… e sera che canzel!!!

Stampa questo copione

"E sèra che canzèl" - Copione in romagnolo

..E SERA CHE CANZEL!!!

da: " Da Giovedì a Giovedì" di Aldo De Benedetti

libero adattamento scenico in tre atti e traduzione in dialetto romagnolo di Francesco PIRAZZOLI

Menzione speciale Teatroinsieme di Faenza 1990

PERSONAGGIINTERPRETI

Paolo,pèrit agréri    Renato MASOTTI

Adriana,su moi     Angela BERTI

Letizia, su suocera   Paola MAZZOTTI

Trombi, Direttore Agenzia Scruto e Vedo   Primo BULDRINI

Massimo, e segugio  Francesco PIRAZZOLI

Lucia, mama d'Paolo  Giulia SPADONI

Adele, la camarira    Laura ERCOLANI

Filippo,e su mbros    Francesco CASTELLARI

Pipaz, un cuntadèn    Claudio BETTINI

Frazcula, su fradèl   Ernesto CATTANI

Rammentatori         Primo BULDRINI

                         Francesco PIRAZZOLI

Direttrice di scena  Piera NALDONI

Effetti di scena      Ernesto CATTANI

                         Claudio BETTINI

Tecnici di scena      Claudio GHINASSI

                         Ernesto CATTANI

REGIA di LILIA FLAMIGNI

Lugo di Romagna, 6 Febbraio 1979

ATTO PRIMO

Una sala ampia e modernamente arredata. Porte a destra e a sinistra. In fondo a destra una grande porta‑finestra che comunica con una terrazza al livello da cui si scende con una breve scalinata nel giardino sottostante. Si intravvedono, oltre la balaustra della terrazza, gli alberi del giardino. E' sera. La sala è già immersa nell'oscurità. In un angolo una piccola lampada diffonde un lieve chiarore attenuato dal paralume.Si odono le voci di Paolo e di Adriana già prima che essi appaiano sulla terrazza salendo dal giardino.

SCENA I^ PAOLO ADRIANA

PAOLO # (Appena entrato accende la luce centrale, poi con malumore) E solit! E canzèl avèrt! A l'avrò dètt mèll volt che bsogna srè 'e canzèll apèna ch'us fà sèra...!!!

ADRIANA # Quanti stupidagini! An stasèn miga in t'un dèsèrt!

PAOLO # Cosa a j èntral!? E putrèbb avnì dèntar un lèdar e nascondas in t'è zardèn. Ecco, guèrda, nèca a què l'è tott spalanchè! E pu dopp a s'in fasè chès se i và a rubè in t'al cà! (Si avvicina alla scrivania su cui è posta la corrispondenza.)

ADRIANA # (Mentre Paolo apre e legge le lettere, Adriana si toglie il cappelo, si ravviva con un gesto stanco i capelli guardandosi nello specchio. Resta assorta, pensierosa, sognante. D'improvviso come seguendo un corso di un suo pensiero) Parò la colpa l'era tota ad Mario...

PAOLO # (Intento a leggere una lettera) Chi èl Mario?

ADRIANA # Lò, 'e marè!

PAOLO # 'E marè ad chi?

ADRIANA # 'E marè ad Carla... quèll che la l'ha amazèda... li, la purèta, in fond la j avlèva bèn. L'èra culpevola, d'acord, mo a sfid mè, cun un oman cumpagna quèll... un matèrialèsta, un èguièsta... Tè cosa 'a in pènsat?

PAOLO # Mo ad chi a ciachèrat?

ADRIANA # Ad Mario e Carla... quj de' cino!

PAOLO # (Alzando le spalle) Cosa a vut che um impurta a mè ad Mario e Carla, quj dè cino, ha j ho quèll ètar par la testa, mè!

ADRIANA # L'è inutil! Cun tè un spò mai ciacarè ad gnit! Sèmpar stramèzz al tu chèrt, a i tu cuntadèn e al su banadètt stèm!

PAOLO # Te avlù par forza che avnèss cun tè a 'e cino, cun tott 'e dafè che ha j ho... tott un dopmazdè pèrs. Lasa almach che adèss a rècopèra un pò de tèmp che ha j ho pèrs...

ADRIANA # (Scontenta) Mo sè rècopera... rècopera... (Le volta le spalle e gironzola un pò per la stanza con aria annoiata mentre Paolo riprende a leggere le sue lettere. Ripassandogli vicino lo guarda pensierosa, d'improvviso gli chiede) Tè am'amazarèssat?

PAOLO # (Volgendosi sorpreso) E parchè pù a duvrèbb amazètt?

ADRIANA # (Con un gesto evasivo) Gnitt... gnitt... a dmandèva acsè... non staj a fè chès... (Paolo la guarda perplesso e stà per replicare, ma da destra entra la cameriera Adele)

SCENA II^ PAOLO ADRIANA ADELE

ADELE # Bona sèra...

PAOLO # (Con tono severo) Oh, propi tè! Quanti volt a t'hoja da dì che 'e bsogna srè 'e canzèll de zardèn e la porta de tèrazz apèna ch'us fà bur?!?!

ADELE # A stasèva par srèll... quand ch'u m'ha ciamè la sgnora...

PAOLO # La sgnora... mo ad sgnora...

ADELE # La sgnora Letizia.

ADRIANA # Ah! U j è mi mè? E in dov'èla?

ADELE # L'è zò in cusèina... Ah, nò, tl'è a quà! (Infatti in questo momento entra Letizia)

SCENA III^ PAOLO ADRIANA ADELE LETIZIA

LETIZIA # (Entra dalla porta della cucina. E' ancora una bella donna dall'aspetto estremamente giovanile, elegantissima, coi capelli di un biondo dorato capricciosamente arricciati. E' vivace, esuberante, cordiale) A sò a quà! (Adele esce)

SCENA IV^ PAOLO ADRIANA LETIZIA

ADRIANA # Ciao mamma, èl dimondi che 'stè d'astè?

LETIZIA # Nò! L'è sol un quèrt d'ora. Ma un importa brisa, a n'ho apprufitè par dè un'ucièda a la cà. (Rivolta a Paolo) At salut Pavlon...

PAOLO # (Brontolando fra i denti) Buonasera...

LETIZIA # (Ad Adriana) Alora coma a vala la tu nova camarira? Se ha t'ho da dì la varitè a mè la n'um piès miga tant...

ADRIANA # E parchè mamma?

LETIZIA # (Con sicurezza) Par caritè! Um è bastè fèj do, trè dmand... figurat che l'ha n'è brisa bona ad cusar una livra...

PAOLO # (Allusivo) Coma in s'al mì, o....

ADRIANA # Ma a non l'as và bèn listèss...

PAOLO # E pù a non la livra l'an spiès brisa!

LETIZIA # E quèll cosa ha j èntral? Nèca a mè l'ha n'um piès brisa, parò una vèra camarira l'ha da èssar bona ad cusla!

ADRIANA # L'è tant brèva... e pù l'è acsè zovna!

LETIZIA # Bhè alora ha j apinsarò mè a fèla dvintè una vera camarira cun i fiocchi... dasimla in cunsègn a mè e avdirì... a mitarì insèn una camarira spècièla!

PAOLO # (Fra se) La purèina, an avrèbb èssar in t'è su post!

LETIZIA # A pruposit... al saviv che ha j ho pèrs tri chilo?

PAOLO # (Sfottendo) Ma nò! A vi srì zughèda a bèscia!

LETIZIA # Tri chilo in quèndg dè! Cla cura dimagrènda l'è meravigliosa. (Ad Adriana) Adriana parchè t'an la fè nèca tè?

PAOLO # (Seccamente) L'Adriana la 'sta bèn acsè coma cl'è!

LETIZIA # Tè 'sta zètt che 'stal coss che què t'an t'intènd brisa (Ad Adriana) Quant a pisat?

ADRIANA # A n'è sò. L'è tant che an n'um pis piò... comunque a crid d'èssar 65/66 chilo...

LETIZIA # Tropp! Tropp! T'è bsogn ad calè! Mè a voj arivè a 58 chilo! (Si passa le mani sui fianchi come per marcarne la linea) At pièsal 'stè tailleur? L'è ad Cristian Dior...

ADRIANA # L'è propi bèll!

LETIZIA # Pènsa, ha j ho trov un mudèll cl'è un spèttacul. Una specie ad tunica cun 'e col èlt e cun dò mangh che al chèsca e dò pigh in s'è dnènz... (Si interrompe vedendo Paolo che dopo evidenti segni di malumore raccoglie le sue carte e si appresta ad uscire) A t'avèjat par colpa mèja? Un srà miga i scurs che a stègh fasènd?

PAOLO # (Sfottendo) Ma nò! Cosa andiv a tirè fura... j è acsè intèrèssènt! L'è che mè ha j ho dafè a la d'là... (Si avvia per uscire, ma Letizia lo ferma prontamente)

LETIZIA # Aspètta Pavlon! Ha j ho bsogn d'un tu cunsèli...

PAOLO # (Fermandosi sulla soglia) Cosa ha j èl?

LETIZIA # E t'ha n'um dèga cl'è una sciucchèzza! L'è un'idèa bèllèssima... gènièla!

PAOLO # Sintè 'st'idèa...

LETIZIA # (Con la massima serietà e convinzione) Vò al savì che tanti volt 'e capita che 'e manca un qualcadon par fè 'e tavlèn ad bèscia... l'è un disastar... un sà mai coma fè! Bhè, mè ha j ho pinsè ad mèttar sò un ufèzi, una spècie d'agènzèja, cla procura i zugadur. 'E manca 'e quènt... us tèlefona all'agènzèja! Pronto... us vò un zugador o una zugadora in tè tèl post... sobit! E l'agènzèja la pruvvèd! U s'ha un èlènch ad donn e ad oman... u sì tèlèfuna... u sì dà l'indirèzz e 'e tavlèn l'è fatt! Naturalmènt l'agènzèja par 'stè sarvèzi la ciaparèbb un tant... una parzèntuèla! Eh, cosa ha in dit?!?!

PAOLO # 'El ora ad ridar?

LETIZIA # Un gnè gnitt da ridar! L'è n'è miga una stupidaggine, l'è una cosa sèria!

ADRIANA # Mo mama, cosa ha dit? T'avrè voja ad ridar...?!?!

LETIZIA # Nò, a dègh dad bon! L'è un'idea bèllèsima! Mo pinsì... se l'avnèss in t'la mènt a qualcadon ètar...

PAOLO # Avì rason! Non fasivla rubè 'st'idea! Brèvètila! Il giocatore o la giocatrice squillo!

LETIZIA # Ecco, propi... cumpagna ch'al ragazi... de rèst pù nèca quèla l'è un'istituzion utilèssima!

ADRIANA # Mo mama!

LETIZIA # L'è utila, pratica, divartènta. Mè an vègh ad gnitt ad scandalos. L'è un sarvèzi d'utilitè pobblica cumpagna la luzz, la sip, 'e mètano...

PAOLO # Ecco brèva! Nèca questa l'è una grosa truvèda. Am possia aviè o han aviv ancora dagli ètar luminosi idèj da comunichè?

LETIZIA # (Alzando le spalle) Nò, nò, par caritè! An voj rubè 'e tu tèmp acsè prèzios... (Paolo esce)

SCENA V^ ADRIANA LETIZIA

LETIZIA # (Estrae dalla borsetta un portasigarette) Ha sèra sicura che vò ha n'um avrèssuv ciap in t'è sèri... a sì tropp antiguè! (Va ad offrirle una sigaretta) A vut? Ah, mo l'è vera, t'è t'an fom brisa. T'è t'ci una dona sènza vèzi. A pruposit... èt du, tri bajoch d'imprèstèm?

ADRIANA # Nèca...?!?!

LETIZIA # Par forza! A ir sèra l'ha m'è andèda mèll... ha j ho pèrs 57.000...

ADRIANA # 57.000 a bescia?!?

LETIZIA # Cosa a vut i m'ha fatt zughè a 1.000 la man... mè a spèrèva d'tirè sò quij che j avèva pèrs la sèra prèma... invèzi... una sfurtona malèdètta!

ADRIANA # (Traendo dalla borsa del danaro) Par adèss ha j ho sol quist, ad basti?

LETIZIA # (Cacciando il danaro nella borsetta) Sè... sè... a t'ì dègh pù indrì tott in t'una volta...

ADRIANA # Ma scusum un pò, mama... tè t'an strèch brisa a zughè sèmpar al chèrt?

LETIZIA # Sèmpar... non 'stà èsagèrè... a la matèina an zugh mai. Sol 'e dopmazdè 'e a la sèra... cosa a vut, am divirt. E tèmp 'e vola e pù l'è nèca un'ècunumèja...

ADRIANA # Un'ecunumèja?

LETIZIA # Us capèss! Prèma quand ch'un gnèra brisa la bescia an savèva mai cosa fè... u j èra d'annuiès e tota la giurnèda a la passèva a fè 'e zir di nèguzi. Adèss, invezi... tott i marè i duvrèbb ringraziè la bescia... al sètt quant bajocch che i s'asparmèja...

ADRIANA # Questa pù an la savèva...

LETIZIA # E quant guèj ad manch! Tanti volt al donn al tradèss par la noia. Adèss la noja l'ha gnè piò... u j è la bescia! Ma tè propi t'an la vu brisa imparè?

ADRIANA # Nò, nò... ha gni tègn propi... l'an m'intèrèssa brisa...

LETIZIA # As poll savè cosa t'fè tott 'e dè?

ADRIANA # Tanti cos... a lavur... a lèzz... a vègh a 'e cino...

LETIZIA # Beata tè! Nèca a mè um piès da murì 'e cino, mo an'ì vègh mai... ha n'ho brisa 'e tèmp!

ADRIANA # Incù avèn vèst un cino mèraviglios, u s'intètula "UNA LUCE NELLA NOTTE"

LETIZIA # Im l'ha dètt cl'è bèllèssum... un zall, vèra?

ADRIANA # Che sèja propi un zall un spò brisa dì! L'è drammatich e avvènturos... U j è dal scèn che al fà tratnì 'e rèspir... spècialmènt quand che lì l'aspètta ad nott...

LETIZIA # Lì, chi?

ADRIANA # La moj d'ulandès! U j è tota una storia che la racconta la su vita, 'e dramma cla l'ha sèparèda da lò...

LETIZIA # Da l'ulandès?

ADRIANA # Nò! L'ulandèss un gnèntra... L'ulandès l'è 'e marè! Us tratta ad cl'ètar, dl'aviator... ad quèll cl'è sèmpar stèda innamurèda e che l'as cardèva che foss mort...

LETIZIA # E che invèzi l'era viv...

ADRIANA # Sè! Mo quèst l'è tropp cumplichè a spièghèl! La situazion drammatica l'è quand che lì l'impèra che lò l'è turnè, che u la vò avdè... che u j vò ancora bèn... Lì l'an sà piò se dè mènt a l'amor o a 'e dvèr... lò l'aspèta un signèl... una luzz apièda in sè davanzèl d'la finèstra. Se lò l'avdirà 'e sègnèl l'avnirà da lì... l'è un mumènt che 'stè cun 'e fiè suspèss. Che gèst 'e rapprèsènta una svolta definitiva d'la su vita, che gèst d'apiè una lampadèina e mèttla in sè davanzèl de balcon e pò èssar par lì l'amor... la fèlizitè. Mo lì l'an sà ancora sè apièla o nò cla luzz. La sà che u j è un oman in t'la nott che l'aspètta ansios, li l'al pò ciamè e lò 'e srà 'e sù, l'al pò rèspènzar e l'al pirdarà par sèmpar... A tl'immèginat, mama, ad raza d'situazion? Tè, cosa avrèssat fatt?

LETIZIA # Mè? Cosa ha j èntri mè?

ADRIANA # A cmandèva acsè par curiositè. Mo tè pènsa... se foss pussèbil apiè una luzz, sol una luzz e avè l'amor... 'e grand amor, quèll che dura par tota la vita!

LETIZIA # (Scandalizzata) Oh, par caritè! Un s'usa miga piò!

ADRIANA # Coma un s'usa piò?

LETIZIA # Ormai l'è una anticaglia fura ad moda... adèss, par furtona, l'amor u s'è mudèrnizzè, u s'è libarè ad toti cal lamintèl e d'ci piagnistèj... l'è dvintèda una cosa rapida, pratica e divartènta!

ADRIANA # Ma cosa a ditt, mama! Se a i tu tèmp...

LETIZIA # I mi tèmp... i mi tèmp... L'è inutil tirè fura sèmpar i mi tèmp cumpagna che a foss una vècia bacocca. i mi tèmp j è quist! Bhè... coma èla andèda a finì la storia d'la lampadèina? A gliala mèssa e nò?

ADRIANA # Sè... sè.... l'ha glia mèssa. Mo invèzi d'arivè lò...

LETIZIA # L'è ariv l'ulandès!

ADRIANA # Sè! Ma tè coma a fètt a savèll?

