Bona genti

Stampa questo copione

ANNATA RICCA

BONA GENTI

COMMEDIA IN DUE ATTI

DI

LUIGI CAPUANA

Pirsunaggi

Lu Zi' Minicu Sorba, dittu Lu Sceccu, di anni 40,contadinu. Abitu di pannu blu, ccu giacca carta, cammisa di dia bianca ccu colletti! non inamidato, senza cravatta: birritta a magghia, di sita niura ccu grossu giummu.

Don Neli Capra, avvocatu, di anni 60.

Don Agrippina Branca, faccinneri, di anni 50; ccu giacca larga, china di macchi, cappeddu a tumminu, ammaccatu, curtu e grossu vastuni senza pumu.

Il Cav. Alfonso Gioia,pudici di Tribunali, di anni 40.

Mommu, di anni 8. Vistitinu blu a la marinara, garnitu di galluni biancu.

Ciccu, babbu, frati di lu zi' Minicu, di anni 20.

Mauru, portalittri, di anni 25.

Un brigadiere di li Carabinieri, di anni 35.

Mastru Paulu, ca rapprisenta lu pirsunaggiu di San Giuseppu, di anni 40.

Rosa, mogghi di lu zi' Miniai, di anni 30. Visdtu di lana e sita, ccu granni fazzulettu di sita 'ncruciatu saprà lu pettu, tutti a disigni e culuri vivaci.

Donna 'Nzina, mogghi di l'avvucatu Capra, di anni 40.

Cummari Stella, di anni 35. Vistitu di pircallu scuru a disigni bianchi,' e fazzulettu di cuttuni, a duri vivaci supra lu pettu.

Una donna, purtunara di li monachi, ca nun parrà.

Due ragazzi, masculu e femmina, unu di 8 anni, e l'autru di 12 anni, accumpagnati da li mairi. Lu masculiddu rapprisenta Gesù Bambino, la fimminedda La Madonna. Nun parranu.

L'azione avviene in un piccolo paese della Sicilia. Nella prima parte in casa dello zi' Minicu, nella seconda in casa dell'avvocato Capra.

Epoca presente.

Attu primu

Stanza ccu 'nfunnu 'n'alcova, d'unn'è statu livatu lu letta ppi apparicchiarivi la tavula ppi lu 'nvitu di S. Giuseppi. A li lati di l'alcova, a sinistra la porta di la cucina; a destra, porta a muru, e si vidi 'na scaletta di lignu ca cunnuci a la stanza di supra. A destra, finestra ca duna nni la strata e, chiù avanti, porta d'entrata. A lu muru 'nfunnu nni l'alcova, granni oleografia, cu curnici durata, rappresentanti San Giuseppi ccu lu Bamminu 'n vrazza. La tavula è apparicchiata ppi tri posti. A sinistra, nni l'alvoca, tavulineddu ccu tuvagghi e canistri di frutti cuperti ccu rami di bàlacu. Nni la stanza, cummò ccu lumi a petroliu, quatrettu di la Madonna di lu Carminu davanti a cu' è addumatu 'nu luminu, dui gattareddi di issu e finti frutti di issu culurati. Quattru seggi 'mpagghiati, sparti di li tri di la tavula nni l'alcova.

SCENA I

ROSA, CUMMARI STELLA e Ciccu.

(Ciccu, lu babbu, vicinu a l'alcova, guarda ccu occhi maravigghiati, ora la tavula, ora Rosa e Cummari Stella, ca continuanti ad apparicchiari: e si frica li manu ccu strani gesti di cuntintizza. Rosa ha la gunnedda rialzata a lu ciancu).

Rosa                – (a Ciccu) Levati di 'mmenzu, Pani Persu! E nun tuccari nenti.

Stella               – Fa gula lu mischineddu.

Rosa                – (continuannu ad apparicchiari) Ha manciatu comu un lupu 'nti la cucina.

Ciccu              – (parrannu di babbu; accussì sempri) Viva... San Giuseppi!

Stella               – Va beni, va beni! Ma vattinni 'nchianu.

Ciccu              – 'Natr'annu... iu San Giuseppi!

Rosa                – Unn'è Mummuzzu?

Stella               – Sta jucannu fora ccu l'autri carusi.

Rosa                – (affacciannusi a la finestra) Mummuzzu !... Mummuzzu !Veni ccà.

Stella               – Lu picciriddu si diverti.

 Rosa               – (cuntinannu ad apparicchiari) Gnurnò, cummari Stella. Lu sacciu iu comu finisci ccu ddi maleducati di cumpagni. Oggi, la santa jurnata ca è, nun mi vogghiu sciarriari. Cci su' li vicinazzi ca crepanu d'invidia pirchì facemu ogni annu lu 'nvitu di San Giuseppi.

Stella               – Lassàtili cantari.

Rosa                – (c. s.) Ppi mia ponnu diri chiddu ca vonnu, ma 'u picciriddu l'hannu a rispittari. Si nun ha patri ne matri, ca lu celu lu fici e la terra l'apparau, ora è comu si fossi figghiu miu. Cchi curpa cci havi lu 'nnuzzinteddu si è projettu?  (A Ciccu) Levati di ccà  t'haiu dittu.

Ciccu               – Viva 'u Patriarca!

Rosa                – Va' a pigghiari a Mummuzzu.

             

Ciccu               – I carusi... Mulu!... Mulu!... Iu pugna, cauci!

Rosa                – Statti quetu. Affèrralu pp' un vrazzu e pòrtalu ccà. (Cicciu nesci facennu gesti di dari pugna e cauci).

SCENA II

ROSA e STELLA

Stella               – Lu Signuri, daveru, pirchì li fa viniri a lu munnu certi poviri criaturi? Nun parru ppi Mummuzzu, parru ppi Ciccu.

Rosa                – Dicinu ca li scemi su' armuzzi giusti. Lu mali ca fannu nun ci cunta. Si nni vannu 'mparadisu dritti dritti.

Stella               – Miatiddi!... Sti cucciddati unni li mintemu?

Rosa                – Ognunu a lu so' postu, appuiati a lu muru. Chiddu di lu Bamminu nni lu menzu... Me' maritu 'mpincìu!... Si Patri Binidittu nun po' viniri ppi binidiciri la tavula — lu nomu lu porta ccu iddu — bisugnassi chiamari n'autru santu sacerdotu (torna ad affacciarisi a la finestra). Mommu! Mummuzzu, veni ccà! (P'arianna ccu qualcunu di la sfrata) Oh, a tia! Nun lu tuccari a 'u picciriddu!... Iddu è? Chi ti fa?

Stella               – Nun vi cci mmiscati cu li carusi.

Rosa                – Iu lu prividu comu va a finiri!

Stella               – Ha statu furtunatu ssu criaturi. Ha truvatu un patri e 'na matri, ca si fussi veru figghiu d'iddi, nun putissiru vulirlu cchiù beni.

Rosa                – (livànnusi di 'ntesta lu fazzulettu e calànnusi la veste da lu ciancu) Si fa vuliri beni, cummaruzza! Saggiu, ubbidienti! Ora ca va a la scola pari n'omu granni. Ha lu so' tavulineddu nni la cammira di supra; quaterni, libri, pinni, calamaru. Appena torna a casa, lu so' primu pinseri su' li cosi di la scola. Ha avutu la midagghia Pannu passatu.

Stella               – Lu Signuri lu pozza abitari fin' a l'urtimu!

