Chèl benedèt sidèl!

Stampa questo copione

Chèl benedèt sidèl! Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

http://copioni.dnsalias.org

TITOLO

CHèL BENEDèT SIDèL!

COMMEDIA DIALETTALE

IN DUE ATTI

Personaggi

FELICE SIROTTI

ROSA moglie di felice

ADELMO  figlio di Rose e felice

DON ALFREDO parroco

AGNESE vicina di casa

GEMMA vicina di casa

LEANDRO cugino di felice

CALOGERO

ASSUNTA

CARABINIERE

TRAMA

La vita tranquilla di una comune famiglia di provincia, viene stravolta da un ritrovamento misterioso e prezioso “secchio”. Fra pettegolezzi di paese e divertenti equivoci i protagonisti si troveranno a temere prima per la loro vita e a desiderare infine di essere coinvolti in questa losca faccenda.

ATTO PRIMO

La scena si svolge in casa. A sinistra c’è la porta che si apre verso le stanze, a destra quella che si apre verso la in cucina e in fondo la porta d’entrata di casa.

SCENA I

Rosa e Felice

ROSA. A set che amò? Cosa spètèt a portà fò dèl cancèl ol cartù e i latine?

FELICE. Che stöfüna che a ta se né! Ma perché a go de mètèi fò adès quando i pasa a töisö indomà matina!?

ROSA. Pèrché quando ol camion al paserà a ritirail, tee, a ta sare in lècc a durmì e a roncà. E alura a ma tocherà amò a me a corega indre al camion!

FELICE. Indasaì che corse che a ta fare! A ta ga se mai gniac corida indre al nòst Adelmo per sunagle, figürèt che adès a ta sanvièt a corica indre al camion dè sporc!

ROSA. In prensepe a ga corie indre delbù al camion de sporc. (Al pubblico) al sa fa pèr dì, a ga corie indre. A telefunae ala me cüsina che al’abita ün po piönnaccc de me e a ga disie de diga al’autista de turnà indre. Adès invece a o cambiat tattica: quando a ma sa nincorse che ol camion alè zamò pasat, a ciape i me contenidur e i porte fò la cà dèl’Agnese pèrchè le, in de sò strada, i pasa piö tarde.

FELICE. Me al so mia cosa a ghè egnìt in mènt al cümù de tirà in pe ü laurà dèl gènèr! An sa troaa isse be notèr coi campane! A mindaa a bötavià la nòsta ròba quando anghera òia.

ROSA. Coset dicc?

FELICE. Che alera mèi i campane pèrchè… (viene interrotto).

ROSA. Te a ta preferièt i campane? Ma cosa cöntèssö pò che a ta se indacc a bötavià mai gnià negot! A ma tocaa sèmpèr a me! 

FELICE. Ma chèsto al völ mia dì che me a preferìe i campane. Pèrchè, a ta distürbèl ol me penser forse?

ROSA. Al ma distürba ol fato che a so sèmpèr me che ala sistema l’immondisia diferensiada. Et capit?

FELICE. Maddoname quat a tla fe longa. Sanvèt ol cartù e i latine che i porte fò me dèl cancèl! Indoei?

ROSA. (Al pubblico) ivvest se a go mia resù forse? Aglialsà gniac in doca a mi tègn. Aiè in dèl’isgabüsì chèl de sinistra. (Ironica) al set o nò in docalè o sgabüsì de sinistra? Alè ala sinistra de chèl de destra. A meno che a ta ga sabèt mia in doca a ghè ol sgabüsì.

FELICE. Fa mia tat la spiritusa né? Andonzo e lamèntès pò piö però!

ROSA. Se pròpe. Adà che öna rondine ala fa mia primaera nè.

FELICE. (Al pubblico) cosa centrerale i rondini con me adès! Da quando aià cominsat chèsta racòlta diferensiada, ala capes piö negot.

ROSA. Set che amò? Pasanzo docà!

FELICE. Subitissimo, Rosa del mio cuore (l'abbraccia).

ROSA. E mia che a töm in giro né! Pasanzo docà!

FELICE. Ando, Ando. Sta cöèta che ando. (Al pubblico) A ga preme o sporc prima de me oramai. Otèr a ma si stacc testimone. (Sta per uscire). Et dicc ol sgabüsì de sinistra né?

ROSA. Adà, pasanzo pèrchè se de nò al so mia come ala à a finì! (Felice esce di corsa. Al pubblico) ma ivvest che òm che a ma sa troe? E pensà che öna olta alera mia issé. I prim agn de matrimòne, alera ün “amore”. Al ma faa mancà gniac öna atensiù. A mindaa decorde e an pödia parlà de töt. Adès invece al gaà piö be negot! Al sa lamènta infena dèla racòlta diferensiada che lü aià fa gnià mai. De chèla me invece, a ma sa lamènte mia, al so che alè ü laur che al’indaa facc e a so conteta. Anche se a o troàt ergot che al va mia: chile che i pasa a tösö l’ömèt, i ma rompit ol coèrcc e aià facc finta de negot. Capese che ala pöl vès öna sbambosada, ma me a ga tègne a töcc i me de laur. Sènsa parlà de quando i ga de tösö ol vedèr. Lur, i gaavrès de pasà dòpo i òt dèla matina. Magare! Apena dòpo i sèt… (viene interrotta).

SCENA II

Rosa e Felice

FELICE. (Rientrando) … quando me a dorme amò, ai pasa e i cominsa a fa ü rumur vaca che i ma fa saltà innaria.

ROSA. Èco, de chèsto invece me a so conteta. Isse a tamparèt a leasö prima.

FELICE. Dim te cosa a lèerosö a fa? A sentit te che a ta-abe mai negot de chèl che fo?

ROSA. Adà, fa sito (Al pubblico) ma al sis mia che al böta vià i giornai in dèl’ömèt?

FELICE. E alura? Che colpa anno me se i notizie dèl giornal aiè frèsche? Cèrto che te, se a ta pödèrèsèt, a ta meterèsèt det in dèl cartù infena ala carta igienica dovrada!

ROSA. Cöntale sö piö gròse amò chesse a ta fare scapà ol nòst pubblico!

FELICE. A ta se te che a ti mi fe tirafò. (Sta per andare in cucina) A proposèt, visì al nòst cancèl, söl marciape, èrgü aià metit là ü sidèl con dèla carta.

ROSA. Cos’è? Ergü aià metit ü sidèl con dèla carta al nòst cancèl?

FELICE. Ma se atlo apena dicc! A ghè là ü sidèl, de pitüra, che però alè sporc de molta e al segnà fò dèla carta.

ROSA. Cos’è? Ergù aià metìt ü sidèl con dèla carta in dèl nòst pòst?

FELICE. Ma se attlo apena dicc! Ascolta Rosa, fala pò mia indasö tat come a t afe al solèt nè. Indomà matina, i paserà e ai töerà sö la carta e ol sidèl a mal meterà insèma con töcc chèi dèl’Adelmo.

ROSA. A pèrchè annè mia zamò là ase! Fam mia pensà a töcc chi sidèi che an ga!

FELICE. Ma a talse Rosa che ai ga ocor al’Adelmo pèr indà a pitürà (Si avvia per uscire).

ROSA. Indoet adès?

FELICE. (Si ferma) adès per indà in cüsina a mangià ü bucù, a go de domandat ol permès?

ROSA. Nò, cèrto. (Pensando) però Felice, chèl sidèl zo infonta in dèl nòsto pòst… (viene interrotta).

FELICE. A set indre amò? Adà, lasèm indà che alè mèi se de nò an fenes pèr tecabega amò (esce).

ROSA. (Sola) dèl sigür al ga resù quando al ma dis de pensaga mia (al pubblico) ma me chèsto a gal dighero mai! A me, al ma dà impas che ergü di me visì, pèrchè a so sigüra che aiè stacc lur, aiabe metìt ol sò sidèl cola carta in dèl me pòst. Ma me dighe, pèrchè domandamèl mia? Avrès mia dicc de nò. Ma gnià de se però. Al sarà mèi che a ma sa mète indre a fà ergot chesse almeno a ga pènse mia. (Inizia a sistemare il divano e poi spolvera qualche mobile. È molto nervosa) a ga rie mia. Mè che andaghe a controlà chèl sidèl e sircà de capì dala carta che a ghè det, chi di me visì alè stacc. (Al pubblico) öle fa a me come ai fa in televisiù quando i ga de scoprì chi i lasa pèr istrada ol sporc. (Esce. Scena vuota per qualche secondo).

SCENA III

Felice

FELICE. (Entra) te Rosa, arda che in cüsina a te finìt… (si ferma perché non la vede) Rosa! (La chiama dalla porta a sinistra) Rosa in do set! Ma indosarala indacia! Alera che dü menücc fa! (Pensa) ol sidèl! Dèl sigür ala sarà indacia a controlà ol sidèl. Annà sarà amò compagn né, ma mia isse. Guai a tocaga la sò cà. Pènsì che pèr le, la sò proprietà alè anche ol marciape cömünal che al toca ol muradèl dèla sò cà.

SCENA IV

Rosa e Felice

ROSA. (Entra di corsa con in mano il secchio. Sembra spaventata) Felice! Felice, madonname cosa o troat!

FELICE. (Al pubblico) alè che col sidèl! La edìf? Alà portat det ol sidèl! Rosa, ma me pènse che ol tò servèl al funsiuna piö!! (Al pubblico) mia che prima al funsiunès nè!

ROSA. Felice, an sé in di guai! Ma gròs! Arda cosa a ghè det in dèl sidèl! (Toglie la carta da sopra e la appoggia sul tavolo).

FELICE. (Al pubblico e dando le spalle a Rosa) Al as pöl saì chèl che a ta set indre a fà? Ma mètèt pò la carta di otèr söl taol! Ma me agglà fo piö con te! A ghè mia ergù de otèr che aià öl pèr caso?

ROSA. (Toglie dal secchio degli oggetti religiosi: una pisside, una croce, una reliquia, un calice e un piatto.  Sembrano d’oro) arda che!

FELICE. (Sempre di spalle) cosa ölèt che arde, la carta di otèr? Se ala sa mèt in dèl co ergot, a ghè mia vèrs de fermala.

ROSA. Girèt e pò dim se chèsta alè carta.

FELICE. (Voltandosi) el mai posebol che... (si blocca e rimane senza parole quando vede gli oggetti religiosi) ma... ma... cosela chèla ròba le?

ROSA. Chèl che a ghera det in dèl sidèl che notèr an credia pie carta. Felice, che manera chèla ròba che?

FELICE. (Controlla meglio gli oggetti) ma chèsce, aiè laur de cesa, Rosa!

ROSA. Ai ma sömèa anche a me. E pènse anche che i siès stacc robacc. (Preoccupata) Felice, ma a sa rèndèt cönt che alè öna refurtiva! Capesèt? Roba che la scòta!

FELICE. (Anche lui preoccupato) se! E notèr ammlà anche tocada! (Appoggia subito l'oggetto che ha in mano).

