Ccà, ddà, sutta, supra…

ITALO SCHIRINZI

(2014)

Cc, dd, sutta,supra...

COMMEDIA BRILLANTE

in

DUE ATTI

Versione in dialetto siciliano

della commedia Qua, l, sotto, sopra....

dello stesso autore

e mail: italoschirinzi@alice.it

cell. 340 5837903

Cc, dd, sutta, supra .....

Commedia brillante

in

due atti

di

ITALO SCHIRINZI

Personaggi:

Maril............................................................ a matri

Anselmo........................................................u patri

Cira...............................................................a figghia

Ciro...............................................................u zitu

Il dottore.......................................................u dutturi Scompagnatu

Assunta.........................................................a mugghieri du dutturi

Concetta........................................................a cammarera

Monsignore...................................................u dutturi ni la parti di Monsignuri

a mia moglie Giovanna

Cc, dd, sutta, supra.....

atto primo

La scena costituita da un salotto di un appartamento di una famiglia borghese.

L'arredamento semplice ma elegante ed composto da un divanetto, da un tavolo, possibilmente tondo, con alcune sedie intorno, qualche tappeto sul pavimento e riproduzioni di quadri famosi alle pareti. Illuminazione a piacere. Al centro la porta d'ingresso che da sull'esterno, a destra la porta relativa al reparto giorno, a sinistra quella relativa al bagno ed al reparto notte.

L'azione si svolge ai giorni nostri nella citt di Catania.

Ogni altro elemento scenico, che pu essere aggiunto, utilizzando l'eventuale ampiezza del palcoscenico, deve essere in linea con le caratteristiche del suddetto ambiente. L'et e le caratteristiche dei personaggi si rilevano facilmente dal testo della commedia e dai loro ruoli. Concetta pu avere qualunque et.

Scena prima

(Maril, Concetta, Cira, quindi, Anselmo)

Maril: Concetta, m'avissi a preparari nu beddu brodinu pirch oggi mi vogghiu manteniri 'n pocu leggiera.

Concetta: (Ha un foglietto in mano) Pp'u signor Anselmo chi preparu inveci a solita minestra?

Maril: No. Facci dui fili di spaghetti ppi nun lassallu cc'u stomacu vacanti ma cc'u sugu mi raccumannu di nun esagerari.

Concetta: Pp'a signorina Cira e pp'u so zitu iu ci fici dui ova sbattuti cu 'n pocu di marsala a li voti i carusi decidunu di fari l'amuri.

Maril: Chiddu ca decidunu di fari i carusi a tia nun ti interessa, cara Concetta. Tu nun c'ha gghiri fora d'u seminatu, gioia mia.

Concetta: U capii, vah! Allura megghiu ca ci fazzu dui spaghetti puru a iddi. Signura, si nun c'havi autri ordini da darimi iu mi nni vaiu subbitu a fari a spisa.

Maril: Vai, vai e ricordati di passari da lu furnaru a ritirari u pani grattatu ppi fari i purpetta.

Concetta: Mi scrissi tuttu nta stu pezzu di carta, accuss sugnu sicura ca nun mi scordu nenti (Esce di scena).

Cira: (Entra) Iu nun ni pozzu chi di fari sta vita. Nun ni pozzu chi. Nun mi pozzu sacrificari a l'infinitu. C'haiu dirittu puru iu ad aviri 'n pocu di paci e di serenit. Iu travagghiu, travagghiu ma nun godu mai di nenti.

Maril: Cira, dammi retta. E' megghiu pinsari a la saluti, inveci d'u travagghiu. Da 'n pocu di tempu tu si troppu agitata, figghia mia. Nun puoi mettiri a rischiu a to saluti ppi gghiri tuttu u jornu appressu a la farmacia. Fatti sostituiri da to patri e pigghiti qualchi jornu di riposu specialmenti ora ca u to zitu in licenza premiu.

Cira: Mamma, nun u pinseri d'a farmacia ca mi stressa.

Maril: Chi autru c' ca t'angustia, gioia mia? A propositu, stamatina ncuntrai u dutturi Scompagnatu e mi dissi ca ora ti veni a truvari. Pirch nun ci 'u chiedi a iddu qualchi cunsigghiu? Stu dutturi tantu bravu, disponibili e nun si risparmia mai.

Cira: Si. Ppi essiri bravu, bravu! Ma nun c'havi a bacchetta magica ppi risolviri qualsiasi problema.

Maril: A li voti basta pocu ppi turnari a essiri serena. Si tu ci dici chiddu ca ti senti, iddu ti dici subbitu chiddu ca chi megghiu fari. U to zitu nun si visti ancora stamatina?

Cira: Chiddu sta facennnu u diavulu a quattru pp'attruvari u versu di farisi trasferiri a Catania.

Maril: Havi raggiuni, mischineddu. Avirici a zita a Catania e travagghiari a Milano na cosa angoscianti ppi iddu.

Cira: Ma chi angoscianti....! Si vuleva u problema u risolveva prima.

Maril: Si sta facennu u diavulu a quattru pp'aviri u trasferimentu, nun si pu diri ca si nni sta cu li manu n manu, mischineddu.

Cira: Dicu iu: si tutti i tentativi ca fici finu a ora ienu sempri a vuotu, pirch si misi n testa ca chistu ci pu aviri inveci 'n effettu positivu? Pirch, pirchi?

Maril: Chi nni sacciu iu pirch?

Cira: Secunnu mia si sbagghia perci facissi megghiu a nun fari confusioni e ad accettari a situazioni ppi chidda ca .

Maril: Accettari a situazioni accuss com' ora?

Cira: Si, si. Accuss com' ora!

Maril: Iu nun ti capisciu. Allura tu preferisci avirici u zitu luntanu inveci d'avillu vicinu?

Cira: No. Chistu no. Iu nun vuleva dari st'impressioni. U fattu ca oramai m'abbituai ad avirici u zitu luntanu e ora u sulu pinseri ca mi tocca cangiari i me abbitudini mi fa veniri a nirvusa.

Maril: 'N motivu di chi ppi parrarini cc'u dutturi. Chista na sindromi preoccupanti, gioia mia. Di stu passu tu quannu ti la formi na famigghia? Tu hai bisognu ca u to zitu ti sta vicinu. Autru ca chiacchiari! Hai bisognu di 'n omu ca ti cunforta, ca t'accarizza, ca ti fa sntiri importanti, tu hai bisognu di 'n omu ca....., Cira, tu hai bisognu di 'n omu.... gioia mia.

Cira: Mamma, nun cuminciari a fari puru tu di sti discorsi. Iu haiu bisognu sulamenti ca mi lassati n paci. Iu nun ni vogghiu chi sapiri di promissi inutili, di trasferimenti ca nun s'avverunu, di progetti matrimoniali campati n aria, di spiranzi ca vannu tutti delusi.

Maril: Quannu dici sti cosi a mia....mi chianci u cori, figghia bedda.

Cira: Mi dispiaci puru a mi ma chista a verit. Si iu avissi u curaggiu di fallu ti giuru ca n quattru e quattr'ottu mi nni liberassi e..... bona notti a i sunaturi.

Maril: Muta, muta, statti muta!

Cira: Perch m'haiu a stari muta?

Maril: Statti muta ca sta arrivannu to patri.

Anselmo: (Entra)Pirch s'ha' stari muta? Chi c'aviti ppi casu qualchi segretu vuatri dui?

Maril: Ma quali segretu! Tantu anchi si parrassi davanti a tia tu nun ci capissi nenti u stissu.

Anselmo: Eh, gi, iu nun capisciu mai nenti. Iu sugnu scemu, veru? Siti vuatri inveci ca vi tiniti tuttu dintra a panza e ca nun mi faciti capiri nenti.

Cira: Pap, era sulu 'n discorsu fra nuatri fimmini. Nun stava dicennu cosi mportanti iu.

Anselmo: Pp'a strada ncuntrai a Ciro e mi dissi ca stava iennu a truvari alcuni amici so' d'u Distrettu Militari. E' stranu stu carusu! Inveci di passari cc'a so zita sti pochi jorna di pirmissu ca c'havi, si ni va n giru a salutari l'amici d'u Distrettu Militari.

Maril: Ciro sta circannu di sapiri chiddu ca pu fari pp'aviri u trasferimentu a Catania.

Anselmo: Ah, si? Ah! Allura tantu di cappeddu! Vuoli diri ca ci teni tantu a nostra figghia e ca c'havi vogghia di maritarisi prestu, u giuvinottu.

Cira: Tantu di cappeddu a cui? Si a mia ci tineva veramenti na soluzioni 'a truvava prima.

Anselmo: Ma comu? U to zitu nun vidi l'ura di ricongiungirisi cu tia e tu nun si cuntenta?

Cira: Cu' t'u dissi ca nun sugnu cuntenta. Iu filici sugnu. Nun si vidi ca sugnu filici? Dopu sett'anni di fidanzamentu nun vidu l'ura ca 'u trasferisciunu a Catania pp'avillu tutti i jorna fra li pedi.

Anselmo: Iu nun ti capisciu, figghia mia. Iu nun ti capisciu.

Maril: Tu nun puoi capiri pirch nun canusci l'animu femminili. Tu certi sfumaturi nun sai mancu unni stannu di casa. Ni sacciu qualchicosa iu ca da quarant'anni soffru n silenziu ppi nun dariti 'n dispiaceri a tia.

Anselmo: Chi dispiaceri m'hai a dari a mia?

Maril: Lassamu perdiri ppi carit. 'U sacciu iu quantu pisanti avirici u maritu sempri accantu. Mai 'n momentu di libert, mai 'n momentu di svagu.... cu l'amichi mei, mai 'n momentu di.... privacy. Chi ruttura di....!

Anselmo: Ma chi stai dicennu, Maril? Chi si mbriaca, bedda?

Maril: Cira c'havi raggiuni a essiri preoccupata. Idda oramai c'havi i so' abbitudini di vita, godi di la so libert e nun facili abbituarisi a la presenza d'u zitu. Nun facili abbituarsi a la continua presenza ni la propria vita di na pirsuna estranea.

Anselmo: Si accuss allura pirch ci si fici zita?

Cira: Iu mi fici zita pirch cu Ciro mi vuleva maritari. Ma tanti anni di luntananza a picca a picca m'u ficiru cascari d'u cori e ora iu nun sacciu chi chiddu ca haiu a fari.

Anselmo: Comu, comu? Dopu sett'anni di fidanzamentu nun sai chiddu ca hai a fari? Si dopu sett'anni ti lassi cu to zitu a genti chi pu diri? Chi pu diri a genti? Tu na cosa sula puoi fari, bedda, una sula: t'hai a maritari cu Ciro e basta!

Cira: Stai tranquillu, pap, appena a Ciro u trasferisciunu a Catania, iu ppi fariti cuntentu mi maritu.

Anselmo: Eccu, brava! Chista a megghiu soluzioni.

Maril: Chsiti sunu i sfumaturi ca tu nun puoi capiri. Perci ci dissi a Cira di starisi muta.

Scena seconda

(Anselmo, Maril, Cira, Concetta e dottore)

Concetta: (Entra ) Signura, c' u dutturi Scompagnatu.

Maril: Chi vinni sulu u dutturi?

Concetta: Si, si. Scompagnatu .

Maril: Chistu u sacciu, Concetta, ma iu ti chiesi si u dutturi Scompagnatu vinni sulu oppuru assemi a so mugghieri Assunta?

Concetta: No, no. U dutturi scompagnatu vinni.

Maril: Allura sulu ?

Concetta: Sssignura, sulu .

Maril: Senza a mugghieri?

Concetta: Scompagnatu .

Maril: Va beni, va beni, vah! Fallu trsiri.

Concetta: S'accumudassi, dutturi, lei ..... scompagnatu, veru? (Esce senza ricevere risposta).

Dottore: (Entra) Buongiornu. Scusati u ritardu ma circai di fari chi prestu possibili.

Anselmo: Buongiornu, dutturi. (Sorpreso) Chi c' qualcunu ca malatu nta sta casa?

Maril: Si. Tu.

Anselmo: Iu? Iu nenti sacciu.

Maril: Tu nun sai mai nenti.

Dottore: Ppi diri a verit a mia nuddu mi dissi ca u signor Anselmo stava mali.

Anselmo: Dutturi, nun si facissi maravigghia, mancu a mia mi dissiru nenti. Sti dui fimmini di munnu c'hannu i segreti e a mia nun mi fannu sapiri mai nenti. Mancu si mi sentu mali mi fannu sapiri nta sta casa.

Dottore: Vinissi, vinissi vah! Mi facissi vidiri a lingua.

Anselmo: Pirch c'haiu a fari vidiri a lingua iu?

Dottore: Avanti, vah! Mi facissi vidiri a lingua. Mi ci facissi dari na taliata...

Anselmo: No. Iu a me lingua a lei senza motivu nun ci 'a fazzu vidiri.

Cira: Pap, facci vidiri a lingua o dutturi e falla finita, ppi favuri.

Anselmo: (Mostra la lingua al dottore ) Mi....! Sta casa mi pari na jaggia di matti.

Dottore: Ah, nenti, nenti . Nun na cosa gravi. Si pigghiassi 'n biccheri di ogghiu di rgginu e fra qualchi jornu si rimetti tuttu a postu.

Anselmo: 'N biccheri di ogghiu di rgginu m'haiu a pigghiari? Chi turnanu n'autra vota i tempi d'u Fasciu?

Cira: Pap, ascuta chiddu ca ti dici u dutturi e nun fari commenti inutili.

Maril: Dutturi, si lei mi permetti, iu m'u portu dda banna a me maritu e ci 'u fazzu pigghiari subbitu l'ogghiu di rgginu si no finisci ca chistu mi s'ammala seriamenti.

Anselmo: Iu l'ogghiu di rigginu nun m'u vogghiu piggghiari, l'ogghiu di rgginu nun lu vogghiu.Nun lu vogghiu.

Maril: (Con tono autoritario ) Chi dicisti, tu? Iu nun ntisi nenti da st'oricchia.

Anselmo: M'u pigghiu!

Maril: Ah, mi pareva! (Escono entrambi).

Dottore: Mi dispiaci ppi so patri, mischinu, ma era u minimu ca puteva fari ppi nun cuntraddiri a signura Maril.

Cira: Nun si preoccupassi, dutturi. A l'et so 'n biccheri di ogghiu di rgginu a me patri ci fa sicuramenti beni. Sugnu iu inveci ca staiu mali, sugnu iu ca c'haiu 'n pisu cc, supra o stomacu. Sugnu iu ca soffru e ca chaiu bisognu di l'aiutu so.

Dottore: Chi si senti, signurina?

Cira: Mi sentu comu na pignata ca ugghi mentri aspetta ca qualchedunu ci cala a pasta.

Dottore Iu vuleva sapiri chi sintomi c'havi lei.

Cira: Angoscia, dutturi, angoscia. Iu sugnu preoccupata, a notti dormu picca e mali. Haiu a testa ca mi scoppia e u cori ca m'abballa.

Dottore: Qual secunnu lei a causa apparenti di tuttu stu malessiri so?

Cira: U me zitu si misi n testa di farisi trasferiri a Catania e ora iu nun haiu abbentu.....

Dottore: Dopu tanti anni era ura ca si decidissi a fallu. Anzi, secunnu mia l'ava a fari prima.

Cira: Chiddu ca dicu puru iu. Dopu sett'anni.... ci pensa ora o so trasferimentu?

Dottore: Comu si dici? Megghiu tardu ca mai. Si lei appi pacenzia finu a ora....

Cira: Eh, no, dutturi, no. Megghiu mai ca.... troppu tardu. Ogni cosa a so tempu.

Dottore: Mi pari di capiri ca sta cosa a lei nun ci fa tantu piaciri. Nun ci scunfinfira tantu, vah!

Cira: Ppi nenti. Si l'immagina lei chi piaciri ppi mia avirici u zitu tutti i giorni fra li pedi.

Dottore: Si vogghiu essiri sinceru mancu a mia mi fa piaciri.

Cira: Mancu a lei ci fa piaciri?

Dottore: Nzu. No. Mancu a mia.

Cira: Si nun sugnu indiscreta ci pozzu chiediri pirch nun ci fa piaciri a lei?

Dottore: E' megghiu di no, signurina. E' na cosa ca iu ci dissi accuss senza pinsarici dui voti.

Cira: Importanti ca lei sta cosa 'a dissi.

Dottore: Si a lei ci fa piaciri sintilla iu ci la pozzu anchi ripetiri n'autra vota.

Cira: Damuci tempu o tempu, dutturi. Iu ora sugnu preoccupata pirch nun vulissi ca o me zitu ci vinissi ntesta la strana idea di fari l'amuri cu mia.

Dottore: Dopu tanti misi di luntananza chista na cosa ca pu anchi succediri.

Cira: Ah, no! Chistu no! Nta stu momentu iu nun lu puzzu cuntintari. Iu staiu riflettennu supra a chiddu ca chi megghiu fari e nun c'haiu vogghia di fari certi cosi. Lei chi cunsigghiu mi duna, dutturi? Chi mi consigghia di fari?

Dottore: Signurina, si i cosi stannu comu dici lei, secunnu mia megghiu darici 'n tagghiu nettu.

Cira: Scanzatini! 'N tagghiu nettu c'haiu a dari? Mi....! Sulu a pinsarici staiu trimannu tutta.

Dottore: Si, si. 'N tagghiu nettu c'ha' dari e cu' n'appi, n'appi de cassati di Pasqua.

Cira: Nettu? Matri! 'N tagghiu nettu c'haiu a dari? Zac! a iddu? (Fa la mossa di tagliare....)

Dottore: No, a iddu, ppi carit! Scanzatini! Darici 'n tagghiu nettu 'o vostru fidanzamentu.

Cira: Ah, 'o fidanzamentu? Mi! Stava sudannu fridda. Ma cc casca u sceccu. Si dopu sett' anni iu rumpu u me fidanzamentu cu Ciro ci dugnu 'n dispiaciri a me patri. Me patri 'n omu a l'antica e pensa ca u me primu zitu havi a essiri l'ultimu e havi a divintari puru me maritu. A Ciro poi ci s'affiziunau e 'u cunsiddira quasi comu 'n figghiu. Arrivati a stu puntu iu chi pozzu fari? A curpa, per, puru mia pirch iu a Milano nun ci vuosi iri mai.

Dottore: Ah, si putissi ci issi iu a Milano. Iu assemi a lei....di cursa ci issi a Milano!

Cira: Pirch ni nn'ham'a gghiri a Milano si nuatri dui putemu stari tranquillamenti cc?

