Chèl disgrasiat dèl zio Beniamì

Stampa questo copione

Chèl disgraziat dèl zio Beniamì di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

http://copioni.dnsalias.org

TITOLO

CHèL DISGRASIAT

DèL ZIO BENIAMì

(Con la collaborazione di Camillo Vittici)

COMMEDIA DIALETTALE

 IN DUE ATTI E

SEI QUADRI

Personaggi:

GIUSI - CAMILO

GILDA - TERESA

CAROLì - PIERINA - PAOL

MAESTRO – MARIA - GIUSEPPE

LUIGì

CESCO – PINA - TITOLARE AGENZIA

CAMILA - BEPO

BENIAMì - PREVOSTO

TRAMA

Commedia senza andamento e tema continuo, dove gli attori possono interpretare più ruoli.

(MINIMO 6 = 3 donne – 3 uomini, MASSIMO 18 = 8 donne – 10 uomini).

Due fratelli devono scrivere una commedia se vogliono aprire il testamento dello zio Beniamino. La cosa non sembra gradire molto ai due e, fra ricordi e altro, riusciranno a scriverla?

ATTO PRIMO

La scena si svolge in casa.

SCENA I

Camillo e Giusi

GIUSI. (è in scena col fratello Camillo e stanno scrivendo un copione) ascolta Camilo, ada che me chèla frase le ala ma pias gnianpo nè? Ada che se a tande innacc isse, me a piènte che töt.

CAMILO: Quala de frase? Chèla che so dré a scrif o quando t’ho dic che te se’ buna apena a romp i scatole? Te, bèla, ada che se al fodès pèr me andarès a lomaghe piotòst de sta che con te.Te s’è piö malgüstusa de öna suocera. Me dighe ö laur e te ol contrare. L’è come sta al goèrno; ü l’è mia a tep a fa öna proposta che chi de l’otra banda i dis che l’è öna stronsada. Va bé dai, indèm innac a scrif sta comedia. Alura… ol scèt al ghe dis al so pader che al völ indà pret, ma ol tata al ghe rispond che, quando al vèt pasà öna scèta, al ghe sberlüs töc dù i öc. Al sarès mèi che al farès l’idraulico che al guadegnerès de piö. Mia come la me scèta, la Ersilia che l’è ‘ndacia suora. La s’è serada sö in d’ö convènt de clausüra che l’è pès de indà in galera. Ghe disie… Va mia suora Ersilia che a me al me farès comot ön’otra bösta che a cà, ma lé, cola crapa piö düra dela tò che te sé’ la so sia, la m’ha dìc che la ölia spusà ol Signur. Issé so dientat ol suocero del Signur, ma, a palanche, so sempre restat coi pèse söl de dré. Scolta… cosa an ghe fa fa al scèt in dela nosta comedia? Ol pret o l’idraulico?

GIUSI. Ma dim te cosa a ganterèsa al nòst publico se la tò scèta alè indacia suora! An sèi mia che a scrif öna comedia? E alura? E pò dòpo a dilà ciara, la tò Ersilia alè l’önica in de tò famèa che ala capes vergota. Le e la tò sorèla, (indica se stessa), pèrchè la tò fommla… Adà lasèm pèrt che alè mèi. In doca an sè riacc? Fam vèt… (Legge) ma saral posebol che te a ta mètèt sèmpèr det precc depertöt? Ma se atandèsèt almeno in cesa almeno öna quac volte! Ü pret che a ga sberlüs i öcc quando al vèt öna scèta, al fa mia part de me. Pèrciò, negot de fa. An pöderès faga fa giösto l’idraulico… (Pensa) ma dato la fama che i idraulici i ga al de dencö a go pura adoma a pensà chèl che a ta pöderèsèt iscrizzo de sporcaciade. An pöl mia faga fa ergot d’otèr?    

CAMILO: Me, per esempe, de scèt avrès völit fa ol ereditiero, insoma chèl che al fa la bèla eta coi solc che al ga lasàt ol tata, ma, prìm… ol me tata al ghe n’ia gna ü in scarsèla, secont l’era amò if. Pensa te che ol me amis Giacom, per indà gratis ala spasesada dei orfani cola coriera, l’ha pensat de copa ol so pader. La spasesada al l’ha facia, ma söl furgù dela polisia fina in presù. Il la lasat indà dopo du agn perché l’ha prometit de copà piö nisü. Per forsa… al ghera restat  apena la nona de 90 agn che la ghera apena öna gamba perché chel’otra l’era semò in de büsa. Dopo, sicome ol Don Palmiro, quando indae al oratore, al me slongàa sempre la pagnutina cola gasusa, ere pensat de indà frà. Ma i frà i va semper in gir in penüt po’ d’inverno e alura, sicome d’inverno a me i me è semper i selù, ho pensat che forse l’er mia prope öna buna idea. Ala fì so indac a finì de fa ol magüt. I m’ha dac l’incarec de fa sö ö mür, ma chèl l’è burlat so ol dé dopo. Me so stremit issé tat che da alura me so metit in malatia per… cos’al dic ol dutur?... ah, per tram pissicologico e so restàt in malatia fina al dé dela pensiù. E a te, Giusi, cosa te saresèl piasit  fa quando te seret öna scèta?

GIUSI. Adès a capese che manera i ta ciama töcc “Lazaroni”! E me disie fra me, ma se de cognom an fa Burloni! E o anche capìt adès ol pèrche la tò Ersilia alè indacia in presù… cioè ölie dì in clausüra. Pèr forsa, ma èdèt mia che stöfù che a ta se! Alè adoma mez’ura che a so che e a te me zamò facc dientà  bretina. E chèsto alà facc chèsto, chèlotèr alà facc chèlla. Ma pientelà pò le pò né de tegnila isse longa. E pò dòpo, quando a ta serèt zuèn, invece de sighetà a girà ol mont pèr troà l’aria buna che ala sarès istacia chèla che ala tafaa guarì, a ta staèt che, a tlavrèt saìt chèl che a ma sarès piasìt fa quando a sere öna scèta. Adà, pèrchè öle dighèl al nòst pubblico, ma se al födès istacc pèr te, gnià mort a tlavrès dicc. (Ricordando con dolcezza) Quando a sere öna scèta, la me passiù alera… cantà. A ciapae la scua e a dovrae ol manèc come asta del microfono. Che cantade in chèl cortil! E töcc che i ma disia che cantae be. Anche se o mai capìt pèrchè i ma disia anche: intat che a ta cantèt isse be, gira ün po pèr töt ol cortil e ciapa in di mà anche la palèta. Che bèi tep. (Ritorna alla realtà). Ada che se an vannacc isse, a ga öl tri agn a finì la comedia. A talse che ol zio Beniamì la lasacc iscricc in dèl testamènt che se an völ l’eredità an ga de finila in d’ünan. E se al nòst atur an ga fès fa ol sotramort?

CAMILLO: Ol sotramort? Chèsta l’è bela! Ma se in nost pais al mör quase mai nisü? Se l’è pagat a cotimo li sta fresc! Al g’ha de campà coi redec che al cata sö al camposanto. Magare i sarà bei gras con töt chèl che al gh’è sota. Te se ricorderé che quando i ha inaugürato ol nost cimitero sic agn fa, sicome al müria piò nisù, i era proponit de copà ol sindec per fa ol prim föneral… Però ol zio Beniamì l’era ön po’ fò de co; per lasam a noter chèla tèra che al g’ha al sul l’ha pretendit che mi scriìes öna comedia. Chisà po’ perché la gavrà it öna idea issè strana. Té te he fac la tersa e dopo i t’ha madat a laurà in di cap e me la quinta, e so pasat a forsa de salam ala maestra. E adès an s’è che a scrif öna comedia. De cosa an parla po’? Sicome de fantasia sia me che te an s’è in po’ a tera, me digherès de scrif so di laur che i è capitac ché in del nost pais. Prima an böta so öna bröta copia, insoma an sirca de trà fò chel che l’è capitat de curius ché de noter e dopo an fa so ön’opera che gna ol Polastrello… ol Pipistrello… ölie dì… ol Pirandello al s’è mai sognat de scrif. Cosa dighet Giusi?

