compagne de merende.

CAROLINA. Èco che aiè riade i me scète preferide. Matilde, a ma darèsèt ü bicer de acqua?

MATILDE. Ma certo mama (le prepara il tutto).

CAROLINA. E te Cecilia, a ma darèsèt mia la pastiglièta che a ghè scricc in dèl foièt dèl dutur?

CECILIA. Ma certo mama (legge).

MATILDE. (Beve lei stessa l’acqua che ha versato per la mamma).

CAROLINA. Ma Matilde! Ma erela mia per me l’acqua?

MATILDE. Se cèrto mama, ma pròpe nèl momènt che a sere indre a fatla fò, a ma so sentida secà ol canèl in döna manera che a ma tocat biela pèr forsa.

TANIA. (Versa acqua ne bicchiere).

MARIA. (Ironica) come al ga sèca ol canèl a le, al ga sèca a nigü.

TANIA. (Porge il bicchiere di acqua a Carolina).

CAROLINA. (Meravigliata) pèr me?

CECILIA. (Al pubblico) öna badante che ala ga de bif ala me mama? A ga mancherès a chèla poca! Mama, bif mia l’acqua de öna badante né?

CAROLINA. (Con il bicchiere in mano) ma me …

CECILIA. (Gli toglie il bicchiere dalle mani  e si beve lei l’acqua in un sorso).

CAROLINA. Comela sta stòria che me a pöde mia bif l’acqua de öna badante e te se invece?

MARIA. Sorèla, isvèt che ale alè secat ol canèl compagn de chelotra. A ta se metida pò be sorèla!

MATILDE. Perché a ghet di problemi forse zia? Adà che notre an ga tègn ala nòsta madèr. El mia ira Cecilia?

CECILIA. Ma cèrto! Chi a gal dis a notre che la tò Tania magare ala ölia invelenà la nòsta madèr?

MARIA. (Al pubblico) anna cönta sö gròse né?! Scüsim, a ghè sèmpèr ol Gioan di Biligòcc pria de le.

MATILDE. Mama, pènsa che se delbù l’acqua alera invelenada, la Cecilia ala sarès sacrificada pèr te! (Rendendosi conto) te mama, mia pèr chèsto che a salte immènt de lasaga piö a le dèla tò eredità nè!?

CECILIA. (A Matilde) te, a tasare mia te adès a diga ala mama chèl che ala ga de fa coi sò averi nè! Se ai sa ciama “i so olontà” a ga sarà pör ü motivo.

MARIA. (Al pubblico) brae scète e pèr negot interesade.

CAROLINA. Finila con chi discor in piacere e dim la me pastiglièta che sto mia tat be.

MATILDE. (A Cecilia, disinteressandosi della madre) e cosa a ölerèsèt dì?

CECILIA. Negot de piö de chèl che o dicc.

MARIA. Tania, dacci alla mia sorella la pastiglia e l’acqua se de nò se aspettiamo quelle due …

TANIA. (Esegue).

CAROLINA. (Prende la pastiglia e beve).

MATILDE. (A Cecilia) ada che la mama ala ragiuna amò pèr ol momènt.

CAROLINA. Come, “pèr ol momènt”?

CECILIA. Ma se mama, adès a ta ghe la broncopolmonite ma arda che alè ü pas a ciapà l’Alzataimèr.

MARIA. (Al pubblico) brae scète e bune de tegnì sö ol moral.

CAROLINA. Ma ala mochì otre dò?!

MATILDE. (Ignorando sempre la madre) ada Cecilia che alè mia dicc che ala pöde ciapà ol’Alzataimer perché in di sò condisiù ala pöderès ciapà benissimo ol Parcoson.

CAROLINA. (Volendo levarsele dai piedi) scoltim votre do, a ghi mia pèr caso … (pensando) …fam!

MATILDE. Mama, a te me lesìt in dèl penser.

CECILIA. Anche a me alè indre che al ma e fam.

CAROLINA. (Al pubblico) parliga de mangià e ai va da scolt söbèt. Èco, andì a prima de sentès mal.

MATILDE. (Mentre esce) ada Matilde che la mama aialsà che me a ma sa ciape cüra de le e perciò al sarès piö giöst che ala ma lase a me piö eredità che a te.  

CECILIA. (Mentre esce) chèsto alè chèl che a ta pènsèt te. Cèrto, te atla ötere, ma me de piö e me a so sigüra che la mama ala ma laserà piö eredità a me.

CAROLINA. (Sconsolata) Signur ötèm! A ta preghe!

SCENA XI

Carolina, Maria, Tania e Demetrio

DEMETRIO. (Entra da destra con il cotone e con una grande siringa) èco che ol bombasì e la siringa. Invece de sbüsassö des volte mama, adà che che bèla troada?! Töte i punture in d’öna!

CAROLINA. (Alzando gli occhi al cielo) se chèsto alè ol tò aiuto Signur, alè mèi che a ta lasèt pèrt.

MARIA. Non c’è il due senza il tre. (Al pubblico) dai pastiglie alè pasat ai püntüre? Che fì ai facc i diurètici? Preferese pensaga mia. Poera sorèla!