Dottore: A li voti megghiu suffriri n silenziu e nun fari parrari u cori, signurina mia.

Cira: Ma lei nun gi maritatu?

Dottore: Propriu pirch sugnu maritatu mi nni issi di cursa a Milano. Luntanu, luntanu, u chi luntanu possibili di cc mi nni issi. Cu me mugghieri iu nun ci vaiu chi d'accordu. Anzi, a diri a verit, iu e me mugghieri nun hamu iutu mai d'accordu. Ma ora..... peggiu di peggiu, cara signurina. N'accapigghiamu sempri comu i pizzisi.

Cira: A quantu pari puru lei incasinatu cu l'amuri?

Dottore: E comu! Da qualchi annu iu e me mugghieri vivemu n casa comu dui ca sunu gi spartuti. Nun c' chi simpatia, nun c' chi amuri fra nuatri, c' sulu rabbia e risentimentu ppi chiddu ca puteva essiri e inveci nun ha statu. Ma lassamu perdiri stu discorsu si no finisci ca l' annoiu.

Cira: No, no. Lei nun m'annoia affattu. A mia mi piaci sntiri certi cosi. A vidirivi assemi una, per, s'inganna. Pariti na coppia affiatata, na coppia unita.

Dottore: Facemu a recita ppi salvari l'apparenzi a l'occhiu di la genti. Ma in casa...... eh! Nta me casa a temperatura sempri suttazzeru.

Cira: Pirch nun ci l'aviti i termosifoni?

Dottore: Ci l'avemu i termosifoni. Ma n casa mia c' u gelu de' sentimenti, cara mia.

Cira: Ah! Allura pirch nun chiedi subbitu u divorziu?

Dottore: Me mugghieri Assunta, farmacista comu a lei e, nuzzintedda, vulissi travagghiari ma purtroppu ancora disoccupata. A idda u travagghiu ci piaci chi di ogni autra cosa e si fissau ca prima o dopu l'ha' truvari. E nun s'arrenni. E, siccomu havi paura d'u futuru, mi dissi ca, finu a quannu nun trova lavoru, nun mi cuncedi u divorziu.

Cira: U capii, vah! So mugghieri Assunta una di quelle...

Dottore: No, no! Ppi carit. Ppi chiddu ca ni sacciu iu nun arrivau ancora a stu puntu.

Ciro: Iu diceva: forsi so mugghieri una di quelle donne... ca pensunu ca u matrimoniu havi a durari finu a quannu la morti.... nun vi separi.

Dottore: Lei c'havi raggiuni, ma iu nun pozzu arrivari a na soluzioni accuss drastica ppi liberarimi n quattru e quattr'ottu di me mugghieri.

Cira: Chi capiu lei? Iu voleva diri ca forsi so mugghieri nun vuoli sciogghiri u matrimoniu mentri ancora in vita pirch raggiuna comu a me matri, ca cattolica osservanti.

Dottore: Ah! Ora 'u capii chiddu ca vuleva diri lei. Cc ci fu 'n qui pro quo di sbagghiu.

Maril: (Entra) Mamma mia quanti smorfii ppi pigghiarisi n'anticchia di ogghiu di rgginu! Quasi quasi mi tuccava di sciarriarimi cu to patri. Mancu si s'ava a pigghiari na purga. Uh!

Cira: Mamma, l'ogghiu di rgginu na purga.

Maril: Appuntu.

Dottore: Ora 'u vidi lei comu ci fa beni. L'ogghiu di rgginu ppi natura so 'n prodottu... 'n prodottu....

Maril: Lubrificanti.

Dottore: Naturali.

Maril: Lubrificanti naturali.

Dottore: Naturali.

Maril: Me maritu, ca 'n pocu antiquatu, fici resistenza pirch inveci di l'ogghiu di rgginu preferiva pigghiarisi u sali ngrisi.

Dottore: Si 'u sapeva prima ci 'u cunsigghiava iu stissu di pigghiarisi u sali ngrisi.

Maril: Nun si preoccupassi, dutturi, appena me maritu s'arripigghia da la botta di l'ogghiu di rgginu, ci dugnu subbitu u sali ngrisi e accuss 'u fazzu cuntentu.

Cira: Ma chi dici, mamma, accuss ddu pover'omu 'u manni drittu drittu o campusantu.

Dottore: Si a so maritu lei 'u manna o campusantu puru u so matrimoniu finisci.

Maril: U matrimoniu havi a durari finu a quannu a morti nun ni separa.

Dottore: Finu a quannu a morti... naturali nun vi separa.

Maril: Naturali!

Dottore: Appuntu, naturali!

Anselmo: (Attraversa di corsa il palcoscenico reggendosi i pantaloni con le mani).

Dottore: (Si meraviglia ) Di gi?

Cira: ( ) Di gi?

Maril: (Pausa) Di gi!

Cira: Mamma, nun ca ppi casu esagerasti cu l'ogghiu di rgginu?

Dottore: Signura, vinissi cc, mi taliassi nta l'occhi. Ppi darici l'ogghiu di rgginu a so maritu lei si serviu di 'n biccheri nicu nicu, speru, da vinu, veru? Da vinu?

Maril: Da vinu? No. Da birra. 'N bucali chinu, chinu ci nni desi iu.

Cira: Mamma mia! Nun mi diri ca ci dasti 'n bucali chinu di ogghiu di rgginu?

Maril: Chi nni sapeva iu? Iu pp'u so beni 'u fici.

Dottore: Signura, mi raccumannnu, ora 'u facissi biviri tantu a so maritu, si no va a finiri ca a forza di....iri.......dd banna, si disidrata tuttu ddu cristianu.

Maril: Chi c'haiu a fari biviri tanta birra?

Dottore: No. Acqua, acqua c'ha' dari. Si no cc'a birra si mbriaca, mischineddu.

Maril: Intantu vaiu a vidiri si c'havi bisognu di aiutu (Esce).

Dottore: Ci issi, ci issi, signura e....vidissi. Si iu sapeva tantu.....Beh! Signurina, ppi com'ora iu la saluto e si havi bisognu di mia nun facissi cumplimenti, mi chiamassi a qualunqu ora d'u jornu o.... anchi di la notti (Esce).

Cira: La ringraziu pp'a so disponibilit, dutturi.

Scena terza

(Ciro e Cira)

(Ciro, milanese di nascita, entra , guarda Cira, si ferma, allarga le braccia e...).

Ciro: Cira!

Cira: (Sta al gioco) Ciro!

Ciro: Cira!

Cira: Ciro!

Ciro: Cira, Cira, Cira!

Cira: Ciro, Ciro, Ciro!

Ciro: Quanto sei bella, Cira! Quanto sei bella......! Sei proprio bella, bella, bella....

Cira: E tu quantu si, Ciro! Quantu si!

Ciro: Quanto sono?

Cira: Tu si...tantu! Tantu! Si troppu! Ciro, tu si 'n fagottu. Avissi a perdiri almenu qualchi chilu ppi livariti dda panza ca ti porti appressu.

Ciro: La pancia? Ah, la pancia? Credevo che tu mi volessi fare un complimento.

Cira: Pirch t'ava a fari 'n cumplimentu iu?

Ciro: Cos tanto per ricambiare quello che ti ho fatto io.

Cira: Stamatina nun ci nn'haiu vogghia di fari cumplimenti pirch haiu autru pp'a testa.

Ciro: Va bene, va bene, non ti preoccupare, vuole dire che il complimento me lo fai quando ci ne hai voglia e ti senti pi tranquilla.

Cira: A propositu, Ciro!

Ciro: Si?

Cira: Chi ?

Ciro: Come chi ? Tu hai detto: a proposito Ciro!

Cira: Io dissi Ciro, pirch ti chiamai.

Ciro: Tu mi hai chiamato ed io ho risposto subito: si?

Cira: S, cosa?

Ciro: S? Come a dire s? nel senso di s?

Cira: Pirch, quannu una ti chiama, tu arrispunni subbitu: s?

Ciro: Perch se ti chiamo io, tu come rispondi?

Cira: (Con tono rozzo e molto aspro) Chi vuoi?

Ciro: Io? Niente.

Cira: Si nun vuoi nenti pirch mi chiami? Addivintasti 'n omu insopportabili. Ora semu arrivati o puntu ca mi chiami anchi senza na raggiuni, tantu ppi darimi noia.

Ciro: Il mio era solo un esempio per fare... un esempio. Io non ti ho chiamato veramente. Io ho detto: se ti chiamo. Ho fatto solo un'ipotesi di chiamata e tu mi hai risposto:

Cira: (Con lo stesso tono di prima ) Chi vuoi?

Ciro: (Risentito) Io non voglio niente. Te l'ho gi detto che non voglio niente. Sei tu che hai chiamato me ed io ho risposto: si? Non te lo ricordi pi?

Cira: Tu arrispunni s, accuss..... senza mancu sapiri pirch una ti chiama?

Ciro: Un momento, un momento. Cominciamo tutto daccapo se no va a finire che ci confondiamo e non ci capiamo pi. Tu hai detto: Ciro! Ed io ho risposto: si? Tu hai detto: Ciro! Ed io subito: si? Hai capito ora?

Cira: Ah! Tu dicisti si di dumanna?

Ciro: Si!

Cira: Interrogativu?

Ciro: No, esclamativo.

Cira: Interrogativu o esclamativu?

Ciro: Esclamativo.

Cira: Allura pirch prima dicisti ca era si di dumanna? Chi cangiasti gi idea? Tu si u solitu mbrugghiuni. U solitu indecisu. Prima dici na cosa e subbitu dopu t'a rimangi. Iu nun ni pozzu chi di fari sta vita. Nun ni pozzu chi di la tu bedda faccia tosta.

Ciro: Un momento, un momento. Io quello che ho detto non me lo rimangio. Forse non ci siamo capiti bene. Cominciamo tutto daccapo che meglio. Tu mi hai detto... Ciro!

Cira: Iu ti dissi: Ciro! E tu comu m'arrispunnisti? Avanti vah, dimmi comu m'arrispunnisti?

Ciro: Io ho detto: si? Di domanda.

Cira: Interrogativu?

Ciro: Ed io ti ho risposto: si, esclamativo.

Cira: Interrogativu.

Ciro: No. Esclamativo.

Cira: Ma tu accuss mi vuoi fari mpazziri stamatina? Interrogativu, esclamativu nun lu sai mancu tu chiddu ca dici.

Ciro: Tu mi hai detto: Ciro! Ed io ho risposto: si? Poi tu mi hai domandato: interrogativo? Ed io ti ho risposto si esclamativo per confermarti che il mio primo si? era interrogativo. Hai capito ora dove sta il busillis? Un si, esclamativo, per dire che quell'altro si , quello di prima, era interrogativo. Mi sono spiegato ora? Eh!

Cira: Si, si, si, si..., ti spiegasti, ti spiegasti, ma iu nun mi la sentu chi di fari sta vita, nun mi la sentu chi, puntu.

Ciro: Interrogativo?

Cira: No. Esclamativu, esclamativu, ca ti pigghiassi 'n accidenti, a tia! Nun ni pozzu chi di sentiriti fari sti discorsi senza sensu. Cch'i to' sofismi mi fai vniri u duluri di testa.

Ciro: Va bene, va bene. Non ti arrabbiare, gioia. Non ti arrabbiare. Non importa se il si interrogativo o esclamativo, importanti che siamo d'accordo. Per fortuna fra noi due c' una intesa perfetta, noi ci capiamo subito... al volo. A noi ci basta la parola....

Cira: Ciro!

Ciro: Si? (Conciliante ) Interrogativo.

Cira: Chi vulemu fari?

Ciro: Che ne so io cosa vogliamo fare?

Cira: Tu nun sai mai nenti. Tu caschi sempri de' nuvuli. Cc hamu a pigghiari na decisioni, n'hamu a chiariri l'idei na vota ppi sempri pirch nun chi possibili cuntinuari accuss. Havi gi sett'anni ca semu ziti, iu mi diplomai, mi laureai e tu si ancora a Milano ca aspetti u trasferimentu.

Ciro: Se il trasferimento non me lo danno io che ci posso fare? Se dipendesse da me sarebbe tutto pi facile ma purtroppo non cos. Ci sono di mezzo i superiori interessi della Nazione.

Cira: Quali sunu sti interessi?

Ciro: Quali sono sinceramente non te lo so dire ma so per certo che ci sono e come!

Cira: Allura 'u sai chi ti dicu? Ca a sti condizioni nun m'a sentu di maritarimi pirch iu a viduva bianca nun la vogghiu fari.

Ciro: Hai ragione. Ma se tu fossi meno ostinata potremmo risolvere subito il problema.

Cira: Comu?

Ciro: E' semplice. Lascia il lavoro della farmacia, ci sposiamo e te ne vieni a stare con me a Milano. Milano bella, sai? Milano grande, Milano ..... Milano. Altro che.....

Cira: Chi nnicchi, nnacchi e tabbaccheri di lignu. Iu a Milano nun ci vegnu mancu morta.

Ciro: Come si vede che tu Milano non la conosci bene.

Cira: Vulissi sapiri chi ci fazzu iu a Milano cc'a me laurea n farmacia?

Ciro: Come che ci fai? Ci fai la casalinga, no? Come fa la moglie del dottore, che ancora disoccupata ma una donna felice. Tu non lo sai quant' bello fare la casalinga. Specialmente a Milano. Milano ....bella. Milano grande. Milano .....Milano! Se tu fai la casalinga puoi fare il comodo tuo e non devi rendere conto a nessuno. Quando ti va di pulire, pulisci. Quando ti va lavare, lavi. Quando ti va di stirare, stiri...Tu puoi lavare, stirare, pulire, tutto il santo giorno, a piacere tuo senza che nessuno ti dice niente. A Milano, cara mia...... che nnicche, nnacche e tabbacchiere di legno.....

Cira: Ah, 'u capii! Si vegnu a Milano pozzu lavari, stirari, pulizziari....

Ciro: Lavare, stirare, pulire...., andare al mercato a fare la spesa.... Milano bella. Milano grande. Milano .....

Cira: Milano Milano!

Ciro: Brava! Vuoi mettere Milano con Catania.....

Cira: A Milano pozzu iri puru 'o mircatu a fari a spisa, ah?

Ciro: Si, si. Puoi lavare, stirare, pulire, andare a fare la spesa, cucinare... eh! Puoi anche cucinare..... Cucinare a Milano tutta un'altra cosa. Milano .... Milano!

Cira: A la cucina nun c'ava mancu pinsatu, 'u sai?

Ciro: Che credevi che a Milano non si mangia? A Milano, cara mia.... eh!

Cira: Pirch si mangia puru a Milano?

Ciro: Eh! Eccome si mangia! Non solo a Milano ma in tutta la Lombardia. Come si mangia nella regione Lombardia tu non hai idea. Si mangia a quattro palmenti.

Cira: Iu mi crideva ca si mangiava sulu n Sicilia.

Ciro: No, no. Si mangia in tutte le regioni. In Italia tutto un mangia mangia, cara mia. In Piemonte, nel Lazio, nell'Abruzzo...eh! Ma a Milano.....

Cira: E i piatti cu' li lava?

Ciro: Chi li lava i piatti dopo che noi due abbiamo mangiato? Chi li lava i piatti?

Cira: Cu' li lava?

Ciro: Chi li lava?

Cira: Iu....., naturalmenti!

Ciro: Brava! Tu governi, rigoverni, lavi, asciughi...., vedi quante cose puoi fare se decidi di lasciare il tuo lavoro in farmacia e di venire a stare con me a Milano. Potresti essere la regina della casa. Altro che! Invece qui a Catania.....tutto il giorno in farmacia.....

Cira: Di la farmacia iu sugnu modestamenti a direttrici. La direttrici, capisci?

Ciro: Meglio! Cos tutti i pensieri sono tuoi. A tuo padre non sembrato vero di togliersi dagli impicci e di scaricare tutto su di te. Non aspettava altro che tu ti laureassi per fare la bella vita. E tu, ingenua, ci sei cascata come una pera cotta. Vieni, figlia mia, vieni, vieni a fare la direttrice nella farmacia di pap, cos io me la spasso insieme a tua madre e mi faccio qualche viaggetto di piacere. Dopo tanti anni che lavoro come un mulo... mi ci vuole un po' di riposo, no? E tu ti sei presa questa patata bollente.

Cira: Iu inveci sugnu cuntenta di fari la direttrici. Anzi sugnu filici pirch mi sentu realizzata. Iu ppi chistu studiai e ora, ca finalmenti pozzu cogghiri i frutti d'u me travagghiu, nun si tu chiddu ca mi fa cangiari idea.

Ciro: Allora dillo chiaramente che tu preferisci la farmacia a me. Se non sei disposta a lasciare il tuo lavoro e a venire con me a Milano vuole dire che non mi vuoi bene.

Cira: Iu ti vogghiu beni, ma si tu mi metti cch'i spaddi o muru, iu davanti a 'n aut aut accus estremu, chiuttostu ca lassari u me travagghiu, preferisciu rinunziari o matrimoniu.

Ciro: Tu pensi solo a te stessa, al tuo lavoro in farmacia e non ti preoccupi di me, che sto tutto l'anno solo a Milano, in mezzo alla nebbia, una nebbia fitta, che di quanto fitta spesso non si vede nemmeno se uno solo oppure in compagnia. Una nebbia....

Cira: Tu ci nascisti nmenzu a dda negghia e ora ci vulissi purtari puru a mia a costu di pirdirini pp'a strata?

Ciro: Che c'entra. Se noi due ci teniamo per mano non ci perdiamo mai.

Cira: Senti, iu ti canuscii a Catania ed cc ca vogghiu cuntinuari a viviri cu tia e cc'u me travagghiu.

Ciro: Tu fai presto a dettare legge. Ma se il Ministero non mi concede il trasferimento io che ci posso fare?

Cira: Dai i dimissioni da l'Esercitu e veni a travagghiari cu mia n farmacia. Ora c' liberu u postu d'u magazzineri. Tu putissi essiri u re di la farmacia. C' da fari l'inventariu de' medicinali n giacenza, ordinari chiddi ca sunu esauriti, eliminari chiddi scaduti......

Ciro: In farmacia posso fare queste cose?

Cira: Si! Puoi fari l'inventariu, l'ordinazioni, puoi anchi scaricari i pacchi quannnu arriva u curreri....

Ciro: Posso anche scaricare gli scatoloni?

Cira: Si! I puoi scarricari, sistemari cc, dd, sutta, supra. I puoi anchi rumpiri i scatuli....