ROSA. Chi saral istacc chèl istüpèt che al roba chi laur che sacri e pò dòpo aià lasa söl marciape in dè nòsta  proprietà?

FELICE. Rosa, ol marciapiede söla strada tecat al nòst mürèt alè mia de nòsta proprietà. Al so mia chi al pöl vès chèl istüpèt, ma se ergù ala lasat che chesta refurtiva al völ dì che ergü d’otèr…

ROSA. (Continuando)... al ghera de töla sö! Madonname! Felice, a capesèt che an sé in di guai? Adès an gaavrà imbisògn de protesiù pèrchè chi al ghera de ritiral, adès, aià ciaperà con notèr.

FELICE. Esagera pò mia adès Rosa. (Pensa) Notèr an ga mia de pèrt ol co, an ga de fermas ü momènt e ragiunà. Chèsce, aiè laur de cesa e perciò aiàvrà robacc dèl sigür in cesa.

ROSA. Brao! Infena a che a ga sere riada a me! Ma pèrchè lasal le denacc ala nòsta cà, quando alere mèi per ol complice, ritiral de önotra banda piö nascündida?

FELICE. Pròpe! E perché pròpe che, alura? (Pensa) Rosa, ölèt vèt che chèl sidèl alera per ol… (spaventato, non riesce a pronunciare il nome).

ROSA. Pèr chi? Parla docà!

FELICE. Rosa, dim chi ca l’era che de picèn al portaa a cà ol calès dèla cesa pèrchè al völia dì mèsa che a cà?

ROSA. (Si sente mancare) Madonname, a görès a chèla. A ta dighere mia ol’… Adelmo...?

FELICE. Se ol sidèl alera denacc al nòst cancèl, al ga sarà stacc ü motivo!

ROSA. Se l’Adelmo alè ol complice al cope! Nò, al cope mia, al’istròse. Nò, al’iscane. O se de nò… (viene interrotta).

FELICE. Rosa, Rosa, Rosa! Mochela de fa isse. Adès a mal ciama e an sa fa dì töt (esce a sinistra).

ROSA. Che ergogna quando töcc in paìs ai vegnerà a saì che ol me scèt alè ü ladèr. Anche se alè adoma ü complice alè sèmpèr ü ladèr. Che sacrilegio pò, robà laur de cesa. Con töcc i laur che ai pödìa robà!

SCENA V

Rosa, Felice, Adelmo e voce Don  Alfredo

FELICE. (Rientra con Adelmo) eche, eche a èt. Dim se a te est amò chi laur che.

ADELMO. Se, in cesa.

ROSA. (Preoccupata e parlando fra sé) alè stacc lü!

ADELMO. Ma cosa fai che?

ROSA. Nò, forse alè mia stacc lü.

FELICE. Ammià troacc in chèsto sidèl söl marciape denacc al nòst cancèl. Annà set vergot te?

ADELMO. (Guarda il secchio) al sömèerès ü di me.

ROSA. (Preoccupata e parlando fra sé) Alè lü! Alè lü!

ADELMO. (Si accorge che è sporco di malta) a ma, se alè sporc de molta al pöl mia ès ü di me. I me aiè töcc isporc de pitüra.

ROSA. E sciao!

FELICE. Chèsta alè öna refurtiva. Alè mia che te a ta sabèt decorde con chi aià robacc? Adelmo, dìm la erità!

ADELMO. La erità? Ardì che me... (viene interrotto).

ROSA. (Arrabbiata) arda che se a ta ghe ergot a che fa con chèsta refurtiva, me a ta “disidrate” dala nòsta eredità e anche... (viene interrotta).

ADELMO. (Risentito) ma sif indre a basgà? Ardì che me a ga èntre pròpe pèr negot con chèl sidèl e chi laur le sacri. Ma come ippödìt pensà che a sere istacc me, ol vòst önèc iscèt!

ROSA. (Capisce che si è sbagliata) èco... alè stacc ol tò padèr!

FELICE. Me? A ta se stacia te che... (viene interrotto).

ROSA. Me, te, al ga mia importansa adès! An sèndre a pèrt dèl tep presius invece de pensà che an sé in perecol.

ADELMO. Perecol?

ROSA. Cèrto. Chi alà robat chi laur che sacri, aià meticc in dèl sidèl e pò dòpo aià lasacc söl marciape adoma pèrchè ol complice al ghès de ritirail.

FELICE. Ma quando ol complice alè riat ol sidèl al ghera piö pèrchè la tò madèr, crapuna comal’è, aià portat det in cà.

ROSA. Se te a ta mèsès dicc negot, me a ma sarès gniac nincorsida.

ADELMO. O capit, ma adès cosa an fai?

FELICE. Portài amò de fò, oramai an pöl piö. I pöderès vediga i nòscc visì o se de nò adiritura ol complice.

ROSA. Spere che ol Signur al varde zo, pèrchè me a cominse a iga pura.

FELICE. Al ma sömèa che ol Signur alabe ardat zo infena a tròp!

ADELMO. An ga de iga ol sanc frècc in chèsta situasiù.

ROSA. Ol me alè zamò zelat!

ADELMO. Mama, sta calma che a mète apòst töt me.  (Pensa) telèfune söbèt al Don Alfredo e a ga dighe de egnì che a tösö chèsta roba. Dèl sigür i sarà stacc robacc in de nòsta cesa.

ROSA. Dighèt delbù?

ADELMO. Ma cèrto! Me adès al ciame, lü al ve, al porta vià chi töt e töt alè sistemat.

ROSA. Set sigür che al’indarà töt be? E i ladèr e ol complice?  

ADELMO. I ladèr e ol complice, a so sigür, che i penserà che a troàil al sabe stacc ol preòst quando ai vèderà chi laur che sacri in cesa. Adès a va convegnerà calmas ün po pèrchè se al ria ol preòst e al va troà che isse…

FELICE. Al ga resù l’Adelmo Rosa, dom che an va de là a rilasas ün po e magare anche a bif vèrgot de colt.

ROSA. Ma recomande Adelmo, cöntaga sö negot al prèòst pèr telefono, ölerès mia che i ladèr ai gabe metìt det in dè cornèta öna “cimicia”.

FELICE. Dom “cimicia”! Dom che an va de là (vanno in cucina).

ADELMO. (Solo) che genitur che a go! Che fidücia i ga de me! I ma credìa complice di ladèr! Mah! (Prende la rubrica telefonica per digitare il numero di Don Alfredo).

ADELMO. A parle col Don Alfredo? A so l’Adelmo Sirotti. (Aspetta) se o caìt, ma al pödìa respont anche ol cörat!  (Aspetta) se, capese che ol cörat al respont al telefono dèla sò cà e mia in chèla di otèr, ma pensae che dato che a si du precc in dè stès paìs, a pensae che a fodèsèf… fradèi! (Aspetta) al ga resù. Al ma scüse. Me a go telefunàt pèr domandaga se al pödìa ègn che ala me cà, söbèt, pèr ü laur urgente. (Aspetta) al varde, al ma dispìas che al siès in riuniü coi genitür, ma me a gaavrès imbisogn urgentemente che lü al vègne che ala me cà. (Aspetta) se, capese che i genitur e la famèa ai siès importancc pèr lü, ma al sa regorde che anche la me alè öna famèa. Cèrto, mia zuèna come chi genitur che lü al ga le in riuniù adès… (Aspetta) pronto? Don Alfredo? Ghel amò? (Aspetta poco) ah, alere piö sentìt e a pensae che a ghera burlazzo la linea. (Aspetta) al ma dispias, ma a preferese diga negot pèr telefono pèrchè alè tròp… periculus! (Aspetta) se periculus. E capesèl alura che a pödi mia dighèl pèr telefono. (Aspetta) al so che alè mia èdücat pièntale la riuniù a triquarcc, ma al mai pensat che diolte i genitur ai pöde èss contecc de finì prima, ma i galdis mia pèr rispèt? (Aspetta) pronto? Don Alfredo? In doel’indacc? (Aspetta) bene! Alura al’ispète. (Aspetta) se, alè ü laur che al val la pena de egnì che. Al’ispète alura. (Sistema la cornetta) bene! Fra poc al sarà che. Al ma mia dicc però se ai ga robat in cesa. Al sarà gniac nincorsìt. Alera ün po pecio de lasà la sò riuniù, ma quando al vederà töta chèla ròba che, indasaì quace ringrasiamèncc. (viene interrotto).

SCENA VI

Rosa, Felice e Adelmo

ROSA. (Entrando da destra con Felice correndo) an ga de diga negot al preòst dèla refurtiva!

FELICE. Adelmo fala ragiunà te pèr piaser. Ansera là isse cöècc quando ala mia cominsàt a dì che an ghera de diga negota al preòst?

ROSA. An pöl mia dighèl. An pöl mia, an pöl mia.

ADELMO. Ma perché an pöl mia dighèl al Don Alfredo?

ROSA. Ma pensìga sö be! A mera mia dicc che an sera in perecol?

FELICE. Prima an sera in perecol. Ma adès ol’Adelmo alà troàt la solusiù nèl dighèl al presòt.

ADELMO. Mama, a ta dighe che a faro in modo che al sa sabe in giro che chi laur che, ai siès istacc troacc dal Don Alfredo.

ROSA. Notèr an sé sèmpèr in pericol, ma ölì capila? Ol complice che al ghera de ritirà ol sidèl con chi laur che sacri, se al ve a saì che ammià ritiracc notèr al pöderès minaciaga o adiritüra… copaga!

FELICE. Rosa, esagera mia adès! “Minaciaga” e “copaga” per chi poc laur che? (Li guarda) che ai ma sömèa gniac de or pò.

ROSA. Se, gniac de or! Ardèi be e mètèt in del co ol culur, chesse, quando a ta salterà in mènt de regalam ü anèl a ta sbagliere mia come a tafe sèmpèr. (Al pubblico) i anèi che a troì in di patatine aiè piö bèi di anèi che al ma regalàt infena adès. Chèsto (indicando gli oggetti) alè oro che luccica! An ga de diga negota al preòst. Dim iscolt docà!

ADELMO. A ta se crapula né mama! E pò dòpo, spèta amò ün po, al sarà che a momèncc.

FELICE. Ascolta Rosa, quando al ria ol Don Alfredo an ga darà ol sidèl cola sò ròba e an ga dis de diga a nigü chi aià troada. Al mia be isse?

ROSA. Ma come farala andà be? Ma al conoserì mia ol preòst! Aià digherès fò in cesa a töcc zamò in de predica de stasira e… in töte i prediche per ü mis almeno! Töcc ai vègnerès a saì che an sé stacc notèr!

ADELMO. (Pensando) A pensaga be… forse la mama alà ga mia töcc i torcc. Ol Don Adelmo alè ü che al parla öm po tròp e aià farès adoma pèr ringrasiaga. Chèsto alè sigür.

ROSA. Se, ma intat töcc i vegnerès a saì chi aià troat ol sidèl! Töcc!

FELICE. Delbù al ga ringrasierès denacc a töcc? An dienterès famosi!