DEMETRIO. Ma … (cercando le punture) indoele i des püntüre che a go de fat?

CAROLINA. (Affrettandosi) zamò face!

DEMETRIO. E … ol bombasì?

CAROLINA. Face … col bombasì … col bombasì … che öna sciura in dè stansa de là … ala ma imprestat.

DEMETRIO. Alè mia che a tase indre a cöntansö di bale?

CAROLINA. (Fingendo male) chi me? Te ada che me anna cönte mia sö di bale né? E po’ dòpo ada che me a öle guarì e ai böte mia vià i püntüre in dèl sestì!

DEMETRIO. Perché a ghè chi ai böta vià i püntüre in dèl sestì?

CAROLINA. (Facendo cadere il giornale nel cestino per non far veder le punture) nò, nigù! Ma quace laur che a ta ölèt saì! A talse che a so malada. Ma öle guarì però né! Anche coi püntüre che o zamò facc.

DEMETRIO. Me spere che a ta guaresèt mama, perché cola malatìa che a ta ghe, alè ü pas a ciapà l’arteriosclerosi multipla.

MARIA. (Al pubblico) fradèl di sò sorèle!

CAROLINA. (Con paura) ma … se me a ciape chèla arte le … multipla, te a ta ma cürerèsèt né?

DEMETRIO. Ma sensotèr mama.

CAROLINA. Al sere Demetrio, al sere che te in font in font a ta ma ölìèt be.

DEMETRIO. Ma cèrto mama che a ta cüre me. Me ala me cà e te al tò. Talse, al sarès pèr ol contagio.

MARIA. (Al pubblico) a pòta cèrto.

DEMETRIO. Capesèt che se a gaavrès de malam a me, come pöderès dòpo cürat te?

MARIA. (Al pubblico) al fa mia öna piega.

DEMETRIO. E se magare per isbaglio a sbagliès anche la cüra e a ta fès mör? A ta avrès anche söla cosciènsa.

CAROLINA. (Al pubblico) a go piö parole. Ol me Demetrio al völ fam mör! Ala ga resù la me sorèla! Ma recomande disighèl mia però né a le?!

SCENA XII

Carolina, Maria, Tania, Cecilia e Matilde

CECILIA – MATILDE. (Entrano da destra).

DEMETRIO. A meno che ai sa offre i me sorèle de cürat a ca sò e me pèr cavalleria, adoma pèr cavalleria nè, a ma sa tire indre.

CECILIA. (Preoccupatissima) cos’è? A ègnèt zamò a cà mama?

MATILDE. Ma comel posebol? Ma se ol dutur al ma dicc a me che a ta gherèt de stà ricoerada pèr almeno quindès de!

MARIA. (Al pubblico) pòvra sorèla. (Alla sorella) scolta sorèla ada  … (viene interrotta).

CAROLINA. (Triste) sorèla in piacere, lasèm istà.

CECILIA. (Volendo escogitare qualcosa per trattenerla in ospedale ancora. Legge) adà cosa aghè scricc che?! Prendere dieci pastiglie …

MATILDE. (La invita a gesti ad aumentare il numero).

CECILIA. Madonname, mia des a ghè scricc, ma inte. Prèndere venti pastiglie prima di dormire.

DEMETRIO. (Gli fa segno di aumentare il numero).

CECILIA. Madonname, mia inte a ghè scricc, ma trènta. Merà che andaghe a fa fa gli ögiai pèrchè a cominse a èdega poc. Prendere trenta pastiglie prima di dormire. A ta ghe son nè mama adès?

MATILDE. Ma cèrto che ala ga sonc! (Le prepara il letto e la copre per bene).

CAROLINA. Ma, adì la erità, me a gaavrès sonc gniampo.

MATILDE. Ma a èdèt mia che a ta sa sera zo i öcc?

DEMETRIO. Cos’è? Ala ga zamò i öcc seraizo?! Madonname, mè indà söbèt di Pompe Funebri!

CAROLINA. (Facendo le corna) tiè!

CECILIA. Èco che preparade i tò bèle pastiglie.

MATILDE. E me a digherès de daga i pastiglie anche pèr indomà matina. (Controlla ma non vede altre pastiglie se non quelle della zia) zia, a ma presterèsèt öna quacc pastiglie pèr la me madèr?

MARIA. Mah … pèr me … (viene interrotta).

CAROLINA. No! Ol dutur ala dicc … che i sò pastiglie ai va mia be pèr me.

DEMETRIO. (Al pubblico) ai va mia be? Mèi amò alura!

CAROLINA. (Stanca della situazione) scècc, fermi! Me … a va ringrasie pèr chèl che ölì fa pèr me, ma …

MARIA. Ma …

CAROLINA. Ma … èco … me al so che otèr a si di scècc meraviglius …

MARIA. (Al pubblico) ala pödìa mia troà parola piö giösta pèr i sò scècc.

CAROLINA. … scècc meraviglius che … töte i mame ai völerès viga …

MARIA. (Al pubblico) a ghè madèr che i strèmpia pèr viga i scècc compagn di sò.