Ciro: A chi devo rompere le scatole?

Cira: A nuddu. Puoi rumpiri i scatuli nto sensu ca li puoi grapiri ppi cuntrullari quali medicinali arrivnu e quali inveci no.

Ciro: Ah, credevo che lo dicevi in quell'altro senso.

Cira: Mamma mia, quantu si ncuttu, beddu. Stai addivintannu 'n omu insopportabili. Rumpiri i scatuli vuoli diri rumpiri i scatuli, puntu e basta.

Ciro: Interrogativo?

Cira: No. Esclamativu.

Ciro: Non ti permettere pi di rispondere a me con questo tono.

Cira: Iu t'arrispunnu comu mi pari e piaci.

Ciro: Ed io ti mando a quel paese.

Cira: E iu a ddu paisi nun ci vaiu.

Ciro: Se te lo dico io tu ci vai, e come se ci vai.....

Cira No, no e no. Iu a ddu paisi nun ci vo.

Ciro: Non ci vai? Non ci vai? Ah, beni! Allora..... ci vado io, me ne torno a Milano e ti lascio un'altra vota sola, sola a Catania.

Cira: 'U sai chi pena! Iu menu ti vidu e megghiu staiu, beddu.

Ciro: Quando la volpe non seppe arrivare all'uva disse che era ancora acerba.

Cira: Si a racina si tu allura ppi st'annu n'u putemu scurdari di biviri vinu bonu.

Scena quarta

(Ciro, Cira, Anselmo e Maril)

(Entrano i genitori di Cira. Maril sorregge il marito, che con una mano, ora la destra ora la sinistra, si regge vistosamente i pantaloni ed i due giovani riprendono a farsi le moine per fare intendere ipocritamente che si vogliono tanto bene).

Ciro: Cira!

Cira: Ciro!

Ciro: Cira!

Cira: Ciro!

Ciro: Cira, Cira, Cira!

Cira: Ciro, Ciro, Ciro!

Ciro: Quanto sei bella, Cira, quanto sei bella!

Cira: E tu quantu si str...., hum.....vuccazza mia statti zit....

Ciro: Quanto sono?

Cira: Nun insistiri si no finisci ca stavota t'u dicu veramenti chiddu ca si.

(I genitori si guardano compiaciuti di vederli cos affettuosi).

Maril: (Al marito) T'u dissi ca Cira c'era ancora.

Anselmo: Si c'era Cira c'era puru Ciro.

Maril: Ciro c' pirch c' Cira, se Cira nun c'era nun c'era mancu Ciro.

Anselmo: Ciro e Cira sunu dui corpi e n'anima sulamenti.

Maril: Cira!

Anselmo: C'era......

Maril: Cu' c'era?

Anselmo: Dicu: c'era..... na vota.....

Maril: Oh, smettila cu sti cosi! Quantu siti beddi vuatri dui, quantu siti deliziusi. Siti accuss beddi e deliziusi da fari invidia anchi a cu' vi vuoli beni. Chi nni dici tu, Anselmo?

Anselmo: Chi nni dicu iu? Dicu ca si i carusi si volunu beni giustu ca si fannu i cumplimenti. Amarisi ntu so dirittu e nuddu ci lu pu impediri.

Maril: Vuatri v'ata a fari na famigghia, unita ni la bona e ni la cattiva sorti, finu a quannu la morti nun vi separa.

Cira: Mamma, prima ca la morti ni separa nuatri n'avissimu, per, a maritari, ma prima di maritarini hamu a chiariri tanti cosi.

Maril: Quali cosi ata a chiariri?

Cira: Prima di maritarini hamu a stabiliri unni ni nni iemu a stari, unni ca fissamu a nostra residenza pirch comu semu cumminati ora nun putemu iri avanti.

Maril: Unni a vuoi fissari a residenza? A Catania, naturalmenti.

Ciro: No, signora. Noi la residenza la dobbiamo fissare invece a Milano. Sa, Milano .... grande, Milano .....bella. Milano Milano! Mica....

Maril: A Milano? Chi nnicchi, nnacchi e tabbaccheri di lignu!

Anselmo: Pirch a Milano?

Cira: Iu ci 'u dissi subbitu a Ciro ca a Milano nun ci vaiu a stari mancu morta.

Maril: Nun megghiu ca vi stabiliti a Catania? Catania .....bella. Catania .....

Anselmo: Catania .... Catania!

Cira: Si nun si chiarisci stu fattu iu sugnu disposta anchi a restari acida zitella.

Anselmo: Dopu sett'anni di fidanzamentu tu nun ti vuoi maritari chi? Ma chi dici, gioia? No, no no! Chistu mai. Vuatri dui oramai v'ata a maritari e si nicissariu a mugghieri havi a seguiri u maritu. Com' scrittu ntu libbru mastru d'u dirittu, a mugghieri......

Ciro: Fateglielo capire voi a questa testona che un suo preciso dovere quello di seguire il marito.

Maril: Si tu raggiuni nta sta manera allura ti dicu subbitu ca, di dirittu o di stortu, me figghia da Catania nun si movi.

Ciro: Bell'insegnamento che le date a vostra figlia. Il codice civile invece parla chiaro.

Cira: U codici in....civili.

Ciro: No, no, civile, civile.

Maril: Cira!

Anselmo: Ciro!

Maril: Ciro!

Anselmo: Cira! Su, circati di essiri giudiziusi e d'attruvari na via di menzu ppi salvari a crapa e i cavuli. U matrimoniu na cosa seria e nun pu dipendiri da la vostra residenza.

Cira: Pap, iu nascii a Catania e da Catania nun mi vogghiu moviri. E nun mi movu mancu ppi tuttu l'oru d'u munnu. Aviti caputu ora?

Maril: Me figghia da Catania nun si movi. Puntu.

Ciro: Interrogativo?

Maril: No. Esclamativu .

Ciro: Allora come non detto.

Anselmo: Beh, allura se la montagna non va da Maometto...., Maometto deve andare alla montagna. Si, si. C'ha' gghiri, c'ha' gghiri, caru Ciro, c' pocu da fari, Maometto ci deve andare. Maometto nun si pu rifiutari di iri a la muntagna.

Maril: Chi c'ha' gghiri a fari a settimana bianca?

Anselmo: Cui?

Maril: Maometto?

Anselmo: Chi c'entra Maometto cc'a settimana bianca?

Maril: Allura chi ci va a fari n muntagna Maometto?

Anselmo: Maril, mannaggia a tia! Se la montagna non va da... Maometto, Maometto va alla... montagna sulu 'n modu di diri, na metafora ppi significari ca nta 'n modu o nta 'n autru ni la vita bisogna vinirisi sempri incontru.....

Maril: Ca me figghia da Catania nun si movi nun 'n modu di diri ma 'n modu di..fari.

Anselmo: Ora tu statti muta ppi favuri pirch complichi sempri i cosi. (Ai due giovani) Vuatri dui, viniti cc, vicinu a mia, viniti cc. Avvicinativi e datimi na manu. (Ciro si avvicina subito, si mette alla sua destra e gli tende la mano sinistra).

Ciro: Ecco qua la mia mano, signor Anselmo.

Anselmo: Bravu! Cira, veni cc puru tu, avvicinati e dammi a to manu.

Cira: Chi c'ha' fari tu cc'a me manu, pap? Finemula cu sta sceneggiata.

Anselmo: Ti dissi di darimi a to manu, sangu di giuda. (Cira si pone alla sua sinistra e gli da la mano destra. Anselmo gliela prende con la mano destra e molla i pantaloni che gli calano senza che lui se ne renda conto). Eccu fattu. Ed ora, cari figghi mei, prumittitimi solennementi ca vuatri dui vi marit.....

Maril: Anselmo!

Anselmo: Chi c'?

Maril: (Con uno sguardo gli fa capire che gli sono scesi i pantaloni).Talia!

Anselmo: Uh! (Lascia momentaneamente le loro mani che rimangono in sospeso e si

rialza i pantaloni. Ma appena riprende le loro mani i pantaloni gli calano. Ripete pi volte la stessa operazione ) Ridatimi a vostra manu. Ed ora prumittitimi..... Maril, inveci di stari ddocu mpalata a taliari pirch nun mi duni na manu puru tu?

Maril: Chi c'ha' fari, tu, cc'a me manu?

Anselmo: Dammi na manu pp'arreggiri i me causi!

Maril: Ah! (Da dietro gli tira su i pantaloni ....). Si pirchistu ti nni dugnu puru dui! Ci pensu io a tiniriti i causi, nun ti preoccupari.

Anselmo: Ed ora prumittitimi solennementi, (A Maril i pantaloni scivolano si mano) Maril, nun ti distrairi, pensa a i pantaluni! E vuatri dui prumittitimi solennementi di vulirivi sempri beni e di circari na giusta soluzioni pp'u vostru futuru di maritu e mugghieri.

Maril: Bravu! (Applaude ma prende al volo i pantaloni che scendono).Bravu!

Anselmo: Maril!

Ciro: La possibilit di trovare una soluzione secondo me ci sarebbe. Ma ancora non ne voglio parlare per scaramanzia.

Cira: Chi possibilit c'?

Ciro: Una possibilit che difficile da realizzare, ma che tuttavia c'.

Anselmo: Difficili nun vuoli diri ca impossibili. Perci parra e videmu chiddu ca putemu fari.

Ciro: Ho saputo ufficiosamente ed in via riservata che ho buone probabilit di essere

promosso al grado di capitano. Capitano dell'Esercito Italiano.

Anselmo: Mi...! Chisti sunu cosi ca nun.... cpitanu tutti i jorna.

Ciro: Capitano..... capitano dell'Esercito Italiano!

Anselmo: Allura sti cosi cpitanu?

Ciro: Capitano, capitano.

Maril: Capitanu? Mi....! Sugnu contenta, sugnu contenta! (Fa un applauso e i pantaloni riscendono). Accidenti!

Anselmo: Maril! (La fulmina con lo sguardo)Cumplimenti! Cumplim.... (Lascia le loro mani e si piega per tirarsi su i pantaloni ma si scontra con Maril, che vorrebbe fare la stessa cosa.. Nella confusione.....). Ahi! Chi botta! Chi tistata!

Maril: Cu stu tistuni ca c'hai mi facisti rintrunari tuttu u ciriveddu.

Anselmo: Chi mi vuoi fari intendiri ora ca puru tu c'hai u ciriveddu?

Maril: Finiscila, scioccu, e reggitili da sulu..... i pantaluni. (Lascia la presa e li fa calare ).

Cira: (A Ciro) Dimmi na cosa, tu. Cchi cangia ni la nostra vita si tu inveci di stari a Milano cc'u gradu di tenenti ci stai cu chiddu di capitanu? A to promozioni nun sposta di na virgola u problema.

Ciro: E invece qualcosa pu cambiare, perch quando un ufficiale viene promosso al grado

superiore il Ministero lo pu trasferire in un'altra sede.

Cira: E 'u trasferisci giustu giustu a Catania?

Ciro: Non una cosa facile, per pu succedere.....

Cira: Nun facili, aviti sintutu? Nun facili. Perci inutili sperarici.

Ciro: Non facile ma pu accadere. Un mio amico, che prima lavorava al Ministero, mi ha dato una dritta e mi ha detto chiaro e tondo cosa ci vuole per ottenere il trasferimento a Catania.

Cira: A li favuli iu nun ci cridu chi, perci, nun mi fazzu illusioni. Nun ci scummettu mancu 'n centesimu fausu supra la rinescita di sta mprisa, ca a mia mi pari disperata.

Ciro: Tu sei troppo pessimista.

Maril: Ppi forza! Dopu sett'anni di luntananza ora a me figghia nun ci pari veru di putiri stari assemi a tia. Nun ci pari veru, nuzzintedda. Si tu 'a sapissi tutta.....!

Anselmo: N pratica chi cci vuoli ppi favuriri stu trasferimentu a Catania?

Maril: Chi cci vuoli ppi casu a..... mazzetta?

Cira: Seconnu mia nun lu sapi mancu iddu chiddu ca ci vuoli.

Ciro: Invece io lo so. Stamattina sono andato a trovare degli amici al Distretto Militare ed appena i colleghi mi hanno visto eh!..... appena mi hanno visto.....non ti dico che accoglienza mi hanno fatto..... una cosa... da lasciarti senza fiato.

Cira: Chi accoglienza ti ficiru?

Ciro: Una accoglienza molto calorosa....

Cira: Cio a diri?

Ciro: Dopo i soliti convenevoli: qua, l, sotto, sopra.....

Cira: Unni, quannu, trispiti, tavuli.....

Ciro: No, no. Trispiti e tavuli no. Qua, l, sotto, sopra....., come stai, come non stai...

Cira: Beni, grazii e tu?

Cro: No, no. Questo no. Dopo i soliti convenevoli....

Cira: Quali convenevoli?

Ciro: Qua, l, sotto, sopra...., come stai, come non stai..., che si dice, che non si dice....

Cira: Si nun si dici allura tu pirch 'u dici?

Anselmo: Cira, nun l'interrompiri mentri sta parrannu, mischineddu.

Cira: Eh, no! Accuss troppu comudu. Si dici, nun si dici e poi lassa tuttu nta n'aria....

Anselmo: Fallu finiri....Santo Iddio! ( Stacca la mano dai pantaloni ma li riprende al volo prima che essi calino del tutto...) Ci vuoli 'n pocu di pacenzia, figghia mia.

Cira: Avanti, vah, finisci e videmu comu fu l'accoglienza ca ti ficiru, accuss ni mittemu u cori n paci e n'arrizzittamu tutti.

Ciro: Appena mi hanno visto, dopo i convenevoli di rito: qua, l, sotto, sopra, come stai, come non stai, che si dice, che non si dice.... non vi dico che.... non vi dico.......

Cira: No. Ora inveci tu n'u dici. E comu si n'u dici! Si nun n'u dici iu ti dugnu na botta ntesta a tia. U capisti, beddu? Ti dugnu na botta ntesta.

Anselmo: (Alla figlia ) Sssss!

Maril: Cira!

Ciro: Dopo i convenevoli...oh, calma, eh! (Ha paura di ricevere la botta in testa) I colleghi mi hanno fatto una gran festa.

Anselmo: 'U sintisti? A Ciro ci ficiru a festa. L'amici so' ci ficiru a festa a Ciro.

Ciro: E che festa! Dopo i conv.....Chi mi chiedeva una cosa, chi me ne chiedeva un'altra..... Era tutto un chiedere.

Anselmo: Cc, dd, trispiti, tavuli.... Chi si dici, chi nun si dici..... eh, eh!

Maril: Chi nni sai tu di chiddu ca ci chiedevunu a Ciro? Chi nni sai si si dici, si nun si dici? Ora, ca 'a finiu iddu, ti ci metti tu chi convenevoli?

Anselmo: Chi mali c' si unu ci duna 'n aiutu, mischineddu? Iu vuleva sulu cullaburari.

Ciro: Una cosa cos vi assicuro che io non me l'aspettavo. Non me l'aspettavo veramente. Era tutto un chiedere.... qua, l...

Cira: Senti, ora dicci subbitu chiddu ca ti chiedevunu e falla finita.

Ciro: Mi chiedevano.......

Cira: Nun mi diri n'autra vota cc, dd, sutta, supra...comu stai, comu nun stai.... pirch ti dugnu na seggiata ntesta. Parola mia, ah? (Fa la mossa di afferrare una sedia ).

Maril: Ppi l'amuri di Dio, Cira, nun essiri violenta. Accuss rischi di sfasciari puru a seggia.

Ciro: Mi chiedevano dove presto servizio, da quanti anni sono fidanzato, come faccio a vivere lontano dalla mia fidanzata...., ma soprattutto mi chiedevano come fa la mia fidanzata a vivere lontano da me....Eh! Mi chiedevano queste ed altre cose e.... gi risate, risate....... a crepapelle, risate come ai bei tempi.

Cira: Puru tu ridevi?

Ciro: E come? Erano anni che non ridevo cos, di cuore. Erano anni che non mi facevo tante risate tutte in una volta. Ridevamo tutti come matti fino alle lacrime.

Anselmo: Cc, dd, sutta, supra.... Cori cuntentu Dio l'aiuta.

Cira: Sugnu cuntenta puru iu ca tu t'addivirtisti, facennu ridiri tutti l'autri cristiani.

Ciro: Che vuoi dire per caso che io sono un buffone?

Cira: Lassamu perdiri, vah!

Ciro: Se vuoi dire che sono un buffone, dillo pure.

Cira: Ti pregu di nun insistiri, Ciro, pirch megghiu ppi tia.

Ciro: No, no. Dillo, dillo.

Anselmo: Nun insistiri, Ciro, ascuta a mia, nun insistiri.

Ciro: Poi, saltando di palo in frasca.....

Cira: Cu' sautava di palu n frasca, tu, cu sta panza ca c'hai?

Ciro: Dopo i convenevoli di rito...ta, ta, parapap, tiritit, tirit, saltando di palo in frasca.... ..silenzio! Mi hanno fatto capire che, dopo la promozione a capitano, ho buone possibilit di essere trasferito a Catania.

Anselmo: A Catania?

Ciro: A Catania.

Cira: E, tu, ci cridi?

Ciro: Si.

Maril: Si ci cridi iddu allura c'hamu a cridiri puru nuatri.

Anselmo: Da bon militari Ciro havi a cridiri a tuttu. Credere, obbedire, combattere!

Maril: Anselmo, guarda ca ddi tempi passanu gi da 'n pezzu, grazii a Dio.

Anselmo: Ah, si? E allura pirch oggi mi dasti 'n bucali di ogghiu di rgginu?

Ciro: Per essere sicuri al cento per cento manca, per, un piccolo dettaglio, una formalit... una cosa da niente....., una quisquilia....

Cira: Chi manca? Sputa l'ossu, beddu. Chi manca?

Anselmo: Chi manca?

Maril: Chi manca?

Anselmo: Silenziu! Ci 'u chiesi gi iu chi manca.

Maril: Ah! Si ci 'u chiesi iddu allura!

Ciro: Manca....una bella raccomandazione.

Cira: Na raccumannazioni?

Anselmo: Chi generi di raccumannazioni?

Ciro: Una raccomandazione adeguata alla difficolt del caso. A Roma ci tengono molto a queste formalit. A Roma sono abituati cos. Quello che ti spetta di diritto prima o dopo te lo danno, si, si.... te lo danno ma.... giustamente te lo vogliono dare come se invece di un tuo diritto una concessione, che ti fanno per compiacere qualcuno, che conta pi di te. Per questo ci vuole la raccomandazione.