ROSA. Ma me dighe, cosa ghet la rasgadüra in chèl co le? Famosi! Se, forse, ma pèr mia tat se ai ve a saìl anche i ladèr e ol complice.

FELICE. Madonnane, a ghere mia pensat a chèsto.

ROSA. A chèsto? Ma se a ta pènsèt gnià mai te! Se a ga födès mia che me… (viene interrotta).

FELICE. Adès ala sanvia.

ADELMO. Ol preòst al sarà che a momèncc e lur i sanvia a tecabega. Mochila! Cosa an fai alura?

ROSA. An ga de diga negot!

ADELMO. Metem che a ta gabèt anche resù, ma come an fai adès? Se al capes che alo ciamàt pèr ol negot, indasaì come al diventerà gnèc. E al dienterà gnèc con me pèrchè a so stacc me a ciamal e mia otèr. E a so sempèr istacc me che alo facc egnivià dala sò riuniù coi genitur. Come minino al ma salüderà piö.

ROSA. Figürèt! Arda che i precc aiè discepoli di Dio e mai i pöderà comportas come al farès mia ol Signor. Lur i ga de testimonià la sò parola. Lur i ga de ès de esèmpe pèr notèr. Pèrciò preòcupès mia.

FELICE. Certo. Al so a me che ala gaavrès de ès isse, ma… (viene interrotto).

ADELMO. Ma... me la erità aggla dighe mia. Alè mèi troà öna bèla scüsa. (Suono di campanello) alè lü!

ROSA. Felice, porta de là de corsa ol sidèl con töta la ròba (Felice afferra il secchio e va in cucina) Adelmo, fal vegnì det. A m’inventerà ergot söl momènt. Pèr forsa. (Adelmo va ad aprire).

SCENA VII

Rosa, Felice, Adelmo e Don Alfredo

ADELMO. Buonasera, Don Alfredo.

DON ALFREDO. Buonasera. A spere che al siès delbù ü laur importante dato che o lasacc a metà la me riuniù.

ROSA. Ala sarà mia stacia isse importante, dai, Don Alfredo.

DON ALFREDO. Piö che importante quando al sa trata de parla dèla famèa. E alè la prima olta che a sospènde öna riuniù.

ROSA. (Fra sé) Signur ötèm, cosa a ga cöntesö adès!  

DON ALFREDO. Alura Adelmo? Come a ta èdèt a so che a sènt chèl laur urgente.

ROSA. Al ga dicc che alera urgente?

DON ALFREDO. Se urgente. E alà dicc anche che al pödia mia dimèl pèr telefono perché al pödia ès “periculus”.

ROSA. (Preoccupata perché non sa che scusa inventare) adiritüra? (ad Adelmo, piano) ma cosa set indacc a diga?

DON ALFREDO. Alura, Adelmo?

ADELMO. (Non sa che dire) èco... Don Alfredo... a go dicc che alera urgente perché... perché... (chiede aiuto alla madre).

ROSA. Perché... pèr notèr alè ü laur urgente. Magare lü invece, aià troerà mia isse urgente. Al dipènt dai punta di vista.

DON ALFREDO. Bene. Sentem alura chèsto laur urgente e periculus.

ADELMO. éco... Don Alfredo a go dicc periculus... perché... (chiede aiuto alla madre).

ROSA. Perché... pèr notèr alè ü laur periculus. Magare lü aià troerà mia isse periculus. Al dipènt dai punti de vista.

DON ALFREDO. Certo che se otèr a ma cöntisö negot, pödero mai dif i me punti di vista! Pèr piaser, fim mia pèrt ol tep che a go frèsa. Alura?

ROSA. Cos’è? Ün apostolo di Dio che al ga mia tep pèr öna famèa dèla sò comunità?

ADELMO. (A Rosa piano) mama, fa sito docà!

ROSA. Perché, cosa o dicc? O dicc adoma che... (viene interrotta).

DON ALFREDO. A sondre a pèrt la pasiènsa. Disìm pèrchè a mi facc vegnì che de corsa. Al sa pöl saì öna olta pèr töte cosel chèsto laur urgente e periculus?

ROSA. Söbèt, Don Alfredo (ad Adelmo) cosa a ga dighe me adès?

DON ALFREDO. (Arrabbiato) A so che, che spète.

ROSA. Ölèl vergot de bif pèr calmas? Ü grapì o se de nò ü cognachì?

ADELMO. (A Rosa piano) ma cosa a ga dighèt pò? Chilé, aiè alcolici e mia calmanti.

ROSA. (Ad Adelmo piano) al so! Ol me piano alera de inciocalsö sènsa fas nincorsès, chesse al sa regordaa piö ol pèrchè alè stacc ciamat che de notèr.

DON ALFREDO. Öle negot! Öle adoma saì ol pèrchè a so satcc ciamat che!

ROSA. (Al pubblico) al sömèa infena che al gabe adòs ol diaol!

DON ALFREDO. Alura!!!

ROSA. Éco, Don Alfredo... (al pubblico) me che a ga dighe la erità oramai. Don Alfredo, alè stacc ciamat da notèr pèrchè... (viene interrotta dall'entrata di Felice dalla cucina).

SCENA VIII

Rosa, Felice, Adelmo e Don Alfredo

FELICE. Buonasera Don Alfredo.

ROSA. Alè stacc ciamat pèrchè… ol me òm… al völ confesas!

DON ALFREDO-FELICE. Cos’è?

ROSA. Ma se, ol me òm al völ confesas. El mia forse chèsto ol motivo, Adelmo, che a te ciamato ol Don Alfredo?

ADELMO. (Preso alla sprovvista) se... alè pròpe... isse.

DON ALFREDO. E otèr a mi facc vegnì che pèr öna confesiù? Otèr a si töcc macc!

FELICE. Al ga resù Don Alfredo. Otèr du, a si macc!

ROSA. Don Alfredo, al varde che a ghè negot de mal.

DON ALFREDO. (A Felice) e pöde saì che manera chèsta “confesiù” alè isse urgente e pericolusa?

FELICE. Al varde mia me, ma la me fommla.

ROSA. Don Alfredo, alè  urgente perché... ol me Felice al ga tace pecacc che oramai i sta piö det de lü. E periculus… pèrchè… con töcc i pecacc che al ga in dèl corp, lü al capes che… al pöderès vès contagius. E se lü aià confesa mia söbèt, indasaì quate persune al pöderès contagià coi sò pecacc. E capesèl che per lü, Don Alfredo, al ga creserès ol laurà.

DON ALFREDO. Ma’ndo so capitat! Ardì che me ando a confesà in cà, adoma i malcc.

ROSA. Ma al varde che ol me Felice alè malat!

FELICE. Me-e malat?

DON ALFREDO. A me al ma sömèa che alistaghe infena a tròp be!

ROSA. Cèrto che al sömèa che al faghe bèl vèt. Ma invece lü aialsa mia che al ga… ön’ongia incarnada che alè gniac de èt.

DON ALFREDO. Al sarà mèi che andaghe, pèrchè otèr che a pèrt ol tep, a sindre a fam pèrt anche la pasiènsa. Adelmo, notèr du comunque an sa èderà amò.

ADELMO. (A Rosa) evvest, adès al ma salüderà piö. Ma cèrto Don Alfredo.

DON ALFREDO. E ciamim mai piö! (Esce).

FELICE. (A Rosa) ma me dighe, cosa a tè saltat in mènt? Pròpe chèsta scüsa a ta gherèt de inventà?

ROSA. Scolta, o dicc ol prim laur che a mè egnìt in mènt.

ADELMO. A ta se pròpe stacia braa mama! Adès se, che an sa insògna ü pòst in dèl paradìs!

ROSA. Chèl che al sarà, al sarà. L'importante alè che ol nòst segreto al siès amò adoma nòst.

FELICE. Intat pèrò la refurtiva anglà che amò notèr.

ADELMO. E an sé amò a “punto e a capo”.

ROSA. (Pensa) a ghè adoma ü laur de fa, ciamà i carabinier.

ADELMO-FELICE. I carabinier?

ROSA. Se, i carabinier. Se an ciama lur an pöl restà “omonimi”. E a lur an pöl anche sircaga la protesiù pèr notèr.

FELICE. Giösto!

ADELMO. Braa mamma!

ROSA. A ga telèfune söbèt.

FELICE. Se dai, telèfunega söbèt. Intat me ando a cambiam

ADELMO. Anche me ando a cambiam pèrchè dòpo a go dendà fò. (Felice ed Adelmo, escono a sinistra).

ROSA. (Compone il numero) pronto? Parlo coi voi carabinieri? (Aspetta) Io ci avrei bisogno di essi. Voglio dirvelo che voi dobbiate venire da me. (Aspetta) Ah, pöde parlà anche ol dialèt. Ascoltì alura. Quase in dèla me proprietà, visì al me cancèl, o troat ü sidèl con det dèla ròba sacra. (Aspetta) se, pròpe dèla ròba sacra de cesa! (Aspetta) a ghè det... a dì la erità al so mia come ai sa ciamà, però al so che a ghè öna crüs, ü calès in doca ai sa mèddet i particole, öna reliquia de basà e ü tont. (Aspetta) come foi me a saì se ol tont al fa parte de ü servisio! Comunque ai sömèa de or. (Aspetta) se, i sa troà in dü sidèl. Segon me, al sa trata de öna refurtiva. (Aspetta) nò che alè mia ol me ol sidèl! Agglo zamò dicc che alo troat visì ala me proprietà. (Al pubblico) teamet che adès i ma fa pasà pèr chèla che aià robàt! (Aspetta) oh, benone! Mandì che söbèt öna volante alura. (Aspetta) se, ol volante ma anche töta la machina, però. (Aspetta) pòta cèrto, l'indiris! Via Don Lavagna n°27. (Aspetta) va be, alura a va spète. Buonasera. (Al pubblico) fra poc i sarà che.

SCENA IX

Rosa e Felice

FELICE. (Rientrando da sinistra, con un altra camicia) aiet ciamàcc?

ROSA. Se, töt a pòst. Daga ol tep de rià e an sarà libèr come l’aria.

FELICE. Sperem al siès isse.

ROSA. Quando i carabinier ai rierà notèr an ga darà töt ol sidèl al completo e an ga dis de fa mia assolutamente i nòscc nòm a nigü e dòpo… (Suono di campanello) Madonname , aiè zamò che! O che adès i machine i gabe i ale? (Va ad aprire).

SCENA X

Rosa, Felice e Agnese

AGNESE. Ciao Rosa. Me ghel söcedìt vergot?

ROSA. (Fra sé) dim mia che aialsà zamò a le!

AGNESE. Ma che face strane che a ghi stasira. Alura alè pròpe ira.

FELICE. (Pensando stia parlando degli oggetti sacri) da chi le saìt?

AGNESE. A pöde mia ditèl.

ROSA. Ma pèrchè el mia söcedìt a te chèl che a ghè söcedìt a notèr? Che sfürtüna.

AGNESE. Isvèt che ol Signur alà ölìt isse.