CAROLINA. … e alura … me a ma löcia ol cör a fav distürba isse tat … e perciò …

MARIA. E perciò …

CAROLINA. E perciò … dato che otèr töcc a ghi famèa e ol laorà, me pènsae che al siès piö giöst che otèr andaghès a ca coi vòscc cari. Me tanto a so sèmpèr che (affrettandosi) finchè a möre mia al santènd e al pöl vès anche prèst.

CECILIA. Ma … prèst, prèst?

CAROLINA. Dèl sigür al sarà prèst.

CECILIA. Va be, se alè isse ando alura. Avisèm però quando al sarà ol momènt.

MARIA. Cecilia, apena alè morta a ga dighe me ala tò madèr de telefunat. Lasa fa de me.

MATILDE. Se a ta ghe de mör alura alè inötel istache. Ma … e pèr ol testamènt?

CAROLINA. Apena andì, a fo portà che carta e pena e a ma sanvie a scrièl söbèt. Preocupìs mia.

DEMETRIO. Mama, regordèt de sbaglià mia né? Al ga de ès datato e firmato.

MATILDE. Se a ta ölèt a ta porte a fat vèst ol testamènt che a go facc fa ala me suocera.

CAROLINA. Matilde, va col cör cöèt, a sbagliero mia.

DEMETRIO. Zia, ma recomande contròlela te che ala faghe töt giöst prima che ala tire gli öltèm. Adà che notèr an sa fida de te né?

MARIA. Ma cèrto! Me a saro la sò ombra e controlero pèr benone töta la situasiù.

CAROLINA. (Al pubblico) bisogna èt se ala strengule prima mia me.

DEMETRIO – MATILDE – CECILIA. (Stanno uscendo salutando la madre).

MARIA. Ma … se pèr caso ala mor mia, e i dutur aia öl mandà a cà, cosa a goi de fa?

CAROLINA. (Piano) ma fa sito a te! Ma lasèi indà docà!

DEMETRIO – MATILDE – CECILIA. (Ritornano dalla madre).

DEMETRIO. Cosa al völ dì “ aia öl mandà a ca”?

CECILIA. Me dighe che aia manderà a ca quando ala sarà morta. O nò?!

CAROLINA. Morta stechida! Anse, morta inbalsamada! Anse, morta-morta!

MATILDE. A be alura, a ghe né mia de problemi. (A Cecilia) a che a tla tègnèt la te né Cecilia! A talse che a me i morcc ai ma fa impresiù! (Mentre esce).

CECILIA. Scolta, an vèderà de chèsto. An tirerà a böschèta. (Mentre esce).

DEMETRIO. Me a sarès mia tat decorde, me öna casa cola morta ala öle mia, al sis che a so alèrgico ala carne frègia. (Mentre esce).

MARIA. (Al pubblico) fürtüna che me anno mia de scècc. Signur a ta ringrasie.

CAROLINA. (Si alza dal letto e in fretta raccoglie le sue cose).

MARIA. Ma … ma … ma cosa set indre a fa sorèla?

CAROLINA. A èdèt mia? A töe so ol me trì dec cope e ando.

MARIA. Ma in do et pò? Piö cumudada be de che!

CAROLINA. Se, che a sarès cumudada pròpe be se al födès mia che i me tri scecc ai ma öl morta a töcc i costi. Sorèla, a go anche de ringrasiat pèr chèsto.

MARIA. A ma ringrasièt perché i tò scècc i taöl morta? (Al pubblico) che la cominse delbù a iga l’alzataimèr?

CAROLINA. A ta ringrasie perché alè grasie a te che a ta me facc malà, o pödìt conosìt quat i me scècc ai ma öl be. (Ironica) ü mon de be! Adà, lasèm indà.

MARIA. Ma a set indre andà in doe pò?

CAROLINA. Ölèt pròpe saì in doca a sodre a andà? Ölèt pròpe sail?

MARIA. Se a to damondat, al völ dì che a öle pròpe sail. Se de nò al ta domandae mia o nò?!(Al pubblico) alzataimer dèl sigür.

CAROLINA. Intat ando a sta dala me amisa Marisa che ala abita al mar e che alè tat che alè indre a dim dendà a troala. Dòpo, a ènde fò la me cà prima che chi lupi di me scècc ammla porte vià e pò dòpo a ma compre ü apartamentì, sèmpèr visì ala me amisa Marisa, pèr me (a bassa voce)e pèr la me badante.

MARIA. Per te e “per chi”?

CAROLINA. Ma set dientada surda? Per me (a bassa voce) e pèr la me badante.

MARIA. Pèr chi?

CAROLINA. (Ad alta voce) pèr me e pèr la me badante! Se a ciape a me öna badante. A set conteta adès? Che ol Signur al ma deslibere de chèle sanguisughe di me scècc! (Esce a destra con tutte le sue cose).

MARIA. (Al pubblico) otèr che alzataimèr, meno mal che pèr öna olta alà ragiunat! Mah! Cösa ölì faga, alè bröta dientà ècc e iga de dipènt. Dai Tania, portaci un bicchiere di acqua alla tua Mariuccia.

TANIA. Subito Mariuccia mia.

SIPARIO