Cira: Cerca d'arrivari subbitu a la sustanza, vah! Cu' l'ha' fari sta raccumannazioni?

Anselmo: Cu' l'ha' fari ppi casu 'n parlamentari? 'N deputatu, 'n senaturi?

Ciro: Data la scarsa considerazione di cui godono i nostri politici, mi hanno detto che oggi meglio farsi raccomandare da un ecclesiastico, da un uomo di chiesa.

Maril: Da 'n parrucu?

Ciro: Di pi, di pi, molto di pi, signora.

Anselmo: A chiddi di Roma u parrucu u sulleticu ci fa. I cattigghia appena appena. Ah, ah, ah! Ppi trattari da pari a pari cu 'n Ministru ci vuoli tantu di chi, havi raggiuni Ciro. Ci vuoli 'n pezzu grossu.

Maril: 'N viscuvu?

Anselmo: Ma chi viscuvu! Fammi u piaciri! 'N viscuvu?

Ciro: Di pi, di pi, molto di pi, signori miei.

Anselmo: Di pi, di pi, molto di pi. 'U sapeva iu ca ci vuleva di chi!

Cira: Accidenti! Allura chi cci vuoli a raccumannazioni di 'n cardinali ppi fariti trasferiri a Catania?

Maril: (Meravigliata) Di 'n cardinali?

Anselmo: Di 'n cardinali! Eccu chiddu ca ci vuoli. Cc ci vuoli propriu 'n cardinali.....

Ciro: Bisogna vedere che Cardinale. I Cardinali non sono tutti uguali. Eh, no. Ci sono quelli che hanno un certo peso politico e quelli invece che non contano un c....

Anselmo: Ca nun cuntunu 'n c.... ca nun cuntunu nenti, vah!

Maril: Anselmo! Mi maravigghiu di tia.

Ciro: A Roma la raccomandazione ci sta di casa.

Cira: Chi sta nta na camira e cucina?

Ciro: La RAI, i Ministeri, sono pieni.... cos di raccomandati. Nello Stato o nel Parastato... c' posto solo per chi raccomandato.

Anselmo: Cu' 'u sapi quanti raccumannazioni arrivunu ogni jornu o Ministeru.

Ciro: Uh! Tante. Ma solo quelle importanti sono prese in considerazione. Tutte le altre vanno a finire nella spazzatura.

Cira: Nta sti pochi jorna ca si cc addivintasti espertu di raccumannazioni.

Ciro: La vita va presa per il verso giusto, se no si incazza e poi ce la fa pagare. Lo sapevi questo, tu?

Cira: No. Nun lu sapeva.

Ciro: Io l'ho scoperto stamattina al Distretto Militare. Dopo i soliti convenevoli.....

Cira: A quantu pari u Distrettu Militari na minera di notizii.

Anselmo: Ciro havi raggiuni. In Italia nun si movi fogghia d'alberu si nun c' a..... raccumannazioni.

Ciro: La raccomandazione deve essere buona. (Imita Nino Manfredi nello spot della Lavazza ) Se non buona che raccomandazione ? La raccomandazione quando buona ..... buona e pi la man....

Anselmo: (Imita Manfredi)Pi la mandi gi e pi ti tira su. (Gli calano i pantaloni).

Maril: Allura comu u caf di la vecchina?

Ciro: Se non buona la raccomandazione non serve a niente, anzi pu essere anche controproducente per il raccomandato.

Anselmo: Allura bisogna darisi da fari pp'attruvari a pirsuna giusta ca ni pu aiutari.

Maril: Parramu cu 'u parrucu e videmu chi nni dici iddu.

Anselmo: Appena possibili 'u iemu a truvari nta sacrestia. (Si tira su i pantaloni ed escono ).

Cira: 'N momentu, 'n momentu. Iu ntisi diri ca u dutturi havi 'n parenti Monsignori.

Ciro: Ah, si? Allora prima di tutto parliamo con lui. Se troviamo la raccomandazione giusta a me non mi ferma pi nessuno.

Cira: Si a tia nun ti ferma nuddu addiventi capitanu.... di longu corsu.

Ciro: Che c'entra ora questo? Io sono ufficiale di fanteria. Io sono un fante.

Cira: Di coppi?

Ciro: No. Di..... bastoni. Tu rispondi sempre come un'acida zitella.

Cira: Mi staiu allenannu ppi nun truvarimi a l'occorrenza impreparata.

Ciro: Allora tu ci pensi per davvero di rimanere zitella?

Cira: Si. Iu preferisciu arristari zitella chiuttostu ca fari a casalinga a Milano.

Scena quinta

(Concetta, Cira, Ciro, Assunta, quindi, Anselmo)

Concetta: C' a signura Assunta senza u maritu Scompagnatu.

Cira: Falla trsiri subbitu.

Concetta: Vinissi, vinissi, signura Assunta, s'accumudassi (esce).

Assunta: (Moglie del dottore, una donna abbastanza giovane e di bell'aspetto con una parlantina che incanta..... soprattutto Ciro). Bongiornu.

Cira: Bongiornu a lei, signura Assunta.

Assunta: Scusatimi si arrivu a l'improvisu ma sugnu n pinseri pirch nun haiu chi notizii di me maritu. Nisciu da casa stamatina prestu ppi na visita urgenti e di iddu si persuru i tracci. Ppi casu vinni puru cc da vuatri?

Cira: Si, si, u dutturi vinni cc ppi visitari a me patri ma poi sanu e salvu si nni iu pp'a so strata. Perci nun c' motivu di preoccuparisi.

Assunta: U signor Anselmo sta pocu beni?

Ciro: Stava poco bene ma ora, grazie a Dio, il signor Anselmo sta molto meglio.

Cira: Cu' t'u dissi a tia ca me patri sta megghiu?

Ciro: L'ho visto andare avanti e indietro per la casa ed ho pensato......

Cira: Comu o solitu to tu pigghiasti fischi ppi fiaschi.

Ciro: Da un po' di tempo tu apri la bocca solo per criticarmi.

Cira: Si unu di na cosa nun sicuru a centu ppi centu megghiu ca nun parra.

Assunta: Ppi favuri nun vi sciarriati. Nun litigati. 'U sapiti, iu nun litigu mai cu me maritu. Iu sugnu accuss sensibili ca puru i liti di l'autri cristiani mi mettunu tristizza.

Cira: (A Ciro) 'U vidi chi animu nobili c'havi a signura Assunta? Si vidi a nuatri ca ni sciarriamu addiventa tristi idda, mischinedda.

Ciro: Ma noi non abbiamo mai litigato e..... mai litigheremo.

Cira: Perci, lei, signura, pu stari tranquilla pirch nuatri nun la facemu intristiri.

Ciro: Noi due siamo una coppia affiatata. Mai uno screzio, mai una incomprensione. Ci capiamo sempre al volo. Vede, signora Assunta, se Cira decidesse di venire a stare con me a Milano, noi saremmo la coppia pi felice del mondo. Ma.... purtroppo lei da questo orecchio non ci sente e allora..... ogni tanto pu capitare.....

Cira: Ti pregu di nun battiri ancora supra stu tastu.

Ciro: Chi che batte?

Assunta: A quantu pari lei ca batti. 'U dissi ora ora a so zita.

Ciro: Io, batto? No. Per carit! Io le ho solo proposto di venire con me a Milano e lei....

Assunta: Ah, si iu putissi lassari a Sicilia ppi ghirimminni a viviri a Milano, fussi a fimmina chi filici d'u munnu! Chi ci fazzu iu cc, n Sicilia?

Ciro: Che ci fa lei in Sicilia?

Assunta: Chi ci fazzu iu n Sicilia? M'u dicissi lei chi ci fazzu.

Cira: Cci fa schifu?

Assunta: Chi cci l'havi cu mia lei, signurina?

Cira: No. Iu diceva, cci fa schifu..... a lei di stari n Sicilia?

Assunta: Vidissi signura, iu haiu a so stissa laurea n farmacia ma, o cuntrariu di lei, iu in Sicilia sugnu sulu na disoccupata senza spiranza di truvari lavoru. Perci....

Cira: Allura pirch nun si nni va a stari a Milano, lei? Milano ...

Ciro: Milano bella. Milano grande. Milano ..... Milano, che stiamo scherzando?

Assunta: A Milano iu putussi attruvari lavoru e finilla finalmenti di fari a casalinga. Chi v'haiu a diri? Iu nun mi rassegnu a fari a casalinga, avennuci nte manu na laurea n farmacia.

Ciro: Forse non le piace fare la casalinga in Sicilia, ma a Milano.....

Assunta: Pirch fari a casalinga a Milano diversu?

Cira: Certu ca diversu. Milano bella, Milano grande. Milano .... Milano. Pirchi lei nun si pigghia u trenu e si nni va subbitu a Milano? Accuss si leva da nmenzu a li pedi. Pu darisi ca dd supra, n continenti, lei attrova lavoru e si sistema ppi sempri.

Assunta: Lei dici beni, cara signura, ma cu' 'u cunvinci a me maritu a lassari la so Sicilia? Chiddu si cuntintassi di perdiri 'n occhiu di la testa chiuttostu ca trasferirsi a Milano. Cira: Ci issi lei da sula. 'U lassassi perdiri a so maritu, ascutassi a mia. Si facissi a valigia e.... via. Destinazioni: Milano senza bigliettu di ritornu e cu n'appi n'appi de cassati....

Assunta: No. Cu chi cori iu putissi lassari a me maritu sulu a Catania? Chiddu, mischinu, senza di mia nun sapissi unni iri, nun sapissi chi fari.

Cira: No, no! 'U sapissi, 'u sapissi chiddu ca havi a fari.

Assunta: Lei dici ca 'u sapissi chi fari?

Ciro: Anch'io dico che suo marito saprebbe sicuramente cosa fare.

Cira: Chi nni sai tu di so maritu?

Assunta: No, no. Me maritu tantu attaccatu a mia ca iu nun lu pozzu lassari sulu mancu ppi na jurnata. Si l'immagina lei chi tragedia fussi ppi iddu si iu decidissi di irimmini da sula a Milano.

Cira: Eh! Mi l'immaginu, mi l'immaginu...., ma si iu fussi a postu so ci pruvassi u stissu tantu ppi vidiri a so reazioni. L'omini sunu imprevedibili, cara signura.

Assunta: No, no. Ppi mia fussi comu farici 'n dispettu ca iddu nun si merita, mischinu.

Ciro: Signora, il dispetto a suo marito lei glielo fa se rimane qua non se se ne va a Milano.

Assunta: Ma chi dici, lei?

Cira: Ma chi dici, tu?

Ciro: Ho fatto solo una battuta, via!

Assunta: Appena iu m'alluntanu d'a casa a me maritu ci pigghia subbitu a nirvusa e ci cuminciunu a girari....!

Ciro: A suo marito gli girano le scatole perch pensa a quando lei ritorna.

Assunta: Chi simpaticuni ca lei, c'havi a battuta sempri pronta.

Ciro: Si, ce l'ho espressa e senza zucchero!

Cira: Si u me zitu ci piaci accuss tantu iu ci 'u mprestu volentieri a lei.

Assunta: A verit chidda ca vi dissi iu. E iu sugnu la vittima innoccenti di sta situazioni.

Cira: Si comu dici lei allura megghiu aviri pacenzia e lassari i cosi comu sunu ora.

Assunta: Ppi lei facili arrispunniri accuss. Lei a Catania c'havi u so beddu travagghiu, havi a so famiglia... Lei c'havi u zitu, ca ppi furtuna so l'accuntenta sempri pirch si pigghia pinseri ppi lei....

Cira: (Guarda Ciro con aria di rimprovero) Cu' ci 'u dissi chistu?

Ciro: Io non ho aperto bocca.

Assunta: 'U dissi iu.

Ciro: L'ha detto la signora Assunta.

Cira: (Con tono alterato) 'U sacciu benissimu ca 'u dissi a signura Assunta.

Ciro: Se lo sai perch l'hai chiesto?

Cira: Ci 'a vuoi finiri di farimi dumanni stupidi?

Ciro: Stupida caso mai sei tu, che non capisci niente.

Assunta: Ppi favuri, nun litigati. Nun litigati. 'U sapiti, iu nun litigu mai cu me maritu....

Cira: Beata a lei ca c'havi l'animu sensibili e u maritu ca ci vuoli beni.

Anselmo: (Non sapendo che c' la signora Assunta attraversa la scena per recarsi in bagno reggendosi i pantaloni con le mani. Cerca di passare inosservato ma purtroppo... )

Cira: Hum, Hum! (Un colpo di tosse) Pap, c' a signura.... c' a signura.....

Assunta: Oh, bongiornu, signor Anselmo, comu sta? Comu sta? Ntisi diri ca lei nun stava....

Anselmo: (Mostra di avere una certa urgenza ) Beni, beni. (Vorrebbe andare subito via ). Grazii a Dio ora staiu megghiu..... tantu megghiu.... (Si tira su bene i pantaloni).

Ciro: Hai visto che tuo padre sta meglio?

Cira: Statti mutu, tu. Pap, tu 'a canusci a signura, veru? 'A canusci a signura?

Anselmo: (Da segni di nervosismo e di sofferenza perch deve andare in bagno ) Si, si. Iu 'a canusciu beni a signura. (Si rivolge alla signora ) Bongiornu, lei ..... Assunta.

Assunta Comu dici?

Anselmo: Lei .... Assunta.

Assunta: (Sorpresa) Daveru?

Anselmo: Si, si. Lei Assunta. M'avvissi a pigghiari na morti subbitania si nun ci staiu dicennu a verit.

Assunta: Allura lei m'u sta dicennu seriamenti ca iu sugnu.... assunta?

Anselmo: Supra sti cosi c' pocu da scherzari. Una o Assunta o nun lu . Lei Assunta.

Cira: Pap...., pap.....

Anselmo: Sssss! Silenziu.

Assunta: Si lei dici accuss a mia mi fa filici.

Cira: Pap...., pap....

Anselmo: Pirch lei nun lu sapeva ca .... Assunta?

Assunta: Ci giuru supra l'anima santa di me matri ca nuddu finu a ora m'avvisau.

Anselmo: Allura ora ci 'u dicu iu ufficialmenti. Signura, lei Assunta.

Cira: Pap...., pap....

Assunta: Allura propriu sicuru ca sugnu assunta?

Anselmo: Lei ci pu mettiri a manu supra u focu (Guarda gli altri, toccandosi con il dito indice la tempia, come a dire: che pazza? )Iu a lei 'a canusciu da quannu era picciridda. Di lei mi nni parrava sempri a bonanima di so pap, ca era 'n granni amicu miu. Iu a lei 'a visti crisciri. Nun c' dubbiu ca lei Assunta.

Assunta: Grazii, grazii, ca u Signuri 'u benidica.

Anselmo: Pp'accuss pocu lei mi ringrazia tantu?

Cira: Pap...., pap...

Anselmo: Sssss! Silenziu!

Assunta: Quannu pozzu vniri?

Anselmo: Unni vuoli vniri lei?

Assunta: In farmacia naturalmenti.

Anselmo: Vinissi quannu vuoli.

Assunta: Dumani o dopudumani?

Anselmo: Dumani, dopudumani, a piaciri so. A farmacia tutti i jorna aperta.

Assunta: Grazii, grazii, nun finisciu mai di ringrazialla a lei. Finalmenti! Finalmenti! Sugnu assunta, assunta, iu sugnu as- sun- ta! Ah! U sapi, signor Anselmo, iu nun ci voleva cridiri, nun ci vuleva cridiri ma ora nun vidu l'ura d'accuminciariari a travagghiari. Lei oggi mi desi veramenti na bellissima notizia. Grazii, grazii! Oh! Comu sugnu cuntenta! Cuntenta, cuntenta, cuntenta sugnu! Ta, taratat, taratat, ta ta. Ta, taratat, taratat, ta ta. (A tempo di valzer, la vedova allegra, fa qualche giro su se stessa per esprimere la sua felicit e tenta di coinvolgere il signor Anselmo che, dovendo reggere con una mano i suoi pantaloni, si trova in chiara difficolt ad accettare il suo invito).

Anselmo: Chi ci pigghiau a chista? Pirch mi ringrazia tantu? Iu nun fici nenti di speciali ppi idda. E vidi comu abballa, oh!

Cira: Pap, cc ci fu 'n grossu equivocu. Forsi a signura capiu mali e pigghiau na cosa ppi n'autra. Pap, a signura pigghiau luccioli ppi lanterni.

Anselmo: Pirch a signura nun Assunta? Idda nun Assunta?

Cira: Si ca Assunta, ma a signura Assunta di nomu pirchi idda si chiama: Assunta.

Anselmo: E iu chi ci dissi ppi casu ca si chiama Genoveffa?

Assunta: No, no. Nun litigati, ppi favuri, nun litigati. E' tuttu chiaru, nun litigati, tuttu chiaru, tuttu chiaru.

Cira: Nun litigamu si no a signura Assunta si intristisci pirch idda tantu sensibili, sai?

Assunta: Scusatimi, scusatimi tutti, sugnu murtificata. Si capii mali a curpa sulamenti mia, nun pigghiativi pinseri. E' curpa mia, curpa mia. Nun dicitici nenti a me maritu, ppi favuri. Nun dicitici nenti.... Sapiti, cc'u me cugnomu purtroppu facili fari confusioni. E iu fici confusioni. Iu, iu fici confusioni, iu. Assunta o assunta? E' sulu questioni di na lettera majuscula. Sulu di na lettera majuscula....Vuatri m'aviti a scusari ma, siccomu iu sugnu disoccupata, quannu sentu diri: signura, lei assunta, iu mi scordu di tuttu, di tuttu, puru d'u nomu ca mi portu appressu e pensu......, m'immaginu...., m'illudu... si, si, m'illudu.... e comu 'n miraggiu ntu desertu vidu.... sulu u lavoru... u lavoru..... u lavoru.....vidu (va in estasi) u lavoru..... u lavoru....

Ciro: (Le batte le mani vicino al viso) Bum! Signora Assunta! Signora Assunta! Bum!

Assunta: Si?

Ciro: Sveglia! Sveglia!

Assunta: Si, si. (Sembra ancora intontita). Fu sulu curpa mia, curpa mia, nun dicitici nenti a

me maritu, nun dicitici nenti...., ppi favuri.