Rosa                – Pocu avemu, ma stu pocu sarà tuttu so'. Ccu la grazia di Diu, avvucatu o dutturi l'haiu a vidiri. Certi voti, nni custiuniamu ccu me' maritu ppi la prufissioni ca cci avemu a dari. Iddu lu vulissi fari parrinu, canonicu, ciantru! Ma, a lu jornu d'oggi, cummaruzza, a li parrini cci ha ristatu la sula missa; campanu a stentu. A me' figghiu l'haiu a vidiri medicu e chirurgicu prima di chiùdiri l'occhi; o punì avvucatu, comu Don Neli Crapa ccà 'nfacd (sintennu gridi nni la sfrata s'affaccia a la finestra) Lu dissi iu! (Vuci di carusi da la strata: Mulu! Mulu! Mulu!)

Rosa                – (minacciannu ccu li manu) Figghi di... mali cristiani! Nun vi cci mmiscati vui, zzivittula! Iddi hannu statu li primi!... Lu picciriddu si fa l'affari soi. 'Nzignàtici la ducazioni a li vostri figghiazzi!.... Mummuzzu, no, nun tirari petri!... Ciccu, pòrtalu ccà!... Ih, Signuri! (Curri ppi nèsciri fora).

Stella               – (trattinènnula) Unni iti? Gnurnò!

Rosa                – (c. s. da la finestra) Ciccu nn'ammazza quarcunu!... Me' maritu!... Sì, sì, iddi hannu statu. Tu zitta, vuccazza di cani!... Si nun dugnu n'esempiu 'nti sta sfrata! Parrà, parrà ancora! Ppi chissu lu Signuri vi fa iri scausi e nudi. A mia nun m'hai chi diri! La me' pudia fa ciauru! E nun haiu bisognu di nuddu!

Stella               – (ca cchiù voti ha tintatu di farla zzìttiri) Lassàtili iri! Ccu cui vi mintiti?

SCENA III

Zi' MINICU, Ciccu, MUMMUZZU e DETTI.

Zi' Minicu        – (a Rosa) Basta! Basta! Nun ti pigghiari còlira.

Rosa                – (vasannu e accarizzannu Mummuzzu) Chi t'hannu fattu?

Zi' Minicu        – Nenti cci hannu fattu. Palori! Li paroli nun fannu purtusu.

Rosa                – Tu si' Don-Tuttu-'Mpaci! Ma ssi paroli stissi nun l'hannu a diri! Nun li pozzu suppurtari.

Stella               – Giustu parra vostru maritu. Li paroli nun fannu purtusu.

Zi' Minicu        – Quantu voti cci l'haiu pridicatu: Nun fari iri 'nchianu lu picciriddu! Si sóli diri: Méttiti ccu li megghiu di tia e appizzacci li spisi! — Figghi di zaurdi su', senza ducazioni. Lu vidinu vistutu megghiu d’iddi, vidinu ca va a la scola... Tutta 'nvidia. Lassali cripari di rraggia!

Rosa                – No, no! Mulu nun ed l'hannu a diri a lu picciriddu. (A Mummuzzu) Cu' fu?

Mummuzzu     – Iddu, lu figghiu di la ze' Pina.

Rosa                – Ssu pezzu di gammazzi storti! Tieni, mandati stu viscottu. (ed da lu viscottu ca ha jutu a pigghiari di la cridenza).

Mummuzzu     – (rusicannu lu viscottu) Pirchì mi dicinu: Mulu? Chi sugnu armali?

Rosa    –          – E tu ed hai a rispunniri: Veri muli siti vuiatri, figghi di tanti caiordi!

Zi’ Minicu       – Belli cosi ed 'nsigni a lu piciriddu! (A Mummuzzu) Tu nun ed hai a rispunniri nenti. Nun ed jucari cchiù ccu iddi; joca 'ncasa.

Rosa                – Sicuru! Ora, ppi fari piadri a ssi scrianziati, lu tinemu carzaratu! Li vucchi si hannu a chiùdiri, mammi e figghi.

Zi' Minicu       – Patri Binidittu...

Rosa                – ( 'ntìrrumpennulu) Nun po' viniri?

Zi’ Minicu       – Veni, m'ha datu la stola. Méttila ddà (Rosa metti la stola nn'un cantu di la tavula). M'ha dumannatu:  Lu manna ti a la scola lu carusu? — Cci haiu rispostu ca, si voli Diu, nni facemu un sacerdotu.

Rosa                – Ti lu puoi livari di testa. Medicu havi a essiri...o avvucatu.

Stella               – Ancora cc'è tempu!

Zi' Minicu       – (assittannusi e mìttennusi a Mummuzzu fra li gammi) Tu chi voi essiri? Parrineddu?

Mummuzzu     – (a testa bassa) No!

Rosa                – Mediai, è veru?

Mummuzzu     – (c. s.)No!

Stella               – Avvucatu?

Mummuzzu     – (c. s.) No!

Zi' Minicu       – (ridennu) Viddanu com'a mia, dunca?

Mummuzzu     – (c. s.) No!... Vogghiu essiri...

Rosa                – Dillu! Dillu! Ccu la vucca di li 'nnucenti parrà Diu. Chi vuoi essiri?

Mummuzzu     – (alzannu la testa, risolutu) Carrabineri, ccu lu pinnacchiu!

Rosa                – Lu diavulu ti lu fa diri!

Ciccu               – (ridennu e ccu gesti di babbu) Carrabineri!... Attacca latri!... Spara! Bumh! Iu puru carrabineri! N'autru annu... iu San Giuseppi!

Rosa                – Medicu, medicu havi a essiri!

Ciccu               – (c. s.) Tocca lu pusu! Ah? Ah!

Stella               – Sarà chiddu ca voli Diu!

Zi' Minicu       – Chissà è la palora giusta!

Rosa                – (indicannu a Ciccu ca accarezza a Mummuzzu) Lu voli beni cchiù di nuatri. L'accumpagna a la scola, lu va' a pigghiari. L'atra vota cci fici lu frischiteddu ca sunava tiu tui.

Zi' Minicu        – Haiu 'ncuntratu a mastru Titta. Vulia essiri iddu lu nostru San Giuseppi. Dici ca avemu fattu malu a invitari un solavicchiaru. — San Giuseppi era f allignami comu a mia. Ch c'entra un solavicchiaru?

Rosa                – Ssu 'mbriacunazzu! Mastru Paulu è puvireddu ed havi cincu figghi! Finu ca campa, lu nostru San Giuseppi div'essiri iddu.

Zi' Minicu        – Si tu vidissi comu hannu apparicchiatu lu Bamminu e la Madonna! Megghi di chiddi di la Matrici.

Rosa.               – Cci haiu datu anedda, orecchini, cullana d'oru, culla na di curaddu.

Stella               – Lu Patriarca cci pinsirà iddu ppi sta gran carità ca taciti.

Zi' Minicu        – (a c'ammari Stella) Un tumminu di frumentu, tri quartuccia di vinu pp'ognunu; dudici tari di dinari a San Giuseppi; sei a la Madonna e sei a lu Bamminu, ppi furisi li scarpi, puvireddi. Mentri ca lu S'pnuri nni duna la santa pruvidenza! E tuttu ppi In picciriddu. È un vutu.

Ciccu               – (chi ha guardatu di la finestra e facennu gesti di allegria) Eh! Eh! Eh!

Stella               – (dopu di aviri guardata puru, idda di la finestra) Eccu!? Madunnuzza e lu Bammineddu!

Rosa                – (accurrennu alla porta) Fora, fora, signuri mei! La casa è stritta... Faciti largu... Lassàtili tràsiri!

SCENA IV

(La Madunnuzza, lu Bammineddu, dui donni poviramenti vistati; sunnu li mairi di li dui ragazzi. La Madunnuzza vistata di biancu, adurnata di ori e di cullani d'oru e di curaddu, e 'ntesta 'na curuna di carta argentata supra lu velu ca ed scinni finu a li pedi. Lu Bamminu vistutu puru di biancu, e 'ntesta 'na curuna di carta dorata. Poi Mastru Paulu).