ROSA. Te che a ta abitèt visì a notèr, a ta pödièl mia capità a te?

AGNESE. (Facendo le corna) Scolta Rosa isvèt che alè mia gniamò ol me momènt.  

FELICE. Comunque sèrce problemi al sarès mia ighèil.

AGNESE. A ta ghe resù, ma in chèl caso che an pöl mia decidèl notèr. Chi el di dù?

ROSA. A dì la erità, ün po töiddù. Prima lü e pò dòpo me.

AGNESE.(Preoccupata) A ta dighere mia delbù! A sis malacc töiddù?

ROSA. Malacc notèr? Ma set indre a basgà?

AGNESE. Ma se a ta me apena dicc che a sirès isfürtünacc pèrchè alè capitat pròpe a otèr? E dato chèl che ai mera dicc me credie che a stèsès mal.

ROSA. (Al pubblico) e me che a pensae che alera indre a parlà dèl (lo dice a bassa voce) sidèl coi laur sacri.

FELICE. Te, arda che notèr a mi stabe de salüte né? Arda che notèr invece an parlaa… (viene interrotto).

AGNESE. Se, be! Con chèle facie. E pò dòpo alo est coi me öcc ol preòst egnì det de corsa e pò dòpo andà vià.  

ROSA. Scolta Agnese, che a ghè de nigü de malat e nigù alà gniamò de ciapà l’öle sant. Ol preòst, alè egnìt che pèr… pèr di laur persunai. E dato che aiè persunai i ga de restà in chèsta cà che.

AGNESE. (Non convinta) mah! Adì che me a so convinta gniampo de chèl che a mi dicc.

FELICE. (A Rosa piano) a ta regorde che de che mia tat ai rierà i carabinier e perciò mè casala vià ala svèlta.  

ROSA. (A Felice piano) a ta ghe resù, a ma sa regordae zamò piö. Agnese, grasie dèla isita. Come a ta èdèt notèr a mi stabe e perciò... (la spinge verso l'uscita)… ciao.

AGNESE. Comunque, la òsta cera alè bèla gniampo! (esce).

FELICE. Ardae che al’andaa gnià piö! Che petegola!

ROSA. Che curiusuna!

SCENA XI

Rosa, Felice e Adelmo

ADELMO. (Rientra cambiato) aiè zamò riacc i carabinier?

FELICE. Nò, al’era l’Agnese. Ala mia est ol preòst a egnì che e ala mia pensat che an sera malacc?!

ROSA. Ol bèl alè che le ala pensaa che notèr an fös malacc e notèr invece an pensaa che le ala ga sera töt dèl sidèl e di laur sacri. A ghè mancat poc che an fès marù.

ADELMO. Fürtüna che alè indacia be. Ma pensì se l’Agnese ala ghera de egnì a saì dèl sidèl?! Alura se che in sic menücc töt ol pais aiàvrès saìt. (Suonano alla porta).

ROSA. (Mentre va ad aprire) sperem che ai siès i carabinier istaolta.

SCENA XII

Rosa, Felice, Adelmo e Carabiniere

CARABINIERE. Buongiorno. Siete stati voi a chiamarci per il ritrovamento di un secchio sacro?

ROSA. Se, an sé stacc notèr. (Pensa ci sia un altro carabiniere) El depèrsöcönt ? Gal mia insèma ol sò compare?

CARABINIERE. Il mio compare, come lei lo ha chiamato, è in auto e sta tenendo il motore acceso.

FELICE. Ol mutur impiat?Che manera aia smursa mia?  

CARABINIERE. Spegnerlo? Sta scherzando? Non sa che poi bisogna riaccenderlo?!

ROSA. (Al pubblico) An sé meticc pròpe be! Adelmo, va in cüsina a tö ol sidèl sacro. (Adelmo va in cucina. Al carabiniere) ölerès precisaga, sciur carabinier che alè mia ol sidèl che alè sacro, ma i laur che a ghè det. Al capìt?

CARABINIERE. Tranquilla signora che io capisco perfettamente. (Adelmo torna con il secchio. Il carabiniere controlla il contenuto) e dove lo avete trovato?

FELICE. Söl marciape visì al nòst cancèl.

ROSA. Se, söl marciape tecat ala nòsta ca. Al capìt?

CARABINIERE. Signora, io capisco perfettamente ! Attaccato come? Dentro o fuori la casa?

FELICE. Secont lü adès notèr an ga ü marciape in de nòsta proprietà?

ROSA. (Al pubblico) per fürtüna al capes töt al perfesiù! Ol marciape al sa troa fò dèla nòsta ca. Al capìt adès?

CARABINIERE. Perfettamente!

ROSA. Sperem! Senta sciur carabinier al varde che notèr an völ mia che al sa sabe in giro che an sé stacc notèr a troà ol sidèl.  

CARABINIERE. Come mai?

FELICE. An ga ün po pura che ai vègne a saìl i ladèr e ol complice e che magare iggla faghe pagà a notèr.

CARABINIERE. Ho capito perfettamente. State tranquilli nessuno saprà il vostro nome. Il cognome invece lo posso far sapere?

ROSA. Pèr fürtüna l’otèr alè in machina! (Alzando la voce) Gniac ol cognòm. Negot de notèr!

CARABINIERE. Non c'è bisogno di alzare la voce Signora, ho capito perfettamente! (Controlla ancora gli oggetti sacri) ho il sospetto che questi oggetti, non siano d'oro.

FELICE. Evvest Rosa? La dicc anche lü che aiè mia d’or.

ROSA. Se, pròpe. Ma ala anche dicc che “al capes töt ala perfesiù”!

ADELMO. Fì ol vòst laurà ma però a ma recomande, ma fì mia ü can-can. Al capìt cosa a ma santènde?

CARABINIERE. Io porterò ciò che mi avete consegnato in caserma e poi dipenderà dai miei superiori. Comunque non temete nulla.

ROSA. Al varde che notèr an ga pura.

CARABINIERE. Non deve signora, vigilerò io personalmente sulla vostra casa

ROSA. (Al pubblico. Ironica) a be, alura a pöde sta tranquila.

CARABINIERE. Si fidi signora. Più volte al giorno passerò io a controllare personalmente la via Don Cavagna al n° 17.

FELICE. Se, però al varde che la me cà ala sa troa in via Don Lavagna n°27.

ROSA. (Al pubblico. Ironica) e me a gaavrès de sta tranquila.

CARABINIERE. Io vado allora. Buonasera (prende il secchio e si dirige all’uscita).

ADELMO. (Accompagnandolo) ma recomande, sirchì de vigilà piö tate olte che a pödì.

CARABINIERE. Senz'altro!

ROSA. Sperem in be!

FELICE. Al’indarà töt be dai Rosa! L'importante è che notèr an faghe finta de negot con töcc. Notèr, an sa negot de negot de chèl che a ghè söcedìt. Et capìt Adelmo?

ADELMO. O capìt ala perfesiù!

ROSA. Spere che almeno te a tabèt capìt piö dèl carabinier!

ADELMO. Ma cèrto mama. Arda che a go pura poame!

ROSA. An ga de fa finta che al sabe söcedìt negota e fa la nòsta eta normal come sèmpèr. (Al pubblico) normal, al sa fa pèr dì, con d’ünòm isse.

FELICE. Cosa ölerèsèt dì?

ROSA. Negot.

ADELMO. Prima che a cominsì a tegabega come al solèt, al sarà mèi che andaghe a troà i me amis. Va salüde. (Esce).

FELICE. Saral posebol che me a gabe sèmpèr vergot che a te al ta a mia be?

ROSA. Pèr forsa, te, a ta se önèc al mont .

FELICE. Beh, alura anche te a ta se önica. E ol bèl alè che a ta se capitada pròpe a me. Adà, al saramèi che andaghe vià de che. (Suono di campanello).

ROSA. Fermèt! Ölerès mia che al sabe amò ol carabinier e me prefererès che a ta ga födès che anche te. (Ironica) talse, magare alè che pèr arestat…

SCENA XIII

Rosa, Felice e Agnese

AGNESE. (Entrando velocemente) adès disim che a ghè söcedìt amò negot!

ROSA. Te, ma da quando al sa e det in cà di otèr sènsa spetà che la padruna ala ègne a dèrf?

AGNESE. Da quando otèr a ma tegnì nascundìt vèrgot!

FELICE. Notèr an nascont ü bèl negot!

ROSA. Felice, a ta me tirat ivià i paròle de boca. Agnese, a ghè söcedìt ü bèl negot. (Gentilissima ma solo per distoglierla dal sua proposito) pode dat vergot de bìf Agnese?

AGNESE. Adì che otèr du, ammlà cöntìsö mia giösta. Me abite che denacc a otèr e se al söcet ergot de grave, öle ès avisada. It capit? Al fa part dèla natürale conversasiù fra visì. E ala ga negota a che fa cola curiosità la me, sia ben chiaro.

FELICE. (Ironico) A mal saavrà mia che te a ta se mia curiosa?!

AGNESE. Bene, l’importante alè ès capicc. Alura, a pöde pò saì pèrchè a ghè egnìt che i carabinier?

ROSA. El sèmpèr pèr la natürale comunicasiü fra visì, Agnese? Alè mia pèr curiosità nè?

AGNESE. Édèt che a te capit al volo?

ROSA. Ma cèrto. I carabinier aiè egnicc che… pèrché... pèrchè ai ghera de portà che öna mölta al’Adelmo.

FELICE. (A Rosa piano) braa!

AGNESE. A se? Adès i mölte aia porta in dè cà i carabinier? A riale piö pèr posta?

FELICE. Madonname Agnese, alè tat a te! Agiurnèt!

AGNESE. Metem che ala siès anche isse, ma che manera chèl carabinier alè indacc fò con dü sidèl? (Rosa e Felice si spaventano).

FELICE. èco... a tal dis la Rosa.

AGNESE. Rosa?

ROSA. (Inventa qualcosa) èco... quando alera indre a egnì det, isvèt che ala est i noscc sidèi zo infonta e al ga domandat se an pödia daghèn ü pèrchè… perché… al ga ocoria perché al ghera de fa di laurà in cà. L’Adelmo alura, alè’ndacc a töl e agglà regalat.

FELICE. (A Rosa piano) braa Rosa!

AGNESE. E chesse al va avrà facc anche sconto söla mölta. A si pròpe balòs votèr! Adès ando (si incammina verso l’uscita mentre Rosa e Felice sono contenti. Agnese torna indietro). Adès che a ma emmènt, che manera dal sidèl al segnaa fò... (viene interrotta).

FELICE. (Pensando stesse parlando degli oggetti sacri) me a centre mia, alè stacia la Rosa a fa töt.  

AGNESE. Se, al sa edìa segnà fò dèla carta.

ROSA. (I due sospirano) ma cèrto, a so stacia me a regalaga dèla carta pèrchè… al ghera anche de turciasö ü regal pèr i sò genitur che ai abita deluntà e al ghera de spedighèl pèr posta. Esse, a go regalat la carta che an ghera in cà.