Anselmo: Signura Assunta, signura Assunta, mi dispiaci ppi chiddu ca successi ma fu na cosa involontaria, m'ha' cridiri. Iu nun l'avissi pronunziatu mai u so nomu cu tanta liggirizza si sulu m'immaginava di procurarici tantu duluri. Ma ora si lei permetti... cu licenza so iu mi nni vaiu subbitu dda banna ppi via di ddu bucali, ca me mugghieri usau inveci d'u biccheri. Perci ora iu l'haiu a salutari! (Esce).

Assunta: Ora iu vi levu subbitu u disturbu pirchi nun vi vogghiu arrubbari tempu prizziusu. Quannu dui ziti si volunn beni comu vi nni vuliti vuatri, puru sprecari 'n attimu piccatu mortali.

Cira: Lei na fimmina saggia e intelligenti. Lei capisci tuttu a volu e c'havi anchi nu spiccatu sensu di l'umurismu.

Ciro: Signora, se lei decide di venire a Milano me lo faccia sapere. Io mi metto fin da ora a sua completa disposizione e sar felice di farle da accompagnatore.

Assunta: La ringraziu ma, canuscennu a me maritu, nun cridu ca mi possibili vniri dd.

Cira: Mai diri mai. Lei putissi puru cangiari idea e accettari l'invitu, ca cu tantu amuri ci sta facennu u me zitu.

Assunta: A spiranza l'ultima a muriri. Beh! Allura, arrividirici. Arrividirici, nun dicitici nenti a me maritu, ppi favuri, nun dicitici nenti a iddu (esce).

Cira: Comu mai ci dicisti ca si idda veni a Milano tu ci fai volentieri da accompagnaturi?

Ciro: Sei per caso gelosa?

Cira: Gilusa iu?

Ciro: Io le volevo fare una gentilezza ma..... figurati se ho voglia di andare appresso a lei. Milano .... grande e a fare l'accompagnatore a Milano ci si stanca molto.

Scena sesta

(Ciro, Cira ed il dottore)

Dottore: Scusatimi, ntisi diri ca me mugghieri mi vinni a circari cc da vuatri.

Cira: Si. A signura vinni cc ma ora ora nisciu e si nni iu tranquillamenti pp'a so strata.

Dottore: Cu' 'u sapi quanti minzogni vi cuntau dda fimmina. Sapiti, me mugghieri pirdiu ogni cuntattu cu la realt e ora vivi sulamenti di la so immaginazioni. Lei capaci di mmintarisi qualsiasi cosa, capaci di diri tuttu e u cuntrariu di tuttu specialmenti si trova qualchedunu, ca dispostu ad ascutalla.

Cira: Dutturi nun si preoccupassi, so mugghieri nun dissi nenti di mali supra di lei. Idda ni dissi sulamenti ca ci piacissi travagghiari ppi nun fari chi a casalinga.

Ciro: Ha detto che vorrebbe mettere a frutto la sua bella laurea in farmacia......

Dottore: In effetti me mugghieri cc'u travagghiu c' fissata. Vuatri nun lu sapiti ma si qualcunu 'a ncontra pp'a strada e ci dici a bruciapilu: signura, lei Assunta, idda pensa subitu c'attruvau 'n bon' impiegu.

Cira: Successi a stissa cosa puru cu me patri ma ppi furtuna si chiarenu subbitu i cosi.

Ciro: Sua moglie ha detto che lascerebbe volentieri la Sicilia per andare a vivere a Milano.

Dottore: Ah, si? E vi dissi anchi pirch finu a ora nun lu fici?

Cira: Si. Dici ca nun lu fici pirchi lei 'n tipu chianciulinu, ca c'havi paura d'arristari sulu. 'N sustanza dici ca lei a idda ci fa pena e pirchistu nun lu pu lassari. Accuss ni dissi.

Ciro: Ci mancava poco che ci dicesse che lei mezzo scemo, lo sa?

Cira: Chistu veramenti a signura nun n'u dissi.

Ciro: Ce l'ha detto, ce l'ha detto.

Cira: 'N tutta cuscenza haiu a diri ca a signura nun n'u dissi ca u dutturi menzu scemu.

Dottore: Menu mali ca almenu chistu nun v'u dissi.

Cira: Nun n'u dissi, nun n'u dissi. N'u fici sulu capiri.

Ciro: Non che ci volesse tanto per capirlo. Ci ha fatto preciso, spiccicato l'identikit del dottore.

Dottore: Si di mia me mugghieri si fici stu giudiziu allura c' pocu da stari allegri pp'u futuru.

Cira: Dutturi, stassi tranquillu, a signura Assunta a lei nun lu lassa mai.

Dottore: Dicennumi chistu lei chi mi vuoli dari na bona o na cattiva notizia a mia?

Cira: Iu a lei ci vuleva dari sulamenti a notizia.

Ciro: Si vede a occhio nudo che la signora Assunta innamorata del dottore e... viceversa.

Cira: Da unni 'u vidi, tu?

Ciro: Lo vedo, lo vedo.

Cira: Quannu unu dici na cosa havi a purtari puru i provi.

Ciro: Che siamo in tribunale qua?

Cira: Sulu u dutturi n persona ni pu diri si tu hai raggiuni oppuru tortu. Chi nni dici, lei, dutturi? Parrassi chiaramenti. Lei ancora..... nnamuratu di so mugghieri?

Dottore: Nun facili capiri chiddu ca succedi a l'internu di na coppia. Troppu spissu i stissi protagonisti hannu l'idei cunfusi e nun rinesciunu a decifrari beni chiddu ca li riguarda direttamenti. Figuriamuni l'autri di fora. Vuatri dui, ppi fari 'n esempiu, 'u sapiti si siti supra na bona strada o si siti inveci vicinu a... 'n precipiziu?

Cira: Iu a sta dumanna nun vogghiu dari risposta.

Ciro: Se io trovo la raccomandazione giusta sono invece sicuro di essere sulla buona strada.

Cira: Sicuru sicuru nun puoi essiri mai di nenti, tu.

Dottore: A vita china di surprisi. Quannu boni e quannu tinti. Perci.....

Ciro: Che avete stamattina tutti e due? Con rispetto parlando, mi sembrate due uccelli del malaugurio.

Cira: A propositu di raccumannazioni lei, dutturi, nun c'havi nu ziu Monsignori?

Dottore: (Sorpreso) Iu? Quannu mai.

Cira: Lei, lei. Nun facissi u modestu ora, vah! ( Le fa segno di stare al gioco ) M'u dissi lei stissu l'autru jornu ca c'havi nu ziu Monsignori. Chi s'u vuoli forsi negari ora?

Dottore: Ah, gi! Iu c'haiu nu ziu Monsignori. U sapi ca quasi quasi mi l'ava gi scurdatu?

Cira: Allura lei di memoria curta .

Dottore: Lei m'ha' pirdunari si iu nun lu capii subbitu, a volu, ca c'haiu u ziu Monsignori.

Ciro: Dottore, in sostanza lei ce l'ha o non ce l'ha questo zio Monsignore?

Dottore: (Gli arriva un calcio negli stinchi da parte di Cira ) Ahi! Ci l'haiu, ci l'haiu. Certu ca ci l'haiu. Propriu comu dissi ora ora a signurina Cira.

Cira: U dutturi ci l'havi u ziu Monsignori. E chi Monsignori. 'N Mosignoruni so ziu.

Ciro: Bene! Allora cade come il cacio sui maccheroni.

Dottore: Scusassi, cu' ca casca supra i maccarruni?

Ciro: Suo zio Monsignore.

Dottore: Daveru? Lei comu fa a sapillu?

Cira: U ziu d'u dutturi na pirsuna seria e nun tipu ca casca supra i maccarruni.

Ciro: Ci cade, ci cade come il cacio, perch per noi proprio quello che ci vuole.

Cira: So ziu canusci tanti pirsuni influenti veru, dutturi, ca li canusci? (Mima un calcio).

Dottore: Si, si. Ni canusci tanti, tanti pirsuni influenti canusci. E comu i canusci!

Ciro: Suo zio conosce tutte persone...... influenzate?

Cira: Influenti no influenzati, bestia!

Dottore: Altroch se le conosce!

Cira: Scummettu ca canusci puru qualchi cardinali.

Dottore: Beh! Veramenti chistu nun ci 'u sacciu .... ahi!

Cira: (Un calcetto) Almenu 'n cardinali u canusci, no? Almenu unu 'u canusci?

Dottore: Ahi! Unu..... sulu ni canusci me ziu?

Cira: (Gli fa segno di esagerare) No!

Dottore: No! Me ziu ni canusci....quanti ni canusci me ziu?

Cira: ( C.S.)

Dottore: Tanti ni canusci, tanti. Eh! Me ziu ni canusci.... almenu tri...

Cira: (Calcio ) Sulu tri ni canusci so ziu, no?

Dottore: Ahi! No! Me ziu ni canusci chi assai di tri. Me ziu ni canusci..... almenu 'n cintinaru di cardinali. Ih!

Ciro: Un centinaio? Accipicchia! Un centinaio sono davvero tanti.

Cira: (Cala, cala ) 'N cintinaru ni canusci? Nun sunu troppi 'n cintinaru di cardinali, dutturi?

Dottore: Me ziu ni canusci cinquan......(cala cala) quaran....(cala, cala ) tren......ven... na decina, ni canusci na decina. Va beni si me ziu ni canusci na decina, signurina?

Cira: Eccu, ora va megghiu.

Dottore: Me ziu canusci na decina di cardinali. Iddu sta tuttu u jornu nmenzu a i cardinali. Si me ziu fa 'n fischiu arriva subbitu 'n cardin.....

Cira: Ora nun esageriamu, dutturi.

Dottore: Vuleva diri ca a me ziu ci basta fari na telefonata ppi mettiri tutti su l'attenti e fari grapiri qualsiasi porta. Me ziu, cu tutti ddi cardinali ca canusci 'n purtunaru.....!

Cira: Lei 'n fenomenu, dutturi. Lei 'u capiu benissimu... Oddio, ci nni vosi 'n pocu ppi capillu.... ma dai e dai a la fini 'u capiu. Quanti cardinali canusci so ziu?

Dottore: A occhiu e cruci, si lei nun c'havi nenti n cuntrariu, almenu na decina i canusci.

Cira: Bravu! Ora, comu lei sapi, u me zitu vuoli essiri trasferitu da Milano a Catania ed alcuni amici so' du Distrettu Militari ci dissiru...

Ciro: Alcuni amici miei mi hanno detto...

Cira: Alcuni amici so' ci dissiru....

Ciro: Alcuni amici miei mi hanno detto...

Dottore: (A Ciro ) Si pu sapiri chi cci dissiru l'amici so'?

Cira: E va beni, cuntinua tu, ma cerca almenu di essiri precisu cc'u dutturi.

Ciro: Alcuni amici miei del Distretto Militare, dopo i soliti convenevoli... qua, l, sotto, sopra, come stai, come non stai....

Dottore: Bene grazie e tu?

Ciro: No, no. Questo no. Dopo i soliti convenevoli... qua, l...

Dottore: Trispiti, tavuli...

Ciro: Qua, l, sotto, sopra... Che si dice, che non si dice....., mi hanno detto che per essere sicuro di ottenere il trasferimento ci vuole una buona raccomandazione possibilmente di un ecclesiastico, di un alto prelato del Vaticano.

Cira: Di 'n cardinali ppi essiri precisi.

Dottore: Ah, beni, beni! Allura u ziu Monsignori casca comu u caciu supra i maccarruni.

Ciro: Te l'ho detto che lo zio del dottore cade sempre sui maccheroni!

Cira: Statti mutu, tu. Ora si lei putissi fari 'n interventu a favuri di stu...poviru disgraziatu...

Ciro: A scanso di equivoci, il disgraziato in questione sono io, dottore.

Dottore: Si, si. Me ziu canusci 'n cardinali di chiddi... potenti, ca ci pu essiri utili all'uopu.

Ciro: Perch all'uopo? Meglio se utile a noi, no?

Dottore: Si, si. Iddu mi pari propriu u personaggiu ca fa ppi nuatri e ora ci chiedu a me ziu di fallu interveniri subbitu a favuri di stu....

Cira: Di stu poviru disgraziatu.

Ciro: Il disgraziato naturalmente sono sempre io.

Dottore: (A Cira ) A favuri d'u so zitu. Signurina, lei lassassi fari a mia e poi vidi chiddu ca ci cumminu iu o so zitu. Vidi chi ci cumminu iu. Iu capii tuttu, a volu.

Cira: Ora 'u vidi chiddu ca ti cummina a tia u dutturi.

Ciro: Dottore, se lei ha capito tutto al volo allora la cosa si pu considerare gi fatta, no?

Dottore: Lei ci pu calari a pasta. Lei pu fari cuntu di essiri gi trasferitu a Catania. Ora lei 'u vidi chiddu ca ci cumminu iu.

Cira: Ora 'u vidi chiddu ca ti cummina u dutturi a tia.

Ciro: Grazie, dottore, grazie. Lei impagabile. Oggi averci uno zio Monsignore, che cade come il cacio sui maccheroni, proprio una fortuna. E questa fortuna capitata a me.

Dottore: Aspittassi ca si concludi tuttu prima di ringraziarimi, anzamai si n'avissi poi a pntiri pp'avillu fattu troppu prestu.

Ciro: No, no. Io mi fido di lei ad occhi chiusi e brindo gi alla salute sua e anche a quella dello zio Monsignore, che non ho il piacere di conoscere. Che ti avevo detto, Cira? Con una buona raccomandazione la vita ci sorride ed io sar doppiamente felice se a..... sorridere saremo presto in tre. (Allude alla nascita di un figlio accarezzando con una mano il ventre di Cira ).

Cira: Nun diri quattru si nun ci l'hai nto saccu.

Ciro: Tre, tre, non quattro, che premura c'? E' meglio uno alla volta, no?

Dottore: Iu vi fazzu l'auguri chi sinceri di na bona rinescita totali comu spera u vostru cori.

Cira: (A Ciro ) A diri a verit u to entusiasmu mi pari 'n pocu esageratu.

Ciro: Se un fatto come questo ti lascia indifferente, vuole dire che tu non sei pi capace di gioire, non sei pi capace di apprezzare le cose belle della vita, ma la colpa non tua. La colpa delle tante delusioni, che hanno segnato la nostra vita di coppia.

Cira: Smettila ora di fari u psicolugu e di diri fissarii.

Ciro: Cira, bisogna essere ottimisti. Glielo dica anche lei, dottore?

Dottore: Iu sugnu ottimista ppi natura.

Ciro: Vedrai ora cosa ci combina il dottore, che ha lo zio Monsignore. Domani un altro altro giorno, cara mia. Domani un altro giorno.

Cira: Scupristi l'acqua caura?

Ciro: No, io ho visto Via col vento ed l'ho capito al volo che domani un altro giorno.

Cira: Puru tu 'u capisti? Ah! Allura s ca putemu stari tutti tranquilli.

Sipario

FINE DEL PRIMO ATTO

Cc, dd, sutta, supra....

atto secondo

(Scena prima)

(Anselmo, Maril, quindi Concetta)

Anselmo: (Entra in scena sventolando un foglio, attraversa la scena e infila l'altra porta ).

Maril: (Lo insegue senza successo perch Anselmo non si ferma e la cosa si ripete in senso

opposto. Finch al terzo passaggio Maril anticipa l'entrata in scena ed, appena entra Anselmo, gli punta contro una pistola giocattolo e con tono brusco gli dice:

Fermati, fermati, si no ti sparu! Fermati oppuru sparu.

Anselmo: (Alza le braccia in segno di resa). M'arrennu, m'arrennu!

Maril: Dammi subbitu ddu fogghiu.

Anselmo: Quali fogghiu?

Maril: Ddu fogghiu ca c'hai n manu.

Anselmo: Ah, u fogghiu! E ppi stu fogghiu tu fussi capaci anchi di sparari?

Maril: Puru ppi menu di chistu si fussi sicura di fari centru.

Anselmo: Ma sintiti a chista! Pp'aviri stu miseru fogghiu di carta tu fussi capaci di uccidiri a to maritu, tu fussi capaci d'addivintari nta na botta sula viduva e assassina?

Maril: Sugnu curiusa di leggiri chiddu ca c' scrittu supra ddu fogghiu. Iu sugnu to mugghieri e stu dirittu tu nun mi lu puoi negari.

Anselmo: Allura a curiosit ca ti spingi a fari chistu e ca ti arma anchi la manu contru u to prossimu chi vicinu, finu o puntu da fariti cummettiri addirittura 'n omicidiu?

Maril: Iu c'haiu dirittu di sapiri chi c' scrittu nta ddu fogghiu. Si no mi rivolgu direttamenti all'O.N.U. pp'u rispettu de' diritti umani.

Anselmo: A busta indirizzata a mia e ppi logica u primu a leggiri u bigliettu haiu a essiri iu. Chi nni sai tu? Ci ponnu essiri scritti cosi riservati ca riguardunu... la mia privacy.

Maril: Chiddu ca miu ... miu e chiddu ca u to ... puru miu perci u bigliettu l'hamu a leggiri tutti dui assemi. Fra nuatri dui nun c'hannu a essiri segreti.

Anselmo: Prima di tuttu posa subbitu dda pistola, anzamai a l'improvisu ti parti 'n corpu e fai la frittata ppi daveru.

Maril: Iu a pistola a iettu n terra sulu si tu mi duni almenu a mit di ddu fogghiu che c'hai n manu.

Anselmo: Chista na pretesa assurda. E' na forma inaccettabili di violenza privata.

Maril: Fai comu ti dissi si no premu i grillettu e n quattru e quattr'ottu ti fazzu 'n purtusu

nta panza. Unu, dui, dui e menzu, dui e menzu e n'anticchia.....

Anselmo: M'arrennu, m'arrennu... (Alza le mani in segno di resa). Mi arrendo senza condizioni.

Concetta: (Entra ) Signura, ci vuleva diri ca..... Oddio, oddio, oddio! Chi sta succidennnu nta sta casa? Chi sta succidennu? Aiutu, aiutu, aiutu!

Maril: Muta, Concetta, statti muta si no ci n' puru ppi tia....!

Anselmo: (Con voce tremula per la paura ) Concetta, stai calma, nun ti agitari, bedda. A signura Maril sta..scherzannu. Ah, ah, ah! A signura sta scherzannu.

Concetta: Sta scherzannnu cc'u focu?

Maril: Iu nun staiu scherzannu affattu. Tantu ppi essiri chiari a pistola vera e u proiettili gi n canna prontu ppi partiri ni la direzioni giusta.

Concetta: Signura, ma lei chi cci vuoli sparari veramenti a so maritu?

