....E A GHENTI E’ CUNTENTI!
COMMEDIA IN 3 ATTI DI
GIOVANNI GULINO
PERSONAGGI
Meno Belfiore |
Pasticciere |
Gina |
Moglie di Meno |
Teresa |
Figlia di Meno e Gina |
Biagio |
Figlio di Meno e Gina |
Paolo |
Figlio di Meno e Gina |
Don Ciuvannuzzu |
Padre di Gina |
Alfonso Rampulla |
Amico di Biagio |
Giorgio |
Fidanzato di Teresa |
Natalina Bentivoglio |
Ricca proprietaria terriera |
Matilde Bentivoglio |
Sorella di Natalina |
Ninetta |
Figlia di Matilde |
Don Luciano |
Dipendente delle Bentivoglio |
NUM. POSIZIONE S.I.A.E. 82627
PERSONAGGI N. 12: 7 MASCHI E 5 FEMMINE
TEL. 331 5603090
DESCRIZIONE PERSONAGGI
MENO: Età 55 anni. Persona semplice e di aspetto simpatico.
GINA: Età 50 anni. Stessi requisiti del marito.
TERESA: Età 20 anni. Bella ragazza spigliata e intelligente.
BIAGIO: Età 23 anni. Classico bravo ragazzo.
PAOLO: Età 13 anni. Ragazzo sveglio ma un po’ svogliato.
DON CIUVANNUZZU: Età 80 anni. Vecchio arzillo e di facile battuta.
ALFONSO: Coetaneo di Biagio. Ostenta sicurezza per mascherare la
sua timidezza.
GIORGIO: Età 25 anni. L’aspetto da bravo ragazzo nasconde un animo
superficiale fino alla meschinità.
NATALINA: Età 55 anni. Donna bigotta e di ristretta mentalità.
MATILDE : Età 50 anni. Stesse caratteristiche della sorella con in più una
altezzosità che rasenta l’insolenza.
NINETTA: Età 18 anni. Ragazza graziosa ma dall’aspetto dimesso e
sciatto. L’ambiente retrivo in cui è cresciuta ne ha fatto una
ragazza ingenua, credulona e con una mentalità fuori da ogni
logica.
DON LUCIANO: Età 60 anni. Modi semplici da uomo di campagna.
BREVE TRAMA
In casa Belfiore la vita procede tranquilla tra una visita delle bigotte sorelle Bentivoglio accompagnate da Ninetta (completamente scimunita dall’educazione ricevuta dalla madre e dalla zia) e una visita a Biagio dell’amico Alfonso il quale millanta le sue numerose conquiste femminili, fino a quando le sorelle Bentivoglio non si presentano in detta casa annunciando che Ninetta è incinta e l’artefice di ciò è da ricercare tra i maschi di casa Belfiore.
Tra costernazione e reciproci sospetti, si cerca di venire a capo del mistero fino a scoprire che l’artefice del misfatto è Giorgio, il fidanzato di Teresa, che da quest’ultima, dopo una tempestosa lite, viene cacciato di casa.
Ninetta, nonostante le minacce della madre, accetta la sua condizione di ragazza madre; don Luciano, malgrado i maltrattamenti subiti dalle sorelle Bentivoglio, corona il suo sogno d’amore con Natalina, Alfonso finalmente svela la verità sulle sue false conquiste e dichiara all’amico che il suo unico e vero amore è Teresa la quale, ormai essendo libera da impegni sentimentali, lo fa sperare in meglio e Biagio si rassegna a svolgere i compiti scolastici del fratellino Paolo per una serie di precedenti furfanterie perpetrate nei riguardi di quest’ultimo.
1° A T T O
Soggiorno di casa Belfiore. Due porte conducono in stanze adiacenti e una verso l’uscita. E’ un soggiorno che fa intravedere un tenore di vita dignitoso. In scena entra Paolo che introduce dei soldi in un salvadanaio di creta posto ben in vista sulla credenza.
Paolo |
(soddisfatto) Abbiamu!!...E su n’autri rumila lire! Se va bene, prima ra state m’accattu u rogghiu subbacqueo. (soppesa il salvadanaio) Buonu è fatto! (entra Biagio) |
Biagio |
(carezzevole) Ohh Paolo, cà si? Come stai, caro fratellino minore?...Fatti taliare…U sai ca stai alluncannu? |
Paolo |
L’ultima vota mi viristi ieri sira: stanotte ci fuorru tutti sti cambiamenti? |
Biagio |
No…Ehm!...Nun ta taliatu attentamente, ora invece staiu notannu ca… |
Paolo |
Biagio lassa perdire st’allisciata. Chi ti serve? |
Biagio |
Nenti Paolo. Parramu ri iautri cosi…Come vai a scola? |
Paolo |
Accussì accussì. |
Biagio |
Eh, a sturiare! U studio fortifica a mente e spiana a strata ri l’avvenire. |
Paolo |
Nun ti mettire a fare prierrichi, ma sa no mi ni vaiu. |
Biagio |
Nun si d’accordo? |
Paolo |
Nun o sacciu, però se nun ci fussi a scola putissi iucare o palluni. Tu ri quannu vai all’università, si sempre intra assittatu nta segghia. Talietti: si ghiarnu, cu l’uocci nfussati e co rarrieri ciattu. Se continui accussì picca n’hai. |
Biagio |
Chi vuoi, sacrifrici ci vuonu! E puoi…viri…niautri studenti siemu costretti a stare intra picchì, macari ca sciemu, senza sordi chi faciemu? Per esempio: sabato, c’amici m’avissi a manciare a pizza. Comu fazzu? Sugnu senza na lira…A proposito Paolo, mi presti recimila liri? |
Paolo |
Ecco chi era a llisciata r’antura! |
Biagio |
No Paolo, ti sbagghi… |
Paolo |
Sordi nenti, ancora ma dari settimila lire. |
Biagio |
Ti rugnu, stai tranquillo. A prossima sumana u papà mi runa i sordi e ti rugnu i settimila lire…e i recimila lire. |
Paolo |
No, i recimila lire scordatilli. |
Biagio |
Avanti Paolo, a to frati nun o puoi trattare accussì. |
Paolo |
No, senza nenti ncanciu sordi nun ti ni priestu. |
Biagio |
E chi ti puozzu rari iu? Paolo, assittamini e ragghiunamila con calma…(si siedono) Allura Paolo, rimmi. |
Paolo |
Faciemu na cosa: (prende un quaderno dalla cartella) tu mi fai stu problema e iu ti priestu i sordi. |
Biagio |
(con afflizione) Perciò tu approfitti della disperata situazione economica di tuo fratello e lo ricatti… |
Paolo |
Sienti Biagio, nun abbiare nte lacrime picchì nun ci nesci nenti: o fai u problema o sabato nenti pizzeria. (gli mostra il quaderno) U pane si guadagna, chi nun o sai? U pane è a mienzu e spine e a pizza è a mienzu e nummira. |
Biagio |
Stu proverbio u inventasti tu…Viriemu, fammi virri stu problema…(lo sbircia) Chistu difficile è! |
Paolo |
Se fussi facile u facissi fare a tia?! Iavi ru uri ca ciercu i risolvillu…arance!...barattoli!...Nun ci capì nenti. |
Biagio |
E’ difficile. Se ta fare ma pristare quinnicimila lire. |
Paolo |
Scordatillu. |
Biagio |
Ci sunu almeno cincu operazioni: recimila lire su picca. |
Paolo |
Interrompiamo la trattativa. Vuol dire ca sabato manci intra e ti viri Pippo Baudo a televisione. (fa per andare) |
Biagio |
Aspetta!...Va bene, recimila lire. Rammi su quaderno. |
Paolo |
Tiè, buon lavoro. Iu vaiu da rintra c’aiutare o papà picchì intra stasira a ma consegnare cincu torte e uottu guantiere ri cannola. (esce) |
Biagio |
Approfittatore! Speculatore sulle miserie altrui!...Faciemu stu problema…Viri chi tocca fare pi manciarisi na pizza! ...In un caseificio con 1250 Kg. di arance si preparano barattoli di marmellata da 2 hg. Ogni barattolo viene venduto a £ 1.450 l’uno. Quanto si ricava? Se si spendono £ 7.350.000 per le arance all’ingrosso e la manodopera, quanto si guadagna?...Dunque…cà ci su ettogrammi… chilogrammi…perciò prima a virri quantu aranci…no…a moltiplicare 1.450 per 1.250…no, chi c’entra?...Iavi ca nun fazzu sti problemi!...Se fazzu 7.350.000 diviso 1.250 …fazzu nenti…(nervoso) Schifìu r’aranci! I scraunciassi tutti, accussì cià finissunu ri fare marmellata…Puozzu fare 1.450 per due…(bussano. Biagio apre ed entra Alfonso) Alfonso trasi. Come stai? |
Alfonso |
Buonu. Chi stai faciennu? |
Biagio |
Stapia risolviennu nproblema a Paolo. Scola ni vole picca e ogni tanto mi tocca iutallu. |
Alfonso |
U frati ranni c’aiuta chidu nicu. |
Biagio |
Chi ci vuoi fare?...(prende il quaderno) Alfonso stu problema comu u risolvissitu?…Mi pare facile facile! |
Alfonso |
Viriemu…In un caseificio…(biascica le parole) barattoli di marmellata…Quanto si ricava? Se si spendono… Quanto si guadagna?...Ohh!...allura basta fare prima… prima 7.350.000 diviso… |
Biagio |
No, ci pruvai e nun funziona…Viri, iu invece pinzava… |
Alfonso |
Ah ecco…Prima sa fare l’equivalenza: sa na purtare i lire a chilogrammi. |
Biagio |
Comu ci puorti i lire a chilogrammi, Alfonso?! |
Alfonso |
Nun si ci puonu purtare? Allura purtamili a ettogrammi e puoi moltiplicamu 1.450… |
Biagio |
Ca moltiplicare?! Alfonso, si fora strata. |
Alfonso |
Chi ta dire? Tu facisti a ragionaria, ri matematica ni sai ciù sai ri mia. |
Biagio |
Se, a ragioneria vinìa u prufissuri che casci r’aranci e ni facìa fare a marmellata…Vah, finiemila!...Ca fattu nta sti iorna? |
Alfonso |
I solite cose: oltre a sturiare, a sciutu…quarchi passiata… Però nun cummeni nescire, ci sunu truoppu distrazioni. |
Biagio |
Chi distrazioni ci sunu nto nuostru paisi? Si fanu sempre i stesse cose. |
Alfonso |
Si vabbè…però…Ogni vota ca niesciu ancuontru fimmini ri cà, fimmini ri dà; tutti s’ampiccicunu ncuodu. |
Biagio |
Miatidu!! Sparti ti lamienti, l’avissi iu sta fortuna! A quantu pare, si l’unicu assicutatu re fimmini. |
Alfonso |
E comu se nun abbastassinu chidi ri cà, si ci mettunu pure chidi ri fora…Talè…talè! (estrae dalla delle cartoline) Chista ma mannau Giusy ri Piazza Armerina… U sai, da picciotta ca canuscì st’estate a mare. |
Biagio |
Se, ma ricuordu: simpatica era. |
Alfonso |
Tiè, liegghi. (Biagio prende la cartolina) |
Biagio |
“Caro Alfonso, quando ti rivedrò? Senza te non resisto. Tua Giusy”….A facci!! Chista è cotta ri tia! |
Alfonso |
Chista invece, ri Milazzo, ma spediu Carolina. |
Biagio |
Chida ca canusciemmu a discoteca? Viriemu, fammi legghire…”Fofò”…Ah se, ti ciamava Fofò…”Fofò, non ti ho mai dimenticato, non vedo l’ora di rivederti. Un bacio dalla tua Carolina.”…Chista carìu macari! Iu nun mi spiego chi hai tu supierciu i l’autri. |
Alfonso |
(pavoneggiandosi) Mah, nun u capisciu mancu iu… Chista invece ma spediu Federica, ri Acireale. |
Biagio |
(sempre più sbalordito) Da piezzu ri!...Chida bionda, iauta, ca parìa n’attrice? |
Alfonso |