GIUSI. Negot de chèl che dighe me a taa mai be. Adès alè la olta dèl sotramort. Ma saral posebol che bisogna fa sèmpèr chèl che a ta dighèt te? Lù, ala facc la quinta! Te bel’imbusto ada che me o facc la quinta e te la tèrsa! E a tle ripetida dò olte. Otèr che  tram pissicologico. Al ma sömèa che a tasabe anche egnìt ol tram smemorandum. E come a ta sa pèrmète de dì che me a so a tèra de fantasia pèr la comedia. Come a ta sa pèrmètèt! (Al pubblico) al ga resù che a so a tèra de idee. E cosa sape me cosa alè capìtat in paìs. Me, a fo i me de afare, mia chi di otèr compagn de chèl nastü le. (A Camillo) Ascolta Camilo, me a so mia decorde pèrò, pèr ol be del zio Beniamì, öle dat öna possibilità. Invielalà te la bröta còpia e se ala ma pias bene, se de nò, ala gula fò dala finestra come a te facc gulà fò la tò fommla quando chèla olta a terèt alsat ol gombèt piò dèl solèt.  

CAMILO: Beh, öna trincada ogni tat la ghe öl; ma chèla ölta lé la me Ginèta la ölia mia mangià ol minestrù che era preparat me a disnà intat che lé la lauràa al’impresa de pulisie. G’ho dic… O te manget la minestra o te saltet dala finestra. Lè l’ha mia ölit mangiala e alura… al l’ho facia saltà dala finestra. Certo, per trà sö ol moral öna biìda l’è la medesina piö buna. Basta che al söcede mia come al me amìs Gino, poer balores… Po’ a lü l’indàa a l’osterea per ol solet bianchì, ma a lü la gh’è capitada strögia. Quando i dòne i se mèt de mès come minimo gh’è de iga öna gran pura. Fato sta che…

QUADRO PRIMO

(Gilda e Teresa entrano a braccetto e si siedono. Tutto si svolge mentre i due fratelli rimangono a lato del palcoscenico)

GILDA: Certo Teresa che ol tò Gino sel sent fina ché a ronfà. Sentèl, al sömèa ol trumbù dela banda; pacifico e beato

TERESA:  Pacifico e beato fina a ö certo punto…

GILDA: Me, verament, l’ho semper vest calmo

TERESA: Se, calmo; per forsa… cola Teresa in banda per forsa che l’è calmo

GILDA: Cosa ölet dì Teresa?

TERESA: La conosèt te la Rusina, chèla del osterea?

GILDA: Cosa centrala la Rusina?

TERESA: La centra, la centra…

GILDA: A me la me sümea öna braa scèta…

TERESA: Braa sceta? Ma cosa dighet po’ Gilda? Se la g’ha sempre sö mes chilo de rosèt söi laer? E ol stomec? L’et vest ol stomec?

GILDA: Verament me ghe arde de piò ai òm. Cosa gal ol stomec?

TERESA: Per me al l’ha sgiunfat col silicone

GILDA: E cosa gh’è de mal?

TERESA: De mal al gh’è che töc chi disgrasiac di òm che i va in dela sò osterea i ghe arda töc rimbambic e i capes piö negot

GILDA: Ma cosa centrel ol tò Gino cola Rusina?

TERESA: Perché tri olte al dé l’indaa lé a bif ol bianchì

GILDA: Gheret pura che al g’abie fac brüsà ol stomèc?

TERESA: No, ol stomèc l’è bù, l’era la Rusina che la ghe fàa mal; per mé, piö che per i bianchì, l’indàa lé per vèt la Rusina

GILDA: Ma dai, cosa dighet po’…

TERESA: Me dighe apena che de colp g’ho fac desmet de fa i rogasciù al’osterea

GILDA: Gh’et vusat dré?

TERESA: Se, ciao, come dì che lü al me scoltàa. No, ho fac in d’ön otra manera. Gh’et present che me töe so i gote per dürmì de noc?

GILDA: Me bie la camamèla, ma capese mia…

TERESA: Adès te fo capì. Prima dela colasciù ala matina ghen do so öna entina…

GILDA: Ma ele mia tròpe Teresa?

TERESA: Per lü i è mai trope. Prima di quater, quando de solet al va a l’osterea, amò inte e dopo…

GILDA: Al so a me che al ronfa töt ol dé…

TERESA: Ma almeno a va piö a l’osterea. Hoi fac bé Gilda?

GILDA: Me al so mia se te he fac bé, ma al so mia cosa t’en fé d’ön òm rimbambit töt ol dé in ca

TERESA: Magare l’è rimbambit delbù, ma i corègn ala Teresa an na fa piö

GILDA: E töc i dé a chèla manera ché?

TERESA: No, töc i dé no

GILDA: Meno mal…

TERESA: Salte fò ol dé del turno de riposo del bar; t’el sé, ghe tègne ala so salüte

GILDA: Ma el tant tep che te indé innac con chela storia ché?

TERESA: Őna setimana se e öna no

GILDA: E in dela setimana no alura al va amò dala Rusina…

TERESA: No

GILDA: Che manera? Dürel issé tant l’efèt?

TERESA: No, cambie sistema

GILDA: E alura?

TERESA: E alura, al post di gote de dùrmì, ghe do ol Gutalass; vinte gote po’ a de chèl

GILDA: Ma cosa fale chi gote lé?

TERESA: I fa pasà la stitichèsa. An ne basta sic o ses e te coret in chel post töt ol dé sensa parlà di turciù ala pansa

GILDA: E alura?

TERESA: Alura al fa mia a tep a ‘ndà fò de ca che al g’ha de turnà indré de corsa; e avanti e indré töt ol dé a chela manera che. O dio, gh’è de dì che al me costa ö bordèl de carta igienica, ma almeno al ghe ria piö a indà fò de cà e la Teresa l’è tranquila

GILDA: Poer marter a lü…

TERESA: Poer marter a lü? Fürtünada me!

GILDA: Perché fürtünada?

TERESA: Perché adès so me che indo töc i dé al’osterea dela Rusina

GILDA: A fa?

TERESA: A bif ol bianchì al post del Gino e a festegià la sò guarigiù miraculusa

GILDA: Dighet delbù?

TERESA: Certo che dighe delbù

GILDA: Teresa, al me è ö sospèt…

TERESA: Qual de sospèt?

GILDA: Al set che po’ ol me Tone al va töc i dé al’osterea dela Rusina?

TERESA: Po’ a lü a ardaga al stomec de chela smùrfiusa?

GILDA: Me al so mia se al va a ardaga ol stomec a chela smùrfiusa, però al so che l’indàa semper in compagnia del tò Gino

TERESA: E alura?

GILDA: Teresa, egnereset mia con me in farmacia?

TERESA: A fa? Gh’et ol mal de co?

GILDA: No, ol mal de co no, ma te pödreset vötam a comprà di gote

TERESA: Adès ho capit! Calmant o pörgant?

GILDA: Töc du! A dagle insèma i farà ol dope efèt.

TERESA: Ma arda che dopo al la farà in di braghe intat che al dorma

GILDA: Ma almeno po’ a lü al desmeterà de indà dala Rusina. Anse, sa che an va de fò an pasa po’ al’Iper a comprà öna cinquantina de rotoi de carta igienica, al se sa mai…

TERESA: E magare, dopo, an pasa dala bela Rusina a tiras sö i òrghègn con d’ö bianchì

GILDA: Al set che l’è mia öna bröta idea?

TERESA: E po’ an canterà ol Rigolèto

GILDA: Perché pròpe ol Rigolèto?

TERESA: Vendetta! Tremenda vendetta!

GILDA: Indom Teresa

TERESA: Indom Gilda (Escono cantando “Vendetta, tremenda vendetta!”)

CAMILO: Cosa dighèt, Giusi, de comincià la nosta comedia con chèla storia ché? A meno che te te ne n’abiet öna piö bela… Dopo töt te se’ te che te e fac la quinta…

GIUSI. Ala ta spösa né che me a sabe riada in quinta e te adoma in tèrsa? Segon me la tò alè pròpe ol’inisio de öna comèdia de ü che ala facc pròpe i scöle base e pasade a sunì, mia adoma a salam. An sa parla gniac de fala cominsà isse. Mèt söbèt de banda ol penser e ringrasia ol Signur che la mama alè zamò morta se de nò ala sarès istacia le, a fala gulazo dala finestra. Ma dato che me a so tròp buna an vèderà de casala det de öna quac bande. Me, al so mia te, ma me a go öna repötasiù de difènt. Chèla frase che al ma regorde ol me cüsì ol Paol che zamò prima de spusas alera facc öna eta con chèle dò fommle…

QUADRO SECONDO

(Entra in scena Paol con la madre Pierina e la suocera Carolì. Si siedono)

CAROLì. Ma el che che aià dicc de spetà?