Maril: Certu.

Concetta: Poveru signor Anselmo! Era tantu bonu! (Si fa il segno della croce) Paci a l'anima so.

Anselmo: (Si tocca le.... parti basse e fa le corna). Ti!

Maril: E' inutili ca fai i scongiuri.

Concetta: Signura, si lei a so maritu ci vuoli sparari veramenti allura megghiu ca iu mi nni tornu subbitu n cucina. U sapi comu si dici, no? Occhiu ca nun vidi cori ca nun doli.

Maril: Si, si. Vattinni subbitu da banna, poi ti chiamu iu a cosi fatti, nun ti preoccupari.

Concetta: Signura, mi raccumannu di nun spurcari u pavimentu pirch iu ora ora 'u lavai.

Maril: Nun ti preoccupari, gioia, a me maritu u fazzu... siccu, stecchitu senza spargimentu di sangu.

Concetta: Grazii, signura, grazii, lei tantu..... bona e..... cumprinsiva cu mia.

Anselmo: Scusati si mi intromettu ni la vostra discussioni ma, cunsiddiratu ca semu ancora n tempu, nun megghiu si ni facemu a menu di.... sparari?

Concetta: Signor Anselmo, a mia mi dispiaci ppi lei ma iu nta sta casa nun cuntu nenti. Iu nun vidu, nun sentu e nun parru. (Esce).

Maril: Bella figura ca ci facisti cc'a cammarera.

Anselmo: Iu?

Maril: Facisti a figura di 'n cunigghiu spaurutu.

Anselmo: Ma tu 'a vuoi smettiri di puntari dda pistola contru di mia?

Maril: No. Chiuttostu, dammi subbitu la mit di ddu fogghiu.

Anselmo: Si u fogghiu 'u dividu n dui poi va a finiri ca nun lu capisciu chi chiddu ca c' scrittu cc supra.

Maril: Chista la conferma ca senza l'aiutu miu tu nun capisci nenti.

Anselmo: Comu l'haiu a dividiri secunnu tia, stu fogghiu, accuss o accuss? (mima il gesto).

Maril: L'hai a dividiri ppi longu, accuss (mima il taglio in verticale). 'N pezzu a mia e....

Anselmo: Ppi longu? Ah, no. Mi rifiutu assolutamenti di fari na cosa streusa comu a chista.

Maril: (Con tono minaccioso ) Chi dicisti? Iu nun ntisi nenti.

Anselmo: Obbediscu. 'U dividu subbitu ppi longu, comu vostra signuria cumanna. Eccu fattu, accuss nun ci capisciu nenti iu e nun ci capisci nenti mancu tu. (Consegna la meta del biglietto a Maril, cercando di sbirciarne prima il contenuto ). Teni!

Maril: Dammi cc, spiuni, nun leggiri a parti, ca tocca a mia. (Getta a terra la pistola ) Cu' ca accumincia a leggiri?

Anselmo: Tu, naturalmenti.

Maril: Iu? No. E' megghiu ca accuminci tu.

Anselmo: La precedenza de' fimmini e su chistu nun c' discussioni.

Maril: E va beni, vah! Allura leggiu iu. (Inizia a leggere con qualche difficolt).

So di darti un grosso dispiacere...

Anselmo: A mia? Pirch?

Maril: Chi nni sacciu iu pirch? (indica il biglietto ) Cc c' scrittu accuss.

Anselmo: Ah, c' scrittu accuss supra ddu pezzu di carta? Mi crideva ca tu mi vulevi dari veramenti 'n dispiaciri.

Maril: Iu t'u dassi volentieri 'n dispiaciri a tia ma nta stu momentu haiu autri cosi chi importanti da fari.

Anselmo: Meno mali!

Maril: Dunqui......So di darti un grosso dispiacere.... (va al rigo di sotto ).

perch mi sono innamorata.

Anselmo: Tu t'innamurasti? A let to? Di cu' t'innamurasti, di 'n rospu?

Maril: Senti, nun fari u fissa ppi nun pagari u daziu e dimmi chiuttostu cu' ca ti scrivi sti cosi, si no pigghiu n'autra vota a pistola n manu e fazzu prtiri subbitu ddu corpu ca gi n canna cu destinazioni ancora ignota.

Anselmo: Chi nni sacciu iu cu' ca mi li scrivi sti cosi? Nun c'haiu ancora avutu mancu u tempu ppi liggilli.

Maril: Cc gatta ci cova. E' megghiu ca tu cunfessi spontaneamenti i to' piccati prima ca iu scopru tutti l'altarini e fazzu Casamicciula. Omu avvisatu menzu salvatu.

Anselmo: Quali altarini vuoi scupriri? Iu sugnu limpidu e puru comu acqua di surgenti.

Maril: Allura iu cuntinuu a leggiri e cu' n'appi, n'appi de' cassati di Pasqua:

So di darti un grosso dispiacere

perch mi sono innamorata......

Dopo sette anni di inutili sacrifici....

Non ho saputo resistere al richiamo dell'amore.....

Baci, baci, baci. Tua. Tua, di cui? Di cui? Porcu, porcu, porcu, eccu chiddu ca si. Tu si 'n porcu tradituri. Tua, tua...

Anselmo: Scusa, ca sugnu 'n porcu tradituri c' scrittu nta ddu fogghiu?

Maril: No. Chistu ci l'agghiungii iu di me iniziativa pirch canusciu beni i me...polli. E ora dimmi cu' sta buttanedda ca ti scrivi sti cosi nto momentu malinconicu di l'addiu.

Anselmo: Chi nni sacciu iu cu' ? T'u dissi ca, si u fogghiu u strazzava a mit, poi nun ci si capeva nenti.

Maril: Tu nun ci capisti nenti pirchi si 'n vecchiu rimbammitu ma iu inveci capii gi tuttu. Tuttu! Ed ora leggi a to parti. Sugnu sicura ca ni sintemu tanti autri di nuvit.

Anselmo: Dammillu a mia ddu menzu fogghiu accuss u mettu assemi a st'autru menzu e....

Maril: No.

Anselmo: Tantu chi nni fai, tu, oramai u liggisti, no?

Maril: Leggi subbitu l'autra mit senza perdiri tempu si no mi fai ncaz.....

Anselmo: Va beni. Leggiu, leggiu.....: (Gira e rigira il foglio ).

ma non posso fare a meno..... (va al rigo di sotto ).

di un uomo come lui

Maril: Nun nni puoi fari a menu, ah? Nun nni puoi fari a menu? E m'u dici accuss, senza pruvari mancu vrigogna? Mi sbatti nta facci na notizia accuss tremenda senza aviri ppi mia nissuna cunsiddirazioni?

Anselmo: 'N momentu! 'n momentu! Chi capisti?

Maril: Mi l'ava a mmaginare iu ca dintra di tia c'era qualchicosa di stranu. Da qualchi tempu tu nun si chi u stissu. Ora si n'autra pirsuna. Tu si unu... diversu, si, si, tu si diversu.

Anselmo: Ma chi dici? Iu sugnu sempri u stissu, nta me vita haiu statu sempri uguali. Ora sugnu chiddu ca era prima e prima era chiddu ca sugnu ora e viceversa.

Maril: Chi vuoi diri ca a tia t'hannu piaciutu sempri l'omini? Allura tu mi ingannasti, mi pigghisti ppi fissa? E iu ca mi crideva d'aviri vicinu a mia 'n omu veru..., veru..... si fa ppi diri. Tu si vigliaccu, bugiardu, tu si 'n pezzu di... Si nun puoi fari a menu di 'n omu comu a iddu, allura vattinni cu iddu e lassa immediatamenti sta casa onorata. Sparisci d'a circulazioni.

Anselmo: 'N momentu, 'n momentu!

Maril: Ma chi momentu d'Egittu! Abbusasti di la me bont, m'arrubbasti i megghiu anni da me vita, mi tradisti cu 'n omu e ora hai puru u coraggiu di mentiri spudoratamenti.

Anselmo: (Prende la pistola da terra e rivolgendola verso di lei intima: ) Oh! Ora basta, basta, pirch mi stufai di sintiriti diri certi bestialit.

Maril: No! Basta 'u dicu iu.

Anselmo: No, basta 'u dicu iu.

Maril: (Alza il tono della voce ) Basta!

Anselmo: Silenziu o........ sparu. Basta, basta, basta o..... sparu!

Concetta: (Entra ) Signora Maril, ci voleva diri ca iu....., oddio, oddio, oddio! Oddio, oddio, oddio! Chi sta succidennu nta sta casa? Aiutu, aiutu, aiutu!

Anselmo: Concetta, statti muta, ppi favori, si no..... fazzu sicca puru a tia.

Concetta: Puru a mia? Matruzza bedda! Signura, 'u vidi chi succedi? Cu' la fa poi l'aspetta e iu ora mi nni tornu subbitu n cucina. Occhiu ca nun vidi cori ca nun doli (Esce).

Maril: Posa n terra dda pistola, disgraziatu. Posala nterra.

Anselmo: (Con la pistola puntata verso la moglie)Ti stai muta, si o no? Si nun ti stai muta iu...!

Maril: Si, si. M'arrennu! M'arrennu! Ma tu deponi subbitu li armi.

Anselmo: Ed ora muta, fai silenziu. (Mette in terra la pistola e prosegue nella lettura dell'altra met del biglietto ).Ssssss! Silenziu! Vogghiu sntiri vulari puru na musca. Ssssss...!

ma non posso fare a meno....

di un uomo come lui

c' scrittu nta stu fogghiu e iu cu dd'omu nun c'entru nenti, scimunita?

Maril: Ah! Si c' scrittu supra u fogghiu allura diversu.

Anselmo: E ora statti muta e fammi leggiri n santa paci a parti ca tuccau a mia, si no mi ripigghiu a pistola n manu e fazzu na carnificina cc. Sssss...!

ma non posso fare a meno....

di un uomo come lui....

giusto che mi faccia un'altra vita....

che mi da felicit con il dottore.

Puntu. T'u dissi ca, strazzannu u fogghiu a mit poi nun ci si capeva nenti.

Maril: (Gli toglie il biglietto dalle mani, accosta le due parti). Allura dammillu a mia. Ci pensu iu a mettiri tuttu n ordini e a ricomponiri u testu interu. Eccu fattu.

Anselmo: Nun lu vidi ca 'u mittisti puru stortu?

Maril: Nenti ci fa. Iu sacciu leggiri d'u dirittu e d'u rovesciu. (tenendone una met con la mano destra e l'altra met con la sinistra procede, quindi alla lettura).A la facci to.

So di darti un grosso dispiacere, / ma non ne posso fare a meno

perch mi sono innamorata / di un uomo come lui.

Dopo sette anni di inutili sacrifici / giusto che mi faccia un'altra vita.

Non ho saputo resistere all'amore / che mi da felicit con il dottore.

Baci, baci, baci, tua..... / Cira. Cira? Oddio, oddio, oddio! Oddio, oddio, oddio! Anselmo: Oddio, oddio, oddio! Oddio, oddio, oddio!

Concetta: (Entra e si adegua subito) Signora.....! Oddio, oddio, oddio....

Maril: Che c'entri tu, Concetta?

Concetta: Iu? Nenti. Iu nun c'entru nenti. Oddio, oddio, oddio....! Chista addivintau a casa de' pazzi. Oddio, oddio, oddio......! (Esce).

Anselmo: Oddio, oddio, oddio!

Maril: Chi c' ancora?

Anselmo: Oddio, odd....Vuoi vidiri ca Cira si nni scappau cc'u dutturi?

Maril: (Finge meraviglia ) Daveru?

Anselmo: Si, si. U cori mi dici ca Cira e u dutturi si nni fujenu...

Maril: Si 'u capisti puru tu allura vuoli diri ca tuttu chiaru. Cira senza dirini nenti scappau cc'u dutturi.

Anselmo: Ma ora iu 'a vaiu subbitu a circari e si la trovu ti giuru, parola d'onori ca.....

Maril: Unni vai tu?

Anselmo: Unni vaiu?

Maril: A l'infernu ti nn'hai a gghiri, tu.

Anselmo: Allura ora chi facemu?

Maril: Chi nni sacciu iu chi facemu?

Anselmo: Cu' ci 'a duna ora sta notizia o so zitu? Cu' ci 'a duna?

Maril: Ci 'a duni tu.

Anselmo: Iu? Iu sta brutta notizia a ddu carusu, nuzzinteddu, nun ci 'a vogghiu dari.

Maril: (Con il solito tono minaccioso ) Chi dicisti? Da st'orichhia nun ci sentu.

Anselmo: Dissi ca ci 'a dugnu iu naturalmenti. Cu' ci l'havi a dari si no? E pinsari ca u poviru Ciro si fici raccumannari ppi farisi trasferiri a Catania. Ppi fari chistu scumudanu addirittura a 'n Cardinali. E ora vidi chi ci nni vinni, mischineddu. Vidi chi beddu risultatu ca otteniu.

Maril: A stu puntu era megghiu si Ciro si nni stava bonu bonu a Milano.

Anselmo: Cu' ci 'u fici fari a iddu di chiediri u trasferimentu a Catania?

Maril: Ci 'u fici fari to figghia Cira, no?

Anselmo: Ah, gi, to figghia Cira ci 'u fici fari! To figghia Cira.

Scena seconda

(Anselmo, Maril e Assunta)

Assunta: (Entra ) E' pirmissu?

Maril: Oh! Signura Assunta! Carissima signura Assunta!

Anselmo: Nun ci 'u diri ca Assunta, ppi favuri, si no facemu n'autra vota cunfusioni.

Assunta: Nun si preoccupassi signor Anselmo, mparai a spisi mei a lezioni e ora nun ci cascu chi, ci l'assicuru. Chiuttostu iu v'avissi a chiediri 'n favuri.

Anselmo: Parrassi, signura, m'u dicissi a mia chiddu ca ci servi.

Maril: No. E' megghiu si m'u dici a mia pirch me maritu purtroppu 'n pocu.....

Anselmo: Iu purtroppu nun capisciu nenti, u sapi?

Assunta: Quannu era picciriddu lei chi c'appi ppi casu a meningiti?

Maril: No. Grazii a Dio, 'u so 'n donu di natura.

Assunta: Ah! Me maritu stanotti nun durmiu n casa. Forsi app'assistiri a qualchi malatu.

Anselmo: A qualchi malatu o a qualchi.... malata, cu' 'u pu sapiri chistu?

Assunta: Eh, gi! A qualchi malatu oppuru a qualchi.... malata. Eh, si! Lei ppi casu a canuscenza di chiddu ca fici stanotti me maritu?

Anselmo: No. Iu m'u pozzu sulamenti mmaginari accuss, nta n'aria, ma a manu supra u focu nun ci la mettu, signura mia.

Maril: Chi strana coincidenza! Puru me figghia Cira stanotti nun durmiu n casa nostra.

Assunta: Forsi app'assistiri puru idda a qualchi malata?

Anselmo: A qualchi malata o a qualchi.... malatu, cu' 'u pu sapiri chistu?

Assunta: Eh, gi! A qualchi malata oppuru a qualchi malatu. Chi stranu, per! Stanotti ficiru tutti e dui l'assistenti a i malati.

Anselmo: Forsi ficiru na mutua assistenza di soccorsu notturnu.

Maril: Fu sicuramenti na coincidenza di malati...... contemporanei.

Assunta: Iu nun lu sapeva ca puru so figghia Cira fa u serviziu di volontariatu.

Anselmo: Si me figghia Cira durmiu fora di casa sugnu sicuru ca 'u fici volontariamenti.

Maril: 'A sapiti na cosa? Iu prima di maritarimi volontariatu ni fici tantu. Tantu ni fici.

Anselmo: Ah, si? Puru tu 'u facisti u volontariatu? Allura pirchi quannu ni ficimu ziti mi dicisti ca eri a la to prima esperienza?

Maril: Pirch era a prima vota ca mi faceva zita. Ma di assistenza volontaria iu n'ava gi fattu tanta n precedenza. Eh, hai vogghia quanta n'ava fattu prima di canusciri a tia!

Anselmo: Ah, si? Puru di notti?

Maril: Supratuttu di notti. Specialmenti nto spitali.

Anselmo: Cu' si lu puteva mmaginari da una.... brutta e racchia comu a tia.

Maril: Oh! Nun ti permettiri d'offennirimi.... d'u latu da biddizza pirch cu mia caschi mali.

Assunta: Mi piacissi puru a mia fari 'n pocu di beni o prossimu. Si n'avissi occasioni iu mi ci dedicassi anima e corpu cu tuttu u cori, sia di jornu ca di notti senza fari differenza.

Anselmo: Ci vulissi qualcunu c'avissi bisognu di essiri assist.....

Maril: Ciro.....

Anselmo: Ciro? Chi c'entra ora Ciro?

Assunta: Ppi casu puru Ciro stanotti durmiu fora di casa?

Maril: Ciro stanotti durmiu a Milano, signura mia. Iddu a Milano durmiu.

Assunta: E fici puru iddu l'assistenti volontariu a domiciliu?

Anselmo: Chiddu ca fici stanotti Ciro nuatri nun lu putemu sapiri.

Assunta: Eh, gi! Si durmiu a Milano comu facemu a sapillu? 'A vuliti sapiri na cosa? Ciro m'invitau a gghiri a Milano e iu sugnu ntinziunata ad accettari u so invitu pirchi sugnu sicura ca mi ci trovu beni.

Maril: Lei sicura ca si trova beni cu Ciro o ca si trova beni a Milano?

Assunta: Chistu ppi com'ora nun ci 'u sacciu diri pirchi nun haiu provatu l'unu e mancu l'autra.

Anselmo: Milano bella, Milano grande, Milano .....Milano. Piccatu ca ora a Ciro 'u trasferisciunu a Catania. Iddu ci stava tantu beni a Milano, mischineddu.

Assunta: Oh! No! No! No! Chistu lei nun mi l'ha' diri. Nun mi l'ha' diri chistu. Nun mi l'ha' diri.

Maril: Chistu nun ci 'u diri a la signura, nun ci 'u diri ca a Ciro u trasferisciunu a Catania.

Assunta: Signor Anselmo, m'u dicissi, m'u dicissi, ppi favuri: a Ciro 'u trasferisciunu ppi daveru a Catania?

Anselmo: Si, si, signura. A Ciro 'u trasferisciunu a Catania ppi daveru. Mi pigghiassi na....

Assunta: Oh! No, no, no! Chistu no!

Anselmo: Si, si, si! Chistu si!