Precisamente. Puri ida pare sconvolta, se nun capì male… |
Biagio |
(gli strappa la cartolina di mano) Viriemu! Viriemu! Addivintasti famoso macari ad Acireale…”Sei sempre nei miei pensieri, solo con te ho trascorso momenti unici. Tua Federica.”…Patri! Figghiu!...Ma chi ci fai e fimmini? |
Alfonso |
Chistu è nenti, a casa n’aiu npaccu tantu ri cartoline. Comu fazzu a cuntintare a tutte? |
Biagio |
Pi chissu i picciuotti ti ciamunu “U toro re Cupulidi”!.... Sienti Alfonso a mia quarchi cunsigghiu ma dare. Sicuramente c’è u truccu, tu normale nun ci si. Iu che fimmini a avutu risultati deludenti picchì può darsi ca sugnu scarso, ma tu si n’esagerazione!...Alfonso dai, rammi quarchi cunsigghiu e puoi iu fazzu u riestu. |
Alfonso |
(con aria saputa) Eh caro Biagio: tutta questione di stile! Iu…riciemu…iaiu nu repertorio e, a secunnu u caso, adotto chidu ca ci vole. |
Biagio |
E chissu m’anzignare: quarchi cosa ro repertorio. |
Alfonso |
Chi ti puozzu riri? Ci su tanti casi…Sa virri ra circostanza …Per esempio: c’è a tecnica ri l’abbordaggio. |
Biagio |
Seee??!! Macari a tecnica c’è pi?... |
Alfonso |
Certo. Ci su tanti tipi ri abbordaggio: c’è l’abbordaggio semplice…accussì…(strizza l’occhio con sensualità) Però sa sapire fare, nun è ca pigghia e scacci l’uocciu…Puoi c’è l’abbordaggio con libidine ca è ciù difficile, però è efficace. |
Biagio |
E com’è? Fammillu virri. |
Alfonso |
Si fa accussì: (strizza l’occhio e muove le labbra) Chistu è da professionisti, nun è ri tutti. |
Biagio |
Comu…accussì?...(ripete il gesto) |
Alfonso |
No, ciù disinvolto…Biagio, nun to puozzu mparare nta ru minuti, è questione ri allenamento…(entra Teresa) Ssst, c’è ta suoru…(si ricompongono) Ciao Teresa, come va? |
Teresa |
Bene grazie…Chi stati faciennu? |
Alfonso |
Si parlava del più e del meno. |
Biagio |
Pi tia forse!...Cara Teresa, ravanti a tia c’è un grande conquistatore ri fimmini, u sapieutu? |
Teresa |
No, nun immaginavo ca erutu accussì affascinante. |
Biagio |
Nun parru ri mia, parru ri Alfonso. Se sapissitu!... |
Alfonso |
(imbarazzato) Biagio, lassa perdire… |
Teresa |
Bravo Alfonso, complimenti!...Biagio chi vuoi, i fimmini trovanu Alfonso interessante e affascinante. Del resto, comu picciuottu nun è male. |
Biagio |
Ma è n’esagerazione però! (entra don Ciuvannuzzu) |
D. Ciuvannuzzu |
Salute alla gioventù, avvenire dell’umanità. |
Alfonso |
Buongiorno don Ciuvannuzzu. Tutto a posto? |
D. Ciuvannuzzu |
Tiramu avanti…Biagio, stu picciottu mi pare c’a vistu iautri vote. |
Biagio |
Ca certo nonno! E’ Alfonso, mio vecchio amico. |
D. Ciuvannuzzu |
Ah se, ora ca ti talìu buonu…Sturì puri tu ri avvocato come Biagio? |
Alfonso |
No, iu studio lettere. |
D. Ciuvannuzzu |
Ah, postino si?! Acciù i ciamunu studiosi di lettere? |
Biagio |
Ca quale nonno! Alfonso sturia p’addivintare prufissuri ri italiano. |
D. Ciuvannuzzu |
Prufissuri?! Chi c’entrunu i littri allura? Ogghi canciunu sempre i parole e unu nun capisci nenti. |
Biagio |
Alfonso, nun ci fare caso. All’autra ieri vinni u nfirmieri pi facirici na nizzione; quannu du puviriedu ci rissi ca era nparamedico, u bbuccau fora riciennici c’a idu i nizzioni cià na fattu sempre i nfirmieri e i nfirmieri cià na continuare a fare. (Biagio e Alfonso tornano a interessarsi del problema di matematica. Bussano) |
Teresa |
Quantu viru cu è. (va ad aprire ed entra Giorgio) Ciao Giorgio, nun t’aspittava accussì presto. |
Giorgio |
Mi sbrigai prima. Come stai tesoro? |
Teresa |
Ancora nun ma priparatu, mi putieutu avvisare? |
Giorgio |
Nenti ci fa, aspiettu…Ciao Alfonso…Ciao Biagio… Buongiorno don Ciuvannuzzu. (entra Meno che trascina Paolo per un braccio e Gina cerca di fermare il marito. Paolo ha un cannolo in mano) |
Gina |
…Avanti Meno lassulu perdire, acciù chidu ca fu fu. |
Meno |
Se chistu u lassu perdire, a furia ri sbafare cannola scoppia…Meno male ca vinisti da rintra p’aiutarimi! |
Paolo |
E chi nun t’aiutatu? |
Meno |
Come no! Ta manciatu na guantiera ri cannola. |
Gina |
Meno calmati, nun fare accussì, nun ti fare canuscire… Scusate picciuotti, mo marito s’arrabbiau tanticcia. |
Meno |
Certo ca m’arrabbiare. Ca prescia i cannola si ghiutti sani, senza masticalli, accussì si sbriga prima. Comu se nun bastassi, supra o bancuni c’era a torta ca mi ordinau u dutturi Cassina po compleanno ri sa muggheri e u tiempu ca utai l’uocci si manciau i ciliegine…(fa il gesto di picchiarlo) Ti ni rassi una!...Sparti nun m’arrabbiare …Picciuotti facitimi nfauri: tinitavillu cà ma sa no pi finire i torte a fare a nuttata. |
Paolo |
C’è bisuognu ri fare accussì? Tiè u cannuolu, iu cose ciarmuliate nun i vuogghiu. |
Meno |
Chi c’entra u ciarmuliare?! Tutti sti cose aruci ti fanu nmatruni. Manciatillu, ca mancare pi chissu? Se ogni cannuolu ca ti manci ti facissitu nproblema, avissutu ncirviedu comu a Galileo Galilei. (bussano, Teresa va ad aprire) |
Gina |
O sa cu è ora. |
Teresa |
Se intra è…No, nun disturbate…prego. (entrano Matilde, Natalina e Ninetta. Sono vestite in modo eccessivamente castigato) |
Gina |
Oh signura Matilde, s’accomodi! Signorina Natalina buongiorno. Ciao Ninetta. Assittativi. (Paolo esce) |
Natalina |
Ni permettiemmu r’incomodarivi… |
Gina |
Quale incomodare, a vostra visita ni fa piaciri! |
Matilde |
Putiemu vennire n’autra vota, viru c’aviti ospiti. |
Gina |
No, sti picciuotti sunu ri casa: chistu è Alfonso, amico ri Biagio e chistu è Giorgio, u zitu ri Teresa. |
Matilde |
U zitu ri Teresa?! E chi veni fin’a intra? |
Meno |
Chi c’è ri strano? |
Natalina |
Maria! Maria! A ghenti chi po dire? |
Teresa |
Signura, acciù nun si talienu sti cose. |
Natalina |
Pi chissu si ni sientunu tante! Sapissivu u nfiernu ca c’è nta certe famigghie! |
Matilde |
Niautri ni sapiemu quarchi cosa. Iennu nte case pi cogghire l’offerte pe poveri, ni sintiemu e ni viriemu ri tutti i culura. |
Natalina |
Ah, se putissi parrare!! |
D. Ciuvannuzzu |
(rivolto ai giovani) Ora parra! Ora parra! |
Natalina |
Vistu ca siemu tra niautri…A figghia ra signura Rosina è nta ucca ri tutti pi curpa ri npicciuottu e Cettina Presti si sta faciennu na brutta nomina… |
Matilde |
Natalina, nun cuntare certi cose ravanti a Ninetta. |
Natalina |
Signura Gina, taliassi comu su vicini Teresa e u so zitu! I faciti stare accussì mpiccicati? |
D. Ciuvannuzzu |
Nenti ci fa! Sa na vasuniare e larghi, miegghiu ca u fanu ravanti i niautri. (espressioni scandalizzate di Matilde e Natalina) |
Gina |
Papà piano co parrare, tu si pericoloso. |
Natalina |
Teresa pi fauri, alluntaniti ro zitu. Ninetta, povira figghia, è scossa picchì a certe scene nun c’è abituata. |
Teresa |
(sbuffando) Va bene…Giorgio amuninni da rintra, accussì scosse nun ni pigghia nudu. (esce insieme a Giorgio) |
Matilde |
I faciti iri suli da rintra? |
Meno |
Vi pare ca si scantunu? |
Matilde |
Povera Teresa, a quali pericoli la esponete! A sa virtù po essere minacciata. |
Ninetta |
L’uomminu è nu riavulu tentatore e a fimmina è na colomba indifesa…Zia Natalina rissi ghiustu? |
Natalina |
Certo figghiula! I miei insegnamenti nun ti scurdari…Suli da rintra! Se i virissi a ghenti o sa chi pinzassi. |
Meno |
Attonna ca ghenti! Talè, da rintra ci vaiu macari iu picchì a finire i torte e pi tranquillizzarivi ci rugnu l’uocciu, accussì a ghenti sta muta…Con permesso. (esce) |
Natalina |
Facissi con comodo. |
Biagio |
Signorina, Teresa è na picciotta responsabile, pi chissu iavi a fiducia ri tutti. Co so zitu sapi come sa comportare e capisci quali sunu i limiti oltre i quali nun si va: è na picciotta tisa…Scusassi signura Matilde, ma lei a Ninetta nun ciò permette ri frequentare quarchi picciuottu? |
Natalina |
Nsia mai Signuri!! Chi ti scappa ra ucca?...Patri! Figghiu! ...Ninetta avissi a frequentare!... |
Matilde |
I giovanotti o sa i chi cià nzignassinu! A scannaliassunu subitu. I picciuotti ri ogghi faciti certi riscursi, aviti nu linguaggio!... |
Alfonso |
Biagio, chi linguaggio aviemu? |
Gina |
Eppure a Ninetta nun ci facissi male sapire certi cose, ma sa no crisci cu l’uocci ciusi ed è peggio. |
Matilde |
Signura Gina, na picciotta timorata ri Diu sti cose mancu a pinzare. |
Ninetta |
Sapere certe cose è come annidare il peccato nel nostro cuore: si perde tutta la purezza. |
Alfonso |
Chi??!! |
Biagio |
Come??!! |
Natalina |
Sintitila chi è amirusa! E’ un angelo!...Un giglio! (più adagio, per non far sentire Ninetta) Pinzati ca finu a picca anni fa, pi ida a nascita ri na creatura era dovuta all’ancili ro cielo ca purtaunu npicciridu nta famigghia prescelta. |
Alfonso |
Come?! L’ancili??!!... |
D. Ciuvannuzzu |
Ma quant’anni iavi Ninetta? |
Matilde |
Riciott’anni. |
D. Ciuvannuzzu |
E a riciott’anni assicuta ancora l’ancili? |
Natalina |
Ssst don Ciuvannuzzu, parrati ascidu. |
D. Ciuvannuzzu |
Ma quali ascidu!... |
Gina |
Zittiti papà, a tia chi t’importa?...Chissu puoi u pinzava na vota ma ora sarà diverso, vero signura? |
Matilde |
Beh, certo! Purtroppo nta l’ultimi tiempi sa fattu ciù smaliziata. Pi quantu iu e ma suoru circamu ri essere caute, a nostra Ninetta è accussì maliziusa ca… |
Ninetta |
E’ bello il mistero della nascita: l’uomo che col suo alito avvolge la donna e questo prende forma e materializza un bambino. |
Alfonso |
Se, a puostu! Ora capìu tutti cose! Si fici ciù smaliziata! |
D. Ciuvannuzzu |
Figghiula si fora strata! Se ru pirsuni vuonu nfigghiu e penzunu ri fallu cu…l’alito: ianu a vogghia i sciusciare! |
Gina |
Papà, quetu. |
Natalina |