PIERINA. Adì la erità me ere capìt che che an ghera dendà in chelotra porta in doca a ghera scricc “PRET-A PORTER”.

CAROLì. Madonname a te Pierina, a tandere mia a faga proasö ol vestit de sposo al to scèt in döna porta in doca a ghè det ü pret! Posebol che ta ga sabèt gniampo de frances!

PAOL. Carolì, ala arde che “PRET-A PORTER” al vòl di “Pronto moda”. Isvèt che de la a ghè i vesticc zamò proncc, ma dato che notèr an ga de fal fasö sö misura an pödìa mia anda det là.

CAROLì. Che zèndèr precis che a go. (Al pubblico) sperem che al sabe mia isse puntiglius anche cola me Marilisa che le alè isse permalusa diolte.

PIERINA. Chèla signurina de prima ala ma dacc chèsta lista (toglie dalla borsetta un foglio) e ala ma dicc de daga ön’ögiada ala stòfa e al modèl.

PAOL. (Cerca di prenderle il foglio) fam vèt a me mama che al sirche fò me. 

PIERINA. (Scacciandolo) zo i mà, de chèl fòi che. A to zamò dicc che finchè a ta abitèt in de me cà, a ta ghe de fa chèl che a dighe me. E al val anche pèr sirca fò ol vstit de sposo.

CAROLì. Braa Pierina. Stèse paròle che a go sèmpèr dicc ala me Marilisa.

PAOL. Ma notèr a ma pròat a andà a conviver, ma otre a ghi dìc che se a mal faa a gaavrèsèt impedìt ol nòst matrimòne!

PIERINA. Te Carolì, ammlà sircafò pò bèl ol vestit dela tò scèta. Ma o mia capìt in doca ala ghera dendà dòpo.

CAROLì. Ala ghera dendà a tösö i misüre. Alè grasa compagn de ü stèc che diolte a go infena pura che se al ve sö ü colp de ènt aià porte vià.

PIERINA. Alè mia ol colp de ènt che a tla porta vià Carolì, ma ol me Paol.

CAROLì. Dai che an ga mia de pèrt tat tep, se de nò a pèrde la me puntada.

PIERINA. Cos’è? Poa te a ta èdèt “Un posto all’ombra”? Tee, ma evvest chèl’Enrico che faraböt? Andà insèma cola fommla dèl sò migliur amis!?

CAROLì. Adà dim negot che dòpo chèla puntada le o mia pödìt vardaga in facia al me òm pèr tri de?

PIERINA. Al to òm? Che manera?

CAROLì. A talse che al sa ciama Enrico. E pò dòpo evvest la Beatrice che catìeria cola… (viene interrotta).

PAOL. Ma an sèi che a parlà di telenovelas o a comprà ol vestit de sposo per me?

PIERINA. A ta ghe resù Paol. Scüsèga. Fam vèt cosa a ghè scricc (guarda il foglio). Alura… Stòfe. Alura… stòfa de Lino.

CAROLì. Dèl Lino? A ta ölere pò mia metiga sö al futuro òm dèla me scèta ü estit de sposo che aià zamò caassö ergü dotèr nè?

PIERINA. Ma set mata a te? Ma cèrto! E magare alè chèl de chèl’unciü dèl Lino di Mortèi. A görès a chèla.

PAOL. Ma mama, arda che la stòfa de Lino al völ mia dì che alè… (viene interrotto).

PIERINA. A to zamò dicc che ol vestit al sirche fò me. Mosca, alura.

CAROLì. Lès sö önotra stòfa dai.

PIERINA. Alura… che a ghè scricc “Acetato” e “Poliestere” e a go de dì che aiè a bu mercat.

CAROLì. Cosa a ghè scricc? Ol polistirolo e l’asìt?

PIERINA. Madonname a ta ghe resù. A so mia entrada sö söbèt. A ga mancherès a chèla che al gabe sö ol vestit de sposo che al sènte de azit. (Piano a Pierina) a go zamò a cà ol me òm che al ga i pe con chèl’udur le.

CAROLì. (Piano a Pierina) pèrchè ol me de òm al’ischèrsa. Anche se l’asìt al pöderès capì a mò, ma ü estit de polistirolo alo mai gnià est.

PAOL. Ma ardì che chèle stòfe le ai völ mia dì chèl che otre a sindre a dì… (viene interrotto).

PIERINA. Ma a ta se dür de comprendonio né. Fa sito docà.

CAROLì. (Sbircia il foglio di Pierina) che stòfa a ghè scricc che? Alcantara?

PIERINA. Alcantara? Adès i fasö i esticc de sposo che ai canta?

CAROLì. Indasaì che mal de orègie andà a sira! Pèrò, a pensaga be, me o mai sentìt che ü estit al pödès cantà.

PIERINA. Come al sa èt che chèsto alè ü negòse al’avanguardia.

CAROLì. Forse i sarà al’avanguardia pèr i vesticc de sposo, pèrchè chi de spusa, a ta pö mia dì de nò dai Pierina, aiè indre sentagn.

PIERINA. A ma egnìa piö immènt Carolì, ma a ta ghe resù. A ma sa regorde a me che pèr la tò scèta ai ga dicc se ala ölìa la stòfa de garza.

CAROLì. Ma la èdèt la me scèta estida sö de garsa?

PAOL. Ma sis sigüre che alera garza e mia “organza”?

PIERINA. Sigüra come a so sigüra che la me amisa ala sa ciama Carolì.

CAROLì. Te ada che ol me nòm vero alè Carolina.

PIERINA. E don, ardega pö mia al töt. Senzà parlà dèla stòfa facia a Crèpe.

CAROLì. Ma anche lur né, a gai mia de pensà che an sircherès mai fò ü estit coi crèpe?! Aialsà töcc che apena a ta tochèt i crèpe i sa dèrfò e i sa strasa söbèt.

PAOL. Al sarà mia stacc forse “Crèpe”in frances? E al völ dì che … (viene interrotto).

CAROLì. Paol, regorde i parole dèla tò madèr. Stòpela!

PIERINA. Adà che bèla chèsta stòfa de campiù che a lisca de pès. Cosa dighèt Carolì?

CAROLì. A lisca de pès Pierina? Ma come fet a saì mia che ol pès dòpo tri de al’ispösa!?

PIERINA. Ma cèrto che al so, ma dato che ol me Paol aià caerès sö adoma pèr ü de, a pensae che al pödiès indà be. Carolì, fa finta che abè gnià bofat.

CAROLì. E chèsta che stòfa ela? Cosa a ghè scricc? (Legge) PIEDIPUL.

PIERINA. Piedipul? Preferese di sö negot che alè mèi. Vira Carolì?

CAROLì. Se, alè mèi lasà pèrt se de nò, al so mia indoca an pöderès rià.

PAOL. (Cerca di parlare) ma piedipul… (viene interrotto).

PIERINA. Quate olte a to zamò dicc che finchè a taste… (viene interrotta).

CAROLì. Dai Pierina, dom, fa la braa e lasega sircafò ergot anche a lü pèr ol sò estìt. O facc isse anche cola me Marilisa se ata sa regordèt.

PAOL. Dai mama, lasèm sircafò ol modèl a me.

PIERINA. (Non molto convinta) te dim ol modèl e dòpo an vèt (gli passa il foglio).

PAOL. (Guarda il foglio) a so indöbe sö du modèi: ol TIGHT o se de nò ol MEZZOTIGHT.

PIERINA. Ol TIGHT o ol MEZZOTIGHT?

CAROLì. Ma che modèi ei chile? Ai sarà mia scandalus nè!

PIERINA. Al so mia che modèl aiè Carolì, ma dèl sigür al caerà sö ü estit intrec e mia a metà. E capìt be Paol?

PAOL. Se mama, ma arda che tight al völ dì cola cua e mezzotight sènsa.

PIERINA. Cos’è? Ü estìt cola cua?

CAROLì. E magare anche pelusa!

