Chi beddu rialu ca mi fici me figghia!

JANCILU

CHI BEDDU RIALU CA MI FICI ME FIGGHIA!

Commedia brillante in due atti di:

Rocco Chinnici

(La scena, unica, si svolge in una modesta casa, composta di mobilio povero).

(Capita spesso che, quando si ha paura di dire la verit, alla fine, le cose si complicano cos tanto da non poterne pi venir fuori e si cercano espedienti affinch ci aiutino a ritrovare la via per poterne uscire, ma quando di mezzo c larrivo di un inaspettato figlio)

Personaggi

Vicenzu capu famigghia

Rusulia mugghieri

Lorena figghia

Lucia cummari

Luigi figghiu di Lucia

Saridda

Prete parrucu du paisi

VICENZU

(Passeggia pensieroso, ripetendo le battute della commedia che per scrivere). Dunque, u personaggiu e assittatu, poi ci vennu un corpu di crisi (ci pensa) aspetta aspetta ca lappuntu e provu a parti (Siede e scrive, e prova la parte della commedia che sta scrivendo; tremer, seduto, come se stesse morendo) Allura, u personaggiu si metti cos (cerca di assumere diverse posizioni, sino a che non trova quella giusta), si, penzu chi cos va beni; e subbitu ncumincia a gridari pu duluri: (prova a far la parte) Aiutu! Aiutu, maffucu, maffucu! Moru, moru! Un corpu, un corpu mi sta pigghiannu! (Entra Rusula preoccupata).

RUSULIA

(Vedendolo in quelle condizioni, comincia a gridare dalla paura) Oh, madunnuzza o tindaru! Vicenzu, chi fu, chi ti successi? Oh Diu, Diu, chi ci sta vinennu? (Gli si avvicina e non capisce; saffaccia alla finestra e, impaurita, comincia a gridare aiuto) Cummari, cummari Lucia, curriti! Un corpu, un corpu ci sta pigghiannu a me maritu!

VICENZU

(Smette la recita e richiama sua moglie adirato) Oooh! Ma chi sta facennu? A cu chiami? Chi gridi ancora! (Rosalia rimane sbalordita) E mai possibili chi unu privu di pruvari na parti chi subbitu pigghia e havi a curriri tuttu u vicinatu!

RUSULIA

Ah, non stavi murennu? Chi murissi di subbitu, un motu mi stavi facennu pigghiari!

V.F.S.

Chi c, chi successi cummari?

RUSULIA

(Riaffaccia alla finestra) No, nenti, farsu allarmi cummari, me maritu nun muriu cchi!

V.F.S.

Va beni cummari; si mori chiamatimi.

RUSULIA

Grazii, grazii; si mori vu dicu!

VICENZU

(Toccandosi) E ancora ci torna! Ma quali moriri e moriri! Stava vidennu i movimenti du personaggiu da commedia chi staju scrivennu!

RUSULIA

(Adirata) Tavissiru a ciuncari i manu, a tia e a tutti si cristiani chi va niscennu o chianu! Ca chisti maneri su!

VICENZU

Ma dicu ju, possibili mai chi ogni vota chi scrivu na commedia si sempri ca curri casa casa comu na pazza, jiennu jittannu vuci! Un lu sai chi sugnu pigghiatu di me personaggi? Non vidi chi ci parru!

RUSULIA

Tu, i commedii ti la jiri a scriviri unni non c nuddu, e a ssi cristiani ti lha purtari o largu, luntanu di mia, e no cca, chi ogni vota rischiu mi veni un corpu di sangu!

VICENZU

Ah! A tia, a tia ti venu un corpu di vilenu; e ju, ju cavissi a diri ogni vota ca ti vidu trasiri di bottu comu na sarvaggia, chi pari ca dda porta a niscissi du tilaru! Ma dicu ti veni difficili bussari e dumandari primmissu prima di trasiri?

RUSULIA

(Meravigliata, guarda la porta e il marito) Comu comu! Bussari? Navutra ora! Ah, quindi ogni vota ca vegnu da cucina o da stanzi di lettu, e bussari e dumandari pirmissu?

VICENZU

E certu! Unu chi educatu dumanda primmissu macari pi nesciri fora nta strata.

RUSULIA

(Non capisce) Puru! Pi nesciri fora

VICENZU

Propriu cos, nna strata! Bussi, dumanni primmissu e nesci!

RUSULIA

(Stupita) Senti, ma nun ca a tia cu sta camurra di scriviri, si sta ncuminciannu a sciucari u cidiveddu e ju avissi a nesciri pi davveru pazza? Quindi ogni vota chi trasiri cca gghintra, ju avissi (facendo segno di bussare).

VICENZU

Eccu, brava, propriu cos! E macari quannu a jiri fora, ti dissi, avissi a chiediri primmissu!

RUSULIA

(Ironica) Ah, si! Pi jiri fora chiediri u primmissu navutra ora! E a cui si u casu, si po sapiri?

VICENZU

Comu a cui! A chiddi chi sunnu nna strata, cara! A genti ca si trova fora a passari! Tala, tala comu fari. (Va alla porta e bussa per farle vedere come fare) E permesso? E permesso, signore? Posso uscire? (Non risponde nessuno) E, si vidi chi non ti rispunni nuddu, comu nna stu casu, pigghia e ti sta jintra! Capisti, ora, comu fari?

RUSULIA

(Lo guarda sbalordita facendosi il segno della croce) No, nun po essiri! A tia, sicuramenti u cidiveddu ti sta divintannu acqua! (Ironica) Bussari pi nesciri fora!

VICENZU

E tempu persu chi fa tutta sta ironia, picch ju, si fussi fora mentri ca tu bussassi, non ti rispunnisi propriu e non ti facissi nesciri mancu u nasu fora da porta. Tu, cosa di nesciri si? Chi ti va juncennu cu savutri stracqua quagghi damici to, sempri jittati a chiesa, e chi nveci di prjiari siti boni sulu a jiri sparraciuniannu a genti, comu si chiffari jintra non nnavissivu propriu! Mentri a munnizza casa casa aumenta dun ghiornu a navutru!

RUSULIA

(Adirata) Ooooh! Ma chi ti nghiuttisti un grammofanu! Ma chi tuttu stu scilinghuagnulu a oj! A munniza! A chiesa! Ju a chiesa ci vaju pi priari i santi! O chi ti pari

VICENZU

Pi priari si! Tutti pi priari ci jiti! Vi sfurnati u pettu a furia di battiri, pi troppu piccati chi aviti di pigghiarivi i pinseri di lautri, o di rimorsi chi vi mancianu locchi; pu badari e stranii lassannu i propri patri e matri jittati nno nfunnu di lettu. Per faciti vidiri a tutti chi faciti volontariato. U volontariato jintra si ncumincia a fari, badannu prima di tuttu a propria famigghia e di fari i sirbizza, livannu a munnizza rischia di rrivari nsina o suffittu! Fussi ju u parrinu, vi ssicutassi cun bastuni e manu, comu rrivassivu davanti u purtuni da chiesa!

RUSULIA

A chiesa, a munnizza! Ma di quali munnizza sta parranu? Chi tu, divintasti cos pulitu e civilizzatu di poi chi canuscisti a mia, gran pezzu di trunzu di brocculu chi non si avutru!

VICENZU

Senti, non japremu ssavutru riggistru di quannu canuscji a tia, picch allura avissimu a tirari mballu a ddavutra ngrasciatunazza di to matri chi ti nsign sulu a essiri linguta, linguta e bastasunazza!

RUSULIA

Oooh!!! Ma si po sapiri chi ti pigghi a oji? O pensi di parrari cu i to personaggi! (Prende un matterello che si trovava sulla credenza) Vidi chi stu cosa, nto mussu tu dugnu, o chi ti pari! Viditi chi sorta di tiatru chi sta facennu, pi quantu mi prioccupavu pa so saluti, pinsannu chi si stassi affucannu! Dora n poi, pi mia, ti po scattari u feli chi non curru cchi, ma mancu si vidu trasiri n casa e di cursa a chiddi du 118 cu a barella n manu, avutru chi bussari prima di ntrasiri intra e di nesciri fora! (Esce sbattendo la porta e borbottando).

VICENZU

Bih, bih bih bih bih! Chi sarvaggiumi! Chista, a ducazioni, mancu sapi unni sta di casa. (Bussano). Tutta so m ! (Bussano ancora) Tuppulia si! Chi ti nni pintisti? (Vincenzo guarda la porta da dovera uscita la moglie, pensando che avesse bussato lei, mentre entra comare Lucia e lo guarda stupita). E nna di tuppuliari! Chi spetti ora chi ti dicu: avanti? Ora viditi chi

LUCIA

(Interrompendolo) Cumpari, oh cumpari Vicenzu, chi vi pigghi? Ancora vivu siti? Allura non muristivu cchi! Siccumu antura a cummari jittava vuci e chi parrati cu a porta parrati?