Don Ciuvannuzzu, nun parrassi accussì. |
Matilde |
Beh, può darsi c’ancora l’idee nun l’avi tanti ciare, ma nun vi pare bello chidu ca penza? E’ accussì romantico! |
D. Ciuvannuzzu |
Se, commovente!...Ma nghiuornu quannu si spusa, so marito… |
Matilde |
Ssst!! |
D. Ciuvannuzzu |
Ma stare mutu? Chi dissi n’autra bestialità? |
Natalina |
No…E’ ca…ogni vota ca ci parramu ri spusarisi, a figghia arrussica e si mette in imbarazzo. Viene turbata la sua innocenza. |
D. Ciuvannuzzu |
Chi è ca si turba?! Ma chi stati riciennu? Iu nte pirsune spusate tutti sti turbazioni…comu i ciamati… |
Natalina |
U sacciu don Ciuvannuzzu, ma virissi a Ninetta u sulu pinzieri ri ncontatto cu n’uomminu…mi capisci? |
D. Ciuvannuzzu |
Chi c’è ri capire? Senza contatti chi vole cunciurri? |
Gina |
Signorina, però a Ninetta ci faciti fare na vita truoppu isolata: sempre intra o cu viautri. |
Matilde |
E come a ma fare? Abitamu fora, ncampagna. Ogni ghiuornu viniemu o paisi, iemu a chiesa e faciemu quarchi spisuzza. |
Gina |
Pi mia è sbagghiatu!...Scusatimi, iu vaiu da rintra a priparare i pacchi re robbi ca va ta purtare. |
Matilde |
Ah se, chidi ca ma purtare all’orfanotrofio. Se, se, i priparassi. (Gina esce) |
Alfonso |
Ninetta allura tu a discoteca, o cinema, nun ci vai mai? |
Ninetta |
No, no, mai!...A voti nte film si virunu certe scene accussì …accussì…Zia, comu i puozzu ciamare? |
Natalina |
Scabbrose! Scabbrose!...A sumana passata nta televisione ni stapieumu viriennu “Via col vento”: rui ncuminciarru a vasarisi e nun cià finieunu mai: cincu minuti…reci minuti …nquartu!... |
D. Ciuvannuzzu |
Quantu rurau stu film? |
Alfonso |
Ninetta, visto ca nun niesci cu l’amici, comu u passi u tiempu? Chi nun t’annoi? |
Ninetta |
No, nun m’annoio. Ri iuornu sbrigu quarchi sirvizzu a casa, puoi mi mettu a ricamare…A sira vaiu nta ma stanza, prima controllo i rasti ro barcuni – se virissitu chi su fatti bedi! – puoi talìu u cielu e m’arricriu. |
Biagio |
Taliannu u cielu?! |
Natalina |
Chi animo nobile! Chi sensibilità! |
Ninetta |
A ta sapire ca ogni pirsuna ro munnu nto cielo iavi na stida, iu m’affacciu e ciercu r’anzittare qual è a mia…Po essiri chida?...No, è chida picchì è ciù bella…O forse è chida? Ri quanti ci n’è, una si cunfunni. |
D. Ciuvannuzzu |
Chi gran passatiempu! Tutti i siri va circannu qual è a sa stida…Chista!...Chida!... |
Ninetta |
Fazzu na vita serena, no comu a chida ri tanti fimmini. L’uommini sunu a perdizione e l’inganno e perciò cià stari luntana, vero zia Natalina? |
Natalina |
Figghiula, nun to scurdare mai. (bussano. Biagio va ad aprire) |
D. Ciuvannuzzu |
Cu interrompe sti melodiose parole? A siri n’umminazzu fitusu…(entra don Luciano) Nun mi sbagghiai…Trasiti brigante, farabutto e scellerato! |
Luciano |
Don Ciuvannuzzu c’aviti? Se vi fici quarchi cosa chiariemu u fattu ma nun mi pigghiati a parulazze. |
D. Ciuvannuzzu |
Nenti a ta fattu e c’ancora sugnu pigghiatu ro riscursu ri prima. A ma parratu ri uommini. |
Luciano |
Ah, ora capisciu. |
Matilde |
Don Luciano, chi fa cà? |
Luciano |
Va circatu picchì a sapire comu a fare. Ma furriatu tuttu u paisi e finalmente mi rissunu ca eruvu cà. |
Natalina |
(con asprezza) E pi circarini lassau a casa e i magazzini senza nudu ca i controlla? Tutti cosi ni sprisciunu! Matilde, n’abbiau a mienzu a na strata! |
Luciano |
Si calmassi signorina… |
Natalina |
Quale calmare! Lei è n’irresponsabile, niautri u paiamu pi controllare i nuostri proprietà…Rovinate siemu! Lassau a roba senza nudu c’a controlla, ma se succeri quarchi cosa u licenziu. |
Luciano |
(la prende per un braccio, cercando di calmarla) Signorina Natalina… |
Natalina |
Mi lassassi stare, nun mi tuccassi. Come si permette a mittirimi na manu ncuodu? A mia!...Viddanu e rusticuni! S’alluntanassi. |
D. Ciuvannuzzu |
(scostando bonariamente don Luciano) Don Luciano!... Eh, chi a tuccati? Allura ca ma ragghiunatu? Parratici a larga…Tentatore!! |
Luciano |
Signorina Natalina, prima r’arrabbiarisi mi facissi spiegare u fattu… |
Natalina |
Ni rovinau! Ni rovinau! Tri povere fimminedi rovinau! |
Biagio |
(ad Alfonso) Certo ca Ninetta o cinema nun ci va mai: l’avi intra a casa. |
Luciano |
Sintissi: iu prima ri iramminni incarricai Nanè Barracano ri stare attento all’operai finu o mo rituornu. Nanè è pirsuna fidata e stati certe ca nun succeri nenti, tra l’autru v’avìa virri pi forza pi sapire comu a fare. |
Matilde |
Nzumma don Luciano, ni spiegassi u fattu. |
Luciano |
Oh finalmente!...Signura, stamatina vinnunu i camia pi carricare u furmientu, viautri nun c’eruvu e siccome l’autisti vulieunu carricare subitu e partire, iu ci rissi ri no picchì viautri vulievu essere presenti pi facirici firmare i buoni. Chidi nun ni vosunu sapire e rissunu: o carricamu subitu o partiemu che camia vacanti senza aspittare a nudu. |
Natalina |
Viddani insolenti!...E picchì nun i mannau? |
Luciano |
Signorina, se pirdiemu stu carrico u furmientu n’arresta intra picchì i camia su tutti prenotati e i mulina fanu prescia. Sapissi i pene ca vitti pi cummincilli r’aspittare a viautri! |
Matilde |
Fici buonu…Natalina, stu fattu a ma sbrigare niautri, è miegghiu ca ci iemu. (rientra Giorgio) |
Giorgio |
Sbrigati Teresa, ma sa no faciemu tardi…(agli ospiti) Chi vi ni stati iennu? |
Matilde |
Se, aviemu chi fare. (entra Gina) |
Giorgio |
Stamu sciennu pure iu e Teresa, a ma fare nsirvizzu. |
Matilde |
Chi sciti suli? |
Gina |
Acciù Teresa è ranni e sapi chidu ca fa. |
Natalina |
Ma come, sula…cu npicciuottu! L’uomu è ngannaturi. |
Luciano |
Signura Gina, sapissi quanti voti cià rittu ri fari nescire Ninetta. Sempre ciusa intra, taliassi chi colorito ca iavi, sta crisciennu comu na munacheda…Facitila sbanire ogni tanto! |
Natalina |
Lei si zittissi e si facissi i fatti suoi, nun aviemu bisuognu re so cunsigghi…Quantu s’ammisca chistu! |
Luciano |
Iu ricu sti cose po bene ri Ninetta. |
Matilde |
Si pigghiassi pena re so figghi. |
Luciano |
Ri quali figghi sta parrannu, se sugnu schiettu? |
Matilde |
Allura lassassi stare chidi i l’autri. Ah, se ancora fussi vivu mo maritu! |
Natalina |
Chi cunsigghi ca runa: a ma fare nescire Ninetta…accussì …cu cu capita capita. |
Matilde |
Natalina amuninni, nun pirdiemu tiempu ma sa no i camionisti si ni vanu…(si fa consegnare i pacchi) Chisti su pi niautri, vero? Grazie…Natalina, Ninetta, qualcunu pigghiatilu macari viautri. |
Luciano |
Vi rugnu na mano puri iu. |
Natalina |
Stapissi quetu, ca cu si manazzi cripìa tutti cose. Lei è buonu pi tuccare fraschi e pagghia, chisti sunu cose ri fimmini…Sunu cose delicate. |
Matilde |
Allura arrivederci…e scusate u disturbo. (entra Teresa) Ah cà si figghiula? Stai attenta! Varditi! Varditi! |
Teresa |
Mamma, ri chi ma vardare? |
Gina |
Nenti, puoi to ricu…Arrivederci e stativi bene. (escono Natalina, Matilde e Ninetta) |
D. Ciuvannuzzu |
Povira figghia! O sa i pene c’a virri cu ru cani i guardia comu a chissi. |
Biagio |
A ficinu ribbambire, fa certi riscursi. |
Alfonso |
Speriamo ca prima o puoi abbogghia. |
Teresa |
Cu chissi o cantu comu a bugghiare!...Giorgio, sciemu. |
Gina |
Addivirtitivi e nun faciti tardi, nun vuogghiu c’a ghenti parra pi davero. |
Teresa |
Mamma, chi pienzi a chidu ca rissunu si ru bizzocchi? Iu sacciu chidu c’a fare…e puoi, no pi vantallu, ma Giorgio è rispettoso, nun cerca ri approfittare…(esce con Giorgio) |
D.Ciuvannuzzu |
Iu vaiu da rintra nti Meno, viriemu se finìu ri fare i torte. |
Gina |
Papà nun ri mettire a spizziliare pure tu, abbasta Paolo pi fare bastimiare mo marito. |
D. Ciuvannuzzu |
No quetu m’ammuovu, a mia i cose aruci mi fanu iacitu. |
Gina |
Viegnu puri iu ca è ura ri priparare u manciare. |
D. Ciuvannuzzu |
Vi saluto picciuotti. (esce con Gina) |
Alfonso |
Arrivederci don Ciuvannuzzu…Ca ma fare? A ma stare intra propriu niautri picciuotti ruspanti? Biagio, faciemu quarchi cosa. |
Biagio |
Chi vuoi fare? Sugnu senza na lira. Chi piaciri c’è ri nescire e nun pigghiarisi na birra… n’arancina…Nenti! |
Alfonso |
Pi forza na ma pigghiare quarchi cosa?...Viriemu…a mia m’arristarru rumila liri, na birra na putiemu pigghiare… Chi vuoi, è destino re studenti essire sfasuliati. |
Biagio |
Paolo rinesci a mettire sordi ri lato. Comu fa? Iavi ncarusiedu cinu…talè…u viri? Se truvassi u sistema ri pigghiarimi i sordi! Cià pruvatu ma nun niesciunu, c’è u pericolo ri strazzalli, capisci? |
Alfonso |
Certo, ri chistu è difficile pigghialli. Mo frati Alberto n’avi unu ca fermatura e iu, ncunfirenza, truvai u sistema ri rapillu e quarchi milli liri… ma fattu pristare ri idu. |
Biagio |
Ma cà fermatura nun ci n’è: o ro pirtusu o nenti… Eppure u sistema pi pigghialli cià siri. Maliritti caruseda i crita senza fermatura! |
Alfonso |
Nun ci pinzare, sciemu. Speriamo ri nun ancuntrare fimmini, ma sa no sta passiata nun a faciemu in pace. |
Biagio |
No, no, picchì? Comu nun a m’ancuntrare fimmini? Speriamo invece r’ancuntralli, accussì puozzu pruvare u sistema…u sai…(strizza l’occhio e stringe le labbra) chidu ca m’amparasti. Viriemu se funziona…Sciemu! (si avviano verso l’uscita. Alfonso esce, Biagio torna sui suoi passi e si ferma davanti al salvadanaio) Eppure u sistema a truvare, sti sordi cà su sprecati…Piccatu! (esce) |
F I N E 1° A T T O
2° A T T O
Stesso ambiente del 1° atto. In scena entra furtivamente Biagio con un salvadanaio identico a quello sulla credenza. Contento li confronta e poi, con un colpo, rompe quello di Paolo e inizia a contare alcune banconote.