PIERINA. A ga manchèrès ala cua adès. Paol sta le bù pèr carità e faga sircafò a notre che an ta fa fa mia di figüre dèl sigür. (Entra una commessa).

COMMESSA. Scüsim se a va distürbe, ma la signurina de là, alà cambiat sö töt chèl che i sciure aiera sircafò pèr le, prima. Ala dis che ala sé nincorzida che ala ga öna repötasiù de difènt e ala öl sircafò le ol vestìt de spusa che piö al ga pias.

CAROLì. E gala de nincorzès pròpe incö che ala ga öna repötasiù de difènt? Püdìèla mia dòpo spusada? Adès ala ma sènt!

PIERINA. Ègne a me, al sa mai che a ta gabèt inbisògn de öna mà. (Escono).

PAOL. (Alla commessa) sènta signurina la me murusa ala dicc dèlbù isse e alè indre a sircafò ol vistit chèl che ala öl le?

COMMESSA. Se pròpe isse.

PAOL. Alura ala faghe isse, ala ma preparare ü estit compagn de chèl che ala ga in vedrina.

COMMESSA. Ol Tight?

PAOL. Se chèl. E ala ma töe zo la misüra ala svèlta prima che i rie i me dò “stiliste”.

COMMESSA. Prego, al vègne de là alura.

PAOL. Al pöderà burlà zo ol mont da adès indannacc, ma ol vestìt de sposo al sirche fò me. Anche me a go öna repötasiù de difènt come la me murusa! (Escono).

GIUSI. Alura Camilo cosa dighèt de cominsala isse invece? Dò classe de piö ai sa fa sènt come a ta èdèt.

CAMILO: Certo che te se pegio de ö lampadare dela scensa! Te ölet prope faga saì a töc che so me chèl che la fac la tersa. Per forsa, ol nost tata dopo al m’ha mandàt in di prac cola Gineta. No, ardem mia de teèrs, mia la Gineta la me fomna, cola cavra che, gna a fal aposta, la se ciamaa come lé. Beh, forse al sarès mèi che la comedia me la incomense cola storia del vestit del Paol. Al me dispias a dat resù, ma prima o dopo an g’avrà de metì so öna quac righe perché, se an va innac issé, me la fenes gna ala fì del mond. Però a me chela storia che che te t’he fac la quinta e me la tersa la me à mia so. Me a scöla indae ö gran bé, ma l’era la pagèla che l’era semper ö disastro. Te, Giusi, come sarala stacia la pagela del Signur quando l’era ö scetì? Magare l’era come la me se mia pégio…

TERZO QUADRO

(Entrano Giuseppe e Maria. Dall’altro lato l’insegnante)

MAESTRO: Alura, anche oter che a ciapà la pagela del vòst scèt. Chi sif voter dù?

MARIA: Me so la Maria, casalinga

GIUSEPPE: E mé ol Bepo, marengù

MAESTRO: Insoma ché gh’è mia tat de dì, la pagela del vost scèt l’è pröpe brütina, anse, bröta

MARIA: Bröta o brütina?

MARIA: Disastrusa!

GIUSEPPE: Chel lé al range me quando rie a cà! Per penitensa al mète a copèla in de mé bütiga. Mèi ö bu marengù che ön asen a scöla. Lü al va sempre dai Dottori del Tempio… Me al so mia cosa l’indaghe a fa dai dotur se l’è sano come ö pès

MARIA: Ada che ol siur maestro al ghe interèsa mia chel che al fa di dutur, ma chel che al fa che a scöla

MAESTRO: Che a scöla, ve sigüre, al trà insema prope puchì, anse negot

GIUSEPPE: Ma a ‘spöl saì cosa al m’ha ciamat a fa?

MAESTRO: Ve l’ho dic, per lesif sö la sò pagèla

MARIA: Dai alura; li scomense…

MAESTRO: Alura… Matematica. Al sa fa quase negot, l’è apena bù de moltiplicà i pà e i pès

MARIA: Beh, l’è semò ergota…-

MAESTRO: Se, ma l’è ö bel casì perché dopo m’el sa piö indo mètei, e dopo i spösa. Pà sura la catedra, pès sota i banc… Gh’è la bidèla che la sa piö cosa fa

GIUSEPPE: Ma almeno i se càa töc la fam

MAESTRO: Ma a forsa de mangià pà e pès a gh’è egnit a töc la nausea. Dai, indem innac… Scrittura. Al porta mai ol quaderno a scöla; quando li scrif al la fa sempre söla sabia. Ve parel giöst?

GIUSEPPE: Apena al vède l’indrese sö me…

MARIA: E sé che i quaderni ghi ho comprac… ù a righe e ü a quadrèc

MAESTRO: Geografia. Lü al dis che al mond a gh’è öna strada apena

MARIA: Öna strada apena?

MAESTRO: Se, öna strada apena; chèla che la porta al so Pader

GIUSEPPE: Chèla che la porta al so pader? Ma ghe n’è di strade che i ve de me…

MARIA: Se al dìs issé al gavrà i so bune resù, no? O ölet che ghe compre po’ ol navigatore? Ghe n’è mia asé de spese in de nosta cà…

GIUSEPPE: Difendel semper te e te ederé in do li ìndarà a finì. Per me, prima o dopo, al farà öna bröta fì…

MAESTRO: Chimica. Al fa mai i esersese che ghe dighe de fa. Quando me se gire vers la lavagna al se diert a fa i söc de prestigio; al trasfurma l’aqua in vì e al fa sta alegher töc i so compagn

GIUSEPPE: Et capit Maria? Ala nosta cà an bif apena aqua e a scöla ol vì; e magare de chèl bù

MAESTRO: Educazione Fisica; sentì chesta… Invece de imparà a nodà come i fa töc al sì cosa al fa lü?

MARIA: Cosa fal?

MAESTRO: Al camina sö l’aqua!

GIUSEPPE: Ma al dovra la barca?

MAESTRO: No, al va a pè! Al camina pròpe sura l’aqua. Cic… ciac… cic… ciac

GIUSEPPE: Te l’ere dic che gh’era ergot de misterius, insoma, de mia giöst in chèl scèt le. Chisà po’ de che banda al ve…

MARIA: Te, Giosep, te gavré mia di döbe neh?

GIUSEPPE: Di döbe no, ma gh’è ergot che al quadra mia. Al ghe arda semper ai neoi, semper i öc verso l ciel; chisà cosa al g’ha in de crapa ol nost scèt

MAESTRO: Epressione Linguistica Orale. Quando al parla al parla mai söl so drec. Al vüsa apena di parabole

GIUSEPPE: Quale parabole? Chèle de Sky?

MARIA: Per chèl gh’è po’ a chèle de Premium…

GIUSEPPE: Ma se ala nosta cà an gh’ha gna la televisiù!

MAESTRO: Domandighel a lù se si bù de traga fa ergota de giöst. Indem innac… Condotta. Che an va pròpe mal… Cinque! Invece de sta coi so compagn de scöla e fa i compiti lü al va sempre coi forester, coi poarèc, coi galeòc e ve dighe mia po’ a con chi…

MARIA: Con chi amò?

MAESTRO: La cognosì oter la Madalena?

GIUSEPPE: La Madalena? Certo che la conose

MARIA: Te, bèlo, come fet a conòs la Madalena?

GIUSEPPE: Pòta, l’è egnida a fam fa sö ö taol la setimana pasada

MARIA: Spere che te siet fermat a faga sö apena ol taol…

MARIA: E lü, siur maestro, al me digherès che ol me scèt al frequenta la Madalena?

MAESTRO: Mia apena chèla… Ghe gira in gir öna donsena de suègn che l’è mei perdei che troai. Ghe n’è ü po’ che al ga sö öna ghegna… Al se ciama Giuda; insoma, i so compagnie i me pias pròpe per negot!

MARIA: Ghe dighe semper de mia indà coi compagn catif

MAESTRO: Me ho mia dìc che i è catìf, ma l’è töta öna combriccola che il la lasa mai lü desperlü. Ghe n’è ergù po’ che i spösa de pès chi renega. Dai che an va innac… Osservazioni. Quando al vèt ü che li sta mal, insoma, che l’è in malatia, che al sie orbo, surd o paralisat al la fa leà sö e al la manda söbet a laurà. G’avrèset de sentìi i sindacati! Ma l’è mia fenida… Al g’ha ol coragio de dì che chei che i laura apena ön’ura o töt ol dé i g’ha de ciapà la stesa paga. Al sarà mia ragiunà chesto, neh!