AGNESE. E chesse alavrà strasassö dèl töt la mölta che ghirès de pagà. Chi avvlà fa a otèr! (Esce).

ROSA. (Al pubblico) alè öna curiusuna pasadafò come ivvest nè, ma pèr fürtüna che ala bif töt chèl che al ga sa dis.

SIPARIO

ATTO SECONDO

La scena si svolge in casa.

SCENA I

Felice

FELICE. A ghè zamò pasaffò du de, de quando a ma troat ol sidèl coi laur sacri. Ma notèr in cà, a mannà piö parlàt pèrchè alè öna storia che an völ dementegà ala svèlta. Anche se, a dì la erità, a prefererès dementegam de öna persuna che al’abita in chèsta cà. Cosa ölì fà, chèla ala sa pöl mia consegnà ai carabinier. Töt’al piö a pöderès dagla det a straser. A troan ü però!

SCENA II

Felice e Rosa

ROSA. (Entra da sinistra) cosa a ghè che al sa troa mia?

FELICE. Negot! A disie adoma che al sa troa piö… ol tep pasat! Me al so mia come al sa fa a turna indre, Rosa.

ROSA. A görès a chèla de turnà indre, me a preferese demèntega i erur dèla zöentü.

FELICE. Cos’è? Che erur e facc quando a ta serèt zuena che a ta me dicc mai negot!?

ROSA. Olèt pròpe sail?

FELICE. Cèrto! (Al pubblico) se ala ma facc i corègn, giure che a fo söbèt ol divòrsio pèr colpa sò de le.

ROSA. Set pròpe sigür de ölìl saì? (Al pubblico) izzamò capit votèr né? (Indica il marito. Suono di campanello). Felice, va a èt che aià sunàt.  

FELICE. (Mentre s'avvicina al fondo) ando, ando, ma arda che chèsto discors, al fenes mia che però.

SCENA III

Felice, Rosa e Agnese

AGNESE. (Entra) ma issentìt chèl che al sa dis in pais?

ROSA. (Al pubblico) lè che amò! Töte i scüse aiè bune pèr spetegulà. Sö, sentem chèl che al sa dis in pais.

AGNESE. Ma delbù a ga sis negota? Al sa dis che l’otra sira, che in chèsta zòna, alè stacc troàt ü sidèl con det di laur sacri robacc in döna cesa. (Rosa e Felice sembrano avere un mancamento). Ma cosa al va söcet a otèr du?

ROSA. (Riprendendosi) negot, negot.

AGNESE. Ma sis sigur de sta be otèr du? Poa l’otèr de a ghirès chèsta bröta cera.

FELICE. Ma cèrto che a mi sta be! Alè che… sentì cèrte notisie… i fa sta mal.

AGNESE. Delbù? E da quando a ta se dientat ü nòm de cesa?

ROSA. (Indagando) ma-a… cosa al sa dis de precis in pais?

AGNESE. Chèl che a to apena dicc: in de nòsta via aià troat öna refurtiva de laur sacri.

ROSA. (Timorosa) E... aià dicc chi aià troacc?

AGNESE. Nò. Al sa dis adoma che ol sidèl aiavrès troat i carabinier. (Rosa e Felice si sentono sollevati). Ma ergù iavrà est vergot me dighe!

FELICE. Che sacrilegio, robà di reliquie sacre!

AGNESE. E te come fet a saì che a ghera det di reliquie?

FELICE. Me? Madonname… o dicc isse a caso. E pò dòpo, cosa ölèt che al pöde robà ü ladèr in cesa?

ROSA. (Cercando di aiutarlo) anche me a ere pensat söbèt a öna reliquia. Te nò Agnese?

AGNESE. Se certo, anche me alere pensat. (Rosa e Felice traggono un altro sospiro di sollievo) ma otèr, issentit pròpe negot?

ROSA. Negot de negot! Notèr an sa pròpe negot!

FELICE. Prope isse. Notèr a ma est pròpe negot de negot!

ROSA. (Volendo allontanare Agnese) grasie Agnese pèr chèsta notisia, ma se a ta ga ölèt iscüsà, adès notèr an gaavrès de fa dotèr.

AGNESE. (Scocciata) scüsa né se a to distürbat! Dato che annà parla töt ol pais, pensae che al ta pödia interesà poac a te.

ROSA. Ma cèrto che a sointeresada . Ciao Agnese. Grasie amò pèr la notisia.

AGNESE. A va salüde. (Esce).

ROSA. (Preoccupata) Felice aialsà töcc! Otèr che, “dighèl a nigü”!

FELICE. Cosa an fai adès?

ROSA. Negot! An ga de fa negot! Te sentìt anche te l’Agnese dì che in pais al sa fa mia di nòm. (Preoccupata) e sperem che aià sabe mia anche i ladèr e ol complice invece.

FELICE. (Preoccupato) sperem delbù che al vegne a saìl nigü, se de nò, al sarà guai pèr notèr. Ma me capese mia come aiavrà facc a saì, in pais, de chèsta storia.

ROSA. Me a o dervìt boca con nigü. (Lo guarda intensamente) te, a ta sare mia stacc te né forse?

FELICE. Ma set indre a basgà? Come pöde ès istacc me che a so gniamò dendà fò cà pèr la pura de incuntrà ol complice!

ROSA. Te a ta se mia stacc, me nò del sigür, pèrciò al pöl mia che ès istacc… l’Adelmo! Al cope! Alè stacc lü, pèr forsa.

FELICE. L’Adelmo? Adà che se alè stacc lü, me al so mia cosa a ga fo. Ma me a dighe che al capes negot! Ma cosa a ga girèl in chèl servèl! 

ROSA. Ma gal mia de pensà ai conseguense! (Urla) Adelmo! Adelmo, eche söbèt!

SCENA IV

Felice, Rosa e Adelmo

ADELMO. (Entra da sinistra) ma cosa usèt, mamma? Arda che a so mia surt nè!

ROSA. A se? Ma dopo che ol tò padèr al taavrà ciapàt a pögn, al so mia se ata ga senteret amò!

FELICE. (A Rosa) e perché a gavrès de ciapàl a pögn me e mia te?

ROSA. (A Felice) ma come faroi me a riagà sö! Adelmo, adà che a so gnièca pasadafò con te.

ADELMO. E che manera? Al sarà mia pèr ol fato che me… (viene interrotto).

FELICE. Se alè pròpe pèr chèl! Ma cosa a tè saltat in mènt!

ADELMO. O mia facc apòsta, alè che… (viene interrotto).

ROSA. E se che a ta se ü scèt intèligènt! A talserèt a cosa mindaa incuntra!

ADELMO. Al so, pèrò, a pensae mia che al födès mia ü laur isse grave.

ROSA. Isse grave? Adès, pèr colpa tò, an sé töcc in perecol!

ADELMO. In perecol? Papà, ma la mama, stala be?

FELICE. Intat cèrto che ala sta be, ma pèr chèl che a te facc, al so mia pèr quat amò!

ADELMO. Ma al sa pöl saì cosa a ghera det in chèl cafè? Al sömèa che a ga saghe la fì dèl mont… pèr dò smagie!

ROSA. Dò smagie? E cosa centrale adès i smagie?

ADELMO. Ma a set mia gnieca con me pèrchè a te scoprit dò smagie de cafè söl coprilèt?

ROSA. Ol cafè söl coprilet?

FELICE. Te a ta parlaèt dèl cafè söl coprilèt?

ADELMO. Cèrto! Perché otèr a parlaès mia de chèsto?

ROSA. Ma nò! A ghè apena stacc che l’Agnese che ala ga dicc che in pais al sa parla adoma dèl sidèl coi laur sacri che i carabinier aià troat in chèsta zona.

FELICE. E notèr amà pensat che a ta födèsèt istacc te a dighèl a ergü. E che chèsto ergù alera sparsìt la us in pais. 

ROSA. Se a ta se stacc te, a ta mase!

ADELMO. Me? Me a go dicc negota a nigü. Come avrès pödì fa ü laur dèl gènèr a saì ol perecol che a mindarès incuntra!

ROSA. Set sigürAdelmo? Adà che se a ta ma dighèt mia la erità... (viene interrotta).

ADELMO. Ma come fet a fidas mia dèl tò scèt? Se a ta dighe che a so mia stacc, al völ dì che a so mia stacc!

ROSA. Va be, va be, a ta crède. Ma come aiavrà facc a sail, me dighe!  

FELICE. A chèsto punto, al ga rèsta adoma de pregà ol Signur.

ROSA. An gà adoma de sperà inbe… ma intat, fam controlà chèle smagie de cafè söl coprilèt! Spere pèr te Adelmo che ai vègne zo a laale, se de nò al so mia (Adelmo e Rosa escono a sinistra).

FELICE. Ala fa ala svèlta le a dementegas dèl sidèl! Beada le! (Suonano alla porta) e chi saral amò! (Va ad aprire).

SCENA V

Felice, Rosa e Leandro

LEANDRO. (Entra) Ciao cüso. Come an vai?

FELICE. Ciao Leandro. Come amindarà, al solèt!

LEANDRO. Te Felice, al set che alè pròpe egnida fò be la tò cà?  

FELICE. Delbù ala ta pias? Ammlà facia zo me e ol me Adelmo. Evvest che bèl culurì nè?

LEANDRO. Ma coset capìt? La tò cà e chèla di tò visì, aià facia èt al telegiornal de Bèrghèm quando aià parlàt dèl sidèl che al sé troat in chèsta zòna.

FELICE. (Preoccupato) me a ga so negot e a o est negot!  (Al pubblico) infena al telegiornal! Isse se a ghera ergü che aialsera mia, adès aialsà! (Indagando) e cosa aià dicc al telegiornal?

LEANDRO. Aià dicc che i carabinier aià troat in chèsta zòna ü sidèl con det di laur sacri de or.

FELICE. De or! Alè töt de èt se aiè de or!

LEANDRO. Come fet te a saì se aiè de or o nò se a te mia est ol telegiornal!

FELICE. (Al pubblico) a pòta cèrto! Ma talse che... adès in cesa, cola scüsa de töcc chi furti che a ghè, i preòscc… ai dovra piö negot de or.

LEANDRO. Chèsta ala mè nöa.

FELICE. Ölèt forse mèt in döbe la me “cültüra” sö chèsto argomènt, cüsì?

LEANDRO. Nò, nò, a ta crède. Ma turnando a chèl sidèl, ma te, evvest pròpe negot che in giro ala tò cà?

FELICE. Negot de negot! La me famèa ala est negot pèr fürtüna.

LEANDRO. Come “pèr fürtüna”? Fürtüna alera troal chèl sidèl! Adès, a ta sarèsèt famoso!

FELICE. (Al pubblico) se, “famoso”, ma al cimitero però! Ma dato che me a o troat negot, la fürtüna ala mè stacia ala larga.

LEANDRO. Pensae pròpe che te a ta serèt vergot de piö. Otèr!  Ciao cüso. An sa èt.