Rosa                – Veni ccà, Mummuzzu. Guarda: chistu è lu Bamminu. Com'è beddu! Pari Gesù Bamminu daveru... Vàsalu            – E chista è la Maduimuzza. Si' cuntenti, gioia di la mamma? E San Giuseppi chi nun veni? Itilu a chiamari, cummari Stella.

M.ru Paulu      – (trasennu, ccu 'na truscitedda sutta lu vrazzu) Ccà sugnu!

Zi' Minicu        – Comu? Nun siti vistutu ancora?

M.ru Paulu      – Haiu purtatu la truscitedda ccu li robbi; mi vestu ccà.

Rosa               – E lu vastuni ccu lu mazzettu?

M.ru Paulu      – Daveru!... Nun ci haiu pinsatu!

Zi' Minicu        – Vistitivi, spicciativi; è quasi menzujornu! (L’aiuta a mettirisi lu cammisu di musulinu celesti e ed attacca a lu coddu lu manteddu di musulinu culuri tabaccu). E la varva? Senza la varva janca nun pariti San Giuseppi. Rosa, pigghia un pocu di bammaci; cci la fazzu iu. Daccussì nun po' stari. (Rosa porta un pocu di cuttuni sfusu e un pocu di filu e Minicu si mette a fari e ad adattari la varva a mastru Paulu, attaccanniccilla ccu lu filu darreru li cricchi') Chi San Giuseppi siti? Eccu ccà! Ora sì!

Stella               – Iu mi nni vaiu nni la cucina (nesci).

Rosa                – Vegnu puru iu. (A Minicu) Tu duna l'occhiu a li carusi. (A mastru 'Paulu) Assittativi, Patriarca... Cci vulìa la varva, mastru Paulu. E lu vastuni? Comu facemu ppi lu vastuni?

Zi' Minicu        – Cci pensu iu. Ciccu! (Cci parrà anchi ccu li gesti ppi forisi capiri megghiu) Iusu... 'nti lu catoiu... 'na canna. Portala ccà: bedda grossa. Hai caputu?

Ciccu               – (cianciuliannu) Uh! Uh!... Bammineddu iu!

Rosa                – Tutti cosi voli essiri iddu! Madunnuzza macari? Armuzza bona! Va', pigghia la canna. Sì, sì; n'autru annu! (Ciccu nesci satannu e facennu strani gesti).

Mummuzzu     – (tuccannu l'oggetti d'oru supra lu pettu di la Madunnuzza) Chisti su' di me' mamma. È veru, mamma, ca l'oricchini, l'aneddu e la gulera su' toi?

Rosa                – Pri com'ora su' di la Madunnuzza; nun li tuccari.

Ciccu               – (torna ccu tri grossi e longhi canni) Una ppi Mummuzzu! Una ppi mia... e chista ppi lu vecchia.

Zi' Minicu        – (uni scegghi una e, ppi l'antri, dici a Ciccu) Doppu. Posali a dd'agnuni. (Nesci di la sacchetta un cuteddu e taggbia la canna a giusta altizza, dannu lu restu a Ciccu ppi pusarla). Rosa, dammi du' duri di bàlacu, e tanticchia di filu (attacca la bàlacu 'ncima a (Lu dà a mastru Paulu). la canna). Ed eccu la vastuni di San Giuseppi!

SCENA V

LA PURTARA, poi MAURU lu portalittri e DETTI.

Rosa                – (livannu di manu a la purtara, di li monachi lu cannistru ccu un fazzulettu di sita a coluri vivaci) Brava la purtara di li munacheddi! Ringraziati Suor Maria Teresa. (Scopri lu cannistru) Vih! Chi cosa granni!

Ciccu              – (battennu li manu e satannu) Piaffn duci! Piattu duci!

Rosa                – Nun si tocca!... Sì, Mummuzzu, cci nn'è ppi tutti, ma prima div'essiri binidittu. (Leva lu piattu da lu cannistru e va a pusarlu supra la cridema. Da la mancia a la purtara ca ringrazia e si fini va A Minicu) Bada a li carusi. lu vaiu ad aiutari cummari Stella.

Zi' Minicu        – Nun ci pinsari.

Rosa                – (a li dui donni) Mitriti ad assittari lu Bammineddu e la Madunnuzza e viniti a dàricci 'na manu d'aiuto anchi, vuiatri. (Li donni eseguiscinu e nèscinu assemi ccu Rosa).

Zi' Minicu        – (a Ciccu cosi accosta a la cridema) Sta' fermu!... (A mastru Paulu) È cchiù peiu di li carusi! (Trasi Mauru lu portalittri, ccu la vurza di peddi a tracolla, e, dànnu un'occhiata attornii, fa gesti di maravigghia).

 Zi' Minicu       – Avanti, mastru Mauru. Cosi di puvireddi... Chi avemu?

Mauru              – 'Na littra raccumannata. Nun vi la pigghiati a malu: dici: Al massaio Domenico Sorba inteso lo Sceccu.

Zi' Minicu        – Sceccu è chissu ca scrivi. E chi voli di mia? Cu' è?

Mauru              – Chi nni sacciu iu? La littra è siggillata; ci voli la ricivuta. Vui nun sapiti scriviri; comu si fa?

Zi' Minicu        – Sa scriviri me' figghiu.

Mauru              – Lu picciriddu nun po' essiri. Faciti 'na cruci 'nti lu registru. Mastru Paulu è tistimoniu.

M.ru Paulu      – Iu lu me' nomu lu sacciu scarvagghiari.

Mauru              – (a mastru Paulu) Pariti vistutu mascaratu ccu ssa varva di bammaci. Oggi vi la meniti la panza! Cci è tantu beni di Diu! (Dà lu lapis a lu zi' Minicu ca fa 'na cruci supra lu rigistro nni lu puntu indicatu. A mastru Paulu) La vostra firma ccà. (A lu zi' Minicu) Eccu la littra.

Zi' Minicu        – (Vota e rivota la littra, suspittusa. A Mauru) Liggitila vui. Sintemu chi vonnu. A cui cci ha manciatu  la testa di scriviri a mia?

Mauru              – (rapi la littra e guarda la firma) Cav. Alfonso Gioia, giudice di Tribunale.

Zi' Minicu        – Nun lu canusciu mancu di nnomu a ssu cristianu. E chi voli?

Mauru              – Aspittati, lassatimilla leggiri tutta. (Zi' Minicu lu guarda sempri chiù suspittusu vidennuci scòtiri la testa ài manu in manu chi va avanti nni la littura). Sapiti chi dici? Dici ca iddu è lu patri di lu carusu, ca ppi certi circustanzi, allura, fu custrittu a mèttirlu a la rota, e chi ora...

Zi' Minicu        – Pazzu è! Chi pritenni?

Mauru              – Dici ca ha fattu li carti, ha ricanusciutu lu figghiu, e chi la simana entranti si lu veni a pigghiari. Si ha spusatu la matri.

Zi' Minicu        – (sbalurdutu, si passa e ripassa la manu supra la frunti; poi, tutt'a un colpu esclama): Va', strazzàtila ssa littra. Haiu caputu. Chissà è scritta di quarchi infamiu, di quarchi 'nvidiusu, ppi fàrini pigghiari dispiaciri, a me' mugghieri e a mia... L'aviti liggiutu beni? Dici propriu accussì?

Mauru              – Si nun sapissi leggiri, nun fussi portalittri. Sissignuri, dici ca la simana entranti veni a pigghiàrisi lu picciriddu e chi — chistu nun mi l'aviti lassatu spiegari — paghirà tutti li spisi ca aviti fattu ppi so' figghiu e chi saprà livarsi l'obbrigu... Si nun ci criditi, facitivilla leggiri di 'nautru... Ccà cci è patri Binidittu.