GIUSEPPE: Apena che al vede al so me cosa g’ho de faga. Comunque per me, e sta atenta Maria a chèl che te dighe, per me, se al va innac con chèle idee lé, prima o dopo al va a fa öna bröta fi. Tat per comincià al pöl faga sö öna crus soi vacanse de Pasqua!

GIUSI. (Si alza arrabbiata) me con te a öle iga piö negota a che fa. Ala mè mia piasida la prima frase che a te scricc figürèt se ala ma pias chèsta dèla pagèla del Signur! Ma pò dòpo a meret mia dicc che, sicome de fantasia an sera ün po a tera, an ghera de scrif sö di laur che iè capitac ché in del nòst pais? Ma pènsa che me o mai saìt che ol Signur alabe abitat che in dèl nòst pais. (Ironica) magare pròpe in banda ala nòsta cà? E magare ala facc la tèrsa insèma a te? Al se cosa a ta se te? A ta se ü… trastreno! Ciòè ölie dì ü… cancreno! Nò, com’è che al sa dìs? A èco che adès al mè egnit immènt: blasfemo! Èco cosa a ta se! Ü blasfemo! Ü blasfemo che ala facc adoma la tèrsa! (Esce di scena).

SIPARIO

ATTO SECONDO

(In scena c’è Luigino che sta scrivendo. Entrano Camilo e Giusi)

CAMILO: Cosa set dré a fa Lüigì?

LÜIGI’: So dre a faga so la letera al Bambì. T’el sé tata che fra ö mis l’è Nedal e bisogna che faghe prest se no la ghe ria mia.

CAMILO: Te, sirca de mia domandaga tace laur né, perché de palanche al ga de ighen mia tace

LÜIGI’: Chi al l’ha dic? Ada che i g’ha regalat l’or, l’incens e la bira. Ho mai capit perché i g’ha de daga la bira a ö scetì…

CAMILO: Scolta Lüigì, lèsem sö cosa te è scric

LÜIGI’: Perché? L’è ö segreto tra me e lü

CAMILO: Se te dighe de lesila sö l’è perché… gh’è ö perchè

LÜIGI’: Va be. Pronti. (Leggendo). “Caro Gesù Bambino, sono il Luigino; ti scrivo questa lettera per dirti quale regalo vorrei mi portassi. Anche i miei compagni di scuola ti scrivono, ma tu metti la mia letterina sopra le altre se no, prima che tu la legga, arriva ferragosto e io rimango a bocca asciutta. Però, prima, vorrei farti qualche domandina facile su delle cose che ti riguardano che non ho capito bene. Visto che fra due mesi è Carnevale io vorrei travestirmi da diavolo; hai niente in contrario? Fammelo sapere se no rischio che tu non mi porti un fico secco. Un’altra cosa… Tu, che eri così piccolo, come sapevi di essere Dio? Te lo sei magari sognato? Ma tu, sei davvero invisibile o è solo un trucco? Quando hai creato la giraffa la volevi proprio così o è stato un incidente? Poi devo chiederti anche un’altra cosa. Quando tuo Padre ha fatto tutto l'universo non era meglio se invece che la domenica si riposava anche gli altri giorni di scuola? Sarai andato anche tu a scuola e così sei stato fregato anche tu. In previsione dei regali che mi porterai io ogni sera recito tre Padre Nostro. A proposito del Padre Nostro… Quando l’hai inventato la prima volta ti è venuto subito o l'hai dovuto fare tante volte? Io quello che scrivo lo devo rifare un sacco di volte. Non potevi farlo un po’ più corto? Scusami se ogni tanto faccio qualche peccato. Ma tu i peccati li segni in rosso come fa la maestra? Ti devo ringraziare per avermi regalato un fratellino, ma dovevi essere un po’ distratto perchè io veramente avevo pregato per un cane. A proposito di animali… come mai non hai inventato nessun nuovo animale negli ultimi tempi? Abbiamo sempre i soliti.  Adesso però passo subito alle richieste dei regali. Non vorrei che ti arrabbiassi a leggere le lettere quando sono lunghe. Primo: Per piacere mandami un cucciolo. Non ho mai chiesto niente prima, puoi controllare. Ti ripeto: un cucciolo, non un altro fratellino! Secondo: Per favore metti un altro po' di vacanza fra Natale e Pasqua. In mezzo adesso non c'è niente. Terzo: se ce la fai portami un paio di scarpe Timberland; vorrà dire che, se guardi in chiesa domenica, ti faccio vedere le mie scarpe nuove e sarai contento. Quarto: Fa in modo che quegli squinternati di mio padre Camillo e mia zia Giusi la piantino una buona volta di scrivere la loro commedia. Mi sembrano diventati scemi e il mio papà beve tanti bianchini per avere l’idea e poi se la prende con noi. Ti saluto caramente e aspetto che tu ti faccia vivo. Il tuo Luigino che ti vuole tanto bene. Post scritto: Se non mi porti i regali mi rivolgerò alla Befana”. Ala bé issé?

CAMILO:  Arda po’ te…

LÜIGI’: Éco, ades core a portala in dela casetina dela Cesa e spere di ì scric in bela scritüra se no l’è bu de ciapà la scüsa de ès mia riat a lesila. (Esce)

CAMILO: Per me l’è ön po mat ol me Lüigì. Ada Giusi, dìm negota; al so che te pensèt che al ghe sömèa töt al so pader perché bisogna ès delbù ön po mac per pretend de scrif öna comedia sensa saì amò come an g’ha de comensala. Te che te se’ vantada de ì fac la quinta, das de fa e comensela te. Nèh te, t’el dighe a te cantante mancada… Ada che t’ho sentit prima… Cantà te? Ada che quando te se mètèt a trà fò i tò èrs intat che te fé i mester ol Fufi, lé de fò, al se mèt a usà come quando i fa i föc a l’öltem de l’an. Öna matina al s’è desligat e l’è curit töt spaentat de me. M’è tocat  metiga du stopac di butiglie in di orège per faga pasà la pura. Alura; an se da de fa? Se no la comedia me la fenes mia per Nedal, ma per i morc!

GIUSI. A to mia interompit pèr creansa pèrchè se a ghere de fal, a tavrès piö lasat indannacc. E perciò adès bofa mia e lasèm parlà me. Regordèt be che me a cante benissimo né, e se ol tö Fufi al santènt mia de müsica, alè mia colpa me ma tò che a tle mia mandat a scòla. (Al pubblico) Chesse la me pòvra madèr  ala gavrès vìt de tirafò salam pèr lü e bistèche pèr ol Fufi. (Camilo fa per intervenire) Fa sito a to dicc che o gniamò de finì. Ol tò Luigì al völ ü cagnì pèr Nedal, ma ol Fufi el mia ü cà forse? A pòta cèrto, adès al sa üsa portà ol cà a durmì insèma in dèl lècc de nòcc ol Fufi al ga sta mai. E te comprega ü lècc matrimonial! E a go amò ü laur de dìt! La tò Ersilia, se, che alè öna braa persuna. Le ala sighetaa a parlà dèl Signur e alè in dacia a incuntral. Mia compagn de te e ol tò Luigì che a sighetì adoma a tiral in bal con di stüpidade. Ma al set mia quace impègn che ol Signur al ga? Ol sò impègn magiur alè a faga fa la pace a chi ai fa la guèra. Chi aià facc fa pace in dè guèra frègia e colda? Ol Signur. E la guera dèl Vietram? Sèmpèr lü. E la guera in Criniera? Ol Signur. E chi ala facc finì la guèra dèl Gufo in Irap? Sèmpèr ol Signur. E spere tat, ma tat che al ga rie a fa finì la guera tra ol Cesco e la sò fommla. Alè cominsat töt quando aià decidìt de andà in ferie e aiè indacc in döna agensia de vias:

QUADRO QUARTO

(Entrano in scena Cesco, la moglie Pina e il Titolare dell’agenzia viaggi. Si siedono).

CESCO. (Piano a Pina) te Pina, ma al sa pöl saì che manera a te me portat che? Ma an sera mia decorde dendà in vilegiadüra?