VICENZU

(Cercando di togliersi dallimbarazzo) E certu certu, allura chi! (Correggendosi) No nenti vulia diri siccomu staju scrivennu na commedia

LUCIA

Di unu chi parra cu a porta?

VICENZU

(Perdendo la pazienza) Ancora! Quali porta e porta! (Ritorna calmo) Cummari, dicitimi chi vuliti; e si vinistivu passicurarvi da me saluti, vi pozzu garantiri chi sugnu cchi vivu, cchi vivu e cchi veggitu di prima.

LUCIA

Ma comu, a cummari jittava vuci dinfernu! Chi fici si nzunn allura?

VICENZU

Eh, chi vuliti! Ogni tantu me mugghieri sonna cosi strani e si svigghia jittannu vuci! Avanti, forza, dicitimi chiuttostu picch vinistivu chi chista nun ghiurnata di quiz;

LUCIA

Di quiz! Cumpari, nun (facendo segno di pazzia) ca puru vui

VICENZU

E ssavutra ci ammanca! Stava sulu dicennu ca

LUCIA

Aspittati, aspittati!

VICENZU

E cu si movi.

LUCIA

Nun c bisognu chi diciti nenti, capivu; sicuramenti nun putiti truvari a spirazioni pi scriviri a commedia e va pigghiati cu primu carriva.

VICENZU

A spirazioni si! Ma chi vi pari chi sugnu na pompa sommersa! Si dici ispirazioni, ispirazioni, cummari! Jemu a nuiautri; si vinistivu pi parrari cu a me mugghieri, forsi megghiu ca turnati nautru jornu, picch non vu dissi, si sbigghi mali, e di comu e cavudda, sa scutta puru cu vui.

LUCIA

Veramenti, si vuliti, pozzu dillu macari a vui.

VICENZU

E parrati allura, e dicitimi qual u discursu.

LUCIA

Ma nun chi vui stati scrivennu pi davveru a cummedia e ju vi ntirrumpu a trauma?

VICENZU

A trama, a trama, cummari! Ah ma viju chi di tiatru nun nni capiti propriu nenti! A trauma!

LUCIA

Trauma, trama, sempri na storia di scriviri . Per nun chi vui

VICENZU

Ancora! Vui n zoccu? Nca parrati, nveci di fari sti mimichi, e lassatila perdiri a commedia, chi tantu capivu ca pi oji ci pozzu livari manu di scriviri.

LUCIA

Allura

VICENZU

Ah, ma siti longa, cummari! Parrati vi dissi.

LUCIA

Cos diciti? E allura sintiti; avia vinutu picch vui sicuru chi nun vi scuncintrati da storia chi stavavu scrivennu, si vi dicu?

VICENZU

Sintiti, cummari, mi stati facennu perdiri tantu di ddu tempu chi avissi pututu puru finilla di scriviri a commedia, o mi diciti picch vinistivu cca, o si nno pigghiati e vi nni jiti di cursa pa casa.

LUCIA

Eh! Nun c bisognu chi vi arrabbiati cosi! U fattu chi non sacciu propriu di unni ncuminciari. Nuiautri nnamu sempri vulutu beni comu cumparatu e vicinatu e

VICENZU

(Va a prendersi una sedia) U capivu, aspittati chi almenu mi pigghiu na seggia. (Siede) Quannu diciti, putiti parrari.

LUCIA

Nzumma, me figghiu Luigi nnamuratu di Vostra figghia!

VICENZU

(Si alza di scatto) Chi cosa? Non sia mai! (Cerca di giustificarsi) No, nenti, vulia diri non sia mai, nel senzu chi ancora me figghia havi di studiari e nun si po perdiri a nnamurarisi. E alluniversit vui mi capiti

LUCIA

Cumpari, se pu statu di me figghiu chi vui diciti cos, u dutturi pensa chi facennu na bedda cura si pu guariri dun tuttu.

VICENZU

Cui vostru figghiu? Cummari, mancu facennu un viaggiu e cu culu di fora, unni patri Piu, vostru figghiu, si po guariri.

LUCIA

Bih! Cos mali cumminatu?

VICENZU

Peggiu!

LUCIA

Ma peggiu di cosa, cumpari?

VICENZU

Di mali!

LUCIA

Forsi mugghi chi parru cu a cummari, picch cu vui capivu chi tempu persu.

VICENZU

E ci torna! Pi oj vi dissi di lassalla perdiri a cummari e u discursu di vostru figghiu.

LUCIA

Ma me figghiu chianci, chianci chi dici ca voli a Lorena, e chi sa nzonna puru a notti! Vui chi facissivu? Mittitivi unni i me panni.

VICENZU

Cummari, prifirisciu stari unni i me robbi vecchi, chi ntrasiri nne vostri panni. Chi vuliti ca vi dicu? E poi, laviti pinsatu si me figghia u voli a vostru figghiu?

LUCIA

Va beh, chissu nenti, picch si dici ca u tempu

VICENZU

Ma quali tempu e tempu! Cca nun si tratta di tempu; vui veru diciti? Laviti presenti a me figghia chi biddizza! Chi gioia! E chi a mumentu si laurea e diventa dutturi?

LUCIA

Ah macari Lorena diventa dutturi? Spiramu chi puru idda non si nni va a Milanu!

VICENZU

Cu, me figghia a Milanu? Cummari, megghiu monaca allura!

LUCIA

Chi vuliti diri, chi Milanu nun na bella citt?

VICENZU

(Alludendo alla vita libertina del nord) A citt bella! E lesempiu ca duna chi nun bellu! Sulu sulu chi dda i figghioli nun hannu cchi pinseri di maritarisi vestinu a nuda si stricanu unu cu navutru comu li jiatti Porci! Cummari, a citt nun c chi diri, ma lambienti, a mentalit chi nun funziona! Troppu libirtinaggiu!

LUCIA

Cumpari, i jiatti, si stricanu chiddi ca si vonnu stricari, e a nuda camina cu voli; nun putiti fari di tutta lerba un fasciu!

VICENZU

Cos diciti? Per pu fattu ca si stricanu, i pruverbi di na vota non falliscinu mai: a pagghia a latu u focu, prima o dopu fa na vampata.

LUCIA

Cumpari va pozzu diri na cosa; ristastivu troppu nnarreri cu i tempi! Allura, si a vostra figghia ci dunanu un postu a Milanu comu a me figghia, nun ci a mannati?

VICENZU

Mannari! Ma unni? Non vu dissi, megghiu monaca!

LUCIA

Sapiti chi vi faca cchi manciapratu!

VICENZU

Manciapratu si? E chi vi pari chi sugnuna vacca!

LUCIA

U sapiti chi vi faca cchi apertu. E menu mali chi scriviti! Ma chi scriviti si po sapiri? E allura chi ci facistivu studiari a vostra figghia, si sapiavu di tinirivilla ttaccata o sciancu? Dicitimi na cosa, ma sucuru siti chi Lorena si sta lauriannu di dutturi?

VICENZU

E certu! Allura di chi? Vu scurdastivu chi vostra figghia ci desi lezioni di comu si chiama dda cosa Ah, si! A lottomania!

LUCIA

A chi? Anatomia forsi vuliti diri!

VICENZU

E si, si chissa ddocu; u sapiti chi , chi cu sta camurria chi c ora di jucari o lottu, si cunfunninu i paroli e unu dici ciciri pi favi.

LUCIA

E ju, chi vi facia cchi allitratu!

VICENZU

Puru vui cummari allitratu! Chi vi pari chi niscivu da taverna? Allittratu, allittratu, cummari! Nnavissivu di fari scola pi capiri un pocu di talianu.

LUCIA

Parr, danti Aligheri! Allura si vostra figghia diventa dutturi, avemu nautru medicu n famigghia!

VICENZU

(Non capisce) Medicu n famigghia? Ah, capivu! Vi rifiriti a serii di firms chi fannu nta tilivisioni?

LUCIA

A talavisioni? Ma quali talavisioni e talavisioni!

VICENZU

Siccumu dicistivu medicu n famigghia, ju

LUCIA

Cumpari, dicia n famigghia, rifirennunni a nostra di famigghia! Luigi non voli a vostra figghia, e

VICENZU

E nzoccu! Quali nostra e nostra! Ma allura veru diciti! Gi maritati i facistivu! Ma quannu!

LUCIA

Si dici ca lamuri nun canusci

VICENZU

E ci torna cu lamuri! Lamuri quali? Chiddu di vostru figghiu? Cummari, sintiti a mia, turnati unni Luigi e ci diciti chi a finisci di chianciri e chi si scorda a me figghia. Si vuliti, mbrugghiatici puru chi zita!

LUCIA

Chi zita? Ci dicu chi zita! Ma chi diciti! E chiddu non chianci cchi di prima! No nni pigghia na malata! U carusu havi gi i so di problemi

VICENZU

Giustu, dicistivu giustu chi havi i so prroblemi! E allura aiutatilu a risorviri (ironico) i so di propblemi, anzich crialli a lautri i pro-ble-mi.

LORENA

(Entra, venendo da fuori, gioiosa e con una lettera in mano) Pap, pap! Ho vinto, ho vinto!