SCENA VI

PATRI BINIDITTU, cappuccinu, e DETTI.

P. Binidittu     – Deo gratias!

Zi' Minicu        – (a. P. Binidittu) Vossignuria! — Bedda Matri! Mi sentu furriari la testa! — Sta littra... sta littra di lu diavulu!... Scusati, patri Binidittu!... Vossia leggi... Po' essiri mai?... Si veni a".pigghiari... Vossia leggi, ppi carità!... A mia mi pari cumminata... A Rosa,  'ntantu, nun ci dicemu nenti, puviredda.

Mauru              – Iu mi nni vaiu. Nun vi la pigghiati ccu mia, pirchì v'haiu purtatu ssa malanova. Lu purtalittri chi nni sa?

Zi' Minicu        – Si 'ntenni... Scusati. (Mauru nesci). Dunca, patri miu?... Si arrivu a scupriri cu'è statu, cci fazzu 'na querela! Chisti nun su' scherzi.

P. Binidittu     – (co havi già lettu la littra) Scherzi? Cca dici ppi daveru. La littra veni di Caltanissetta: un judici di Tribunali.

Zi' Minicu        – Dici daveru? Si lu veni a pigghiari stu figghiu ca avemu addivatu ccu lu sanguzzu nostru? (Abbrazza a Mummuzzu).

P. Binidittu     – Fa lu so' duviri.

Mummuzzu     – Cu' mi veni a pigghiari?

Zi' Minicu        – Nuddu, nuddu!... Nun po' essiri, patri miu!  (Ciccu, che è statu attentu a lu discursu, quasi facennu sforzi ppi comprenmri, è jutu 'ntantu nni la cucina ad avvirtiri Rosa).

SCENA VII
ROSA, sbrazzata, ccu lu fadali di fila grossa ppi nun’spurcarisi la vesti, Ciccu e DITTI.

Rosa                – Chi fu? Chi successi? Nun haiu caputu nenti di li palori di Ciccu.

Zi' Minicu        – Chi fu? Chi fu?... Ti lu dicu iu: 'Na 'nfamità di li vicini, nun mi lu leva nuddu di testa.

Rosa                – Quali 'nfamità? Chi è ssa carta?

Zi' Minicu       – 'Na 'littra ca ha purtatu mastru Mauru.

P. Binidittu     – Vostru maritu voli' diri accussì, ma la cosa è diversa. Sta littra veni di Caltanissetta. Ccà cci su' li bulli ca nun ponnu falliri. Capisciu, ppi vuiatri è 'na disgrazia, ma pi lu picciriddu...

Rosa                – ('ntirrumpennulu) Chi cci trasi lu picciriddu?

Zi' Minicu       – (accalurannusi) Ssa littra è fausa!... Cci stennu 'na  quelera a cu' l'ha scritta!

Rosa                – Sintemu. Chi dici? Sintemu.

P. Binidittu     – Dici ca lu patri di lu carusu l'ha ricanusciutu davanti a la liggi, doppu ca ha pututu spusarisi la matri, e chi pirciò si lu veni a pigghiari. Ora lu picciriddu nun è cchiù mulu, è liggittimu. Vi imi duvissivu ralligrari 'nveci, San Giuseppi cci ha fattu la grazia.

Rosa                – (scattannu) San Giuseppi?... Si ha fattu chissà! Prima l'avemu a vidiri cu' cci lu da lu picciriddu. 'Na palora è: Si lu veni a pigghiari! Me' maritu ha ragiuni; ssa littra è fausa. Si l'hannu fatta scriviri li vicinazzi, sti mali fimmini ca crepanu di 'nvidia... Cci la strazzu 'nfacci. (Scippa di manu a P. Binidittu la littra, curri a la finestra e parrà ccu li pirsuni di fora) Sì, sì, caiordi, riditi!... Eccu la vostra littra...

Zi' Minicu        – (tirànnula 'ndietru ppi un vrazzu) Zittuti! Nun ed dari ssa sodisfazioni!

Rosa                 – Lu vidi comu su' aggruppati 'nmenzu la strata. Lu mussu si hannu a stuiari, lu mussu!

Zi' Minicu       – ( 'mpidennula di tumori a la finestra) E zitta, zitta ti dicu!

P. Binidittu     – Faciti la vuluntà di Diu! Ppi oggi nun ed pinsati cchiù. Po' datisi ca la cosa nun è comu scrivi ssu signuri. lu nun sacdu di liggi, l'umziu sacdu. Iti 'nti n'avvucatu.

Stella               – (vinennu dalla cucina) La pasta scoci.

Rosa                – Chi pasta e pasta!... Stu beddu figghiu miu! (L'abbrazza e lu vasa). Figghiu miu ca lu vogghiu cchiù beni ca si l'avissi purtatu novi misi 'nti lu ventri, cchiù ca si ed avissi datu lu me' latti.

P. Binidittu     – Ancora nun c'è nudda cirtizza. Pirchì v'angustiati?

SCENA VIII

DON IRPINU BRANCA e DETTI.

D. Irpinu         – (parra gravamenti scacciannu spissu un occhiu) Salutamu, signuri mei! È vera ssa nutizia?

Rosa                – Ah! Vui ca sapiti di liggi.

D. Irpinu         – L'haiu 'ndsu passannu, e dissi: Sarà 'na favula!

Zi' Minicu       – Liggitila vui sta littra, don Irpinu. Gnursì, mi  pari 'na favula puru a mia.

D. Irpinu         – (s'assida, si metti l'occhiali a capistru e liggi scutennu ironicamente la testa. 'Poi alzannu la manu diritta, sintomia): Cci facemu opposizioni! Comu lu prova ca è figghiu so'?

Rosa                – Bravu!

D. Irpinu         – (ccu gravità) Un fogghiu di carta ballata, e a ssu signuri, indici di Tribunali bonu e com'è, cci damu stuppa a filari e corda a tòrciri. Vi la sintiti di fari 'na causa?

Zi' Minicu        – Deci, macari!

D. Irpinu         – (c. s.)Mi cci haiu a mìntiri iu? Si vi fidati di mia... Nun semu lauriati, ma la pratica la putemu 'nsignari a li megghiu avvucati di Pritura e di Tribunali. Si mi cci mentu iu, putiti dormiri ccu 'n capizzu au'tu. Ppi stu mumentu nni niscemu ccu 'na dicina di Uri: carta bullata, citazioni e copia, dritti di cancillaria, dritti d'usceri... Iu ppi mia nun vogghiu nenti. All'urtimu, si mi voliti ricanusciri...

P. Binidittu     – (tirannu da parti Zi' Minicu) Chi siti pazzu? Vi faciti manciari li dinari da ssu 'mbrugghiuni, da ssa bestia ca nun sapi unni sta di casa lu Codici?

Zi' Minicu       – Ma difenni causi 'nti lu Cunciliaturi.

Rosa                – (accustannusi a P. Binidittu) Chi dici vossignoria?

P. Binidittu     – Dicu, si vuliti ascutari a mia, di pinsari 'ntantu a San Giuseppi. Dumani poi si nni parra. (Sutta vuci) Nun dati retta a ssu 'mbrugghiuni!

Rosa                – (battennusi ccu 'na manu la frunti) Ah! Bedda Matri! Lu sonnu di sta notti! Un gattu niuru; mala nova! 

D. Irpinu         – Si nun faciti sùbitu oppusizioni...

P. Binidittu     – ('ntirrumpennulu) Chi cci iti cuntannu? Quali oppusizioni? Lu patri po' reclamari lu figghiu; la sula ragiuni lu dici.

Rosa                – (vutànnusi versu lu quatru di S. Giuseppi) Ah, Patriarca! Patriarca! Stu beddu rialu nni faciti lu stissu jornu di la vostra festa? (A Mastru Paulu e a li donni fumati di la cucina) Itivinni, itivinni tutti: San Giuseppi, Bamminu, Madonna, tutti! Giacchi nun c'è giustizia ne 'ncelu ne 'nterra! (Chianci, gestìa).

P. Binidittu     – Cummari Rosa! Chi vi scappa di la vucca?

Stella               – Puviredda!

Mummuzzu     – Chianci? Pirchì?

Ciccu               – N'autr'annu... bamminu iu!

Zi' Minicu        – (a don Irpinu) E. vui chi nni 'mbrugghiati?

D. Irpinu         – (alzannusi e levannusi l'ucchiali) Faciti di testa vostra, e viditi chiddu ca succedi! Veninu li carrubinieri e si portanu lu picciriddu.

Rosa                – Si l'attrovanu!... Lu fazzu spiriri iu (Dispiratamenti afferra Mummuzzu ppi un vrazzu e lu trascina ppi la scalidda, tirannusi indietru la porta).

D. Irpinu         – (a lu zi' Minicu) Pinsàticci megghiu. Iu mi imi vaiu.Casu mai, mannàtimi a chiamari (nesci).

Rosa                – (torna, chiudi la porta e si metti la chiavi nni la sacchetta. A mastru Paulu ed autri) Ancora ccà siti? Itivinni v'haiu dittu. (A Minicu) E tu scippa ddu quatru; nun lu vogghiu vidiri cchiù!

F. Binidittu     – Santa fidi! Santa fidi! Lu Signuri vi pirdunassi!

M.ru Paulu      – E nui chi ci trasemu? Oh, Bedda Matri! O Patriarca gluriusu! Chi ci trasemu nui?

Zi' Minicu        – Scusati, Mastru Paulu! Scusati, cummari mei!... Cci pensu iu; vi mannu tutti cosi a casa. (Mastru Paulu, lu Bamminu, la Madunnuzza e li dui donni nescinu lentamenti custirnati).

Rosa                – L'haiu a vidiri! L'avemu a vidiri! Cu' l'ha rattu ssa liggi barbara ca mi leva lu figghiu doppu otto anni? (A lu zi' Minicu) Lestu, 'nti l'awucatu Crapa; nun perdiri tempu. Iu restu ppi fari guardia. Hannu a passar! supra lu me' corpu ppi pigghiarisi lu figghiuzzu miu!... Miu!... Miu! (Comincia a signuzziari) Si fussi statu daveru so', nun l'avissi ittatu a la rota. (Zi' Minicu nesci assemi ccu P. Binidittu).

Rosa                – (sbuttannu a chiancirì, dannasi corpi a la testa) Ah San Giuseppi! Doppu ca facemu lu 'nvitu di li puvireddi a gloria vostra, ppi vutu! Figghiu! Figghiu miu!...  

Stella               – Vih! Chi disgarzia! Ca comu fu stu dannu? La  bedda festa ca va ppi l'aria!

Cala la tela

Attu secunnu

Salottu 'n casa di l'avvocato don Neii Capra. Porta in funnu, balcuni a sinistra. Tra la porta e lu balcuni, nni l'angulu, vecchia sufà ccu dui putruna a li lari. A li muri litografie culurati. A sinistra, porta di entrata. Tra li dui porti, cunsolle ccu picculi cannileri dorati, due vasi di porcellana ccu ciuri di carta sutta li campani di vitru. Nni n'angulu di la cunsolle, dui scatuli di cartuni ccu dulci. Seggi e un tavulineddu.

SCENA I

DONNA 'NZINA, ROSA, Zi' MINICU.

(Donna 'Nzina siduta nni la putruna. Porta modestamenti n'abitu di musulinu scuru a disigni russi. Rosa, ccu lu scialli di lana grigia abbassatu supra li spaddi, sedi supra na seggio, di faccia ad idda; Zi' Minicu, 'mpiedi, darreri la spaddera di la seggio di Rosa).

D.'Nzina          – Nun cianciti cchiù. Chiddu ca si po' fari si farà.

Rosa                – Vulissi vidiri a voscenza, si cci vinissiru a livari lu figghiu!

D.'Nzina          – Ma chiddu è figghiu miu daveru.

Rosa                – E chistu è figghiu di lu me' cori. Ah, lu Signuri duvia farimi rumpiri 'na gamma, o pigghiari 'na trevi maligna ddu jornu ca j'emmu a Cartagiruni! La curpa è mia. lu eri 1^. misi 'ntesta a me' maritu: — Pigghiàmuni un projettu, giacchi lu Signuri nun mi voli cunsulari ccu un figghiareddu o 'na figghiaredda. Iddu dicia: Aspittamu. San Giuseppi nni farà lu miraculu! —L'avemu vistu chi miraculu nn'ha f attu!

D.'Nzina          – È veru ca jttastivu lu quatru di lu Patriarca di la finestra? Vi nni duviti cunfissari.

Rosa                – Nun mi nni panati, 'ccillenza! Ddu jornu, si l'avissi avutu 'ntra li ugni, n'eccessu avissi fattu!... Voscenza ridi, pirchì nun po' sapiri lu duluri ca sentu!... Mi pari di nesciri foddi!

D.'Nzina          – (a lu zi' Minicu) Vui ca siti omu, vui duvissivu pirsuadirla.

Zi' Minicu        – Signura mia, iu cci vogghiu beni cchiù d'idda.

D.'Nzina          – Ma, a pigghiarivilla ccu li santi chi cunchiuditi? Hannu a fari miraculi ppi forza?

Rosa                – Ppri chissu su' santi supra l'artaru! Chi cci stannu a fari 'mparadisu, si nun aiutanu li so' divoti? Li missi li vonnu! Li testi li vonnu!

D.'Nzina         – Nun parrati stramma, cummari Rosa.

Rosa                – La vampa di lu cori mi fa panari. Chi dici lu signuri avvucatu? Nni duna boni spiranzi? Iddu l'havi a fari lu miraculu ca nun fici San Giuseppi.

D.'Nzina         – Ma ccu la liggi,. figghia mia...

Rosa                – Chi liggi e liggi! La liggi divi cumannari cosi santi e giusti. Pirchì nn'ha mannatu a chiamari lu signuri avvucatu? Parrassi, voscenza!

D.'Nzina         – Iu chi nni sacciu?

Zi' Minicu        – Cci l'haiu dittu a lu signuri awucatu: Chiddu ca si spenni e spenni! Nni vinnemu macari la cammisa. La rubbicedda, comu l'haiu fattu ccu li me' suduri, pozzu turnari a farla... Ma lu picciriddu havi a ristari a nui... Nenti, signura! Havi a ristari a nui! Lu signuri awucatu unn'è?

D.'Nzina         – Ora veni. C'è genti nni lu studiu. Nun havi abbentu di la marina a la sira.

Rosa                – Ma già voscenza, ccu lu sulu sintirini discurriri, nni sapi cchiù di n'awucatu. lu vogghiu muriri ccu la campana granni. Si lu Prituri nni da tortu — su' judici tutti dui e si ciauranu li mussa, si aiutanu 'ntra iddi — mi nni vaiu 'nri lu Tribunali, e poi a la Gran Curti, e poi cchiù autu, finu a jrimi a jttari a li pedi di so' Maistà!

D.'Nzina          – (surridennu) Tuttu ssu curaggiu aviti? Ma chi causa iti cuntannu? Chi si tratta di rrobba, di dinari 'mpristati? Chiddu veni ccu li carti e si pigghia a so' figghiu.

Zi' Minicu       – E nun l'avemu a vidiri ssi carri? Si su' fausi?