PINA. Cèrto. Apunto pèr chèsto che an sé egnicc che.

CESCO. Scüna né, ma arda che… Te arda che me a go mia intensiù (al pubblico) pèr ol momènt (A Pina) de troà mia ün’otra fommla.

PINA. Ma cosa a set indre a cöntasö po’. A set indre a basgà? Arda che se an völ indà vià öna quac de, e an sa mia in doca andà, pèr forsa an ga de egnì al’agensia de vìas.

CESCO. (Meravigliato) chèsta che alè ön’agensia de vìas? E me che credìe ala födès ön’agensia matrimonial! Adès a capese ol pèrchè ol me amis quando a go dicc che manera alera egnìt che, lü al mera respondìt che alera pèr öna sorpresa ala sò fommla. Me bambo, pensando che la sorpresa alera ön’amante, a go piö ardat e a ganò casat indre poa tate. Cosa sape che alera mia ön’agensia matrimonial ma de vìas.

TITOLARE. Alura, a preferì fa öna vacanza in montagna o al mar?

PINA. Me a sarès piö pèr la montagna pèrchè in dèl mar a ghè det tròp tanta acqua e me a so alergica al’acqua quando alè tanta.

CESCO. (Ironico) Ammlà farà svödafò ün po Pina. Che problemi a ghè? Sperem che in dèl mar a ga sabe mia det ol vì, pèrchè se nò sbaglie a ta se alèrgica anche a chèl. (Al Titolare) Al pènse che a mera facc rià öna damigiana piena e strapiena quando a ma scoprìt che le alera alèrgica e a ma tocat biìla fò töta me.

PINA. (Ironica) indasaì quata fadiga che a tavre facc a finila. Lü (al Titolare), du de e annera piö gniac öna gota in chèla damigiana. Me a digherès de indà in montagna.

CESCO. A me la montagna ala ma pias mia. Ma al set mia che là a ghè pie de lepere? (Al pubblico) al so che öna in piö (indica la moglie) e öna in meno a ghè mia diferènsa… E pò dòpo in montagna al fa tròp frècc.

PINA. Dì piötòst che a ga sarès mia de löstras i öcc come in spiagia.

CESCO. Ma Pinina mia, i me öcc aiè adoma pèr te!

PINA. Ada Giuda, fa sito almeno. Va be, a mindarà al mar, ma in doca de acqua annè mia tata.

TITOLARE. Alura, me a va consiglierès dendà, sèmpèr che in Italia, in döna località rinomada ma che in chèsto periodo che, alè a bu mercat. A Mondello.

PINA-CESCO. A Montello?

CESCO. A ta crède che alè a bu mercat, alè che a du pas.

PINA. Ma el sigür che Montello al siès in Sicila e mia che dòpo la Costa.

TITOLARE. Mondello, non Montello. Mondello in provincia de Palermo in Sicila.

PINA. A èco. Pènse che al pöde indà be. Ma a mindarès con cosè infena a là.

TITOLARE. A ghè a disposisiù töcc i mèsi che ala ga òia. Pèr esempe, pèr fa piö prèst a pödì indà col’aereo.

PINA. (Agitata) col’aereo?

CESCO. Ma se atlà apena dicc! Dai Pina fa mia isse, cosa ölèt che al siès?

PINA. Cesco arda che me a sòfre ol’aèreo.

CESCO. Ma se a tle mai gnià ciapat!

PINA. Ma a talse che a so sessitiva e che a sènte i laur prima che i söcede. Al’iscolte, se pèr caso a stès mia tat be söl’aèreo, a pöderès mia indafò a ciapà ün po de aria?

CESCO. Adès ol’aèreo al ga öna pensilina in ciel. Ma Pina, a ragiunèt o mia?

TITOLARE. O se de nò a pöderèsèf ciapà ol treno.

PINA. Èco, brao. Ol treno al’indarà benone.

CESCO. Va be, fem pèr ol treno.

TITOLARE. Pèr fa piö ala svèlta i ferovie aià metìt a diposisiù du treni che in quatèr e quatròt ai ria in Sicilia.

PINA. Meno mal.

CESCO. Adà che forse ol Signur alà ardazo e an ga ria a part.

TITOLARE. Alura, a va prenòte du pòscc söla Freccia Rossa?

PINA. Benissimo, al prenòte.

CESCO. Come a sa ciamèl chèl treno le?

TITOLARE. Freccia Rossa.

CESCO. E no. Se al sa ciama isse , me a pöde mia saltasö.

PINA. Ma Cesco, che manera a taala mia be la Freccia Rossa.

CESCO. Pina, a talse come ala pènse coi “Ros”. Me a so mia de sinistra e perciò me chèla Frecia le ala ciape mia.

PINA. Ma Cèco, cosa centrerala la politica col treno adès.

CESCO. La cèntra, la cèntra. La politica ala cèntra depertöt. Me coi “Ros” öle iga negota a che fa.

PINA. Quando al dis isse, nigü al mont al ga fa cambià idea. Ma erèl mia forse dicc che aiera du i treni che i pasaa in zo?

TITOLARE. Se, cèrto.

PINA. Èco, alura al prenòte söbèt chèlotèr.

TITOLARE. Alura… lasèm controlà se annè amò de pòscc söla Freccia Azzurra…

PINA. Cos’al dicc?

TITOLARE. Se, annè amò quatèr di pòscc sòla Freccia Azzurra e perciò… (viene interrotto).

PINA. E nò. Söla Freccia Azzurra, nò.

CESCO. Cosa a ghè che al va mia be söla Frecia Azzurra adès?

PINA. Cèsco, se ate a ta pias mia i “Ros” a me a ma pias mia i “Azzurri”. O a ta sa regordèt zamò piö?

CESCO. (Spazientito) cèrto che a ma sa regorde. Te a ta se mia de centro-destra e perciò a ta òdièt ol colur azzurro. Ma a serèt mia te ü momènt fa che a ta disièt che la politica ala cèntra mia coi treni?

PINA. E a serèt mia te che a ta me respondìt söbèt che la politica ala cèntra depertöt? E perciò la Frecia Azzurra ala parterà sènsa de me.

CESCO. Ada Pina, ol’aèreo al va mia be, la Frecia Azzurra gniachèla… (viene interrotto).

PINA. Te, ada cha la Frecia Rosa a me ala mandaa be né.

CESCO. Se, pèrò aiè du laur che a te al ta indaa mia be. Me adoma ü.

TITOLARE. Sti calmi sö, a ghè amò öna solusiù se ölì.

CESCO. Sperem che ala me fommla ala gandaghe be staolta.

PINA. Dèl sigür.

TITOLARE. L’öltèm mèzo che l’agensia ala ga a disposisiù pèr indà in Sicila alè ol pullman

PINA. Al va benone! Al prenòte söbèt du pòscc prima de troai piö. El mia ira Cesco? (Cesco non risponde). Alura, a dormet coi iöcc deèrcc?

CESCO. (Serio) ol pullman al va mia be.

TITOLARE- PINA. Che manera al va mia be?

CESCO. Al va mia be pèrchè dòpo ün po che a so sö a ma e l’orticaria.

TITOLARE. L’orticaria söl pullman?

CESCO. Se pròpe. A sa regordèt chèla olta che an sera turnacc indre dal Sant’Antone de Padova?

PINA. (Ricordandosi) madonname, a ghè pasat fò poa tat tep che a ma sa regordae gnià piö. E apena che ol guidatur dèl pullman al sé nincorsitdèla tò orticaria al ga lasacc zo söbèt pèrchè al ghera pura de ön’epidemia. Ol fato alè che ansera söl’autostrada. E la colpa come a tere dicc alura e a ta dighe adès alè stacc ü castigo dèl Sant’Antone pèrchè a tere mia ölìt confesat chèl de le.

CESCO. (Si alza) te a ta parlèt adoma pèrchè a ta ölèt da fiat ala boca. E dato che alè isse se a ta ölèt indà a Mondello a tande depèrtòcönt pèrchè me con d’öna compagn de te me a ègne mia. Me andaro… depèrmecönt a… Montello! (Esce).

PINA. (Lo rincorre) te ata ègnèt mia con me?! A so me che a ègne mia con te a Mondello! E a Montello parlemèn gniac!