LETIZIA # U j èra d'immaginèssal! E la j stà bèn! Se invèzi ad fè tanta tiramolla cun cla lampadèina la j avèss dè un colp ad tèlèfun... is srèbb incuntrè fura e i srèbb 'stè tott cuntènt... lì, lò e l'ulandès! E dimm un quèll... a j èral nèca tu marè a 'e cino?

ADRIANA # Sè!

LETIZIA # E lò cosa a dgèval?

ADRIANA # Gnitt. A crid che un l'èva gnèc vèst! A crid che u s'è sèja durmì tott... lò, quand che 'e và a 'e cino 'e dorma sèmpar... (Dalla porta appare Paolo che si rivolge a Letizia con tono irritato)

SCENA VI^ PAOLO ADRIANA LETIZIA

PAOLO # U m'ha dètt l'Adele cl'è ariv un tèlègramma par mè. Ha l'aviv tolt vò, par chès?

LETIZIA # Sè, ma non prèoccupèt... gnit ad grèv...

PAOLO # Ma come? Ha l'avì nèca avèrt?

LETIZIA # Us capèss! I tèlègramma 'e bsogna arvij sèmpar... un sà mai... u j putrèbb èssar dal sgrèzi!

PAOLO # (C.S.) Mo almanch as poll savè cosa ch'u j èra scrètt?

LETIZIA # A n'è sò... a n'um arculd. Ha j ho dè un'ucièda, tant par avdè sl'èra mort un qualcadon... ha l'ho davè lassè in cusèina...

PAOLO # (Scattando furioso) A mè l'am pè quèsi una barzèlèta! L'ariva un tèlègramma... tott i l'arvèss... tott il lèzz... e pù dopp il pèrd!

LETIZIA # Cosa a vut fè una tragèdia par un tèlègramma... us truvarà... us truvarà... (Con un sorriso indulgente) Tott acsè j oman... 'e basta un quèll da gnitt...

PAOLO # (Furibondo) Un quèll da gnitt?!?!? Un quèll da gnitt?!?!? Mè am cmand chi è che u v'ha dè 'e parmèss...

SCENA VII^ PAOLO ADRIANA LETIZIA ADELE

ADELE # (Interrompe Paolo ed entra dalla parte della cucina con un telegramma spiegazzato in mano) Ecco quà, ha l'ho trov!

PAOLO # Ah sè! E in dòv'èral?

ADELE # In cusèna! E ha l'ho trov par miraqual... l'era fini in t'è bidon dè rosch!

PAOLO # (Rivolge una occhiataccia a Letizia) In t'è bidon dè rosch!!! (Apre il telegramma, lo scorre e sobbalza vivamente) Mo chèt capar! Azidènti, ch'ora èl?!?!

ADRIANA # (Preoccupata) L'è ormai al sètt 'e mèzz, parchè? Cos'el suzzèst?

PAOLO # (Concitato) Prèst... parpèrum la valisa znèna... ha m'ho d'aviè sobit... Forsi ariv a d'ora d'ciapè 'e trèno dal sètt 'e cinquanta par Bulogna...

ADRIANA # Ma cosa 'el suzzèst?

PAOLO # (C.S.) Guèrda... dmatèina a Genova u j è una riunion par cla stèma di Marchètt... guèrda... " Urge tua presenza"... Và là, par piasè... movat... ha j ho i minut cuntè.... E basta la valisa znèna... una ciopa ad camis, 'e pigiama...

ADRIANA # E magnè?

PAOLO # Mocchè magnè! A turò qualquèll in stazion a Bulogna, caso mai che ha j èva 'e tèmp...

ADRIANA # (Avviandosi) Sèmpar acsè lò! Se un è a la stazion mezz'ora prèma d'la partènza de treno...

LETIZIA # Tott acsè j oman! Am arculd che nèca 'e mi povar marè, quand ch'us duvèva aviè...

PAOLO # (Interrompendola con impazienza) Par piasè, lassì 'stè 'e vostar povar marè se nò am fasì pèrdar 'e treno! (Adriana esce con Adele)

SCENA VIII^ PAOLO LETIZIA

PAOLO # (Comincia a scegliere le carte e le mette dentro una 24 ore di pelle. Ogni tanto consulta nervosamente l'orologio. Fra sè, nervosamente) Al sètt 'e mèzz... e ha j ho ancora da fè 'e bigliètt...

LETIZIA # (Dopo un breve silenzio) Ascolta Pavlon... am parmèttat ad dèt un cunsèli...

PAOLO # (A denti stretti) Sè, a parmètt tott quèll ch'ha vlì, mo fasim 'e piasè ch'a num ciamiva piò Pavlon! Mo quanti volt ha vl'hoja da dì! (Fra se) Cut vègna un anticor sècc a tè 'e a toti al suocèri de' mond! (Dopo una breve pausa) E alora 'stè cunsèli...

LETIZIA # (A voce bassa e misteriosamente) Quand d'turan da Genova, porta un qualquèll a tu moi...

PAOLO # (Sorpreso) Cosa ha j hoja da purtè?

LETIZIA # A n'è sò... un règalèn... un gingillo...

PAOLO # (Sempre più sorpreso) E parchè ha j hoja da purtè un... gingillo?!?!

LETIZIA # Parchè... parchè a totti al donn al fà piasè zèrti coss... e in zirt mumènt! T'è t'am capèss, vera?

PAOLO # (Disorientato) Nò, nò... an capèss brisa...

LETIZIA # Adriana l'è una dona sènsèbila... dèlichèta... l'an dis gnitt... mo una mama zèrti coss l'ha li capèss a 'e vol!

PAOLO # (Preoccupato) Cosa ha j èl da capì? Cosa a sègnèfical 'stè scors?

LETIZIA # (Abbassando sempre di più la voce) 'E sègnèfica che mè ha j ho l'imprèssion che tu moi la stèga passènd on ad chi mumènt che una dona l'ha bsogn ad èssar zircundèda da tant affèt... ha j ho passè nèca mè, e ha in sò quèll. Am arculd che una volta 'e mi povar marè um purtè da Nèpul una culana ad curèll... sè, l'èra una sciucchèzza... mo se t'è t'savèss quanti coss cla salvè cla culana ad curèll!

PAOLO # (Allarmato) Ma cosa ha j èl da salvè?!?! Fasim 'e piasè, spièghiv sènza tant mistèri...

LETIZIA # (Accennando alla porta) Zètt, zètt... ecco quà tu moi...

SCENA IX^ PAOLO LETIZIA ADRIANA

ADRIANA # (Rientra dalla camera da letto. Avrà preparato una piccola valigia per Paolo. Rivolta verso la cucina da dove era uscita in precedenza Adele) Adele... èt parparè la roba?

SCENA X^ PAOLO LETIZIA ADRIANA ADELE

ADELE # (Rientrando dalla cucina) Ecco fatto...

ADRIANA # Ha t'ho fatt parparè du panèn cun 'e parsott e una mèla...

ADELE # Hoja da ciamè un safèr d'in piazza?

LETIZIA # Un importa brisa... ha j ho la macchina mè! At accumpègn mè a la stazion, Pavlon! 

PAOLO # Mo quanti volt ha vloja da dì d'non ciamèm Pavlon, 'e pè che a fasiva a posta! (Pausa) Alora havì dètt che am accumpagnì vò a la stazion? Parò am aracmand andì pianèn... painèn... e sopratott av farmì a i stop!

LETIZIA # 'Stà tranquèll Pavlon andrò pianèn (Ad Adele che si è avviata portando la valigia) Aspètta pù Adele... a j apèns mè... intant a vègh a fè un pò ad post in cla machina ha j ho un casèn che ha n'è putì crèdar! Ciao Adriana, ha vut che stasera a vègna a fètt un pò d'cumpagnèja?

ADRIANA # Magari! E parchè t'an 'stè da mè a magnè?

LETIZIA # Nò a zèina an poss, ha sò zà invidèda. Parò dopp a crid che an fasègna brisa la partida... in tott i mud at tèlèfun piò tèrd.

ADRIANA # Và bèn, mama...

LETIZIA # (A Paolo) At aspètt zò Pavlon! (Paolo ha un gesto di stizza. Letizia ed Adele escono dalla porta di fondo)

SCENA XI^ PAOLO ADRIANA

PAOLO # (Chiude la 24 ore, infila a forza panini e mela nelle tasche. Abbraccia Adriana) Alora ciao Adriana...

ADRIANA # Ciao Paolo, fà bon viazz...

PAOLO # (Esitante e perplesso) Cosa ha fètt adèss...?

ADRIANA # Cosa ha vut che a fèga. A mègn, a guardarò un pò la tèlèvision, se 'e vèn mi mè a farèn dò ciacar... se nò am vègh a lètt!

PAOLO # Ecco brèva! E am aracmand... sèra 'e canzèll prèma d'andètt a lètt!

ADRIANA # Parchè èt paura che im rapèsa?

PAOLO # Sè scherza, scherza... Ha vrèbb avdè cosa d'farèss se ut capitèss d'truvè un oman in cà...

ADRIANA # (Con risatina ambigua) Eh, chi lo sà... la putrèbb èssar nèca una bèla surprèsa...

PAOLO # Coma?!?!

ADRIANA # Se foss un bèll zuvnott...

PAOLO # (Preoccupato) Cosa a vut dì...?

ADRIANA # (Con una limpida risata) Ma gnitt, t'an vì che a schirz! E adèss avèjat che sèno d'pird 'e trèno propi dad bon!

PAOLO # (Sospettoso) T'è tanta prissa adèss d'mandèm vèja...

ADRIANA # (Sempre ridendo) Ma nò! Cosa ha j èntral... non 'sta dì dal sciucchèzz!

PAOLO # (Abbracciandola ancora) Bhè... adèss a m'avèj... (Fa l'atto di uscire ma si ferma ancora come colpito da un'idea improvvisa) Adriana at piasarèbla una bèla culana...

ADRIANA # (Sorpresa) Una culana...?

PAOLO # Sè! Una culana ad curèll, par èsèmpi...

ADRIANA # D'curèll? Par caritè a n'ì poss avdè!

PAOLO # (Sconcertato) Ah nò? Mèj acsè... l'è mèj acsè... (Si ode da fuori scena la voce di Letizia che chiama Paolo)

LETIZIA # Sbrigat Pavlon...!!!

PAOLO # (Rivolto fuori) Ariv, ariv...!!! Ciao Adriana! (Si affretta ad uscire. Adriana che è uscita anch'ella sulla veranda guarda in basso verso il giardino. Saluta con la mano. Si ode il rumore di un'auto che si avvia a tutta velocità. Adriana rientra lentamente con passo stanco guardandosi intorno annoiata. Dal fondo rientra Adele)

SCENA XII^ ADRIANA ADELE

ADELE # A vola magnè sobit, o a vola aspitè ancora un pò...

ADRIANA # Nò, adèss ha n'ho brisa fam, portam piotost, par piasè, una taza ad tè!

ADELE # A j ha purt sobit sgnora! Ha l'ho fatt prèma par su mè e l'è ancora chèld... (Adele esce)

SCENA XIII^ ADRIANA

ADRIANA # (Fa qualche passo per la stanza pigramente. Aggiusta dei fiori in un vaso, sfoglia distrattamente le pagine di una rivista.)

SCENA XIV^ ADRIANA ADELE

ADELE # (Rientra dalla cucina col vassoio del te, due tazze e qualche biscotto)

ADRIANA # Parchè èt purtè do tazz?

ADELE # U m'è pèrs d'sintì che su mè la torna e a j ho pinsè che un ètar gozz ad tè la l'avrèbb tolt avluntira... u j piès tant!

ADRIANA # T'è fatt propi bèn!

ADELE # A j ho purtè nèca du tri biscott... Piotost, sgnora... cl'am scusa... mo prèma a j ho sintù cla dètt cl'è andèda a 'e cino cun su marè... 'el propi acsè bèll coma ch'i diss?

ADRIANA # L'è una maravèja... l'è oun di puch cino che mèrita d'èssar vèst... u s'intètula "UNA LUCE NELLA NOTTE"

ADELE # Sla diss acsè... avrèbb a chèra d'avdèl nèca mè!

ADRIANA # A vut andèj stasèra...?

ADELE # Magara sgnora!

ADRIANA # Tèlèfuna a 'e tu 'mbros... se lò ut pò accumpagnè mè at lèss lèbra...

ADELE # (Con un sorriso maligno) Um importa che mè a j tèlèfuna... l'è zà a què... in cusèina... l'è avnù a fèm un salutèn...

ADRIANA # Alora sbrighiv... sa l'avlì avdè da l'inèzi.

ADELE # (Uscendo) Grazie, sgnora...

SCENA XV^ ADRIANA

ADRIANA # ..... (Fa ancora qualche passo per la stanza con aria distratta. Accende la televisione di cui non si vede lo schermo ma si ode la telecronaca di una partita di calcio. Spegne la televione e gira il bottone della radio. Si ode una musica dolce e sommessa. Adriana resta in piedi presso l'apparecchio con lo sguardo fisso nel vuoto mentre un lieve sorriso le fiorisce sulle labbra. Trasalisce vivamente sentendo rientrare Adele)

SCENA XVI^ ADRIANA ADELE FILIPPO

ADELE # (Non ha più il grembiulino da cameriera ma ha l'aspetto di una elegante signorina. La segue un giovanotto che rigira fra le mani, imbarazzato, un cappello.) Ecco sgnora, a j prèsènt 'e mi 'mbros...

ADRIANA # Che vègna pù avanti. A j ho tant piasè ad cniossal... Ch'us acomuda pù...

FILIPPO # (Avrà età adeguata all'età di Adele. Presenta un evidente difetto di pronuncia. Porta occhiali da vista.) Grazie, sgnora... la s'ha fatt propi un gran piasè!

ADRIANA # Cosa avliv ch'e sèja... Piotost... cuntim un pò... 'El tant tèmp che av cniunsì?

FILIPPO # L'è tant... e sl'è poch. Sè l'è tant parchè mè a l'avèva zà aducièda quand cl'avnèva a fè la spesa par la famèja in dov cl'èra prèma. A vèdla sgnora, mè an ho stugiè una masa e... finidi agli alimenteri i mi genitori i m'ha mèss sobit a butèga da Mariètt, 'e salumir... e mè da allora a j ho sèmpar vèst d'la gran roba insachèda... e mi mond l'èra tott a l'è... an savèva gnèca che al donn a gl'esistèss... e pù... cosa a vola maj... lì là sènt... a sò nèca un pò indicapè...

ADRIANA # Ma cosa 'a disal mai... un bèl zuvnott cumpagna lò...

FILIPPO # Mo sgnora ala la vèsta bona? Bhè, a dgèva, un dè intant che mè a svitlèva, coma 'e solit de' salam, am vègh avnì dèntar 'sta vision... A l'avivia da vdè  sgnora! L'am parèva un anzal... 'stal dò pulpètt apicichèdi in t'la testa... (Come seguendo un sogno) tota vstida ad ross coma una bistèca a 'e sangv... e cun cla pèll bianca... coma un vidlèn da latt... e chi occh... ch'im guardèva cumpagna una burèla quand che i la porta a 'e mazèll... ecco, mè armastè talmènt culpì che insèn cun 'e salam am sfitlè nèca una ciopa ad dida... an capèva piò gnitt... e am tajèva toti al volt che li l'avnèva in butega! Ciò mo vèst che al dida al tachèva ad ascurtès a pruvè ad cambiè sistéma...

ADRIANA # (Interessata) E cosa aviv fatt... cuntim...

FILIPPO # Ecco... mè a zarchèva dal volt d'tnila par ultma, nèca sla bruntlèva par la prissia... dal volt am sbaglièva a dèj 'e rèst... adiritura a sò arivè a dèj 'i scartozz ad chiètar parchè cla turnèss indrì!

ADELE # E pinsè che mè a dgèva, cun la mi vècia padrona, cl'èra mèj cambiè butèga parchè a lè u j èra un insimunì...

ADRIANA # A vidat Adele cossa che fà fè l'amor. Mo tè coma èt fatt ad adètan ch'ut avlèva bèn...

ADELE # Ohi sgnora, totti al volt che a dasèva fura d'in cà a l'avdèva sèmpar a lè apugiè a 'e cartèll de divièt ad sosta... e sèmpar pì ad scartozz...

FILIPPO # Sla savèss sgnora quanti famèj ch'a gli è armèsti sènza zèna in chi dè!...

ADELE # Fatt 'sta che par cavèmal dad dri, 'e vèst che lò l'armastèva sèmpar atach a che pèll, am dezidè ad scori mè. Mo quand che am avsinè, cun la scusa ad cmandèj ch'ora cl'era, lò us fasè ciapè talmènt da 'e tanabètt che u j caschè scartozz e ucèll e tott. Tant 'e vera che par coiar tott quant chi pachètt um tuchètt d'aiutèj nèca mè. E da l'è pianèn... pianèn... 'e tachè a scorar. Mo la mi sgnora ad fata fadiga! Cla pènsa cla durè tri mis a dèm de vò...

ADRIANA # (A Filippo) Mo 'el propi a vera?

FILIPPO # Sl'è vera! Ha j ho fatt piò fadiga che amazè un porch cun una furzèna!

ADRIANA # L'impurtant l'è che la su fadiga la sèja stèda prèmièda...