Biagio |
Trentamila…Trentacincu…Quaranta…Chisti abbastunu pa st’ura…(li conserva in tasca) St’autri i mettu nto carusiedu nuovu…(inizia a introdurre le banconote e le monete) Mi pigghiu n’autri recimila liri, Paolo n’avi tanti sordi…Chisti ci mettu pi davero…Perciò: mi pigghiai cinquantamila liri, u carusiedu mi custau rumila liri e a fine ci guadagnai quarantuottumila liri…Ecco fatto! (rimette il salvadanaio allo stesso posto) Ora a fare scumparri i piezzi ri chistu ruttu. (li raccoglie e li nasconde in qualche posto sicuro. Sente dei rumori, si ricompone e assume un’aria indifferente. Entrano Teresa, Gina e Paolo. Quest’ultimo introduce dei soldi nel salvadanaio e poi si mette a sistemare i quaderni e i libri nella cartella) |
Gina |
Giorgio stu misi sa fattu virri ciù picca. |
Teresa |
Sicuramente avutu magnu chi fare. |
Gina |
Su picciuottu penza sempre a travagghiare, si viri ca iavi intenzione ri spusarisi quantu prima. |
Teresa |
Ghià tu pienzi o matrimonio. Giorgio iavi vintiquattr’anni, iu n’aiu ancora ricinnove; siemu truoppu giovani. Accussì stamu buoni. (bussano, Paolo va ad aprire) |
Biagio |
Teresa, a mamma nun viri l’ura r’accasariti, nun a scuitare …Mamma, falla stare ancora cu niautri a nostra suruzza. |
Teresa |
Certo, specialmente se a suruzza ti vizia e a matina ti porta pure u cafè nto liettu. (entra Alfonso) |
Alfonso |
Buongiorno signura Gina. Ciao Teresa…Ciao Biagio (esce Teresa |
Biagio |
Ciao Alfonso…Nun ta fattu virri. (piano) Cià na statu fimmini pieri pieri? (entrano don Ciuvannuzzu e Meno) |
Alfonso |
No, a statu intra a sturiare comu npazzu. |
Meno |
Ah, cà si?...Paolo, rimmi na cosa: i canditi ca erunu intra a crirenza, unni sunu? |
Paolo |
Ancora dà, iu stamatina a scatola a vitti. |
Meno |
A scatola c’è ancora, sulu ca è vacanti: scumparierru i canditi. |
Gina |
Ta manciatu qualche candito? |
Meno |
Qualchi candito?! Na scatola ri cincu chila abbulau nti na sumana. Iu mancu nchilo na consumato, sa manciatu quattru chila ri canditi…Ma unni a mmucciare i cosi? Disgraziato!! M’arristau na torta a mità. Chi ni fazzu ora ri na torta incompleta? |
D. Ciuvannuzzu |
Persa ca persa, faccilla manciare. |
Meno |
No, a cuostu ca iettu idu nun a sentire mancu u sciauru. (bussano)…O rapi va, almeno digerisci i canditi…(Paolo va ad aprire) Quantu mancia! E ancora nun è nta l’età ro sviluppo. Tra qualchi anno o sa i scanti ca na fare pigghiare. (entrano Natalina e Matilde. Entrambe hanno un’aria mesta e contrita) |
Matilde |
Buongiorno. Chi disturbamu? |
Gina |
No, trasiti e accomodatevi…Vi viru ncustiati, successi quarchi cosa? |
Natalina |
Eh cara signura, a disgrazia trasiu nta nostra casa! Dio ni punìu pe nuostri piccati e ni fici canuscire i pene ro nfiernu. |
D. Ciuvannuzzu |
Ma è po furmientu ca tri misi fa…Vi ricurdati quannu don Luciano vinni cà? Nun vi preoccupate, u vienunu a carricare. |
Matilde |
Macari fussi chissu! U fatto è ciù grave. Ah, sulu a pinzarici vulissi ca si rapissi u tirrinu e m’agghiuttissi! (piagnucola) Miegghiu morri!...Criritimi…Miegghiu morri! |
Meno |
Signura si calmassi e ni spiegassi chi successi. |
Matilde |
Ci pare facile? Nun sacciu ri unni ncuminciare, sugnu accussì confusa. |
D. Ciuvannuzzu |
E allura chi faciemu, aspittamu finu a quannu a confusione nun sbarazza? |
Matilde |
No, però ecco…nun ci puozzu crirri. U demonio trascinau nto piccatu a nostra Ninetta. |
Gina |
A cosa riguarda Ninetta?...A proposito, picchì nun vinni? |
Natalina |
Arristau a casa…Aspetta… |
Gina |
Picchì falla aspittare a casa, putìa vennire puri ida? |
Natalina |
Aspetta un bambino…Ninetta è incinta. (stupore collettivo. Tutti si guardano in faccia) |
Gina |
Ninetta…chi è ca fa??!! |
Meno |
Scusate…Capiemmu buonu vero?...Ninetta… |
Matilde |
…E’ incinta ri tri misi. |
Gina |
Comu potti succerri? |
Meno |
Gina, sti cosi comu succierunu? Sulu nsistema c’è. |
D. Ciuvannuzzu |
Ghiaaa!!! Pottunu siri l’ancilidi!...Na sira si cuccau queta queta, arrivarru quattru iancilidi e ci ficiunu stu scriezzu… Oppure quarcunu ravanti o barcuni si misi a sciusciare. |
Gina |
Papà finiscila. |
D. Ciuvannuzzu |
E sti rui a dire: a figghia com’è ingenua! Com’è romantica! Tanta ritirata, no comu i fimmini ri ogghi!...I rasti che fiori! …I stidi ro cielo!...Po essire chista, po essire chida!...Meno male ca sulu pinzare o contatto cu n’uommunu a facìa stare male! Quali iancilidi, cà u contatto ci fu! Strittu strittu fu u contatto! |
Natalina |
Che so parole, lei rapi ciù sai ancora a ferita c’aviemu nto cori. Lei è insensibile. |
D. Ciuvannuzzu |
Iu sugnu insensibile?! Viautri rui siti insensibili, ca pigghiastru sa povira picciotta, a nciuristru nta quattru mura e ci incistru a testa ri minciate…Nun a vulieunu scannaliare! Chi si senti riri re picciuotti ri ogghi! Idi invece a Ninetta comu a riniscierru virtuosa! A figghia certe riscussioni a mittieunu a disagio...Signura, può darsi ca i ciacciri a turbaunu, ma all’atto pratico nun ci fu turbamento: si lassau iri. |
Meno |
Nun ni agitamo…Ricitimi qualcosa ri chidu c’a Ninetta… riciemu… |
Matilde |
Nun a ma saputu granchè, nun vole cuntare nenti sa disgraziata! Rici ca è na pirsuna tanto gentile e ci ricìa tante parole poetiche, puoi…ah, comu potti fare!...puoi, quannu a taliau nta l’uocci, nun capìu nenti: persi a testa e cirìu. |
D. Ciuvannuzzu |
Si sbracau! |
Gina |
E a pirsuna c’a taliau ri sa manera…Cu è? |
Natalina |
Nun si sapi. |
D. Ciuvannuzzu |
Comu nun si sapi?! Mentre ca chistu…a sciusciava!... Ninetta u vitti nta facci, o no? |
Natalina |
Certo. Niautri nun o sapiemu, ma Ninetta u sapi; sulu ca nun vole dire cu è…Ah Signuri!, almeno parrassi! Nun ci putiemu scippare nenti, a so ucca nun parra. |
Matilde |
Nun rici u nome picchì vole c’a siri u patri c’aviri u curagghiu ri presentarisi e pigghiarisi i so responsabilità. Ida è convinta ca stu signore è na pirsuna seria e quanto prima si fa avanti. |
Gina |
Nun è ghiustu ca n’uommunu si fa i so comodi e puoi si ni lava i manu. Fa bona a nun dire u nome, viriemu se stu uomminu è n’uomminu pi davero. |
D. Ciuvannuzzu |
Ma u diretto interessato u sapi ca fici stu dannu ? |
Matilde |
Ninetta ciù mannau a dire. (bussano. Gina va ad aprire) |
Paolo |
Cu sapi se è u diretto interessato? |
Gina |
Trasissi…Se cà sunu: tutti rui. (entra don Luciano) |
Natalina |
Ihhh!! E lei chi fa cà? Lassau Ninetta sula? |
D. Ciuvannuzzu |
Signorina, acciù chi cià vardare? Tuttu chidu ca c’era ri pigghiarisi so pigghiarru perciò… |
Natalina |
Comu potti fare na cosa i chissa? E’ n’incosciente!... Matilde, sula a lassau. Mancia pane a trarimientu! |
D. Ciuvannuzzu |
Don Luciano, ci faciti na simpatia a signorina! |
Luciano |
Nun si scantassi signorina, Ninetta nun a lassai sula, cu ida c’è a signura Lucia…E puoi nun vinni p’addivirtirimi. Iavi na matinata ca furriu e ora vinni a pigghiarivi, accussì a casa arrivamu prima. |
Matilde |
Niautri pirdiemu tiempu, a ma parrai ri na puocu i cose. |
D. Ciuvannuzzu |
(a Matilde) Don Luciano…chi…u sapi?… |
Matilde |
Sapi tutti cose, nun pottumu ammucciare nenti. Quannu sappumu chi fici da scellerata, succiriu ntale nfiernu… |
Meno |
Mo fiuru! Don Luciano s’assittassi…Dunque, si parrava ro patri ro picciridu…Ah ecco…Va bene, succiriu stu fatto e v’assicuro ca ni rispiace, ma picchì u cuntati a niautri? C’aiuto vi putiemu rare? |
Matilde |
No putiti rare invece picchì…ecco, a cosa riguarda macari viautri. |
Gina |
Niautri??!! Comu ni po riguardare? |
Natalina |
Ninetta a dittu picca cose, ma na parola ogghi, una rumani, a fine ni rissi ca u patri ro so figghiu è unu ri sta casa. (tutti sobbalzano) |
D. Ciuvannuzzu |
Comu??!! |
Gina |
Chi stati riciennu? |
Meno |
Nun scrizzamu!! (tutti sono presi da viva agitazione) |
Matilde |
Se, rissi proprio accussì: è unu ri sta casa. |
Meno |
Ma chi vi passa!...Paolo vattinni da rintra, u riscursu si sta faciennu pisante. Niesci. |
Gina |
Calma pi fauri…Perciò…ricistru ca è unu ri sta casa? (Matilde e Natalina annuiscono. Tutti gli sguardi lentamente si posano su Biagio) |
Biagio |
Ohu, chi taliati? Chi stati pinzannu? Iu ri stu fattu nun sacciu nenti, perciò taliati quarcun’autru. |
Paolo |
Vero , nun è cosa so. |
Biagio |
Aspetta, nun parrare in modo equivoco. Iu sugnu na pirsuna ca testa supra e spadi e prima ri compromettirimi ci pienzu. |
Meno |
Sienti Biagio, sienti o papà…Paolo, vattinni da rintra. Quanti voti ta dire? (mestamente Paolo esce) Perciò Biagio, cummeni c’abbiamu i carte in tavola senza fare tante storie. |
Biagio |
Quali carte abbiare? Iu nun sacciu nenti. U staiu sapiennu ora comu a viautri. |
Meno |
Ma allura…(si accorge che Gina lo guarda di sbiego) Gina, picchì mi talì ri traviersu? Nun mi riri ca stai pinzannu?… |
Gina |
Iu nun sacciu c’a pinzare…Cu fu allura? |
D. Ciuvannuzzu |
A mia nun mi cuntati nenti, iaiu ottant’anni e perciò sugnu insospettabile. |
Natalina |
Comunque mittitivi d’accordo, se nun nesci fora u patri, quannu nasci u picciridu vo lassamu ravanti a porta e va sprugghiati viautri. |
Luciano |
Nun esageramo!! |
Gina |
Chi diciti pi davero? |
Natalina |
Vi pare ca scrizzamu? I pene a ma virri sulu niautri? |
D. Ciuvannuzzu |
E lassassuvu na creatura innocente ravanti a porta? |
Meno |
A facci ra carità! Meno male ca iti a chiesa, vi cunfissati! |
D. Ciuvannuzzu |
Unu propriu ri chissi sa scantare. |
Natalina |