TITOLARE. (Rincorre i due) ma ardì che se al va mia be ol pullman ammlà troa amò öna solusiù pèr indà in Sicilia! (Esce).

GIUSI. E capìt Camilo quat alè impegnàt ol Signur? Al ma sa ma, pèr la nòsta comedia an ga de rangias notèr.

CAMILO: De rangias noter… Bela pretesa! Però, se an völ eredità la tera che al g’ha al sul ol zio Beniamì, bisogna che me la scrie so. Stanòc g’ho ìt ön’idea… So leat sö, ho fac pasà in di leber del me Lüigì se magare avrès troat ergot de copià so tat per comincià la nosta comedia e, te te ghe crederé mia, ma ho troat delbù. Öna comedia in piena regola. O Dio, l’è mia de dì che g’ho capìt tàt, ma per te che t’è fac la quinta al sarà piö ciar. Ho copiat i prime righe in bela scritüra e digherès de comincià con cheste. Te resteré imbesüida dala me troada e dala me inteligensa. E, se la te pias, an pödrà copiala töta e issé an frega ol zio Beniamì. Ti lèse sö… Sta béa tenta che dopo te gavré de continuà te (Declama)

Nel mezzo del cammin di nostra vita 

 mi ritrovai per una selva oscura 

 ché la diritta via era smarrita

         Cosa dighet Giusi? Te piasel come incomincià issé la nosta comedia?

GIUSI. Pöde capì ol zio Beniam al völ che mi scrie öna comedia, ma chèl l’era ön po mat! Ma gai ciap pèr chi töcc? Pèr ol Carlo Soldoni de turno o pèr ol’Ettore Pedriöl? Be, pèr ciapà di eredità al sa fa otèr che chèsto a sto mont. Ada che te a ta se fürbo, cosa pènsèt che me al sabe mia che chèle trè righe che te copìat aiè dèl gran poeta Alighieri Noschese? Ma adès lasem pèrt i nòste discusiù e indem innacc che forse a te scricc ergot de giöst. Alura, come a pöde indannacc… Cèrto che però a ta se sèmpèr chèl né, nonostante a taghèt vit ü briciol de inteligenza, pròpe dal’inferno an ga de part? An pöl mia part dal paradis? Scolta be:

La gloria di colui che tutto move

per l’universo penetra, e risplende

in una parte più o meno altrove

         Cosa dighèt Camilo? Cosa an fai pèr mètès decorde? Me digherès de tirafò a böschèta. A meno che te a ta gabèt di idee piö brilanti delà dè la tò tèrsa.

CAMILO: Osti! Ma te te ghe la se a memoria! Cosa al völ dì i fac la quinta… Sa ricordet come l’era ö tegnù ol zio Beniamì? Per forsa che dopo gh’è restat i palanche per comprà töta la tèra che al g’ha al sul e che noter al gavres de eredità. Quando al s’è spusat cola povra Pierina i fiur i ha mia ordinac al fiurista, no, i ha portac lü; l’era indac al cimitero a strapà so i röse dai curune fresche de ö föneral. Ala Pierina al g’ha racomandat de caà sö ol vestit dela so sorela perché al disia che l’era inötel compran ü nöf perché de solet sel càa sö öna ölta apena. Pensa che, permia pagà ol pret, al g’ha domandat al segrestà se al pödia spusal lü a metà prese. Ma ol colmo l’è quando ghè tocat comprà ol frigorifero al post dela moscaröla. Al dürmia piö de nòc perché al ghe riàa mai a controlà se la lücina che gh’è de det la se smorsàa o la restàa impiada quando al la seràa fò. E d’inverno? Pensa che per scoldà la cà al völia tègn du o tri cavre in cüsina. Certo che in de nosta famea ghe n’era dela set mia apost… Me sa che i piö giöst an s’è amò noter dù.

GIUSI. A ta na cöntèt sö de eresie né Camilo. Te giöst, compagn de me? Fa la quinta e po dòpo a manparla. A proposèt dèl zio Beniamì, a sa regordèt quando alè indacc al mar la prima olta? Al tera tössö te e la sò fommla. Forse te a ta sa regordèt mia pèrchè a ta serèt picinì, ma de tat che alera tegnù, ol zio Beniamì al völia portà a cà infena l’acqua dèl mar pèrchè alera salada chesse quando a cà öl völia fa la pasta al’avrès ischiat de metiga det ol sal. E sènsa la sabia che alà portat a cà. Alera tat tegnù che töte i ocasiù aiera bune de fa sö i solcc che, con chèla sabia, alera metissö che ala sò ca, öna atività de sabiadüre. Come aiera ciamada? Se a ma sa regorde mia mal…”Sabbiature per tutti i gusti da Beniamino”. Fürtüna che dòpo du de aià serassö. Sa recordèt almeno chèsto? Che te a tandaèt a troal in presù e me che a ta disìe de stalà a faga compagnia anche de nòcc? Ma te a ate me mai dacc iscolt. E nò , te a ta pödìèt mia , a ta serèt tròp impegnat a sircà de stödià pèr pasa la tèrsa!

CAMILO: Ada che me la tersa al l’ho pasada quase söbet; se, insoma, ala tersa ölta per sfiniment, ma mia per ol me de sfinimet, ma per chel dela maestra. La me disia sempre che l’era stöfa de èdem a scoldà ol banc, anse, l’era pensat po’ de metì sota öna quac öf come la fa la clòsa issé i sarès nasic po’ di pùlsì. Ma ada che ol zio Beniamì l’era mia bambo se al gh’era chèle idee lé e te fo present che lü l’era fac apena la prima. Sicome l’era ön po’ che li staa mia bé ol dutur al gh’era urdinat de indà a Casì Boer per pasà i aque per via dela cirosa pallida o… come a ‘sdighel? Ah, no, l’epatite virile che al gh’era al fidec o ala corada, adès me ricorde mia bé... L’ha fac la carta, se, insoma, l’ipergnativa, l’ha ciapat la coriera e l’è partit per Casì Boer e per 15 dé me l’ha piö est. Quando l’è robatit indré, però, al gh’era delbù egnit öna bela cera. La povra Pierina, che dopo töt l’era la so fomna, alura la g’ha domandat come l’era l’aqua de Boer e lü, chel lömagòt, al ghe respont: “Quala de aqua? Ada che me so stac töc i dé a l’osterea”. Mia bambo l’òm neh? Scolta Giusi, an vai innac o no? Se no i tère al sul del zio i va a finì ala parochia e per noter adio eredità. Ada, per dat öna spinta e ön’idea, te dighe mé chèl che ti gh’è de comensà a scrif. Dai, ciapa la pena, sentet so al taol e inviet a scrif. Pronti? Scrif so… Atto primo. Et scric? Braa. Adès che ho incomensat mé va innac ö tochèl te.

GIUSI. Töt che? Set bu adoma a fam iscrizo “Atto primo”? Dai, lasèm indannacc me che o facc i scöle olte. Alura. Atto primo… pòta ma Camilo, ma prima de invias angaavrès mia de scrizo öna trama? Se a ga födès mia me che a ma santènde de comedie, a ta pöderèsèt metiga sö öna preda al’eredità dèl zio Beniamì. Alura… idea! Come trama an pöderès iscrizo öna comedia in doca a ghè du fradèi, fradèl e sorèla, che ai ga de scöt ön’eredità dè ü zio. Cosa dighèt? Ma coma a ma fa a ègn i ste idee brilanti! Fermèt, dì negot che a go ön’aspirasiù. Alura… an pöderès part isse…

QUADRO QUINTO

(Entrano in scena Bèpo, poi Camila)

CAMILA. (Entra di corsa agitatissimae fatica a aparlare) Bèpo, ol zio… ol zio…

BEPO. E mia che a fam pèrt ol tep né. Ma pèrchè a ta se isse agitada? Lasèl pèrt ol zio se al ta usa indre quando al valsa ol gombèt. Attlo dicc tate olte de lasaga fa chèl che al ga òia. Tanto chel le al crapa mia gniac cön döna sciopetada.

CAMILA. (Sempre agitata) nò, ol zio…

BEPO. Alè mia ol zio Beniamì? Ma sta calma e dim cosa al ga ol zio Mario alura. A scömète che al ta mandat a töga i sigarète e te a ta se refüdada e lü al ta na casat indre ü muntù? Se almeno al saltès innaria a lü insèma ai sò bionde. Mè che andaghe.