Assunta: Chistu lei nun mi l'ha' diri. Nun mi l'ha' diri chistu. Nun mi l'ha' diri.

Anselmo: E iu nun ci 'u dicu, nun ci 'u dicu, stassi tranquilla ca iu a lei nun ci 'u dicu.

Maril: Anselmo, nun ci 'u diri a signora, ca si no s'impressiona.

Anselmo: Veramenti m'u chiesi idda stissa.

Assunta: Chistu lei nun mi l'ava a diri, Signor Anselmo! Nun mi l'ava a diri. Propriu ora ca iu decisi di fari...

Anselmo: Ora ca decisi di fari n pocu di volontariatu a Milano, ah?

Assunta: Si. No! Ora ca iu decisi di iri a truvari a Milano u signor Ciro, ca m' ha' fari da Ciceroni....., lei, comu si nenti fussi, mi dici ca a iddu u trasferisciunu a Catania.

Anselmo: Iu? Iu nun ci dicu chi nenti a lei, nun ci dicu nenti. M'avissi a cascari a lingua si iu ci dicu n'autra vota ca a Ciro u trasferisciunu a Catania.

Assunta: E ora mi dicissi, mi dicissi, secunnu lei nun si pu fari chi nenti?

Anselmo: Cu mia sta parrannu lei? Iu nenti sacciu e nenti dicu. Mutu sugnu. Na tomba.

Maril: Ppi mettiri i cosi a postu avissimu a cunvinciri Ciro a rifiutare u trasferimentu.

Assunta: Si a vuatri nun vi dispiaci ci pozzu pruvari iu a cunvincillu a rinunziari a stu propositu di trasferirisi a Catania. A li voti iu sacciu essiri puru cunvincenti. Eh, si!

Anselmo: Si, si. Si lei 'u cunvinci a restari a Milano, poi ci pu gghiri tranquillamenti a farici cumpagnia. Vuatri dui faciti na coppia perfetta a Milano. Milano .. Milano, eh!

Assunta: Si Ciro fussi liberu iu 'n pinsireddu ci 'u facissi volentieri. A mia Ciro mi piaci assai, iddu c'havi a battuta sempri pronta, e a mia mi piaci anchi Milano.

Maril: A lei cu' ci piaci di chi Ciro o Milano?

Assunta: Ora ca ci pensu mi piaciunu tutti e dui ni la stissa manera. Eh, eh, eh! Ma iu 'i vulissi anchi pruvari pp'aviri la cunferma ca nun mi staiu sbagghiannu.

Maril: Allura chista l'occasione bona da nun perdiri. Intantu ora ni nni iemu a pigghiari 'n caf e ni parramu cu calma tutti assemi. Amuninni fora, vah! (Escono tutti di scena).

Scena terza

(Cira, il dottore, quindi, Concetta e Maril)

Cira: Chi curpa nostra si nuatri dui ni vulemu beni? No! (Ride).

Dottore: No! 'U sai ca quannu mi vulevi fari diri a tutti i costi ca iu c'haiu nu ziu Monsignori a mia mi ci scappava quasi da rdiri? Ppi furtuna ca 'u capii subbitu unni vulevi iri a parari e partecipai o jocu senza farici capiri nenti a Ciro.

Cira: Subbitu, subbitu, no. Ci mittisti 'n pocu prima di capiri ca era tutta na misa n scena.

Dottore: Chi vuoi diri cu chistu ca iu sugnu 'n pocu duru di comprendoniu? No! (Ride).

Cira: No! (Ride). A propositu, quanti cardinali canusci to ziu? 'N centinaru? No!

Dottore: No! Ni canusci cinquan....., quaran...., tre,.....ven...... na decina! Ah, ah, ah! Va beni?

Cira: Chi fissa! Mamma mia chi fissa! Chi fissa!

Dottore: Cui, iu?

Cira: No! Iddu.

Dottore: Ah, iddu! Certu, si cridiu a la storia d'u ziu Monsignori, ca canusci deci cardinali propriu fissa u to zitu.

Cira: Si Ciro nun era fissa.....chi si faceva zitu cu mia? No! (Ride ).

Dottore: No! (Ride). Oh! 'N momentu! Chi vuoi diri allura ca sugnu fissa puru iu?

Cira: No, tu no.

Dottore: Pirch?

Cira: Pirch no! Ah, ah, ah! (Ride).

Dottore: (Ride ) Si nun ti mmintavi a storia di me ziu Monsignori, capaci ca chiddu si faceva raccumannari ppi daveru da qualchedunu e poi ci davunu u trasferimentu a Catania.

Cira: Ddu fissa di Ciro convintu ca c'havi a raccumannazioni di so Eminenza e partiu ppi Milano sicuru ca, dopu a promozioni a capitanu, u trasferisciunu a Catania.

Dottore: Iu ntisi diri inveci ca rischia di finiri addirittura a Palmanova si u Ministeru s'accorgi ca s'ha datu da fari ppi gghirisinni da Milano.

Cira: Chi fissa! Accuss oltri u dannu puru la beffa.

Dottore: Cu' troppu vuoli nun pigghia nenti. Si iddu si nni stava bonu bonu a Milano senza rumpirini i baddi a nuatri, iu aviss'avutu chi tempu ppi cunvinciri a me mugghieri Assunta a cuncidirimi u divorziu.

Cira: Si Ciro aviss'avutu chi pacenzia i cosi putevunu maturari a picca a picca. Inveci cu la so pritisa di maritarisi rovinau tuttu. E' tutta curpa so, malanova mi ci pigghia!

Dottore: Chi fissa! Ppi curpa so ora mi tocca fari tutti i cosi n fretta e furia ppi mettiri a me mugghieri davanti o fattu cumpitu.

Cira: Finu a quannu frequentava l'universit iu pinsava sulamenti a studiari ppi laurearimi prestu ed era cuntenta di nun avillu tutti i jorna fra li piedi. Appena terminai i studi iu capii subbitu, per, ca a Ciro nun l'amava chi e ca stava facennu, perci, 'n grossu sbagghiu a maritarimi cu iddu. Ppi furtuna ca arrivasti tu e mi facisti veniri subbitu l'idea di liberarimi di Ciro.

Concetta: (Entra e si guarda intorno per vedere se c' traccia di qualche delitto ). Signorina Cira, chi turnau n'autra vota cc, lei?

Cira: Oh, Concetta, tu capiti propriu a propositu, bedda.

Dottore: Senti, iu t'aspettu cc fora. Quannu vidi ca u momentu giustu ppi vniri m'u fai sapiri, va beni? (Esce).

Cira: Si, si. Concetta, veni cc, bedda, comu stai? Chi novit ci sunu nta sta casa? Successi nenti duranti la me assenza?

Concetta: Si, si. 'N macellu, signorina mia! 'N macellu! Uh! Si sapissi chiddu ca successi cc!

Cira: Chi successi?

Concetta: Lei nun s'u pu mancu mmaginari chiddu ca successi nta sti jorna cc.

Cira: Si nun m'u pozzu mmaginari allura cuntammillu tu chiddu ca successi.

Concetta: Successi ca...a signura Maril cc'a pistola n manu....assicutava da na stanza a l'autra u signor Anselmo: fermati, fermati, ci diceva. Fermati oppuru.... sparu. E u signor Anselmo tuttu mpaurutu: m' arrennu, m'arrennu, ci diceva. U capiu ora chi successi?

Cira: No. Chi cci faceva me matri cc'a pistola n manu?

Concetta: Comu chi cci faceva? A signura Maril vuleva fari siccu u signor Anselmo. Pum! Pum! Ma iu mi nni ii subbitu n cucina.

Cira: Pirch ti nni isti n cucina, disgraziata?

Concetta: C'ava a fari ju, signurina? Occhiu ca nun vidi cori ca nun doli. Iu o signor Anselmo ci era affiziunata. (Si commuove e si fa il segno della croce ). Paci a l'anima so.

Cira: Concetta, ma tu si sicura ca a signura Maril fici pum cc'a pistola e ca u signor Anselmo ci arristau siccu?

Concetta: Si, si. Siccu, stecchitu, senza spargimentu di sangu, per, ppi nun spurcare u pavimentu ca iu ava lavatu di friscu. Ma nun finiu cc, signurina. Nun finiu cc.

Cira: Ah, no?

Concetta: No! Pirch poi anchi u signor Anselmo puntau a pistola contru a signura Maril e ci dissi: ora basta! Basta! Statti muta. Si tu nun ti stai muta iu fazzu pum! Mi..! Sicca, stecchita puru idda, mischinedda. Cc successi 'n macellu, 'n macellu, signurina!

Cira: Tuttu chistu tu 'u vidisti cu l'occhi to'?

Concetta: No. Iu mi nn'ava iutu gi n cucina. Occhiu ca nun vidi cori ca nun doli.

Cira: Scusa Concetta, fammi capiri beni chiddu ca successi nta sta casa. Si a signura Maril, fici pum cc'a pistola e, senza spargimentu di sangu, fici subbitu siccu u signor Anselmo, comu fici poi u signor Anselmo, ca era gi mortu stecchitu, a fari pum contru a signura Maril? Comu fici?

Concetta: Comu fici?

Cira: Comu fici, comu fici?

Concetta: Chi nni sacciu ju comu fici. Chistu nun ci 'u sacciu diri, signurina, nun ci 'u sacciu diri. Occhiu ca nun vidi, cori ca nun doli.....

Cira: Cosi da pazzi! Cosi da pazzi! Vai, vai, vai n cucina ca megghiu, bedda, vah!

Concetta: (Esce) Mi nni vaiu, signurina, mi nni vaiu. Occhiu ca nun vidi.....

Maril: (Entra) Oh, Cira, comu stai, bedda? (Si abbracciano e si baciano ) Ni facisti stari n pinseri, figghia mia. E chi si fa accuss? Mancu ai cani....!

Cira: Mamma, lassa perdiri sti cosi. Dimmi chiuttostu chi successi duranti la me assenza. Mi dissi Concetta ca ti visti cc'a pistola n manu mentri assicutavi u pap da na stanza a l'autra.

Maril: Ah, s, si! 'U vuleva fari siccu a to patri ma a l'ultimu momentu purtroppu cangiai idea ma..... mi nni pintii amaramenti, ah, pirch, vistu ca c'era oramai era megghiu......

Cira: Ci vulevi fari nu scherzu, veru?

Maril: No, no. Quali scherzu. Iu 'u vuleva ammazzari veramenti a to patri.

Cira: Veramenti? Ed ora?

Maril: Oramai acqua passata , Cira. Cu' n'appi n'appi e nun ci pinsamu chi. Chiuttostu unni ora dd'autru beddu campiuni?

Cira: U dutturi cc fora ca aspetta.

Maril: Senti, Cira, forsi megghiu ca ppi com'ora vuatri dui vi nni stati 'n pocu luntanu da sta casa pirch ora ora arrivau Ciro ed giustamenti infuriatu, ddu carusu.

Cira: Allura mi vaiu a fari na passiata nte paraggi cu destinazioni ignota e quannu tornu ni parramu cu calma tutti assemi.(Esce ).

Scena quarta

(Maril, Anselmo, Ciro, quindi, Assunta)

Anselmo: (Entra insieme a Ciro) Oramai u pastizzu fattu e ti n'hai a fari na raggiuni, figghiu miu. I cosi d'a vita sunu troppu spissu imprevedibili ma vannu accettati ppi chiddi ca sunu.

Ciro: Io non sono fesso, per, non sono fesso e sono convinto che fra loro due la tresca andava avanti da parecchio tempo. Ogni scusa era buona per tenermi lontano. In questi ultimi tempi poi..., con la scusa che aveva sempre mal di testa, Cira non mi ha fatto fari pi l'amore con lei. Stasera non me la sento mi diceva ed io abbozzavo.

Maril: Poviru carusu, tu nun ti meritavi na punizioni accuss severa. Propriu ora c'attruvasti a raccumannazioni giusta ppi risolviri u to problema, dda sciagurata di me figghia si nni fuiu cc'u dutturi. Ma dicu iu: tempu ppi fari sta pazzia ci nn'ha' avutu tantu, dda santa carusa, pirch si decidiu a falla sulamenti ora?

Ciro: Secondo lei la doveva fare prima questa pazzia?

Maril: Ca certu. Megghiu prima ca dopu. Ma tu, santu Iddio, comu facisti a nun capiri, a nun accurgiriti di nenti n tutti sti anni? Comu facisti a nun vidiri chiddu ca succideva davanti a l'occhi to'?

Anselmo: N certu sensu anchi curpa to, caru Ciro. Anzi curpa to, via.

Ciro: Lei dice che colpa mia ma io non c'ero in casa vostra. Io ero lontano, ero a Milano.

Maril: E stannu a Milano tu nun videvi nenti? Nun videvi nenti?

Ciro: Non vedevo niente, glielo giuro. Io, stando a Milano, non vedevo niente.

Maril: Comu mai nun videvi nenti, santu carusu, chi c'avevi l'occhi ntuppati?

Anselmo: Maril, a Milano c' a negghia e quannu c' a negghia a Milano nun si vidi nenti.

Maril: Ma chi nni sai tu si a Milano si vidi o nun si vidi nenti?

Anselmo: 'U dissi Ciro ca cc' negghia nun si vidi nenti, povera anima nnuccenti.

Ciro: Io mi fidavo di Cira perch mi sembrava una ragazza sincera e devota.

Maril: Si tu ci vulevi veramenti beni a me figghia Cira a raccumannazioni l'avevi a circari prima. Negghia o nun negghia, nun ti nni puoi stari tranquillamenti ppi sett'anni a Milano e lassari a to zita sula a Catania, comu na picuredda incustodita a menzu a tanti lupi famelici. N jornu o l'autru ti l'ava aspittari qualchi brutta surprisa.

Anselmo: Nun curpa so, per, si u Ministeru 'u lassau ppi tanti anni a Milano. 'N bon surdatu abbituatu a ubbidir tacendo. E accuss fici Ciro.

Maril: Bravu, Ciro, bravu! Ppi chiddu ca facisti ti meriti 'n encomiu solenni.

Ciro: Grazie, signora, lei con me troppo buona. Troppo buona!

Anselmo: Tu hai a essiri fieru di stu tradimentu, ca ti fici Cira, pirch i corna, ca idda ti misi ntesta, tu t'i meritasti ampiamenti cc'u to inappuntabili cumpurtamentu di surdatu.

Ciro: La ringrazio per il suo incoraggiamento.

Anselmo: Portili a testa auta, si nun sunu tantu pisanti, e cu granni dignit pirch i corna sunu ppi tia comu na onorificenza al meritu, di la quali puoi menari vantu davanti a tutti. Parola di 'n vecchiu bersaglieri.

Maril: Cc'a pinna supra u cappeddu.

Ciro: Vi ringrazio per la stima che voi due mi dimostrate ma io.... delle corna avrei fatto volentieri a meno, lo sapete?

Anselmo: Scorditi chiddu ca ti successi e pensa sulu a fari carrera.

Ciro: (In tono dimesso e rassegnato)Si, si.

Maril: Dimentica, dimentica e a Cira nun ci pinsari chi, beddu. Tu ti l'hai a livari da la testa a me figghia. Comu si tu nun l'avissi mai canosciuta. U capisti chistu?

Ciro: (C.S.) Si, si.

Anselmo: Si me figghia decidiu di pigghiari n'autra strada sunu affari so'. Tu chi c'entri?

Maril: Chi c'entri tu? Sunu sulu affari so' e tu nun ci hai a mettiri vucca, beddu.

Ciro: (C.S.) Si, si.

Anselmo: S, si. S, s. Ma tu chi sai diri sulu: s, s?

Ciro: S, s. No, no!

Anselmo: Ah, menu mali! A vita, caru miu, s'ha' pigghiari pp'u versu giustu, si no s'incazza e poi ni fa i dispetti.

Ciro: Si, si. Ma perch la vita s'incazza sempre con me? Questo io non l'ho capito.

Maril: Misteru! Chistu 'n misteru, caru miu. E' 'n misteru!

Assunta: (Entra ) Ma quali misteru, signura mia. Quali misteru! Cc nun ci nn' misteru. I cosi purtroppu sunu chiari. Me maritu si nni scappau cu vostra figghia Cira e mi lassau senza mancu dirimi: addiu.

Anselmo: Oddio, oddio, oddio!

Assunta: No, no. Senza mancu dirimi: addiu, addiu.

Anselmo: Oddio, oddio, oddio!

Maril: Chi c' ora?

Anselmo: C' ca puru Cira si nni iu cc'u dutturi senza mancu dirini: addiu.

Assunta: Oddio, oddio, oddio.....!

Anselmo: No, no. Senza mancu dirini: addiu, addiu!

Assunta: Oddio, oddio, oddio! E iu comu fazzu ora c'arristai sula e abbannunata?

Ciro: (Si d una manata in fronte) Oddio, oddio, oddio!

Anselmo: Ciro, tu arrivi sempri a scoppiu ritardatu, figghiu beddu. Mi....!

Ciro: Io, per, mi sono fatto raccomandare. Purtroppo mi sono fatto raccomandare per farmi trasferire a Catania.

Assunta: Oh no! A Catania, no? Chistu lei nun mi l'ha' diri.

Anselmo: Ciro, chistu tu nun ci l'hai a diri.

Assunta: Propriu ora ca iu decisi di vniri a Milano, lei si fici raccumannari ppi vniri a Catania. Chistu lei nun l'ava a fari, nun l'ava a fari.

Maril: Ciro, chistu tu nun l'ava a fari.

Anselmo: Ciro, chistu tu nun ci l'hai a diri.

Ciro: Questo non lo devo dire, quell'altro non lo dovevo fare, ma io allora che ci campo a fare se non posso fare niente in questo mondo?

Assunta: Mi puoi fari da accumpagnaturi a Milano, no? (Si avvicina a Ciro e gli fa il solletico sotto il mento per tentare di sedurlo con la sua vocina ) Si nun m'accumpagni tu cu' m'accumpagna a mia ppi vidiri Milano?

Ciro: (Fa qualche smorfia di compiacimento e si mette in possa per farsi rifare la carezza)

Ciro: (Lusingato dalle attenzioni di Assunta ) Io ti accompagno volentieri per le strade di Milano. (E si dispone per farsi fare un'altra volta il solletico sotto il mento ).

Assunta: Tu si bonu e caru! (Gli rif il solletico sotto il mento con l'intenzione di sedurlo ).

Ciro: Hum, hum! (Reagisce in modo da suscitare ilarit ).

Maril: Nun mi diri ca tu ci fai l'accompagnaturi a idda?