D.'Nzina         – Comu po' essiri? Chi nni sapia chiddu, a Caltanissetta, ca lu picciriddu l'aviti vui?

Rosa                – Ppi chissu, a Cartagiruni, vosiru nuomu e cugnomu! Ddi surelli, comu li chiamami, parinu tanti santi spiccicati di lu muru, e nni priparavanu lu tradimentu! Nun si sapi cchiù di cui un si divi guardari 'nti stu munnu!

Zi' Minicu        – E si cci dicissimu ca lu picciriddu è mortu? Nni' morinu tanti, ca li fimminazzi ca si li pigghianu ppi spiculazioni e ppi la miseria, li fannu muriri di fami. Si cci dicissimu ca lu picciriddu è mortu?

D.'Nzina          – Ci voli la fidi' di morti.

Rosa                – ('nsinuanti) Ddocu si vidissi lu 'ngegnu di lu signuri avvuca'tu! Ccu li so' modi, abbagnannu la vucca a certi 'mpiegati...

D.'Nzina          – Ca chi cc'è autru! Ppi jrisinni drittu drittu 'ngalera. Lu vuliti un cunsigghiu miu? Dàticci lu picciriddu e pigghiativinni n'autru; ppi vuatri è lu stissu.

Rosa                – Voscenza lu dici! Ma ppi nui finiu! Chistu è cchiù di figghiu veru ppi nui. Nn'arrinisciu comu lu vulemu; è 'mpossibuli truvàrini n'autru lu stissu... Già, haiu fattu diri tri missi a l'armi santi di lu Purgatorii!. Mi cuntentu di sapirlu 'mparadisu ca 'nmanu di ddu sbriugnatu ca dici d'essiri so’ patri. Megghiu mortu! Si nun c'è rimediu, sta grazia m'aviti a fari, Armi santi di lu Purgatoriu! Almenu, si l'haiu a chiànciri lu figghiuzzu...

D.'Nzina          – Bedd'amuri cci aviti!

Zi' Minicu       – Lu dispiaciri nni fa parrari accussì!

SCENA II
L'avvucatu DON NELI e DETTI

(È vistutu di casa, ccu 'na papalina di villutu niuru riccamata a duri 'n sita, nu sciallettu scuru supra li spaddi, e 'n pantofuli. Ha lu tic di strufinarisi cunti- nuamenti li manu mentri parla).

Zi' Minicu        – Oh! Eccu lu signuri avvucatu. Voscenza benedica!

Rosa                – (alzannusi di la seggio) Voscenza benedica. Semu vinuti a li so' cumanni.

Don Neli         –  Sintiti, cummari Rosa. lu nun haiu tantu tempu da perdiri. Haiu fattu tuttu chiddu ca haiu pututu. Lu patri è ostinatu; voli a so' figghiu. Cu' coi po' dari tortu?

Rosa                – Dunca nun c'è liggi ppi nui?

Don Neli         – C'è la liggi, ppi tutti. Faciti cuntu ca lu casu avissi successu a vui, ca fussivu stati vui e vostru maritu... prima di spusàrivi... Cosi ca succedinu; ci nn'è tanti ca hannu prescia, e fannu un figghiu prima di essiri maritu e mugghieri. Chi l'aveva ad ammaz- zari, comu tanti matri disgraziati?... E lu mittistivu a la rota... Oggi, rota nun ci nn'è cchiù; lu purtastivu a li projetti. Putamu casu ca ora, doppu maritati, vulissivu ricanusciri ddu figghiu. C'è una ca si l'ha pigghiatu, ca ed ha misu affizioni comu vuatri... Chi dicissivu vui, si chidda nun vi lu vulissi dari? Cci lu livàssivu ppi forza.

Rosa                – Voscenza nun m'havi a mbrugghiari! Avvucatu è; vota e svota la liggi comu ed pari e piaci. Cu' l'ha fatta ssa liggi? Lu Re? Voli diri ca lu Re nun havi figghi, si no avissi scrittu: Cu' metti li figghi a la rota va' cunnannatu a morti! Chista fussi la vera liggi!

Don Neli         – Si ognunu la putissi fari a modu so'!

Zi' Mimcu        – Lu Re ca l'havi fatta nun la po' mutari? Lu Re è patruni.

Don Neli         – La liggi nun la fa lu Re; la fannu li deputati di lu Parlamenta.

Rosa                – E jemu 'nti lu Dubitatu. Jemu a chiànciri a li so' pedi, finu ca si cci smovi lu cori. Cu' è lu Dubitatu? Unni sta?

Don Neli         – Su' cchiù di quattrucentu.

Rosa                – E fannu sti belli liggi? Chi su'? Armali? Chi su'? Turchi senza battisimu? Mancu 'ntra li turchi cc'è 'na liggi comu chista!

Don Neli         – 'Ntantu vi dugnu la nutizia ca lu patri è arrivatu.

Rosa                – Unn'è? Cci scippu l'occhi!

Zi' Minicu        – Oh, Bedda Matri! È arrivatu?

Don Neli         – Chi avemu a fari pupullagini? Chi avemu a fari rìdiri la genti? Lu picciriddu unni l'aviti ammucciatu?

Rosa                – (risoluta) Nun lu. sacciu, 'ccillenza. Spiriu!... Si lu issi a circari so' patrii Don Irpinu Branca lu dissi: Facitticci opposizioni! Patri Binidittu cci curpa, canni lu scunsigghiau. Dicinu ca è 'mbrugghiuni; ma 'mbrogghia e sbrogghia, li cosi li porta a lu chianu. Voscenza si nni veni ccu la liggi...

D.'Nzina          – (scattannu) E chi mittiti a me' maritu a paraguni di don Irpinu Branca? Ppi cui l'aviti pigghiatu? (A don Neli) Lassali iri, nun ti cci mmiscari chiui!

Zi' Minicu        – Voscenza l'havi a scusari.

Rosa                – Ca dunca a cu' haiu a cridiri? Chiddu mi dici 'na cosa; voscenza mi nni dici n'autta tutta cuntraria... Parrassi voscenza... Pirchì nun avemu purtatu l'anurariu?... Voscenza nni canusci, semu vicineddi. Si voscenza avissi dittu a mia o a me' maritu: Purtatimi du' unzi, tri unzi, cincu unzi... chi sacciu, nn' avissimu sagnatu di li vini. Si è ppi chistu...!

Don Neli         – Vi cumpatisciu. Ccà nun si tratta di causa, di processu. Si tratta d'un simplici cunsigghiu; e ppi fari un piaciri a vui, a vostru maritu... e punì a n'amicu.

Zi' Minicu       – (suspittusu) Dunca ssu signuri è amicu di voscenza!

Rosa                – (a zi' Minicu') Lu vidi? Nui semu 'ngnuranti, semu viddani; l'amicu, 'nveci, è judici di Tribunali!

D.'Nzina          – (a Rosa e a zi' Minicu, scattannu novamenti) Chi sintiti diri? Offinniti li pirsuni di facci a facci! (A don Neli) Lassali iri, ti ripetu, nun ti ed mmiscari cchiui! (A Rosa e a so' maritu) Iti a circari a don Irpinu Branca!

Don Neli         – (a so' mogghi) Tu, vattìnni dda banna. Sugnu iu l'avvocata.

D.'Nzina          – E ti lassi 'nsultari di sti viddanazzi, ca, mentri cci stai facennu un favuri, 'nveci di ringraziarti?...

Don Neli         – Vattinni dda banna. Nun fari a lu solitu to', di mettiri vucca unni nun t'apparteni. Sugnu iu l'avvucatu!

Zi' Minicu       – (quasi intrammittennusi) Ca, voscenza, chi s'hannu a sciarriari ppi nui?