VICENZU

Ti giucasti i nummari o lottu? E quantu, quantu vincisti?

LORENA

Donna Lucia, ho vinto! Ho vinto! Aspetta che corro a dirlo a mamma! (Corre da sua madre, ripetendo che ha vinto).

VICENZU

Cummari, viditi ch bedda? Chi vitalit E quantu felici

LUIGI

(Mezzo scemo, parler pronunziando la t per la s e ancora per qualche altra consonante). Talutiamo, ttio Vintento! Lo ta che tono innamorato? Te lo ha detto mia mamma, te voglio a tua (sua) figlia?

VINCENZU

Cummari, ma u nsignastivu a parrari sulu cu i T a vostru figghiu? Capivu sulu: tirit tirit tirit, tirit tirit tirit!

LUIGI

(A sua madre) Chi ditti? Tirit tirit? E ti voli diri?

LUCIA

No nenti a matri, iddu voli diri

LUIGI

(A Vincenzo) Lo ta, io, a tua (sua) figlia la voletti potare! (sposare).

VICENZU

Potare? Ora? Nno nvernu!

LUIGI

Ti ttota? (chi cosa).

VICENZU

Tu dici potare, e ju ti ricordu ca si puta nno nvernu, quannu nun c viggitazioni.

LUIGI

(Confuso, a sua madre) Minta, m, u nni capivu nenti! Mi tta fatendo tonfondere tutto! Ti voli diri a viggitattioni?

LUCIA

(Un po stizzita) Amuninni, amuninni a matri, chi a don Vicenzu ci pigghi u smanciu.

LUIGI

Ti ttota? Ju di cca un mi mmovu! (smovu). Pima (prima) pima, vogghiu vidiri a Lorena; u capitti?

LUCIA

Amunin chi per ora Lorena sta studiannu chi havi a fari u dutturi.

LUIGI

Ti, ti! Ju puru u dutturi vogghiu fari! U dutturi vogghiu fari!

VICENZU

Purativillu a casa, allura, e mittitilu sutta a studiari si havi a fari veramenti u dutturi.

LUCIA

Sintisti a don Vicenzu? Amuninni allura, chi jamu a ncuminciari a studiari.

LUIGI

Ah, allura titi (siti) ttimuniti! (scimuniti).Ti ditti no!

LUCIA

Cumpari, mi jutati a cumpagnallu a casa?

VICENZU

Amuninni, amuninni Luigi, chi pi strata ti dicu i materii chi ha studiari pi fari u medicu.

LUIGI

Noo!!! Ju ppittari (spittari) chi veni Lorena, u capitti? Te (c) diri che la voglio potare (sposare).

VICENZU

E ci torna cu putari! Amuninni chi comu veni ci dicu ju.

LUIGI

E tu vuoi che la poto?

VICENZU

Ca certu, chi dumanni su! Nno nvernu per!

LUIGI

Ah la poto, quando tte (c) feddo?

VICENZU

The friddu, the vavuddu; quannu dici tu.

LUIGI

Allora ti potto (posso) chiamare pap?

VICENZU

Senti, abbasta ca ni inni ijemu, mi po chiamari puru mam; si cuntentu?

LUIGI

(Labbraccia) Ti, ti, pap! (Escono).

RUSULIA

(Bussa) E pirmissu? Si po? (Entra con Lorena).

LORENA

Che fai, bussi, mamma?

RUSULIA

Nenti, non ci fari casu chi poi tu cuntu. (Cerca suo marito) E unni ju to patri? Cchi tostu videmu comu diricci di stu rialu ca vincisti.

LORENA

Gli diremo la verit; che ho fatto un concorso e che mhanno chiamato per sostenere il provino per far la velina.

RUSULIA

Chi cosa, u provinu? Comu si vidi chi nun lu canuscia propriu a to patri; chiddu comu senti chi tu a lassari i studii pi jiri a fari a sciocchella

LORENA

Show girl, show girl, mamma!

RUSULIA

E va beni chissu di ddocu, u stissu ; anzi non ci diri a to patri su nomu difficili ca dicisti a mia, chi chiddu attrovacci chi cosa pensa ca po essiri ssa cosa ddocu.

LORENA

Lo capisci mamma, che per me si pu aprire una grande porta?

RUSULIA

Si pi tia si po jiapriri na grandi porta, pi to patri si po chiudiri un grossu purtuni! Non vidi chi allantica! Picch, picch u vidi ca scrivi? Chiddu ca scrivi mancu iddu u sapi chiddu ca voli diri.

LORENA

No, non credo!

RUSULIA

Nun cridi! E allura, antura, picchi penzi chi tuppuliavu? Dici chi prima di trasiri cca ghintra bussari; u capisci? Vegnu da stanza di lettu, bussari, vegnu da stanza di pranzu, bussari; nesciu pi jiri fora, bussari! Macari pi jiri fora! Dimmi tu si chista nun pazzia!

LORENA

Allora poco fa per questo hai bussato? Ma pap scherza! Lo sai, fatto cos!

RUSULIA

E ju, propriu stu cos chi non hai caputu!

LORENA

Su, non c niente da capire! Allora, mamma, che diremo a pap di questo provino che devo andare a fare al Nord?

RUSULIA

E ci torna cu provinu! E poi stavutru Nord chi iddu non digeri; dici chi dda supra c troppu libert, troppu munci munci, tutti caminanu a nuda nzumma, si stu provinu u facivi cca, sicuramenti nun cera mancu bisognu di diriccillu.

LORENA

E allora gli diremo che lo devo fare a Palermo! Tanto non lo verr a sapere!

RUSULIA

E si mintemu, u provinu u passi e ti pigghianu, chi ci dicemu?

LORENA

Intanto vediamo se riesco a passarlo. (Come se sognasse) Mamma, te lo immagini che gioia vincerlo!

RUSULIA

Pi tia, non pi to patri! Chiddu gilus. gilusu di moriri. Tavissi prifirutu monaca, chi jiri o Nord, avutru chi! (Pensierosa) Senti chi facemu, ci dicemu chi ha jiri a fari un esami a Milanu, tantu iddu di universit non nni capisci nenti; videmu chi dici. (Si sente arrivare da fuori la voce di Vincenzo).

VINCENZU V.F.S.

Va beni, va beni cummari, nun vi nni ncarricati chi ci dicu ju a me mugghieri.

RUSULIA

E chi havi di dirimi?

VICENZU

(Entrando, saccorge delle due) Ah, vuiavutri cca siti!

RUSULIA

Dimmi na cosa, si po sapiri picch non bussasti prima di trasiri?

LORENA

Ciao pap, dobbiamo darti una bella notizia.

RUSULIA

Chi ci dicisti chi hai di dirimi, a cummari?

VICENZU

Nenti, chi voi ca te diri. Idda cu tuttu ddu so figghiu

RUSULIA

Cos difficili dirimi chiddu ca mha diri?

VICENZU

U vo propriu sapiri?

LORENA

E diglielo, pap!

VICENZU

(Alla figlia) Tu ntuppati a ricchi! (Lorena si tappa le orecchie).

RUSULIA

E parra, quantu sceneggiati!

VICENZU

(Alla figlia) Nun ca tu senti?

LORENA

No, puoi parlare.

VICENZU

Luigi chianci chi voli a to figghia.

LORENA

A me?

RUSULIA

Comu comu?

VICENZU

Chi , non capisti?

LORENA

Che cosa volete che sia! Luigi non lo conoscete, cos come dire un bambinone! Vedrete che a momenti dimenticher tutto.

VICENZU

Nun cridu; dici chi mancu a notti cchi ci dormi.

RUSULIA

Voli diri chi so matri, prima di curcallu, pigghia e ci fa mettiri u culu ammoddu allacqua frisca!

VICENZU

Non lappi a cumpagnari ju a casa, accunsintennuci puru di chiamarimi pap!

RUSULIA

Pap! Di chiamariti pap? Tu dissi chi a tia ssu scriviri ti sta svacantannu u cidiveddu! Pap! Dicci chi si permetti di chiamari a mia mam, chi ci nni dugnu una a iddu e a so matri, di faricci sentiri i campani di san Petru.

VICENZU

Ma chi ci ha dari! Chiddu un babbasunazzu !

RUSULIA

U veru babbasunazzu tu si! Chi jintra teni a tutti a marteddu, mentri e stranii ci fa fari chiddu ca vonnu pap! Pezzu di maccarruni chi non si avutru!

VICENZU

Chi , ricuminciamu?

LORENA

Fate sempre cos, per in fondo in fondo vi volete bene.

RUSULIA

Dicisti giustu, n funnu nfunnu.

LORENA

Su, mamma, diglielo tu a pap della notizia.

VICENZU

Ah, chidda da vincita! E quantu, quantu vincemu? Assai su?

RUSULIA

E sempri e sordi pensa!

VICENZU

Non mi diri chi a tia nun ti nteressa chi vinciu o lottu!