ADELE # Adèssa avèn scort a basta... togliamo il disturbo (Strappando Filippo dalla poltrona sulla quale era seduto) Vèn mò Filippo ch'andèn a 'e cino!

ADRIANA # Buon divertimento allora...

FILIPPO # Arivederla sgnora e ha j ho avù tant piasè ad cniossla...

ADELE # Arivederci sgnora... Hoja da srè 'e canzèll?

ADRIANA # Nò, lassal pù avèrt... fra poch la d'avnì mi mè! (Adele e Filippo escono dal fondo)

SCENA XVII^ ADRIANA

ADRIANA # (Resta ancora un momento assorta ad ascoltare il suono della radio che avrà riacceso dopo l'uscita di Adele e Filippo. Si avvicina lentamente alla porta finestra e come obbedendo ad un misterioso impulso prende la lampada che è sul tavolino e và a posarla sul davanzale della veranda. Spegne la luce centrale. Tutto l'ambiente rimane in ombra, solo la lampada risplende nel buio della notte. Siede sul bracciolo di una poltrona guardando affascinata quella luce. Trasalisce vivamente udendo lo squillo del telefono. Infastidita protende la mano e stacca il ricevitore) Pronto. Ah t'ci tè mama... nò an t'avèva brisa cniunsù... ma sè l'è pu avèrt, t'an 'e da fè 'etar che cichè... sè... sè... l'è ormai a gl'ott e mèzz... al sò l'è un pò tèrd... ecco... sè, te rason... nò, mo figurat... l'è che am sènt un pò straca e ha j ho nèca un gran mèll ad tèsta... a dì la varitè a m'andrèbb nèca avluntira a lètt... tè t'am capèss, vera mama... sè... sè... và bèn, as avdirèn dman... (Riattacca il ricevitore. Volge ancora uno sguardo verso la lampada che risplende nell'oscurità della notte come un richiamo. Dolcemente si lascia scivolare sulla poltrona, appoggia il capo sullo schienale e resta così assorta, sognante, con gli occhi socchiusi. Passa qualche istante e dalla porta finestra appare Paolo con la valigia in mano e le tasche gonfie)

SCENA XVIII ADRIANA PAOLO

PAOLO # (Guarda sorpreso la lampada mentre entra. Si ferma sulla soglia vedendo Adriana sdraiata sulla poltrona con gli occhi socchiusi, le braccia abbandonate sui braccioli, il volto atteggiato da un sorriso soffuso. Il suo volto è preoccupato e sospettoso) Adriana... Adriana!!!

ADRIANA # (Sobbalza in piedi con un piccolo grido e lo guarda sorpresa e spaurita) Oh d'ci tè Paolo! Ta m'è fatt paura!

PAOLO # Sè... ha sò propi mè!

ADRIANA # (Sforzandosi di sorridere) Ma coma? T'an t'cirti aviè?

PAOLO # (Appoggiando le valigie) A nun sò brisa aviè! 'E trèno dal sètt 'e cinquanta par Bulogna un è brisa partì par un sciopar dal ferruvej... mo tè cosa a fètt a què, da par tè, a 'e bur?

ADRIANA # (Con disinvoltura) Gnitt... an avèva brisa sonn... e am sò mèssa a lèzzar...

PAOLO # A 'e bur?

ADRIANA # Ma nò ac bur! A j ho murtè adèss la luzz parchè ch'un avnèss dèntar dal zinzèll...

PAOLO # (Accennando alla lampada) Al zinzèll...? Parchè cla luzz che là l'an li cièma brisa al zinzèll?

ADRIANA # Ma quèlla a l'ho mèssa a là parchè a vlèva adaquè i fiur...

PAOLO # Da 'st'ora...

ADRIANA # Ma sè da 'st'ora! Cosa a j 'el straurdinèri... un gnè miga un urèri fèss par adaquè i fiur... l'Adele la s'è smènga...

PAOLO # (Poco convinto getta un'occhiata verso la lampada poi le chiede d'improvviso) In dò 'el 'e livar?

ADRIANA # Mo quèll livar?

PAOLO # E livar che stasivtia lizènd...

ADRIANA # (Confondendosi) A l'ho mèss a 'e su post... l'era acsè pèss...

PAOLO # E ad livar èral?

ADRIANA # Mo sè l'èra 'e quèll... coma as ciamal!?!... Ad fata stopida am sò parfèna smènga 'e tètul... tè piotost... ta n'è savivtia brisa che u j èra un sciopar dal ferruvèj?

PAOLO # Brèva furbaciona! Sa l'avèss savù ha n'un srèbb miga aviè da cà, nò! Parò prèma d'avièm am sèra aracmandè che a srèssuv 'e canzèll... parchè 'el ancora avèrt?

ADRIANA # 'E canzèll... Cosa a vut che a sèva... u l'avrà lass avèrt l'Aele quand cla s'è avièda...

PAOLO # (Stupito) La s'è avièda da stora? E in dò 'ela andèda?

ADRIANA # La m'ha cmandè 'e parmèss d'andè a 'e cino cun 'e su mbross...

PAOLO # E tè ta gli è dè!

ADRIANA # Par forza, la purèina, l'avèva acsè una chèra d'andèj...

PAOLO # E, quindi, tè stasivtia a què, da par tè, cun la porta e 'e canzèl avèrt...?

ADRIANA # Bhè cosa a j èl ad straurdinèri... an ho zà paura... (Così dicendo và a prendere la lampadina sul davanzale e la riporta sul tavolino. Paolo segue con lo sguardo sospetto tutti i suoi movimenti)

PAOLO # Parchè èt spustè cla luz...?

ADRIANA # (Con indifferenza) Acsè, par gnitt! A j ho pinsè che t'è rason tè... la ciama al zinzèl...

PAOLO # Un importa... mèttla in dò cl'èra!

ADRIANA # (Turbata) E parchè?

PAOLO # A t'ho dètt d'mèttla in dò cl'èta!

ADRIANA # Mè an capèss... l'è una sciucchèzza...

PAOLO # La srà una sciucchèzza... ma fà quèll che a t'ho dètt! (E poichè Adriana esita incerta prende egli stesso la lampada e la va a mettere sul davanzale) In quant al zinzèl, lassa che al vègna dèntar... a impiarèn i zampiron!!! (Adriana gli getta un'occhiata di sgomento, va a sedersi sulla poltrona, incrocia le braccia e resta a guardare verso la porta come se attendesse qualcuno. Momento di silenzio. Adriana fa qualche passo per la stanza poi con gesto deciso va ad accendere la luce centrale. Paolo che l'ha osservata attento, si alza e senza pronunciare parola e con gesto altrettanto deciso va a spegnerla.)

ADRIANA # (Con voce soffocata) Parchè a l'èt amurtèda?

PAOLO # Parchè um piès ad 'stè a 'e bur... nèca tè, prèma, ut piasèva ad 'stè a 'e bur...

ADRIANA # (Imbarazzata) Sè, mo mè...

PAOLO # Ecco, adèss um piès a mè! A pruposit, un duvèva avnì tu mè a fètt cumpagnèja?

ADRIANA # Sè! Mo l'ha tèlefunè che l'an putèva brisa parchè l'avèva la partida al chèrt...

PAOLO # Ah... la partida al chèrt... (Si ferma ad osservare il servizio da tè preparato sul tavolino) Dò tazz? Aspitivtia un qualcadon?

ADRIANA # Sè, aspitèva mi mè.

PAOLO # Mo l'an avèva la partida al chèrt?

ADRIANA # Mo mè an 'e savèva brisa, l'ha tèlefunè dopp...

PAOLO # E tè ta gli avivtia prèparèdi prèma...?!?!

ADRIANA # Ecco... propi acsè! (Paolo riprende posto nella poltrona in atteggiamento di attesa. Un altro momento di attesa quasi angoscioso.) Cosa èt fatt stasèra... as poll savè cosa t'fè, a l'è, insdè in cla pultrona?

PAOLO # (Cupamente) Gnit... aspètt....

ADRIANA # Mo cosa?

PAOLO # T'an t'immègim brisa?

ADRIANA # Mè nò!

PAOLO # (Lentamente, marcando le parole) Aspètt quèll che t'aspitivtia tè prèma...

ADRIANA # Mè aspitèva ch'um avnèss sonn...

PAOLO # Bene! E mè a fèzz ètar tant! (Un altro silenzio. Adriana non può trattenersi dal gettare delle occhiate ansiose verso la lampada che splende nello sfondo della notte)

ADRIANA # (Scattando irritata) Famm 'e piasè, chèva cla lampadèina!

PAOLO # E parchè?

ADRIANA # (Esasperata) Parchè l'am fà dvintè nèrvosa...

PAOLO # Ma se ta gli 'è mèssa tè!

ADRIANA # Va bèn, a gli ho mèssa mè... mo adèss un gnè anciona rason d'lassèla a là. E pù tè...

PAOLO # Mè...

ADRIANA # Sè, tè! Cosa at cit mèss in tla tèsta che cun cla luzz mè... (Si ferma imbarazzata senza completare la frase)

PAOLO # Avanti, avanti... cosa a vlivtia dì?

ADRIANA # (Snervata) Gnitt... a nè sò... an capèss piò gnitt... us dirèbb quèsi che tè d'suspètta che mè...

PAOLO # Che tè?

ADRIANA # A vut che a l'èva capì. Al tu dmand... 'e tu attègiamènt... e pè quèsi che t'am voja fè un prucèss...

PAOLO # Parchè, et paura?

ADRIANA # (Con risata nervosa) Paura mè? Par caritè, non fèm ridar! Avanti... scor cièr insèn cun mè... Cosa pènsat... cosa cridat...

PAOLO # (Ostentando calma) Mè an pèns a gnitt, mè an crid a gnitt...

ADRIANA # E allora...

PAOLO # Allora 'sta bona! T'an vì coma che a sò chèlum mè!

ADRIANA # (Alzando le spalle) Mo mè an m'instizzès miga... sol che an capèss 'e tu attegiamènt ridècul... cosa a vut fè? A vut passè a què tota la nott?

PAOLO # A tl'ho pù zà dètt... a n'ho brisa sonn...

ADRIANA # (Volgendosi bruscamente) E mè invèzi sè! Bonanott! (Adriana esce da destra)

SCENA XIX^ PAOLO

PAOLO # ....... Và pu là... (Dopo aver seguito Adriana con lo sguardo mentre esce, si avvicina alla finestra e guarda verso il basso. Poi torna a sedere sulla poltrona e resta in attesa con lo sguardo fisso sulla finestra su cui splende la lampada accesa) E adèss se u j è un qualcadon cla bsogn... al riziv pù mè!!!

FINE PRIMO ATTO

ATTO SECONDO

E' la continuazione della scena del primo atto. La scena è tutta illuminata a giorno. Sul davanzale della veranda è ancora accesa la lampadina. Paolo dorme sdraiato sulla poltrona. Entra Adele che si avvicina a Paolo e lo scuote chiamandolo)

SCENA I^ PAOLO ADELE

ADELE # Sgnor Paolo... sgnor Paolo... (Paolo si sveglia di soprassalto. Si stira infreddolito ed indolenzito, guardandosi attorno, d'improvviso ricorda e balza in piedi)

PAOLO # Ma ch'ora 'el?

ADELE # L'è ormai al nov e un quèrt...

PAOLO # (Sorpreso e disorientato) Al nov e un quèrt... Oh sbudlèda da i uccièl! In dòv 'èla mi moj?

ADELE # L'è ancora a lètt...

PAOLO # E at hala cmandè ad mè?

ADELE # Sè! L'as cardèva che us foss aviè stamatèina prèst. E pù quand che a j ho dètt cl'èra a què in t'la pultrona a durmì la ma mandè a distèll...

PAOLO # Ah! La ta mandè lì! E l'an ta dètt ètar?

ADELE # Nò...

PAOLO # A j ho capì... và bèn! Adèss và pu dad là!

ADELE # A possia amurtèla?

PAOLO # Cosa?

ADELE # (Indicando la lampadina sul davanzale) Cla lampadèina che là!

PAOLO # (Nervosamente) Mo sè! Morta. Us capèss... Ma èli dmand da fè! (Adele và a spegnere la lampadina e la posa sul tavolo. Si avvia per uscire, Paolo l'ha seguita con lo sguardo) Aspètta un mumènt! (Adele si ferma guardandolo interrogativamente) In dò a sit stèda a ir sèra?

ADELE # A 'e cino, cun 'e mi mbros...

PAOLO # E parchè ta nè brisa srè 'e canzèll?

ADELE # Parchè su moi la m'ha dètt d'lassèl avèrt...

PAOLO # Mi moj!?!?

ADELE # Sè! L'ha dètt che l'aspitèva su mè e che u j sagrivèva d'andè zò ad arvil...

PAOLO # Ah! La t'ha dètt acsè!

ADELE # Sè, propi acsè! (Paolo fa qualche passo per la stanza, accigliato e con le mani incrociate dietro al dorso) A possia andè d'là, alora...

PAOLO # (Guardandola severamente) Nò! Aspèta ancora un mumènt! Tè t'al sè che mè a n'ho brisa a chèra che al donn al dèga fura d'in cà a la sèra...

ADELE # Al sò! Ma l'è stèda si moi... Mè an um srèbb mai azardèda a cmandèj 'e parmèss, mo lì la m'ha dètt: "A vut andè a 'e cino, stasèra? " E mè a j ho arspost: " Magari sgnora" e allora li la m'ha dètt:"Telefona a 'e tu mbros, se pò acumpagnètt mè a ti mand...!"

PAOLO # E tè ta j è tèlèfunè?

ADELE # Un gnè stè brisa bsogn... l'era za què... in cusèina...

PAOLO # (Allibito) E pù...

ADELE # E pù a sò turnèda vèrs mezzanott... a j ho vèst da 'e zardèn che a què l'era ancora illuminè e allora a sò pasèda par 'e garage. In tè curidur am sò incuntrèda la sgnora cla m'ha dètt: " Non sta sturbè mi marè e vat a lètt!"

PAOLO # (Con vice rauca)Ah! La t'ha dètt acsè? (Si ode squillare un  campanello) Và avdè chi cl'è... và là...

ADELE # (Si avvicina alla porta finestra e guarda in basso) L'è la sgnora Letizia...

PAOLO # (Con malumore) Da 'st'ora?

ADELE # (Grida verso il basso) Cla vègna pù avanti, sgnora... l'è avèrt... 'e basta chichè!

PAOLO # (A denti stretti) Us capèss... l'è avèrt! L'è sèmpar avèrt... l'è basta chichè!

SCENA II^ PAOLO ADELE LETIZIA

LETIZIA # (Dopo qualche istante appare dalla veranda più elegante e giovanile che mai in un chiaro abito da mattina. Vedendo Paolo ha un chiaro moto di sorpresa) At salut Pavlon. Ma come? T'an t'sì brisa aviè?

PAOLO # Nò! An um sò brisa aviè!

LETIZIA # Un srà miga 'stè par colpa mèja? A sò andèda cumpagna una pala da sciop... e pù quand ch'a sèn ariv a la stazion 'e manchèva ancora quèlch minut a la partènza de tréno... Coma 'et fatt a pèrdar 'e   tréno?

PAOLO # A n'ho pèrs gnitt! L'èra sciopar dal férruvèj... un importa am aviarò incu. Mo vò coma mai a sì zà in zirculazion, da 'st'ora?

LETIZIA # Gnitt ad straurdinèri. Mè am liv sèmpar prèst a la matèna. A j ho zà fatt una dozza giazèda morta, mèzz'ora ad ginnastica e mèzz'ora ad futing! 'Ela zà dèsta l'Adriana?

PAOLO # A crid ad sè! (Volgendosi ad Adele) Và a ciamè mi moi! (Adele esce)

SCENA III^ PAOLO LETIZIA

LETIZIA # E coma a stala? A j 'èl passè 'e mèll ad tèsta?

PAOLO # E mèll ad tèsta?

LETIZIA # Air sèra a duvèva avnì a fèj cumpagnèja, e invèzi...

PAOLO # Al sò... A j avì avù la partida al chèrt...

LETIZIA # Ma nò! Ad partida? Prèma d'avièm da cà a j ho tèlefunè a l'Adriana e la m'ha dètt che l'avèva un grand mèll ad tèsta e cla prèfèreva andè a durmi...

PAOLO # Ah! La t'ha dètt acsè?

LETIZIA # Sè! La dètt propi acsè! La m'ha scumbinè tota quanta la serèda... am sò ardota ad andè a 'e cino...

PAOLO # Nèca vò?...

LETIZIA # Parchè nèca mè?

PAOLO # (Evasivamente) Gnitt... gnitt...

SCENA IV^ PAOLO LETIZIA ADRIANA

ADRIANA # (Entra. E' ancora in vestaglia. Cerca di nascondere l'ansia sotto un'apparente disinvoltura) Ciao mama...

LETIZIA # Ciao Adriana. Coma a stèt stamatèina? A t'èl passè 'e mèll ad tèsta?

ADRIANA # Cosa?

LETIZIA # E mèll ad tèsta!