FELICE. Ciao Leandro. (Leandro esce). Infena al telegiornal aià dicc! (Urlando) Rosa! Rosa eche söbèt! Alè de là a controlà i smagie söl coprilèt le!

SCENA VI

Felice e Rosa

ROSA. (Entrando da sinistra) cosa ghet de usà?

FELICE. Perché a go öna notisia bröta e che piö bröta annè mia: aià dicc fò infena al telegiornal de Bèrghèm.

ROSA. Ma cos’è pò?

FELICE. Ol me cüso Leandro al ma apena dicc che al telegiornal de Bèrghèm aià diffò che alè stacc troat ü sidèl in de nòsta zòna. Capesèt? Rosa, a chèsto punto an ga adoma de pregà che al sa faghe mia ol nòst nòm.

ROSA. Ma cosa a mè saltat in mènt a me de portà det chèl benedèt sidèl!

FELICE. Attlo sèmpèr dicc che a ta set tròp curiosa!

ROSA. Te bèlo, ada che la colpa alè anche la tò né. A ta se te che a ta me dicc che a ghera ü sidèl zo infonta! Dato che a talse che a so curiusa, pèrchè dimèl!?

FELICE. éco, al sere che ala fì la colpa alè sèmpèr la me. Adà, lasèm indà a bif che alè mèi. (va in cucina).

ROSA. Và, và pör, che magare al pöl vès l’öltèm bicer! (Suono di campanello) ma chi a ga sarà che amò?

SCENA VII

Rosa e Gemma

GEMMA. (Entra di corsa) Ciao Rosa. Scusèm se a so egnida det söbèt ma edìe mia l’ura de domandat se te a ta se nincursida de negot!  

ROSA. (Al pubblico) amò! Ascolta Gemma, me e la me famèa a ma est negot de negot!

GEMMA. Delbù evvest negot?

ROSA. Acolta, a go de ditèl… in cines! Negot, negot de negot.

GEMMA. (Sconsolata) gnia te. Ma saral posebol che nigü alabe esta negot in dè nòsta via!? E se che, ergü aià telefunàt ai carabinier!

ROSA. (Con timore) dèlbù? Érgü aià telefunat ai carbinier? Come fet te a saìl?

GEMMA. Alè scricc söl l’eco de Bèrghèm.

ROSA. (Preoccupata) cos’è? Alè scricc söl l’eco de Bèrghèm?

GEMMA. Pròpe. Ün’articol che nò a ta dighe. A ghè sö infena i foto dèla refurtiva.

ROSA. (Sempre preoccupata) infena... ai foto?

GEMMA. Cèrto! A ta gherèt de èt come alè bèla chèla reliquia. Sensa parlà dèla pisside.

ROSA. (Ricordando) al so che aiera bèle. Ai fotografat anche la crus?

GEMMA. Se cèrto. Però la crus ala sa edìa poc pèrchè alera ün po nascündida. Scüsa Rosa, ma come fet a saì che a ghera öna crus se a te mia lesìt ol giornal?

ROSA. (Non sa rispondere) Al so... pèrché... pèrché... alo esta in televisiù. (Al pubblico) in fal!

GEMMA. A èco. Ma pensà te, riaga mia a saì chi aià troacc e chi aià ciamat i carabinier!

ROSA. Al sarà dèl sigür ergü che al völ restà “omonimo”. Gemma, a ta ghe de capì che al sa trata sèmpèr de ü furto!

GEMMA. O zamò parlat con töcc i nòscc visì. Se ègne a saì che ergü i ma mia cöntassö la erità, me, a öle piö iga negot a che fa con chèla persüna!

ROSA. Adès esagera mia, Gemma.

GEMMA. Nò, nò. Se ergü di me visì i ma mia cöntassö la erità, a ga töe vià ol saluto e la parola. Mè che andaghe dal’Agnese söbèt a èt se alà scoprìt ergot de piö.  Ciao Rosa. Se a ta sèntèt vergot, famèl saì, ma recomande.  

ROSA. Al sarà facc. Ciao Gemma (esce). Seè che a tal dighe söbèt! Infena a söl giornal alè scricc! A chèsto punto, infena ai ladèr e ol complice aiavrà saìt. An ga piö öna via de scampo. (Urla) Felice! Adelmo! Egnì che söbèt. Felice! Adelmo!

SCENA VIII

Rosa, Felice e Adelmo

FELICE. (Entra dalla cucina) ma cosa ghè amò? Ala ma sömèa dientada öna cà de urladur.  

ADELMO. (Entra da sinistra) ala ma sömèa öna cà de macc.

FELICE. Cosa a ghè söcedìt amò?

ROSA. A ghè apena stacc che la Gemma e alà ma dicc che la notisia dèl sidèl e dèla refurtiva alè scricia infena söl l’eco de Berghèm.

FELICE. A ga mancaa anche ol giornal adès! An ga adoma de sperà che ol complice che al ghera de ritirà ol sidèl al sabe mia bù de lès.

ADELMO. Magare al födès isse. Arda che al de dencö, töcc aiè bù de lès.

ROSA. E te come fet a saì che töcc aiè bù de lès, sapientone?

ADELMO. Alè isse mama. Dim te se a ta conòsèt vergü che alè mia bù de lès.  

ROSA. Pèr esèmpe... la Gigia!

FELICE. La Gigia! Per forsa, ala ga 108 anni! E pò dòpo alè ghecia che nò ta dighe.

ROSA. Al fa negot! Ma le alè mia buna de lès! Ma cosa a ma fì cöntasö dèla Gigia a otèr, quando pèr colpa de chèl sidèl…! (Pensa) An ga de lès ol giornal pèr vèt cosa al sa dìs de precis. Adelmo, pèr piaser va dal giornaler a comprà ol giornal.

FELICE. Dèl sigür annà fa mia di nòm, se de nò i nòscc visì i savrès zamò la erità.

ADELMO. Se a ghè mia scricc i nòm, alura an pöl tirà ol fiàt.

ROSA. Tirà ol fiàt! Ardì che a so me chèla che alà troat ol sidèl. A so me la prima indisiada. E i complici, a ta ghe de saì Adelmo, aiè catìf, ma catìf!

ADELMO. Come fet a saì che i complici aiè catìf? A ma risulta infena adès che a ta gabèt mai vit a che fa con sèrta zet, o sbaglie?

ROSA. Aio escc in dü cinema.

ADELMO. Ma mama, pèr piaser! In dü cinema! Ma i cinema aiè mia laur veri! Lasèm indà a tö ol giornal che alè mèi. (Esce).

FELICE. (Mentre Adelmo esce) Al ga resù la tò madèr, alo est anche me chèl cinema.

ROSA. Al so mia cosa a go de pensà Felice.

FELICE. Me a so preocupat compagn de te Rosa, e al so mia cosa fa gniame. A ga pensero… denacc a chèl bèl bicerì che alèndre che al ma spèta delà. (Felice va in cucina).

ROSA. E me a ga penserosö intat che pose. Quase quase, a bie anche me ergot de fort pèr “dementegà”. (Suono di campanello). E qual di me visì al sarà adès! (Va ad aprire).

SCENA IX

Rosa e Calogero

CALOGERO. Buongiorno!

ROSA. (Meravigliata) buongiorno!

CALOGERO. Buongiorno.

ROSA. Buongiorno. (Al pubblico) ma chi el pò?

CALOGERO. Buongiorno.

ROSA. Buongiorno. (Al pubblico) ma che al vègne alade pèrò! Gal bisògn de ergot?

CALOGERO. Se, infati. A go de ritirà chèl che al ma spèta.

ROSA. (Al pubblico) ma cosa ölèl pò chèsto? Al ma scüse né, sciur…?

CALOGERO. Calogero!

ROSA. Al ma scüse sciur Calogero, ma el sigür de it mia sbagliàt cà?

CALOGERO. Nò, nò, i ma dicc che alè chèsta. Ela le che ala ga ol sidèl che a go de ritirà?

ROSA. (Sta per svenire) cosal dicc? (Al pubblico) issentit? Al völ ol… sidèl! Alè ol… complice!

CALOGERO. Stala be sciura?

ROSA. Stae mèi la setimana pasada. (Al pubblico) al sömèerès infena a gentile lü. Ma aiè chèsce i piö catìf! Alura lü al sarèss...

CALOGERO. Se, a so me.

ROSA. (Sempre più preoccupata) e i ga dicc che an glà notèr?

CALOGERO. Se, pròpe.

ROSA. (Al pubblico) alè la fì. Al ma scüse signor Calogero, ma se a ga disès che ol sidèl, pèr ol momènt, ma adoma pèr ol momènt né, al födès mia che, lü al dienterès gnèc?

CALOGERO. Pèr negot.

ROSA. (Al pubblico) meno mal!

CALOGERO. Però...

ROSA. (Al pubblico) al sere! Signur, ötèm!

CALOGERO. Però, dato che ol sidèl al ma spèta… (viene interrotto).

ROSA. (Impaurita) se cèrto, cèrto. Al so che al ga spèta. Ma, a pöderès saì, se a ga do mia tròp distürbo né, chi… ela la sò fonte?

CALOGERO. (Mette la mano in tasca per estrarre un biglietto e Rosa pensa stia prendendo una pistola).

ROSA. (Ha paura e si spaventa) Madonname, adès al ma copa!

CALOGERO. (Che avrà in mano il biglietto tolto dalla tasca e legge) Adelmo Sirotti.

ROSA. (Sospira ma poi si accorge che il nome è di suo figlio) ol me Adelmo? (Al pubblico) a ghere de saìl che alera stacc lü. Quando al ria, agglà fo èt me a chelle. Al’iscolte sciur Calogero, ol sidèl… pèr ol momènt… alè mia che pèrchè… perché… (viene interrotta).

CALOGERO. Perché agglà l’Adelmo, nè?

ROSA. Se, se, pròpe isse. E dato che l’Adelmo adès al ghè mia...

CALOGERO. A ghè mia problema, a pase piö tarde.

ROSA. éco, brao, al pase piö tarde (lo accompagna alla porta).

CALOGERO. Ma al sa regorde che al ma spèta pèrchè… (viene interrotto).

ROSA. Se, se, al so, al so! Al vègne piö tarde... e aià troerà. (Calogero esce. È sempre più preoccupata). Signur, Signur, ötèm! Come faroi adès che ol sidèl an glà piö notèr ma i carabinier? (Urla) Felice! Felice eche söbèt! Felice!

SCENA X

Rosa e Felice

FELICE. (Entrando da destra) ma cosa ghet amò? Ma a tandaèt mia a posà?

ROSA. Se, de che üm po, an poserà dèl töt! Ma al cimitero!

FELICE. (Spazientito) ma cosa cöntèssö pò!

ROSA. Felice, scoltèm be, an ga denda vià de che e anche ala svèlta. Dom che an va a preparà söbèt la alìs (viene fermata da Felice mentre va nelle camere).

FELICE. Ma indondaret! Ma me a dighe che te a ta ragiunèt piö.

ROSA. (Quasi piangendo) Felice, se atalsèsèt! Se atalsèsèt!

FELICE. Basta che a ta parlèt e al so a me!