RUSULIA

O lottu si! Ju u lottu u vincivu u jornu chi canuscivu a tia! E poi chi avissi di fariminni di sordi cun maritu comu a tia chi non nesci mai e chi fa sempri u riddulusu! Mi putissi teniri tutti supra a pansa i sor-di.

LORENA

E smettila mamma e digli dellevento, invece.

RUSULIA

(Al marito) Ora assettati e senti; (Vicenzu non capisce) eh assettati!

VICENZU

(Prende la sedia e siede) Assittamunni! (Rosalia guarda la figlia e non sa cosa dire) E allura?

RUSULIA

To figghia to figghia

VICENZU

Ora arreri: to figghia

RUSULIA

Havi di jiri a Milanu

VICENZU

(Si alza di scatto) Chi cosa? A Milanu? Cui? Quannu? Megghiu monaca!

RUSULIA

Eccu ddocu, e rrivamu o cunventu! Chi ci trasi a monaca ora!

VICENZU

(Alla figlia) Senti figghia mia, Milanu nun cosa pi tia, levatillu di ntesta chi a megghiu cosa.

LORENA

Pap! Devo solo andare a Milano per darmi una materia!

RUSULIA

Na materia

VICENZU

(Alla moglie) Tu zittuti! (Alla figlia) E sta materia pi forza a Milanu ti la jiri a dari? Non ta po dari chi sacciu a Palermu?

LORENA

A Palermo non possibile, perch la che

RUSULIA

fannu spittaculi.

VICENZU

(Inviperito) Fannu chi?

LORENA

(Cerca dinventarsi qualcosa) Spittaculi, spittaculi La mamma vuole dire spettacoli nel senso che una materia dellarte quella che ho da darmi!

VICENZU

(Non capisce) Ma di chi arti parri si tu ha fari u dutturi?

RUSULIA

Ha sapiri chi i duttura moderni su comu lartisti; Hannu a fari fiura cu i pazienti; hannu a sapiri comu parrari cu i nfirmeri di la sala operatoria: (fa le veci del dottore che chiede allinfermiere) preco, mi dona lo bistori, mi proie lu tappone; shannu a sapiri prisintari a li pirsuni! Chi comu a tia, chi parri ca pari n armalu cu i cristiani!

LORENA

E poi solo questione di qualche giorno, pap! Che cosa vuoi che sia!

VICENZU

E va beni, mi cunvincisti

LORENA

(Va ad abbracciarlo) Grazie, grazie pap!

RUSULIA

Finarmenti!

VICENZU

voli diri chi taccumpagna to matri.

LORENA

La mamma! Ma la mamma a te cui badare! O perch non hai fiducia in me?

VICENZU

Quannu, chi va pinsannu! Nun quistioni di fiducia; sulu chi vogghiu essiri tranquillu.

LORENA

E quando mi sposo allora? Verrai ad abitare con me per essere tranquillo?

VICENZU

Eeeh! Na cosa a vota, na cosa a vota. E poi, nun voi chi staju a to casa?

LORENA

Certo, e che centra questo ora?

VICENZU

E nun megghi ti fa cumpagnia to matri?

RUSULIA

Comu si ju chiffari dintra nun nnavissi! (Lorena le fa segno di acconsentire). E va beni, voli diri chi vaju puru ju a canusciri Milanu.

VICENZU

(Indisposto) Tal, forsi megghiu chi vegnu macari ju, picch cu daria ca tira dda, putissivu turnari di navutra manera!

LORENA

(Ironica) Ma possiamo portarci anche qualcuno del vicinato!

VICENZU

Va beh, va beh, lassamu perdiri! E quannu chi avissi a essiri sta partenza?

RUSULIA

Tardu tardu, dumani a matina.

VICENZU

Ma nni sta universit, i cosi vi dicinu allurtimu minutu?

RUSULIA

Na cosa, quannu shavi a fari, shavi a fari! Picch avivi bisognu di priparariti sociologicamenti?

LORENA

Psicologicamente, mamma, psicologicamente si dice.

RUSULIA

O sociologicamenti o psi comu dici tu, pi iddu non cancia nenti, tantu non lavissi caputu u stissu. Sai allura chi facemu, jamu a fari i valiggi. (Al marito con laccento milanese) Ni nni jamu a fare li valigge, n! (Escono sotto lo sguardo stupito di Vincenzo).

VICENZU

(Beffeggia la moglie) Ni nni jamo a fare li valigge, n! (Pensieroso) Chista troppu si svigghi, gia arrivata o n! Forsi megghiu chi a cumpagnia a teni a mia, e a Milanu ci va sula me figghia. Per chiddu ca nun capisciu stu viaggiu accuss allimprovvisu Ma, amu a vidiri comu va finisci tantu sulu pi na para di jorna. (Esce anchegli mentre si chiude il sipario).

Fine primo atto

Secondo atto

(Scena come prima, Vncenzo intento a scrivere. Poi si alza e passeggia nervosamente).

VICENZU

E menu mali chi stu esami avia a durari du jorna! Havi tri misi; nun chi nveci aspetta di lauriarisi a Milanu! Idda scrivi dicennu sempri dumani partu, dumani partu, e non parti mai! No, no, no, no, no! Ju dumani a matina pigghiu u trenu a vaju a trovu, e videmu stu discursu o forsi megghiu chi rrivu a luniversit di Palermu e ci dumandu di me figghia e di comu mai ancora nun si ricogghi. Si, forsi a megghiu cosa chi vaju a Palermu. (Bussano) E cu ? Giusto ora dicu, chi stava niscennu! (Bussano ancora). Jamu avanti, (nessuno entra) e trasiti, mancu!

LUCIA

(Guardinga e preoccupata) Salutamu, cumpari; nun c a cummari?

VICENZU

Scusati, cu vu dissi chi non c! Ma caviti? Successi quarchi cosa a Luigi pi casu? E vostra figghia, a (ironico) milanisi comu sta?

LUCIA

Nun c bisognu di fari lironicu cumpari, chi me (ironica) fi-gghi-a bona sta!

VICENZU

Chi vaffinnistivu si vi dissi Milanisi? Anzi, u sapiti chi me figghia ancora nun torna di Milanu, e stamu puru n pinseri? Tantu, ca dumani pinsavu di jiri allUniversit di Palermu, e vidiri comu mai di stu ritardu.

LUCIA

(Premurosa) No! Ma chi faciti! Quannu mai! Lassati perdiri! Cu vi porta nta sti cosi!

VICENZU

E basta, cummari! Iiih, comu stati facennu! E chi , mancu si jissi o nfernu!

LUCIA

Peggiu!

VICENZU

Ma peggiu di chi, scusati?

LUCIA

Du nfernu. (Cerca di riprendersi) No nenti vulia diri chi si jiti allUniversit chi cosa ponnu pinsari i prufissura, chi vui dubbitati di vostra figghia! E vostra figghia comu ci po ristari?

VICENZU

Veru ! Forsi aviti arraggiuni, allura sapiti chi fazzu, spettu navutra pocu di jiorna e poi si vidi. E Anciluzzu, chi dici Anciluzzu? Ncuminci a dormiri, o pensa ancora a me figghia?

LUCIA

Dormiri, si! Chiddu cchi nnamuratu di prima, e non vidi lura chi torna vostra figghia! Anzi ve diri puru chi havi di poi chi partiu, chi pari cchi giudiziusu, e u sapiti ca parra puru megghiu!

VICENZU

Megghiu accuss allura; voli diri chi alluntanamentu giuvamentu.

LUCIA

(Quasi scandendo le parole e allusiva) Nun sempri vali pi tu-tti stu pruverbiu. Ora, ma chiamati a cummari, chi lassavu a pignata supra u focu e haju primura?

VICENZU

Aspittati chi vaju e a chiamu (esce).

LUCIA

(Preoccupata) E ora di unni ncuminciu? Chi ci dicu?

RUSULIA

(Entra col marito dicendogli dandare a fare compere) Allura, teni cca stu pizzinu, e cerca di nun ti scurdari chi ha ccattari. (Alla comare) Salutamu cummari. Allura, pigghia: du chila di

VICENZU

(Precedendola) Patati, un chilu di cipuddi, menzu chilu di pasta eh, quantu voti mi ripeti ddi cosi, e lhaju puru scritti! Mancu si fussi nutricu! Vi salutu, cummari e salutatimi a Luigi e vostra figghia quannu a sintiti (esce).

RUSULIA

Cummari, a mia circati?

LUCIA

(Va guardare se andato via; Rosalia non capisce) A vui, a vui cercu.

RUSULIA

E chi vuliti?

LUCIA

(Preoccupata) Ci criditi chi nun sacciu di unni ncuminciari?

RUSULIA

Chi vi capit, dicitimi.

LUCIA

(Allusiva) A mia nenti

RUSULIA

(Preoccupata anchessa) E allura chi fu, parrati (vede che Lucia tentenna), vuliti vi pigghiu un pocu dacqua?

LUCIA

Si, forsi a megghiu cosa (Rosalia esce a prendere lacqua). Haju na strana mprissioni ca avutru chi acqua! Cca, a mumentu, chiddi du 118 ci vonnu! (Rientra Rusulia con lacqua).

RUSULIA

Tiniti, biviti, ci misi puru un pocu di zuccaru.

LUCIA

E bonu, bonu facistivu; sulu chi lacqua, cummari, nun pi mia, (Rosalia non capisce) mittemula (prende il bicchiere e lo posa sul tavolo) cca, chi a mumentu po serviri.

RUSULIA

Sapiti chi siti strana! Si po sapiri chi successi di tantu mistiriusu?

LUCIA

Dicitimi, nnaviti nutizii di vostra figghia?

RUSULIA

(Preoccupatissima) Chi fu, chi successi? Picch mi diciti chistu? Chi havi me figghia?

LUCIA

E bonu, bonu! Nun faciti cos, cummari; idda sta beni, anzi

RUSULIA

Chi voli diri anzi, parrati! Ju sacciu sulu ca tempu fa, (va a guardare se viene qualcuno da fuori) mi dissi chi vinciu mi raccumannu, nun ci diciti nenti o cumpari di chiddu ca vi staju dicennu, si nno haju guerri! Mi dissi daviri vinciutu un concorso di scioghella, si cos mi pari chi u chiam, e vulia ca pirsuadissimu a so patri di falla partecipari o provinu, e

LUCIA

E nozoccu, cummari! Vostra figghia, veru, u sacciu chi ju a Milanu pi fari u provinu, me figghia mi cunta unu di tuttu, e mi cunt puru chi subbitu ju a truvari a idda su amici, e u sapiti com

RUSULIA

Picch puru idda vinciu? Brava!

LUCIA

Cummari, provinu nun nnha vinciutu nuddu di dui; vostra figghia ju a truvari a me figghia pi fari navutru geniri di provinu, e a quantu pari, u provinu fu positivu.

RUSULIA

(Contenta) Allura vinciu! Eccu picch tarda a veniri! E ora chi ci dicu a so patri? Cu senti a chiddu? Puureddu, era cuntentu chi so figghia shavia di lauriari dutturi.

LUCIA

Ju, o cumpari propriu, vi dicissi di non diricci nenti di nenti di sta vincita.

RUSULIA

Allura signu chi nnhavi di stari dda! (Contenta) E a talavisioni, quannu ccumpari nta talavisioni?

LUCIA

Cummari, vjiu chi valluntanati sempri cchi du discursu, sapiti chi facemu, ncuminciati cu bivirivi lacqua ca vi cuntu du rialu ca vinciu vostra figghia.

RUSULIA

Cos diciti?

LUCIA

(Le indica la sedia e la fa sedere) Cca, vi ssittati cca bedda queta e vi mbiviti stu beddu biccheri dacqua.

RUSULIA

Bih! Allura signu ca u rrialu e beddu grossu!

LUCIA

E comu s rossu! E un rialu di (Rosalia sta bevendo) quasi (le fa segno di neonato) tri chila! (Rosalia spruzza tutta lacqua che aveva in bocca sopra la comare che, a soggetto, cercher di pararla). Corpu di sangu, a doccia mi facistivu!

RUSULIA

(Scioccata dalla notizia, non riesce nemmeno a parlare bene) Cu-cummari, ri-ripiti-timi-millu pi-pianu pi-pianu lu-lurtimu di-di-discu-scursu di di tri chi-chila.

LUCIA

(Glielo ripete sillabato) Vo-stra fi-gghi-a a-spe-tta un pi-cci-didu! U ca-pi-sti-vu o-ra? (Rosalia storce gli occhi, trema e sviene). E ora? Nun chi ci dissi troppu lentamenti! (Lucia in preda al panico perch non sa cosa fare per aiutare la comare a riprendere i sensi) E chi fazzu ora? Ma cu mi porta! Quantu vaju a pigghiu navutru pocu dacqua cu zuccaru e anticchia dacitu, spirannu di truvalli unni su misi (esce).

VICENZU

(Entra con dei sacchetti in mano, vede la moglie e la guarda meravigliato). Tale comu saddrummintau! E com sbracata! Pari chi fussi nta spiaggia stinnicchiata o sulu, quasi quasi ci jissi a pigghiari un ombrelloni. (Le si avvicina lentamente e le grida piano per farla spaventare) Accura! (Lei niente) Chi , mi vo fari u scherzu, veru? Ma ju non nni jettu vuci a chiamari a cummari! (Si sente provenire rumore dalla stanza dov uscita Lucia, e Vincenzo si preoccupa) E cu c dda ghjintra? Nun facemu chi trasiu un latru e ci desi un corpu a me mugghieri, e jiu dda banna a circari di rubari! Aspetta chi ci pensu ju! (Spegne la luce, si toglie la giacca e si mette accanto alla porta. Esce la comare e subito la copre con la giacca, la comare cade a terra con tutta la giacca ed egli comincia a pestarla di santa ragione. La comare si mette a gridare).

LUCIA

Ahi! Ahi! Ahi! Aiutu! Aiutu i spirdi! I spirdi ci sunnu! (Vicenzu accende la luce e saccorge dellerrore).

VICENZU

Vui, cummari! (Aiuta ad alzarla).

LUCIA

Ahi! Chi sorta di bastunati! Mancu quannu era nica tutti sti corpa! E chi sta matina! Antura a doccia, ora i corpa!

VICENZU

Allura me mugghieri, nun era stinnicchiata o suli! (Preoccupato) Chi fu, chi ci successi? Cummari vui sapiavu di me mugghieri ca era e chi ci pigghi? Chi havi cummari?

LUCIA

E bonu cumpari! Comu stati facennu! Mancu dumannati a mia comu mi sentu dopu di gran bastunati chi mi dastivu!

VICENZU

E vui picch non cantavavu, ca ju vi ricanusci da vuci!

LUCIA

Comu, vostra mugghieri era svinuta e ju cantava! Comu si vidi ca ci tiniti a cummari! Anzi videmu a chi puntu . (Si avvicinano a Rosalia e cominciano a chiamarla come dicessero il rosario).

VICENZU

Rusulia

LUCIA

Cummari

VICENZU

Rusulia

LUCIA

Cummari

VICENZU

Mi sentu a chiesa, cummari. Pari chi nni dicissimu u rosari. Ma chi fu chi ci capit?

LUCIA

E propriu veru, cumpari, quannu si dici chi certi cosi non si ponnu diggeriri!

VICENZU

Picch, chi si manci?

LUCIA

(Senza pensare a ci che dice) Un piccididdu.

VICENZU

(Non capisce) Un piccichi?

LUCIA

(Cerca di non far capire e cambia discorso) Ma quali piccich e piccicomu! Nenti vulia diri (Entra Luigi preoccupato).

VICENZU

(Entra tutto sporco in viso e gli indumenti come fosse bruciato. E molto spaventato) Bih! E di unni veni, di fari carbuni tu navutru?

LUIGI

Ma (mamma), minta (minchia) tabrutiaru (sabbruciaru) tutti coti! E tte (c) un fumu, ma un fumu chi non ti viri ttu (chi) nenti! E na putta! (cerca di farle odorare la camicia) A tenti, (senti) a tenti? Mi ttava attupannu! (accupannu) tuttu!

VICENZU

E tu attutatti (stutasti) u catti? (gas) .

LUIGI

Non ti diti u catti; ti diti u catti! Tapitti?

VICENZU

Ah, no catti! Catti! Ju nveci avia caputu catti!

LUIGI

Ti, va beh, un capitti nenti.

LUCIA

E senti a matri, tu u stutasti?

LUIGI

E comu attutava a tu navuta (navutra) u catti! Ti non ti vidia nenti? Veni, veni, pima ti veninu i pomperi! Ma ti havi a tta Rutulia? (Le si avvicina guardandola in viso mentre Rosalia stava per rinvenire). Tta Rutulia.

RUSULIA

(Lo guarda e getta un grido svenendo di nuovo) Bedda matri!

LUIGI

(Si spaventa) Oh, mi fiti tantari! Minta a ccutt lariu tugnu!

LUCIA

O bedda matri, arreri sviniu! Cumpari u jiti a vidiri cu Luigi u discursu du fumu e u stutati vui u gas prima chi scoppianu tutti cosi ntallaria? Ca ju jutu a cummari chi si ripigghia.

VICENZU

U sapiti chi fazzu, stutu u gas, japru i finistri e passu a chiamari u dutturi. (Si sente la sirena dei pompieri).

LUCIA

Curriti, curriti cumpari, e ci diciti e pumperi chi nenti. E un c bisognu di chiamari u dutturi, chi a mumentu a cummari nun havi cchi nenti.

VICENZU

Amun, amun Luigi chi jamu di cursa unni i pomperi.

LUIGI

No, mi ccantu ca marrettanu! (arrestanu).

LUCIA

Curriti cumpari, prima chi addumanu i pompi e mallaganu a casa!

VICENZU

U sintisti, Luigi, amuninni, prima chi ncumincianu a jittari acqua chi pompi!