ADRIANA # (In fretta e nervosamente) Ma sè! Ad zèrta ch'um è passè... (Si volge verso Paolo come se solo adesso si accorgesse della sua presenza) Buongiorno...

PAOLO # (Ignora completamente la moglie e non risponde al saluto)

ADRIANA # (Dopo una breve esitazione) E adèss cosa a fètt? T'an t'avèj piò?

PAOLO # (C.S.)

ADRIANA # A mègnat a cà?

PAOLO # (Seccato) A nè sò... Adèss a vègh a fèmm una bèla doza... (Rivolto a Letizia) Vò am parmitì... vera?

LETIZIA # A dègh a dill! E se an't vègh piò... fà bon viazz Pavlon...!!!

PAOLO # (Adirato guarda con disprezzo la suocera. Poi esce senza proferire parola.)

SCENA IV^ LETIZIA ADRIANA

ADRIANA # (Segue con lo sguardo PAOLO #  finchè è uscito, poi si rivolge alla madre con ansiosa impazienza) E allora cosa a t'al dètt? A t'al cmandè parchè t'an si brisa avnuda a ir sèra?

LETIZIA # Nò, un um ha miga cmandè gnitt... Ha gli ho dètt mè!!

ADRIANA # (Ansiosa) E tè cosa ha j èt dètt?

LETIZIA # Che tè ta mè tèlefunè d'non avnì brisa parchè t'avivtia un gran mèll ad tèsta...

ADRIANA # E mi Signor... u j amanchèva nèc quèsta!

LETIZIA # Parchè, un è brisa vera?

ADRIANA # Sè, l'è vera... mo mè a j avèva dètt invèzi... Mo cosa a t'èl saltè in t'la tèsta d'andèj a dìj...

LETIZIA # Ma coma a putèvia immaginè? Se t'am avèss avisè...

ADRIANA # A j ho pruvè... a t'ho ciamèda 'stamatèina prèst, mo tè t'cirti zà fura, cun la tu manèja ad fè la spurtiva a la matèina prèst...

LETIZIA # Mo parchè t'an un mlè dètt a ir sèra, quand ch'ha t'ho telèfunè?

ADRIANA # E srèbb 'stè mèj...

LETIZIA # Ecco a vidat! E adèss t'am dè la colpa a mè! Mo la mi babèina, quand ch'us dis una busèja 'e bsogna savèla dì... e bsogna parparèla... urganizèla cun cura... e soprattott mèttas d'accord cun al parson interèssèdi. Mo tè, as poll savè, cosa a j avivtia dètt?

ADRIANA # Che t'an t'cirti brisa avnuda parchè t'avivtia la partida al chèrt...

LETIZIA # (Evasiva) Mo sè, non prèoccupèt... adèss a tl'amès mè...

ADRIANA # (Preoccupata) Sè, coma s'us tratès sol ad quèst...

LETIZIA # Parchè, cosa a j èl ancora...

ADRIANA # Va là, 'sta bona... un quèll da non putè immaginè... at arculdat, a ir sèra... (Si interrompe vedendo rientrare Paolo. Lo guarda con evidente apprensione)

SCENA V^ LETIZIA ADRIANA PAOLO

PAOLO # (Entra per cercare l'elenco del telefono ed alquanto irritato si rivolge alla moglie) As poll savè in dòv t'è imbusanè l'èlènch de tèlèfun?!?! A què in 'sta cà, quand ch'us zèrca qualquèll un s'atrova mai...

ADRIANA # Ecco l'è pu a què!

PAOLO # (Lo va a consultare cercando avidamente un numero)

LETIZIA # (Per vincere l'imbarazzo del silenzio) A stasèva dgènd a l'Adriana che 'e vostar zardèn l'è una maravèja acsè fiurì... 'el mo véra Pavlon?

PAOLO # (Seccamente) Sè... l'è bèll!

ADRIANA # A pruposit, mama, vèn cun mè che at fèzz avdè cla prinzipiè a fiurì nèca al gardènie... vèn cun mè... (Le fa un rapido cenno di intesa e la porta verso la finestra ed escono da questa)

SCENA VI^ PAOLO

PAOLO # (Trovato il numero si avvicina alla porta‑finestra per assicurarsi che le due donne non lo possano udire. Si avvicina al telefono e compone un numero. Parla a bassa voce gettando ogni tanto un'occhiata verso la veranda) Pronto... chi parla?... Chi personalmente?... Ecco, vede, io sono Paolo Mazzanti... avre bisogno di parlare con lei... sì... sì... per un incarico... no.... no... subito... stò per partire... ecco... appunto... il più presto possibile... và bene, l'aspetto... se vuole prendere nota... Paolo Mazzanti, viale dei ciliegi 22... sì un villino... nò.. non può sbagliare... c'è senz'altro il cancello aperto... và bene, grazie... a fra poco! (Paolo riattacca e nervosamente passeggia per la stanza. Si sente suonare.)

SCENA VII^ PAOLO ADELE

ADELE # (Entra e và ad aprire. Dopo una breve pausa accompagnèra in scena Pipaz e Frascula)

SCENA VIII^ PAOLO ADELE PIPAZ FRASCULA

ADELE # Sgnor Paolo, u j è du cuntadèn ch'il zèrca...

PAOLO # (Vedendo entrare Pipaz e Frascula) Oh! Guèrda chi cl'è quà!... Pipaz e Frascula... (Adele esce) Mo avnin avanti...

SCENA IX^ PAOLO PIPAZ FRASCULA

FRAZCULA # Bangiorno...

PIPAZ # Bangiorno....

FRAZCULA # U s'ha da scusè sè nou avèn a sturbèl da 'st'ora... ma nou, a vèdal, avèn bsogn ad lò...

PAOLO # Mo avnin avanti... mitiv insdè. (Pipaz e Frascula si siedono sprofondando nella poltrona) E allora coma andègna a cà?

FRAZCULA # Un gnè mèll, in gènèrèll... mo 'e dulor l'è 'stè grand!

PAOLO # E vostra mama coma a stala, dop la sgrèzia de bab...

FRAZCULA # La purèta... 'e capirà... l'èra la su onica cumpagnèja...

PAOLO # Vò parò an um putì miga lamintè. Vostar bab uv ha lass amasè bèn...

PIPAZ # Ecco, a vèdal, nou a sèn avnù a posta par quèll...

FRAZCULA # Nò! Prèma a ciachèr mè!

PIPAZ # Nò! Prèma a gli ha voj cuntè mè coma cl'è andèda tota quanta la fazènda...

PAOLO # (Interrompendoli) Par piasè... scurì oun a la volta se nò an capèss gnitt. Fasèn acsè, prèma t'ciachèr tè Frascula e pu dopp tè, Pipazz...

FRAZCULA # Dunque, signor Parito, l'ha da fè savè che nostro padre, quando fu morto, ci disse col testamento...

PIPAZ # Nò! Ul dgèt prèma!

FRAZCULA # A voj dì che quèll che dgètt ul dgètt per quando sarebbe stato morto...

PIPAZ # Sè, mo ul dgèt prèma...

FRAZCULA # Mo ul dgètt par dopp!

PAOLO # Avanti... as poll savè cosa che dgètt, per dopo che sarebbe stato morto?

FRAZCULA # (Rivolto a Pipaz) Ecco, a vidat, ul diss nèca lò... per dopo che fu morto!

PIPAZ # Mo ul dgètt prèma...

PAOLO # Oh! Purèt mè! As poll savè cosa che dgètt 'stè banadètt oman?

FRAZCULA # Ecco, in pochi parol, 'e purètt ad nostar pè 'e dgètt che 'e lasèva 50 miglion a lò... e tott 'e rèst d'la roba a mè...

PIPAZ # E mè, invèzi, a dèggh...

FRAZCULA # Mè a dèggh che quand un quèll l'è 'stè scrètt, ancion 'e pò piò cambièl! Cos'in disal lò...???

PIPAZ # Ciò 'et pù finì ad ciacarè tè?

FRAZCULA # Par adèss sè, mo dopp...

PIPAZ # E allora adèss a gli a cont mè! Lò 'e diss che tott quèll cl'èra d'nostar pè l'è roba sova parchè la j fo lassa in tè tèstamènt. Mo 'sta roba chi cla cumprèda?

FRAZCULA # Nostar pè!

PIPAZ # E i bajocch ad chi eri?

FRAZCULA # I sù, e u si éra guadagnè cuna la su fadiga...

PIPAZ # E cun 'e mi sudor! Donca tè t'vù la cà e mè gnitt! Tè t'vù al vacc e mè gnitt! Tè t'vu 'e porch e mè gnitt! Mo la n'è miga acsè! Parchè in cla cà, in che porch, in cal vacc e in totta cl'ètra roba ha j ho mèss la mi fadiga nèca mè e quindi ha j ho 'e dirètt d'avèn la mitè!

FRAZCULA # Mè a dègg che quand un quèll l'è 'stè scrètt... quand ch'u j è un tèstamènt...

PIPAZ # Mè a voi che tota la roba la sèja divisa a mitè! Mè ha voj la mitè dla cà, la mitè dal vacc, la mitè de porch, la mitè d'ignacosa... parsèna dal galèn...

FRAZCULA # 'Stà d'avdè che adèss a dividarèn nèca a gli ov che a gli ha in cul al galèn...!!!

PIPAZ # Ecco, sgnor parito, la situazion l'è quèsta e mè a prètend tott quèll ch'um aspèta!

FRAZCULA # Al sò mè quèll ch'ut aspèta tè!

PAOLO # Donca... prèma ad tott 'e bsugnarèbb savè cosa che diss 'e tèstamènt... a l'aviv tolt drì almanch...

FRAZCULA # (Togliendosi da una scarpa un pezzo di carta tutto sgualcito) Ecco quà... ch'ul lèzza pù!

PIPAZ # (Fra se) Par forza ch'an sèva bon ad truvèll!

PAOLO # (Leggendo il testamento)Me sottoscritto, Giovanni Talanti, detto Mingula, responsabile della mie azioni e del mio buon capire, lascio a mio figlio Luigi, detto Frascula, la pussione con la casa insopra, la stalla piena, il maiale, le galline e tutti gli arnesi da lavoro. A mio figlio Enrico, detto Pipaz, ci lascio il libretto di risparmio della Cassa di Risparmio con indentro 50 miglioni. A mio figlio Frascula toccherà tenere la sua mamma usufruttuaria finchè è viva e non muore. Così ho deciso oggi,    27 Settembre 1968, per il bene di tutti. Firmato Giovanni Talanti, classe 1909. Burdèll... mè an sò brisa un avuchèt. E se tè Pipaz d'vù impugnè 'e tèstament 'e bsogna t'vèga da un lèghèl. Mè se mai a poss èssar a vostra dispusizion se a j avì bsogn d'stimè la vostra roba... coma quand che vostar pè 'e cumprè 'e sid.

FRAZCULA # Alora ch'us scusa tant se nou a sèn avnù a què da lò...

PIPAZ # (Rivolto al fratello) Adèss tè d'vèn sobit cun mè che andèn ad impugnè l'avuchètt... e lò (Rivolto a Paolo) ch'us tègna pront par la stèma! Bangiorno...

FRAZCULA # Allora bangiorno! (Pipaz e Frascula escono. Anche Paolo esce da destra)

SCENA X^ ADRIANA LETIZIA

ADRIANA # (Appare alla veranda sporgendo il capo per guardare dentro. Si volge per fare un cenno a Letizia) Vèn pù avanti... un gnè piò! (Letizia la raggiunge. Rientrano ed avanzano caute. Adriana si avvicina alla porta di destra ed ascolta) La da èssar andè a fè 'e bagn...

LETIZIA # Mo 'e lomm in dòv a l'avivtia mèss?

ADRIANA # In tè parapètt...

LETIZIA # Apiè?

ADRIANA # Apiè, sicura. propi coma in t'è cino... Ha j ho vlù pruvè...

LETIZIA # Mo cossa?

ADRIANA # (Evasiva) A n'è sò gnèca mè... L'è stèda un'idea cla m'è avnuda acsè... adèssa a capèss cl'èra una stupidaggine, mo a ir sèra um parèva un fatt quèll...

LETIZIA # A ir sèra l'at parèva un'idea acsè intèlligènta...

ADRIANA # Ma nò, mama. Parò zèrca d'capim... A sèra in cà da par mè... una nott bèllèssima... la musica cla sunèva in t'è silénzi d'la nott... e ricord de' cino... l'è acsè ch'um è avnù la tèntazion d'pruvè nèca mè 'e brivido... l'émuzion dl'attèsa.

LETIZIA # E u j èra bsogn d'mèttar cla lomm a là sò par pruvè che brivido?

ADRIANA # A j ho vlù immaginè d'èssar mè la prutagunèsta de cino... l'è stèda una fantasèja... a j ho mèss 'e lomm a là e pu am sò mèssa insdè in t'la pultrona ad aspitè...

LETIZIA # Mo chi?

ADRIANA # Ancion! Parò a sèra acsè turbèda... a pinsèva... se adèss 'e vnèss dèntar un oman ch'um vò bèn... un oman cl'aspètta in t'la nott 'e mi sègnèll d'amor... e um parèva che cl'oman l'èsistèss propi dad bon e che l'avèss d'arivè dèntar da un mumènt a cl'ètar!

LETIZIA # E invezi l'è ariv tu marè!

ADRIANA # Zà, mi marè! A sò armasta coma paralizzèda... a j ho tach a balbittè, cunfusa... coma se a foss veramènt culpèvola...

LETIZIA # Mo parchè? T'an fasivtia miga gnitt ad mèll...

ADRIANA # Sè, l'è vera, an fasèva gnitt ad mèll... parò am sinteva in colpa listèss. E difatti a sèra in colpa, parchè in che mumènt al stasèva tradènd cun 'e pinsir...!!!

LETIZIA # (Con una alzata di spalle) Lassa pèrdar! Cosa èj 'sti scurs! I tradimènt ad pinsir in conta miga! E lò cos'al fatt... cos'al dètt?

ADRIANA # Ta tè pù immaginè! Um ha fatt un mont ad dmand... e suspèttèva dèntar ad lò... parò un putèva brisa accusèm...

LETIZIA # E tè?

ADRIANA # Mè a j ho zarchè d'mustrèm chèlma, disinvolta. E invezi am cunfundèva sèmpar piò tant...

LETIZIA # E allora com'èla andèda a finì?

ADRIANA # L'è andèda a finì che mè am sò andèda a lètt e lò l'è 'stè a què ad aspittè

LETIZIA # Mo aspittè cosa?

ADRIANA # E mi amant...

LETIZIA # Cosa...?!?!

ADRIANA # Tott 'e fasèva crèdar che mè a stasèss d'avstè un oman... (Suona il campanello)

SCENA XI^ ADRIANA LETIZIA PAOLO

PAOLO # (Entra velocemente. Ha indosso un accappatoio da bagno. Si sta asciugando la testa. Parla con tono concitato) L'è par mè! Fasim 'e piasè d'andè d'là un mumènt... a stègh d'astè una parsona... (Adriana e Letizia escono. Entra Adele)

SCENA XII^ PAOLO ADELE TROMBI

ADELE # (Entra in scena accompagnando Stanislao Trombi. E' un uomo di mezz'età. Vedendo Paolo fa un deferente inchino.)

PAOLO # Prego s'accomodi... Adele và pure, grazie... (Adele esce)

SCENA XIII^ PAOLO TROMBI

PAOLO # (Attende che Adele sia uscita e che abbia richiuso la porta poi a bassa voce a Trombi) Scruto e vedo?

TROMBI # Sì, signore! Scruto, vedo e... deduco!

PAOLO # Mi scusi se l'accolgo così... Lei è il Direttore?

TROMBI # (Con un altro inchino) Per servirla! Chissà quante volte Le sarà capitato di trovarsi davanti un signore autorevole, un impiegato in pensione, un soldato, un sacerdote, una domestica, un ragazzo... Trombi, sempre Trombi nelle sue innumerevoli trasformazioni... parere e non essere, essere e non parere... dunque mi dica di che si tratta...

PAOLO # Si tratta di un caso piuttosto delicato...

TROMBI # Non si preoccupi. Segretezza e discrezione, questo è il motto della nostra Agenzia. Posso sedermi?

PAOLO # Certo, si accomodi... (Trombi siede alla scrivania. Paolo si siede a sua volta.) Dunque si tratta...

TROMBI # (Interrompendolo) Basta, non dica nulla... Ho già capito! Lei ha dei sospetti su sua moglie...

PAOLO # (Sorpreso) E come ha fatto  a capirlo così tutto in una volta?

TROMBI # Ma egregio signore, questo è l'abici del nostro mestiere. Vede i nostri clienti si dividono in due categorie: quelli che fanno sorvegliare la moglie prima di sposarla e quelli che la fanno sorvegliare dopo. La fede che vedo al suo dito mi fa capire che Lei appartiene alla seconda categoria... questa mattina non si è fatta la barba... nulla, vede, sfugge al nostro sguardo indagatore... Lei ha l'aspetto tipico, sì... la faccia dell'uomo che sospetta. E mi dica da quanto tempo sua moglie la tradisce?

PAOLO # (Scattando) Ma mia moglie non mi tradisce!

TROMBI # Ah, scusi, credevo... Ho capito, lei non è ancora sicuro... dubita... vuole avere una prova. Benissimo e noi gliela daremo. Adesso metterò a Sua disposizione uno dei migliori segugi della nostra Agenzia (Così dicendo compone un numero telefonico) pronto. Scruto e Vedo? Sono io... Chi è che parla? Ah, bravo, proprio tè! C'è un incarico importante... vieni subito qui... Paolo Mazzanti, viale dei Ciliegi 22... subito... subito (Riattacca il ricevitore) Ecco fatto... prego mi favorisca 100.000...

PAOLO # Mi scuserà ma non le ho con mè...

TROMBI # Non importa... me le darà poi... lei capisce è un piccolo acconto sulle spese. Intanto mi dica, desidera una sorveglianza di primo, di secondo o di terzo grado?

PAOLO # Non capisco...

TROMBI # Vede, abbiamo tre tipi di sorveglianze: di primo grado limitata a certe ore, di secondo grado dalla matina alla sera con documenti fotografici, di terzo grado estesa anche alle ore notturne...

PAOLO # Di terzo grado!

TROMBI # Con fotografie?

PAOLO # Sì, a colori!

TROMBI # Certamente... sono più belle! (Sottoponendogli un contratto) Ecco se vuole firmare quì, intanto.

PAOLO # (Intanto che firma) E prenderete nota di tutto?

TROMBI # Certamente... ora per ora, località, persone frequentate, scambi di biglietti, eventuali baci, eccetera... eccetera...

PAOLO # Interessante, molto interessante. E quando potete cominciare?

TROMBI # Subito. Appena arriva il segugio...

PAOLO # Intanto che Lei lo aspetta io vado a vestirmi...

TROMBI # Si accomodi pure (Mentre Paolo sta per uscire si sente uno squillo di campanello)

PAOLO # Probabilmente è lui...

TROMBI # Mi raccomando, signor Paolo, si ricordi le 100.000 di acconto... (Paolo esce. Appare dalla porta‑finestra Massimo, il segugio, accompagnato da Adele, la quale se ne esce immediatamente. Massimo è un giovanotto simpatico e distinto, dai modi riservati e cortesi.)

SCENA XIV^TROMBI MASSIMO ADELEche entra ed esce subito

TROMBI # Vieni pure avanti. Ce n'è un altro che ha bisogno del tuo aiuto...

MASSIMO # Ah, nò! Basta! Cosa am tochi tott a mè? Lo sà pure che non mi piace questo genere di lavoro, ma non se ne può occupare Lei?

TROMBI # E come faccio? Ho già due, tre pedinamenti a mezzo...

MASSIMO # A mè, zà, l'am pè una fata cosa. 'Stal povri donn che al và in zir, tranquèlli, che a gli èva davè sèmpar drì un qualcadon a spièli... (Traendo un taccuino) Questa poveretta qui, ad esempio, la signora Adamelli, non ho ancora scoperto niente... ecco quà... uscita alle 10 con la mamma, è andata dalla sarta con la mamma, poi, sempre con la mamma è andata dal droghiere. E' tornata a casa a mezzogiorno e sempre con la mamma. Alle due e mezza è riuscita, sempre con la mamma, per andare   dalla parrucchiera, alle sei, e sempre con la mamma, è andata in un negozio di calzature e poi è rientrata per non riuscire più...

TROMBI # Questo affare mi piace poco...

MASSIMO # E perchè?

TROMBI # Come perchè? Sempre questa mamma, sempre questa mamma... Và bè che di mamma ce n'è una sola... ma non è per caso che abbia trovato da far bene pure la mamma? Per mè il caso puzza... cerca di andare più a fondo... Bhè, allora io ti lascio, ci vediamo stasera in ufficio... Ciao (Trombi esce e quasi subito entra Paolo)

SCENA XV^ MASSIMO PAOLO

PAOLO # E il signor Trombi?

MASSIMO # La duvù aviès, la prega di scusarlo...

PAOLO # Allora lò 'e srèbb 'e sègugio?

MASSIMO # Sè, a sò propi mè...

PAOLO # A j al zà spièghè ignacosa?

MASSIMO # Sè, um a dètt quèsi tott...

PAOLO # Quindi u j avrà dètt nèca dal 100.000!

MASSIMO # Zèrta!

PAOLO # Ecco quà... questi a gli è al 100.000 d'antézip...

MASSIMO # Molto bene! E quindi da adèss a sò a su cumplèta dispusizion... Donca su moi l'as ciama?

PAOLO # Adriana.

MASSIMO # Età?

PAOLO # 35 ènn

MASSIMO # E lò?

PAOLO # (Titubante) Mè? 50!

MASSIMO # (Sorpreso) Parò 15ènn ad difarènza, in è miga puch!

PAOLO # E mè cosa a i possia fèj?

MASSIMO # Gnit... a dgèva acsè! Parchè quèst 'e putrèbb spièghè tanti coss...

PAOLO # Quèli coss... Al sò in dò che vò arrivè lò... Nò, nò! Tutto a posto! E pu la fazènda l'è un'ètra, se lò um fasèss ciacarè!

MASSIMO # Che scora pù... e che zirca d'èssar prècis...

PAOLO # I fètt j è andè acsè. Mè a ir sèra a duvèva avièm parò a i ho pèrs 'e treno a chèusa d'un sciopar dal ferruvèj e quindi am sò duvù turnè a cà...

MASSIMO # A j ho capì! E quand cl'è turnè a cà, la truvè su moi in bona cumpagnèja...

PAOLO # Ma gnèc par sogn! Lò un ha capì gnitt! Mè a l'ho trova da par lì... a lè, insdè in sla pultrona...

MASSIMO # E cossa a fasèvla?

PAOLO # Gnitt... l'èra a lè cun j occ asrè, coma s'la durmèss...

MASSIMO # E allora...??? An capèss miga...

PAOLO # Un particulèr parò... la cambra l'èra tota in t'la pénombra e u j èra che lomm che là apiè sò in se davanzèl d'la finèstra...

MASSIMO # Ahi... Ahi... una luzz apièda in se davanzèl d'la finèstra... 'e marè luntan... 15 anni di differenza di età... caro signor perito, non vorrei allarmarla, mo mè s'a foss in t'lo an strarèbb miga tant tranquèll...

PAOLO # E difatti a j ho telèfunè propi par quèst...

MASSIMO # (Professionalmente) E ha fatto proprio bene. Può darsi si tratti di una coincidenza casuale, di un'apparenza senza alcuna importanza, ma è meglio non illudersi... specialmente quando ci sono 15 anni di differenza di età... bisogna essere preparati a tutto. Comunque vedremo, indagheremo...

PAOLO # Brèv! Mè fra poch a m'avèj e a duvrò 'stè vèja una ciopa ad dè... a voj savè tott quèll cla fa e totti al parson cla frèquènta...

MASSIMO # Molto bene! E adèss che ciama ad quà su moi che a la possa avdè! Anzi, nò... a l'ala una futugrafèja cl'è mej?

PAOLO # Ecco quà! (Gli mostra un ritratto dentro ad una cornice)

MASSIMO # (Guardandola attentamente) Bèla dona... propi bèla... Ad fata boca... fètt jocc, j a da èssar mèraviglius...

PAOLO # Che guèrda zuvnott che lò u la sol da survegliè...

MASSIMO # Certo, certo.... parfètt.... a j ho tott 'i èlèment! A poss cminzè... Domenica 18 maggio ore 10.35...

PAOLO # (Facendo notare a Massimo dalla porta‑finestra) Che guèrda la 'sta passènd cun su mè in tè zardèn...

MASSIMO # (Dopo aver controllato) Cum scusa tant... a j ho bsogn d'andè! (Prima di uscire ritorna a guardare Paolo) Parò... 15ènn, in è miga puch!!! (Poi esce rapidamente per cominciare il pedinamento delle due donne)

FINE SECONDO ATTO

ATTO TERZO

La stessa scena dei primi due atti. Letizia, nervosa e preoccupata, sta parlando con Adele.

SCENA I^ LETIZIA ADELE

LETIZIA # Ma coma? An capèss miga mè! La m'ha tèlèfunè stamatèina prèst che l'an stasèva brisa bèn e che la stasèva aspitènd 'e dutor... 'el zà avnù 'e dutor?

ADELE # Nò, un s'è vèst ancion...

LETIZIA # Mo a ch'ora èla andèda fura d'in cà?

ADELE # Prèst. Un èra ancora al dò 'e mèzz... l'avèva dimondi prissia parchè al trè la duvèva èssar da 'e dintèsta...

LETIZIA # (Sbalordita) Da 'e dintèsta? Al trè? E cosa a fala tott 'stè tèmp da 'e dintèsta, l'è quèsi al sètt! Avèvla dimondi mèll?

ADELE # Ma cossa a disla mai...l 'èra allègra... l'ha magnè tott quèll che u j capitèva sota...

LETIZIA # Mo air la n'è armèsta a lètt tott 'e dè parchè l'avèva un pò ad frèv?

ADELE # Nò! L'è andèda fura d'in cà air matèna prèst e l'è rièntrèda dopp zèina... ma la n'è stèda la dì a magnè?!?

LETIZIA # Da mè? (Riprendendosi) Ah, sè!... L'è vera, am sèva smènga! A vlèva dì cl'ètar dè?

ADELE # Cl'ètar dè l'è andèda da la sgnora Cenzina...

LETIZIA # Mo allora l'è sèmpar stèda bèn in 'stì dè?

ADELE # Sè, bènèssum! (Udendo squillare il campanello del cancello) Ohi forsi, l'è la sgnora... (Esce dalla porta‑finestra per andare ad aprire)

LETIZIA # 'E dintèsta... la frèv.... la Cenzina.... an capèss miga mè!

SCENA II^ LETIZIA LUCIA ADELE

ADELE # (Rientrando ed invitando ad entrare Lucia già fin sul terrazzo) Cla s'accomuda pù... 'e sgnor Paolo un gnè, e gnèca la sgnora...

LUCIA # (E' una donna di una sessantina d'anni. Veste completamente di nero. Sul petto le scende un crocefisso. E' una pia donna, sempre attenta ai problemi religiosi ed assidua frequentatrice della parrocchia) A pasèva da què in t'è avnì a cà da messa... (Scorgendo Letizia) Ohi... a j sì nèca vò! (Alacremente si fà il segno della croce. Adele esce)

SCENA III^ LETIZIA LUCIA

LETIZIA # Aviv vèst 'e gèval, nèca stavolta?

LUCIA # 'E gèval l'è un sant in tì vostar cunfront! (Con disprezzo e disgusto) Ma scusim un pò, an putì andè amanèda in t'una ètra manira, a la vostra etè? Non lo sapete che siete vicino al riposo eterno, e che quando la vostra anima si troverà di fronte al giudizio finale, anche queste cose avranno il suo peso...

LETIZIA # (Senza essere vista avrà fatto le corna) Vò an j cardarì, mo mè ha j ho lass dètt che quand che a murirò im avstèssa cun un vstì tott a fiur e cun tanti franz...

LUCIA # Oh! Oh! Peccatrice fino in fono! (Si rifà il segno della croce) Dio perdonala tu che sei così buono!

LETIZIA # Parò a sì dimondi in cunfidènza cun 'e Signor?

LUCIA # Mè a sò sol una bona crèdènta! E prèma d'avnì a què mè a sò stèda a Messa... e che a saviva che mè a Messa a j vègh a la matèina e pù nèca a la sèra... e pù un è ancora a basta... perchè anche i Santi peccano sette volte al giorno... figuriv pù j oman!

LETIZIA # Allora mè a duvrèbb èssar in cisa da la matèina a la sera e dal volt fè nèca i straurdinèri a la nott...

LUCIA # E srèbb mèj... invezi d'andè a zughèv tott chi bajocch al chèrt! E srèbb mèj che a pinsèssuv un pò piò tant a la vostra amna, la purèina, e che a tachèssuv a fè una quèlca opra ad caritè....

LETIZIA # Dagli opar ad caritè a in fèzz magari tanti... (Si avvicina e parla in un orecchio a Lucia, la quale si scandalizzerà del discorso sentito)

LUCIA # Am maravèj ch'an un vargugnì! Brota ciosa ch'an sì ètar! Cun una fiola maridèda? Par furtona che l'Adriana l'an s'asarmèja briva a vò, se nò, povar 'e mi Paolo!

LETIZIA # Ecco, sicura! E par furtona che Pavlon un s'asarmèja briva a vò!

LUCIA # Cosa a vliv dì cun quèst?

LETIZIA # Gnit, avì capì bènèssum. Vò, zà, a num m'avì mai suppurtè, neca quand i nostar fiul is mitè a fè l'amor... vò a m'avì sèmpar scort drì... che a sèva una dona sènza prinzèpi, sènza muralitè... s'av badèssuv un pò piò tant a vò, ciacarona che an sì ètar!

LUCIA # Sè! Parchè vò am l'avì arvinè! Una volta l'era piò atachè a la su mama, 'e purèn...

LETIZIA # Purèn a 50ènn... Figuriv! Mè a j ho fatt quèll che vò an si mai stèda bona ad fèll, a j ho fatt arvì j occ, a l'ho fatt dvintè piò oman e manch atachè al stanèll d'su mè e d'quèlli de paruch! A pruposit de paruch... al saviv che l'ètar dè ha l'ho incuntrè e u m'ha cmandè di nostar fiull... e pu 'e scors l'è andè sora ad vò... S'al sintèssuv... (Lucia comincia sospettosa a seguire i discorsi di Letizia) Um ha dètt che vò a sì una culona dl'azion cattolica... e che s'an j fossuv vò...

LUCIA # (Ora quasi estasiata) Santi parol al sù! La mi l'è cumpagna una vucazion. Chi 'el che l'urganèzza la pesca ad bèneficènza? Mè! Chi 'el cl'è sèmpar dnènz a la prucèssion a purtè 'e stènderd? Mè! Mi 'el cl'urganèzza i ritir spirituèll? Mè! Sèmpar mè! An fèzz par dì mo se 'e Signor l'avrà guardè a 'stal coss alora mè um mandarà in Paradis cun una carozza ad prèma class...

LETIZIA # Basta ch'iv tègna a là... Che ins pintèsa e che iv dèga la mola nèca... a capirì... una mignata cumpagna vò!

LUCIA # (Inviperita) Mignata a mè! Vò 'e srèbb mèj che a stasèssuv zèta ch'avì fatt murì vostar marè ad passion par putè fè i vostar comud... mignata a mè!!!

LETIZIA # Sicura! Al saviv che se toti al donn d'incu al foss cumpagna vò 'e mond 'e srèbb sol una granda sacrestèja... 'e mond l'è cambiè! La zènt la zèrca d'adatèss piò tant a quèlli ch'a gli è agl'èsigènz di tèmp mudiran... e dal ciatèn fèlsi cumpagna vò, un gnj n'è brisa piò tanti, par furtona , a 'e dè d'incu!

LUCIA # Ciatèna a mè!!! Al saviv quèll che a sì vò? Vò a sì una strèja!!!

LETIZIA # Streja mè? (Con disprezzo) Mo vò a siv una dona o a siv un bambozz?

LUCIA # Quest pù da vò nò!!! (Le salta adosso tirandele i capelli. Letizia con faccia sorpresa in un primo tempo incassa poi reagisce vivamente. Scena a soggetto. Nel frattempo entra Paolo che, veduta la scena dalla porta‑finestra, si precipita a staccare le due donne)

SCENA IV^ LETIZIA LUCIA PAOLO

PAOLO # Cosa a fasavi? Am maravèj che an un vargugnì, a la vostra ètè!

LUCIA # L'è stèda lì cla m'ha pruvuchè e uffès!

LETIZIA # (Ributtandosi adosso a Lucia) Mè? Dgill nèca se a j avì 'e curagg!

PAOLO # (Intervenendo) Oh! Basta una bona volta! Avanti cuntim quèll cl'è suzzèst.

LUCIA # Mè am'avèj d'in 'sta cà, e fèna a quand che u j srà clì ca lè a nì mitrò piò i pì... (Và per uscire)

PAOLO # Nò, mama, vèn a què... ascolta...

LUCIA # (Sdegnosa) Tal sè in dò che a stègh! Dman passa da cà mì che ha j ho bsogn ad scorar cun te!!! (Esce)

SCENA V^ LETIZIA PAOLO

PAOLO # Avanti... cuntimal vò, quèll cl'è suzzèst!

LETIZIA # Mo gnitt, Pavlon, picculèzz...

PAOLO # Par furtona... se pù a gli èra cosi sèri!

LETIZIA # (Abbracciando e baciando Paolo) Oh! Brèv 'e nostar Pavlon, bentornato! A j ho propi a chèra d'avdèt...

PAOLO # (Evasivo) Sè, sè... nèca mè... E l'Adriana in dò èla?

LETIZIA # La duvrèbb turnè da un mumènt a cl'ètar... l'è andèda fura a fè dal spèss... mo tè a l'avivtia avisèda che t'srèss turnè stasèra?

PAOLO # Nò! A vlèva fèj una tèlèfunèda... ma pù ha j ho pinsè d'fèj una impruvvisèda...

LETIZIA # Bravo... bravo... Chissà coma cla srà fèliza... l'as sintèva acsè da par lì in 'stì dè! Propi incù l'am dgèva: mo quand a turnaral mi marè, quand a turnaral???

PAOLO # Ah! La dgèva acsè? (Si guarda intorno con aria vagamente sospetta mentre Letizia cerca di nascondere la sua preoccupazione sotto larghi sorrisi) E allora?

LETIZIA # Allora, cosa?

PAOLO #  Gnit ad nov in 'stì dè ch'a sò stè vèja?

LETIZIA # Nò! Gnitt ad nov... la solita vita!

PAOLO # E a j siv stèda spèss cun l'Adriana in 'sti dè?

LETIZIA # Spess... d'pù dì sèmpar! Povra ragazola, las sintèva spèrsa sènza ad tè! A j ho fatt un pò ad cumpagnèja...

PAOLO # 'Ela armèsta sèmpar in cà?

LETIZIA # Sicura, in dò avlivtia cl'andèss... al diss l'era zà a lètt! Mo tè, piotost, coma mai a sit 'stè vèja tott quant 'stè tèmp? E parèva d'duvèss turnè dopp a una ciopa ad dè?

PAOLO # Cl'affèri a Genova l'è andè par al longhi...

LETIZIA # E lì, la purèina, cl'aspittèva... mo al sètt che propi a ir l'avlèva avnì da tè... a Genova!

PAOLO # (Lusingato e perplesso) Ma nò?

LETIZIA # A tè zur! Comunque t'avdirè che a momenti la srà a què!

PAOLO # Spèren... (Tendendo la mano a Letizia) E allora graziè d'ignacosa e arrivederci...

LETIZIA # Mo mè an m'avèj miga!

PAOLO # Ah, nò! E mè ch'am cardèva...!!! Parò adèss, se vò a parmittì, a vègh a rinfrèschèm un bisinì...

LETIZIA # Và pù! Non fèt di riguèrd par mè! (Paolo esce)

SCENA VI^ LETIZIA

LETIZIA # (Preoccupata si avvicina alla porta‑finestra per guardare in basso. Vedendo entrare Adele le si avvicina ansiosa)

SCENA VII^ LETIZIA ADELE

LETIZIA # Ma tè t'an sè propi brisa in dò cl'è andèda l'Adriana?

ADELE # A gli ho pu zà dètt... l'è andèda da 'e dintèsta!

LETIZIA # Mo che dintèsta! Da 'st'ora l'avrèbb avù 'e tèmp d'cavèss tott quant i dènt... c'la sèja andèda da la Cenzina?

ADELE # An crid brisa parchè l'ha tèlefunè poch tèmp fà par scorar cun la sgnora Adriana e nèca lì las cardèva cla foss amalèda...

LETIZIA # Nèca lì! Prova a ciamèla... al sètt 'e nomar?

ADELE # ........ Sè... 33521... (Và a staccare il ricevitore del telefono, ma subito lo riaggancia) L'è occupè!

LETIZIA # Cosa ha vol dì occupè... se t'an 'e gnèca fatt 'e nomar!

ADELE # L'è occupè 'e nostar tèlèfun... parchè 'e 'stà ciacarènd 'e sgnor Paolo da cl'ètra cambra!

LETIZIA # Ah, parchè i telifun è j culleghè?

ADELE # Sè!

LETIZIA # Allora da 'st'apparèch us sènt tott quèll che i diss in cl'ètar?

ADELE # Sè sgnora! (Stacca ancora il ricevitore e subito lo riaggancia) E 'sta scurènd ancora...

LETIZIA # Mo cun chi a stal ciacarènd?

ADELE # Quèst pù a n'è sò!

LETIZIA # Fam sintì a mè! (Si avvicina al telefono. Stacca il ricevitore ed ascolta. Subito appare vivamente interessata per quello che ascolta. Il suo volto assume un'espressione ansiosa e preoccupata. Adele fa l'atto di parlare ma ella le fa un cenno di tacere. Ascolta ancora un pò attentissima, poi riaggancia il ricevitore e resta un momento assorta e pensierosa)

PAOLO # (Da fuori scena) Adele... Adele!!!

ADELE # L'è 'e sgnor Paolo, um avèva dmandè ed'purtèj una limunèda chèlda...

LETIZIA # Sè portagliala pù! In dò èl l'èlènch de tèlèfun...

ADELE # La da èssar d'là in cusèina... a vola che al vèga a tu?

LETIZIA # Nò, nò... lassa pèrdar... pènsa piottost a la limunèda! (Letizia ed Adele escono da sinistra. Per un istante la scena rimane vuota)

SCENA VIII^ ADRIANA

ADRIANA # (Appare sulla porta‑finestra. E' un pò affannata come se avesse fatto la strada di corsa e ha il volto acceso. Nell'entrare si toglie il cappello, davanti all ospecchio si ravviva, con la mano, i capelli e stà per uscire a destra quando lo squillo del telefono la ferma. Stacca il ricevitore e parla) Pronto.. Ah d'cì tè Cenzina... t'è rason... (Adele entrerà da destra col vassoio della limonata calda per portarsi a sinistra e servirla a Paolo. Adriana le farà un cenno di silenzio. Adele dopo aver servito la limonata fuori scena rientrerà di nuovo per uscire definitivamente a destra.) T'è rason... Scusum.. A t'avlèva tèlèfunè a cà, mo tè t'at t'cirtia zà avièda... Oh se t'savèss coma ch'um è spiasù... Ma cosa a vut... mi mè l'ha avlù che a l'accupagnèss par forza a 'e cino... (In questo momento rientra Letizia da destra con l'elenco del telefono in mano. Si ferma ad ascoltare non vista da Adriana, la quale continua la sua conversazione)

SCENA IX^ ADRIANA LETIZIA

ADRIANA # Un disastar... Se un foss 'stè par lì, mè am srèbb avièda... ma tè t'al sè coma cl'è fata mi mè!... D'matèina?... Nò, dmatèina an poss... ha j ho d'accumpagnè mi mè da la sèrta... sè... at tèlifun mè ver a un'ora.. sè, sè... non prèoccupèt... adèss ciao... ciao! (Adriana riaggancia il ricevitore e nel voltarsi si trova di fronte Letizia. Adriana confusa) Oh! mamma... A sit a què?

LETIZIA # (Duramente) Zà, a sò a què!

ADRIANA # (Cercando di apparire disinvolta e parlando in fretta) Scusum se a ir an sò brisa avnuda a truvèt... ha j ho pruvè ad tèlèfunètt, mo t'è t'at d'cirtia zà avièda... al sètt cosa ch'um è capitè... ha j ho incuntrè la Cenzina cla avlù par forza ch'andèss avdè la su cà nova! Mè, zà, an avlèva brisa andèj.. mo lì... 'e pù aspètta ancora un mumènt... tè t'al sè coma cl'è fata la Cenzina...

LETIZIA # (Interrompendola seccamente) Sè al sò! Daj un taj cun la Cenzina che la n'gnèntra par gnit! Ma cosa a signèfica toti quanti 'stal busèj???

ADRIANA # Busèj?

LETIZIA # Sè! 'E dintesta... la frèv... la Cenzina... a 'e cino cun mè!

ADRIANA # (Con aria infastidita) Oh, mama, par piasè, che an prinzipiègna miga cun 'i intèrrugaturi!!! A srò pu padrona d'fè quèll ch'um pè! An sò miga piò una babèina...

LETIZIA # Ma as poll savè cosa tè fatt in 'stì dè? In dò a sit stèda?

ADRIANA # (Evasiva) In t'ancion post! A n'ho fatt gnit! Avèva a chèra 'stè un pò da par mè, ecco tott. Par quèst a j ho invèntè una quèlca scusa...

LETIZIA # Una quèlca scusa??? A gli è un mont ad crètinèd, ona piò granda ad cl'ètra... Mo almanch...

ADRIANA # (Interrompendola) Oh, insomma, mamma, basta! Daj un taj! L'è ridècul che una dona cumpagna mè l'èva sèmpar da rèndar cont ad quèll cla fà a 'e marè... a su mè.. agli amigi...

LETIZIA # Ah sè! Ut pè ridècul! E allora a vut savè la nuvitè? Tu marè l'è turnè!

ADRIANA # Turnè!

LETIZIA # Sè, turnè! E u t'ha fatt survègliè durant la su assènza...

ADRIANA # (Trasalendo spaventata) Survègliè?!?!

LETIZIA # Sè! A j ho sintù prèma che 'e tèlèfunèva a quèll dl'agenzèja par fès mandè 'i rappurt... (Aprendo l'elenco del telefono) Ecco quà... Agenzia Scruto e Vedo... indagini, informazioni, pedinamenti. Massima segretezza e discrezione. Um pè che un j sèja piò dobbi! U t'ha fatt pedinè!

ADRIANA # (Atterrita ripete con voce spenta) Um ha fatt pedinè...

LETIZIA # Ecco parchè a vlèva savè.. d'capirè! Quand ha l'ho sintù prèma a 'e tèlèfun, um s'è accapunè la pèll... ha j ho pinsè... se l'Adriana in 'sti dè... oh! T'an 'e miga fatt qualquèll ad mèll, vera???

ADRIANA # (Agitatissima con voce disinvolta) Nò, mama a t'è zur... An ho fatt gnitt ad mèll!!  Sol... di appuntamènt innuzènt...

LETIZIA # (Spaventatissima) Di appuntamènt??? Ad raza d'appuntamènt? Cun chi.. cun un oman?

ADRIANA # Sè, cun un oman...

LETIZIA # (Fuori di sè) E mi signor! Ad fatt disastar... mo quand... in dò... coma a l'èt cniunsù?

ADRIANA # Acsè, par chès... Um ha cmandè se 'e putèva cuntinuè ad avdèm...

LETIZIA # Duvivtia dji d'nò!

ADRIANA # A gli ho dètt... mo lò l'ha tant insistì...

LETIZIA # (Ansiosa) E allora?

ADRIANA # Avèn fatt dal passigèd insèn... 'e pù la prinzipiè a piovar... e invezi d'passigiè... a s'atruvimia tott i dè in t'la su machina...

LETIZIA # In t'la su machina?!?! E at pèral poch! Mo t'an capèss che fra poch tu marè 'e sarà ignacosa... e srà infurmè d'ignacosa...

ADRIANA # Mo an fasimia miga gnitt a mèll...

LETIZIA # Mo cossa a j importal se an fasivia gnitt ad mèll... an duvivia brisa fèv avdè! Quèll che conta un è quèll ch'us fà, ma quèll ch'us fà avdè! Mo banadètta fiola, zèrti coss al và fatti cun una zèrta precauzion... cioè a vlèva dì... a gli un sà da fè par gnitt... mo se propi a gli si vò fè... mo chèt capar, u j vò un pò ad prudènza, un pò ad furbarèja... mo as poll savè chi cl'è 'st'oman, coma as cièmal?

ADRIANA # Us ciama... Otello

LETIZIA # Otello?

ADRIANA # Sè, parò un 'e miga 'e su nom! E dis che i nom in conta brisa... 'e dis che ognon ad nou 'e pò dlèzzar 'e nom che piò us spiès... lò l'ha dlètt Otello e mè um cièma... Desdemona...

LETIZIA # Otello?!?! Desdemona?!?! Mo as poll èssar piò imbazèl d'acsè!

ADRIANA # Parchè? Cossa a j 'el ad mèll... l'è un oman fura de cumon... l'ha un anma da poeta!...

LETIZIA # Sè, cun 'st'anma da poeta t'at t'ci mèssa in t'un bèll pastèzz! Ma cosa a t'èl saltè in t'la tèsta? Parola d'unor che se mè a foss tu pè a j avrèbb di dobbi che tè d'putèss èssar mi fiola... Mo adèss zarchèn non d'pèrdar la tèsta... Rasunèn cun chèlma e avdèn quèll ch'us pò fè... tu marè l'è a là d'ad là che 'sta dbènd una limunèda chèlda... fra poch l'ariva Scruto e Vedo cun 'i raccont di ti incontar cun... Otello!

ADRIANA # E và bèn, pazènzia... a dirò la varitè!

LETIZIA # Bhè, cosa a sit mata! Nèga, nèga ignocosa...

ADRIANA # Ma se i m'ha vèst...

LETIZIA # Un fà gnitt, nèga listèss. Crèdum a mè... l'è 'e sistèma piò bon... (Con esaltazione) Confessare non serve a niente!

ADRIANA # Ma se u j è dal prov?

LETIZIA # Nèga, nèga!!! Al prov al conta gnitt! Mèttat in t'la tèsta che i marè in c'manda ad mèj ad putèj cèdar.. 'e finirà par pinsè che c'al parson che al t'ha pèdinè al sèja sbaglièdi.. e instizzèsat... magni la faza... uffèndat...

ADRIANA # Instizim..???

LETIZIA # Sè! T'ha tè da mustrè uffèsa parchè l'ha dubitè ad tè! E finirà par cunvènzas che 'e tort l'è 'e sù... e ut cmandarà nèca scusa...

ADRIANA # Sè, parò, un pò ad colpa, a dì la varitè, ha l'ho nèca mè...

LETIZIA # Ecco, brèva, vaglia a dì! Un t'la pardunarèbb maj u ut l'ha rinfazzarèbb sèmpar. Eh, mè a in sò quèll! Quand che tu pè us azzardèva ad avè di suspètt sora ad mè, mè a l'annièntèva, al pulvèrizzèva... acsè un ha sèmpar avlù bèn, povra anma che 'e sèja in t'è mèzz de paradis... (Si ode squillare il campanello. Le due donne trasaliscono vivamente)

ADRIANA # (Con voce tremante) Un srà miga quèll dl'agènzèja?

LETIZIA # Pò dès! Non mustrètt nèrvosa, 'stà chèlma e... surrid!

ADRIANA # Guèrda un pò ad tip cl'è? (Letizia si avvicina alla porta‑finestra e guarda in basso)

LETIZIA # L'è una dona... una dona vècia... la 'stà scurènd cun l'Adele... (In questo momento appare Paolo dalla porta di destra)

SCENA X^ ADRIANA LETIZIA PAOLO

PAOLO # ADRIANA?

ADRIANA # (Ostentando eccessiva affettuosità) Oh! T'ci tè, PAOLO! Finalmente! Mo parchè t'an m'è dètt che t'srèss turnè, at srèbb avnuda a tu a la stazion...

PAOLO # A j ho dezis d'turnè a l'impruvisa...

LETIZIA # U t'ha vlù fè un'impruvvisèda, vèra Pavlon?

ADRIANA # A sò tanta cuntènta che t'sèja turnè!... (S'interrompe vedendo apparire sulla porta‑finestra, in fondo, una vecchia distinta signora con una grossa sporta in mano. E' accompagnata da ADELE che le indica l'ingresso)

SCENA XI^ ADRIANA LETIZIA PAOLO ADELE TROMBI

ADELE # Sgnor Paolo, 'sta sgnora l'avrèbb scorar cun lò...

PAOLO # Cun mè? Prego sgnora cla vègna pù avanti... (L'accompagna verso la scrivania e le indica una sedia. Prima di sedere la vecchia signora gli dice a bassa voce)

TROMBI # Trombi... sono Trombi della Scruto e Vedo....

PAOLO # (Frenando un gesto di sorpresa) Ah! Bene! Sono subito da Lei, signora. (Si avvicina ad Adriana e Letizia) Scusim un mumènt ma ha j ho da scorar cun 'sta sgnora... (Letizia, Adriana ed Adele escono)

SCENA XII^ PAOLO TROMBI

TROMBI # (Parlando con voce naturale) Scommetto che non mi aveva riconosciuto! Eh, sì, questo è uno dei miei più riusciti travestimenti. Ho pensato che fosse prudente, date le circostanze se...

PAOLO # (Con evidente impazienza) Ha fatto proprio bene! E allora?...

TROMBI # (Accennando alla grossa borsa che ha sulle ginocchia) E' tutto quì!

PAOLO # (Atterrito) Tanta roba?

TROMBI # (Traendo dalla borsa una busta chiusa) Nò, solo questo! Il resto riguarda altri affari. (Posa per terra la grossa borsa e mostra a Paolo la busta chiusa) La prego di notare l'ordine e la precisione con cui diamo corso alle nostre pratiche... ecco, guardi, nessun nome, nessun riferimento a persone per evitare qualsiasi indiscrezione... Ogni pratica è contrassegnata da un numero d'ordine. Lei è il 589 QZ, questa sigla indica l'Agente incaricato, il colore della busta si riferisce al genere di indagine, perchè vede, ogni indagine ha il suo colore... verde per quelle finanziarie e commerciali... giallo per quelle politiche... bianco per quelle matrimoniali... rosso per gli adulteri...

PAOLO # (Con nervosa impazienza) Sì, va bene... mi dia... (Trombi gli porge la busta. Paolo la rigira fra le mani palpeggiandola come per calcolarne il contenuto) Quì c'è tutto?

TROMBI # Tutto! (Paolo rigira ancora nervosamente la busta. Improvvisamente fa l'atto di aprirla ma Trombi lo ferma prontamente con un gesto della mano) Aspetti per favore... vorrei pregarla di regolare il suo conto...

PAOLO # Ma sì, va bene! Si capisce che regolerò il suo conto, non scappo mica... (Fa ancora l'atto di aprire la busta, ma Trombi lo ferma ancora)

TROMBI # Nò, mi scusi... vorrei pregarla di regolarlo prima!

PAOLO # Come prima?

TROMBI # Prima di aprire la busta...

PAOLO # (Sorpreso) Perchè, non capisco...

TROMBI # Non se la prenda a male... non è per diffidenza... ma sà possono capitare delle situazioni incresciose...Per esempio, tre mesi fà, un signore come lei, ha aperto la busta, ha scorso con lo sguardo le prime righe, poi è andato nella camera vicina e ha sparato sei colpi di pistola alla moglie. Adesso lui è in galera, la moglie naturalmente al cimitero e noi non sappiamo come farci regolare il nostro conto. Ecco perchè mi sono permesso di chiederLe...

PAOLO # (Cupamente) Ah perchè lei crede che quando avrò letto quello che c'è qui dentro...

TROMBI # (Solenne) Io non credo a nulla... è una regola che usiamo con tutti... non si sà mai!

PAOLO # Ah, va bene. Giusto! Mi dia questo conto...

TROMBI # (Porgendogli un foglio) Ecco...

PAOLO # (Dopo avergli dato un'occhiata) Ma chèt capar! Mi sembra un pò caro!

TROMBI # Nò, egregio Signore... sette giorni di sorveglianza speciale di terzo grado con tariffa straordinaria per le ore notturne... poi ci sono le spese... è tutto elencato...

PAOLO # (Traendo di tasca il libretto degli assegni) Vedo, vedo... (Riempie un assegno e glielo porge) Metta Lei la data e il nome...

TROMBI # (Alzandosi) Molte grazie! E spero che resterà contento... cioè volevo dire... soddisfatto del modo con cui noi abbiamo adempiuto all'incarico.

PAOLO # (Riprendendo la busta) Allora quì c'è proprio tutto?

TROMBI # Tutto! Lei può seguire ora per ora, minuto per minuto, quello che la sua signora ha fatto in questi sette giorni. Se avesse bisogno di ulteriori indagini siamo a sua completa disposizione!

PAOLO # (Tendendogli la mano) Bene, arrivederci!

TROMBI # I miei rispetti! Ah, dimenticavo di dirle... per abbonamenti mensili, trimestrali e semestrali, facciamo degli ottimi sconti ai nostri clienti... grazie ancora e... arrivederci..

PAOLO # Buonasera. (Trombi raggiunge la port‑finestra di fondo ed esce)

SCENA XIII^ PAOLO

PAOLO # (Resta presso la scrivania con la busta in mano. L'osserva, la soppesa, la palpeggia, senza decidersi ad aprirla. La getta sulla scrivania e fà qualche passo per la stanza irrequieto e nervoso. Riprende la busta, la rigira ancora fra le mani esitante e combattuto fra la tentazione e la paura di aprirla. Alla fine si decide, afferra un tagliacarte e sta per infilarlo nella piegatura della busta, ma si ferma udendo dei rumori. Getta la busta in un cassetto che subito richiude. Appaiono dalla porta di destra Adriana e Letizia)

SCENA XIV^ PAOLO ADRIANA LETIZIA

ADRIANA # (Esitante) As poll avnì avanti...

PAOLO # Sè, sè... avnin pù dèntar!

ADRIANA # (Guardandosi attorno) 'Ela zà andèda vèja cla sgnora?

PAOLO # (Ostentando un aria tranquilla ed indifferente) Sè! L'è andèda vèja. L'avèva da scorar cun mè par vèja d'una stèma... mo an sò se a putrò tula in cunsidèrazion...

ADRIANA # (Gettando un'occhiata verso Letizia) E un è avnù ancion ètar?

PAOLO # Nò, ancion! (Un momento di silenzio imbarazzante. Letizia ed Adriana si scambiano delle occhiate mentre Paolo mette in ordine delle carte sulla scrivania per nascondere il suo nervosismo.)

ADRIANA # (Con vice malferma) Mo tè... tè t'an aspitivtia un qualcadon?

PAOLO # (Sorpreso per la domanda) Mè? Nò!... Ancion... parchè?

ADRIANA # Gnit... gnit... a cmandèva acsè... (Si avvicina a Letizia e le parla a bassa voce) 'Et sintù, un aspètta ancion... tè t'ha te' da èssar sbaglièda...

LETIZIA # Nò che an um sò brisa sbaglièda! At dègg che a sò sicura! Avanti... affrontal... aggrèdèssal...

ADRIANA # Ma coma a fèghia ad aggrèdil?

LETIZIA # Custrènzal a scorar... dij che t'sè tott... avanti... quèst l'è 'e mumènt... ciapal a la spruvèsta.. (La spinge verso Paolo)

ADRIANA # (Con voce malferma) Paolo... Paolo... mè a sò ignacosa!

PAOLO # (Volgendosi vivamente) Coma? Tott, cosa?

LETIZIA # (Intervenendo) Tott... tott... avanti, dijal Adriana che t'sè ignacosa!

ADRIANA # 'El 'e vèra che tè t'ha m'è fatt pedinè?

PAOLO # (Sconcertato) Mè?!?!

LETIZIA # Sè! propi tè! Tè! E non zarchè d'nèghè parchè l'è inutil... 'e basta un nom... Scruto e Vedo...

PAOLO # (Disorientato) Scruto e Vedo?

LETIZIA # Sè, Scruto e Vedo! Indagini, informazioni, pedinamenti, massima segretezza e disrezione... Via Mazzini 22... telefono 33578... A vidat che a sèn bèn infurmèdi! E adèss as poll savè cosa che a gli ha squèrt al tu spèj?

PAOLO # Par piasè! Questa l'è una fazènda cla riguèrda sol mè 'e mi moj... e vò andì d'la par piasè!

LETIZIA # Eh, no! T'at sbèli! L'am riguèrda nèca mè. Mè, coma mama ha j ho 'e dirètt d'difèndar mi fiola...

PAOLO # E mè, coma marè, ha j ho 'e dirètt ad savè...

LETIZIA # D'savè cosa? Quèli èli 'stal colp d'dè a tu moj?

PAOLO # (Con imbarazzo) A nè sò... gnitt ad prècis... ha j ho di suspètt... 'e pò dès che i sèja infundè, mè al spir, an cmand ad mèj... parò ha j ho bsogn d'avè una prova, se nò an sò tranquèll. Sè, l'è vera, Adriana, ormai l'è inutil ch'al tègna nascost... ha t'ho fatt pedinè, ha j ho vlù savè quèll che t'è fatt da 'e dè d'la mi partènza par Genova...

ADRIANA # (Fremente di sdegno) T'ci un vigliac!

LETIZIA # Brèva!!!

PAOLO # Nò, Adriana, ta nè brisa da ciapèla acsè. Zèrca ad capim... u j èra qualquèll ch'um fasèsa dubitè, ch'um fasèva 'stè mèll...

LETIZIA # Ch'ut fasèva 'stè mèll? L'ha rason l'Adriana, t'ci un vigliac!

PAOLO # (Irritato) Av turan a dì che quèsti a gli è fazènd che a vò an unv riguérda brisa. Favim 'e piasè, andì d'ad là! e lassis da par nou!

ADRIANA # Nò! Tè mama, par piasè, t'an t'avèj brisa!

LETIZIA # 'Stà pù tranquèlla! An m'avèj gnèca se im vèn a tù i carabinir!

PAOLO # (Cercando di assumere un tono calmo) E và bè!... Forsi l'è mèj acsè!... (Apre il cassetto della scrivania, ne trae la busta chiusa e mostrandola ad Adriana le dice con tono grave) Ecco quà, Adriana, a què dèntar u j è un rapport dettagliè ad tott quèll che tè t'è fatt da 'e dè d'la mi partènza par Genova... guèrda, la bosta l'è ancora asrèda... mè an 'e sò quèll che u j sèja scrètt... prèma d'arvila am voj rivolzar a la tu lealtè d'dona e ad moj. Se tè t'è qualquèll da rimpruvèrètt a prèfères che t'sèja tè a dimal sènza che mè al lèzza a què dèntar... (Adriana turbatissima scambia una rapida occhiata interrogativa con Letizia che le fa un cenno di diniego) Donca? Cosa am arpondat? ...E non guardè tu mè!

ADRIANA # (Con voce incerta) Mè an ho gnitt da rimpruvèm...

LETIZIA # (Con forza) E la n'ha gnitt da cunfèssè!

PAOLO # (Con sollievo) Mèj acsè... l'era propi quèll che a spèreva mè! (Prende il tagliacarte e l'infila nella piegatura della busta per aprirla)

ADRIANA # (Spaventata) Ma coma? Ta l'arvèss l'istèss?!?!?

PAOLO # Us capèss che a l'arvèss! A voj avdè quèll che u j scrètt!

LETIZIA # Ah, nò! Quèst un è leèl! Tè t'è dètt che l'Adriana la t'ha da dì unèstamènt tott quèll cla fatt... 'e adèss tè ta j è da crèdar!

PAOLO # E mè a j crid!

LETIZIA # E allora par cosa arvèssat cla bosta?

ADRIANA # L'ha rasona mi mè! Mè ha t'ho dètt che an ho fatt gnitt ad mèll... t'è d'avè fiducia in tu moi!

PAOLO # (Sospettoso) Scusun un attum... ma se t'an 'e fatt gnitt ad mèll cosa at importal se mè arvèss 'sta bosta?

ADRIANA # Um importa sè... um importa parchè se t'fè acsè t'am ufènd... e vò dì che tè t'an um crid brisa... d'crid che mè at èva cuntè sol dal busèj...

PAOLO # (Sempre più sospettoso) Ma nò.... mè an crid a gnitt! Mo tè parchè èt paura che mè a lèzza quèll che u j è scrètt a què dèntar?

ADRIANA # (Scoppiando in una risata eccessiva) Paura mè? Par caritè... mè a sò tranquillèsima!

LETIZIA # (Ridendo anch'ella) T'as fè propi ridar. Se t'savèss quant t'as fè ridar cun i tu suspètt! Avanti... cosa aspètat... arvèsla cla bosta... arvèsla che dopp as divartirèn!

PAOLO # (Dopo un attimo di indecisione introducendo di nuovo il tagliacarte nella busta) E và bèn, as divartirèn tott insèn!

LETIZIA # (Precipitandosi verso Paolo) Parò bèda... se t'arvèss cla bosta d'pirdarè l'Adriana e par sèmpar...

PAOLO # (Fermandosi sorpreso e perplesso) Coma?!?

LETIZIA # Adèss sobit la s'aviarà d'in 'sta cà! La vita matrimunièla l'è fata ad stèma e ad fiducia, se u j amanca quèla un j armèsta piò gnitt!

PAOLO # Ma scultim un pò...

LETIZIA # An ascult propi gnit! L'è vargugnos quèll t'fè! Se 'e mi povar marè us foss parmèss un quèll de gènar...

PAOLO # Par caritè lassì 'stè 'e vostar povar marè che u j èntra mènc che vò... zarchèn piotost ad rasunè cun chèlma...

LETIZIA # Un gnè gnitt da rasunè! Dlèzz... o d'brus cla lèttra o d'pirdarè l'Adriana par sèmpar...

ADRIANA # L'ha rasona mi mè! Tè da brusè sobit c'la lèttra...

PAOLO # (Volgendosi vivamente verso Adriana) E parchè a l'hoja da brusè? Ah, donca, tè t'e paura ad quèll che u j è scrètt...

ADRIANA # (Confondendosi) Mè an ho brisa paura, parò... a poss immaginèmal...

PAOLO # (Con sguardo indagatore) E cosa a t'immèginat?

ADRIANA # (Smarrendosi) A n'è sò... a n'è sò brisa... fam 'e piasè, bottla vèja, brusla, at zur che a gli è toti falsitè...

PAOLO # (Prontamente) Falsitè? Quèli falsitè? Ah, donca, tè d'prèvid quèll che u j è scrètt a què dèntar... l'è par quèll che...

LETIZIA # (Minacciosa) Arcoldat che se t'arvèss cla bosta fra tè e l'Adriana l'è finì ignacosa!

PAOLO # (Risoluto, aprendo violentemente la busta) A 'e pont che a sèn ariv un m'importa piò gnitt!  A m'infott, che suzida quèll cla da suzzèdar!!!

LETIZIA # (Con un grido) Fèrmat, Pavlon, t'ci ancora in tèmp!

PAOLO # (Con un alzata di spalle) A m'infott!!! (Paolo comincia a leggere mentre Adriana sgomenta si serra alla madre)

LETIZIA # (Con voce tremante d'ira) Fatt vigliac! Fat vigliac! Fat vigliac! (Entrambe guardano ansiose, trepidanti ogni gesto di Paolo. Letizia a bassa voce) 'Stà chèlma... non 'stàt a fè d'avdè acsè agitèda... e arcoldat, nèga, nèga ignacosa!

PAOLO # (Scorre con impazienza i vari fogli che trae dalla busta. Man mano che legge il suo volto si spiana ed assume un'espressione sempre più serena. Ogni tanto rivolge uno sguardo e un sorriso verso Adriana e Letizia che appaiono vivamente sorprese. Posando i fogli sulla scrivania, soddisfatto e sorridente) Mo a què un gnè miga gnit!

ADRIANA # (Sbalordita) Gnitt?!?

PAOLO # (Con la gaiezza di chi si è tolto un grosso peso da cuore) Propi gnit! U j è 'e rèsocount ad ogni ora d'la tu giurnèda... visit... incontar cun tu mè, cun al tu amighi...

ADRIANA # (Esterefatta) Ma cona 'èl pussèbil che...

LETIZIA # (Interrompendola con una gomitata) Mo us capèss che un gnè gnitt! Cosa a vlivtia che u j foss...

PAOLO # (Con un sospiro di sollievo) A sò propi cuntènt! Se a savèssuv ad brot mumènt che ha j ho passè. E dì che a sèra quèsi sicur che... Bhè... adèss l'è passèda... an j voj pinsè piò! Pardonum, Adriana, d'avè dubitè ad tè! A sò 'stè un matt, un imbazèll... mo tè parchè a sirtia acsè agitèda, parche t'an avlivtia che mè a lizèss...

ADRIANA # (Ancora disorientata) Mè?!?!

LETIZIA # (Intervenendo pronta) Mo us capèss, povra ragazola! L'èra ufèsa, umilièda! Mo mèttat un pò in ti su pènn... una povra ragazola cla n'ha mai fatt gnitt ad mèll, sintiss suspitèda a cla manira...

PAOLO # (Pentito) Tè rason, Adriana! Tè rason! A sò 'stè un dèbul, un imbazèll! Mo avèva un quèll a què d'ad dèntar... ad t'mand scusa... adèss a farò una bèla fugarèna ad toti 'stal cartazi... (Breve pausa. Adriana rimane senza parole e sembra quasi che non l'ascolti, è assorta, assente) A sit instizida cun mè? Propi t'an um vù pardunè?...

LETIZIA # (Dando una gomitata ad Adriana per farla tornare alla realtà) Mo sè... pardonal...!

ADRIANA # (Riscuotendosi) Coma? Ah, sè... at pardon! (Paolo l'abbraccia. Mentre ciò avviene Adriana scambia un'occhiata interrogativa con la madre che le fa un cenno evasivo)

PAOLO # (Contento) E adèss che u s'è mèss a post ignacosa 'e bsogna fèstèggè... (Cerca l'elenco del telefono e non lo trova) Adèss a vègh a tèlèfunè a 'e mèj risturant e pù andèn fura a magnè... (Rivolto a Letizia) Avniv nèca vò?

LETIZIA # Us capèss che a vègn nèca mè! (Paolo esce)

SCENA XV^ ADRIANA LETIZIA

LETIZIA # (Adriana e Letizia si guardano perplesse) Mo tè a sit propi sicura d'avè avù tott chi appuntamènt?

ADRIANA # Coma nò? A vut che a mi sèja invantè!

LETIZIA # E coma 'el pussèbil che quèll che ut stasèva drì un s'in sèja adè ad gnitt?

ADRIANA # Eppure a s'avdimia tott i dè... enzi, dò, trè volt a 'e dè!

LETIZIA # Osta!!!

ADRIANA # Cosa in dit tè, mama?

LETIZIA # (Stringendosi nelle spalle) Cosa a vut che at dèga? Mè an capèss piò gnitt! Mèj acsè. Adèss vat mo a mudè...

ADRIANA # Vèn d'là nèca tè, mama. (Adriana e Letizia escono da sinistra. Un istante di scena deserta, poi sulla porta finestra in fondo appare Massimo accompagnato da Adele)

SCENA XVI^ MASSIMO ADELE

ADELE # Mo 'el propi sicur che l'as la sèja smènga a què?

MASSIMO # Sicurèssum. La m'ha tèlèfunè d'avnì a què a tula...

ADELE # (Accennando all'ambiente) Che guèrda pù... se la l'ha lassa a què la j ha da èssar ancora...

MASSIMO # (Dopo aver girato lo sguardo intorno) Ah! Tl'è a quà! (E va a prendere la grossa borsa di pelle dimenticata da Tronbi ai piedi della scrivania. Facendo l'atto di avviarsi) Mè a la ringrèzi... e cl'am scusa tant... (In questo momento rientra Adriana da sinistra e vedendo Massimo non può non trattenere un piccolo grido)

SCENA XVII^ ADRIANA MASSIMO ADELE

ADRIANA # Oh!

ADELE # (Indicando Massimo) L'è avnù a tù la bursa cla s'è smènga cla sgnora ad prèma...

MASSIMO # (Imbarazzato) Ecco... propi...

ADRIANA # (Cercando di dominarsi) Ah! Và pu d'la Adele... (Adele esce da sinistra.)

SCENA XVIII^ ADRIANA MASSIMO

ADRIANA # (Agitatissima chiude la porta dietro ad Adele che è uscita, controlla che nessuno stia per entrare e poi si volge a Massimo) Otello!

MASSIMO # Desdemona!

ADRIANA # (Con voce bassa ed affannata) Ma cosa a fètt a què? A sit matt? Avèjat... avèjat par caritè... mi marè l'è turnè!

MASSIMO # (Fingendosi sorpreso) Ah, l'è turnè?

ADRIANA # Sè! E l'ha di suspètt... um ha fatt pedinè...

MASSIMO # Propi! E cosa al imparè?

ADRIANA # Gnit... gnit, par furtona! Mè an capèss... u j èra oun che um surveglièva e un s'nè adè ad gnitt...

MASSIMO # (Mostrandosi sbalordito) Ma coma èl pussèbil? Ma chi èral?

ADRIANA # E chi c'al sà! Da adèss in avanti a duvè 'stè piò atènt... guai se mi marè l'avnèss a savèl...!

MASSIMO # (Guardandosi attorno preoccupato) Nò... non 'stà avè paura... tu marè un impararà mai gnit... mo adèss l'è mèj ch'am avèja...

ADRIANA # Sè, l'è mèj! L'è dad d'la... e putrèbb avnì d'quà da un mumènt a cl'ètar... ma prèma d'avièt dim 'e parchè t'ci avnù a què... cosa a vlivtia?

MASSIMO # Gnit... gnit... a vlèva... a vlèva avdèt ancora...

ADRIANA # (Commossa) E sol par avdèm tè t'è avù 'e curagg d'avnì a què, in cà ad mi marè... t'at ci azardè...

MASSIMO # Mè a sò un tèmèrèri...

ADRIANA # L'è bèll... l'è tant bèll quèst, Otello! Ma l'è nèca una matèda... non 'stal a fè piò!

MASSIMO # (Impaziente d'andarsene) Nò, a nè farò piò! Adèss parò 'e bsogna ch'am avèja...

ADRIANA # Sè... sè... avèjat... l'è mèj! A s'avdèn dman...

MASSIMO # Sè, dman...

ADRIANA # A 'e solit post...

MASSIMO # Sè, a 'e solit post...

ADRIANA # Addio Otello...!

MASSIMO # Addio Desdemona...! (Va per uscire e giunge alla porta finestra)

SCENA XIX^ ADRIANA MASSIMO PAOLO

PAOLO # (In questo momento sopraggiunge Paolo e vedendo Massimo) Ah, l'è lò?!?! Ch'us acomuda... che vègna avanti...

MASSIMO # (Rimane confuso ed impacciato. In fretta evasivamente) Cum scusa tant... a sèra avnù a tù 'sta bursa cla sèra smènga cla sgnora ad prèma... Grazie... che scusa tant, ma ha j ho bsogn ad avièm... bonasera... (Fa l'atto di uscire ma Paolo lo trattiene)

PAOLO # (Allegramente) Ma nò! Cl'aspètta un mumènt... (Rivolto ad Adriana) Ecco, Adriana, adèss cl'è finì ignacosa, at voj prèsèntè quèll che ut tnèva drì...

ADRIANA # (Guardando Massimo annientata dallo stupore) Lò?!?!?

PAOLO # (Sempre con tono gioviale) Il signor Massimo 'e mèj segugio d'la Scruto e Vedo... (Volgendosi a Massimo) Mi moj l'è inutil che a glia prèsenta... lò u la cnios bèn...

MASSIMO # (Smarrito, avvilito, balbetta inghiottendo la saliva) Sè... sè... zèrta... (Adriana continua a fissarlo. La sua espressione da stupita diventa sdegnosa e sprezzante)

ADRIANA # (Con voce dura e tagliente) Ah, lò... lò 'e srèbb 'e segugio?!?!

MASSIMO # (Con un filo di voce) Sgnora...

ADRIANA # (Con mordente sarcasmo) Brèv... i mi rallegramènt... l'è 'stè d'una abilitè diabolica!

PAOLO # (Rivolto a Massimo) Che purta pazènzia... l'è un pò instizida... la l'ha imparè adèss... (Rivolta ad Adriana) Par piasè Adriana... non ciapètla cun lò... lò un n'ha ancion colpa... lò 'e fà sol 'e su lavor...

ADRIANA # (Con più aspro sarcasmo) Ah! E su lavor...?!?! Bèll lavor...'e ul fà cun tanta signurilitè che 'e parrèb parsèna un galantoman... e invèzi l'è sol una spèja!

PAOLO # Mo Adriana...!!!

ADRIANA # E parchè? Cosa 'et paura ch'us ufènda se al cièm spèja? E parchè 'e duvrèbb uffèndass... un è forsi 'e su amstir...

MASSIMO # (Cupamente) Sè... l'è vèra... la sgnora l'ha rason... l'è 'e mi amstir...

ADRIANA # (Con crudele accanimento) E ul fà a la perfèzion... a j èt dè una bona mancia...?!?

MASSIMO # Una mancia?

ADRIANA # Sè... daglia pù... u sl'è mèritèda!

MASSIMO # (Seccamente) A la ringrèzi, sgnora, mò l'è cumprèsa in tè prèzi! (In questo momento entra da destra Letizia)

SCENA XX^ ADRIANA MASSIMO PAOLO LETIZIA

ADRIANA # Oh, mama! Vèn... vèn avanti... t'ariv giost giost in tèmp par gudèt 'e spèttacul! A vut cniossar Otello? Tl'è a què!

LETIZIA # (Sbalordita) Otello...!?!?

ADRIANA # Sè, propi lò! Guèrda ad bèla copia che a sèn... Otello e Desdemona!

PAOLO # (Disorientato) Otello?... Desdemona?... Cosa èla 'sta storia?

ADRIANA # (Con esasperata eccitazione) Ah, mo l'è vera! Tè t'an 'e sè brisa! E zà, t'an pù savè gnit! Purazz!!! Tè te paghè par fèm pedinè... te avù la prova e adèss d'ci tranquèll... adèss d'ci cunvènt che mè a sèja una moj unèsta e fèdèla...!!! Nò, caro, t'at sbèli! La moj unèsta e fèdèla la s'incuntrèva tott i dè cun un oman!

LETIZIA # Ma Adriana...!!!

ADRIANA # Nò, mama, lassum ciacarè... u l'ha da savè nèca lò! L'è acsè divartènt!

PAOLO # Ma savè cosa?... Avanti... ciacara... spiègat...

ADRIANA # Sè... a fasimia dal pasigièd insèn... a s'incuntrimia in t'la su machina... lo um scurèva d'amor... e mè al staseva da sintì!... Lò um ciamèva Desdemona e mè al ciamèva Otello! Al sèt, Paolo, che quand a vlimia divartiss un pò, a scurimia ad tè?

PAOLO # Ad mè?

ADRIANA # Sè, ad tè! E um ha nèca basèda... e mè am sò lasséda basè! An sèn brisa andè piò in là parchè an avèn brisa avù 'e tèmp... mo a j srèssum arivè... 'stà tranquillèssum che a j srèssum arivè!

PAOLO # (Esterefatto) Mo Adriana... at rèndat cont ad quèll che t'am dì?

ADRIANA # Zèrta! E a sò cuntènta ad dital! Tè t'an l'immaginivtia brisa! Un 'e vera? Eh, zà! Coma a putivtia immaginèl? In ti tu raccont un gnèra miga gnit... Mo al sètt 'e parchè un gnèra gnit? Parchè l'oman ch'avdèva tott i dè... l'oman che um scurèva d'amor... l'era lò! La spèja che t'am avivtia mèss drì par pèdinèm...

PAOLO # (Sbalordito) Lò?!?

LETIZIA # (Sbalordita) Lò?!?

ADRIANA # (Con una risata nervosa) Sè, propi lò! As poss immaginè un quèll piò ridècul? Mo parchè am guèrdat acsè... povar Paolo... t'an j crid brisa, vera?... Cmandal a lò!

PAOLO # (Annientato dallo stupore) 'El propi a vèra?

MASSIMO # (Abbassando il capo) Sè... l'è vera!

ADRIANA # 'Et sintù? Nò, a dègh, 'et sintù bèn! Adèss t'srè pù cuntènt... te spèss propi bèn i tu bajocch... val a dì!!!

PAOLO # (Scattando infuriato contro Massimo) Ma coma? Mè al pègh parchè che lò u j tègna drì... e lò invezi...

MASSIMO # Sè, l'è propi acsè! L'è la varitè! Se 'e vò mè a sò pront a rimbursèj tott quèll che lò l'ha spèss...

PAOLO # Cosa a vut rimbursè!!! Adèss piotost a fasèn i cont...

MASSIMO # (Interrompendolo) L'è stèda una fatalitè! Ma la sgnora la n'ha anciona colpa... l'onic culpèvul a sò mè... anzi nò... l'onic culpèvul l'è lò!

PAOLO # Mè?!?!

MASSIMO # Sè, lò!!! Lò l'è 'stè la chèusa d'ignacosa! Lò l'ha una moj che la j vò bèn... che la j è fèdèla... e invezi d'difèndar 'stè su tèsor cun tènèrezza, lò 'e ciama un èstraneo... oun ch'un gnèntra par gnitt... una spèja... sè, mè, una spèja... par surveglièla, par pèdinèla. La sgnora la n'è sà, l'an pò brisa immaginèl... la vèd che u j è un oman che u j và drì par la strè... che u l'aspèta drì a cà sù... che 'e passa dal nott intiri sota a la su finèstra... cosa a pola pinsè, povra dona? Coma a j poll avnì in t'la mènt che 'e sèja che crètèn ad su marè...

PAOLO # (Minaccioso) Ohi, zuvnott...

MASSIMO # Sè, crètèn! Crètèn!!! Parchè fasènd acsè l'ha fatt nèssa in lì dal fantasèj... dal tèntazion...

LETIZIA # L'ha rason!!! L'ha rason...!!!

PAOLO # (Volgendosi inviperito) Stasì zèta vò!

MASSIMO # (Infervorandosi) E l'oman che u l'ha da seguì u la sègv incantè... l'avanza par or e or a guardè la su ombra che lass mov drì a i vidar d'una finèstra... e a poch a poch, us smènga d'èssar quèll cl'è... un povar gièval avilì da un amnstir infam... 'e fantastica... 'e sogna... us illud... E chès u j fà incuntrè. Cosa a poll dì 'st'oman? Cl'è una spèja paghèda da lò par fèla survegliè? Nò... un pò brisa... E allora us lassa andè... cun una granda amarèzza in te cor... cun una granda piètè par lò e par la dona... mo cun un grand sgost par 'e marè!!!

LETIZIA # (Con entusiasmo) Bene!!! Giosta!!! Um piès propi che zuvnott!!!

PAOLO # (Furioso) Un azidènt! Basta! Finila! (Volgendosi minaccioso a Massimo) E in quant a lò...

MASSIMO # (Interrompendolo, quasi aggressivo) Cosa a vol fè? Dèmm un mont ad bott? Che fèza pù... che fèza pù! Ma cosa as crèdal risolvar... d'guadagnès nèca la stèma e l'affèt ad su moi? Nò!!! Lò uns merita gnit! L'ha risghè ad perdla par 'e su èguisum, e s'un l'ha brisa pèrsa lò un ha ancion mèrit. Ecco adèss la storia l'è finida... lò 'e pò 'stè tranquèll par quèll cla fatt... e nèca par l'avnì. Sè! Parchè se a su moi u j capitarà nèca d'èssar séguida da un qualcadon par la strè, la pinsarà sobit che 'e sèja una spèja... cumpagna mè, una spèja paghèda da lò par fèla survegliè. E 'e bastarà 'sta paura par fèj passè toti al fantasèj... ecco su moi la j srà fedèla par paura, e non par amor... mo a lò cosa a j importal d'la diffarènza... a lò u j basta ad salvè 'e su unor ad marè! E in quant a mè, l'è inutil che 'e riferèssa a 'e mi diréttor par fèm licenziè... am licènzi da par mè!!! Um fà schiv 'stè lavor!!! Parò prèma a voj fè de bèn a un qualcadon... (Si avvicina al telefono e compone un numero che avrà tratto da una agendina tascabile. Paolo, Letizia ed Adriana lo guardano sorpresi) Pronto... pronto... parlo con casa Felicetti? C'è la signora? Ah, è lei!?!? Stia attenta, signora... stia attenta perchè suo marito la fa sorvergliare... stia attenta a quello che fa in questi giorni... sia prudente... non commetta sciocchezze... non importa chi sono, sono un amico!!! (Riattacca il ricevitore e subito compone un altro numero che avrà tratto dall'agendina) Ecco fatto! Tutte le voglio avvertire... tutte!!! Povere donne... tutte!!! (Parlando al telefono) Pronto... chi parla?  Casa Rossi? E' lei signora? Lo sa che suo marito la fa pedinare? Ah, non lo sa! Bene... glielo dico io... stia attenta... non s'incontri con quella persona... è pericoloso! Stia tranquilla... si fidi di mè... sono un amico! (Riaggancia il ricevitore) Anche questa è a posto... E adèss la moj dl'inzgnir...

PAOLO # (Alterato) Ciò, èt pù finì ad druvè 'e mi tèlèfun?!?!

MASSIMO # (Componendo un altro numero) Ch'um fèga salvè nèc questa... Pronto... pronto, chi parla... Ah! E' lei ingeniere... Bhè, non importa, è lo stesso. Badi che sua moglie sà che lei la fa sorvergliare... sì! E' stata nformata... Perciò è inutile che lei butti via i suoi soldi con quelli dell'Agenzia! Lasci perdere che è meglio... piuttosto stia attento che sua moglie non venga a sapere quello che lei fa con la sua segretaria... sì!!! Lei mi ha capito benissimo, vecchio porco!!! (Riaggancia il ricevitore e con crescente eccitazione) A ch'agl'ètar a j tèlèfunarò piò tèrd... Ah! Se a putèss salvèli toti... prutèzli toti... parchè a gli è donn... parchè al crèd in tl'amor... l'amor... l'onic quèll che conta... l'onica cosa cla vèl... l'è quèst che mè a vrèbb zighè a toti al donn... non arnunzji mai a l'amor... non tradil mai...

LETIZIA # (Non potendo trattenere un grido) Brèv!!! Brèv!!! Um piès che zuvnott!!!

PAOLO # (Inferocito) Brèv un azidènt!!! (A Massimo) E lò al finì d'fè l'uratori in cà mèja...?!?!

MASSIMO # Sè! Am avèj... am avèj... (Rivolgendosi ad Adriana) Parò, prèma d'avièm, at voj dì... smèngat 'sta brota avvèntura... parò non sminghètt al parol che a t'ho dètt... quèli... quèli a gli era vèri! (Guarda un istante Adriana come se volesse parlarle ancora, poi si volta bruscamente e agli altri) Buonasera. (Si avvia rapido verso il fondo ed esce.)

SCENA XXI^ ADRIANA PAOLO LETIZIA

PAOLO # (Dopo un attimo di silenzio, si avvicina alla porta finestra da cui è uscito Massimo e lanciandogli contro busta e contenuto avute dall'Agenzia, gridando) ... E SERA CHE CANZEL!!! Un azidèn ch'ut spèca!!!

FINE DELLA COMMEDIA

       Lugo di Romagna, 6 Febbraio 1979

"'E SERA CHE CANZEL " è stata rappresentata, per la prima volta, dal G.A.D. CITTA' DI LUGO, il 2 Ottobre 1979 nel Teatro Parrocchiale di Zagonara di Lugo. Replicata 98 volte in tutti teatri di Romagna.

Il presente adattamento scenico e riduzione al dialetto romagnolo è tutelato dalla S.I.A.E.  POSIZIONE 331570 C

Gli aventi diritto del sig. ALDO DE BENEDETTI hanno concesso l'escluvisa alla traduzione ed adattamento al dialetto romagnolo de: DA GIOVEDI' A GIOVEDI' al sig. Francesco PIRAZZOLI.

E' vietata la totale o parziale rappresentazione di tale opera in dialetto romagnolo se non preventivamente autorizzata.