ROSA. Felice! A sto mal adoma a pensaga!

FELICE. E te dimèl sènsa pensaga!

ROSA. Felice! Felice!

FELICE. Ascolta Rosa, o a ta ma dighèt vèrgot o se de nò me ando amò de là! 

ROSA. Felice! A ghè apena stacc che ol complice e al völìa ol so sidèl! Et capìt? Ol sidèl dèla refurtiva!

FELICE. (Quasi svenendo) cos’e dicc? A ghè egnìt che... ol...

ROSA. Se Felice, ol complice! Alè stacc ol’Adelmo a diga che an glera notèr. Ol nòst  Adelmo.

FELICE. Ol nòst Adelmo? Quando al ria me… me… a ga rire fò i canèi!  

ROSA. Felice, an ga dendà vià de che, me ando söbèt a preparà i alìs (va nelle stanze).

FELICE. Ma pèrchè alè capitàt pròpe a notèr! Ma cosa a ghè saltat in mènt al ladèr de lasà ol sidèl che infonta ala me cà? E cosa a mè saltat in mènt a me de dighèl ala me fommla? Bambo! A so stacc bambo! Ma ol me Adelmo alè stacc piö bambo amò! Ma cosa a ghè saltat in mènt de diga al complice che ol sidèl an glera che notèr? Ma se aialsera issi be che al ghera de fa paròla con nigü che an pödìa ès in perecol! Quando al ria, a ga fo èt me a chèlle! Lasèm indà a preparà poame söbèt i alìs. In doca m’indarai adès? (Sta per incamminarsi a sinistra quando suonano alla porta. Si spaventa) chi saral? Al sarà ol complice… o l’Adelmo? Cosa a goi de fa adès, dèrfò...o… pregà? (Va al fondo. Con voce tremolante) chi è?

SCENA XI

Rosa e Assunta

ASSUNTA. (Entra dal fondo) buongiorno.

FELICE. Buongiorno (Al pubblico) e chi ela “chèsta”.

ASSUNTA. A so Assunta.

FELICE. (Meravigliato) Alè imposebol, che ala me cà.

ASSUNTA. Al ma scüse né, ma al savro pò me, se a so Assunta o nò!

FELICE. E me, al savro pò me che a so ol padrù, se le alè assunta in dè me cà.

ASSUNTA. Al varde che me a so Assunta in dè sò cà, in dè me cà e depertöt!

FELICE. Dèlbù? Ela metida isse mal pèr laurà isse tat?

ASSUNTA. Laurà tat? Ma... cosal capìt? Me a ma sa ciame "Assunta" de nòm, mia assunta söl laurà.

FELICE. Ah, ölìe ben dì me che alera imposebol che ala laurès che in de me cà! Ala scolte, ma me a gaavrès ün po frèsa adès.

ASSUNTA. Ma cèrto, al ma scüse, a o gniamò de diga ol pèrchè a so che.

FELICE. Se, èco... la ma dighe e pò dòpo... (al pubblico indica con la mano che poi se ne deve andare).

ASSUNTA. A so che a ritirà ol sidèl!

FELICE. (Sembra svenire) cos’è? (Al pubblico) issentit? Önotra! Ü al ma farà fò me e lotra ala farà fò la me Rosa.

ASSUNTA. Al’indaghe pör a töl che me al’ispète che.

FELICE. (Con timore) la ma scüse sciura Assunta... ma le, ela insèma a chèlotèr o a si… dò bande?

ASSUNTA. Ma… al saavrès mia, pèrchè alè stacc ol me òm a mandam a ritirà ol sidèl intat che lü alera indre a fa ün’otèr laurèt. 

FELICE. (Sempre più preoccupato. Al pubblico) issentit? Ol so òm alè indre a fa ün’otèr "laurèt" (con le mani indica che ruba) e intat al manda la fommla a fa ol corriere.

ASSUNTA. Se al völ damèl, pèrchè al ve tarde.

FELICE. (Al pubblico) come foi a diga che agglo mia e agglà i carabinieri? Sciura Assunta, me al so mia come dighèl… ma… ma per ol momènt… ol sidèl… alè mia che. (Affrettandosi) però se le ala pödès turnà  fra ün'urèta...

ASSUNTA. Ma comel posebol? L’Adelmo al ma dicc che a ghera töt apòst!

FELICE. (Al pubblico) alè sempre sò la colpa! Ma cos’el dientat!

ASSUNTA. Ma recomande, al sa regorde che al völe anche cola carta!

FELICE. (Accompagnandola all’uscita) se, cèrto, ala sa preòcupe mia.

ASSUNTA. Al salüde alura. A piö tarde (Esce).

FELICE. Se, se. La salude a me. (Solo) ma pèr sempèr! (Urlando) Rosa! Rosa ve che söbèt pèr carità!

SCENA XII

Rosa e Felice

ROSA. (Entra) cosa ghè? E cosa aspètèt a egnì là a fa sö la tò alìs?

FELICE. Rosa, an ga de scapà söbèt. Lasa stà i alìs! Alè apena indacia vià önotra complice che ala ölia ale ol sidèl! Rosa, aiè dò i persune che i öl ol sidèl adès!

ROSA. Felice, dim mia che a te biit in dü momènt dèl gènèr?

FELICE. Mia ase isvèt. A ghè stacc che öna cèrta Assunta che ala ghera de ritirà ol “sidèl”. E le, aià ölìa anche cola “carta”! Capesèt?

ROSA. (Sempre più preoccupata) Felice, me a capese det piö negot?

FELICE. Al so mia Rosa. Al so mia pèrchè al capita pròpe a notèr. Alè töta colpa dèl “tò scèt” che, al so mia ol pèrchè, ma alè indacc a diga ai complici che ol sidè an glera notèr!

ROSA. Te, arda che alè mia adoma ol “me scèt” né, et capit? Al ma risulta che alè anche ol tò.

FELICE. Se, ma alè piö tò! Ma me dighe che al ga ol sèrvèl büs!? Che aiabe corompìt?

ROSA. (Si sente fischiare) Felice, al ria amò ergü. Cosa an fai?

FELICE. An ga de nascundìs! Al pöl vès amò vergü che al völ ol sidèl! (I due si nascondono dietro il divano).

SCENA XIII

Rosa, Felice e Adelmo

ADELMO. (Entra) èco ol giornal! (Non vede nessuno) mando sis?

ROSA. (Uscendo dal nascondiglio) traditur!

FELICE. (Uscendo dal nascondiglio) Giuda!

ADELMO. (Si spaventa) ma... ma...

ROSA. Come et pödìt faga chèsto!?

FELICE. A tal serèt a te come al pödia ès periculus!

ADELMO. Ma... ma adì che a so stacc atènt a comprà ol giornal.

ROSA. Ol giornal! Infena la carta a ta ghe prometìt!

FELICE. Tai almeno pagat be?

ADELMO. A go dacc ol solèt prese, ün euro e inte.

ROSA. E pò dòpo, prometighèl a dò persune pò? Ma cosa a tè saltat in mènt!? 

FELICE. Adès però notèr angà de scapà söbèt se an völ mia finì, prima dèl solèt, sota tèra. E töt pèr colpa tò.

ADELMO. Ma... me a so adoma indacc a… (viene interrotto).

ROSA. Me a ga rie mia a capì come, ol “sanc dèl me sanc” alà facc ol nòm dèla sò poèra madèr e dèl sò poer padèr! Ma pödìèt mia fa ol nòm… dèl’Agnese? Isse almeno ammlà tiraa fò di pe pèr sèmpèr!?

FELICE. Con töcc i sacrifici che a ma facc pèr te!

ADELMO. Ma ardì che me... (viene interrotto).

ROSA. Fa sito, almeno! Bofa piö! Dèl sigür a te i ta farà negot! Pèr forsa a ta se dientat sò complice. Vergognèt!

FELICE. Metem che an gherès amò ol sidèl, ma come an pödìa daghèl a dò persune? Adà, fas piö èt de notèr!! Rosa, dom che an va a preparà du laur e pò dòpo a mi scapa de chèl paìs che.

ROSA. Se, se, a ta ghe resù, a ma zamò perdìt tròp tep (Stanno per andare nelle stanze).

ADELMO. (Quasi urlando) fermis söbèt! (Rosa e Felice si fermano subito perché spaventati).

ROSA. Felice, al völerà mia faga fò lü né adès!

FELICE. Adelmo, “carne dèla me carne”, copèn mia a ta preghe!

ROSA. Ölerèsèt dì cos’è, che al pöl copam me alura? Adelmo, se a ghè ergü de sacrificà, chèl alè pròpe ol tò padèr. Alè lü che ala est ol sidèl pèr prim.

ADELMO. Amò cola storia dèl sidèl? Ma ardì che nigü in paìs aialsà chi aià troat.

FELICE. Al sarà isse in pais, (ironico) ma ergü alè indacc a riferìl ai complici.

ADELMO. A se? E chi el istacc? Pòta ma, se alè isse an pöl vès in perecol adès!

ROSA. Pròpe! Ma pödìèt mia pensaga prima? (suono di campanello. Rosa e Felice si spaventano) Madonna Santissima al sarà ol Calogero!

FELICE. E se invece ala födès l’Assunta?

ADELMO. Calogero e Assunta? Aì conosì anche otèr?

ROSA. Che coragio che a ta ghe!

FELICE. Töga anche in giro adès!

CALOGERO. (Da fuori) El permès? A ghè nigü? (Adelmo si dirige all’entrata e non si accorge che i genitori si nascondono).

FELICE. (Spaventato) Rosa alè lü! An ga de nascondès söbèt! (Si nascondono di nuovo dietro il divano).

SCENA XIV

Rosa, Felice, Adelmo, Calogero e Assunta

ADELMO. Avanti, avanti Calogero. Evvest alura che alera mia dificile troà la me cà?

ASSUNTA. A ga so anche me.

ROSA. (A Felice) ma a gherèt mia de iga in cà öna pistola?

FELICE. Se agglès vida, indasaì quate olte a l’avrès dovrada con te!

ADELMO. Edet pör, Assunta. Ol tò òm ala fì, insoma, alà mia troat ol tep de ègn che è!? Dai, pöde daf vergot de bif?

ROSA. Alè pròpe ol colmo èt ol pròpe scèt daga de bif ai asasìni di pròpe genitur.

ASSUNTA. Nò grasie, a go frèsa.

CALOGERO. Poame a go frèsa Adelmo. A so zamò stacc che prima quando te a ta ga serèt mia.

ADELMO. A se?

ASSUNTA. Anche me a so stacia che prima, e i tò genitur i ma dacc negot. 

FELICE. Pèr forsa, an ghera piö il sidèl cola refurtiva!

ROSA. Ma a quanto pare ol’Adelmo invece agglà amò. Come avral facc?

CALOGERO. Adelmo, a ta fa negot a damèn du de sidèi?

ROSA. Du? Aiè du adès?

ADELMO. Ma cèrto, a ghè mia problema.

ASSUNTA. Poame ölie domandatèn du, se alera posebol né.  