Ciro: Nemmeno questo devo dire? Lo sapete allora cosa vi dico? Che a questo punto meglio se rinuncio alla raccomandazione e lascio le cose come stanno. Io a Milano ci sto bene e a Catania non ci voglio pi venire. Non ci voglio venire pi. Mai pi.

Assunta: Puru iu vogghiu veniri a Milano, assemi a tia. E a Catania nun ci vogghiu stari chi.

Anselmo: Tu vuoi rinunziari a la raccumannazioni? E' na parola!

Ciro: Perch, non ci posso rinunciare alla raccomandazione?

Anselmo: A raccumannazioni di 'n Cardinali, nun di 'n pincu pallinu qualunqui e tu nun trovi nuddu ca dispostu a fari finta ca idda nun esisti chi. Pp'annullari sta raccumannazioni ci nni vulissi una ancora chi forti n sensu cuntrariu. N pratica ppi nun fariti trasferiri a Catania ora comu ora ci vulissi na raccumannazioni....d'u Papa n persona o almenu di ddu stissu cardinali, ca ti raccomannau a prima vota.

Ciro: Ma, no. Io faccio presto, scrivo direttamente al Ministro e gli dico chiaro e tondo che io rinuncio al trasferimento. Punto e basta.

Anselmo: Si! Figuriamuni si, n presenza di la raccumannazioni di 'n Cardinali, u Ministru duna retta a tia. Oramai, c' pocu da fari, figghiu beddu. Tu si attaccatu manu e pedi a dda raccumannazioni e, volenti o nolenti, si custrittu a seguiri u so destinu. U trasferimentu a Catania u Ministru nun t'u cuncidi a tia, ci 'u cuncedi o Cardinali.

Ciro: Come, come? Il trasferimento lo concede al Cardinale?

Maril: O Cardinali ci 'u duna u trasferimentu?

Anselmo: Certu. Tu cc'u to trasferimentu a Catania nun c'entri nenti, caru Ciro. Tu pp'u signur Ministru nun si nuddu, capisci? Tu nun si nuddu. Tu nun esisti. Nun esisti. Si zeru tagghiatu. Chista a logica di la raccumannazioni.

Ciro: Io non sono nessuno, non esisto?

Anselmo: Tu nun si nuddu. Nun si nuddu. Nuddu si. Tu nun esisti.

Maril: Ora 'u capisti pirch me figghia Cira si nni fuiu cu 'n autru cristianu, no?

Assunta: Iddu Ciro. Nun veru ca nun nuddu. Iddu Ciro. Esisti, 'u canusciu iu.

Ciro: Oh! Io sono Ciro. Sono Ciro. Perch lei dice che non sono nessuno? Mi tocchi, mi tocchi, io sono Ciro in carne ed ossa!

Anselmo: Si, si, chistu 'u sacciu. Tu si Ciro ppi tia, ppi mia, pp'a signura Assunta..... eh!

Maril: Puru ppi mia iddu Ciro, ah?

Anselmo: Tu si Ciro ppi nuatri tri e anchi ppi me mugghieri Maril ma pp'u Ministru no. Pp'u Ministru no. Pp'u Ministru tu nun si nuddu pirch ppi iddu cunta sulu u Cardinali.

Maril: Anchi ppi me figghia Cira tu nun si chi nuddu, perci mettiti u cori n paci, beddu.

Anselmo: Maril, ora nun affunnari u cuteddu nta chiaia, ppi favuri.

Ciro: Allora secondo lei io mi dovrei fare raccomandare un'altra volta per chiedere di rinunciare alla raccomandazione? Questa mi sembra una cosa assurda. Ma in che mondo viviamo, se uno non pu nemmeno rinunciare ad una sua raccomandazione?

Anselmo: A raccumannazioni 'n ingranaggiu micidiali, caru miu, micidiali.

Maril: Si, si, micidiali .

Anselmo: E' 'n ingranaggiu ca ti pu stritulari tuttu e ti pu fari nesciri cu l'ossa rutti.

Maril: Si, si, ti pu fari nesciri cu l'ossa rutti.

Anselmo: A raccumannazioni na cosa seria quannu ....seria. Anzi una de' pochi cosi serii ca ci sunu ancora in Italia. Tu, per, esagerasti. Ti facisti raccumannari addirittura da 'n Cardinali.

Maril: Da 'n cardinali!

Anselmo: Maril, chi fai l'ecu?

Maril: Vuleva partecipari.

Anselmo: Pp'attruvari na bona soluzioni n'avissimu a parrari cc'u dutturi, pirch fu iddu l'artefici principali di sta situazioni.

Ciro: E' vero, vero. Mi ricordo che lui mi ha detto: ora vede cosa le combino io.

Anselmo: E ti la cumminau, figghiu miu. T'a cumminau. 'U dissi e 'u fici.

Assunta: Scusati, chi c'entra n tuttu chistu me..... maritu?

Maril: Comu chi c'entra? E' iddu ca c'havi u ziu Monsignori.

Assunta: Ah, si? Chistu iu nun lu sapeva. Siti sicuri ca me maritu c'havi nu ziu Monsignori?

Anselmo: E comu no? So maritu havi nu ziu Monsignori, ca canusci 'n saccu di cardinali.

Assunta: Ma senti! A mia nun mi nni parrau mai di stu ziu. Allura si vuliti ci nni parru iu a me maritu..... anzi o me..... ex maritu.

Ciro: Se gliene parli tu mi fai un grande favore perch io voglio rimanere a Milano.

Assunta: Tu a Milano ci vuoi ristari e iu inveci ci vogghiu iri. 'U vidi comu semu cumminati?

Maril: Si vuliti stari tutti e dui a Milano chista mi pari l'occasioni bona.

Anselmo: A stu puntu sulu Monsignori vi pu aiutari. Sulu Monsignori pu interveniri ppi.... (Alza il tono della voce ) Chistu propriu u momentu giustu unni iddu avissi arrivari. Si Monsignori mi senti....iu ci vulissi diri ca chistu u momentu ppi interveniri. Ora.

(Scena quinta)

(Gli stessi pi Monsignore e Concetta)

Monsignore: (E' il dottore vestito e truccato da Monsignore che appare miracolosamente nel momento in cui viene evocato dal signor Anselmo). E cc sugnu, cc sugnu! Paci e beni a tutti. Mi parsi di capiri ca stavati aspittannu a mia.

Anselmo: Monsignori, lei casca propriu comu u caciu supra i maccarruni.

Maril: (A monsignore) Comu fici a sapiri ca nuatri staumu parrannu propriu di lei?

Monsignore: 'N acidduzzu m'avvisau.

Anselmo: Maril, Monsignori c'havi 'n suggerituri di altissimu lignaggiu, ca lu guida e lu indirizza ppi fallu arrivari nto postu giustu nto momentu giustu.

Maril: E mancu a fallu apposta iddu arrivau cc ntu momentu giustu.

Anselmo: Appuntu.

Maril: Nuatri avevumu bisognu di lei e lei puntualmenti arrivau cc. Mi...! Cosi da pazzi!

Anselmo: Maril, lassa fari a la Pruvidenza e nun chiediri mai spiegazioni. Chisti sunu cosi chi granni di nuatri. Sunu cosi misteriusi, ca vannu lassati stari.

Maril: Allura lassamu fari a la Pruvidenza.

Anselmo: Eccu, brava, lassamula fari ca megghiu pirch idda 'u sapi chiddu ca havi a fari.

Assunta: A taliallu beni Monsignori assumigghia tuttu a me maritu.... ex. E' iddu spiccicatu.

Anselmo: Veru ! Mi.....! Lei c'havi l'occhiu finu, cara signura. Ziu e niputi s'assumigghiunu veramenti comu dui gocci d'acqua.

Assunta: Chistu 'n casu raru di sumigghianza pirch quasi mai u ziu assumigghia precisu, precisu a so niputi o viceversa a lu cuntrariu.

Anselmo: Ma iddu so ziu..... gemellu.

Assunta: Ah! Si so ziu gemellu allura tuttu chiaru.

Maril: Scusa, ma di cu' gemellu?

Anselmo: E' gemellu di so niputi, no? (Poi con tono di rimprovero) Ti cascassi a lingua a tia!

Maril: Gemellu di so niputi ? (Perplessa ) Ah, ora 'u capii!

Anselmo: Menu mali ca 'u capisti, vah! Malanova mi ti pigghia a tia.

Assunta: Ziu, 'u sapi ca ddu delinquenti di so niputi nun mi nni parrau mai di lei?

Monsignore: Tu cu' si, figghiuzza bedda?

Assunta: Iu sugnu Assunta, sugnu a mugghieri, anzi era a mugghieri di ddu fetenti di so niputi.

Monsignore: Me niputi nun fetenti. Nun fetenti. Mittemu subbitu i puntini supra li i, figliola.

Assunta: Si, si. Fetenti, fetenti . Fetenti e anchi tradituri. Lei ha' sapiri ca mi lassau ppi n'autra fimmina senza mancu dirimi: addiu.

Monsignore: Oddio, oddio, oddio! Chistu gravi. Si tu vuoi, addiu t'u dicu iu a postu so. Per, anchi si ti lassau ppi n'autra fimmina tu l'hai a pirdunari a me niputi.

Assunta: Pirdunari a iddu? No, mai. Mai.

Monsignore: Pirdunalu, pirdunalu, ca megghiu ppi tia. Si tu 'u pirduni iu parru cc'u Cardinali e a Ciro 'u fazzu arristari a Milano. Nun sacciu si mi capisti beni, gioia mia.

Ciro: Si, si, Monsignore. Io l'ho capito. Mi faccia rimanere a Milano, per favore. Che ci vengo a fare io a Catania ora che la mia fidanzata mi ha lasciato per un altro uomo?

Monsignore: Appuntu. Chi ci veni a fari tu a Catania?

Ciro: Che ci vengo a fare?

Monsignore: Chi ci veni ppi rumpiri i.... baddi a mia?

Ciro: Come dice?

Maril: Monsignori, mi fazzu maravigghia di lei.

Monsignore: Quannu ci vuoli, ci vuoli, signura mia.

Anselmo: E ora ci vuleva comu u caciu supra i maccarruni, veru Monsignori?

Assunta: Si Ciro arresta a Milano poi ci vaiu puru iu e ci fazzu cumpagnia a iddu.

Monsignore: Stai tranquilla, figliola, ora iu parru cc'u Cardinali e, si vuatri m'assicurati ca poi a Milano ci stati ppi sempri, iu vi ci mannu volentieri a tutti e dui. Viditi ora chiddu ca vi comminu iu.

Ciro: Oh! Monsignore parla preciso come il dottore. Dice anche le stesse parole. Si vede lontano un miglio che zio e nipote sono parenti gemelli.

Assunta: Grazii, Monsignori, grazii ziu ppi tuttu chiddu ca lei sta facennu ppi nuatri.

Monsignore: Nun c' di che, figliola. Ma tu nun l'hai a diri chi ca me niputi fetenti, chistu tu nun l'hai a diri chi, si no u Cardinali....

Assunta: So niputi 'n pocu fetenti . Dicemu i cosi comu sunu, Monsignori. Dicemu a verit.

Monsignore: Sulu 'n pocu fetenti , picca, picca, si no finisci ca u Cardinale s'incaz...s'a pigghia a mali e vi manna a tutti dui a fanc......ah, chi nni dici tu, bedda?

Ciro: No, no, per carit. Lei gli dica al Cardinale che per noi due suo nipote una bravissima persona. Non glielo dica che fetente, nemmeno un po'.

Monsignore: Bravu! Tu s ca si bravu. Iu 'u sapeva ca tu si 'n bravu carusu, magari 'n pocu fissa ma..... Me niputi mi nni parrau tantu beni di tia. E iu ni parrai subbitu cc'u Cardinali. Ora vidi chiddu ca ti cummina u Cardinali a tia.

Ciro: Peccato che la mia fidanzata mi ha gi lasciato, se no ora con l'aiuto del Cardinale....

Monsignore: Fici beni a lassariti.

Ciro: Come dice Monsignore?

Monsignore: Dicu....ca a to zita fici beni a lassariti... 'n bon ricordu. Dopu sett'anni di..... fidanzamentu nun facili dirisi addiu cu sentimenti boni.

Ciro: Ah! Mi era sembrato che lei dicesse: ha fatto bene a lasciarti nel senso di.....

Concetta: (Entra trafelata ) Signura, signura, ant'ura ntu salottu visti u dutturi Scompagnatu ma ora c' sulu a so giacca e iddu nun c' chi. Di iddu mancu l'ummira c', signura.

Maril: Chi vuoi diri ora ca u dutturi Scompagnatu di bottu spariu?

Concetta: Boh? Occhiu ca nun vidi.....

Monsignore: Nun ti allarmari, cara. Nun ti pigghiari pinseri pp'u dutturi. Iddu ora torna. Iu sugnu sicuru ca cc, nte vicinanzi, e prestu torna ppi pigghiarisi a giacca e u portafogghiu.

Concetta: Vulissi sapiri allura pirch s'a livau a giacca.

Monsignore: A tia chi ti nni fut...? Chi t'interessa? Si vidi ca a giacca lu ngumbrava troppu. U dutturi si nni ju a fari footing e mi dissi ca fra pocu torna, anzi ora quasi quasi iu ci vaiu incontru e ci portu a giacca, anzamai fussi 'n pocu sudatu, mischinu.

Concetta: Si lei mi dici u dutturi unni , a giacca ci la portu iu di cursa.

Monsignore: Madonna mia, quantu si ncutta, bedda! Ma tu nun ti li sai fari i fatti to'?

Anselmo: Si, si megghiu ca ci va incontru lei stissu a li voti u dutturi s'u scorda di vniri cc. 'U sapi, so niputi 'n tipu 'n pocu distrattu e.....

Monsignore: Cc'u vostru pirmissu allura iu ci vaiu a purtari subbitu a so giacca.

Concetta: Si vuoli ci l'accumpagnu iu.

Monsignore: No, no, grazii. A strata 'a sacciu, 'a canusciu beni, nun ti preoccupari, bedda (Esce).

Ciro: Monsignori s ca na brava pirsuna, disponibili, altruista. Lui pensa solo per gli altri.

Maril: Nto nostru Paisi ci nni vulissiru tanti di bravi pirsuni comu a iddu.

Anselmo: Puru nto caratteri assumigghia tuttu a so niputi.

Maril: Ppi forza ca c'assumigghia, so ziu gemellu! Eh?

Assunta: No, no, no. So niputi 'n fetenti di prima categoria. 'U vidistivu puru vuatri chiddu ca mi fici ddu delinquenti, no?

Maril: Signura Assunta, nun ci pinsassi chi. Chidda oramai acqua passata. Mortu 'n Papa si ni fa 'n autru.

Assunta: Si u me papa novu fussi Ciro, iu cu iddu mi nni issi subbitu a Milano.

Ciro: Se il Cardinale costringe il Ministro a non farmi trasferire a Catania io ti ci porto volentieri con me a Milano e non ti faccio tornare pi da queste parti. Mai pi.

Maril: Bravu, Ciro. A Catania tu nun ci l'hai a fari vniri chi a signura. Mai chi, capisci?

Anselmo: Si ora u dutturi turnassi ni putissi diri qualchicosa di chi precisu. Unni malanova si nni iu ora? Speriamu ca iddu mi senti e veni subbitu cc pirchi iu nun sacciu chi chi diri pp'allungari a minestra. Dutturi, dutturi, fatti sntiri. Si ci si batti 'n corpu.

Dottore: (Entra ) Uh, chi furia! Mancu u tempu di cangiarimi e mi vuliti gi cc? A giacca Monsignori ora ora m'a desi. Prima di mittirimi a giacca m'ava puru a spugghiari no?

Maril: Ca certu, si era tuttu sudatu, mischinu.

Assunta: E ora unni si nni iu me ziu Monsignori?

Dottore: Monsignori iu a....parrari cc'u Cardinali. Mi lassau dittu di stari tranquillu e di fari stari tranquilli puru a vuatri. Ora 'u vidi chi ti cumminu iu, mi dissi. Chiddu u Ministru 'u metti subbitu su l'attenti e 'u fa filari drittu. Uh! Ciro, lei pu fari cuntu di essiri gi cunfirmatu a Milano. Si u Cardinali nun vuoli cu' ci l' havi u curaggiu di trasferillu a Catania.

Assunta: Menu mali! Sugnu cuntenta, sugnu cuntenta. Sugnu cuntenta ppi Ciro naturalmenti.

Ciro: Dottore, io la ringrazio per tutto il bene che lei mi ha fatto. Lei una persona buona di animo, che aiuta sempre il prossimo. Lei per noi come un santo protettore.

Dottore: Nun esageramu ora. A li voti si fa u beni di l'autri di sponda, anchi senza vuliri.

Assunta: Inveci di fari u dutturi era megghiu si tu facevi u Monsignori almenu a mia nun mi davi sta grannni delusioni d'amuri. Ppi furtuna ca ora attruvai a Ciro, ca mi vuoli tantu beni e mi porta cu iddu a Milano.

Dottore: Iu fici tuttu chiddu ca puteva fari ppi nun fari soffriri a nuddu ma u meritu di tuttu stu marchingegnu purtroppu nun 'u miu.

Anselmo: No! U meritu sicuramenti di Monsignori, ca ni sapi una chi d'u diavulu.

Dottore: L'idea di fari interveniri Monsignori fu di Cira, ca ora iu vogghiu invitari a vniri cc ppi pigghiarisi l'applausu, ca si merita, pirch cu la so intelligenza e cu la so tenacia seppi trasfurmari dui coppii, ca erunu oramai n crisi irreversibili d'amuri in dui coppii, ca ora sunu ppi furtuna nnamurati.

Cira: (Entra ) Iu vogghiu chiediri scusa si ppi casu fici tortu a qualchedunu di vuatri ma la ricerca di la felicit a li voti pu essiri purtroppu occasioni anchi di scelti dulurusi, specialmenti quannu sunu sinceri e partunu d'u cori.

Anselmo: (Declama) E accuss vissiru tutti felici e cuntenti cu bona paci di l'amici e de' parenti.

Maril: 'N momentu, 'n momentu ma cc manca ancora Monsignori. Dutturi, pirch nun va a chiamari puru a iddu accuss 'u putemu ringraziari tutti assemi?

Anselmo: Ti cascassi a lingua a tia! Ma almenu ppi na vota ti li vuoi fari l'affari to', si o no? Si

o no?

SIPARIO

F I N E

    Questo copione è stato visto: