Don Nunziu Attanasio

Stampa questo copione

Teatro Popolare Siciliano

Teatro Popolare Siciliano

----------------oOo----------------

DON  NUNZIU  ATTANASIO

(Commedia siciliana in tre atti)

di

IGNAZIO  MAIORANA

----------------oOo----------------

DON  NUNZIU  ATTANASIO

Presentazione

    La "storia" raccontata in questo mio terzo lavoro vuole presentare e regalare agli spettatori innanzitutto la semplicità dei suoi personaggi principali, una semplicità d'animo in cui si fondono insieme genuinità di comportamenti e ricchezza interiore, attaccamento ai valori umani e generosità, rispetto per l'uomo ma anche per gli animali.

    La solitudine dell'uomo, soprattutto degli anziani, è un altro aspetto focalizzato nell'opera ma emergente anche nella realtà quotidiana che tutti abbiamo modo di conoscere. Nella casa di Don Nunziu si è creata la compagnia, si è riusciti a unire i personaggi con una naturalezza che non sembra lasciare spazio alla fantasia. Ogni male, anche in quella storia, non vien per nuocere e va a finire che le congiunture giocano a favore del bene di tutti.

    Questa commedia non è solo un testo teatrale. In essa sono racchiuse espressioni poetiche, non soltanto nelle parole di alcuni suoi personaggi, ma anche nel silenzio degli stessi, nella delicatezza delle azioni, nella nobiltà del pensiero, nelle vibrazioni che essi riescono a produrre nello spettatore ma anche negli stessi attori che portano in scena il lavoro.

    La vita, per tutti, non sempre è facile e il sorriso va diventando sempre meno probabile. Il segreto per rendere l'esistenza più gradita a noi stessi e agli altri è quello di donare e donarsi. Anche chi è totalmente povero, se scava dentro di sé, troverà sempre qualcosa da dare agli altri. Questa generosità, presto o tardi, lo ripaga, gli ritorna moltiplicata.

    Se dalla fantasia artistica dell'autore scaturisse una traduzione in concretezza da parte dello spettatore…!

    Grazie per l'attenzione.

                                                                                                                             Ignazio Maiorana

PERSONAGGI IN ORDINE DI APPARIZIONE

                                                  1)   DON NUNZIU ATTANASIO

2)IL BRIGADIERE DEI CARABINIERI

                                                  3)   PEPPI

                                                  4)   L'AVVOCATO

                                                  5)   MARIEDDA  (l'inserviente)

                                                  6)   LA SIGNORINA BINIDITTA

7)MISTER JOE (il cugino di Don Nunziu)

ATTO PRIMO

Sicilia 1980. La scena si svolge nell'abitazione modesta di un uomo di mezz'età.

Un tavolino, alcune sedie, qualche mobile, il telefono, una poltrona. La stanza è composta da due porte ai singoli lati e una finestra sul fondo.

SCENA I

(Don Nunziu e il brigadiere dei carabinieri)

(Don Nunziu, l'unico inquilino di quella casa, è seduto sulla poltrona, con la gamba tesa posata sulla sedia. Lo hanno appena portato dal dottore che gliel'ha medicata e fasciata a dovere).

DON NUNZIU - Razza di briganti lu cani ca mi muzzicau e lu patroni ca nun ci duna a manciari! Sì, ma ju sistimaiu pi li festi lu patruni e di conseguenza lu cani! Lu brigateri penserà a tutto, la denuncia è fatta. Io voglio pagati i danni! (pausa) Pagati i danni…? E chi ci aju a livari a ddu miserabili? Chi sfortuna! Almenu m'avissi muzzicatu lu cani di lu sinnacu! A sta ura avissi la pensioni! E 'nveci fu lu cani di lu chiù sfraddatu di lu paisi! (si gira, prende il telefono posato su un mobiletto alle sue spalle e compone un numero) Pronto! Cumpari Fifì! Comu siti? Sì, ju sugnu, vostru compari Nunziu! (pausa) Comu vannu li càusi? Sì, li càvusi! Chi aviti lu babbìu? Lu sacciu ca li càvusi l'aviti attaccati boni, caru compari! A propositu, cumpari, dicitimi 'na cosa: mi muzzicau un cani, comu m'aju a cumpurtari? Nautra vota scappa! Vidi ch'è beddu chistu! A parti lu scherzu, cumpari, un cani m'aggangau lu pulpacciu! Nta la jamma! Sì! O comu mi scantaiu! Sé! Sé, sé, cumpari, nca nun si capisci ch'era senza mussino stu cani? Chi diciti? Ci fazzu pagari li danni? E ju fazzu la denuncia. Deve venire lu brigateri a vidiri comu fu lu fattu pirchì ju nun ci pozzu jiri 'ncaserma! Vi saprò dire qualche cosa, cumpari, allura 'na para di miliuna ci li pozzu tirari? Ma chiddu nun havi 'na lira! Va bè, vi salutu, vi saprò dire qualche cosa, anzi vinitimi a  truvari, v'aspettu! (Posa la cornetta del telefono e cerca di alzarsi) Quantu viju si pozzu caminari…

(Dà qualche passo appoggiato al tavolino) Chi carogna ssu cani! Comu mi cunsumau! Ma cà ora ci voli un vastuni… (Si ode un colpo alla porta) Avanti! Avanti ca ju nun pozzu caminari! (Sedendosi nuovamente sulla poltrona) Avanti! (E' il brigadiere dei carabinieri).

BRIGADIERE -  Permesso? (Entrando) Buongiorno! Come sta, signor Attanasio? Com'è successo? Si fici fregari (Posando una valigetta sul tavolo)

DON NUNZIU -  Eh! La malasorti!

BRIGADIERE - Allora, mi cuntassi tutti cosi!

DON NUNZIU - S'assittassi, s'assittassi prima! Ju nun mi pozzu riminari, si pigghia la seggia!

(Il brigadiere si siede a tavolino, estrae dalla valigetta una macchina da scrivere portatile e della carta. Pronto per scrivere e verbalizzare)

BRIGADIERE -  Allora, mi dia le sue generalità: Attanasio Nunzio, testè davanti a me… nato a…?

DON NUNZIU -  A Crotone.

BRIGADIERE -  A Ducotone… provincia di…?

DON NUNZIU -  Provincia, ogghiu di linu, brigateri. (Ridendo) Crotone! In Calabria!

BRIGADIERE -  Ah sì. Calabria… il ?

DON NUNZIU -  3-3-1933.

BRIGADIERE -  Un attimo… aspettassi…

DON NUNZIU -  E cu' si ni va. Nun mi ni pozzu iri…

BRIGADIERE -  33-3-1933… Via ?

DON NUNZIU -  Via 27 Aprile n° 134

BRIGADIERE -  Via 33 Aprile n° 174. Quanti numeri! E allora, signor Attanasio, mi cuntassi la dinamica dell'incidente così come si è verificato, in tutti i suoi particolari!

DON NUNZIU -  (Lamentandosi per il dolore) E allura: mi trovavo dal macellaio per comprare tanticchie di spezzatino.

BRIGADIERE -  Quale macellaio?

DON NUNZIU -  Nni 'Ntoniu Balsamu 'ntisu lu "Balsamatu"

BRIGADIERE -  Da Balsamo Antonio ( Cominciando a scrivere) inteso "l'Imbalsamato".

DON NUNZIU -  Aspettava lu me turnu pirchì c'era assai genti ed eru misu propriu davanti la porta, a la punta di lu bancuni, appena si trasi. Lu canusci lu 'Mbalsamatu, quantu ci voli pi tagghiari 'na fedda di carni, no? E' lentu però mi rispetta:qualchi centu grammi…

BRIGADIERE -  Proceda!

DON NUNZIU -  Darreri a mia c'era un cani c'annacava la cuda e s'avvicinava. Comu po’ capiri, brigateri, lu cacciaiu, ci fici: "passa ddà!"

BRIGADIERE -  S'avvicinò… lo pigghiò… per la cuda…e lo mise là.

DON NUNZIU -  Sì, va bè',  (Ironicamente) lu passaiu supra lu banconi, macari, chi dici? L'ho cacciato! Sciò!

BRIGADIERE -  (continuando a scrivere ) Sciò! Mi lassassi scriviri, alla fine correggiamo. Continui!

DON NUNZIU -  Dda bestia, 'gnoranti comu lu so patruni, s'avvicinau arreri! E io ci feci di nuovo: "passa ddà! Cane di Bancato!"

BRIGADIERE -  Così gli ha detto?

DON NUNZIU -  Sì, chi è offisa? Ci lu dissi in italianu pi junta!

BRIGADIERE -  …Bancato…

DON NUNZIU -  Sta vota iddu nun si mossi! Anzi si misi a ridiri, mi fici vidiri li denti. Mi sfotteva, capisce? Un cani chi sfutti a mia! (Agitato) Affirraiu e ci va' cafuddu 'na pidata nta la brogna ca si la ricorda pi tutta la vita!

BRIGADIERE -  (Riflettendo un po') Come si dice brogna in italiano?... brogna...all'ultimu traducemu! (E rivolto a Don Nunziu) Continui!

DON NUNZIU -  Nta mentri vinni lu me turnu! Ju lu cani però nun lu pirdia di vista e iddu mancu a mia. Mi taliava stranu e nun abbaiava; tantu ca ju pinsava: chissu appena nesciu fora mi fa la festa, chissu aspetta a mia! Poi s'avvicinava ancora e si rancurava.

BRIGADIERE -  ...si rancurava...

DON NUNZIU -  Capiju lu ventu e dumannaiu a lu macellaiu: ma chi c'è nautra porta nta sta macelleria? E iddu: “No, sulu la finestra”. Ju facìa sta fiùra di nesciri di la finestra? Mi pigghiaiu la carni e, muru muru, lisciu lisciu, (Abbassando il tono della voce) mi ni nesciu. (Batte le mani di colpo e il brigadiere rimbalza) E ddocu si fici la festa! (Alzando la voce) Ddocu si fici la festa! M'agganga il polpaccio e scappa! Quannu ci pensu...m'agganga...

BRIGADIERE -  “M'agganga” con quante g si scrive? Va bè, poi all'ultimu traducemu!

DON NUNZIU -  Vogghiu pagati danni materiali e danni morali sinnò fazzu lu 'nfernu! Lu medicu Santi Tampasi mi ha rilasciato la carta... (Gli consegna un foglietto).

BRIGADIERE - (Legge a voce alta) Dice di aver riscontrato, nella sua gamba, una ferita da morso con strappo e lacerazione profonda fino all'osso. Accidenti! Parissi che ci avesse lasciato i denti!

DON NUNZIU -  I denti? Li scagghiuna ci lassau! Ma lu bellu nun è chissu! Lu bellu è ca ju nun mi pozzu riminari! E sugnu sulu pi junta! Comu fazzu pi manciari, pi fari la spisa, pi farimi li surviza? Nun aju né mugghieri né figghi...

BRIGADIERE -  Povero diavolo... (Impietosito)

DON NUNZIU -  Poviru diavulu? Poviru Cristu! Mi misi 'ncruci ssu cani! Comunque, ju vogghiu vidiri lu patruni di lu cani! Pirchì nun l'arreata, brigateri?

BRIGADIERE -  Mi dicissi di cu' è lu cani che l'ha mozzicato e vediamo cosa possiamo fare.

DON NUNZIU -  Si nun mi paga li danni lu metti dintra, brigateri! O havi sordi o nun havi! Nun mi 'nteressa nenti! Iddu pirchì lassa lu cani accussì: sciolto!

BRIGADIERE -  Ma me lo dica chi è il proprietario di questo benedetto cane!

SCENA  II

(Don Nunziu; il brigadiere e Peppi)

(Bussano alla porta)

DON NUNZIU -  Avanti! (Entra un signore dalle spalle curve, mal vestito. Si chiama Peppi)

PEPPI -  Don Nunziu! Don Nunziu! (Scoprendosi il capo rispettoso)

DON NUNZIU -  Ecco dov'è il padrone del cane!

PEPPI - (Preoccupatissimo) Sì! Sì! Ju sugnu lu patruni di Giulietta!

BRIGADIERE -  Caspita! E' femmina la cana!

PEPPI -  La cani ormai è attaccata, nun pò fari chiù nenti! Oh, comu sugnu dispiaciutu! (Parla velocemente e sempre con lo stesso tono) Oh, comu sugnu dispiaciutu! La genti mi cuntau lu fattu e ju attaccaiu la cani e curriju subitu cà, don Nunziu! Matri mia, com'è cumminatu! Mi cunsumaiu! Mi cunsumaiu! (Inginocchiandosi ai piedi di don Nunziu) Brigateri, nun fu curpa mia, si sciugghìu e mi scappau la disgraziata! Chi pozzu fari? Don Nunziu, mi dici chiddu c’haiu a fari ca fazzu, mi dici  chiddu c’haju a fari...

DON NUNZIU -  Basta! Zittiti! Pi piaciri zittiti! Quanti paroli hai arruzzulatu nta un minutu secunnu!

PEPPI -  Pi piaciri, don Nunziu, nun si pigghia coliri! Quantu sugnu dispiaciutu! Quannu lu 'ntisi diri...

DON NUNZIU -  T'aju dittu basta! Basta ca mi facisti veniri la cunfusioni!

PEPPI -  Basta, nun parru chiù, don Nunziu, brigateri, scusatimi, sugnu 'ncolaratu! Sapiti...

DON NUNZIU -  (Alzando la voce) Arreri attaccau la machinetta! Bastaaa!

PEPPI -  Basta...sì...basta...basta...

DON NUNZIU -  Susiti di 'nginucchiuni ca ju nun sugnu santu! (E rivolto al brigadiere) Chi si pò fari cc'un poviru disgraziatu di chistu? Nun puteva essiri lu cani d'un baruni, d'un onorevoli... m'avissi sistimatu a vita!

PEPPI -  Sapi...don Nunziu...sugnu dispiaciutu...

DON NUNZIU -  Arreri 'ncuminciau! Nun sapi fari autru ca diri com'è dispiaciutu. Lu veru dispiaciutu sugnu ju! Zittiti finu a quannu nun ti lu dicu ju!

BRIGADIERE -  Inoltreremo la querela, la denuncia, e poi si farà la causa. Lei venga in caserma che le faccio il verbale perché ha lasciato il cane libero e senza mussinu! (Rivolto a Peppi).

PEPPI -  Bedda matri! Mi voli cunsumari? Brigateri! Madonna Addulurata! San Ciusippuzzu! Chi mi voli fari? Sugnu rovinatu! (Allarmato)

DON NUNZIU -  Brigateri, aspittassi un minutu, pi piaciri. (Pausa) Cà stamu complicannu li cosi! La cani si sciugghìu sula. Nun è curpa sua! Ora ni mittemu d'accordu...nun complicamu li cosi. Arritiru la denuncia e lei abbrucia ssu verbali, ssi cartazzi ca scrissi!

BRIGADIERE -  Ormai non posso. La faccenda è diffusa nel paese, non posso. (Tira il foglio dalla macchina da scrivere e posa tutto dentro la valigetta)

DON NUNZIU -  Tutti cosi si ponnu fari quannu unu voli... Brigateri, semu tutti d'accordu...nun successi nenti! Cancillassi tutti cosi! Brigateri nun si lassa priari! Sta facennu un'opira di beni, ci l'assicuru ju, nun succedi nenti! La pena mi la chianciu ju! Chi situazioni!

BRIGADIERE -  E va bene, però direte che vi siete messi d'accordo senza aver fatto denuncia. (Si alza per andarsene) Auguri di presta guarigione!

DON NUNZIU -  Aspittassi, brigateri, un bicchirinu si lu pigghia? Si ni va senza mancu darimi lu tempu...tanticchia di marsala all'ovu...

BRIGADIERE -  No, grazie, sono astemio. Senza complimenti.

DON NUNZIU -  E allura si ni va? Lu ringraziu di cori. Grazie assai!

BRIGADIERE -  Vi saluto. Buongiorno! (Uscendo)

PEPPI -  Ci vasu li mani, brigateri!

DON NUNZIU -  Nuovamenti grazie, brigateri! E ora comu ni mittemu nuautri? (Rivolto a Peppi che tiene gli occhi abbassati) Chi cosa ci pozzu fari a chistu di cà? Pi junta vosi cunvinciri lu brigateri, sinnò ti rovinava chiddu!

PEPPI -  Don Nunziu, ju dinari nun aju sinnò ci li dassi! Ma mi dici chi pozzu fari ca fazzu! Sugnu...

DON NUNZIU -  ...dispiaciutu!

PEPPI -  Esattamenti!

DON NUNZIU -  Complimenti! Dimmi 'na cosa: unni travagghi?

PEPPI -  Vaiu facennu qualchi jurnatedda, ma pochi cosi, don Nunziu, comu si nun travagghiassi!

DON NUNZIU -  Allura facemu 'na cosa: ci voi veniri a travagghiari nta la me proprietà?

PEPPI -  Comu dici vossia, don Nunziu!

DON NUNZIU -  Ci su’ alivi, aranci, mennuli, tutti li frutti! Ti pò fari lu jardineddu e tuttu chiddu chi guadagni vinnennu la roba, mità è tua e mità è mia. Si’ d'accordu?

PEPPI -  Sì! Mità è sua e mità è mia! Mità l'unu!

DON NUNZIU -  Però, mentri nun mi pozzu riminari, ogni jornu hai a viniri cà: mi fai la spisa; mi spidugghi qualchi survizu e poi ti ni vai 'ncampagna.

PEPPI -  Va beni, don Nunziu! A disposizioni!

DON NUNZIU -  O megghiu, facemu 'na cosa: si vua, la sira ti veni a curcari cà; accussì mi teni sempri aggiornatu di la campagna e la sira manci cu mia. (Bonariamente) La spisa chi facemu, mità è tua e mità è mia. Pi curcariti cà, c'è lu littinu...

PEPPI -  Mità è sua e mità è miu...

DON NUNZIU -  No! Ognunu si curca nta lu so lettu! Va beni accussì? Si’ cuntentu? Ju ti dugnu lu travagghiu, li ferri, la casa pi starici e campamu tutti dui. Però ricordati 'na cosa: la porta è aperta per chi porta. Chi non porta parte!

PEPPI -  (Ha frainteso) Ju la porta la chiuju sempri, la chiuju sempri, la chiuju! Lu Signuri ci l'havi a renniri tutta saluti, don Nunziu! Saluti e cent'anni di vita! M'havi a cridiri, ora sugnu chiù cuntentu! E...Giulietta?

DON NUNZIU -  Cu' è Giulietta?

PEPPI -  La me cani, don Nunziu...

DON NUNZIU -  No! chidda mai! Portala unni voi basta ca nun veni davanti a mia! Ora puru chista ci voli!

PEPPI -  Povira Giulietta, povira Giulietta, n'avemu a spartiri...la portu 'ncampagna e fa la guardia?

DON NUNZIU -  No! Mancu ddà! Caspita! Ora voi troppu! (Poi si convince) Vaccinata è? (L'altro fa cenno di sì) E va beni. 'Ncampagna poi teniri tuttu chiddu ca voi, basta ca nun mi la fai vidiri! Forza! Va pigghiti tutta la biancheria e veni cà!

PEPPI -  Va beni, don Nunziu! Cu lu so permissu, don Nunziu! Staiu vinennu, don Nunziu! (Esce)

DON NUNZIU -  (Scuotendo il capo) Poviru disgraziatu, chi mi tocca fari. Mah! Almenu guadagna qualchi cosa e nun fa perdiri la me proprietà! (Bussano alla porta) Avanti! La porta è aperta! Cu' è?

SCENA  III

(Don Nunziu e donna Biniditta)

DONNA BINIDITTA -  Ju sugnu, donna Biniditta. (Entra una donna di mezza età con portamento altero; cappellino in testa e borsetta al braccio)

DON NUNZIU -  Oh! Assai avìa!

DONNA BINIDITTA -  Seppi comu fu lu fattu e sono venuta a farti visita. Comu fu lu fattu?

DON NUNZIU -  Si dicisti ca lu sapisti comu fu lu fattu, è inutili ca lu ripetu!

DONNA BINIDITTA -  Ragiuni hai. E' ca quannu viju a tia mi mpappinu tutta, mancu capisciu nzoccu dicu. Comu ti la senti la jamma? (Sedendosi)

DON NUNZIU - Nun mi scantu di la jamma nsè stessa. Mi scantu ca lu cani puteva essiri arraggiatu.

DONNA BINIDITTA -  Diu vidi e pruvvidi. Si tu avissi statu maritatu la spisa l'avissi fatta to mugghieri...(Sospirando)

DON NUNZIU -  E lu muzzicuni l'avissi scippatu puru me mugghieri...

DONNA BINIDITTA -  Hai vistu ca lu capisti? Ju puru centu muzzicuna scippassi pi tia, Nunziettu miu! Pirchì nun lu voi capiri?

DON NUNZIU -  Allura mettiti fora e ti fai muzzicari di tutti li cani chi passanu, si propriu hai ssu piaciri...

DONNA BINIDITTA -  Quantu si’ ngratu! (Avvicinandosi a lui) Ma pirchì nun ni voi sapiri nenti di mia e mi tratti d'accussì?

DON NUNZIU -  Tu nun si’ la fimmina pi mia. Ti l'aju dittu sempri. Nun m'ispiri. Tu poi continuari a viniri cà, ma sappi ca nun ci nesci nenti. Chi voi ditti minzogni? E macari ca mi piacissi, nun ti putissi campari. Sei troppu esigenti.

DONNA BINIDITTA -  Minzogni nun ni vogghiu ditti ma havi anni ca ti vegnu d'appressu e ancora ssa testa nun ti la voi arrimuddari! Chista è l'urtima vota ca ti lu dicu!

DON NUNZIU -  Menu mali...

DONNA BINIDITTA -  Sì ma nun vincerai tu. (Accendendo il tono) Sappi c'aju rifiutatu beddi partiti pi tia e lu ciuri di la me vita! (Don Nunziu fa segni di incredulità) A stu minutu ti muzzicassi puru l'autra jamma!

DON NUNZIU -  Statti arrassu! (Preoccupato) Tu si’ chiù periculusa di dda cani! (Bussano alla porta).

SCENA  IV

(Don Nunziu, Biniditta, l'avvocato, Peppi e Mariedda)

DON NUNZIU -  Avanti! Cù è?

AVVOCATO  -  ju sugnu, vostru cumpari! (Entrando) Bongiorno a tutti. (Con un leggero inchino) Oh come vi siete ridotto, caro compare! (Stringendo la mano prima a donna Biniditta e poi a don Nunziu) Come un cannavazzo! Lei permette...? (Rivolto a donna Biniditta)

DON NUNZIU -  Sé, sé, sfuttitimi, cumpari, sfuttitimi! Ju nun mi pozzu mancu riminari. Pigghiativi la seggia e v'assittati. (Donna Biniditta si alza)

DONNA BINIDITTA -  La me visita è finuta. (Con un leggero sorriso) Tanti auguri di guarigioni. Bongiorno, avvocato. Arrivederci Nunziu.

DON NUNZIU -  Si nun voi stari chiù...(Porgendole la mano)

AVVOCATO  -  Ossequi, donna Biniditta. (La donna esce)

DON NUNZIU -  Comu siti attillatu oggi! Pariti un judici, autru chi avvocatu!

AVVOCATO  -  Chi lo sa se un giorno non ci diventerò giudice! Chiuttostu, comu finiu? Vi mittistivu d'accordu cu lu patruni di lu cani?

DON NUNZIU -  Sé!

AVVOCATO  -  Quantu vi facistivu dari?

DON NUNZIU -  Mancu na lira. Nun havi sordi. Ci fussi cu li dessi a iddu!

AVVOCATO  -  Ma cu' è lu patruni di stu cani?

DON NUNZIU -  Peppi Frascazza! (l'avvocato fa un gesto di commiserazione) Comunqui mi vinni l'idea di fallu travagghiari ncampagna ni mia e ni spartemu lu guadagnu. Ci fici sta proposta e l'accittau. Poi, sulu è iddu, sulu sugnu ju e ci dissi di venirisinni a stari cà, accussì mi servi mentri nunmi pozzu riminari. Si m'avissi datu li dinari, c'avissi cunchiudutu? A iddu l'avissi cunsumatu e ju nun avissi arriccutu.

AVVOCATO  -  Già, megghiu d'accussì.

DON NUNZIU -  E c'avia a fari? La virità è ca sugnu sulu e pi junta mi succedinu tutti li cosi di stu munnu. Cumpari, vui siti maritatu, aviti li figghi...ju nveci no. Quann'era picciottu mi piacìa essiri libiru e ora sugnu sulu ccà comu un disgraziatu.

AVVOCATO  -  Aviti a donna Biniditta, cumpari, maritativilla e vi sistimati!

DON NUNZIU -  No, no, cumpari. Megghiu stari sulu ca stari cu idda. La conusciu bona. Nun è carattiri pi mia.

AVVOCATO  -  Ma qualcunu ca vi voli beni e vi sta vicinu ci voli, è nautra cosa. Ormai siti grannuzzu...

DON NUNZIU -  Sì, lu sacciu, ho sbagliato, caru cumpari. E' veru chiddu chi diciti vui, ma ormai nun pozzu fari chiù nenti. Gli anni! Gli anni sono passati. Si ni jeru! (Pausa)

AVVOCATO  -  A propositu, vostru frati lu Cavaleri Attanasiu chi dici? Sempri lu stissu è?

DON NUNZIU -  Nca comu havi a essiri! Iddu è cavaleri e si teni lu so cavaliratu. Cu me frati Gilormu havi cinc'anni ca nun ni parramu. Ma vui lu sapiti, ju quannu lu viju lu salutu sempri, puru ca iddu nun m'arrispunni mai: è lu me stissu sangu! Ah, si ci fussiru me matri e me patri vivi, quanti coliri si pigghiassiru! S'avissi avutu n'autru tettu ci avissi datu puru sta casa, basta ca n'avissimu stati n-paci. La spartenza fu fatta giusta e nun la fici ju, la ficiru li ncignera.

AVVOCATO  -  E chi vuliti fari, si convinci di sta manera...

DON NUNZIU -  Ora è chinu di debiti. Si ni va a jucari. A picca a picca s'ha vinnutu tutti cosi. La furtuna so' è c'havi na cammarera ch'è comu na figghia santa. Ha crisciutu n-casa sua di picciridda, era orfanedda, e quant'havi ca a me frati ci murìu la mugghieri, nun l'ha lassatu mancu un minutu e nun calcula nenti. Mariedda, si chiama. E nun la paga. Comu l'havi a pagari? Anzi, vui nun ci criditi, qualchi vota idda si n'ha jutu puru a lavari scali e cu chiddu ca ci hannu datu ha sustinutu qualchi spisa pi me frati. Tanta è affiziunata a iddu ca mancu si lu merita. Nun poi sapiri quantu mi fannu pena tutti dui. Me frati è na vergogna! Fuma comu un pazzu, fuma e vivi liquori e di dintra è tuttu fradiciu. Si resta sulu, mori. (Si ode la voce di Peppi)

PEPPI -  Don Nunziu! Don Nunziu!

DON NUNZIU -  Oh! Trasi, Peppi!

PEPPI -  (Entra trascinandosi un valigione) Don Nunziu, fici di cursa e sugnu cà! Ssa benedica, avvocatu, ssa benedica!

AVVOCATO  -  Ti salutu, Peppi.

DON NUNZIU -  Posa stu valigiuni e ascuta a mia: dda intra c'è 'na buttigghia di Marsala, nta la cucina; pigghi tri bicchera e porta tutti cosi cà, ca vivemu. Ddà è la cucina. (Indicando la porta)

PEPPI -  Subitu, don Nunziu, comu dici vossia!

DON NUNZIU -  Ogni cosa è opira di carità...

AVVOCATO  -  Certu, certu, cumpari Nunziu, chi vuliti fari...(Si ode un leggero guaito come se fosse vicino la porta, dove Peppi ha posato il valigione)

DON NUNZIU -  Aju l'impressioni ca unni sugnu sugnu sentu cani! Tantu è lu trauma di ssu muzzicuni ca pigghiaiu nta la jamma!

AVVOCATO  -  Ma veramenti puru a mia parsi di sentire un cane! (I due si guardano attoniti)

DON NUNZIU -  Bah! Veru? (Il loro sguardo si posa sul valigione che si scuote un po') Peppi! Peppi! A tia Peppi! (Si ripete il leggero guaito. Accorre Peppi con il vino e i bicchieri)

PEPPI -  Subitu, don Nunziu, subitu!

DON NUNZIU -  Dimmi 'na cosa: unn'è ca lassasti la cani?

PEPPI -  (Imbarazzato guarda il valigione, poi si fa coraggio) Nun ebbi lu curaggiu... di... lassalla sula... a Giulietta...è 'ncinta...

DON NUNZIU -  E come ti sei permesso? Comu l'hai ssu curaggiu di purtarimilla ccà intra? Pirchì nun la purtavi nta l'ostetrica, allura? (Visibilmente adirato) Talìa ch'è bella chista! Vai pi fari beni!

PEPPI -  Don Nunziu, pi carità! Comu sugnu dispiaciutu! Pi carità! Nun ci la fazzu vidiri! Ora mi la portu 'ncampagna! Povira Giulietta!

DON NUNZIU -  Provvisoriu nescila di ddocu, sinnò mori asfissiata, cretino! Attaccala fora, però! Nun mi la fari vidiri sinnò l'ammazzu! (Peppi esce) Chi razza di cosi! (Rivolto all'avvocato) Povira Giulietta, povira Giulietta e pigghia a muzzicuna la genti! Quannu ci pensu m'ammoddanu li jammi.

(Intanto qualcuno chiama all'ingresso: è Mariedda, l'inserviente del cavaliere Girolamo Attanasio, fratello di don Nunziu)

MARIEDDA  -  Don Nunziu! (Entrando)

DON NUNZIU -  Cu' è? Avanti! Oh, tu si', Mariedda!

MARIEDDA  -  (Con tono mesto) Don Nunziu, mi manna so frati...

DON NUNZIU -  (Stupito) Me frati?

MARIEDDA  -  Si'. E voli ca ci va a casa sua, subitu!

DON NUNZIU -  Comu! Perciò! Nun m'ha dignatu mancu d'un salutu, nun m'ha mannatu a chiamari mai e mi voli giustu giustu ora ca nun pozzu caminari! Dicci ca veni iddu si voli parrari cu mia! (E rivolto all'avvocato) E' giustu cumpari?

AVVOCATO  -  Giustu.

MARIEDDA  -  Lu cavaleri sta mali e vi voli ddà! (Asciugandosi qualche lacrima)

DON NUNZIU -  E chi havi?

MARIEDDA  -  Ci pigghiau 'na paralisi. E d'assira a ora respira cu affannu! Vinni lu dutturi e dissi ca nun c'è nenti di fari, c'havi l'uri cuntati. (Pausa) C'un filu di vuci mi dissi di chiamari a vossia, don Nunziu.

DON NUNZIU -  Vegnu! Vegnu subitu! Ora mi fazzu accumpagnari e vegnu! Madonna Santissima! (Addolorato si rivolge a Mariedda) Vattinni, vattinni tu! Nun lu lassari sulu, và!

(Termina il primo atto)

ATTO SECONDO

SCENA  I

(Don Nunziu, l'avvocato e Mariedda)

(Don Nunziu, ancora zoppicante, passeggia nella stanza di casa sua sostenuto da un bastone)

DON NUNZIU -  Almenu avissi lassatu qualchi cosa pi pagarisi lu funerali! Sulu debiti! La casa... la casa si deve vendere p'attuppari tutti li purtusa! E vidi c'havi a succediri ddocu! Tanti cani attornu a un pezzu di lardu! (Un colpo alla porta lo distoglie da questi pensieri) Cu' è?

AVVOCATO  -  Vostru cumpari.

DON NUNZIU -  (Andando ad aprire) Oh, trasiti, cumpari, trasiti. L'aspittava veramenti la vostra visita. (L'avvocato lo bacia)

AVVOCATO  -  Ju m'arricampaiu ora di Milanu e me mugghieri mi detti la mala nutizia. Vi fazzu li condoglianzi. Comu siti? E la jamma comu l'aviti?

DON NUNZIU -  Eh! Ora mi sta passannu, a picca a picca mi vaiu muvennu. Assittativi. (I due si siedono)

AVVOCATO  -  Quannu vi vitti vostru frati, chi vi dissi? E comu finìu cu tutti cosi? La cammarera, li debiti...

DON NUNZIU -  Quannu mi vitti me frati si misi a chianciri. Mi vulìa abbrazzari di nta lu lettu e nun potti. Lu calmai. Ci dissi di stari calmu. Era agitatu. M'arrivau a diri pochi cosi: mi dissi di pirdunallu, mi dissi c'avìa statu un disgraziatu...poi mi dissi: “Ti raccumannu a Mariedda, stai attentu pi Mariedda...trattala comu 'na figghia, portatilla a to casa...pirdunami...” e nun parrau chiù. (Pausa) E ora l'aju cà a Mariedda, ma a lavari scali nun ci la fazzu jiri chiù. Campamu cu la campagna e cu dda pinsiunedda chi aju, si ci basta...(sottovoce) Povira criatura nun ha fattu autru chi chianciri. Ddà intra è...

AVVOCATO  -  Chi situazioni! Comunqui è puru bonu pi vui. A chi stavati sulu...ora siti 'ncumpagnia e sirvutu pi junta! Ogni mali nun veni pi nociri, curaggiu!

DON NUNZIU -  Certu, megghiu chi stari sulu ma comu putemu campari? Li spisi ci su': luci, telefunu...Avemu a campari tri pirsuni cu la sula pinsioni mia e cu chiddu chi duna la campagna, per ora. Vulìa fari qualchi bonifica n-campagna ma 'ntantu mi v'arriva di pagari un pitazzu di INPS pi contributi versati...jurnati c'aju datu a chistu e a chiddu pi coltivari lu tirrenu e ora aju a pagari 1.600.000 liri! Chista nun ci vulìa!

AVVOCATO  -  Cumpari, si vi servunu soldi putiti parrari...

DON NUNZIU -  E no, grazie, la bonifica la fazzu nautra vota, grazie.

AVVOCATO  -  E li debiti di vostru frati?

DON NUNZIU -  Ci l'aju dittu a cu ha vinutu: s'avanzati soldi facitimi vidiri li ricivuti e aspittati nautra tanticchia pirchì staiu circannu di vinniri la casa di me frati. E chi pozzu fari? Mariedda!

MARIEDDA  -  (Affacciandosi alla porta) Chi dici, don Nunziu? Buongiorno avvocato! (L'avvocato si inchina)

DON NUNZIU -  Nun ti siddiari, Mariedda, facci 'na tazza di cafè all'avvocato...

SCENA   II

(Don Nunziu, l'avvocato, Mariedda, Biniditta e Peppi)

(Bussano alla porta)

DON NUNZIU -  Mariedda, nun ti siddiari, prima rapi la porta. Vai, Mariedda. (Mariedda apre l'ingresso ed entra la signorina Biniditta)

DONNA BINIDITTA -  Buongiorno! (Don Nunziu fa cenni di indisposizione. L'avvocato fa per porgere la sedia)

DON NUNZIU -  Cumpari, nun vi scomodati! Mariedda, nun ti siddiari, pigghia 'na seggia e fa nautra tazza di cafè puru pi la signorina Biniditta.

DONNA BINIDITTA -  Ju nun ni vogghiu! (con voce stridula)

DON NUNZIU -  Nenti! Sparagnamu! (Mariedda ha già preso un'altra sedia e Biniditta le dà una brutta occhiata)

DONNA BINIDITTA -  Cu' su' sti pirsuni ca ti mittisti dintra? (Mariedda va a fare il caffè)

DON NUNZIU -  L'hai a scriviri nto registru?

DONNA BINIDITTA -  Sì perché mi hai detto sempre ca pirsuni dintra nun ni po teniri, pirchì nun li po campari! E ju ristai zitella pi tia, pirchì tu nun mi putìa campari e pi nun ti lassari sbattiri circannumi nautru matrimoniu chiù megghiu! (Inviperita) E di questo renderai conto sempre a me! Non fare passi sbagliati! Ssì! A mia nun mi puteva campari!

DON NUNZIU -  Campari a tia è comu si campassi un reggimentu di surdati!

DONNA BINIDITTA -  Comu si' aurusu. Talìati a lu specchiu! Mi devi dire comu stannu li cosi! (Con i pugni chiusi ai fianchi)

DON NUNZIU -  E poi ni parramu. (Calmo) Chista è chiù periculusa di la cani di Peppi (Rivolto sottovoce all'avvocato)

DONNA BINIDITTA -  Li me niputi mi l'hannu dittu sempri:”Zia, don Nunziu nun è erva pi tia!

Zia, don Nunziu nun è erva pi tia!”

DON NUNZIU -  (Ironicamente) Zia, don Nunziu nun è erva pi tia! Beddi niputi m'avissi fattu! Certu! Quannu vittiru ca li mani nta la me roba nun li pottiru mettiri...Zia, don Nunziu nun è erva pi tia! Poi ni parramu, poi ni parramu! Anzi, fattillu circari di li to niputi un matrimoniu a misura pi tia e puru pi iddi!

DONNA BINIDITTA -  Sei ingrato! (Piagnucolando) Quanto ti ho voluto bene. (Poi alza la voce improvvisamente) Quando vengo io ti porto un soffio di vitalità!

DON NUNZIU -  Cumpari, quannu veni idda porta un soffio di vitalità! Tuttu sciusciatu sugnu! Talìa comu sugnu tuttu sciusciatu! (Entra Mariedda con il caffè e sta in disparte) Pigghiativi lu cafè ca ju nun ni pozzu pigghiari. (Rivolto all'avvocato)

AVVOCATO  -  Sì, sì, grazie. Prendo il caffè e mi ritiro subito a casa.

DONNA BINIDITTA -  Bene! Ora ca ci havi la cammarera nun mi duna chiù 'mportanza! Si senti un baruni! Povero ignorante!

DON NUNZIU -  Mariedda pi mia nun è 'na cammarera!

DONNA BINIDITTA -  Una collaboratrice domestica! Vale a dire la stessa cosa! (Ironicamente) Ossia una donna di compagnia!

DON NUNZIU -  Nenti di tuttu chissu!

DONNA BINIDITTA -  Già! Vai a prendere il caffè! Vai ad aprire la porta! Vai a prendere la seggia! Fai questo, fai quell'altro... Ma quantu ti duna pi fari stu travagghiu? (Rivolta a Mariedda) Pirchì nun veni a casa mia ca guadagni lu duppiu? Puoi cominciare da domani matina.

MARIEDDA  -  No, signorina, nun sugnu 'nteressata!

DONNA BINIDITTA -  Vidi comu l'havi ammaistrata!

DON NUNZIU -  Mariedda nun ci fari casu, lassala parrari ch'è muzzicata d’i cattubuli! (Mariedda mortificata se ne va nell'altra stanza)

DONNA BINIDITTA -  Ah sì? Allura si capisci com'è lu fattu! A mia nun mi veni a circari chiù! Ora c'è carni giovani!

DON NUNZIU -  Veramenti si' stata sempri tu a circari a mia e poi, poi ti proibisciu di parrari accussì! A Mariedda nun la vogghiu offisa!

DONNA BINIDITTA -  Chi fa, nun ti trasi chiù la quasetta? Ma nun ti la passi liscia! (Si avvicina con un fare minaccioso a don Nunziu. L'avvocato si alza)

AVVOCATO  -  Ma signorina, si calmi, non c'è bisogno di fare così...

DONNA BINIDITTA -  Lei si facissi l'affari so'!

AVVOCATO  -  Va bene, ma si figuri! Facevo per dire...

DON NUNZIU -  Nun ci dati cuntu, cumpari, ju ci sugnu abituatu a sti scenati. Mi dispiaci pi vui.

DONNA BINIDITTA -  E stai attentu: si sentu scrusciu, ti sparu! E sta pratica l'avemu a definiri cu lu sangu!

DON NUNZIU -  (Sempre più calmo) E' feroci. (Rivolto all'avvocato. Da fuori giunge la voce di Peppi)

PEPPI -  Don Nunziu! Don Nunziu! (Entrando) Ssa benedica, don Nunziu!  Ssa benedica, avvocatu, bacio le mani a tutti! Don Nunziu, l'alivi già su' 'nterra, detti 'na puliziatedda attornu all'arvuli, ci livaiu li fraschi, accussì veni megghiu p'accampari; purtaiu un panaru di ficudinnia...sapi...du' puma li purtaiu puru...quannu nun c'è nenti...

DON NUNZIU -  Va beni, Peppi, va beni, posa ssi panara ddà intra e t'assetti!

PEPPI -  Sapi, don Nunziu, Giulietta fici quattru cagnuledda, criatura, quantu su' beddi! E' la prima vota ca figghia, puviredda. Havi l'occhi vunchiati...

DON NUNZIU -  Aumenta la famigghia! Va beni, posa li panara e t'assetti!

DONNA BINIDITTA -  Puru lu mezzadru ti facisti? Bravu! Allura nun si' un baruni, si' un conti! (Ironicamente)

DON NUNZIU -  E tu vulissi essiri la cuntissa?

DONNA BINIDITTA -  Poveracci e ignoranti! Questa tua servitù non sa in quali mani è andata a finire! Travagghianu pi iddu e iddu fa lu signori. Signori si nasce!

DON NUNZIU -  Senti, Biniditta! (In tono severo) A mia mi poi diri tuttu chiddu ca voi, ma a Peppi e a Mariedda lassali stari. Nun ti pirmettiri chiù! E ora lassami 'npaci, va! (Alzandosi per aprire la porta)

DONNA BINIDITTA -  Mi stai mettendo alla porta! (Stizzita più che mai) Va bene! Mi ni vaiu, ma ci rivedremo presto e stai attentu pirchì tu nun ci mori nta lu lettu! (sbatte la porta e se ne va)

DON NUNZIU -  Oh, finalmenti si convinciu! Com'aju a fari? Sugnu un martiri, 'na vittima di ssa vipera! Nun mi lassa mai tanticchia 'npaci! E poi davanti a tutti mi fa sti scenati! Nun la supportu chiù! Ci detti cuntu quattru jorna, ma quann'eru chiù giovani, ma quannu vitti chi tipu era, basta chiù. Nun ci po calari!

AVVOCATO  -  Caru cumpari vui siti un santu, ju a sta ura l'avissi allavancata scali scali!

DON NUNZIU -  Sugnu 'na vittima. Nun c'è 'na cosa ca mi va bona. Pi junta, tri jorna fa, m'arrivau 'na telefonata di me cuscinu Joe d'America. (Entra Mariedda per togliere la tazza e rassettare)

AVVOCATO  -  E c'è cosa? Chi successi?

DON NUNZIU -  Successi c'arriva dumani cu l'aereu e si ferma cà 'na para di misi. Ci dissi ca muriu me frati, mi fici lu cuntu, rimanderà la vacanza, macchì! “Oh povero cusin! Allura ju purtari ciura, purtari ciura!” Comu si ca ciura nunci ni fussiru!

AVVOCATO  -  Chista è bella!

DON NUNZIU -  Nuautri cu tanticchia di miniscedda n'accuntintamu, essennuci iddu aju a fari fiùra! Carni, dolci, lasagni, pasta a forno...sapiti comu su' li miricani! E poi unni l'aju a 'nfilari? Nta na stanza dormu ju e Peppi cu du' littina; nta lu cammarinu dormi Mariedda e a me cuscinu Joe unni mi lu mettu? Nta lu sutta scala?

MARIEDDA  -  (Che ha udito il discorso) Nun si pigghia coliri, don Nunziu, cu piaciri mi ci curcu 'ncampagna!

PEPPI -  E ju, don Nunziu, puru nta lu gabinettu, oppuri mi curcu 'ncampagna. Fazzu cumpagnia a Giulietta, don Nunziu! Sapi...Quannu mi ni tornu la sira a lu paisi mi fa cummoviri la povira bestia e quannu arrivu 'ncampagna mi sata 'ncoddu e mi licca tuttu. Cu piaciri, don Nunziu, cu piaciri mi ci curcu 'ncampagna!

DON NUNZIU -  Basta, basta, nun parrari chiù! A ‘sta cani ci facemu la statua, basta ca ti zitti. Mariedda oggi facemu li pulizii straordinari. Peppi, tu ci aiuti; dai 'na sistimata a la casa ca ju accumpagnu a me cumpari finu nta la chiazza e tornu. Accussì fazzu fari tanticchia d'eserciziu a la jamma.

PEPPI -  Si ni pò jiri tranquillu, don Nunziu! Ci pensu ju!

DON NUNZIU -  (Ridendo) La dirigi tu l'orchestra? Mariedda, 'na risittatedda a la casa come si deve, nun ti siddiari, accussì facemu bona fiùra.

MARIEDDA  -  Nun si preoccupassi, don Nunziu!

AVVOCATO  -  Arrivederci e buon lavoro!

MARIEDDA  -  Ssa benedica, avvocato, grazie!

PEPPI -  Grazie assai, bona passiata, boni cosi! (Don Nunziu e l'avvocato escono lasciando soli Peppi e Mariedda)

PEPPI -  Allura, Mariedda, di unni cuminciamu?

MARIEDDA  -  Tu va pigghia un sicchiu cu l'acqua, la scupa e lu cannavazzu ca ju cuminciu a livari li seggi. (Peppi obbedisce. Mariedda comincia a capovolgere le sedie sul tavolo e fa spazio per iniziare le pulizie. Rientra Peppi, posa il secchio pieno d'acqua al centro della stanza e si appoggia al muro tenendo la scopa)

PEPPI -  Mariedda, teni la scupa...(Porgendogliela)

MARIEDDA  -  Sì, sì.

PEPPI -  Mariedda, Mariedda!

MARIEDDA  -  Chi c'è?

PEPPI -  Passu lu cannavazzu 'nterra?

MARIEDDA  -  No, prima fammi scupari. Poi ti lu dicu ju chi po fari...(Pausa)

PEPPI -  Mariedda!

MARIEDDA  -  Chi vua? Chi vua, Peppi!?

PEPPI -  Mariedda...t'aju a diri 'na cosa! T'aju a diri 'na cosa, Mariedda, sinnò scoppiu!

MARIEDDA  -  Chi c'è? Parra!

PEPPI -  Nun ni pozzu chiù,  nun ni pozzu chiù! Staiu 'mpazzennu! (Unendole mani) Quant'è ca pregu di ristari un minutu sulu cu tia! T'aju a parrari...

MARIEDDA  -  (Posa la scopa) Chi hai Peppi? Parra, parra! Sfùati, parra cu mia! (Avvicinandosi) Hai qualchi cosa?

PEPPI -  Centu n'aju cosi! Mariedda aju centu cosi cà, intra lu cori! Centu cosi! Chi cos'è lu suli dinanzi a idda? Un cirinu. E la luna? E li stiddi? Quantu stiddi nta l'occhi soi! La notti pi mia è un martoriu! Lu jornu, macari; travagghiu, pensu a idda e chiù assai travagghiu! Ma nun ni pozzu chiù!

MARIEDDA  -  (Meravigliata) Chi cos'è lu fattu?

PEPPI -  (Continuando) E si stassi un sulu jornu senza vidilla mi sintissi mali! Lu celu, lu celu chi po essiri? Un fazzulettu. Un fazzulettu po essiri ddu celu c'ogni jornu ricivi l'occhi me' chini d'amuri!

MARIEDDA  -  Cu' è sta fimmina ca t'angustia di sta manera? Dimmillu! Peppi! (Lo esorta)

PEPPI -  E' 'na cosa chiù granni di lu mari, 'na madonna ca ci dugnu 'n-silenziu li me prijeri e li me desideri. Ma idda mancu lu sapi propriu.

MARIEDDA  -  Ma cu' è, Peppi? Nun t'aju vistu mai d'accussì! (Pausa) Ma po essiri mai ca idda nun li sapi tutti sti cosi?

PEPPI -  No, nun sapi nenti e mancu vogghiu ca lu sapi. Tantu, è la stissa cosa! E nun ci lu dicu, nun ci lu dicu pi nun la turbari, staiu 'n-silenziu e basta. E ju campu di la stissa aria chi campa idda e mi vivu la stissa acqua chi si vivi stu ciuri di primavera. Stu ciuri fragili ca nun lu toccu pirchì si rumpi!

MARIEDDA  -  Peppi, fatti curaggiu, chi ni sai tu s'idda nun ha caputu nenti? Ma tu mi fai paura, Peppi nun t'aju vistu, nun t'aju mai vistu e mai 'ntisu parrari accussì!

PEPPI -  Sì, sacciu ca fazzu paura. E pi stu motivu nun vulissi parrari mai. Ma certi voti mi sentu scuppiari e si nun parru moru! (Muove qualche passo con gli occhi rivolti al cielo) Lu Signuri sulu sapi chiddu chi ci aju cà intra lu pettu. Mi sentu 'mpazziri! (Ma così dicendo inciampa nel secchio e cade disteso per terra. Mariedda accorre)

MARIEDDA  -  Madonna mia!

PEPPI -  Ahi! Ahi! Ahi! Li rini mi rumpiju! Li me spaddi! (Mariedda lo aiuta ad alzarsi e lo fa sedere su una sedia)

MARIEDDA  -  Ti struppiasti?

PEPPI -  No, no, nenti mi fici. Ahi! Li dinocchia! Talìa s'aju qualchi cosa rutta! Madunnuzza mia, chi caduta!

MARIEDDA  -  Nenti è! Nenti hai! (Dopo avergli toccato le braccia e le gambe)

SCENA   III

(Mariedda, Peppi, don Nunziu e la voce di Biniditta)

(Intanto si odono i passi di don Nunziu che ritorna)

DON NUNZIU -  Mannaggia! Propriu ora s'avìa a mettiri a chioviri! E comu finìu? Assittati stati? Chi successi?

MARIEDDA  -  Truppicau nta lu sicchiu e si stinnicchiau 'nterra comu un saccu di patati! (Sorridendo)

DON NUNZIU -  (Serio e preoccupato) Nun è ca ti facisti cosa? Fammi vidiri! Sùsiti!

PEPPI -  No, don Nunziu, nenti mi fici! Sugnu...sulu tanticchia ammaccateddu. So cumpari l'avvocatu l'accumpagnau? Ju mancu ci badaiu, sugnu sbadatu, don Nunziu, vossìa cu la jamma d'accussì...l'accumpagnava ju!

DON NUNZIU -  Zittiti! Zittiti! Anzi, chiuttostu: Peppi, ni scurdammu di darici quattru alivi bianchi a me cumpari! Nun ti siddiari, pigghiani 'na junta e ci li porti a casa appena nun chiovi chiù. Iddu è sempri gentili cu nuautri e poi amicu unu sulu n'aju: sulu iddu. Pigghiati lu paraccu!

PEPPI -  Va beni, ora ci li priparu e poi ci li portu.

DON NUNZIU -  Su' nta la brunìa. Mariedda, pigghiaccilli tu.

PEPPI -  No! No! Li pigghiu ju! (Esce dalla stanza. Mariedda si rimette al lavoro. Don Nunziu la guarda più volte come se volesse chiederle qualcosa ma l'inserviente gli voltale spalle timidamente)

DON NUNZIU - Mariedda! (Con tono dolce)

MARIEDDA  -  Chi dici, don Nunziu?

DON NUNZIU -  Successi qualchi cosa mentri ju nun c'eru?

MARIEDDA  -  No, nenti successi.

DON NUNZIU -  Mariedda, ju ti leggiu nta l'occhi, tu hai qualchi cosa, dimmillu! (Avvicinandosi all'inserviente. Mariedda posa la scopa e si siede)

MARIEDDA  -  Sugnu addulurata pi Peppi.

DON NUNZIU -  Pirchì? Pirchì cadìu?

MARIEDDA  -  No. Poviru criaturi cu' sapi 'nzocchi havi di dintra e nun parra mai e soffri 'n-silenziu.

DON NUNZIU -  Chi po aviri? Tu chi cosa hai nutatu?

MARIEDDA  -  Aju nutatu c'havi 'na forza d'animu e un rispettu pi li pirsuni fora di lu normali.

DON NUNZIU -  T'ha dittu qualchi cosa?

MARIEDDA  -  E la so forza è propriu chissa: m'ha dittu chiddu chi havi ma nun mi dici assolutamenti pi cu soffri. Ma ju ci lu leggiu nta l'occhi! Ci havi qualchi cosa di dintra pi curpa mia ma nun lu dici, nun lu dici pirchì mi rispetta e rispittannu a mia rispetta puru a vossia, don Nunziu. Iddu parra cu mia ma nun parra di mia o almenu chissu vulissi fari a capiri. Ma nun è accussì!

DON NUNZIU -  Ho capito... capiju tutti cosi. Poviru Peppi...

MARIEDDA  -  Oji è la prima vota chi capita di ristari suli e nun po 'mmaginari quanti cosi dissi. Dissi ca stava scuppiannu, ca stava 'mpazzennu p'un ciuri di primavera. Ma nun dissi cu' era stu ciuri. (Sottovoce) Chi sapi iddu ca stu ciuri è chinu di spini... Taliava 'n-celu comu si spirassi qualchi cosa di lu celu, taliava 'n-celu, truppicau nta lu sicchiu e ddocu s'allavancau 'nterra.

DON NUNZIU -  Poviru Peppi... Ju chi sapìa tutti sti cosi...? (Improvvisamente da fuori giungono delle grida femminili. E' la signorina Biniditta che, ferma sulla strada, impreca contro don Nunziu)

DONNA BINIDITTA -  Pezzu di cosa ‘nutila! Affacciati! Fatti vidiri quantu si' beddu!

DON NUNZIU -  Oh! Ci ripinsau! È la rabbia ca ci fa fari sti cosi. Havi sti colpi di testa.

DONNA BINIDITTA -  Don Nunziu! Affacciati! Fatti vidiri di lu vicinatu cu la servitù! Lu conti Attanasio! Affacciati ca ti fazzu divintari comu un cannavazzu pi lavari la casa! (Don Nunziu sta per affacciarsi ma Mariedda lo trattiene)

MARIEDDA  -  No, nun s'affacciassi! Nun s'affacciassi ca chissa ci spara! (Terrorizzata)

DON NUNZIU -  S'ju scinnu ci dugnu 'na panzata di corpi...

MARIEDDA  -  ‘A lassa stari, s'idda arragiunassi nun facissi sti cosi! Nun si metti a paru liveddu d'idda!

DON NUNZIU -  Maria Santa ca scinnu e l'ammazzu!

MARIEDDA  -  No! Don Nunziu! ‘A lassa gridari! Quannu si siddìa si ni va! (Trattenendolo)

DONNA BINIDITTA -  Chi fai ti scanti, Nunzietto? Affaccia ca ti dugnu il cioccolatto!

(Termina il secondo atto)

ATTO  TERZO

SCENA   I

(Mister Joe, don Nunziu, Mariedda e Peppi)

(Casa Attanasio. Sdraiato comodamente su una poltrona, Mister Joe, il cugino di don Nunziu, russa. Intanto rientrano da fare compere, don Nunziu, ancora zoppicante, e Mariedda con una borsa in mano)

DON NUNZIU -  Oh! Talialu di profilu! (Indicando il cugino. Mariedda guarda mister Joe). Talialu bonu! Chi faccia di cambiali 'n-protesta! Chi pezzu di valuri! Lu purtassi a lu museu! Almenu avissi vinutu cu 'na borsa china di dollari comu fannu tutti li miricani! Macchì! Chistu niscìu fora razza! Nun è sfrazzusu! Mancu purtau 'na scagghia! E si cumporta ca pari ca truvau l'America ccà. L'America ddà è, caro cugino, no ccà! (Mariedda posa la borsa. Don Nunziu si toglie il cappello). E diri ca si fa chiamari mister Joe! D'oggi in poi, Mariedda, lo chiamerai “Zu Joe”! Te lo ordino!

MARIEDDA  -  Va beni, don Nunziu! Ma chi facemu, lu sduvigghiamu?

DON NUNZIU -  Megghiu si dormi, almenu nun dici fissarii! (Pausa) Ma ju stu trummuni nun lu pozzu sentiri, però!

MARIEDDA  -  Facemu rumuri?

DON NUNZIU -  Chiù rumuri di chiddu c'avemu fattu! E' surdu comu 'na campana! Ci voli la pruvula! E macari di jornu quasi quasi lu pozzu suppurtari ma la notti pi mia è un martoriu, 'na guttèra a lu capizzu! A propositu di guttèra...Mariedda!

MARIEDDA  -  Parrassi, don Nunziu!

DON NUNZIU -  Pigghia un bocali cu l'acqua!

MARIEDDA  -  Havi siti?

DON NUNZIU -  No, no! Pigghia lu bocali cu l'acqua, ascuta a mia! (Mariedda obbedisce) Ora ti fazzu vidiri ju si dormi ancora! Ti ni dassi una! (Agitando il bastone davanti la faccia di mister Joe. Intanto viene Mariedda con il boccale) Ascutami, Mariedda: mettiti darreri la poltrona e ci fai culari qualchi guccia d'acqua supra lu nasu!

MARIEDDA  -  Ma...don Nunziu! (Imbarazzata)

DON NUNZIU -  Tu fai 'nzocchi ti dicu ju! Appena si sduvigghia vai a pusari arreri lu bocali ddà intra! (Mariedda si rassegna e piano piano fa cadere l'acqua a goccia sul naso di mister Joe in attesa che si svegli) Forza! Chiù assai! (Mariedda esita. Silenzio. Ma improvvisamente entra Peppi. Mariedda, colta di sorpresa, si scuote lasciando cadere tutta l'acqua addosso a mister Joe. Si crea uno stato di confusione. Mister Joe si sveglia)

MISTER JOE -  (Con accento americano) Bedda matri! Chi cadiri acqua? Comu sugnu vagnatu! Chi cadiri acqua?

DON NUNZIU -  No, vinu!

MARIEDDA  -  (Imbarazzata) Mister Joe...Zu Joe...

DON NUNZIU -  Statti muta, parru ju!

MISTER JOE -  Di unni cadiri tutta sta acqua?

DON NUNZIU -  C'è 'na guttera nta lu soffittu...c'è lu serbatoiu ruttu...(Mister Joe guarda in alto. Mariedda con il boccale dietro la schiena esce dalla stanza)

MISTER JOE -  Fari aggiustari, caspita! (Indispettito)

PEPPI -  Zu Joe! Zu Joe! (tirando un fazzoletto rosso dalla tasca)

MISTER JOE -  Togliere! Togliere! Sciò! Leva fazzulettu lordu! (Prende il suo dalla tasca e se lo passa attorno al collo, si sbottona la camicia e si asciuga sul petto e dietro la schiena) Purtasti ficudinnia? Ju diri di purtari ficudinnia! (Rivolto ancora a Peppi)

DON NUNZIU -  Nun ci dari cuntu, Peppi! Nun ci dari cuntu ca a iddu li ficudinnia ci fannu dannu.

MISTER JOE -  A mia nun fari dannu ficudinnia!

DON NUNZIU -  Già! A tia nun fari dannu ficudinnia! Ti ricordi quannu attuppasti?

MISTER JOE -  Ju mai aviri attuppatu cu ficudinnia! (Asciugandosi ancora)

DON NUNZIU -  (Rivolto a Peppi) Ora ci lu fazzu ricurdari ju. Ascuta, Peppi. Quann'era carusu, prima di jirisinni in America, me cuscinu Joe viaggiava cu mia a pedi d'un paisi all'autru a vinniri mennuli. Ti l'aju a cuntari chista, sentimi, Peppi! (Sedendosi) Un jornu, caminannu caminannu, a latu di la ferrovia c'eranu tanti pedi di ficudinnia. Ogni tantu si firmava, cugghieva, munnava e manciava e ju lu tirava: “Camina!” Facìa nautri centu passi, si firmava, cugghieva, munnava e manciava...

PEPPI -  (Sembra divertito) Cugghieva e manciava...

DON NUNZIU -  Un beddu minutu ci vinni di jiri di corpu. Si leva lu saccu di 'n-coddu, s'avvicina nta 'na macchia di rivetti e si metti in posizioni di lanciu. Cridimi Peppi...

PEPPI -  Parrassi, parrassi, don Nunziu! (ridendo)

DON NUNZIU -  A via di furzati, li tempuli ci divintaru quantu du' mulinciani tunisini, l'occhi sgriddati pi fora ma nun ci fu forma di... e gridava: “Ficudinnia! Ficudinnia scellerati! Comu m'aviti cunsumati!” A stu puntu...

PEPPI -  A stu puntu chi fici, chi fici, don Nunziu? (Appoggiandosi al tavolino)

DON NUNZIU -  A stu puntu si jisau li càusi  e si misi a curriri pi lu paisi. Tempi scarsi! Chi c'eranu li duttura? Si ni turnau a la casa. Dda bonarmuzza di so matri si lu misi affacciabuccuni supra li jammi, pigghiau lu fusu pi filari la lana e a picca a picca, appunto, risulvìu lu problema. E ora iddu dici ca nun ha attuppatu mai. Ti ricordi ora? (Rivolto ironicamente al cugino) “Ficudinnia scellerati! Comu m'aviti cunsumatu!” E ora voli li ficudinnia. Nun ci n'è! Nain! Nain!

MISTER JOE -  (Adirato) Io vadi comprare sicarri in tabacchino. Venire subito. (Dirigendosi verso la porta)

DON NUNZIU -  E si nun veni è megghiu! (Sottovoce)

MISTER JOE -  Coman?

DON NUNZIU -  Stai attentu ca sciddichi nta li scali!

MISTER JOE -  Ah, yes! Bye, bye!

DON NUNZIU -  Abbaia! Abbaia ca ti passa lu tempu!

PEPPI -  Don Nunziu! Don Nunziu! (Tirando un foglio dalla tasca) Lu pustinu mi detti la bulletta di la luci!

DON NUNZIU -  Bonu! Vanteri purtau chidda di lu telefunu... E comu avemu a fari? Stu pezzu di carrubbu chi veni di l'America mancia comu un voi! O Diu mettiri 'na vota 'na manu nta la sacchetta! O Diu accattari mai 'na cosa! Caru Peppi, semu rovinati, continuannu accussì nun ci la facemu chiù. Peggiu di me frati Girolamu, bon'arma, mi stai ridducennu!

PEPPI -  Don Nunziu, ancora quantu si ferma ccà lu zu Joe?

DON NUNZIU -  E chi ni sacciu? Nun m'ha dittu chiù nenti! E tu nun sai l'ultima! Chi vidi lu bummaru? Beddu stu bummaru! Beddu stu bummaru! Tu  dari a mia pi ricordu! Vidi lu crivu pi cerniri lu frumentu, così antichi chi mi lassau me patri, beddu stu crivu! Beddu stu crivu! Ju purtari in America! Si si porta 'na cosa ci rumpu la brogna! Ora si 'mparau puru a tuccari li jammi a Mariedda!

PEPPI -  No! Don nunziu ju l'affucu!

DON NUNZIU -  Tu nun affuchi a nuddu e stai calmu! Lassamulu jiri! E' un vastasu! Avìa trent'anni ca nun lu vidìa chiù. Ci putìa diri di nun viniri? Speriamo ca si ni va prestu! A Mariedda ci dissi di nun ci dari cunfidenza ma chidda nun si la chiantau. Avìa 'na furchetta e ci l'appizzau nta li mani. Tu facci casu quannu torna lu zu Joe, havi tri purtusa cu la crusta nta li mani...

PEPPI -  Don Nunziu, s'iddu si permetti nautra vota, giuru ca lu scannu!

DON NUNZIU -  Nun ti preoccupari, ca nun la tocca chiù, stai tranquillu! Li problemi nun sunnu chissi! Li problemi su' ca nun avemu mancu 'na lira. Caru Peppi ju sugnu mortificatu pi tia e pi Mariedda. Criditimi, certi voti nun aju mancu lu curaggiu di taliarivi.

PEPPI -  Chi ci avemu fattu, don Nunziu? Chi ci avemu fattu? (Preoccupato)

DON NUNZIU -  Vuautri nun m'aviti fattu nenti. Sugnu ju ca v'aju fattu cosa! Travagghiati pi mia senza ca vi pozzu dari lu giustu ca vi tocca...ma tu Peppi, dimmi 'na cosa: pirchì ci stai ccà?

PEPPI -  Ci staiu pi vossia, don Nunziu! Don Nunziu, nun mi lu scordu mai chiddu chi fici pi mia! Stu rispettu nun mi l'ha purtatu mai nuddu! Nun si preoccupa, don Nunziu, si dinari nun havi. Cu nenti manciamu; poi vinnemu l'ogghiu, li mennuli...

DON NUNZIU -  E dimmillu ca ci stai ccà puru pi Mariedda!

PEPPI -  Ci ripetu di no, don Nunziu. Ci portu troppu rispettu puru a idda. Mancu pinsari l'havi a fari...Anzi, ci lu dimostru. Di dumani 'n-poi ju mi staiu 'ncampagna cu Giulietta, ddà c'è la casa; mi scuru ddà e ccà vegnu sulu pi purtari la roba e vidiri ogni tantu a vossia...

DON NUNZIU -  E tu facissi cuntentu chiddu chi dicisti?  Ddà fussi sulu, cà c'è Mariedda...

PEPPI -  Sé, don Nunziu, u facissi cuntentu chiddu c'aju dittu! Anzi megghiu, ci cunfessu, don Nunziu, ca nun suffrissi chiù. Mi staiu ddà e nun viju a nuddu!

DON NUNZIU -  E a Mariedda chi ci dicemu?

PEPPI -  Nenti! Mi fa lu piaciri, nun ci dici nenti di tuttu chistu a Mariedda, nun ci dici nenti! Mi ni vaiu puru ca...sè...veru...veru è...mi scusa, don Nunziu, ci lu cunfessu, la vogghiu beni comu 'na madonna! Veru è, la vogghiu beni! (Con gli occhi abbassati) Ju... (Allarga le braccia)

DON NUNZIU -  E tu nenti ci hai dittu?

PEPPI -  No! La vogghiu beni e basta. Cu' voli ca mi pigghia '-nconsiderazioni...Megghiu si mi staiu 'n-silenziu...Lu sapemu nuautri dui, don Nuziu, ju e vossia, e basta!

DON NUNZIU -  Quantu si' forti, Peppi! Ma ascuta a mia, circativi qualchi travagghiu chiù megghiu...

SCENA   II

(Don Nunziu, Peppi, Mariedda e Mister Joe)

(Entra Mariedda)

DON NUNZIU -  Mariedda ascutami puru tu.

MARIEDDA  -  Chi dici, don Nunziu?

DON NUNZIU -  Ci stava dicennu a Peppi ca nun vogghiu chiù ca faciti sta vita di privazioni pi curpa mia. Nun vogghiu! Vuautri siti troppu boni pi miritarivi sti sacrifici. La me pinsioni nun basta chiù mancu pi mia. Ju nun pozzu travagghiari chiù, ma si putissi...

MARIEDDA  -  Don Nunziu, si vossia nun mi manna ju nun lu lassu mai, puru ca mi manca lu pani. Nun si pigghia coliri, mi ni vaiu a lavari scali comu prima.

DON NUNZIU -  No! Chistu mai! Non lo permetterò mai! (Ritorna mister Joe dal tabacchino)

MISTER JOE -  Hallo! Boys!

PEPPI -  Ma chi voli diri? (Sottovoce a don Nunziu)

DON NUNZIU -  Ni sta salutannu.

PEPPI -  Ssa benedica, zu Joe!

MISTER JOE -  My beddi picciriddi! (Rivolto a Peppi e Mariedda) Vuliri veniri in America? Tu Mariedda vuliri veniri cu mia? America, grandi street, strati, grandi palazzi... (Accendendo nun sigaro)

MARIEDDA  -  Nun mi piaci.

MISTER JOE -  Allura tu, Peppi, vuliri veniri cu mia? Tu lavorare e fare cameriere, my ristorante, ancora megghiu di lavari piatti, buscari assai soldi, dollari, diventare ricco!

PEPPI -  Ju a don Nunziu nun lu lassu! Nun lu lassu a don Nunziu!

DON NUNZIU -  Ascutatilu! (Rivolto a Peppi e Mariedda) Nun ci pinsati pi mia! Santu Diu, nun mi dati stu rimorsu!

MISTER JOE -  Voi perdere molte cose. Viniti America e truvari Paradiso!

DON NUNZIU -  E tutti l'ancili su' comu a tia?

MISTER JOE -  Como?

DON NUNZIU -  Vicinu Milanu! Mariedda, nun ti siddiari, metti a vùddiri quattru patati ca sta sira li facemu a 'nzalata. (Mariedda obbedisce ed esce dalla stanza. Peppi si siede. Mister Joe e don Nunziu passeggiano per la stanza. Quando si incrociano mister Joe butta  fumo in faccia a don Nunziu) Peppi, nun ti siddiari, rapi ssa finestra quantu nesci tanticchia di fumu. Ccà c'è 'na locomotiva!

PEPPI -  Subitu, don Nunziu! (Aprendo la finestra)

SCENA   III

(Don Nunziu, Peppi, mister Joe e Biniditta)

(Bussano alla porta)

DON NUNZIU -  Avanti! (Entra la signorina Biniditta) Arreri cà è! Comu l'hai ssu curaggiu di veniri ccà dopu tuttu chiddu ca mi dicisti 'nmenzu la strata? E poi chi ti ha detto di trasiri?