LUIGI

Allura un marrettanu, allura?

VICENZU

Camina, un ci sugnu ju! (Escono, mentre Luigi parler a soggetto).

RUSULIA

(Va rinvenendo) Unni sugnu? Unni , unni u diavulu? Chi sonnu ca mi fici! Sunnavu di essiri o nfernu e mi spunt un diavulu niuru, tuttu bruciatu! Chi mi sentu strana; unni sugnu?

LUCIA

(Le porge dellacqua) A casa, a casa siti, cummari; mbivitivi navutru pocu dacqua chi vi passa.

RUSULIA

(Beve) Chi sonnu stranu! Sunnava pirsinu chi me figghia, chi mancu maritata, havia un piccididdu! Menu mali chi fu un sonnu!

LUCIA

Cummari, chi ncuminciamu da capu! Veru chi vostra figghia ancora nun lhavi u piccididdu, ma tra quarchi misi ci arriva! Di chi cosa amu parratu allura!

RUSULIA

Chi cosa? U picci

LUCIA

Sintiti nun ncuminciamu ancora cu stu cala e ghjisa, chi gi i rini lhaju rutti di bastunati dantura! Anzi, viditi ca u cumpari ancora nun ha caputu nenti, circamu di spiegariccillu senza chi po aviri traumi.

RUSULIA

Ah, si me figghia, ora ricordu! Svirgugnata! A mia, a mia chi a jutavu puru a partiri pi jiri a Milanu, pinsannu di fari beni! Ah ma comu u sapi so patri!

LUCIA

Cummari, vi cunveni di stari carma si nun vuliti piggiurari a situazioni chi gi chidda ca ! Ora, arriva me figghia cu vostra figghia

RUSULIA

Cu rriva? Unni, quannu? Ju nun vogghiu vidiri a nuddu!

LUCIA

Cummari, si nun capiti vui ca siti matri, cu vuliti ca po capiri u cumpari? Smuvitivi vi dissi, ca ajeri telefon me figghia contannumi unu di tuttu, e dicennu chi arrivanu oggi. Videmu cchiuttostu comu priparari a vostru maritu senza faricci capiri nenti.

RUSULIA

A chiddu mancu un miraculu u po jiutari! (Isterica, come se piangesse il morto) E cu fu, cu fu stu cosa fitusu chi cummin a nzalta? E cu ci dici, cu ci dici o cumpari ora! Ah, si sapissi, Vicenzu, Vicinzineddu miu chiddu ca taspetta!

LUCIA

Gna comu, cummari! Dissimu di vidiri comu priparari u cumpari, e vui gi ncuminciati cu chianciri u mortu! (Bussano) E cu ora?

SARIDDA

(Entrando) E permesso? E permesso donna Rusulia?

LUCIA

Ma chista a vuci di me figghia Saridda! Cummari, cummari gi cca sunnu! (Va ad aprire e abbraccia sua figlia). Saridda, figghia mia, comu sta?

SARIDDA

Ciao mamma, bene, bene sto. Buon giorno, donna Rosalia; io

RUSULIA

Unni , unni dda svirgugnata?

SARIDDA

Lorena, non svergognata; certo, successo quello che non doveva succedere, ma le assicuro che Lorena una ragazza in gamba.

RUSULIA

Cuntaccillu a me maritu tuttu ssu beddu discursu chi sta facennu a mia e vidi chi nni pensa. Signuri me, un figghiu! Vinciu un figghiu! E comu, comu potti succediri? Nun mi diciti chi ora sorteggiunu puru i figghi!

SARIDDA

Dissi, chi mancu idda u sapi.

RUSULIA

Un lu sapi? Comu un lu sapi! Chi stu discursu?

SARIDDA

Dici chi durmia, e quannu si svigghi

RUSULIA

Si ttruv daspittari un figghiu! Oh babbasunazza puru tu! Si ognunu chi si svigghia aspittassi un figghiu, nun penzi chi fussimu cchioss di frummiculi?

LUCIA

Ma chi capistivu, cummari! (Alla figlia) Aspetta ca ci cuntu ju. N pochi paroli, vostra figghia, tempu fa, mentri si truvava a ripusari unni a stanzetta di luniversit, trasiu a truvalla un so collega di studiu e na parola tira lautra nsumma, u capistivu? A idda ci piaciu e vaju cuntatu tuttu; ancora nni vuliti? Susitivi ora chi a mumentu rriva vostru maritu.

RUSULIA

(Quasi a piangere il morto, come prima) Vicenzu, Vicinzineddu! Si sapissi chiddu chi taspetta!

LUCIA

E bonu, bonu! Nun siti, ne a prima e nun sariti certamente lurtima! E poi i figghi sunnu doni di Diu!

RUSULIA

Beddu rialu ca mi fici Diu, cummari! E a vidiri chi sar cuntentu u cumpari!

LUCIA

(Alla figlia) E idda, idda unni ?

SARIDDA

Stavamo andando a casa nostra, ma passando, abbiamo visto che cerano i pompieri e molto fumo che usciva, E tu, come mai non sei a casa a vedere cos successo?

LUCIA

Lassala perdiri a casa, chi nun ha successu nenti; mi scurdavu a pigna senti, poi tu cuntu u discursu da pignata, a casa c to frati e don Vicenzu, nun ci pinsari, unni cchi tostu Lorena?

SARIDDA

Non sapendo cosa fosse successo, siamo andati dalla nonna, e lei la che aspetta di essere chiamata, quando sistemeremo le cose, sintende, perch dice davere paura di suo padre.

LUCIA

E certu! Chi aspittava chi so patri a riciviva cu a musica? (La porta in disparte in modo che Rusulia non possa sentire.) E (guarda Rosalia se possa sentire) a panza, a panza grossa lhavi?

SARIDDA

Un po!

LUCIA

Cummari, sapiti chi facemu allura, o cumpari ci dicemu chi a vostra figghia ci vunci a panza e chi turn di Milanu pi fari un controllu; ntramenti truvamu cu u patri di vostru niputi e

RUSULIA

(Piangendo ancora come prima) Me niputi! Me niputeddu beddu! Cu porta unni sti discursi, nuccinteddu, senza ancora nasciri!

LUCIA

(Spazientita) U capivu, aspittati chi vi vaju a pigghju ancora un pocu dacqua. E finitila cu sta camurria di cummedia! (esce a prendere lacqua).

SARIDDA

(Ha una trovata) Ma si! Non ci avevo pensato proprio! Faremo una commedia!

RUSULIA

Chi stu discursu da commedia?

SARIDDA

(Va a vedere se viene sua madre) Signora Rosalia sa che facciamo, se vediamo che suo marito non vuol sentir ragione, lei fa finta davere una grossa fitta al petto e si butta sul divano per morta, al resto penso io! Non lo diremo nemmeno a mia madre.

RUSULIA

Bedda matri, mi scantu a fari a morta! Un lu sacciu comu si fa, nun hajiu murutu mai!

SARIDDA

Le servir a capire come si muore; prima o dopo dovr pur farlo.

RUSULIA

Ma nun chi nuiautri i cosi, nveci di risurvilli i complicamu?

SARIDDA

Ma quando mai! E semplicemente uno scherzo!

RUSULIA

E a me maritu, un ci pensi a me maritu, chi ci po veniri un corpu?

SARIDDA

(Sempre guardinga se entra sua madre) Se vedo che a suo marito le stia venendo un malore, subito intervengo io, sono medico, lo ha dimenticato?

ROSALIA

No, no! Un vogghiu participari a stu jocu! Ma tu u pensi a quannu finisci sta commedia, a li vastunati di me maritu, quannu scopri chi lhaju cuntinuatu a pigghiari pi fissa? No, no, no, no no!

SARIDDA

Si, si, si, si, si! Deve recitare se davvero vuol bene sua figlia. Anzi, sa che faccio, la prima occasione la vado a chiamare e le narro della falsa. Dobbiamo pur uscire da questo imbroglio (Entrano, Lucia con lacqua e Vincenzo che viene da fuori con Luigi pi sporchi di prima).

VICENZU

Cu chi havi a nesciri dimbrogghi? (Si meraviglia nel vedere Rosaria) Ehi, Saridda! Tu cca? Ti desiru i ferii?

LUIGI

Oh, me toru! Me toru tte! (C)

VICENZU

Se, u viteddu, u viteddu c! Cu chistu mhaju fattu tanti di ddi cianchi a sintillu parrari chi vuiavutri mancu vu mmagginati!

RUSULIA

Senti, vistu chi ha u babbiu, assettati chi Saridda thavi a cuntari na sturiella. Ma ti cunveni sintilla ssittatu, a (ironica) sturie-lla.

VICENZU

(Contento, a Rusidda) Veni cca Saridda, assettati a ciancu a mia e mi cunti sta sturiella. Bella ? Di ridiri ?

RUSULIA

Fussi di tia, non fussi cos cuntentu.

LUCIA

(Alla comare) E allura, si sicutati, cuntaticcilla vui.