ROSA. Du lü e du le. Quatèr sidèi? Felice!

FELICE. Cosa ölèt che a ta dighe… isvèt che… a ga sarà stacc la moltiplicasiù di… sidèi!

ADELMO. Ma cèrto. Spetì che che ando söbèt a töi (esce).

CALOGERO. (Ad Assunta) alè pròpe öna braa persuna ol’Adelmo, nè?

ROSA. Pròpe öna braa persuna!

ASSUNTA. Otèr che brao. E al völ gniac ès pagat a fussura.

ROSA. Cos’è? Al ga consègna la refurtiva gratis?

FELICE. Alè bambo, mia brao! Ma a gherèt mia de insegnaga te come al sa fa a fa gli afare!

ROSA. Me? Te a ta gherèt de insegnaghèl! Felice, quando al ve det ol’Adelmo, me al ferme. Al manterèsa negot, ma pöde mia èt ol me scèt isse!

FELICE. Rosa fa mia la stüpida! Lasà che al ga daghe i sò sidèi cola refurtiva e quando i sarà indacc a mal meterà a pòst notèr.

ADELMO. (Entra con quattro secchi da pittura vuoti dove da uno di questi esce della carta da pacchi) èco che i vòscc quatèr sidèi e la carta pèr l’Assunta.

ROSA. (Che non avrà visto i secchi. Esce dal nascondiglio) Adelmo, fermèt!

FELICE. (Idem sopra) daga scolt ala tò madèr, fermèt söbèt! (I due si accorgono che Adelmo sta consegnando i secchi, ma vuoti).

ROSA. Ma... ma... chile aiè i sidèi che…

ADELMO. Aiè i sidèi che a ghere prometìt al sò òm del’Assunta e al Calogero pèrchè ai ghera de pitürà la sò cà e a ga ocoria di contenidur pèr islongà sö la pitüra.

FELICE. Alura... aiè sidèi  öcc...

CALOGERO. Grasie Adelmo. Set sigür de ölì pròpe negot?

ADELMO. Ma negot, preocupis mia. Assunta, in chèsto sidèl a to metit det la carta che a ta gherèt inbisògn.

ASSUNTA. Grasie Adelmo. Con chèsta carta, a spere che ol me òm, al’isporche mia tat ol me paimènt.

ROSA. (Rincuorata) e la carta giöstament ala ga ocor pèr isporcà mia ol paimènt…

FELICE. (Rincuorato)... intat che ol sò òm alèindre a pitürà! (A Rosa) Rosa, aiè "sidèi", di normai "sidèi". (Verso i due, contento) se annà ölì amò, fì mia complimèncc né!

ASSUNTA. Grasie ma pènse che du i sabe pròpe ase. Ciao Adelmo. Grasie amò nè (esce).

ROSA. E lü sciur Calogero ölèl di otèr sidèi?

CALOGERO. La ringrasie ma anche per me du aiè ase. Ciao Adelmo e grasie. (Esce).

ADELMO. Ma al sa pöl saì che manera a sirès indacc a nascundìs indre ol divano?

ROSA. (Molto impacciata) èco…a tal dis ol tò padèr.

FELICE. (Al pubblico) alè le che ala sa invènta töt e pò dòpo a ma toca me a salvala!  

ROSA. Dai, dai che anche te a ta serèt indre a fala sota quase.

ADELMO. Al pöl saì de cosa sindre a parlà?

FELICE. La tò madèr, chèla le, ala pensaa che te a ta serèt ol complice di ladèr dèl sidèl di laur sacri e che, fürbo, a ta gherèt prometìt la refurtiva a du complici: al Calogero e al’Assunta.

ADELMO. Cos’è? Ma come i pödì pensà sèmpèr a ü laur dèl gènèr de me?

ROSA. Ölie èt te, cosa a taavrès pensat, se dò persune i vegnìa che in cà e i ta sircaa ol “sidèl” a saì la pura che an ghera zamò adòs!

ADELMO. Adoma otèr pödiès pensà ü laur isse! Ol Calogero e ol sò òm dèl’Assunta aiè di me amis e töte i olte che i ga inbisògn de contenidur, me, a ga regale i me sidèi. Al sis pò be quace che anno zo infonta.

FELICE. Infati quando a ma est de quai sidèi al sa trataa, a ma capìt.

ROSA. Ma ü momènt prima, an pensaa che pèr notèr ala födès la fì.

FELICE. Rosa, parla pèr te pèr piaser.

ROSA. Adès al fa finta de negot, ma a ma sa regorde amò come a ta batìèt i decc dala pura. (Adelmo per non sentire le loro chiacchiere, si mette a leggere il giornale).

FELICE. Certo che a batìe i decc e alera mia pèr la pura, alera pèrchè ölie dat öna pìada chesse forse a ta faèt sito pèr öna olta!

ADELMO. Invece de tegabega, ardì cosa a ghè scricc söl giornal: "Carabinieri arrestano autori e complici del furto degli oggetti sacri ritrovati giovedì sera, ecc… ecc.. . I carabinieri ringraziano la famiglia, che vuole rimanere anonima e che ha consegnato loro la refurtiva. Grazie al loro aiuto è stato possibile velocizzare le ricerche".

ROSA. Delbù a ghè scricc chèsto? Alura an ga piò de iga pura. E i ringrasia notèr?

FELICE. Notèr! I gavrès de ringrasià adoma me! Se a ga födès mia stacc me che a ta disie dèl sidèl, te a ta insognaèt gniac.

ROSA. Ma chèla che aià portat det in cà a so stàcia me e perciò… (viene interrotta).

ADELMO. Ma sif indre amò? Chèl sidèl le al paserà ala stòria se ala finì mia.

ROSA. Nò che ala fenese mia! Me a so ön’eroina!

FELICE. Le alè ön’eroina! A so me che alo est pèr prima!

ROSA. Te atle est ma atle lasacc in doca lera. A so me che alo portat det in cà! Me e adoma me! E adès a öle che aglialsabe anche töcc i nòscc visì. Adelmo va a ciamai pèr piaser.

ADELMO. A go pròpe?

FELICE. Cèrto che a ta ghe dendà a ciamai. Va e portèi che chesse i saavrà la erità, ma la vera erità: a so stacc me che alo est pèr prima! (Adelmo esce).

ROSA. A to zamò dicc che al cönta mia chi aià est ma chi aià tössö!

FELICE. A ta se pròpe öna crapa düra né! Ada che la lège ala dìs che la proprietà alè de chi aià èt pèr prim.

ROSA. A se? E da quando a tasantèndèt de lège che a ta se bù gniac de lès quase!

FELICE. Sèn chi al parla! Le, che i ögiai i ga basta piö e che a ga toca dovrà la lente d'ingrandimento!

SCENA XV

Rosa, Felice, Adelmo, Agnese, Gemma e Leandro

AGNESE. (Entrando con Gemma e Leandro) Ma cosa a ghè de isse urgente, Rosa! Ol tò Adelmo al ma facc egnì fò de cà isse come a sere! (Agnese indossa una ciabatta e una scarpa).

GEMMA. Cos’è? A ta ölere mia dì che in cà a ta se là isse?

AGNESE. Ma set balenga? A sere indre adoma a proasö i scarpe nöe!

LEANDRO. Alura cüso, as pöl saì cosa a ghè de diga?

FELICE. Ona notisia che töcc votèr e töcc in paìs i völerès saì.

ROSA. (Contenta) a so stacia me!

FELICE. A so stacc me!

AGNESE. Otèr a ghi facc vegnì che adoma pèr diga che a si stacc votèr a faga egnì che?

ROSA. Se, Agnese, anche chèl, ma a so stacia me a...

ROSA-LEANDRO. Troà ol sidèl!

LEANDRO. Ol sidèl? E otèr mi facc ciamà pèrchè i troàt ü sidèl? E cosa a ghere de fa me alura quando a ere troat öna cariola? Ciamà in de me cà töt ol paìs?

GEMMA. A sindre a faga pèrt ü muntù de tep che, quando invece indasaì cosa al söcet in paìs! Me ando.

ROSA. Fermèt Gemma! La notisia ale gròsa!

AGNESE. Desciulìf alura!

FELICE. Ol sidèl che me a o tràt… (viene interrotto).

LEANDRO. Amò turna!?

FELICE. Leandro, fa sito e scoltèm be…

ROSA. A ga crederì mia ai òste orègie pèr chèl che me a va dighero adès.

FELICE. A so stacc me a troà ol sidèl con i laur sacri che alè stacc troat in chèsta zòna gioede (silenzio assoluto).

ROSA. A so stacia me invece a troal e al sa trata dèla refurtiva che aià dicc al telegiornal de Berghèm e de chèla che a ghè scricc söl l’Eco de Bèrghèm! (Silenzio assoluto).

FELICE. It capìt?!

AGNESE. (Offesa) ma cöntèn piö sö, Rosa!

LEANDRO. (Offeso) a ghis pròpe piö negot dendà a inventà?

GEMMA. (Offesa) prima disì che otèr a ga sì negot, anse, negot de negot e adès, pèrchè in pais al sa parla adoma  che de chèsto, a ga disì che alì troat votèr? Ma fim mia ègn de gregnà!

ROSA. (Preoccupata) a val giüre.

FELICE. Alè la erità, me alo est e la Rosa aià portat det in cà.

AGNESE. Ma mochila! Me ando. A sto che gniac ü momènt in piö a sentì chi sproposècc che.

GEMMA. Agnese spètèm! Égne poame. Dè otèr a ma sarès mai ispetada ü comportamènt dèl gènèr. Cöntaga sö di bale!

ROSA. Alera prima che a mera cöntassö öna bala, adès invece alè la erità.

FELICE. Alè isse, crediga!

LEANDRO. Spetìm che a rie a me. Cüso, a ta salüde. La prosima olta, invèntèn öna piö bèla. (Agnese, Gemma e Leandro escono).

ROSA. (Inseguendoli) alè delbù la erità!

FELICE. Rosa, fermèt. Lasèi indà.

ROSA. Felice, ai ga crèt mia!

FELICE. Arda che a o est a me nè! An ghera de diga söbèt la erità! Adès alè stacc tròp tarde.

ROSA. Ma alè chèsta la erità!

FELICE. Ormai am pöl piò faga negota, alè in dacia isse. E alè töta colpa nòsta.

ROSA. Nòsta? Tò, a ta ölere dì.  

FELICE. Cominsela mia né! Arda che a ta se stacia te a portà in cà chèl benedèt sidèl!

ROSA. Se, ma a ta se stacc te che atle est pèr prima.  

ADELMO. (Al pubblico) Me a sto mia che ü menüt de piö con chèsce. Se a ghi imbisògn de me a ma troì a met apòst i me sidèi de pitüra.

ROSA. Per l'amur di Dio, parlèm piö de sidèi nè!

FELICE. Adelmo, per piaser böta vià töcc chi sidèi zo infonta. Et capit? In chèsta cà, a öle piö sentì parlà de sidèi fin quando a campe.

SIPARIO