D.'Nzina          – (invipiruta) Nenti! Nenti! Nenti! Vi putiti mettiri ccu 'n sensiu quetu: lu picciriddu cci l'aviti a cunsignari, o ccu lu bonu o ccu lu riu! Comu vi l'avemu a diri cchiù chiaru?

Rosa                – (cuntristata) E chi cci avemu fattu a voscenza ca si la pigghia centra di nui?

Don Neli         – La me' signura havi ragiuni. Vi cunsigghiamu chiddu ca duviti fari ppi nun aviri noi e fastidii, e vuiatri, ppi miraculu, nun criditi ca vi vulemu 'mbrugghiari. Chi mi nni 'mporta a mia di lu vostru mulu?

Rosa                – Mulu nun ci l'ha a diri mancu voscenza!

Don Neli         – Diciti beni; ora nun è cchiù mulu ma ligittimu comu a vui e comu a mia. Dunca? (Si senti rumuri nni l'anticammira. E Ciccu ca grida a modu so', quasi abbajannu. L'avvocatu si affaccia a la porta) Chi c'è? Brigadieri, trasiti.

SCENA III

Lu BRIGADIERI di li Carabinieri, Ciccu e DETTI.

Brigadieri        – (trascinannu ppi un vrazzu a Ciccu ca si dibatti e urla) Scusate, signor avvocato.

Ciccu               – Iddu! Voli a Mummuzzu!... Carzaratu... Carzaratu Mummuzzu!

Zi' Minicu        – (accurrennu e livannucci Ciccu di manu) Ccu cui si metti vossia, signuri brigadieri? Scemu è; min sa chiddu ca fa (tenta di cultori a Ciccu e di farlu stari Zittu).

Rosa                – (a lu brigadieri) Ccà sugnu, si circati a mia!

Brigadieri        – Appunto. Cercavo di voi e di vostro marito. Dov'è il ragazzo? (Indicannu a Ciccu) E quello lì si è messo a gridare e a sputarmi addosso.

Rosa                – Ben fattu! Chi pritenni vossia?

Don Neli         – ('nterpunennusi) Ecco' qua, brigadiere; noi stiamo trattando di far tutto con le buone. Lei, mi figuro, ha avuto ordini dal Pretore. Ma non c'è bisogno di adoperare la forza. Garantisco io.

Brigadieri        – II ragazzo è qui? Il padre...

Rosa                 – (a lu brigadieri schernennulu) Lu patri?... Si lu issi a truvari, si so' figghiu cci premi!

Don Neli         – (sutta vuci a lu Brigadieri) È qua. Povera donna! Bisogna compatirla. L'ha addivatu ott'anni. Cci lu fazzu cunsignari iu. Lei se ne può andare.

Brigadieri        – Quella donna è impertinente assai. Avvocato, io fido nella sua parola. Lei lo sa; con gli ordini del Pretore non si scherza.

Don Neli         – Ecco la mano! A rivederci.

Brigadieri        – (a donna 'Nzina, salutannula) Oh, scusi, signora; non mi ero accorto...

D.'Nzina          – Eh, brigadieri! Cummattemu ccu certi testi! Vi salutu.

Ciccu               – (vidennu ca lu Brigadieri sta ppi insinui, ricomincia a urlare e a sputarlu. Zi' Minicu lu cheta. Lu Brigadieri nesci).

Don Neli         – (a Rosa ca si ammanta 'n fretta e 'n furia lu sciallu) Unni iti?

Rosa                – Si va a scassari la porta?

Don Neli         – (trattinènnula) Nun aviti paura. Chiù tostu pinsati (a zi' Minicu) — e parru specialmenti ccu vui ca siti omu e duvissivu essiri cchiù plausibili — riflittiti megghiu, prima; lu patri vi po' fari querela di sequestru di pirsuna. E cci guadagnati chistu: vuiatri carzarati, e lu picciriddu torna a cui si divi. Sintiti ccà Lu patri arrivau jeri sira. È vinutu 'nti mia, ccu 'na littra d'un amicu...

Rosa                – (interrumpennulu, ccu amarezza) Ah, signuri avvucatu!... Accussì nni aviti vinnutu?... Chi sciliraggini!

Don Neli         – (compai e nnula) Vi lassù diri.

Zi' Mimeli       – (abbattutu) Dunca nun c'è cchiù rimediu?

Don Neli         – Chi rimediu ed po' essiri?... Lu chiamu? È un galantomu. Ha chiandutu comu un picciriddu. Nn'havi pena macari iddu di livarivillu. Ma ora ca…..s'ha misu 'ngrazia di Diu, ora ca ?ha pututu spusari la matri...

Rosa                – E si lu facissiru n'autru, ora ca sunnu 'ngrazia di Diu! Si lu facissiru!

Don Neli         – Nun c'è bisognu ca cci lu diciti vui! Mi taciti ridiri senza vuliri... Iti a pigghiari lu picciriddu. Mancu vidiri l'havi?... E vi prumettu ca vi lu-fazzu lassari... ppi 'natru pocu di tempu.

Rosa                – (straziata) Ccu li me' stissi manu cci l'haiu a cunsignari? 'Nti lu puzzu mi jettu! 'Nsemi a lu picciriddu mi cci jettu!

Zi' Minicu       – Rosa! Figghia mia!... Facemu la vuluntà di Diu!

Rosa                – (a l'avvucatu) Ppi quantu tempu mi lu lassa?

Don Neli         – Ppi quantu vuliti.

Rosa                – Voscenza nun mi l'ha din ppi cunurtarimi! Mi l'havi a giurari ppi l'arma di so' matruzza ca è  'mparadisu.

Don Neli         – Vi lu giuru! Iti a pigghiari lu picciriddu.

Rosa                – (sigghiuzziannu e smaniannu) Figghiu! Figghiu di lu me' cori ca nun ti vidu cchiui!

D.'Nzina         – E chi è mortu, ca lu chianciti accussì? Cci faciti la jttatura.

Rosa                – (agitatissima) figghiu! Figghiu di lu me' cori! Ora tutti ddi vicinazzi, tutti ddi cajordi ca l'hannu avutu supra la nasca, nvidiusi, 'nfamazzi, oggi si fannu tantu di cianchi, oggi ca mi vidinu chianciri!

Don Neli         – E ssa sodisfazioni vui nun ci l'aviti a dari! Ora nun cci lu ponnu diri cchiù: Mulu! Mulu! Ora è megghiu di iddi, ngghiu di judici di Tribunali. Cci lu putiti jttàri 'nfacci!

Zi' Minicu        – (dulenti ma rassignatu) Giustu dici lu signuri avvucatu! Rosa, figghia mia, facemu la vuluntà di Diu, jemu a pigghiari lu picciriddu. Nun chianciri... giacchi nun c'è'cchiù chi fari. Dici ca nni lu lassa ppi quarchi tempu... Camina, figghia mia... Niscèmuni!

Don Neli         – Nun dubitati: ragiuni aviti. Chiddu ca aviti fattu mustra lu bon cori, la granni carità ca aviti avutu. Nun dubitati. Sapiti chi mi dieta lu Cavaleri mentri vuiatri trasèvu ccà? — Ppi mia, sarannu comu parenti. Li trattirò cchiù di parenti, ccu tutta l'affizioni e lu rispettu ca meritanu. — Paroli consacrati.

 Zi' Minicu       – (a Rosa) Jemu a pigghiari lu picciriddu. (A Ciccu) Camina tu, e statti quetu! (Trascina ppi manu a Rosa e spinci Ciccu fora di la porta) Nesci.

D.'Nzina          – Iu, a ssi viddanazzi, tutta ssa sodisfazioni nun ci l'avissi datu. Cci avissi fattu querela di sequestra di pirsuna.

Don Neli         – Beni!. Quannu sarai avvucata tu...