RUSULIA

No, no! Lassati chi a cunta vostra figghia!

VICENZU

Ci criditi chi nun nni staju capennu nenti!

RUSULIA

E nenti ci fa, limportanti chi sta attentu e capisci bonu u finali da storia di Saridda. Senti chi fai, assettati comu eri misu a oj quannu mi facisti scantari e ju chiamavu a cummari, ti ricordi?

VICENZU

Picch a storia havi a chi fari puru cu stissu personaggiu?

RUSULIA

Quasi quasi.

VICENZU

U sapiti chi u discursu ncuminci a divintari ntirissanti! Mi ci avissi a scriviri pi davveru na commedia!

RUSULIA

Saridda, ncumincia, quantu a finisci di essiri spiritusu.

SARIDDA

Ci credete che pure io non so da dove cominciare!

VICENZU

Voi chi ti fazzu vidiri comu facia, a oj, a parti du personaggiu?

RUSULIA

Aspetta, aspetta ancora a falla, chi sicuramenti, a mumentu ti nesci cchi spontanea.

LUIGI

M (matri), ttu (ci) dici chi ti ttittinu (zittinu), chi un nni ttaju tapennu nenti!

LUCIA

E facitila parrari, cummari!

SARIDDA

Tempo fa venuta a trovarmi a Milano Lorena, vostra figlia, dicendomi che aveva un problemino e voleva essere aiutata

VICENZU

Quindi a storiella riguarda me figghia? E allura basta, capivu! Siccomu havia di fari lesami vinni uni tia pi essiri jutata! Ma tu, tu ha jutasti veru?

SARIDDA

E certo! Che dovevo fare, sono sua amica!

VICENZU

Brava! A chi servinu lamici si nno!

LUIGI

E ttitto! (Zitto). Tempe lo ccatto fai! (Alla sorella) E te ha fatto, te ha fatto?

LUCIA

Senti chi fai tu, Luigi a matri, arriva a casa e va pigghi na buttigghia dacitu.

LUIGI

E tha fari ca titu?

LUCIA

A mumentu lamu a mettiri nna nzalata; curri a matri, va pigghialu!

LUIGI

(Alla sorella) E tu appetti di cuntari a ttoria?

SARIDDA

Certo che aspetto! Allora che abbiamo fatto, abbiamo prenotato lesame

VICENZU

Ah, picch a Milanu pi fari lesami a luniversit, unu shavi a prinotari? Eccu picch ha tardatu a criatura a veniri, nuccenti! E ju chi stava jennu a nfurmarimi alluniversit di Palermu

LUCIA

Ju vi dicissi di starivi mutu e ncuminciari a capiri a storia, chi a mumentu arriva u bellu.

SARIDDA

Arriva il giorno degli esami, e il risultato purtroppo, (dispiaciuta) stato positivo!

VICENZU

Comu, purtroppo! Cca amu a brindari nveci! Rusulia, pigghia biccheri, buttigghia e damiggiani ca vivemu! U sintisti chi a Lorena, lesami ci ju bonu?

LUIGI

(Contento) Veru? Mi, chi tugnu cuntentu!

SARIDDA

Aspetta a dirlo pure tu.

LUCIA

Luigi, non ti dissi di jiri a casa a pigghiari acitu? Fui, a cu spetti? (Luigi esce borbottando). Certi cosi megghiu nun ci fari sentiri o criaturi.

VICENZU

Haju na strana mprissioni chi nta sta storia c quarchi cosa ca nun mi cunvinci; Saridda, nun la po strinciri un pocu e arrivamu subbitu a fini?

SARIDDA

Forse sarebbe meglio cominciarla dalla fine, la storia, chiss se non ci sbrighiamo prima.

VICENZU

Ncuminciala di unni v, basta chi rrivamu a conclusioni.

SARIDDA

Vuol dire che comincio dalla fine. Mi dica, a lei piacciono i bambini?

VICENZU

E chi ci trasinu, ora, i bambini?

RUSULIA

E rispunni a dumanna!

VICENZU

Certu ca mi piacinu; ma oramai un pocu tardu pi ripinsaricci a falli, semu gi grannuzzi, a mumentu mi putissi dari me figghia!

LUCIA

Oh, finarmenti arrivamu o traguardu!

VICENZU

O traguardu di chi, scusati, cummari? Ju dissi chi a mumentu mi putissi dari me figghia nel sensu chi havi let di putilli aviri, ma siccome me figghia studia e poi nun mancu zita (guarda gli altri che si osservano tra di loro meravigliati) Oh, oh! Nun chi prima ca finisci di cuntarimi a sturiella diventu nonnu? (Non risponde nessuno), Quindi ju (Guarda meravigliato la moglie, adirato). Allura tu sapivi? Eccu picch a jiutasti a jiri a Milanu! E ju, pezzu di maccarruni, ci cascavu comu u scrofanu nta lamu! (Comincia collinseguire la moglie per prenderla, le altre si metteranno in mezzo per impedire che possa prenderla). Ah, ma si tacchiappu! Si tacchiappu, ti ni dugnu tanti di fariti liccari lugna! Tu, tu sapivi, grandissima figghia di

LUCIA

(Scandalizzata) Cumpari!!! Chi su sti cosi! Comu, avissivu di chi essiri cuntentu chi vostra figghia vi sta facennu stu beddu rialu!

VICENZU

E finitila puru vui cu sta camurria di rrialu! (Inseguendo sempre la moglie e tirandole cose di stoffa che si trovano o che si toglie strada facendo). Veni cca, cca a veniri, pezzu di cifaru e persica giallinusu ca si! Eri daccordu, eri! Ma si ti pigghiu!

RUSULIA

(Si ferma toccandosi il petto indolenzito. Preoccupato) U cori, u cori (si lascia cadere sulla poltrona e comincia a tremare tutta). Aiutu, aiutu! U cori, u cori!

LUCIA

(Preoccupata, si premura cercando di soccorrerla) Cummari, cummari, chi vi capit? Comu vi sintiti? Arrispunniti, cummari!

VICENZU

(Pensando che fosse la solita falsa) Lassatila perdiri ca recita. (Rosalia si alza storce gli occhi e, cascando ancora sulla poltrona, fa tremare velocemente il corpo sino ai piedi, e si ferma dun colpo).

LUCIA

Cumpari, avutru chi recita, muriu a cummari!

SARIDDA

Aspettate che la controllo un po, sono medico! (Preoccupata) Ma questa sembra gi morta! (Controlla ancora, alzandogli le braccia e le gambe che ricadono inerti. Poi, impaurita, alla signora Rosalia). Signor Vincenzo, morta! E morta sua moglie! Io scappo a chiamare Lorena, deve pur vedere sua madre (esce).

VICENZU

(Preoccupato e piangendo) No, aspetta, non ci diri chi so matri putissi perdiri u piccididdu, dicci sulu ca veni. (Rusidda esce, ed egli si abbassa accanto alla moglie sempre piangendo) Rusulia, Rusulia, rispunni. Ju pi rabbia ti dicia tutti sti cosi, ju ti vogghiu beni, e puru chi ti pigghiava, non ti facia nenti. Ju non lhavia cu tia, pirdunami, siddu sbagghiavu a giudicariti mali, ju

LUCIA

Viniti chi u littinu e u cunsamu a vostra mugghieri.

VICENZU

(Straziato dal dolore) Oh, Diu, ma picch, picch vi pigghiastivu a me mugghieri! (Ancora alla moglie) Rusulia, Rusulia! Sulu mi lassasti, picch, picch tuttu chistu!

LUCIA

(Addolorata) Cumpari, non faciti cos, chi puru a mia faciti chianciri. Aiutatimi a sistimari u littinu. (Sistemeranno il lettino, piangendo e addolorati a soggetto, e le sistemano su la morta. Le legano un grosso fazzoletto fra il mento e la testa in modo che le rimane chiusa la bocca). Cumpari, finitila, chi si rriva vostra figghia, un motu ci veni, e u piccididdu

VICENZU

(Sempre piangendo e addolorato) Non lhavia a fari chistu me figghia; u vidistivu chi successi?

LUCIA

E bonui cumpari, ora vui facitilu pi vostra mugghieri e pu vostru niputeddu, chi nuccenti non ci trasi nenti nni sta disgrazia. Anzi, comu veni vostra figghia, faticci curaggiu, criatura non pinsava chi avia a succediri tuttu chistu.

VICENZU

Ma cu mi porta, cu mi porta a rabbiarimi cu me mugghieri! Cummari, vaju di cursa a chiamari u parrinu, comu veni me figghia diciticci ca nenti, nun ci diciti nenti, chi ju ora vegnu (esce).

LUCIA

(Dispiaciuta, guarda la comare finta morta) Ma comu fu? Comu potti succediri tuttu nta na vota? (Guarda se viene qualcuno, poi alla comare) Per cummari vi le diri na cosa, tutta tisi chi pariavu, u vidistivu comu vi finiu u spiritu di patati. Per nun vi pigghiati pena pu cumpari, chi sacciu ju comu daricci cunfortu, puureddu; comu quannu vi sciarriavavvu, vinia unni mia e ju mi paria piatusu e. Quantu vaju a pigghiu quattru seggi prima chi ncumincia arrivari genti (esce. Rosalia si solleva sul letto e fa un gestaccio col braccio verso dove uscita la comare).