DONNA BINIDITTA -  (Sfacciatamente) L'hai detto tu: avanti! E io sono entrata!

DON NUNZIU -  E ora po' nesciri! Nun approfittari di la me bontà!

DONNA BINIDITTA -  (Con tono provocatorio) Non prima di addumannariti due cose!

DON NUNZIU -  …Ca a tia nun ti 'nteressanu!

DONNA BINIDITTA -  Mi interessano e come! (Guardando mister Joe)

DON NUNZIU -  Allura cumincia subitu l'interrogatoriu e ti ni va. Anzi no! Rispunnu ju senza 'nterrogazioni. Si voi sapiri cu' è stu signori, è me cuscinu d'America ca vinni volontariamenti senza 'nvitallu ju! Si voi sapiri comu fazzu a dari a manciari a tutti sti chistiani ti rispunnu ca nun lu sacciu mancu ju. E ora sei pregata gentilmente di andartene se no ti allavanco dalle scale!

DONNA BINIDITTA -  A mia? Dillu nautra vota! A donna Biniditta tu l'allavanchi scali scali? (Don Nunziu indietreggia e Biniditta lo segue) Io ti sparo! Io ti ammazzo!

DON NUNZIU -  E fammi vidiri com'è ca spari! Forza! Fammi vidiri com'è ca m'ammazzi! Tu vai circannu comu farimi perdiri la pacenzia accussì sti ultimi quattru jorna di la me vita mi li passu 'n-galera! Veru? Ma stu piaciri nun ti lu dugnu! (Peppi s'avvicina preoccupato) Ora fammi 'na cortesia, ascuta a mia, nun ci la fazzu chiù a fari sta vita. Pò essiri mai ca cu' veni a casa mia mi fai stu 'nfernu e mi fai fari sti fiùri? Puru davanti a me cuscinu? Anzi aspetta ca ti lu prisentu: la signorina Biniditta... (Biniditta porge subito la mano a mister Joe)

MISTER JOE -  Piacere! Essere, per caso, inserviente licenziata? (Rivolto a don Nunziu) Venire con me, lavorare casa mia in America!

DONNA BINIDITTA -  (Ferita nell'onore) Io? Inserviente licenziata? Ju vi pozzu fari la patruna a tutti dui! (Con voce stridula) Ju vi pozzu fari la patruna! Ssi! Licenziata! (Visibilmente arrabbiata)

MISTER JOE -  Oh, scusi a me, signora! Io nun aviri capitu subitu. Sugnu dispiaciuto! Lei gentile signora, mi scusa, (baciandole la mano) come detto che chiamare?

DONNA BINIDITTA -  Mi chiamo Benedetta. (Lusingata) E sono signorina!

MISTER JOE -  Io avere detto a lei venire America. Venire lo stesso! Fare una gita, vacanza a New Jersey, ospite casa mia!

DONNA BINIDITTA -  Già! Mi ni vaiu in America cu ssu lòfaru! Che cafone mi sembra!

MISTER JOE -  Forse io essere cafuno...?

DON NUNZIU -  Nun è ca sbagghia! (A parte)

MISTER JOE -  Gentile signorina lei non essere venuta mai America?

DONNA BINIDITTA -  No...(cambiando tono) ma ho girato parecchio...

MISTER JOE -  Girato con l'apparecchio, allora fare una crociera! Approfitta e partire cu mia, con la nave e poi là essere pulman, bus!

DON NUNZIU -  (A parte) E macari, poi, ssa navi affunnassi...

DONNA BINIDITTA -  Questa idea è meravigliosa, mi piace ma...Io a lei non lo conosco!

MISTER JOE -  O via! Chi non conoscere me, giorno d'oggi si vede subito, vedere subito io persona affidabile! E poi cugino Nunzio; lui dare a lei garanzia!

DON NUNZIU -  E chi è frigoriferu? Senza garanzia lu stissu funziona...

DONNA BINIDITTA -  Quasi quasi mi lascio convincere. Mi piacerebbe tanto...e in effetti, cosa ne abbiamo dalla vita...Mi lasci riflettere un po' di giorni...vediamo...

DON NUNZIU -  Deciditi subitu!

MISTER JOE -  Ospite casa mia, no problem. Stare quanto vuole!

DON NUNZIU -  Bonu è, bonu è, portatilla! (Biniditta gli dà un'occhiataccia)

DONNA BINIDITTA -  Vediamo...ci devo pensare...Possibilmente verrò... (Spasimante) Anzi...guardi...senta...la invito a casa mia a cena. Saranno così contenti i miei nipoti!

DON NUNZIU -  Vacci, vacci! (Incitando mister Joe)

DONNA BINIDITTA -  Lei è chiù simpaticu di so cuscinu!

MISTER JOE -  Ah, ah! Io non credere! Allora? Decisa venire con me? Io fare vedere cose belle, pittoresche... you non dimenticare più!

DONNA BINIDITTA -  Sì, vorrei partire veramente e togliermi da questo mannarone. Non ce la faccio più! Il guaio è... come torno poi in Sicilia da sola?

DON NUNZIU -  Stai attenta nun ti pigghianu! Lu pezzu di valuri...(Biniditta non gli dà retta)

MISTER JOE -  Io accompagnare nuovamente in Sicilia e restare ancora qui! Com'è beddu stare qui in Sicilia!

DON NUNZIU -  A spisi di l'autri...

MISTER JOE -  You viaggiare! Viaggiare! Molto bello!

DON NUNZIU -  Quant'è ladiu!

MISTER JOE -  Non preoccupare, io accompagnare in Sicilia...

DON NUNZIU -  No, no! Megghiu stari in America!

MISTER JOE -  Como?

DON NUNZIU -  Statti in America ch'è megghiu! (Con tono minaccioso) St'autra maschera avemu a vidiri! (A parte) Staiu priannu ca si ni va e iddu voli turnari arreri!

MISTER JOE -  Yes, America puru bedda. Ju e you (rivolto a Biniditta) sempre viaggiare, viaggiare! (Euforico) Io portare you in Alaska!

DON NUNZIU -  (A parte) Accussì v'arrifrisca la midudda!

DONNA BINIDITTA -  In effetti sono sempre stata una viaggiatrice anche se sfortunata...

DON NUNZIU -  Sì, è stata una colomba viaggiatrice di la me casa a la so casa, una colomba, però, ca unni posa l'ali fa sempri dannu!

MISTER JOE -  Forza, lady Biniditta, decidere, essere decisi! Questa essere grande occasione per voi, lady Biniditta!

DONNA BINIDITTA -  Mi chiama lady Biniditta! (rivolta a don Nunziu compiaciuta)

PEPPI -  (A don Nunziu) Comu ci dissi, ladia?!

DONNA BINIDITTA -  Bene! Colgo la palla al balzo e buona fortuna. Andiamo a casa mia! (Prendendo mister Joe per il braccio) Addio, Nunzio, addio!

DON NUNZIU – Va, va! Va fa priari a qualchi autru! Caru cuscinu, bona l'attaccasti la scarpa!

MISTER JOE -  A più tardi! (Uscendo assieme a Biniditta)

DON NUNZIU - Va, va! Croccu di statìa! (Entra Mariedda) Forsi si convincinu e partinu subitu, sta para di bagagghi! Accussì sulu pò turnari tanticchia di tranquillità nta sta casa. E Biniditta, la colomba, appena pigghia lu volu...nun torna chiù! Un luminu a la Madonna addumu si mi fa sta grazia. (Si avvicina a Mariedda) Peppi, veni ccà vicinu a mia. (Mette una mano sulla spalla di ciascuno dei due) Ascutati a mia, Peppi e Mariedda. Vi lu ripetu sempri. Pi mia ormai siti comu du' figghi, e pirchì vi vogghiu beni, vi dicu: circativi 'na vita chiù sistimata, un travagghiu chi vi fa campari megghiu!

PEPPI -  No, don Nunziu, ju nun lu lassu!

DON NUNZIU -  Viditi comu nun vi pozzu dari nenti? Maliditta l'ura quannu vi fici viniri ccà! Partiti puru vuautri, partiti ca truvati di megghiu! Mi veni duru dirivillu, ma chi avveniri vi pò dari unu comu a mia? Jitivinni in America!

 PEPPI -  Don Nunziu, ju sta sira mi ni vaiu 'ncampagna; dumani agghiornu ddà e mi mettu a zappari, a siminari, a livari erva! Ci fazzu divintari lu tirrenu comu un jardinu e vinnemu li frutti...passari hannu sti tempi!

MARIEDDA  -  Ju ci fazzu sempri cumpagnia comu facìa cumpagnia a so frati, don Nunziu.

DON NUNZIU -  Comu vuliti vuautri... mancu sacciu chi cosa vi pozzu diri. (Pausa) Peppi, tu nenti hai a diri? Mancu a Mariedda? (Pausa. Peppi, imbarazzato, non risponde)

MARIEDDA  -  Ju sacciu, sacciu chiddu chi mi vulissi diri Peppi. Lu sacciu pirchì ci lu leggiu nta l'occhi. (Sorride a Peppi) Ju sacciu puru ca iddu ha suffrutu pi mia… Nun ti fazzu soffriri chiù, Peppi! (Lunga pausa di silenzio)

DON NUNZIU -  (Unisce le mani a Peppi e Mariedda) Ju puru sacciu chiddu c'aviti. Vi vuliti beni e nun lu vuliti fari capiri. V'affruntati a dirimillu chiaramenti pirchì siti a casa mia. Chista è puru la vostra casa. Pi mia nun siti chiù stranii, vi lu dicu ju, nun vi preoccupati, vulitivi beni, nun v'affruntati, chi mali c'è? Almenu stu dirittu l'aviti, nun sugnu propriu ju ca vi l'aju a livari. Aviti un cori quantu 'na casa. Chiù simplici e poviri siti, chiù capacità d'amari aviti. Siti nobili. Vi ringraziu, figghi mia. M'aviti sirvutu pi 'nsignamentu!

                                                                                                                         

                                                                                                                    F I N E