D.'Nzina         – Lu Signuri sbagghiau. La gunnedda l'avia a mettiri a tia e li causi a mia.

Don Neli         – Beni! Ora vattinni dda banna.

D.'Nzina          – Vogghiu vidiri comu finisci! Chi aridi ca lu portanu daveru lu picciriddu? Cu' sa unni lu vannu a 'mpirtusari? Viddani maliziusi su'. Mentri si cci avia misu lu brigadieri... E ti nni lavavi li manu, 'nveci di fricaritilli accussì. Si la videvanu 'ntra iddi. Ora mancu lu ringraziu ti farannu. E havi ottu jorna ca perdi jurnati sani ccu iddi! E si ed dici: Purtatimi un carricu di ligna, ti lassami cantari.

Don Neli         – (siddiatu, ppi fagghiari curtu lu sproloquio di so' mogghi, grapi la por fa in funnu e chiama): Cavalieri!

SCENA IV

Lu CAVALERI GIOIA e DETTI.

Lu Cavaleri     – (ccu ucchiali d'oru a capistru, varva all'austriaca, suprabitu chiaru) Si nni jeru?

Don Neli         – Su' jud a pigghiari Tu picciriddu. Lu Prituri stava guastannu tutti cosi. Avia datu ordini a lu Brigaderi... E nni nascia 'nu scannalu, ccu lu castigu di Diu ca avemu ora 'nti stu paisi. Cci su' quattru studinticchi ca fannu li giurnalisti, dicinu, e mannanu currispunnenzi a la Gazzetta di Catania, a la Sicilia, a Li Marionetti. Unu nun po' cchiù mancu ciusciàrisi lu nasu, ca sti signuri sùbitu... Nun hannu echi fari, e si divertinu a rùmpiri la testa a la genti, scrivennu tutti li minchiunarii ca succedinu, senza capiri tanti voti lu mali ca fannu. (A so' mogghi) Ti nni pirsuadi ora pirchì l'haiu pigghiatu ccu li boni a cummari Rosa e a so' maritu?

Lu Cavaleri     – La signura si ha 'ntirissatu?... Divi pirdunari lu disturba.

D.'Nzina          – Tu, caru cavaleri, tanta pacenzia nun haiu quannu vidu li cosi storti. E poi, nun sapiti chi lingua ha dda fimmina!

Don Neli         – Iu l'ammiru. Quannu dicemu ca li viddani su' sarvaggi! Gnuranti su', e la curpa nun è di iddi, ma boni. L'hannu aduratu a lu picciriddu. 'Nti stu chianu cc'era 'na sciarra ogni jornu si quarcunu lu 'ngiuriava: Mulu!

Lu Cavaleri     – (cummossu) È stata 'na furtuna ppi me' figghiu!

Don Neli         – (doppu d'aviri statu un mumentu ad ascutari verso l'anticammira) Iddi su'! Fingiti di nun sintiri nenti di chiddu ca cci nesci di la vucca a ddda puviredda. L'affizioni e lu duluri la fannu parrari sparu.

SCENA ULTIMA

Zi' MINICU, ROSA, MUMMUZZU e DETTI.

(Rosa leni ppi manu a Mummuzzu. Truv annusi, inaspittatamenti, faccia cu faccia ccu lu cav. Gioia, Rosa e Zi' Minicu restano sbalurduti, e nun sannu chi cosa din. Rosa vaso. e rivasa a M.ummuv.u stringennusillu a lu pettu).

Lu Cavaleri     – (balbittannu) Iu vi ringraziu...

Rosa                – ('ntirrumpennulo, ccu scattu) Ott'anni nun l'aviti drcatu; nun vi ha 'mpurtatu di sapiri siddu era vivu o mortu... E ora, tutt' a 'na vota... Videmu si lu picciriddu vi ricanusci ppi patri. Lu vidi, figghiu miu; chissu è ddu scialaratu ca appi lu cori di ittàriti a la rota!

Lu Cavaleri     – (turbatissimu) Signura mia, si sapissivu ppi quali circustanzi!...

Rosa                – Haiu ittatu tanti larmi, ca nun pozzu chianciri cchiù! L'haiu adivatu ccu lu ciatu! Lu nostru nun era nostru; tuttu ppi iddu! Quannu appi la tussi cunvursiva, ca mi paria ca m'avia a ristari mortu 'ntra li vrazza, quinnici nuttati senza vidiri sonnu! E quannu appi la russania, ca nni morsiru " tanti, lu medicu tri voti a lu jornu! E doppu ca l'avemu nisciutu di li peni... Si avissivu cuscenzia, signuri cavaleri!...

Don Neli         – Zittitivi, cummari

Rosa                – Lu cavaleri sapi tuttu... Lassati fari a mia. Veni ccà Mummuzzu. Chistu è to' papa.

D.'Nzina         – Vasacci la manu.

Mummuzzu     – (facennu spadellati, a testa bassa) Ca iu!

Don Neli         – (pigghiannu unu di lì scattili ài supra la cunsolli, rapènnula e mustrannu li cosi duci) Vidi quantu beddi cosi t'ha purtatu? E chisti su' nenti... Vasacci la manu.

Lu Cavaleri     – (accustannusi a Mummuzzu) Figghiu miu!

Mummuzzu     – (c. s.)Ca iu.

Don Neli         – (a lu cavaleri che si copri desolatamenti la faccia ccu li manu) Cavaleri!... È naturali: nun v'ha vistu mai.

Rosa                – (mannannu vasuna ccu la punta ài idi fa a Mummuzzu) Figghiu spertu! Figghiu d'oru!

Don Neli         – Dunca fissamu accussì, cavaleri. Ppi ora lu piccinddu resta ccà, un misi, dui misi.

Rosa                – (intinniruta) E... so' matri? Nun lu voli vidiri so' matri?

Don Neli         – Viditi quantu siti bona! Cci l'accumpagnati vui finu a Caltanissetta. Tutti li spisi li paga lu cavaleri; e poi vi lu purtati n'autra vota ccà.

Zi' Minicu        – (a lu cavaleri) Almenu 'na vota l'annu voscenza nni l'havi a mannari, ppi la villiggiatura!

Lu Cavaleri     – Certamenti, certamenti.

Rosa                – Mi pari ca mi lu staiu vinnennu, poviru figghiu! Ca iu stissa nun sacciu comu m' haiu lassatu persuadiri! (A lu Cavaleri) Voscenza m'ha fattu pietà. Mummuzzu, vàsacci la manu a ssu signuri. (Mummuzu eseguisci, Rosa lu vasa ripitutamenti, esclamannu) Figghiu ubbidienti!

Lu Cavaleri     – (frena a stenta li lacrimi e vasa e abbrazza lu picciriddii').

D.'Nzina         – Faciti scappari li larmi punì a mia!

Don Neli         – (a so' mogghi) Lu vidi comu s'aggiustanu li cosi? Sempri ccu lu bonu. È lu me' sistema.

Zi' Minicu       – (a Rosa, vivamenti cummossu) Livamu lu 'ncomodu a lu signuri awucatu.

Don Neli         – Sugnu daveru cuntenti. Chi 'ncommudu! Ppi oggi ristati a pranzu ccu nui; facemu festa ppi Mummuzzu.

Lu Cavaleri     – Grazii, avvucatu! (Pigghia l'autru scafulu di cosi duci e mustrànnula apertu a Mummuzzu, dici): Sti cosi duci ti li manna la marna.

Mummuzu      – (affirrànnusi a la vesti di Rosa) Chista è me' matri'

Rosa                – (abbrazzànnulu e vasànnulu ccu trasportu. Surridennu di gioia) Tè'! Te'! Figghiu miu! Ssa palerà mi cumpensa di tuttu lu chiantu ca haiu fattu.

Cala la tila