CAMILA. (Sempre agitata) nò, no, ol zio alè…

BEPO. Scolta Camila, olèt dim cosa a ghè e alà svèlta? Sarà mia ol zio Felice che aià troat amò a fal ol bagn in de fontana in piasà né? Al sarà mia stacc biot istaolta! Ma che al ga ègne öna bronco-dinamite chesse a ga turne piö i solcc che a al ma imprestat.

CAMILA. (Sempre agitata) ma nò… Bèpo… Bèpo!

BEPO. Ma Camila, ölèt capì che a ta se indre a fam pèr ü muntù de tep? A ölèt parlà?

CAMILA. (Sempre agitata) ol zio… ol zio… Beniamì alè’ndacc…

BEPO. E te a ta ègnèt che a fa chèla sceneggiata che, adoma pèr dim che ol zio Beniamì alè indacc? Ma capeseret vèrgot? Alè pò grant ase de fa chèl che al ga òia. Cön töcc i laur che a go de fa, a pèrde ol tep a stache a scoltà öna bambosèla. (Fa per uscire).

CAMILA. (Con tutte le forze rimaste) Bèpo, ol zio Beniamì… ol zio Beniamì… alè mort!

BEPO. (Ritorna di corsa) cos’è ol zio Beniamì alè mort? Ma ol zio al ghera nigü al’infò de notèr, vira?  

CAMILA. (Annuisce).

BEPO. (Si siede e gentile) Camila, sta calma, fa mia isse. Dai cöntènsö come alè söcedìt. Ciapa töt ol tep che a ta ocor. Ölèt ü bicer de acqua? Alera isse öna braa persuna ol zio Beniamì.

GIUSI. Cosa dighèt? Come partènsa alè mia mal a?

CAMILO: Verament la partensa l’ho facia me a fat scrif so Atto Primo. Te, Giusi, te se indacia innac con d’öna disgrasia; la mort del zio Beniamì. Va bé, tegnemela buna. Alura… me digherès de continuà… anse, de turnà indré de ö pas. Ol zio l’è söl lèc de mort, insoma, a l’è dré che li stinca fò. L’è lé söla pultruna; l’è piö de là che de sà. Ergü i ha ciamat ol preost per l’estrema unsiù. Anse, prima a völ confesas…

QUADRO SESTO

BENIAMI’: Siur preost, meno mal che l’è riat. Prima de indà al cospèto del Creatore…

PREVOSTO: Calma Beniamì; bisogna èt se tè te pödet indà al cospèto del Creatore o a chèl del diaol. Se te fé mia öna buna confesiù, magare, invece che in paradis te pödrèset treecà so a l’inferno

BENIAMI’: Ma me a l’inferno öle mia indaga! Al fa tròp cold per me de chi bande lé. Adès capese perché so lé i è töt nüc; cola temperadüra issè olta öle bé èt se sghe ria a sta estic sö de chi bande lé. Lü al me daghe öna bela asulüscià e me rampero sö drec fra i angei, i rubini e i serafini

PREVOSTO: Dai alura, vöda fò ol sachèl di tò pecac

BENIAMI’: Ma me di pecac an n’ho mai fac, almeno de chi gròs

PREVOSTO: Ada Beniamì che i sanc in ne fàa sèt al dé come minimo

BENIAMI’: A ‘svèt che mé so piö sant de lur

PREVOSTO: Sta atent adès che tè te penset de ès semò sant

BENIAMI’: Magare sant no, ma martire sé

PREVOSTO: Dai, desmetela con cheste stronsade e comensa a cöntà sö i tö pecac

BENIAMI’: Ol me pecat piö grave l’ho fav vers de lü siur Preòst

PREVOSTO: Vers de me?

BENIAMI’: Pròpe, vers de lü e se lü al me perduna mia indaro so drec al’inferno compagn d’öna liturina, anse, come la frècia rosa che la à a 300 a l’ura

PREVOSTO: Dai alura, invies là

BENIAMI’: Sere amò ö scetorlèt e so egnit a confesàs de lü e, intàt che ga cöntae sö i me pecàc, a ède mia lè, söl pià dèl sportèl dèl confesiunare, ol so rosare d'or? Bèl, löster, li sbèrlüsia come ol sùl. Ho sircàt mé dè resistì a la tentasiù, ma al sömeàa che ol rosare coi so gré töc dor al me disiès: töm sö, töm sö Beniamì. Sènsa che me al völiès, ol bràs al s'è slongàt, la mà all'ha ciapada e l'è indacia a finì de onda in de la me scarsèla. Però, in dèl stès momènt, ho sentìt che la me cosciènsa la büligàa töta come ö nì dè fürmighe: s'ét fàc Beniamì, la me disia, pròpe al tò Preòst? Al sie pròpe mia come gnì fò de chèla sitüasciù lé. Alura ghe dighe pròpe a lü che l'era lé pèr dam l'asolüsiù: al sa fèrme siur preòst, al m'è gnìt in mènt ön'otèr pecàt. Cöntèm sö, Beniamì. Ho robàt ö rosare töt d'or. E lü, te ghé de daghel söbèt al sò padrù se nò pöde mia dàt l'asolüsiù, lü, siur preòst, al m’ha dic. E me alura ghe dighe: al la ölèl lü siur preòst? S'el völ  ghel consègne a lü, al ga apena de dìm de sé. Me nò che al völe mia Beniamì, t'ho dìc che te ghe dè consegnaghel al sò padrù. Ma, siur Preòst, ol sò padrù al m'ha dìc che al la öl mia! Alura tègnel té, ö bambo. E l’è a chèla manera ché che ol rosare coi gré töc d’or l’è restat in di me scarsèle.

PREVOSTO: Disgrasiat; ades capese in do l’è indac a fin’ ol me rosare dor! Ma te perdune Beniamì, issè ol tò pecat l’è desmentegat. Va pör sö in paradis e mör contet

CAMILO: Te piasela Giusi come continuasciù dela comedia? Verament , adès che ghe pense, ol zio al m’ha mia dìc come la comedia la gh’ies de ès longa. Magare la pödia ès de poche batüde. Cosa dighet se me la fenes ché? Adès l’è facia. Al me resta apena de derf fò ol testamét e de lès sö chèl che la m’ha lasat ol sio. M’el fai Giusi?

GIUSI. Se, a ga convè fenila che, la comedia se de nò te a ta se bu dendà a tirà ala de anche ol Papa.  Quando al sa dèrf ol testamènt al sa leserà sö chèl che ol zio al “ga” lasat. A spere che al mabe lasat ergot anche a me né! (Lo grada di traverso) A meno che, te, guando ol zio alera amò in veta, a tlabèt unciassö ben benone. A ga sarès mia di dì dò olte. Ma… indo el ol testamènt?

CAMILO: L’è sempre stac lé in chèl casèt in d’öna bösta serada e con tàt de ceralaca sura. (La toglie dal cassetto). Ciapa, contròla che la sia amò serada issè te sé sigura che me ho intortat sö nisü. Töt a post? Dai alura, dervela. Pasem a me ol fòi; la lese sö me pechè te, per l’emusiù de dientà proprietaria de chisà quate tère al sul, örès mia che te treèchèt per tera. Alura… “Cari i miei nipoti Camilo e Giusi. Adesso vi spiego perché ho voluto che, prima di ereditare le mie terre, scriveste una commedia. L’ho fatto per far lavorare i vostri cervelli che, a mio parere, sono sempre stati arrugginiti se non pieni di marmellata anziché del cervello. Adesso che avete terminato l’opera finalmente verrete in possesso dei miei beni. Le piantagioni qui di seguito riportate ve le dividerete fra di voi a vostro insindacabile giudizio. Per cui vi lascio in eredità i due vasi di gerani che troverete sulla finestra della mia stanza del ricovero. Teneteli d’acconto come ricordo del vostro zio Beniamino. Un’ultima cosa; ogni sera dite una preghiera per me”. Et capìt chèl disgrasiat! E noter m’ha pasat de e nòc a dientà mac a scrif so öna comedia per lü! Et capìt Giusi cosa l’era la tera al sul che al gh’era de lasam? Du vas de gerani! Öna preghiera per lü? Certo che la dighe; ma perché l’indaghe a l’inferno!

SIPARIO