RUSULIA

(Seduta in mezzo al letto, guarda facendo quel gesto verso la comare). Teh!!! Ora vi fazzu vidiri ju a vunautra! A me maritu ha cunfurtatu e voli cuntinuari a cunfurtari! Mancu u tempu di chiudiri locchi, grandissima tappinara! Allura quannu si sciarriava cu mia iva unni idda e ci paria piatusu ma lassa ca finisci sta commedia chi poi si nni parra! Mancu un pedi ci aviti a mettiri cchi nta sta casa! Havi a moriri unu pi scopriri i mbrogghi! (Si gira, mettendosi con la testa dove aveva i piedi e i piedi dove aveva la testa, sul cuscino. Entra Luigi e rimane scioccato, quasi non sa cosa fare. Ha ancora pi difficolt nel parlare).

LUIGI

Ti-tignora, Ro-rotalia, te ha fatto, motta? (Si gira per prendere la sedia e Rosalia lo spinge col piede sul sedere, facendolo volare a terra e subito si ricompone).

LUIGI

Ahi! Ahi! U mottu, u mottu chi ti movi! Aiutu, aiutu! (Accorre Lucia con delle sedie e soccorre Luigi per terra).

LUCIA

Chi fu, Luigi, chi successi? E picch ti curcasti n terra? Si stancu a matri? (Lo aiuta ad alzarsi).

LUIGI

Tippavu un cavutu ri donna Rutulia! E idda menti (Rosalia, gli fa segno di fare si lenzio, poi gli mostra il dito medio e gli fa ancora segno che se non la finisce, dopo, prender botte, Angelino si zittisce guardando meravigliato, Rosalia che si ricompone).

LUCIA

(Che aveva la morte di spalle non capisce). Ih e chi fu, ti zittisti? E picch? (Luigi le fa segno di guardare dietro le spalle; si gira e saccorge che Rosalia si trova coricata allinverso) Ma comu si gir sula? (Meravigliata, ad Angelino) Senti, Luigi, nun chi tu girasti a donna Rusula, di lavutru latu mentri ju nun cera, e ora U sai chi morti non si toccanu!

LUIGI

Ma (mamma), idda nun motta, mi fiti puru cot! (Facendo segno col dito medio). E antura, antura mi fiti tegnu di fari tilentiu, cot (facendo segno di silenzio).

LUCIA

(Ironica, pensando che il figlio stesse per dare numeri) Ah, ti fici segnu di stari mutu! Luigi, a matri, nun chi tutti sti cosi chi hannu successu oggi ti ficinu (Segno di pazzia).

LUIGI

(Quasi offeso) Ti diti, ma! Ju bonu tugnu.

LUCIA

E bonu, veni cca assettati chi ncuminciamu cu dirinni u rusariu. (Si siedono e cominciano col dire il rosario). Ncumincia, ncumincia tu a matri.

LUIGI

E ti, ti cumintu ju. Ti ponta? (Gli fa segno di si). Tanta Agata...

LUCIA

Ora pronobis

LUIGI

Tanta Flavia

LUCIA

Ora pronobis

LUIGI

Tanto Ttefano di Camatta

LUCIA

Ma chi fa, Luigi, mi sta elencannu tutti i nomi di stazzioni ferroviarii? Spetta chi dicu ju i santi. Santa Rusulia

LUIGI

Paolo Bonolit

LUCIA

Santa A Aspetta, aspetta! Comu dici, tu? Paolo Bonolis! Ora pronobis, no Paolo Bonolis! Senti chi fa, pigghiati un fazzulettu e caccia i muschi a donna Rusulia, chi pregu sulu io. (Si sentono arrivare, ed entrano Saridda e Lorena, e subito dopo Vincenzo col prete).

SARIDDA

(Preoccupata) E ora come facciamo che c pure il prete?

LUCIA

(Lucia ignara di tutto) E ora! Comu ora? So patri (indicando Lorena) u ju a chiamari! Picch non fici giustu?

SARIDDA

Ma, mamma, non lo hai ancora capito ch tutta

VICENZU

Trasissi, patri. (Guarda sua figlia che le va incontro abbracciandolo, mentre il prete si reca dalla morta e, con la stola la collo, comincia col dire le preghiere). Figghia mia, vidisti chi guaju ca successi, non c cchi to matri.

LORENA

Pap, io

VICENZU

Tu tu nun centri nenti, sulu mia a curpa si ora arrivamu a chistu; tuttu lu forti attaccamentu a tia, comu si tu eri un giocattulu chi mhavia a teniri strittu e sempri o me ciancu. Lu me fari gilusu, chi nuddu thavia a tuccari, comu si tu non putivi decidiri di tia stissu. Si, mia a curpa di tuttu chistu. E antura, mi sfuavu cu to matri dicennuccinni di tutti i culura, nun capennu chi idda circava sulu di aiutariti pi rindiriti cchi libira

LUCIA

E bonu, cumpari nun vi turturati cchi di tantu.

LORENA

Pap, se tu ora stai soffrendo cos, la colpa solo mia che non ho avuto mai il coraggio di confidarmi con te anche dei miei momenti intimi; chiss, forse non saremmo arrivati a tanto; si, ho sbagliato tutto, e ti prego di perdonarmi anche per questo momento di dolore che sto ingiustamente facendoti passare

PRETE

Signor Vincenzo, io le mie preghiere le ho gi recitate, ora, se volete, potete anche dirmi lora per i funerali di domattina.

LORENA

(Chiama il prete in disparte) Padre, (si scua con gli altri) io (gli parla allorecchio dicendogli che la mamma non morta, ma che tutta una finzione per farsi perdonare da suo padre).

PRETE

(Scandalizzato) No! Non possibile! Tu, tu hai fatto questo? Ma lo capisci che peccato che hai fatto? E tuo padre lo sa tuo padre?

LORENA

(Guarda suo padre che aveva sentito) Veramente mio padre ancora non sa niente, e ora

VICENZU

(Che non si accorto ancora dellequivoco) Gi tutti cosi sacciu, figghia mia.

PRETE

Ah, si! Quindi lei, sa tutto, e mha fatto venire qui senza che ce ne fosse stata la ragione!

LUCIA

Cumpari, chi diciti? Vui ancora non sapiti nenti du scherzu du rialu!

VICENZU

(Alla figlia, pensando che lo scherzo lo avesse fatto la figlia) Allura tu (facendo come se avesse la pancia gravida) E pinsari chi gi mi ci avia affizziunatu...

LORENA

Pap, coshai capito? Il bambino vero laspetto!

VICENZU

Mi stati facennu partiri i senzi, ma allura qual u scherzu?

PRETE

Non ci sto capendo una parola, e, visto che a voi, della morta non interesse proprio, io tolgo il disturbo. (Fa per andar via, e Rosalia si alza).

ROSALIA

Eh, no, vossia ora resta cca! (Rimangono tutti di stucco) Picch ora nnhavi a cunfissari a tutti di sti piccati cavemu fattu! (Alla comare) E a vui, cummari, vi cunfessu ju

VICENZU

Tu!!! Viva!!!

LUCIA

Haju na strana mprissioni chi ora ncumincia lopira.

VICENZU

Prima chi u parrinu cunfessa a tutti, a tia ti vogghiu cunfissari ju e cu lasagnatri! (Prende il mattarello) Chi si un muristi pi un cuntu, ti fazzu moriri di navutru cuntu. (Corre ad acchiapparla, mentre lei salta dal letto. Gli altri rincorreranno Vincenzo perch non la prendesse; tutto a soggetto, anche entrando e uscendo per le stanze, si abbasseranno le luci ed entra Luigi che si porter sul proscenio narrando la morale, mentre gli altri rimangono fissi e immobili con posizioni a soggetto).

LUIGI

Sunnu tanti li pinzati, oh genti!

Chi spissu pigghianu la menti.

Tantu chi pi giustificari li torti,

scinnissimu a pattu pirsinu cu la morti.

Nun c megghi di lu parrari sinceru,

donu ca pussedi sulu lomu veru;

picch jucannu a lu mmucciari

tempu nun passa chi tuttu pari.

La virit chidda ca cunveni

lunica ca duna amuri e beni;

lunica ca ti teni libira di li mbrogghi

picch di li minzogni nuddu ti sciogghi.

Cuntamunni li cosi pi comu vennu

pi evitari chi dopu fannu dannu.

La virit, anchi si dura a dilla

aiuta anesci tanti cosi a galla,

e poi gridari cu tantu sciatu o pettu

dessiri un omu onestu e schiettu.

Ora vi lassu cu amuri e affettu

facennuvi donu dun gran dettu:

Nun c amuri cchi veru

di lu parrari onestu e sinceru.

Sipario