Putiti riri tuttu chidu ca vuliti, nun ni vuliemu sapire. |
Matilde |
I responsabilità a na siri ri tutti…Maliritta Ninetta, nta quali pene ni misi! Figghia degenerata! Vergogna ra nostra casa! |
Luciano |
Signura Matilde, nun ricissi sti cosi a Ninetta, acciù chidu ca fu, fu…Taliati, a st’ura amuninni ca siti truoppu agitate, ni parrati n’autra vota. |
Natalina |
C’è picca ri parrare: o nesci u patri o faciemu nu scannilu, tanto niautri a facci ghià a persumu e nun n’importa nenti… Amuninni Matilde. (si avviano verso l’uscita) |
Gina |
Nmomento, nun vi ni putiti iri accussì… |
Meno |
Signora pi fauri, s’anfurmassi bona. E’ sicura ca u patri è unu ri sta casa? Se c’è qualchi sbagghiu… |
Natalina |
Siemu sicure. |
Matilde |
Se, accussì rissi Ninetta…O vero rissi…nun capì buonu – vero Natalina? – se rissi unu ra casa…o unu ca frequenta sta casa. |
Natalina |
Ca u stesso è! Chi cancia?...Amuninni vah! |
Meno |
Comu chi cancia?!...(con Gina segue le due donne che, con don Luciano, escono) |
Gina |
Nun è u stesso. A differenza c’è… |
D. Ciuvannuzzu |
Picciuotti, i cose si stanu complicannu. I bizzocchi nun babbienu!...E intanto a mienzu a niautri c’è qualcunu ca fa u stunatu e lassa picciridi a destra e a sinistra…Quantu vaiu da rintra a mettire Teresa al corrente ra situazione. (esce) |
Alfonso |
O sa comu va a finire! |
Biagio |
Mah!...Cu potti fare stu dannu?...(guarda Alfonso e gli balena un pensiero) Alfonso, sintisti chi dissi a signura Matilde?...Se, ora ci sugnu! Disgraziato!!...E’ unu ca è ri casa…(inizia a dargli gomitate complici) Ah, nun dici nenti?...(fa dei cenni con gli occhi e con la bocca) Nun ti ni fai scappare una! Si na ruspa! |
Alfonso |
Chi vuoi riri? |
Biagio |
Alfonso a cumminasti sta vota. Pi chissu nun parrasti tuttu u tiempu?! |
Alfonso |
Biagio, chi stai pinzannu? |
Biagio |
U sacciu iu chi staiu pinzannu…Avanti Alfonso, rimmi a verità. All’autra vota tu stesso mi ricisti ca Ninetta ti piace, perciò appena ti capitau l’occasione ci sautasti ncuodu e… |
Alfonso |
Ma se ogni fimmina ca mi piace a mittissi incinta, facissi concorrenza a nu sceicco. |
Biagio |
Nun fare u modesto, ti canusciu…”Senza te non resisto”, “Non vedo l’ora di rivederti”, “Sei sempre nei miei pensieri” Ti ricuordi sti parole?...Ci riniscisti pure cu Ninetta, ca nun è ri facile conquista. Chi ci fai e fimmini? E si ciù laitu i mia, penza se fussutu bedu! (entra Teresa) |
Alfonso |
Biagio, si completamente fora strata. |
Biagio |
Attonna ci tuorni!...Teresa alluntaniti: Alfonso iavi n’istinto paterno molto sviluppato; a facirimi divintare ziu nun ci metti nenti. |
Alfonso |
Teresa nun è vero, nun crirri a chidu ca ti rici. |
Biagio |
Vero è! Teresa, sapissitu i trucca ca sapi chistu pi conquistare i fimmini…Rimmi na cosa Alfonso: ci facisti l’ammiccamento semplice (fa il verso con gli occhi) o chidu con libidine? (fa il gesto con gli occhi e la bocca) |
Teresa |
(sorridente e imbarazzata) Ma chi stai faciennu? Picchì stuorci u mussu?...Alfonso, mo frati penza ca fusti tu?... |
Alfonso |
Se, ma nun è vero. Giuro! A stu puntu u ricissi, no? |
Biagio |
(ammicca) Zittiti lazzaruni!...Teresa, sai chi dissi a signura Matilde? C’appena a taliau nta l’uocci Ninetta nun capìu nenti…Viriemu! Viriemu! (si porta vicino ad Alfonso) Fammi virri si uocci… |
Alfonso |
Lassimi stare Biagio…ti ricu…Biagio finiscila!...(Teresa non riesce a trattenere il sorriso) |
Biagio |
Vero è! Nun mi taliare ancora, ma sa no pierdu a testa puri iu. Certo c’a povera picciotta a incantasti. |
Teresa |
Biagio finiscila, a st’ura Alfonso n’avi tanti re suoi e tu… |
Alfonso |
Teresa, ci criri puri tu? |
Teresa |
Allura cu fu? |
Biagio |
Cu putìa siri? Idu fu!...Piezzu ri fimminaru!...Ma a cosa ca m’impressiona è: comu facisti? Ninetta fa sempre casa e chiesa: unni a ncucciasti? T’appostasti nto campanaru ra chiesa?...Cunta! Cunta! |
Teresa |
Ehm!...vi lassu. U riscursu si sta faciennu npoco…Suli putiti parrare liberamente. (esce) |
Alfonso |
Teresa puoi ristare, nun aiu nenti ri cuntare…Oh Signuri! ...Sienti Biagio, ti ricu a verità. |
Biagio |
Oooh!! Finalmente ti decidisti, ci vulìa tanto? |
Alfonso |
Mi vuogghiu livare npisu ri ncuodu e nun m’interessa ra fiura ca fazzu. |
Biagio |
Ti capisciu! Nta sti casi è miegghiu liberarisi, tinirisi i cosi i rintra nun è buonu. Arresta comu nu ruppu, vero? |
Alfonso |
Tu nun a caputu nenti. |
Biagio |
Dai, mentri ca siemu suli cuntimi i fatti con precisione. Alfonso, a fine Ninetta è tanta garbata e se sciogghi tanticcia sarà na muggheri ideale. Intanto è nta strata bona, ghià capìu ca i figghi nun si fanu co sciatu; piano piano addiventa ciù disinvolta e sarà adorabile…Ah, se nasci masculu ta vattiare iu, ci tiegnu. |
Alfonso |
Biagio ca vattiare?…(impacciato) Ecco, iu ta confessare na cosa…Viri, iu nun sugnu chidu ca…comu to spiego?...Nun sugnu du fimminaru ca fattu crirri. A rittu chistu pi darimi na certa aria, na certa importanza…Capisci? |
Biagio |
No. Alfonso stai circannu ri pigghiarimi po…? Ti paru cretino? Se a inventare na scusa inventila bona. |
Alfonso |
No, no!...Ecco, in realtà sugnu na pirsuna timida e che fimmini a pigghiatu paracqua a nun finire. Nun ci sacciu fare completamente. |
Biagio |
O cuntila a n’autru. N’animale ri riproduzione comu a tia? Ri unni passava Attila nun criscìa l’erba, ri unni passi tu crisci a popolazione. |
Alfonso |
Biagio è a verità. L’unica vota ca iappi u curagghiu ri lassarimi iri cu na picciotta…U sai cu cui? Cu Santina Patanè… |
Biagio |
Cui, chida?... |
Alfonso |
Se, pure laita è, vero?...Quannu circai ri vasalla mi resi npugnu nto mussu ca pi picca nun mi facìa agghiuttire i rienti…Biagio, che fimmini nun ci sacciu fare proprio. |
Biagio |
Alfonso, contru ri tia ci sunu prove inconfutabili. I cartolline ca t’arrivunu ri tutti banni unni i metti? Picchì neghi a realtà? |
Alfonso |
Duocu c’è n’autra storia. Biagio, cu npiccolu mpruogghiu ta pigghiatu pi fissa…Porca miseria, a stu puntu ta dire pi forza!...Tu u sai, mo patri è rappresentante e perciò gira continuamente ri città in città. Iu sai chi facìa? I cartolline i scrivìa a casa e puoi i rava a idu e ci ricìa r’abbucarini una pi ogni città…Biagio, si fimmini mancu sa ricordano a ma facci, iautru ca parole infuocate! |
Biagio |
Alfonso, rimmi ca stai scrizzannu e a ciuriemu cà, a fine è miegghiu essire patri ca ncosa fitusa, picchì sulu nfitusuni nfinucciassi i pirsuni comu stai cuntannu tu. |
Alfonso |
Mi vergogno a dillu ma è proprio accussì. |
Biagio |
(allibito) Disgraziato!!...Cosa r’ammazzariti! E a mia ma fattu russicare u ficutu…”Solo con te ho trascorso momenti indimenticabili!”…Ti ni rugnu una!...”Non vedo l’ora di rivederti!”…Come si poetico! Meno male ca ci fu sta storia ri Ninetta, ma sa no o sa chi m’avissutu nfinucciatu ancora …E’ questione ri tecnica! M’anzignava i trucca: chistu è l’ammiccamento semplice!...Nun è ri tutti!... E’ questione ri allenamento, ri repertorio!…Lestofante!! Quantu fesserie a ncugnatu? E iu ucca aperta ta iutu appriessu…Puh fitusuni!!! Mi facisti divintare complessato. |
Alfonso |
Se sbagghiai. S’accumincia accussì sai…Viri Biagio, avìa n’immagine ri difennire e attaccai a cuntare pallunate supra pallunate e nun mi controllai ciù. |
Biagio |
Se poi truovi nfissa comu a mia ca si ghiutti è miegghiu, vero?...Comunque Alfonso va bene, si timido…inesperto… ma chistu nun cancia nenti, anzi i cunti tornunu miegghiu: timido tu, timida ida, vi truvastru buoni. I timidi quannu si lassunu iri sunu ciù pericosi. Aviti u stesso carattere e v’affiatastru subito. Mo fiuru c’avieuvu a siri bedi!…Vuoi virri ca l’iniziativa a pigghiau Ninetta? A picciotta cu tuttu arriticamientu c’avìa o sa comu ti strapazzau! |
Alfonso |
Biagio, ma criri ancora ca sugnu iu u patri ro picciridu?… Biagio, a tia to vuogghiu confessare: iu na picciotta a vuogghiu bene pi davero, ma piaciutu sempre e ora persi a testa, però è un amore impossibile e senza speranza. Sulu cu ida facissi na pazzia…Iu cu Ninetta nun c’entru nenti, comu ta dire? |
Biagio |
Npatri cià siri pi forza. Allura cu è? Iu nun sugnu, tu mancu, chi vuoi riri ca è mo patri? |
Alfonso |
No mai!…Però può darsi ca Ninetta sta diciennu na minzogna…sai, p’amprugghiare l’acqua. U veru patri o sa cu è e ida, p’antuppallu, cuntau a prima cosa ca ci passau pa testa. |
Biagio |
Tu rici?...No, Ninetta nun facissi chistu, certi pallunate ti firi a cuntalli sulu tu…Alfonso, è miegghiu ca rici a verità, tra l’autru a picciotta nun è male, è macari graziusa. Pacienzia, a suppurtare e ru bizzocchi ma se Ninetta ti appoggia piano piano ri idi ti ni liberi. Ninetta senza chissi o cantu sarà n’autra pirsuna…Alfonso, nun ti cunfunnire. |
Alfonso |
Biagio, ti ricu ca iu… |
Biagio |
Lassa perdire, a st’ura viri tutti cosi niviri, ma iu sugnu convinto ca cu Ninetta ti troverai benissimo… Faciemini ru passi e mentre mi cunti qualche particolare…Comu facìa? ...Avìa parri n’aucidduzzu! (si avviano verso l’uscita) Chi era imbarazzata?...Tanticcia i resistenza a fici, vero?... Oppure direttamente…ah?!! |
Alfonso |
Chi sacciu! Biagio cririmi, iu mancu gnitu cià misu ncuodu. |
Biagio |
O cuntila a n’autru…Cu avìa dire ca u mo amico Alfonso addivinta papà. Auguroni! (escono e si chiude il sipario) |
F I N E 2° A T T O
3° A T T O
Identico ambiente degli atti precedenti. Sono in scena don Ciuvannuzzu, Meno e Gina.
D. Ciuvannuzzu |
Sta storia sa chiarire, a na passatu quinnici iorna e ancora nun sapiemu nenti. Cu è u patri ri stu picciridu? A nescire fora. Se è veramente unu ri niautri a na dire u nome. |
Meno |
Pi chissu ieri i mannai a ciamare. Prima nun ni vulieunu sapire, ma iu ci rissi ca n’aviemu diritto. |
Gina |
Certo! E’ facile vennire, riri ca c’è npatri i npicciridu, minacciarini e irasinni…(entrano Teresa e Giorgio) Ah, v’arricugghistru? Ta cumprasti a gonna? |
Teresa |
Se, mi girai tutti i nicozia. |
Giorgio |
I fimmini ci ni mettunu tiempu prima ri decidere. |
Gina |
Amuninni da rintra, fammi virri sta gonna. |
Teresa |
Se, a virri ch’è bello u modello. (esce con Gina e Giorgio) |
Meno |
Vaiu da rintra pure iu picchì iaiu nsaccu ri travagghiu. |
D. Ciuvannuzzu |
Ti rugnu na mano, abbasta ca nun mi fai inciri cannola picchì mi siddìa. Amuninni Minuzzu. (esce assieme a Meno. Entra Biagio pensieroso) |
Biagio |
Prima o puoi a verità ma fazzu riri…Alfonso nun ma cunta ghiusta: u canusciu e sta ammucciannu quarchi cosa. Sugnu sicuro ca iavi na fimmina nta testa e sa fimmina sulu Ninetta po siri…Comu s’inguaiau! (entra Paolo che, ingrugnito e senza dire una parola, sbatte i quaderni e i libri sul tavolo, davanti al fratello) Paolo mi facisti arrisautare! Chi modi su chisti? Pi picca nun mi tirautu ncuodu. |
Paolo |
Purtai na puocu ri travagghiu pi tia: ma fare u problema, u tema e u riassunto ri storia. |
Biagio |
E co ficimu ri patto? Comu addivintasti esigente! |
Paolo |
Nun a purtari o luoncu e falli ghiusti. |
Biagio |
Ohu Paolo, chi modo è ri parrare? Chi ti passa pa testa? |
Paolo |
Chi mi passa pa testa? Ora ti fazzu virri…(prende i cocci del salvadanaio e glieli scaraventa addosso) Chisti chi sunu? Ah, chi sunu? Ti ricordano quarchi cosa?...Senza ca mi talì comu nu stunatu. Delinquente!...Latru! |
Biagio |
Ssst! Paolo… |
Paolo |
No nun staiu zittu, capì tutti cose. O sa quant’avi ca mi futti i sordi! Ogghi ruppi u carusiedu e pi picca nun mi vinìa ncollasso…Nti putieutu pigghiare tutti? Chi ti cunfunnisti pi si quattru sordi spicci? |
Biagio |
Calmati, circamu ri truvare n’accordo. |
Paolo |
U truvai iu l’accordo: tu ora, ncuminciannu ri ogghi, mi fai i compiti finu a quannu nun si ciurunu i scole. |
Biagio |
Come??!! Ancora ci su nsaccu ri misi… |
Paolo |
Nun m’interessa, ma sa no u ricu o papà e tu sai comu ci teni a certi cose u papà. Tutto supporta, tranne u rubare e se ciò cuntu ti finisci male, perciò nun a purtari o luoncu e deciditi. |
Biagio |
Paolo…N’avìa bisuognu… |
Paolo |
U figghiu, n’avìa bisuognu!!...Biccuni, o sa quanti pizze ta sbafato a facciazza mia! Iu arrunciu e tu stravì. Se nun fussi macari a mia, a ta matri ci ricissi quattru parulazzi!...Nenti: o i cosi i scola – tutti e precisi – o ciò cuntu o papà. |
Biagio |
Ohu, tu scunti nun ni fai! Categorico!...Paolo nun è ghiustu, quarchi cosa a fare pure tu. Se nun sturì ti truovi male. |
Paolo |
Nti pigghiare pena, chisti su fatti miei…Biagio stanu viniennu ca rintra, aspiettu na risposta. |
Biagio |
Va bene! Va bene! Ti fazzu i compiti. (entrano Meno, don Ciuvannuzzu e Gina) |
Meno |
Ah Paolo, cà si? Vattinni da rintra c’a vennire u furgoncino pe consegne, aiutaci a carricare i guantiere. (Paolo esce) |
Gina |
Basta ca nun sturìa è disposto a fare qualsiasi cosa. U viristi? Nun fici nessuna obiezione. (bussano e Gina va ad aprire) Trasiti…Vi staumu aspittannu…Ninetta, ci si pure tu? Trasi. (entrano Natalina, Matilde e Ninetta) |
Matilde |
Buongiorno. Ni mannastru a ciamare e vinnumu prima possibile. |
Meno |
Vi ringrazio. Sapiti, a m’avutu npinzieri fisso: cà, nta testa. Nun aviemu pace se prima nun si sprugghia sta matassa. (bussano) O sa cu è ora! Ghià è difficile parrare. |
Gina |
Rapu iu, tu intanto cerca ri truvare i parole. (apre ed entra Alfonso) |
Alfonso |
Buongiorno. Scusate, se vi disturbo tuornu n’autra vota. |
Biagio |
No ammoviti, assittiti vicino a mia…(Alfonso si siede vicino a Biagio il quale ammicca all’amico a bassa voce) Alfonso, a viri cu c’è? Ninetta…Nun pruovi nenti? Nun o sienti u fuoco ra passione c’acciana?.... |
Alfonso |
Ma ca sentire? Biagio, cià finire: a chista iu nun a tuccatu mancu cu gnitu, comu ta dire? |
Biagio |
Se! Se! Taliella com’è afflitta: sedotta e abbandonata! Ahi disgraziato!!...Scaccici l’uocciu, viriemu se parte attonna. |
Meno |
Allura…Scusate signura Matilde e signorina Natalina se parru ca diretta interessata…Ninetta, intanto ti ricu ca mi rispiace se ti truovi nti na situazione npoco…delicata e spero ca tutto si risolve per il meglio. Rittu chistu Ninetta …viri…tu cu chidu ca ricisti ni mittisti nti na posizione scomoda. Nun puoi riri: “E’ unu ri sta casa” e basta, senza fare nome e cognome. Cà tutti ni taliamu cu sospetto. Ninetta, ta decidere a diri cu fu ca…cu è u patri ri stu picciridu, po to bene…e po nuostru. |
Ninetta |
Signor Belfiore, mi rispiace ma nun ciò puozzu riri. Nun pinzassi ca è ncapriccio, no nun è chissu. Iu…ecco…a fattu na vita ritirata e a campatu cu l’uocci ciusi. Ncerto momento mi truvai nti na situazione nova, diversa; truvai na pirsuna ca mi resi – spero sinceramente – tanticcia ri affetto, s’interessau a mia. |
Matilde |
E niautri nun ti na ma ratu affetto? Nun a m’anteressato a tia? |
Ninetta |
Mamma, è n’autra cosa…Ehm…sta pirsuna era accussì delicata, mi ricìa cose accussì belle e iu mi sintìa accussì confusa. Ca testa era nte nuvole, nta n’autru munnu: era a prima vota ca mi ricieunu sti cose… |
D. Ciuvannuzzu |
Ti capisciu figghiula, quannu niautri uommini ni ci mittiemu! |
Ninetta |
Ncuminciai a sintirimi viva…era na cosa strana…(bussano) |
Biagio |
Chista nun è na cosa strana: nti sta casa tuppulienu sempre …(va ad aprire) Trasissi don Luciano, ammancava sulu lei. (entra don Luciano) |
Matilde |
Don Luciano, possibile ca ni veni sempre appriessu? Quanti voti cià rittu ri nun lassare a casa? Si n’issi ri cursa. |
Natalina |
(stranamente mite) Aspetta Matilde, don Luciano pi vennire cià siri nmotivo…S’assittassi don Luciano, quantu finiemu u riscursu ncuminciatu. |
Luciano |
Grazie signorina Natalina. |
Matilde |
(sbalordita) Ma Natalina, don Luciano… |
Natalina |
Don Luciano sapi chidu ca fa…Scusate l’interruzione, iemu avanti. |
Meno |
Ninetta, chidu ca rici è interessante…Continua. |
Ninetta |
Chi vole ca cià dire, signor Belfiore? Na picciotta comu a mia, ca prima nudu ci avìa rittu nenti, nudu avìa taliatu, ri cuorpu si senti riri tante frasi belle, tanti complimenti… nzumma, na picciotta comu a mia è facile ca s’illude… Prima i so parole mi cunfunnierru, mi ficinu scantare, puoi a mano a mano mi resunu gioia e felicità; ncuminciai a pinzare o matrimonio, ghià mi virìa cu l’abito bianco, i fiori, a chiesa, tutti i parienti…Na sira ca era…riciemu… ciù euforica ro solito, nta nmomento ri abbandono… succiriu chidu ca succiriu. |
Matilde |
Figghia! Figghia scostumata! Succiriu na cosa oscena e innominabile, na cosa vergognosa. Comu putisti fare na cosa accussì brutta? |
Ninetta |
Beh mamma…tanto brutta nun fu…anzi! |
Matilde |
Figghia mia, si indemoniata! Comu puoi riri na cosa i chista? |
D. Ciuvannuzzu |
Se a Ninetta ci piaciu a lei chi c’interessa? Sintiti a chista ora, a dire ida chidu ca piace e chidu ca nun piace…Ninetta arragghiuni iai, a cu nun piaciunu sti cose tanto vale ca s’affuca. Chi campa a fare? |
Meno |
Lassa perdire papà…Ninetta chidu ca rici è comprensibile, putìa capitare a qualsiasi picciotta ca si truvava o to puostu, ma picchì nun vuoi riri cu fu u picciuottu ca…Fussi miegghiu ca tu… |
Ninetta |
No caro signor Belfiore, no. Virissi, iu crirì e so parole e a sa buona fede e ci criru ancora. Può darsi ca riflette e si pigghia i so responsabilità. Se è accussì – e iu ancora ci spero – nun c’è motivo i riri u so nome, basta ca si decide e con coraggio affronta a realtà. Se pi idu invece nun fu na cosa seria ma n’avventura, npassatiempu, picchì a fare u so nome? Pi costrincillu a spusarimi? Pi costrincillu a suppurtarimi? Pi costrincillu a suppurtare e campare u mo figghiu? No, nun c’è bisuognu…Puoi, cu sapi? Iu pienzu c’ancora c’è speranza, sugnu convinta ca sta circannu ri mettire i cose a puostu e quannu nun avi iautri pinzera nta testa, si fa avanti e si risolve tutto…Ecco signor Belfiore picchì nun c’è motivo i ricirici cu è u patri ro mo figghiu. |
Luciano |
Brava Ninetta, ora arragghiuni come na pirsuna ri riciott’anni. U to è nu riscursu ri na picciotta matura e sensibile. |
Matilde |
Don Luciano, lei sa stare mutu. Lei è nu dipendente e nun s’ammiscare nte fatti nuostri, anzi è pregato ri nescire e… |
Natalina |
Matilde don Luciano sta riciennu a verità, picchì a fare stare mutu? E’ nu dipendente ca ri quant’avi ca è o nuostru servizio, si po considerare unu ri casa. |
Matilde |
Natalina, nun ti ricanusciu ciù. Comu, tu stessa a rittu sempre… |
Natalina |
Na rittu tante fesserie Matilde! Na rittu tante! Lassa stare don Luciano, nun è idu u problema. |
Meno |
Dunque nun si po sapire nenti. E siemu attonna o puntu ri prima! Situazioni accussì confuse nun a vistu mai…Va bene, rispettamu i decisioni ri Ninetta. |
Matilde |
I so capricci. Ciamatili i so capricci. E dire c’a considerava na figghiula a puostu e timorata ri Diu. Ma chi?! Ma chi?! Pervertita è! Pervertita!...Chi riscursa va faciennu! |
Gina |
Signura Matilde, nun a trattassi male. A picciutteda ghià mi pare abbattuta, a taliassi com’è ghiarna…Ninetta, ti sienti bona? Nun ti viru tanta… |
Ninetta |
Nenti è signura, ogni tanto mi veni npoco ri nausea. |
Gina |
E’ comprensibile nta ta condizione. (entrano Teresa e Giorgio) |
Teresa |
Ah, ci siti viautri?...Buongiorno. Ciao Ninetta. |
Giorgio |
Signor Belfiore iu e Teresa ni stamu faciennu na passiata e stasira, siccome aviemu na festa, n’arricugghiemu ciù tardi …U sapi, nun putiemu mancare o compleanno ro nuostru amico, tra l’autru organizzau na bella cena e puoi si balla. |
Meno |
Picciuotti nta l’ultimi iorna va t’arricugghiutu sempre tardi: na vota pi ncuntu, na vota pi n’autru cuntu…(vede Ninetta accasciarsi svenuta sulla sedia) Ninetta!! Chi hai? |
Natalina |
Oh Signuri, chi ci pigghiau? (tutti accorrono) |
Alfonso |
Nenti, persi conoscenza: è sulu svenuta. |
Biagio |
Teresa tienila accussì, ma sa no cari nterra…Sbuttunici a camicetta ca respira miegghiu…Mamma, porta nu bicchiere ri iacqua frisca. (Gina corre nell’altra stanza) |
Luciano |
A figghiula si virìa ca nun stava tanta bona. (le da qualche schiaffetto per farla rinvenire) |
Matilde |
U Signuri a sta castiannu pi chidu ca fici. |
D. Ciuvannuzzu |
Signura, cià finissi ri parrare a matila. (entra Gina) |
Gina |
Cà c’è l’acqua. (le spruzza un po’ d’acqua in faccia e Ninetta lentamente rinviene) |
Teresa |
Si sta ripigghiannu! Viriti, sta rapiennu l’uocci. |
Meno |
Su cose ca capitanu a cu si trova nta sti condizioni. |
Natalina |
Era tanta beda e ri cuorpu… |
Gina |
Ninetta, comu ti sienti? |
Ninetta |
(intontita) Chi mi successi?...Mi gira a testa…(si guarda attorno) Nun è possibile! Basta, nun ni puozzu ciù. Nun è possibile!...(si rivolge a Giorgio) Incosciente! Ecco chi si: n’incosciente!! |
Matilde |
Sfasau! Chi c’entra chidu? |
Ninetta |
Iu sperava ca t’avissitu reso conto ri chidu ca succiriu…Ma chi?! Pi tia nenti succiriu, sulu npassatiempu, na scummissa: viriemu se puozzu aviri n’avventura cu chista …Bravo, cià riniscisti! E iu c’avìa ancora fiducia nti tia e pinzava ca erutu na pirsuna seria…Ti na ghiri a festa ro compleanno, è importante u compleanno ro to amico. Sulu chistu sai fare: addivirtiriti. U riestu nun cunta…E i belle parole ca ricieutu unni sunu? Chi fini ficinu?...Pi tia tuttu è comu prima…Vigliacco, nun avisti u curagghiu ri faciriti sentire e virri comu stava; mancu ora, quannu trasisti, avisti u curagghiu ri salutarimi…Sugnu n’estranea: strana era e strana arristai…E da sira? Ta scurdasti da sira? Io no e difficilmente ma scuordu; ma certo, tu chi pierdi? Iu paiu i conseguenze, tu si n’uommunu, chi ti puonu riri? Sulu a mia puonu riri: stubbita ca ci caristi… |
Meno |
(trasecolato) Chi staiu capiennu buonu o?... |
Ninetta |
Mi rispiace pi Teresa: è na brava picciotta e nun si merita unu comu a tia, picchì comu ricisti nsaccu ri minzogni a mia, si capace i rilli puri a ida…Teresa, spero nun ti capita ri pintiriti comu a mia, nun to meriti. (piange disperatamente) |
Gina |
Ninetta, stai riciennu ca Giorgio?... |
Teresa |
Silenzio mamma, assittiti…Giorgio u sienti chi dici Ninetta? Parra. Almeno u curagghiu ri parrare ci l’hai? |
Alfonso |
(a Biagio) Rapi l’uocci stunatu, viri buonu cu è il grande seduttore. |
Meno |
Giorgio, Teresa sta aspittannu na risposta. |
Giorgio |
Se…ecco…Teresa, u sacciu ca sbagghiai, forse ti n’avìa a parrare subito…Ninetta come picciotta m’incuriosiu e…a vosi canuscire miegghiu… |
Luciano |
E ogni fimmina ca t’incuriosisce a metti incinta? |
Giorgio |
No, no…A cosa ncuminciau accussì pi…puoi, addivintau ciù…intima. Nun pinzavo ca ristava incinta? |
Meno |
E quannu successi, picchì nun facisti nenti? |
Giorgio |
E c’avìa fare? Iu a Ninetta nun a vuogghiu bene.Vuogghiu bene a tia Teresa, ma crirri. Nun mi puozzu incatenare cu una ca nun vuogghiu bene e ciancirimi nfigghiu ca fici… fici nta nmomento ri…nzumma, tutti putiemu sbagghiare. Nun si po pretendere chistu ri na pirsuna, nun è ghiustu. |
Teresa |
(esplode) A no?!...A ta caputu? Nun ci pare ghiustu! (gli assesta uno schiaffo) E chi è ghiustu allura? Vigliacco, rimmi chi è ghiustu?! Ravanti a tutti fai u bravu picciuottu …rispettoso…e ri rarrieri ti comporti in modo schifoso. (schiaffo. Gina cerca di fermare Teresa ma don Ciuvannuzzu la trattiene e incita Teresa a continuare. Ciò avviene per tutta la durata del monologo di Teresa) Nun ti si chiede ri spusariti Ninetta ma si pretende decenza e senso di responsabilità, invece nta sti iorna a sciutu cu mia come se nenti avissi succirutu. Tranquillo, tutto come prima… Porco! (schiaffo) Nun avisti l’onestà i ricirammillu, ri parrarini e ancora rici ca mi vuoi bene. E iu t’avissi a crirri? Nun ricieutu chistu pure a Ninetta? Comu avieutu a siri romantico!...Dimostrami ca cu Ninetta scrizzautu e invece cu mia è na cosa seria. Iu nun ci l’aiu cu tia picchì…picchì ti concedisti n’avventura; va bene po capitare, ma quannu puoi successi chidu ca successi t’avieutu a comportare ri uommunu…Giorgio, capisci? Ri uommunu!…Disgraziato, sparti si cerca i ragghiuni! (schiaffo) Prima cu mia si pigghiava l’aperitivo e puoi all’autri banni s’abbuffava… (calcio e schiaffo) Cosa lurda!! Nun putisti arregghire proprio! Quannu ci pienzu m’acciana na bestia!! Era accussì garbato, parìa na fimmineda…(schiaffo) Porco! |
Gina |
Teresa calmati, stu spettacolo nun è degno ri na picciotta. |
Teresa |
A no?!...Sicuro, niautri fimmini a m’aviri un contegno esemplare, a ma siri delicate. Se faciemu scenate pirdiemu a femminilità…Capisci Ninetta? Controllati, ma sa no nun si ciù aggraziata. (calcio a Giorgio) Ta rugnu iu a femminilità!...Certo, u masculuni s’avìa sfucare. Eh, l’uommunu iavi certe esigenze! E picchì, a fimmina? Pienzi c’a mia nun mi piacissi aviri n’avventura cu mpicciuottu? Però chistu nun è possibile, picchì se sa concede n’uommunu è n’avventura, se sa concede na fimmina è un tradimento. A fimmina e essire esemplare, vero imbecille? (schiaffo) E iu avissi a virri passare ravanti a facci tutti i fimmini ca t’incuriosisciunu, assupparimi i corna e stare muta? Era incuriosito! Secunnu tia iu curiusa nun ci sugnu? Però a stare queta, picchì se sbagghiu tutti co itu mi vanu ammusciannu, ma vergognare. Tutti contro…Viriti Ninetta: donna immorale! Macari a sa famigghia c’è contra, nun è degna ri stare a mienzu e pirsuni per bene e chissu picchì è fimmina, invece all’uommini tutti a battirici i manu: chi fimminaru!!...Eh no!! Quannu i manu sa na battire sa na battire a tutti: uommini e fimmini. E se a ma dare lignati nun pinzamu a femminilità, o decoro, a delicatezza... (schiaffo) Sunamu!! Quannu ci vuonu ci vuonu!...Ora niesci fora animale e nun ti fare virri ciù ri mia…Fora!! (lo spinge verso l’uscita a calci e schiaffi) |
Matilde |
Nmomento! Nmomento! (si para davanti a Giorgio) No, tu nun niesci, prima ta diri na cosa: tu ora ti spusi Ninetta, ma sa no ti denuncio e… |
Ninetta |
No mamma tu nun denunci nudu, picchì sugnu iu ca nun mo spusassi né ora né mai. |
Matilde |
Ninetta, chi stai riciennu? |
Ninetta |
Na cosa ghiusta. Cu idu sbagghiai nminutu e succiriu tuttu chistu, spusannammillu sbagghiassi pi tutta a vita e fussi insopportabile. Nu sbagghiu ri nminutu si po capire, unu ca rura na vita no. |
Matilde |
Vuoi ristare nti sta condizione disonorevole pi sempre? Sula, cu npicciridu…A ghenti chi po dire? |
Teresa |
Signura basta cu sta ghenti, i facissi parrare na bona vota, ci facissi riri chidu ca vuonu…(va ad abbracciare Ninetta) Brava Ninetta, nun dare cuntu a nudu. Si na picciotta sensibile e ciù sperta ri quantu a dimostrato sempre e macari ca nun è u momento, iu ta ringraziare picchì grazie a tia capì cu avìa o cantu e nu sbagghiu i chissu avissi paiatu caro. Quannu unu è vigliacco è vigliacco cu tutti e cu mia nun avissi statu diverso. |
Matilde |
Teresa nun parrare accussì, tu e Ninetta siti giovani e nun capiti certi cose. (a Ninetta) Ca ti piace o no tu to spusi e se nun o capisci che buoni to fazzu capire nta n’autru modo: se nun fai comu ricu iu niesci fora ra casa, iu nta sti condizioni nun ti ci vuogghiu. |
Ninetta |
Va bene, mi ni vaiu. Sacciu ricamare e u modo pi campare u truovu, iu e u mo figghiu ri fame nun ci muriemu, ma a chissu nun mo spusassi mai. |
Luciano |
Nun ti preoccupare Ninetta, puoi vennire a stare a ma casa. C’è ma suoru ca ti runa tuttu l’aiuto ca iai bisuognu. |
Matilde |
Lei si zittissi viddanazzu. Anzi ri stu momento è licenziato, ri n’uommunu comu a lei nun n’aviemu bisuognu. |
Natalina |
Aspetta Matilde, pi licenziare don Luciano a ma siri d’accordo tutti rui e iu nun ci sugnu. Don Luciano iavi ragghiuni…e pure Ninetta. Tutti ianu ragghiuni, tranne tu... Matilde, accussì abbì a mienzu a strata a ta figghia? Ninetta si trova nta sta situazione picchì sta paiannu i conseguenze ra nostra mentalità, niautri siemu i colpevoli. Matilde finiemaccilla, a ma campatu sulu pa ghenti, pi nun fare parrare a nudu. Basta ri campare co scantu ri chidu ca puonu pinzare l’autri…Basta! |
D. Ciuvannuzzu |
A ghenti è cuntenti quannu fa i danni e nun si penti. |
Natalina |
Ghiustu!…Ninetta è giovane e si po capire ma niautri, bedi scecchi rinisciuti? Che nuostri riscursi Ninetta a stunammu e ancora a sta povira figghia ci ramu ncuodu? Tu abbannuni a ta figghia? Iu no e se iavi bisuognu sugnu a disposizione, almeno rimedio in parte e sbagghi c’a fattu. Ninetta nun ti preoccupare, sula nun ti ci lassu. |
Luciano |
Brava signorina Natalina, si miritassi nvasuni. |
Natalina |
(vergognosa) Don Luciano, chi dici ravanti a tutti? |
Matilde |
Iu nun canciu idea. Ora a curpa ri chidu ca successi è mia! Sintitila a chista!...Natalina, tu ribbambisti. Miegghiu ca vaiu a casa, nun puozzu sentire certi riscursi…(esce di corsa) Mi ni vaiu. |
Gina |
(insegue Matilde) Signura Matilde aspittassi, nun facissi accussì…Sintissi…(esce di corsa) Signura Matilde… |
Natalina |
Ninetta, amuninni pure niautri. Nun ti cunfunnire c’agghiustu tutti cose, prima o puoi a ta matri a cumminciu. Cà c’è a ta zia, nun ti pigghiare pena…(la prende amorevolmente sottobraccio e vanno verso l’uscita) Don Luciano, lei nun veni? |
Luciano |
Certo signorina…Certo. |
D. Ciuvannuzzu |
Ehm!...Scusassi signorina…Lei issi avanti, quantu ci ricu na parola a don Luciano…Cincu minuti precisi. |
Natalina |
Facissi con comodo, don Luciano sapi unni raggiungirini… Arrivederci. (esce assieme a Ninetta) |
Teresa |
Aspetta nonno, prima a sistemare na cosa iu…(a Giorgio) Chi fai ancora cà? Nun t’abbastarru i lignate ca ti resi? |
Giorgio |
(confuso) Iu…chi sacciu?...chi vuoi riri?...Teresa, iu ti vulissi… |
Teresa |
(minacciosa) Se nun t’abbastarru rimmillu…Fora e nun ti fare virri ciù. (Giorgio esce spaventato) |
Meno |
Teresa, quannu pigghi fuoco si pericolosa, ma so meritava su lazzaruni e ipocrita…Sienti Teresa, ti vulìa riri na cosa …(la prende sottobraccio e si avviano verso l’altra stanza) A tia nun è ca ogni tanto ti veni vomito… nausea…ecco, qualcosa del genere? |
Teresa |
No papà, picchì m’avissi a vennire? |
Meno |
Nenti, a voti mi passa quarchi pinzieri pa testa…Puoi sulu cu l’aperitivi nausea nun ni po vennire…Certo, chi babbu ca sugnu! (esce con Teresa) |
Luciano |
Allura don Ciuvannuzzu, chi ma dire? |
D. Ciuvannuzzu |
Don Luciano ma luvare na curiosità…Com’è ca prima a signorina Natalina era accussì sduffusa, nun si ci putìa parrare e ora invece…chi sacciu, è ciù aruci, ciù amirusa. Cu lei puoi era sempre arriticata, appena parrava ci sautava ncuodu. Chi successi? Chi è cunfissata frisca? |
Luciano |
No…è ca…Caro don Ciuvannuzzu ciò vuogghiu riri: u merito è mio. Fu iu c’a cunfissai. |
D. Ciuvannuzzu |
Comu a cunfissau lei?! |
Luciano |
Eh, ci ni vosi…ma a fine! Acciù nun ni putìa, mi stapìa faciennu nescire pazzu. Però ci avìa siri nmotivo picchì facìa accussì…Ci avìa siri! Circa reci iorna fa iu stapìa sistemannu a pagghialora e s’arricugghiu a signorina Natalina; era ciù furiusa ro solito. Maronna quantu mi ni rissi! E pi na cosa i nenti! Iu nun ci vitti ciù e siccome… ncunfirenza…a mia certo “effetto” ma fattu sempre, a ncucciai a mienzu e balli ra pagghia e…Rendo l’idea? Ci fici capire quantu tiempu avìa pirdutu, come avìa sprecato na vita…Don Ciuvannuzzu, è ciaru u riscursu? |
D. Ciuvannuzzu |
Vole dire ca?...Don Luciano, chistu è n’avvenimento! |
Luciano |
Capisce picchì era accussì sduffusa e arriticata? |
D. Ciuvannuzzu |
Se: era mancanza i sfuocu! |
Luciano |
Don Ciuvannuzzu, lei è accussì cruru! Chi modi: mancanza i sfuocu!...Riciemu c’a signorina Natalina era npoco agitata e st’agitazione nun a facìa tanto amabile che pirsune. |
D. Ciuvannuzzu |
Ah capì! Capì!...Però sempre mancanza i sfuocu era! |
Luciano |
Se, a puostu! Lassamu perdire va! |
Biagio |
E’ inutile ca o mo nonno ciò spiega cu garbo. I cose i ciama co so nome. |
D. Ciuvannuzzu |
Ma a signorina…nun ci rissi nenti quannu?... |
Luciano |
Nto momento arristau accussì…Eh, a ta capire: pigghiata a lampo, senza mancu…Puoi - anche picchì npoco i sentimento ci avìa siri – fu ciù ragionevole. Forse capìu u motivo ra ma reazione. Eh, quannu s’arriva s’arriva! Ora mi promisi ca s’impegna a siri ciù calma e co tiempu può darsi pure ca iu e a signorina…Virissi, siemu tutti rui suli, ni stamu faciennu rannuzzi e aviri na compagnia nun fa male. Ora capìu c’a vita si po pigghiare ciù allegramente e a comprensione è miegghiu re uci e ro vilienu; è ciù calma e o cantu si ci sta cu piaciri. Ninetta finalmente nun è sula, iavi vicina na pirsuna c’a capisci e a vole bene pi davero. A picciutteda so merita, picchì pene na vistu. Puh, se na vistu! …Basta va, mi lassassi iri ca Natali…a signorina Natalina m’aspetta. Buongiorno don Ciuvannuzzu. Arrivederci picciuotti. (esce) |
Biagio |
Cu avìa dire ca don Luciano… |
D. Ciuvannuzzu |
Chidu è ra veccia generazione: tuostu! (ride) Ah! Ah! Ah!.. Don Luciano…chista puoi!...(si avvia verso l’altra stanza) I generazioni passate ancora ni faciemu sentire…Eccome!! Forte e chiaro! (esce contento) |
Biagio |
U mo nonno è euforico, avissi a fare quarchi fesseria macari idu! |
Alfonso |
Allura passiluni, ti cummincisti ca iu nun c’entru? Se Ninetta nun parrava, tu ancora fussitu convinto ca iu… |
Biagio |
Nun ta pigghiare Alfonso, tuttu era contra ri tia…Giorgio!! Cu so spittava ca era Giorgio?...U to comportamento mi fici sospettare, ri na puocu i tiempu ta vistu distante, comu se avissitu npinzieri nta testa e siccome tu pienzi sulu a ru cose: o studio e i fimmini, pinzai c’a ta malinconia era dovuta a motivi sentimentali, visto ca nto studio vai bene. |
Alfonso |
In effetti nun ti sbagghi, nta sti ultimi misi la malattia d’amore mi ha colpito. |
Biagio |
U viri ca iaiu ragghiuni?! C’è quarchi cosa! Ah, iaiu n’intuito infallibile, u sapìa ca c’è na fimmina nto mienzu e!...(si blocca di colpo) Nooo!! Alfonso, nun mi riri! |
Alfonso |
Chi è? Picchì fai sta facci allibita? |
Biagio |
T’innamorasti ri Ninetta? Oh quantu mi rispiace! Bastava c’arruvautu tanticcia prima… |
Alfonso |
Biagio fermati, nun ti mettire a fare attonna supposizioni… |
Biagio |
Si deluso po fattu?...(fa il gesto che indica la donna incinta) Comunque, se a vuoi bene passici i supra. Ninetta a capire, chi curpa iavi? Era accussì ingenua e u primu farabutto ca si presentau… |
Alfonso |
Ma chi stai pinzannu? Biagio, iai n’intuito tu!! Nun è Ninetta a picciotta ca m’interessa. |
Biagio |
No?! Piccatu, facissivu na bella coppia! Ninetta è na ragazza per bene e mi piacìu come si comportau nta sta circostanza. Dimostrau forza ri carattere, dignità e orgoglio …U sai, se Ninetta nun avi nenti in contrario, mi piacissi invitalla quarchi vota a nescire cu mia. Sugnu sicuro ca scoprirò na picciotta interessante e intelligente e a sa compagnia nun sarà noiosa…Ora però turnamu o nuostru. Alfonso se sta picciotta ca ti sconvolgiu nun è Ninetta, allura cu è? Nta sti casi sugnu curiusu. Rimmi: iu a canusciu? |
Alfonso |
(imbarazzato) No…cioè si…Beh, na certa conoscenza… (si impettisce e assume un tono deciso) Biagio, iu ti piaciu comu cugnatu? |
Biagio |
(sorpreso) Chi sacciu…Picchì mi fai sta dumanna?...Comu cugnatu?! |
Alfonso |
Se…Nzumma, male nun sugnu. |
Biagio |
Alfonso, ta suoru Antonella ancora iavi quinnici anni. Si, è graziosa ma mi pare prestu pi pinzare… |
Alfonso |
Ma unni l’hai a testa? Iu nun staiu parrannu i ma suoru. |
Biagio |
No?! Ma allura cugnati comu cià m’addivin…(capisce) Nun mi riri ca stai parrannu ri ma suoru? Ri Teresa? |
Alfonso |
E ri cui allura? |
Biagio |
(frastornato) Ma allura è ida a picciotta ca tu?... |
Alfonso |
Se, ida è…Purtroppo u miu era n’amore infelice e senza futuro. Teresa mi piacìa ma era zita e in silenzio sospiravo e soffrivo e ca morte nto cori accettavo u destino ri virilla felice cu n’autra pirsuna. Mi consolavo sulu viniennu cà e putiennila taliare e parrarici. Ti pare c’a vinutu cà sulu pi virri a ta beda facci? Biagio rimmi chidu ca vuoi, ma iu sugnu cuntenti ri chidu ca succiriu. (Biagio ha un gesto di reazione) U sacciu! U sacciu! Sti cose nun avissi a pinzare, però è ciù forte ri mia. Almeno ora iaiu qualchi spranza, anche se sarà difficile picchì Teresa è amareggiata pi chidu ca successi, penza ca l’uommini nun meritamu fiducia…e tuortu nun ci ni rugnu. |
Biagio |
Ci passa! Ci passa!...Ma viri chistu! Ci piace ma suoru!... In effetti ora Teresa è libera e quindi ci puoi pruvare. |
Alfonso |
Se ci pruovu tu pienzi ca Teresa a pigghia male? |
Biagio |
A st’ura certo, miegghiu lassalla stare, nun è u momento. Prima facci digerire a ncustia. |
Alfonso |
Che fimmini sugnu timido, nun sacciu come ma comportare, sicuramente fazzu qualche bestialità. Biagio aiutami tu. Si u miegghiu amico mio, chi mi cunsigghi pi nun fare dannu? Se tu m’aiuti sugnu sicuro ca va tutto bene; a Teresa ci tiegnu truoppu e nun puozzu rischiare ri pirdilla. |
Biagio |
Beh, pi ora ci stai o cantu sulu come amico...Sai, u tiempu ca ci passa e ritrova un po’ ri serenità e ri fiducia. Puoi quannu viri ca è ciù rilassata e nun penza acciù o passato cierchi ri…nzumma cierchi ri… |
Alfonso |
Capì. Se, se, arragghiuni iai. |
Biagio |
Anzi, u sai chi fai? Ora stesso falla nescire, macari ca scusa ri manciarivi na pizza e a fai sbanire…Aspetta c’a ciamu. |
Alfonso |
Grazie Biagio, si n’amico. |
Biagio |
Teresa! Teresa! Puoi vennire nminutu? (fuori scena Teresa risponde di attendere)…Ohu però stai attento: fermati all’aperitivi. Mi capisti? |
Alfonso |
Tranquillo Biagio, ri mia ti puoi fidare. |
Biagio |
E cu l’aperitivi stessi vacci piano, senza… |
Alfonso |
Biagio, u digiuno assoluto mi pare truoppu. Però nun ti preoccupare, p’addivintare ziu puoi aspittare. (entra Teresa) |
Teresa |
Chi vuoi Biagio, picchì mi ciamasti? |
Biagio |
Chi fai da rintra a mienzu e pirsuni anziani? Stai cu niautri picciuotti…Chi facci ca iai! Avanti! Allegra Teresa! A siri cuntenta ca ti luvasti i ravanti na pirsuna ca nun ti meritava. |
Teresa |
U sacciu, sulu ca certe cose nun i suppuortu. Mi sientu umiliata pa presa in giro. |
Biagio |
E tu nun ci pinzare, anzi cerca ri distrairiti, niesci, fatti ru passi…Alfonso ti po fare cumpagnia, sugnu sicuro ca nun ti rici ri no. |
Teresa |
Alfonso nun è obbligato a starimi o cantu e cunfurtarimi. |
Alfonso |
No, no, quale obbligato! Teresa mi fa piaciri veramente, tu nun sai quanto. Anzi, se ni manciamu na pizza insieme mi rilassassi, n’aiu bisuognu. Chi ni pienzi, Teresa? |
Teresa |
Buona idea, però purtroppo a suppurtare u mo stato d’animo. Alfonso, pi tia nun sarà na serata piacevole. |
Alfonso |
Chistu nun a dire, invece scommetto che sarà na bellissima serata. Biagio capisce chi vuogghiu riri…Teresa ti farà bene parrare, pi liberariti ri chidu ca iai i rintra e se per caso ti vuoi fare na bella cianciuta, c’è sempre u mo piettu pi appoggiariti. |
Teresa |
Nun pienzu c’arrivo a tanto, na pirsuna comu Giorgio nun si merita mancu na lacrima. Comunque ne terrò conto, grazie Alfonso. |
Alfonso |
Oh, a posto! Sarò lieto di offrirti una pizza… |
Teresa |
Quale offrire: ognuno si paia a so. |
Alfonso |
Chi c’entra, iu a na fimmina nun mi permettissi mai… |
Teresa |
(nervosa) Certo, che fimmini sa essire cavalieri! I finì i canuscire l’uommini ca fanu i cavalieri e i premurosi e puoi a prima occasione…No, o paiamu a romana o nun si fa nenti. (fa per andare) |
Alfonso |
Aspetta Teresa, aspetta!...Va bene, come vuoi. Nun ti vulìa rari na brutta impressione. |
Biagio |
Nun a fare arrabbiare ma sa no i sona macari pi tia. A viristi com’è manesca? |
Teresa |
Scusami Alfonso…è c’ancora sugnu agitata…dai sciemu, pigghiare npoco ri aria è chidu ca ci vole pi calmarimi. |
Biagio |
Oh benissimo! Addivirtitivi…Ah Teresa stai attenta, Alfonso iavi u viziu ri fare l’ammiccamenti: chidi semplici e chidi…ciù complicati. E’ nu specialista! |
Teresa |
(divertita) Alfonso, mo spieghi chi su sti ammiccamenti?... Semplici! Complicati!...Vi ni sientu parrare ma… |
Alfonso |
Ehm!...Nun rari cuntu a to frati, u sai ca è scimunito. Meno male ca pi cirviedu nun pigghiasti ri idu. |
Biagio |
Alfonso t’arraccumannu, mannimi na cartollina. |
Teresa |
Ri unni: ra pizzeria? |
Alfonso |
(imbarazzato) Disgraz!...Amuninni Teresa, sciemu. (la spinge verso l’uscita) Amuninni prima c’a Biagio ci tuorciu u cuodu…Ciao Biagio. (esce insieme a Teresa) |
Biagio |
Ah! Ah! Ah! Chi timidone ca è Alfonso! Speriamo c’almeno chisti puonu cocire…Ah, se nun ci fussi iu ca sistemassi i cose! (vede sul tavolo i libri e i quaderni di Paolo) Ecco cà…(si siede) Macari iu iaiu i mo pene e a sguittare. Cu mo fici fare ri rumpire u carusiedu?! I pizze ca ma manciatu mi stanu cariennu pisanti…Mah, quantu paiu na puocu ri debiti! Viriemu chi compiti iavi Paolo… Dunque: problema…N’autru?!...Un autocarro trasporta 18 pacchi di mattoni, ciascuno ne contiene 24. Ogni mattone pesa 3 Kg. Sull’autocarro ci sono pure 12 sacchi di cemento che pesano complessivamente 9,6 q. Quanto pesa tutto il carico? Quanto pesa un sacco di cemento?... Perciò…Quantu po pisare nsaccu ri cimientu? All’incirca è tantu ri ranni…(spazientito) Chi sacciu quantu pisa nsaccu ri cimientu: chi sugnu nmuraturi iu?! (mette il quaderno da parte) Lassamu perdire…(prende un altro quaderno) Fazzu u tema, almeno duocu cimientu nun ci n’è…”Racconta un episodio clamoroso successo in famiglia”. Ah, bello stu titolo! Cà si po parrare, ci n’è cose i cuntare. Friscu friscu è l’episodio! Dunque…”Nella mia famiglia succedono cose che a raccontarle nemmeno si ci crede. In questi ultimi tempi poi succedono uno appresso all’altro. (entra Paolo con un bignè in mano, si appoggia tranquillo alla porta e guarda Biagio) Nella mia famiglia ci sono bambini che vanno e bambini che vengono come se niente fosse e prima di trovare il padre ci vuole un po’ di tempo…(Biagio si accorge della presenza di Paolo e lo guarda spazientito) ma quando si trova il padre incominciano a volare schiaffi e calci ma poi tutto si aggiusta o almeno si spera…(guarda Paolo con stizza e Paolo, serafico, gli indica il salvadanaio, scrolla le spalle come a dirgli: “Pazienza! Che ci vuoi fare?”. Biagio rassegnato si rimette a scrivere mentre si chiude il sipario). |
F I N E