Giromin a veul mariesse

Stampa questo copione

ATTO PRIMO

Giromin

a veul mariesse

3 atti di Dino Belmondo

Adattamento di TreMaGi

(pos. SIAE n° 106397)


Personaggi

Temistocle Pautasso

Angela, soa fomna

Rita, soa fija

Centin, cugnà ‘d Pautass

Giromin Spingarda

Eulalia, soa mare

Candido, amis ëd Pautass

Roséta, cusin-a ‘d Rita

Carlo Arringa, moros ëd Rita

Tòta Adalgisa Sorbetti, pépia

Nel mondo piccolo borghese di fine anni trenta, una sequenza di imprevisti viene a turbare la tranquillità della famiglia Pautasso: prima la temuta apparizione di un fantomatico figlio illegittimo, poi l’arrivo di un promesso sposo che si rivela un autentico imbecille e, come se non bastasse, l’amata figlia unica s’innamora del giovane avvocato che ha ridicolizzato Pautasso in tribunale. Chi riuscirà a restituire la quasi normalità ai protagonisti?


Sigla

Personaggio

nato nel

Età attuale

TEM

Temistocle Pautasso

1888

50

ANG

Angela, soa fomna

1892

46

RIT

Rita, soa fija

1916

22

CEN

Centin, cugnà ‘d Pautass

1888

50

GIR

Giromin Spingarda

1908

30

EUL

Eulalia, soa mare

1892

46

CAN

Candido, amis ëd Pautass

1888

50

ROS

Roséta, cusin-a ‘d Rita

1914

24

CAR

Carlo Arringa, moros ëd Rita

1914

24

SOR

Tòta Adalgisa Sorbetti, pépia

1894

44

Frou-Frou, ballerina, madre del fantomatico Pio, non compare: all’epoca del fattaccio (1908) aveva 18 anni, essendo nata nel 1890; nel 1933 aveva 43 anni.

L’azione è ambientata nell’anno 1938


ATTO PRIMO

Scena I

(Angela, Roseta, Centin, Sorbetti e Rita)

           (TAVOLO DI RIUNIONE NELLA ELEGANTE CASA PAUTASSO; RITA È ALLA FINESTRA; UNA STATUA DI PUTTO È CINTA IN VITA DA UN VELO A COPRIRNE LE NUDITÀ)

ANG:   Su, Centin... set-te lì, che 'ncaminoma a score l'elenco. It ses pronta, Roseta?

ROS:   Che elenco, magna?

ANG:   L'elenco 'd coj ch'a veulo fé part ëd la nòstra Associassion, no?

ROS:   Beh, alora i ‘ncamin-o a marché. Dime pura, barba Centin...

CEN:   Naturalment, i duvoma valutè la condòta e la moralità d'ògni person-a ch'a veuja intrè 'nt la nòstra Associassion... (COMINCIA A LEGGERE L'ELENCO) Miliòta Ciòspetti...

ANG:   (MENTRE ROSETA AD OGNI NOME ANNOTA IN UN TACCUINO) A va bin...

CEN:   Cavajer Annibale Borsone...

ANG:   A va bin...

SOR:   Io personalmente non lo accetterei. Perchè è un libertino! Un personaggio indegno di appartenere alla nostra Associazione!

ANG:   Ma no, Adalgisa... Al Cavajer Borson ai pias ëschersè...

SOR:   Già! E come mai con me non scherza mai?

CEN:   As ved ch'ai manca 'l coragi... (AVVERTE LA GAFFE) No... cioè... i voria dì... ch'ai manca 'l coragi dë schersè con na dòna seria e posà come chila...

SOR:   Può dirlo forte!... Infatti, deve sapere che...

ANG:   Adalgisa... andoma avanti...

CEN:   (RIPRENDE A LEGGERE L'ELENCO) Matilde Minella...

ANG:   A va bin...

SOR:   Ma neanche per sogno! Neanche la Minella dobbiamo accettare nella nostra Associazione!

CEN:   Perchè?... Anche per chila a j'è quaicòs ch'a va nen?

SOR:   È il demonio in persona!... Con la scusa che ha un anno o due meno di me...

CEN:   Foma 'na dosen-a...

SOR:   Cosa? Come sarebbe, dodici anni meno di me? E chi lo dice?

CEN:   I son pa mi ch'i lo diso... a l’è l'”Atto di Nascita”!... Matilde Minella a l'è dël ses, anvece chila a l'è dël...

SOR:   (LO INTERROMPE) E con ciò? Non mi vorrà mica dire che sono vecchia?

CEN:   No, no... I vorìa pa dì lòn... I vorìa mach dì che chila a l'è 'n pòch pì arsetà dla Minella...

SOR:   E allora perchè mi guarda come se fossi... una bestia rara?

CEN:   Ma no... chila a l'è nen na bestia raira...

SOR:   (SEMPRE PIÙ AGGRESSIVA ED ARCIGNA) Allora cosa sarei? Una bestia comune?

CEN:   Ecco... (NON SA PIÙ COSA DIRE)

SOR:   Signor Centin! Lei ce l’ha con me!

CEN:   Ma no, tòta Sorbetti... ch'a fraintenda nen...

ANG:   Dài, Adalgisa... Mè fratel Centin a l'è tròp delicà per vorèite ofende... A l'è ti ch'it parli per ti e per chiel...

SOR:   Eh, già! Sarebbe come dire che io parlo troppo!

ANG:   Ma no, Adalgisa... I l'hai nen dit ch'it parle tròp...

SOR:   E pensare che la mia prima virtù è quella del silenzio... sempre in silenzio... perchè "il silenzio è d'oro"!... Ma quando sento che si propone come socia una come Matilde Minella... non posso rimanere zitta... tanto più sapendo quel che so io sul suo conto...

CEN:   (CURIOSO) Ch'a conta, ch'a conta... (RITA E ROSETA SI AVVICINANO PER SENTIRE)

SOR:   (CON FALSA COMPLICITÀ) L’altro giorno, mentre tornavo dal consueto giro per "opere di bene", sono passata dietro il lavatoio. Camminavo con lo sguardo basso... e questa è un'altra delle mie virtù, per non vedere cosa fanno gli altri... e... sapete che cosa ho visto?

CEN:   Na bòja pëssiòira!

SOR:   Ma no! Che schifo!... Cosa centra?

CEN:   Mah... S’a guardava per tera...

SOR:   Macchè! Ho visto la Minella che passeggiava col dottore!... Io, per essere utile all'Associazione, li ho seguiti nascondendomi dietro ad un cespuglio per vedere cosa facevano...

CEN:   Sempre con j'euj bass?

SOR:   Sempre!... Ebbene... chiacchieravano, ridevano, scherzavano... come se niente fosse!... E quando si sono trovati davanti alla porta di casa di quella poco di buono... si sono stretti la mano!

CEN:   (SI FINGE ESAGERATAMENTE SCANDALIZZATO) Ma ch'am disa mach pì gnente!...

ANG:   Ma mi... scusa, neh Adalgisa... i vëddo gnente 'd mal ant lë strenze na man...

SOR:   Eh già! Brava!... Ci sono tanti modi di stringere una mano!... E stai pure certa che come la stringeva quella lì al dottore, era una cosa... esagerata! Sembrava che se lo volesse mangiare con gli occhi!

CEN:   E peuj?

RIT E ROS: (INSIEME) E peuj?

ANG:   Rita!... Roseta!... (LE FA ALLONTANARE CON UN GESTO, PREOCCUPATA PER QUELLO CHE POTREBBERO SENTIRE)

SOR:   E poi cosa?... Cosa vuole ancora? Mi sembra che basti, no?... Ad ogni modo... la maniera con cui sorride sempre, in tutte le occasioni... per far vedere che ha i denti bianchi... Come se io non me li lavassi mai!

CEN:   Perchè? Chila as jë lava?

SOR:   Beh, può esserne certo! I miei denti sembrano perle!

CEN:   E la lenga as la lava mai?

ANG:   Andoma avanti, per piasì...

CEN:   Bin, foma na ròba... a la prima riunion dla nòstra Associassion, quandi ch'ij saroma tuti, i ‘ndaroma per votassion.

SOR:   Per me è "capitolo chiuso"!

ANG:   (SI RIVOLGE A RITA, CHE FINGE DI CUCIRE, MA GUARDA FUORI: SI CAPISCE CHIARAMENTE CHE STA ATTENDENDO IL PASSAGGIO DI QUALCUNO) Rita!... Perchè it guarde sempre 'nt la strà?... Ritaaa!

RIT:     (COME SVEGLIANDOSI) Eh? Ah... Guardavo... ehm... I guardava se ai rivava papà...

ANG:   Ah...

SOR:   (MALIZIOSA) Ma guarda un po’, Rita cara... quanto bene vuoi a tuo padre...

RIT:     Certamente: lo devo a lui se sono qui ad aspettarlo!

ANG:   (RIPRENDE) Centin, andoma avanti...

CEN:   Beh... a më smija ch'a sìa inutil ch'i fasa 'l verbal dla seduta d'ancheuj... A l’ha gnun valor... ai manca 'l "numero legale"!

ANG:   Eh, già... a l'è vera...

SOR:   Ecco!... Vorreste dire che la mia parola non conta niente!

CEN:   No, madamin!... Mach che le sue paròle a conto 'd pì per la quantità che per la qualità!

SOR:   Questa poi!... Lei ce l’ha con me!... A lei non vanno giù le signore virtuose!... A lei piacciono solo le donne frivole!... Ed io invece le odio al punto di cambiarmi di nome... di farmi chiamare Adalgisa, invece di Maddalena... per non essere confusa con la peccatrice della Sacra Scrittura!...

RIT:     (CHE HA SEMPRE GUARDATO ALLA FINESTRA) Mama!... Ai riva papà!...

ANG:   Oh, finalment!... A l'era ora!...

SOR:   Perchè? Eri stufa della nostra compagnia?... Beh, allora ce ne andiamo!... Venga, Centin...

CEN:   No, no... mi i resto ‘ncora...

ANG:   Eh, sì... Centin a resta...

SOR:   (ALZANDOSI) Sarebbe come a dire che sono solo io a dovermene andare!...

CEN:   A l'è che mi i l'avrìa da parlè con mia sorela Angela...

SOR:   È una cosa che posso sapere anch’io?

CEN:   No!... As trata 'd n'òmo!

SOR:   Un uomo? Abita da queste parti? È sposato? Lo conosco? È giovane? Chi è? Come si chiama?

CEN:   A së s-ciama... (PAUSA SOSPENSIVA) monsù Ficapocio! (LA SORBETTI RIMANE SCORNATA)

ANG:   Rita... va 'n pòch a vëdde còs a fa papà, ch'a riva nen...

ROS:   Speta, Rita... i ven-o con ti... (RITA E ROSETA ESCONO)

SOR:   Angela, ma che cos’ha la tua Rita? È sempre così nervosa... Non ce l’avrà mica con me, eh?

ANG:   Con ti?... Adalgisa, ma figurte... (QUASI DISPERATA, CHIAMA VERSO L'ESTERNO) Temistocle!...

SOR:   Allora sarà innamorata...

ANG:   Ma gnanca!... Tanto pì ch'a l'ha già ‘l moros...

CEN:   E già! S'a l'ha ‘l moros a peul nen esse an-namorà...

SOR:   Il fidanzato? Ma non lo sapevo!... E con chi sarebbe fidanzata?

ANG:   Con Giromin Spingarda... ël fieul ëd na mia cara amisa... vidoa dël cap stassion ëd Cuorgnè!... Ansi, i lo spetavo... perchè a duvrìa vnì a passè quaiche dì ansema a noi... I capisso nen sto ritard... Fòrse a l'è 'ncora nen surtì dal colegi...

SOR:   Cosa?... E tu dai tua figlia in sposa a un tale appena uscito dall’asilo?

ANG:   Ma no, Adalgisa, che asilo... a l'ha bele trant'ani!... (ALLE CORDE, VERSO L’ESTERNO) Ma... Temistocle!...


SCENA II

(Temistocle, Rita, Sorbetti, Angela e Centin)

TEM:   (ENTRA CON RITA) I son sì! I saluto tuta sta bela gent!

SOR:   Oh, caro signor Pautasso... Non ci tengo proprio ad essere bella... Mi interessa solo essere onesta!...

TEM:   A l'è l'unica còsa ch'a peul fè!

SOR:   (È OFFESA, MA SI TRATTIENE) Non sia cattivo... Tanto lo sa che io con lei non mi offendo...

TEM:   Ofendse chila?... Ma a l'è nen nà a Civas?

SOR:   Come sarebbe a dire?

TEM:   A sarìa a dì che Civas a l'è 'l pais dij tolè e dle face 'd tòla!

ANG:   Ma Temi, esagera nen!... Dime pitòst còsa ch'it fasìe dëdlà...

TEM:   Ij fasìa doe gnògne a Rita... Dòpo tut a l'è ‘dcò mia fija, neh...

SOR:   (ACIDA) Eh, già!... Almeno... così dice sua moglie...

TEM:   Come a sarìa a dì... tòta "Maddalena"?

SOR:   (INORRIDISCE) Per carità, non mi chiami con quel nome! Non mi chiami Maddalena!... Mi sembra che mi debbano spogliare!

TEM:   Per carità! Foma gnun ëschers, neh!

SOR:   (FA FINTA DI NON AVER SENTITO) Ad ogni modo, adesso devo proprio andare... Ciao, Angela... Buongiorno a tutti... e speriamo che quando sarò uscita non vi mettiate a criticarmi...

TEM:   Ch'a staga tranquila, che pen-a ch'a sìa via, is ricordoma gnanca pì d'avèila vista.

SOR:   Sempre gentile, eh lei?... Beh, ora me ne vado...

TEM:   A lo dis sempre, ma a lo fa mai!...

ANG:   E sta brav!

SOR:   Arrivederci. E tu, Rita... Non mi accompagni all’uscita? Se fosse per qualcun altro che so io, verresti di corsa, ma per me...

RIT:     Ma no, che accompagno anche lei, signorina... (ESCONO RITA E SORBETTI)

TEM:   (IN COMICA ATTESA) Ciuto ch'a va!... (COME LIBERATO) Che lenga!... A l'han rason a ciamela "Tòta Gazzetta"!

ANG:   Ades a venta ch'it sete lì, che mi e Centin i l'oma da parlete 'd ròbe motobin serie!

TEM:   Ma lasme 'n pòch tranquil... A l'è tut ël dì ch'i faso nen autr che tajè e peisè 'd borgonzòla!

ANG:   (AL SENTIRE NOMINARE FORMAGGI HA UN MOTO DI RIBREZZO) Sta ciuto!... I l'hai già dite mila vòlte 'd nen parlè 'd formagg a ca nòstra! It lo sas ch'am manca 'l fià, nò?

TEM:   Ma guarda ch'it ses un bel tipo, neh!... Se i faso 'l grossista 'd formagg... it veule ch'it parla 'd "colonia Coty"?

ANG:   A smija ch'it lo fase apòsta!... It na parle 'n tute le ocasion... (CAMBIA DISCORSO) Ma ades parloma 'd còse serie!... As trata dl'avnì 'd nòstra fija Rita... e fame nen consumè 'n polmon!

TEM:   Tant it n'has sempre n'autr ëd riserva...

ANG:   A venta ch'it sapie che nòstra fija a l'è 'n-namorà...

TEM:   I lo sai, i lo sai... Dòp tut a l'è la sua età...

ANG:   Ma a l'è nen an-namorà mach parej... a l’è an-namorà con la “A” maiuscola!... A mangia pì nen, a deurm pì nen, a l'è mach pì sempre da la fnestra a guardè se chiel a passa...

TEM:   E chiel a passa?

ANG:   E mi si ch'i sai!... Am ciama se chiel a passa...

TEM:   E a chila it l'has già parlaine?

ANG:   Pròpi stamatin i l'oma avù na discussion... e it sas còsa ch'a l'ha dime? Che pitòst che sposè n'autr as fa monia! E tut per chi? Per un libertin... un fieulastrin an sël qual i l'hai avù d'informassion scandalose!... E ades, Centin... duverta 'l liber!

CEN:   (È SEMPRE RIMASTO SEDUTO AD ASCOLTARE; AL COMANDO DI ANGELA SI FRUGA IN TASCA ED ESTRAE UN TACCUINO, MA NEL CONTEMPO GLI CADE UNA CARTOLINA) Alora, Temi... ambelessì i l'oma’l "libro nero"!...

ANG:   (RACCOGLIE LA CARTOLINA) E sossì còsa ch'a l'è?

TEM:   It lo vëdde nen?... A l'è na cartolin-a ilustrà!

ANG:   (OSSERVANDOLA) Ma sta fòto a l'è scandalosa!

TEM:   (GLIELA PRENDE) Fa vëdde... Òrco, che tòch ëd bòsch!

ANG:   Centin! Come mai na ròba parej ant le tue man?

CEN:   Il l’avìa pa ‘n man... il l’avìa ‘n sacòcia... E peuj it lo dise ti ch'a l'è scandalosa!... (POCO CONVINTO) A l'è n'òpera d'arte!... "Susanna al bagno"!...

ANG:   Ma che vergògna!... Pròpi ti... candidato president ëd la nòstra Associassion, it ten-e an sacòcia na fomna patanùa!

CEN:   (FALSAMENTE SICURO DI SÉ) Ma mi, tante i na vëddo, tante i na compro!

TEM:   (DIVERTITO) Còsa? Ëd fomne patanùe?

CEN:   Ma va... Ëd cartolin-e parej! Guarda: Susanna a l'era 'n vetrin-a dal cartolè... Tuti a pudìo vëdla...

TEM:   E ti alora it l'has subit comprala per nen ch'a scandalisèissa la gent!

CEN:   I l'hai fait bin?

ANG:   Beh... as capis che se a l'è parej... it l'has nen avù tòrt...

TEM:   Chissà che bela colession ch'it n'has...

CEN:   314! Tre album bele pien! E Susanna a fa 315!

TEM:   T'am jë fase peuj vëdde?

ANG:   Ma Temi! Fa 'l piasì, dai!... Tornoma al nòstr discors ëd prima... Centin! Sentoma le toe informassion...

CEN:   Ecco sì... Dalle informazioni raccolte, i l'hai podù stabilire quanto segue: ecco... anno 1933... amori ancellari...

ANG:   Ancellari?

CEN:   Ai fasìa ‘l fil a na serva... na cambrera...

ANG:   Che vergògna!

TEM:   Perchè?... A j'è certe serve ch'a son mej che le padron-e!

CEN:   A l'è lòn ch'i diso 'dcò mi... Che diferensa ch’a j'è tra na serva e na padron-a? Gnun-a!... La diferensa, tut al pì, a stà 'nt la vesta... s'a l'è 'd seda o 'd coton...

TEM:   Ah, beh!... Per nen vëdde cola diferensa a basta gavéla, la vesta!

ANG:   Ma Temi!

CEN:   Anno 1934: relazione con una dattilografa...

TEM:   Anche lì ai na j'è dle bele...

ANG:   Ma stà ciuto, sporcacion!

CEN:   Anno 1934-35: una sartina...

TEM:   As fasìa tachè ij boton...

CEN:   Anno 1936: primo semestre...

TEM:   Ma a l'è n'agenda, chiellì...

CEN:   No, a l'è un ch'as dà da fè!... Alora... Anno 1936: primo semestre, con na manicure...

TEM:   As fasìa le man...

ANG:   Basta, Temi!

CEN:   1936: secondo semestre, con na stiròira...

TEM:   As fasìa stirè 'l focòl...

CEN:   Primavera 1937: con una canzonettista...

TEM:   As ciamava pa “Frou-Frou”? (CENTIN TRASALE)

ANG:   Perchè it jë ciame lòn?

TEM:   A chi?

ANG:   A chiel...

TEM:   Perchè?

ANG:   It lo ciamo a ti 'l perchè!

TEM:   Che ròba?

ANG:   Perchè it l'has ciamaje 'l nòm dla cansonëtista?

TEM:   (IMBARAZZATO) Ma perchè tute le cansonëtiste a së s-ciamo Frou-Frou, Lou-Lou, Mimì...

CEN:   Margòt, Cocòt...

ANG:   Andoma avanti...

CEN:   Estate-autunno 1937...

TEM:   Còs a l’è? L’alta moda?

CEN:   Estate-autunno 1937, a l'è passaje na sfilsa 'd balerin-e, comésse, modiste, pentnòire, cassiere...

TEM:   Brav! Chiellì as merita 'n batiman per la sua atività!

ANG:   Ma Temi! Vergògn-te!... E ti, Centin, va avanti...

CEN:   1938: relazione con una signorina di buona famiglia...

TEM:   Ah, cole a son le pì... (GESTO ESPLICITO) A l'han la facia da "santificetur", ma peuj...

ANG:   Temi!... La “signorina di buona famiglia” a l'è nòstra fija!... E alora? Còsa it na dise?

TEM:   (SI RENDE CONTO DEL FATTO) Nòstra fija?... I diso... I diso... ch'a l'è 'n bel vergognos!

ANG:   E ti it limite a dì ch'a l'è 'n vergognos? Ti? Pròpi ti? Ti ch'it ses ël "capofamiglia"? Ma su, parla! Dis quaicòs!

TEM:   Mi i diso... che chiellì... (TEATRALMENTE SEVERO, POI SI CALMA) A l'è stait pì fortunà che mi!... Però... D'ora anans, Rita a surtirà pì nen da sola! La faroma compagnè da Roseta!

ANG:   Nòssignore! Perchè gnanca 'd Roseta im fido pì nen!... Ma peuj, figurte! Fela guernè da sua cusin-a! A së smijo tròp!

TEM:   Pà vera! Roseta a l'è staita 'nlevà con ël lait ëd crava, mentre Rita a l'è staita 'nlevà con ël lait (INDICA LA MOGLIE) ëd sòma! (ANGELA FA L'ATTO DI ACCHIAPPARLO) Giù le man!... Toma, tomin, borgonzòla, seiràss... (QUANDO NOMINA UN FORMAGGIO RIMARCA E SOTTOLINEA LA PAROLA)

ANG:   (SI BLOCCA) Ah!... Sta ciuto!... (SI TRANQUILLIZZA) Se i pudoma fè gnente d'autr, i la faroma ritirè...

TEM:   Sì... ant un tirol...

ANG:   Antant ij penseraj mi a feje rompi sta relassion, butandje da fianch un fior ëd galantòm...

TEM:   Eh... A l'è trovelo...

ANG:   Trovalo!

TEM:   E peuj a venta ch'ai piasa a chila...

ANG:   Am pias a mi... e a basta!

TEM:   E alora sposët-lo ti!

ANG:   No, grassie!... Mi i l'hai già sposate ti e i n’hai bele pro!

TEM:   Ma s'a l'è ti ch'i të më staghe an slë stòmi come 'l maciafer! Ti at digerisso gnanca ij cocodrilo!

ANG:   Sentme bin, neh, Temi... Ades mi e Centin i 'ndoma dëdlà... It mando 'n sà nòstra fija... e i pretendo che almeno na vòlta ‘nt la toa vita it fase valej la toa... "autorità paterna"! Na vòlta tant, pija le còse 'n sël serio! Dimostra 'd contè quaicòsa al mond!

TEM:   Guarda ch'it pòrto a nijè 'nt ël seiràss! Toma, tomin e fontin-a...

ANG:   Ah, ciuto! Dësgrassià!... Ven Centin, andoma dëdlà! E ti guarda ch'it mando Rita! Fa 'n pòch sente la tua autorità! (ESCE)

TEM:   Signorsì, signor generale!

CEN:   (FACENDO IL VERSO AD ANGELA) E ti fa sente la tua autorità!... Peuj it ven-e a cà mia e mi it faso vëdde ij tre album ëd cartolin-e! Un-a pì bela che l'autra!

TEM:   Ma sì, piantla lì!... Mi i sai nen se it rende cont!... I son capità 'nt ël "covo dei moralisti"! (ALLUDENDO AL PUTTO) Sì ai buto fin-a le mudande a le statue!

CEN:   A l'è per nen ch'a pijo frèid!... (ESCE)

TEM:   Ecco fait!... (TOGLIE IL PANNO AL PUTTO) Aria ai monti... là!

SCENA III

(Temistocle e Rita)

TEM:   (FINGE DI ESSERE IN PRESENZA DI RITA E PARLA COL PUTTO) Ti!... Ven un pòch sì, ti!... A l'è ora che 'nt ësta ca as sappia che chi ch'a comanda i son mi, it l’has capì? Ciuto lì!... Ti da sto moment sì, it seurte pì nen da 'ntëcà! O giàcche! Mi i son “come torre che non crolla allo spirar del vento”! It l’has capime? Perchè sednò mi it ciapo ti, tua mare, tua nòna, tua bisnòna... e iv dago tanti dë sti càuss andoa ch'ai bat nen ël sol che...

RIT:     (ENTRANDO) Papà, mama a l’ha dime che volevi parlarmi...

TEM:   (PRESO ALLA SPROVVISTA, SOBBALZA) Chi? Mi? Mi nòmmi!... Ah, già... sì ch'a l'è vera... (CERCA DI DARSI UN CONTEGNO) Ecco... set-te lì e scot-me... (È MOLTO IMBARAZZATO) Donca... ecco... A l'è vera che ti... che chiel... a l'è vera che... ch'i t'ij veule bin a... còso... (CERCA DI DARSI UN TONO) Ansoma!... Chi ch'a comanda sì 'ndrinta?... Sì, perchè... guarda che chiellì... perchè mi... It l'has capì?... E alora, còsa ch'it rispondi?

RIT:     Beh, verament... non ti sei spiegato molto bene... ma i l’hai capìte l’istess...

TEM:   Ebin, parla! Andoma! Parla!

RIT:     Ecco, io direi... io vorrei... (NON TROVA LE PAROLE; LO ABBRACCIA) Oh, papà...

TEM:   (SI ADDOLCISCE SUBITO) I l'hai già bele capì tut!...

RIT:     Mi perdoni?... Sei arrabbiato?

TEM:   Mi?... E perchè?... (SI SCUOTE) Ah, certo, già... Però i deuvo riconòsse che tua mare ògni tant a l'ha nen tuti ij tòrt, neh... Andoma, là! It lo capisse o it lo capisse nen che chiellì a l'ha già avù tròpe morose... e gli amori ancellari, e la balerin-a, e la serva... peuj a l'è rivaje la vòlta dla sartòira... e a coronamento della sua carriera di "novello Casanova"... ti!

RIT:     Ma papalino, io non sono per niente gelosa del suo passato... Quello che conta è che adesso lui vuole bene soltanto più a me!

TEM:   Ma it ses pròpi sicura?

RIT:     A l’ha dimlo chiel!

TEM:   Euh, alora i podoma stè tranquij!... Ma dimmi sinceramente... Ti, a quello lì... it jë veule pròpi bin?

RIT:     Oh, sì papà!... Tant! (LO ABBRACCIA)

TEM:   Acqua, padre, che il convento brucia!... (STACCANDOSI) Ma a l'avrà almeno na posission?

RIT:     Oh, sì! Mi ha fatto vedere che sul libretto ha già dodicimila lire!

TEM:   I parlo nen dij sòld! I n'hai tanti mi da 'ngoselo!... A l'ha pà ij bras parej, un pì curt che l'autr? (MIMA, MA RITA NON CAPISCE) I veuj dì: a l'ha travondù la gucia?

RIT:     Come?

TEM:   Sì, perchè... quandi che un a travond la gucia, la gucia a cala, a cala, giù giù fin-a 'nt ij garet. Peuj a monta su, su, e... tach, a s'ancastra sempre lì... 'nt l'òss ëd Casalegno, it capisse?

RIT:     No...

TEM:   Ansoma: chiellì a l'ha veuja 'd travajè? Che mëstè ch'a fa?

RIT:     L'avvocato!

TEM:   Òmmi, ël barboteur!... E come ch'as ciama?

RIT:     Carlo Arringa.

TEM:   Còsa? L'avocat Arringa? Col sassin che 'nsema al sò sòcio a l'ha fame perde na causa 'd neuvsent lire e che an Pretura, an facia a tuti, a l'ha avù 'l coragi 'd dì che ero solo un "vile venditore di borgonzole"? Ma ti it ses mata a 'ndete a 'n-namorè 'd chiellì?

RIT:     Ma papà... a l’è ‘l sò travaj...

TEM:   Ma gnente d'autut! (INFURIATO) Ij darai mai mia fija a un ch'a l'ha insultame davanti a tuti ciamandme "vile venditore di borgonzole"! E còsa ch'a vurìa ch'im na fèissa dle borgonzòle? Ch'im jë mangèissa tute mi?

RIT:     Ma sent, papà...

TEM:   Un libertin ch'a l'avrà avù pì 'd sent morose 'd tute le corporassion, arti e mestieri! Gavatlo pura d'ant la testa!

RIT:     Già, fai presto a parlare tu, che non gli vuoi bene...

TEM:   Ai mancherìa mach pì cola!

RIT:     Ma allora sei proprio deciso?

TEM:   Decisissim! Sono come crolla che non torre allo spirar di trento!... I vorìa dì: come trullo che non trolla... come trillo che non trulla... (USCENDO)

SCENA IV

(Roseta, Rita, Angela e Candido)

ROS:   (ENTRA E VEDE RITA TURBATA) Rita... cò a j’è?

RIT:     Non c'è nessuno più sfortunato di me... Ho detto a papà che Carlo ed io ci vogliamo bene e lui mi ha detto chiaro e tondo che as na parla gnanca!... E neanche a farlo apposta, Carlo mi ha detto che proprio stamattina verrà qui, capisci?... Verrà qui a chiedere la mia mano!

ROS:   Ah, a l’ha sernù pròpi ‘n bel moment, neh... Bisognerebbe avvertirlo!... Dài, Rita, non ti preoccupare!... Vedrai che riusciremo ad aggiustarla!... Fame pensé...

RIT:     Ma no, che non l'aggiustiamo!... I lo conòsso tròp bin, mè papà!... Quando ha deciso una cosa...

ROS:   E Carlo che ha deciso di venire proprio stamattina!... Questa è una vera tragedia!

ANG:   (ENTRANDO, HA SENTITO LE ULTIME PAROLE DI ROSETA) Dis-je ch'a preuva mach a fesse vëdde e peuj a sentirà! Altro che tragedia!

ROS:   Ma dài magna... Che esagerassion!... Deve pure cercarselo no, l'uomo dei suoi sogni...

ANG:   Dis gnun-e folariade! Rita sposerà solo quello che io le ho destinato!... Il figlio di una mia carissima amica, vedova del capostazione di Cuorgnè... che a seurt ades dal colegi e 'nt ël sò passà a j'è nen na macia!

RIT:     (DECISISSIMA) Beh, mi chiellà i lo mario nen, a va bin? Dopo tutto ne va del mio futuro!

CAN:   (ENTRA) A l’è permess?... As peul?

ANG:   Oh, ch’a ven-a avanti, professor!... Buongiorno!

ROS:   Salve...

CAN:   Ma... magara i rivo ant un brut moment... Come mai tòta Rita, normalment alégra e bin dispòsta, ancheuj am saluta gnanca?

ANG:   Rita!

RIT:     Buongiorno.

ANG:   Ch’a scusa, neh professor... i j’ero ‘nt le discussion... a sa come ch’a l’è... I j’era ‘ncamin ch’i disìa a mia fija e a Roseta che quandi ch’as parla ‘d matrimòni a venta nen ëd sicur guardé... “l'aspetto fisico”... “l’esteriorità”... ma prima ‘d tut a venta guardé “l'aspetto interiore”... “dell'animo”... Pa vera, professor?

CAN:   Giustissim! Come a disìa l'Ariosto: “La bellezza è il fumo, l'anima è l'arrosto”!

ROS:   Oh, che bele paròle!...

ANG:   (ALLE RAGAZZE) I l’eve sentù? Costi a son òmo!... A son j’òmo come costi, coj da marié!... (POI, A CANDIDO) A l'avrìo pròpi rason a nominelo president ëd la nòstra Associassion! (SUONANO ALLA PORTA) Rita, va ‘n pòch a vëdde chi ch’a j’è...

RIT:     Vieni anche tu, Rosetta...

ANG:   E 'ntant, disje a papà ch'a l'è rivaje 'l professor...

RIT:     A va bin... (ESCE CON ROSETA)

ANG:   A ved, professor... ste fije moderne a son mach pì bon-e a pensé a l’amor... ai fieuj...

CAN:   Ch’as la pija nen, madamin... Un bel dì, tute as n’ancòrzo che, come ch’a disìa Dante: “Un piatto di agnolotti vale più di un bel giovanotto prestante”!

SCENA V

(Temistocle, Angela e Candido)

TEM:   (ENTRA DI CORSA) Candido!... (VEDE ANGELA E SI FRENA; RIVOLTO A LEI) Ah, it jë ses ëdcò ti?...

ANG:   E perchè i duvrìa nen essje?

TEM:   Perchè... ehm... perchè a l'è passaje ades la fija 'dla sartòira e a l'ha dit che sua mama a të speta subit per misuréte la vesta!

ANG:   Ah, sì?... Euh, a va bin, i vado dòpo...

TEM:   (È EVIDENTE CHE CERCA UNA SCUSA PER RIMANERE SOLO CON CANDIDO) A dis ch'it vade subit ëd corsa... e ch'it la fase nen ëspetè... perchè pì tardi a peul pì nen fet-la! (ACCENNA A SPINGERLA FUORI)

ANG:   Ma ch'a guarda mach, professor, come ch'a l'è gentil mè marì... A l'è la prima vòlta ch'a insist tant per na vesta!...

TEM:   A l'è perchè i sai che le veste a vojàutre fomne av fan girè la bòcia!... Ti, Candido... it lo sas che per veste mia fomna e mia fija, tuti j'ani am van nen meno d'ondes forme 'd borgonzòla?

ANG:   (DISGUSTATA) Ma finiss-la na bon-a vòlta 'd parlè 'd cola ròba lì!... It lo sas ch'am manca 'l fià, no?

TEM:   Se a fuissa nen per "cola ròba lì", it l'avrìe pa tute le comodità ch'it l'has... It pense nen che ògni vesta ch'it bute, mi i deuvo vende na quantità enòrme 'd tome e 'd seiras?

ANG:   (NAUSEATA) Ciuto, ciuto... i peus pì nen parlè... A venta ch'i vada via, sednò i sven-o...

TEM:   Ma it ses bin dròla, neh!... I l'oma sempre vivù 'n mes a le borgonzòle e ai tomin e ades it veule dete d'arie aristocratiche!...

ANG:   Mi pòvra dòna, am manca 'l fià... Almeno it duvrìe avej un pòch ëd riguard... Ant la mia famija a j'ero nen ëd marghè parej dij tò!

TEM:   Già... a j'ero 'd nòbij ch'a vendijo 'nt le fere con ël parapieuva: "Ganza, frisa, boton da camisa, pòrtaritrat, tut a bonpàt!"

ANG:   (È SCANDALIZZATA) Ma mè nòno...

TEM:   Sò nòno a cariava la sabia an Pò!

ANG:   (INORRIDITA) Còsa?... Basta, basta! It ses un vilan! Un paisan! A mi "la ganza, la frisa, ij boton da camisa, ij pòrtaritrat, tut a bon-pat"?... Ma cò 't dise... Ma cò... cò, cò, cò...

TEM:   Cò-cò-cò... Stà ciuto, galin-a padovan-a!

ANG:   Marghè, formagè, vachè, vilan!...

TEM:   Toma, tomin, fontin-a e butir!

ANG:   Aaah!... (ESCE INORRIDITA, MA SUBITO RIENTRA) Temistocle...

TEM:   Eh?

ANG:   S-ciòpa! (ESCE FUGGENDO)

TEM:   A son ij sòi “antenati” ch'a sauto fòra... a dis sempre ch'a peul pì nen parlè e peuj a sta mai ciuto!

CAN:   (DIVERTITO) It l’has pròpi fala ‘nrabié, neh?

TEM:   Tute le vòlte ch'i veuj ch’as na vada, i l'hai mach da parlè 'd formagg o 'dla sua “casta”!... Ma ades parloma 'd ròbe serie...

CAN:   Ah, già!... Guarda: pen-a ch’i l’hai ricevù ‘l tò bijet i son volà ‘mbelessì come na fusëtta! Còs at capita ‘d così terìbil?

TEM:   (SI GUARDA BENE INTORNO) A l’è ‘n segret ch’i peus confidé mach a 'n vej amis come ti!...

CAN:   Parla, parla... dime pura...

TEM:   Beichiamo prima bene in giro che non ci sia nessuno intorno... (SI GUARDA DI NUOVO INTORNO CON FARE CIRCOSPETTO)

CAN:   A j’è gnun... parla!

TEM:   Candido!... Guard-me bin!... Mi i l'hai na macia!

CAN:   Andoa? (GLI GUARDA ATTENTAMENTE L’ABITO)

TEM:   Na macia ch'as peul nen gavesse, Candido!

CAN:   It l’has provà con la benzina?

TEM:   A j'è gnun-a benzina ch'a ten-a... perchè la macia a l'è 'ndrinta!

CAN:   E ti preuva a bèivëtla, la benzina!

TEM:   La macia il l’hai... an sla cossiensa!

CAN:   Ansoma: spiegh-te na bona vòlta, s’it veule ch’is capisso!...

TEM:   A l’è prest ëspiegà!... Candido, trant'ani fa... i faso nen per vanteme, ma... i j'era 'n bel fieul... tut rissolin...

CAN:   Beh... pròpi bel it ses mai ëstait, neh...

TEM:   Lassamlo dì a mi ch’i j’era!... Le porile am ciamavo... "ël moretìn ëd Vanchija"!... Un bel dì, ai riva per fè na rapresentassion, na grand artista, na "vedette del varietè"!... A së s-ciamava... Frou-Frou... Vëdme e an-namoresse 'd mi a l'è stait tut'un!...

CAN    Un “coup de foudre”!

TEM    (COMICAMENTE STUPITO) Un colpo di fodera?

CAN:   Ma no!... Un “colpo di fulmine”!... O, come diceva il poeta del Vittoriale: "Un vero e proprio colpo d'ale"!...

TEM:   Oh, già, Candido!... Pròpi parej... Io l'amavo... lei mi amava... noi ci amavamo...

CAN:   Voi vi amavate... essi si amavano...

TEM:   Is vorìo bin, là!... I j'ero come... come... na person-a sola...

CAN:   Ansoma... na cobia ideal... come... Giulietta e Romeo... Paolo e Francesca... Sansone e Dalila...

TEM:   Sacco e Vanzetti... Cric e Croc... Ma fame nen dì 'd folariade!... It ëm fase perde 'l fil... Tute le sèire mi i ‘ndasìa a lë spetacol... e na bela sèira i l'hai spetala e i l'hai anvitala a sin-a... Peuj dòp sin-a i l'hai compagnala a ca... chila a l’ha fame montè sù ant la soa stansia... i l'hai giutala a dëscrocetesse la vesta... i soma setasse an sla dormeuse... e lì, Candido... patatràch... È successo l'irreperibile!

CAN:   L'irreparabile, Temistocle, l'irreparabile...

TEM:   Perchè, mi còs i l'hai dit? Fame nen sempre perde 'l fil dël discors, là!... It diso nen come im sentìa ‘l dì ch’a l’è finìe la tournée e ch’a l’ha dovù parte... Ha stato troce, troce, troce... Mi quand ch'i soma lassasse i piorava come... come...

CAN:   Come ‘n bocin...

TEM:   Come ‘n boc... ma piantla, per piasì!... Quand i l'hai compagnala a la stassion... (SEMPRE PIÙ TRASOGNATO) Ël treno a l’era già lontan... e mi i j'era 'ncora là 'n mes ai binari... con ël fassolèt an man... ch'i salutava... "adieu... adieu... adieu..."

CAN:   (RIDACCHIA) Eh, eh, eh...

TEM:   Dìs! Mi it conto 'd ròbe delicà... e ti it bute a rije?

CAN:   No... a l’è mach che... a më smija ‘d vëd-te... eh, eh... con ël fassolèt... (MIMA) "Adieu... adieu..."

TEM:   Fa nen tant lë spiritos!... A j'è bin pòch da rije!... Anche perchè... n'ani dòpo i ricevo na létera... 'ndova che chila am disìa che i j'era diventà pare d'un cit!

CAN:   (STUPITISSIMO) Un cit?

TEM:   As capis, un cit!... E vaire ch’it na vorìe? Na dosen-a?... E 'nt la létera a j'era la fòto dël cit con na dedica... Tè... les... (PRENDE UNA BUSTA DALLA TASCA DALLA QUALE ESTRAE LA FOTOGRAFIA CHE CONSEGNA A CANDIDO)

CAN:   (LEGGE) "Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio"!

TEM:   Da ‘s moment... Frou-Frou a l’ha ‘ncaminà a ciaméme 'd sòld per ël manteniment dël cit... e mi... per paura dello scandalo... sicome ant ël mentre i j’era sposame con Angela... i l'hai deposità na cifra dal nodar Garelli, per ch'ai pensèissa chiel a mandeje 'n mensil... un sussidio... na specie 'd pension... fin-a a quand che la masnà a l'aveissa compì 30 ani!...

CAN:   E alora?

TEM:   E alora... un meis fa 'l nodar Garelli a l'è mòrt!... E mi i l'hai dovù ritirè l'incartament... Ades i l'hai tut sì... e i l'hai sempre paura che da 'n moment a l'autr mia fomna am capita 'n sle croste e am lo treuva... I l'avrìa pensà 'd consegnè tut a un vej e car amis come ti perchè it tenèisse tut fin-a a quand ch’i treuvo nen n’autr nodar ch’a peussa pijè 'n man ël trigo!... Còs it na dise?

CAN:   (È MOLTO PERPLESSO) Ecco... mi, verament... i vorerìa mai che sta stòria a podèissa creé ‘d problema a la mia nòmina a president ëd l'Associassion...

TEM:   Ma it ij ten-e pròpi tant a fé ‘l President?

ANG:   (DA FUORI) Mi i vado mach da la sartòira e i torno subit!...

TEM:   Hòmmi, pòvr'òm! Mia fomna!... (FA APPENA IN TEMPO A NASCONDERE LA BUSTA DIETRO LA SCHIENA)

SCENA VI

(Angela, Temistocle, Candido e Rita)

ANG:   (ENTRANDO) Scusé s’iv disturbo... A l’è question d’un moment... Temi, i l'avrìa da manca 'd dosènt lire...

TEM:   200 lire? Ma subit, giòia! (PASSA LA BUSTA A CANDIDO, SEMPRE CERCANDO DI NASCONDERLA ALLA MOGLIE)

ANG:   Però... A l'è la prima vòlta ch'a barbòta nen per pagheme la sartòira... e ch'am ciama “giòia”!... A më smija da sugné...

TEM:   (DOPO AVER CONTROLLATO IL PORTAFOGLI) I n'hai mach sent... (A CANDIDO) It l'has pa sent lire da presteme?

CAN:   (PASSA FURTIVO LA BUSTA A TEMISTOCLE E CONTROLLA IL SUO PORTAFOGLI) No... i n'hai mach sinquanta...

TEM:   (PRENDE LE 50 DI CANDIDO E GLI PASSA LA BUSTA) A fa gnente: it am deuve peuj 50 lire!... (CONSEGNA AD ANGELA IL DENARO) Tè, ciapa!... J'àutre sinquanta lire it jë fase peuj dé da Candido... (CANDIDO È CONTRARIATO)

ANG:   Dal professor?... A va bin... Alora mi i vado... (I DUE SONO RIMASTI IMPALATI CON LE MANI DIETRO ALLA SCHIENA) Ma còsa ch'i feve tuti doi con le man darè dla schin-a?

TEM:   Mah... a smija ch'as ripòsa mej...

CAN:   A l’è na pòsa ‘d ripòs... ehm... “napoleònica”...

ANG:   (DUBBIOSA) Ah... i l'hai capì... Alora, car professor... i lo saluto... (PORGE LA MANO) Arvëdse...

CAN:   (PASSA LA BUSTA) Ah, sì... arvëdse, cara madamin Angela...

ANG:   (È PERPLESSA) E ti... beh, verament i duvrìa gnanca pì guardete, ma... ciao, Temi... (TENDE LA MANO)

TEM:   Ma it veule tocheme la man ‘dcò a mi ch'i son tò òmo? I l'hai capì, grinton!... It veule fé la pas... Neh ch'it veule fé la pas... Tòh! (LA ABBRACCIA, LE DA UN BACIO E COSÌ PUÒ ALLUNGARE LE BRACCIA E PASSARE LA BUSTA A CANDIDO DA DIETRO ALLA SCHIENA DI ANGELA)

ANG:   Hòmmi, pòvra dòna!... Ma ti it ses malavi, Temi... A l'è mej ch'i vada da la sartòira, va... A dòpo... Ardvëdse a tuti... (ESCE)

TEM:   Bòja, che caud! (SI TERGE LA FRONTE)

CAN:   (CON LA BUSTA IN MANO) I son bele a tòch!

TEM:   Meno male ch'a l'è nen ancorgiusse 'd gnente...

ANG    (RIENTRA ALL’IMPROVVISO) It l’has pa vist ël mè paraqua? (I DUE SUSSULTANO; LA LETTERA CADE E VIENE CONVULSAMENTE RIPRESA CON DIFFICOLTÀ DA CANDIDO AIUTATO MALDESTRAMENTE DA TEMISTOCLE; POI I DUE SI PIETRIFICANO IN PIEDI CON LE MANI DIETRO LA SCHIENA; ANGELA LI OSSERVA STRANITA) Beh... tant a duvrìa nen pieuve... (ESCE DEFINITIVAMENTE)

RIT:     (ENTRA APPENA I DUE SI SONO RILASSATI; SI RIPETE LA SCENA DELLA LETTERA) Mamma è già uscita?

TEM:   A fòrsa 'd deje, sì!

RIT:     Come sarebbe a dire?

TEM:   It sas bin... tua mare, prima 'd seurte, a fa sempre testament!...

CAN:   (EVASIVO) Bene... alora mi i vado, neh... I l’hai ancora ‘n baron ëd ròba da fé... e peuj... (CON COMPLICITÀ, A TEMISTOCLE) i deuvo passé dal mè avocat...

TEM:   Eh, già... Im racomando lolì ch'i l'hai dite, neh...

CAN:   Sta tranquil!...

SCENA VII

(Roseta, Temistocle, Rita, Eulalia e Giromin)

ROS:   (ENTRANDO) C'è di là una signora... una conoscente di zia Angela, che ti vuole parlare, zio...

TEM:   (A RITA) Per carità!... Ricevetela voi... Mi i vado a compagné Candido ‘n tòch...

RIT:     Ma... Papà?...

TEM:   Còsa?

RIT:     Scommetto che se sposassi un cretino pieno di soldi e di moralità... ti e mama i sarìe content!...

TEM:   Gnanca na frisa!... Ma col-lì... pròpi nò! Io sono come crolle che non torra... son come trullo che non brilla... Guarda, it l'has capime... it l'has capime... (ESCE CON CANDIDO)

ROS:   Alora? Devo farli passare?

RIT:     Ma in quanti sono?

ROS:   Na madama e ‘n giovnòt... Sai cosa credo? Che sia il tuo promesso!

RIT:     Dìsje ch’ij son nen!

ROS:   E perchè non riceverlo? Ha un aspetto da così bravo giovane...

RIT:     Alora ricevlo ti al mè pòst! Tanto quello lì e sua madre non mi conoscono! (ESCE RAPIDAMENTE)

ROS:   Ma Rita!... Ma come i faso... Ah, costa peuj... (VA AD APRIRE E RIENTRA A TEMPO CON EULALIA E GIROMIN) Si accomodino pure!... Avanti!...

EUL:   Ven, Giromin, ven avanti! Fa nen ëd compliment! It vëdras ch'a ‘ndarà tut bin!... Come ch'am rincres ch'ai sia nen la mia carissima Angela... A tornerà prest?

ROS:   A l’è mach andàita ‘n moment da la sartòira...

EUL:   Eh, i capisso... Già, quandi noi fomne i ‘ndoma da la sartòira... i soma quand ch'i introma, ma nen quand ch'i surtoma!... D’ògni mòdo i soma già d’acòrdi... Ti it sarìe la fija, no?

ROS:   Ecco... mi verament...

EUL:   I l’avrìa dovùje mandé ‘n telegrama, per anunsiéje l'ariv dël mè Giromin... perchè mi i son madama Eulalia Spingarda... vidova, purtròp, dël mè car marì, ël cap-stassion ëd Cuorgnè... e costì a l’è mè cit... Giromin... (GIROMIN GIRA INTORNO OSSERVANDO LA CASA) E parej, anvece dël telegrama, dato che i deuvo ‘dcò passé a ritirè la pension, i l'hai preferì compagnelo mi... Am rincrèss pròpi tant ch’i peuss nen ferméme, dato ch'i l'hai la coriera ch'a part da sì mesora e da sì a la stassion a j'è 'n bel tòch dë strà... Ma i lasso sì mè cit... Im racomando, neh... tratemlo bin... a l'è surtì mach la sman-a passà dal colegi e a l’è ‘n pòch... disorientà, ‘s capiss... Caro... a l'è tanto 'nteligent... A l'ha mach pì n'ani da fè e peuj a sarà dotor an "zoologia"... Pa vera, Giromin?... (GIROMIN È DISTRATTO) Giromin!

GIR:    Eh?

EUL:   A l’è vera ch’it ses quasi dotor an “zoologia”?

GIR:    Ah... Sì sì...

EUL:   Ch’as figura ch’a l’ha bele trant’ani e ai manca gnanca 'n dent!... Sù, Giromin... faje vëdde ij chichini a la tòta, sù... (CERCA DI APRIRGLI LA BOCCA)

GIR:    Ma mama...

EUL:   Dì, giòia... It savras peuj ëvnì a cà sensa gnun ch'at compagna?

GIR:    Sì sì...

EUL:   Beh, alora mi i scapo!...

GIR:    Mama... va 'ncora nen via...

EUL:   Ma it lo sas che la corriera a më speta nen...

GIR:    Ma mi im n'ancalo nen!...

EUL:   Tuti an prinsipi as n'ancalo nen! (GIROMIN, CHE DA UN PO’ GUARDAVA UN INSETTO CHE VOLAVA NELL’ARIA, SBATTE FORTE LE MANI SOPRA LA TESTA DI ROSETA E LO CATTURA AL VOLO)

ROS:   (SI RIPARA CON LE MANI) Cosa succede?...

GIR:    Là... Tinea pellionella!

ROS:   (OSSERVA TIMOROSA TRA LE MANI DI GIROMIN) Cò a l’è?

EUL:   Ch'a së sburdissa pà, tòta!... A sarà na camola!... I l’hai dijlo che ‘l mè Giromin a studia zoologia!

ROS:   Se ai piaso le camole, monsù Giromin, ch’a staga tranquil che ‘mbelessì a na treuva fin ch’a veul!

EUL:   Ma mè Giromin a studia ‘dcò la botanica, neh!... Ma parla, Giromin... it veule ch'i parla sempre mi... Sù, dis-je quaicòsa!...

GIR:    Eh?... Ah, sì... ehm... i l'hai fait në studi special an s'ij tulipan...

ROS:   Oh, chissà che bel!...

GIR:    Tulipa gasten tulpen!

EUL:   Mè cit a parla sempre con le fior!...

ROS:   A va?... E còs ai diso?

GIR:    Ah, beh... ehm... second le qualità...

ROS:   Ij garòfo, per esempi?

GIR:    Eh... second la specie e le feuje!... A dipend... A dipend dai garòfo!

ROS:   E ij còj?

GIR:    Ij còj?... A beh... ij còj... a stan ciuto!...

ROS:   E la “vaniglia” cò a dis?

GIR:    Heliotropium peruvianum... ch'a veul dì... (VERGOGNANDOSI MOLTO) “Io ti amo”...

EUL:   Ma sent mach!...

ROS:   Oh, come a l'è ‘nteligènt!

EUL:   Eh... tut soa mama!... Beh, alora foma na ròba... andoma a ferméte na stansia a l'obergi, peuj it am compagne a la stassion e dòpo it ven-e sì a presentéte... a va bin?

GIR:    Sì sì...

EUL:   E im racomando peuj d'esse gentil!... (SI AVVIANO) E ricòrd-te sempre 'd pijé l'"olio di fegato di merluzzo"... (A ROSETA) A l'è 'n pòch patì, pòr fieul!... A studia tròp!... Ven, tesòr... Saluta!... Cerea, tòta!...

GIR:    Salve, neh!... (CON UN IMPACCIATO INCHINO, FA IL CENNO DI TENDERE LA MANO)

EUL:   ‘Ndoma, Giromin?... Còs a j’è? It l’has perdù na bòja?... It perde sempre tant ëd col temp a ciaciarè!... (ESCONO)

ROS:   Iv compagno!... (LI ACCOMPAGNA; DOPO BREVE PAUSA RIENTRA CON CARLO) Venga pure avanti, avvocato!...

SCENA VIII

(Carlo, Roseta, Rita, Temistocle e Angela)

CAR:   I carabinieri sono in casa?

ROS:   No, signor Carlo... Mia zia è andata dalla sartòira e mio zio è uscito... Le chiamo subito Rita in gran segreto! (CHIAMANDO A GRAN VOCE) Ritaaa!... Ritaaa!... C'è il tuo fidanzatooo! (ESCE)

RIT:     (ENTRANDO) Carlo! Ho tentato di avvisarti di non venire!...

CAR:   E invece... eccomi qui!

RIT:     Sono tutti arrabbiati, infuriati... Papà, poi, non ne vuol sentire parlare!... Intanto chi soffre sono io!

CAR:   Sta tranquilla, che oggi tutto cambierà!... Ho degli argomenti che convinceranno tuo padre a dire finalmente di sì!

RIT:     E se anche fosse?... Anche la mamma è contraria...

CAR:   Vedrai che sarà proprio tuo padre a convincerla!

RIT:     Ma se mi ha già promessa ad un biòvo... il figlio di una sua vecchia amica... Nientemeno che la vedova del Capostazione di Cuorgnè!

ROS:   (ERA RIENTRATA IN TEMPO PER SENTIRE LE ULTIME FRASI) Un ragazzo tanto simpatico che era qui un attimo fa!...

CAR:   Ma... a sarà pa col balengo ch’a surtìa con cola ciòspa?

ROS:   Pròpi chiel... Ma a l’è nen un balengo!... A l’è ‘n dotor dle bòje!

CAR:   (RIDE DIVERTITO) Oh, pòvra Rita!

RIT:     Sì, sì!... Ridi tu, che intanto sono solo io che devo subire...

CAR:   Ma dài!... Stai tranquilla, che tutto si metterà a posto! (FA L'ATTO DI ABBRACCIARLA)

TEM:   (ENTRANDO CON ANGELA, LI VEDE) Còsa ch’i vëddo?...

ANG:   Mia fija ant ij sò brass?... Costa peuj!...

TEM:   Ch'a dija, monsù! A jë smija onest intrè 'ntècà 'd na famija rispetà, mentre che i genitali sono assenti?

ANG:   Temi... i genitori...

RIT:     Ma papà...

ANG:   Ti va ‘nt la toa stansia!... I na parleroma dòpo! (RITA ESCE)

TEM:   (A ROSETA) E ti còs it fase lì 'mbotijà?

ROS:   Eh... i guardava...

TEM:   Va 'nt n'autra cort, a guardè j’arsivòle! (ROSETA ESCE)

SCENA IX

(Angela, Temistocle, Carlo e Candido)

ANG:   (A CARLO) E chiel, quandi ch'a fa cont d'andesne?

TEM:   E costa cà, ch'a la guarda bin, perchè dòpo a la vëdrà mai pì!

CAR:   Iv ciamo scusa, se i l’eve ciapame ch’i ‘mbrassava Rita...

ANG:   Per piasì... lassoma perde!

CAR:   Ma ‘ncheuj i j’era nen ëvnù sì per ambrassé vòstra fija!...

TEM:   Ah, beh... meno male! Perchè 'nvece s’a fuissa vnùit per ambrassela, chissà còsa ch'a l'avrìa faje!

CAR:   Mi i j’era vnùit mach per parlé con chiel, monsù Pautass!

TEM:   Con mi?... E per còsa?

CAR:   Per chiederle ufficialmente la mano di sua figlia!

TEM:   (QUASI GLI MANCA IL FIATO PER LA COLLERA) E a cred che mi i veuja deje mia fija per sposa a chiel?... Ma lei tavana, giovinotto! Lei campa i dadi!

ANG:   (SCANDALIZZATA) Ma a l'ha gnun-e vergògne?... Chiel!... N'òmo ch'a l'ha avù ògni sòrta d'aventure!...

CAR:   (SORNIONE) Come tuti, dël rest...

TEM:   A l'ha na bela facia ‘d tòla, va, chiel!

CAR:   Mi i son sì ch’i speto na rispòsta...

TEM:   Ah, sì? Na rispòsta, eh?... E alora ch'a sapia che mi ij darai mai mia fija a un ch'a l'ha insultame davanti a tuti!... E ch'a l'ha fame perde na causa 'd neuvsent lire e a l'ha ciamame "vile venditore di borgonzole"!

CAR:   Ah, chiel al l’ha ‘ncora con mi perchè i l’hai faje perde la causa?

TEM:   A vorìa ancora ch'i lo ringrassieissa?

CAR:   E va beh... Ma a l’è la mia profession...

TEM:   Bela profession! Compliment!

CAR:   Ma ‘s capiss! I deuvo per forsa difende ‘l mè client e parlé mal ëd l’aversari...

TEM:   Ch'a senta, chiel!... A cherd pà d'esse vnù sì per "sconfondere le acque", eh?

CAR:   No, ch’a guarda... Pitòst... A l’è pròpi decis?

TEM:   Decisissim... Son come torre che non crolla al sopatar del vento! (COMPIACIUTO AD ANGELA) Oh... i l'hai dila, gioia!

ANG:   Ai mancherìa mach pì che mi, sòcia benemerita dla nòstra Associassion, i l'aveissa per génner un ch'a l'ha fane pì che Bertòldo 'n Fransa!

CAR:   Scuséme, neh... ma prima ‘d conòsse Rita i j’era bin liber ëd fé tut lòn ch’i vorìa...

TEM:   Ah, beh... Per vurej, a vurìa fin-a tròp!

CAR:   Ma pen-a ch’i l’hai conossù vòstra fija... S’i veule, i peule controlé...

TEM:   Già fait!

CAR:   E alora, monsù Pautass... chiel am nega la man ëd Rita?

TEM:   Ch'a guarda, avocat... a l'è inutil ch'a perda sò temp!... Ch'a 'nsista nen!... Che diamine... un pòch ëd dignità!

CAR:   (CON OSTENTATA SICUREZZA) E alora còsa a na dirìa sta “distinta ed integerrima famiglia” ëd coj òmo che, marià e con “prole”, a son motobin pì leger che mi?

ANG:   Ambelessì a j'è gnun parej!

TEM:   Brava, gioia! Dìsej-lo!

CAR:   (CON INTENZIONE A TEMISTOCLE) No, no... Pròpi da ste part, e gnanca tant lontan da sì, a j’è un “facoltoso commerciante”, e i diso nen di quali “generi alimentari”, che as fa passé per il più serio degli uomini e che ‘nvece, nen tanti ani fa, ha avuto una relazione nentemeno che con una ballerina che si faceva chiamare Frou-Frou! (TEMISTOCLE RIMANE DI SASSO) Questo commerciante, il moralista... ha corteggiato la cantante, l'ha circuita, finché...

ANG:   Finché?

TEM:   (CON VOCE TREMANTE) Ché?...

CAR:   Finché la suddetta Frou-Frou l'ha reso padre di un bel maschietto!... Un cit che daré a na fòtografia a scriv a sò pare, ël moralista "Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio"!...

TEM:   (ASCIUGANDOSI I SUDORI, TRA SÉ) N'assident! A sa tut!... (PRENDENDO CORAGGIO) Mah... Io non capisso come lei si incali a dì ste ròbe in presensa della mia madama!...

ANG:   Eh, no, Temi!... Lassa ch'a disa! Ansi, i lo pretendo!... An còst moment a l'è nen toa fomna ch'a scota, ma na sòcia fondatrice dla Associassion!... Monsù, ch'a vada pura avanti!

TEM:   (CERCANDO DI SVIARE) Ma a son nen ròbe ch'a peulo 'nteressete...

ANG:   As capiss ch'a m'anteresso!

TEM:   Curiosità malsan-e... Ven, andoma via...

ANG:   Come, andoma via? I soma a ca nòstra, pa a ca soa!... Chiel, ch'a vada avanti!

CAR:   Quel poco di buono...

TEM:   (PIANO) Dësgrassià!...

CAR:   A mi?

TEM:   Sì! Cioè, no... A col pare... a chiel... a chiel-là...

ANG:   Fuori il nome!

CAR:   Più tardi!... Signor Pautasso, mi concede la mano di sua figlia?

ANG:   Ma a l'ha già dij-lo, no?

CAR:   Ch’a më scusa, madamin... ma è a suo marito che chiedo la mano di sua figlia!...

ANG:   Ma ch'ai ciama gnanca!... Mè marì a l'ha na paròla sola!... A l'è vera, Temi, ch'it l'has na paròla sola?

TEM:   Sta brava...

CAR:   Quand i penso a col disgrassià che a l’ha avù ‘l bèch d’abandoné cola pòvra creatura, quel povero angioletto... mi vengono perfino le lacrime agli occhi... (FA FINTA DI ASCIUGARSI LACRIME DI COMMOZIONE) Se vedeste quel ritratto...

ANG:   Ch'an lo fasa vëdde!...

TEM:   (SCATTA) It lo proibisso!... Un fieul illegittimo nelle tue mani caste e pure?

ANG:   E a jë smija tant al padre “snaturato”?

CAR:   Straordinariamente!... Quand i guardo col ritrat... mi sembra di avere davanti il padre in persona! (GUARDANDO TEMISTOCLE) Eh, sono disgrazie che capitano anche nelle migliori famiglie... Ma a mi, i confesso, non importerebbe nulla di avere per suocero n’òmo parej!... Chiel, monsù Pautass, còs a na dis?

TEM:   Eh? Chi? Mi?... Beh... mi... i dirìa che... Io non dicio gnente!

CAR:   Alora... mi concede la mano di sua figlia?

ANG:   I l'hai già dije ch'a l'è inutil ch'ai lo ciama!

CAR:   Ma mi i veuj sentlo da sò marì!

ANG:   E rispond-je, Temi, rispond-je!

TEM:   Ecco... a venterìa... penseje 'nsima...

ANG:   (STUPITA) Penseje 'nsima?... Ma it l'has gnun coragi? E chiel ch'a tira fòra 'l nòm ëd col delinquent!

CAR:   Ël pare a l’è... (PIANO A TEMISTOCLE) Am la da?

TEM:   No!

CAR:   Col pare a l’è monsù...

TEM:   Sì!

ANG:   Ma piantla lì Temistocle! Con sto sì e nò... sì e nò...

CAR:   Calma, calma... Mi speto na rispòsta precisa. I l’hai pa pressa...

ANG:   E mi, vist che sto bel tipo a veul nen parlè, it sas còsa ch'i faso?

TEM:   It vade dëdlà e i të staghe ciuto!

ANG:   No! I riferisso la còsa a tòta Sorbetti! Ai penserà chila! I son sicura che doman al pì tard i savroma 'l nòm ëd col delinquent! (ESCE)

TEM:   Va, va... Va 'n malora ti e la tua Associassion!... Ma chiel... chiel... come ch'a l'ha fait a savej...

CAN:   (ENTRANDO) Temistocle, come diceva il poeta alato, "Finalmente tutto è sistemato"!

TEM:   No, come diceva il poeta alato: "Io sono belle che panato"!

CAN:   (VEDENDO CARLO) Oh, cerea, avocat, come ch’a sta? (CARLO RICAMBIA A SOGGETTO)

TEM:   Ma... iv conòsse?

CAN:   Ma ‘s capis, Temistocle! Il qui presente avvocato Arringa a l’è ‘l mè legal! Sta tranquil, l'incartament a l’è ‘n bon-e man... i l'hai dailo a chiel an person-a!

TEM:   A chiel? Mi it masso! (LO AGGREDISCE; CANDIDO FUGGE)

FINE DEL PRIMO ATTO


ATTO SECONDO

SCENA I

(Angela e Temistocle)

ANG:   (LAVORA AI FERRI, MENTRE TEMISTOCLE STA LEGGENDO IL GIORNALE) Sta sicur che doman i savroma 'l nòm dël pare!

TEM:   (CHE STAVA SORSEGGIANDO UN CAFFÈ, FA UNO SBRUFFO) Ahi!... bòja fàuss!

ANG:   Cò a j'è?

TEM:   Come, “cò a j'è”?... T'im daghe sempre 'l cafè ch'a brusa!

ANG:   Ma s’a l'è mesora ch'a l'è lì... Sent sì... jer sèira, a l'Associassion, i l'oma passà 'n rivista tuti j'òmo dël pais e i l'oma ancora nen podù capì chi ch'a podrìa esse... Tòta Sorbetti a vorìa gnentemeno che fè na denunsia a l'autorità!

TEM:   Ma sta brava!... Sta ciuto... It vëdde nen ch’i son ancamin ch’i leso... Fa silensio...

ANG:   Oh, 'nsoma!... A taula: silensio!... Quandi ch'it lese: silensio!... Quandi ch'it ven-e a cogete: "tutto tace"!... As podrìa savej quandi ch'as peul parlè?

TEM:   Quandi che le galin-e a pisso! Tanto pì se as trata 'd na facenda ch’it j'intre per gnente!... Ma còsa ch’a t'anteressa a ti savej chi ch'a l'è col pare?...

ANG:   It ciame còsa ch'a m'interessa?... Ma it pense nen ch'a l'è n'onta per tuta la gent come as deuv che chiel-lì as na staga tranquil tacà al feu, ch'a mangia e ch'a beiva 'l cafè, mentre che 'l fieul, pòver nossent, a patiss magara la fam e la frèid... "senza pane e senza tetto... poveretto, poveretto!"

TEM:   Ma già! Filastrocca!... Ai mancava 'ncora ch'it butèisse a dì le poesie, ades!

ANG:   Ah... Sta pura tranquil che 'l rimòrs a lo lassa nen vive, col delinquent!... Mi i sento...

TEM:   Còsa ch'it sente?

ANG:   I sento che as rabasterà an ginojon a ciamè perdon davanti a tuta la nòstra Associassion!

TEM:   Mi 'nvece i sento ch'i seve tute mate!... Butè n'agitassion tute le famije ëd l’anviron...


SCENA II

(Sorbetti, Temistocle, Angela e Roseta)

SOR:   (ENTRANDO) Cara Angela, sono passata a prenderti... sei pronta?... Oh, buongiorno signor Pautasso... Volevo portarti qualche novità, ma... purtroppo, ancora niente!... Ho però raccolto alcune interessanti “informazioni” sulla vita del dottore, del segretario comunale, del farmacista, del barbiere... Angela... ne ho sapute di quelle... ma a tuttora... niente bambini! Niente di niente! Sono due notti che non chiudo occhio!

TEM:   A l'ha la maladia dla pel curta?

SOR:   Aspetto ancora fino a domani... poi vado dall'avvocato Arringa e lo faccio parlare!

TEM:   Interrogatorio di terzo grado!... Ma... e le fije? Andoa ch’a son?

SOR:   Sono di là!... È stata la vostra Rita a farmi entrare... Ha voluto per forza che venissi avanti...

TEM:   A l'è Rita ch'a l'ha fala vnì avanti?... Pròpi chila?... Ma a lo sa nen che se Annibale, anvece da duvré j'elefant, a l'avèissa mandà avanti chila, a sarìa doimila ani ch'i parloma arabo?

ANG:   Ma Temistocle! Un pòch ëd rispét per la mia amisa!

TEM:   Stà tranquila che chila sì as rispeta già bele da sola, vah!

SOR:   Rispetto per me? Non mi interessa. A me basta essere a posto con la mia coscienza... Lei, piuttosto... Mi dovrà poi raccontare in tutta sincerità quale... "contegno" ha mantenuto in gioventù!

TEM:   Perchè? Chila a l'è dl'”Intelligence Service”?

SOR:   No. Non sono dell'”Intelligence Service”. Sono solo una benefattrice. E lei è perlomeno “poco gentile”!... Sa cosa ci vorrebbe per lei? Eh?... Una moglie come me!

TEM:   Per carità, am basta già cola ch'i l'hai!... Ma sent mach che ròba... (ESCE)

SOR:   Adesso andiamo, Angelina... perchè sennò facciamo tardi...

ROS:   (ENTRANDO CON UN LIBRO) Ah, i son sì!... Bòja, che caud!...

ANG:   It l’has portà cole letere ch’i l’hai date?

ROS:   Sì!... E a l’han tuti assicuràme che a la riunion d’ancheuj a mancheran nen!

SOR:   Cos’è quel libro che hai in mano? Non sarà mica sconcio?

ROS:   Ma no... È un libro di botanica...

ANG:   Beh, noi andiamo... Mi raccomando: non aprire a nessuno e ricordati che Rita non deve uscire per nessun motivo!... (USCENDO) Ciao, Roseta!

ROS:   Ciao, magna... Arrivederci, signora...

SOR:   (USCENDO, INVIPERITA) Signora?... Ma che Signora!... Signorina!... Sono ancora signorina, per fortuna!...

SCENA III

(Rita, Roseta e Carlo)

RIT:     (ENTRA) Mamma è uscita?

ROS:   (SI È SEDUTA E LEGGE IL LIBRO) Sì, pròpi ades...

RIT:     Còs it lese?

ROS:   (SENZA SOLLEVARE LA TESTA DAL LIBRO) Botanica.

RIT:     Botanica?... E ti diverti a leggere la botanica, adesso?

ROS:   Urca! È così bello studiare la botanica!... Figurati che il gelsomino si chiama... (CONTROLLA SUL LIBRO) "Jasminum grandiflorum sen catalonium"! (DA FUORI SI SENTE FISCHIARE)

RIT:     (SUSSULTA E GUARDA VERSO L’ESTERNO) Hai sentito?... È Carlo!... Che imprudenza... (SI RIPETE IL FISCHIO)

ROS:   Aspetta: vado io ad aprire... (ESCE SENZA SMETTERE DI LEGGERE)

RIT:     Oh, se papà e mamma vengono a saperlo...

CAR:   (ENTRA CON ROSETA) Permesso... (VEDE RITA) Ciao!...

RIT:     Ma perchè sei tornato?... Se arriva papà...

CAR:   Son tornato apposta per parlargli: vedrai che a forza di insistere dirà di sì!... E farà dire di sì anche a tua madre...

ROS:   Sarà un po' difficile... (SUONANO ALLA PORTA)

ROS:   (SOBBALZA) Deve essere lui!

RIT:     Lui chi?

ROS:   Gasten tulpen... Girolamo Spingarda... Il tuo promesso!

RIT:     Non voglio neanche vederlo!

ROS:   Ma che male c'è?... Almeno conoscerlo... (ESCE AD APRIRE)

RIT:     È vero... dopo tutto non so neanche che faccia ha... Ma no! Non voglio vederlo!... (A CARLO) Ricevilo tu! (ESCE)

CAR:   Ma i son pa mi ch’i deuvo sposélo!... Ròbe da mat!... (DOPO UN MOMENTO CI RIPENSA) Ma sì... perché no?... I son pròpi curios ëd parlé con ësto gadan...

ROS:   (DD) Ch’a intra pura, Giromin!... Mi i rivo subit!


SCENA IV

(Giromin, Carlo e Roseta)

GIR:    (ENTRA, MA SI FERMA SUBITO INTERDETTO VEDENDO CARLO) Bondì...

CAR:   (CORDIALE) Cerea, chiel a sarìa...

GIR:    (SI GUARDA ALLE SPALLE) Chiel chi?

CAR:   (INDICANDO) Chiel... chiel!

GIR:    Mi?... Ma mi a l’è nen ch’i sarìa... mi i son Girolamo Spingarda.

CAR:   Ah, sì... Girolamo Spingarda... Alora a sarìa ‘l fieul ëd...

GIR:    Ëd mia mama.

CAR:   Tant piasì! (GLI STRINGE ENERGICAMENTE LA MANO, ALZANDOLA ED ABBASSANDOLA)

GIR:    A l'ha pijame per na pompa?

CAR:   Mi i son l’avocat Arringa... Carlo Arringa... n’amis ëd famija... tant amis...

GIR:    Alora... s’a fa part ëd la famija... a savrà perchè i son sì...

CAR:   Ma ‘s capis... Sono al corrente di tutto! I sai che soa mama a l’ha compagnalo sì per conòsse... tòta Pautass... pa vera?

GIR:    Già... Mach che... a ved... mi... a dilo francament... im n'ancalo pà... perchè i son un pòch...

CAR:   (TRA SÉ) Ambotià.

GIR:    Mia mama a l'ha pro mostrame come ch’a l'ha fait mè papà con chila... A l'ha dime ch'a l'ha butaje n'ani e mes a salutela... tre ani a parleje... ses ani per mariela...

CAR:   (C.S.) E dodes per fete ti!...

GIR:    Còsa?

CAR:   Ma ades ij temp a son cambià... Adesso c’è la luce, l’aereoplano, la Balilla ed anche le ragazze sono cambiate... Ch’a guarda come ch’a fan ant ij cine... Quandi ch’a vëddo na fija, a fan subit che ambrasséla e baséla... e tut dòp quatr paròle!

GIR:    Dòp quat paròle?

CAR:   O già... Ma ‘l dificil a l’è nen la fija... Ël dificil a l’è ‘l pare!

GIR:    A va?

CAR:   Eh, sì... a ved... monsù Pautass a l’è ‘n tipo ‘n pòch dròlo e per feje bon-a impression a venta tratélo con ij guant!

GIR:    Con ij guant? (LI TIRA FUORI E SE LI METTE)

CAR:   Ma no!... In senso metaforico!

GIR:    Eh?

CAR:   Il Signor Pautasso bisogna... "accattivarselo" subito con le buone maniere... sednò, ch’a staga pura sicur che s’a sgara pen-a pen-a, a veul gnanca pì guardélo ‘n sla facia!

GIR:    E chiel... ch'a l'è così gentil... a peul pa mostreme come fé?

CAR:   Ma con tant piasì! Ecco sì... uhm... monsù Pautass ai ten pròpi tant a le paròle... e s’a na sbalia un-a... a l’è bele panà!... Alora, quandi ch’a vnirà ambelessì... e a lo vëdrà... a deuv andéje ‘ncontra con ij brass spalancà e ‘n bel soris... e dije: "Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio"!

GIR:    Ma a l'è pa me pare...

CAR:   No, ma a dovrà diventé sò suòcero... e ai suoceri si dice sempre "papà"!

GIR:    Ma mi i son Giromin... e nen Pio...

CAR:   I lo sai... ma Pio vuol dire "credente, timoroso", come deve essere ogni bravo genero per il proprio suocero! Ch’a preuva a ripete con mi: "Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio"... (GIROMIN, A SOGGETTO, AIUTATO DA CARLO, RIPETE LA FRASE ALCUNE VOLTE, IMPARANDOLA A MEMORIA) A veul ch’ij la scriva?

GIR:    No, no, im lo ricòrdo... i son pà fòl! Ma disandje: "Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio", am dà peuj la tòta an ësposa?

CAR:   Come, nò? Ai la campa bele subit a còl!

GIR:    Dabon? Ma mi ij lo diso tuti ij dì!

CAR:   Brav. Ma ‘m racomando, neh... ch’a cerca ‘d nen sbalié, sednò...

GIR:    Euh, diav! Ch'a staga tranquil, avocat... e grassie, grassie tante! Ij fas peuj un bel regal... a sà, i l'hai un belissim Ectobius lapponicus...

CAR:   E còsa a sarìa?

GIR:    Na specie 'd bòja panatera!

CAR:   No, no... ch’a lassa pura perde... come s’i l’avèissa acetà!... Ades i deuvo pròpi ‘ndé... Ma ch’as ricorda: ch’a fasa e ch’a disa mach lòn ch’i l’hai mostraje! Arrivederci! (GLI DA LA MANO)

GIR:    Pompoma torna? (CARLO LASCIA PERDERE I CONVENEVOLI ED ESCE; GIROMIN, RIMASTO SOLO, RIPETE LA FRASE)

ROS:   (ENTRANDO) Oh, a l’è ancora sì?

GIR:    Quatr paròle: (CONTANDO LE PAROLE CON LE DITA) Gasten tulpen, Heliotropium peruvianum! (LE DÀ UN BACIO)

ROS:   Ma... Giromin... còs it fase?

GIR:    A fan tuti parej, ades ch'a j'è la luci!

ROS:   Che c'entra la luce?...

GIR:    Ma sì... a basta guardé ‘l cine da ‘nsima an rioplan... a l'è per fete capì che mi it veuj bin, no?

ROS:   Oh, Giromin... (LO BACIA)

GIR:    Ma... ëdcò ti it am veule bin?

ROS:   Beh, sì... Per te mi sono messa persino a studiare botanica!

GIR:    Dabon?

ROS:   Sì... scota: "Jasminum grandiflorum sen catalonium"!

GIR:    (APPLAUDE GOFFAMENTE) Brava!

ROS:   Giromin...

GIR:    Eh?

ROS:   Hai tempo?

GIR:    Sì sì...

ROS:   Giromin

GIR:    Eh?

ROS:   Hai voglia?

GIR:    Sì sì...

ROS:   Giromin

GIR:    Eh?

ROS:   Se ti fa piacere... mi accompagni alla Posta?

GIR:    Sì sì...

ROS:   Andoma!

GIR:    In capo al mondo! (ESCONO)

SCENA V

(Temistocle e Candido)

TEM:   (ENTRANDO CON CANDIDO) Ven avanti, gasépio! Se at ciapo coi 'd Coni, at fan sindich e at gavo mai pì!

CAN:   Ma scusa, mi come i fasìa a savej...

TEM:   Ma 'ndoma, là!... Mi it consegno 'd document così dlicà... e ti, bonòm, it vade a déje a col delinquent ëd n'avocat!

CAN:   Ma mi i podìa mai pì an-maginéme...

TEM:   Figurte ch'a j'è tut ël pais sotzora... a j’è j'usej "paduli" ch'a vòlo bas... con mia fomna a la testa, a la ricerca dla "paternità"!... Ma it lo capisse?

CAN:   Ma come i podìa pensé che...

TEM:   Sarò disonorato e scarpisato per il resto della mia misera esistenza... e tut per causa del mio amico più caro!

CAN:   Ebin... no! Il tuo amico più caro saprà dimostrarti la sua amicissia e la sua divossione... e ti proverà che a l'ocorensa a sa esse a la pari con gli eroi antichi... come Eurialo e Niso... Enea ed Anchise...

TEM:   Gianni e Pinotto...

CAN:   Essi saranno l'esempio... ed io, come loro, sosterrò per te... la prova del fuoco!

TEM:   Ma cò 't dise, gamel da corsa! Guardme: t'im conòsse ancora?

CAN:   I sai bin lòn ch’it pense... No, non mi ha dato di volta il cervello, chërdte pura!... Ansi... sento che il mio gesto mi nobiliterà ai tuoi occhi!... E costa a sarà... la mia espiazione!... Adieu!... (ABBRACCIA TEMISTOCLE)

TEM:   It vade a masséte?

CAN:   No!... Non già la morte corporale... ma la morte morale e civile, ecco cosa a më speta... ecco l'offerta che faccio sull'altare della nostra antica amicizia!... At serv na vitima per salvéte?... A va bin: cola vitima i son mi!... Mors mea, vita tua... (ESCE)

TEM:   Mi chiel-lì i l'hai vinciùlo a la loteria ‘d jë stassi!...

Scena VI

(Centin e Temistocle)

CEN:   (SI AFFACCIA DAL FONDO E, NON VISTO, CHIAMA TEMISTOCLE) Pssst... pssst... pssst... pssst... (CONTROSCENA A SOGGETTO FINCHÉ TEMISTOCLE LO VEDE)

TEM:   Ma piantla lì, che am ven veuja 'd pissè!... Còsa ch'a j'è?

CEN:   (CON FARE SOSPETTOSO) It ses sol?

TEM:   (SCIMMIOTTANDO) Solo e senza alcun sospetto!

CEN:   (AVANZA, GUARDA ATTORNO, POI CON ESPRESSIONE GRAVE PRENDE TEMISTOCLE PER UN BRACCIO E LO PORTA AVANTI) Temi, giurme ch'it ses sol... e che oltre a ti, ant costa ca, "non vaga anima viva"...

TEM:   (CANTANDO) "...E un passo sfiorava la rena..."

CEN:   (CONTINUANDO A GUARDARE INTORNO E CERCANDO DA UNA PARTE ALL'ALTRA DELLA STANZA) Temi, schersa nen, perchè lòn ch'i l'hai da dite at farà drissè ij cavej!... It ses pròpi sol?... Fà 'l piasì, giura!...

TEM:   Centin, ferm-te... I të smije na rata volòira!... It lo giuro, a va bin?... Quand ch'it diso ch'a j'è gnun... Le fije i l'hai vist-je nt'ël giardin e mia fomna a l'è a l'Associassion per la ricerca dla paternità!...

CEN:   La paternità!... Ecco, lupus in tavola!

TEM:   N'autr mat!

CEN:   Autr che mat, Temi... Guarda che lòn ch'i ven-o a contete a riguarda propi 'l trafich ëd la paternità...

TEM:   (SPAVENTATO) Perchè? It na sas quaicòsa?

CEN:   Quaicòsa?... I na sai pì 'd lòn che tuti a chërdo!

TEM:   (SCORAGGIATO) Dabon?

CEN:   Mi i sai chi ch'a l'è 'l pare!

TEM:   It lo sas?

CEN:   I sai chi ch'a l'è 'l pare, sì!...

TEM:   Parla pian... (ORA È LUI CHE SI GUARDA INTORNO)

CEN:   (QUASI PIANGENDO) Quel padre snaturato, senza cuore, da tutti ricercato e da nessuno trovato, it sas chi ch'a l'è?

(INSIEME)

 
TEM:   I son mi...

CEN:   I son mi...

TEM:   (RIPRENDENDOSI) Ti? Ma va...

CEN:   E perchè?... It chërde ch'i sia gnanca bon a fè 'n cit?

TEM:   Sì... formato cartolina!... Ma it ses sicur?

CEN:   I son tant sicur che pì sicur che mi a j'è gnun sicur!

TEM:   Sicur a l'è mòrt!

CEN:   Ma ades it conto come a l'è andàita!... Pì o meno trant’ani fa, i j'era pì giovo che ades...

TEM:   Guarda che ròba dì... i l'avrìa mai pì dilo...

CEN:   Pì ò meno trant’ani fa, i vorìa dì, i j'era 'n bel fieul...

TEM:   Beh, no... ofend-te nen Centin... bel it ses mai stait...

CEN:   I j'era tut rissolin...

TEM:   A l'avìa ciapàte na lòsna...

CEN:   I j'era col che... nen per deme 'd sagna, neh... si suol dire... un bel tipo!

TEM:   Oh, già... A l'han stampate an sle figurin-e Mira Lanza!...

CEN:   Ël sangh am buìja ‘nt le ven-e... pròpi parej... (È COME IN TRANCE) As da la combinassion che nt ël temp ëd Carlevè ai ven a cantè a l'Eliseo... na “stella”... na cantante balerin-a... A së s-ciamava Concetta Mangialardo, ma tuti a la ciamavo...

TEM:   Frou-Frou...

CEN:   Brav, Temi... Frou-Frou... A l'avìa doi euj... parej...

TEM:   Guarda che coi-lì a son j'euj d'un babi...

CEN:   A l'avìa doe gambe... parej... doi...

TEM:   Doi nas...

CEN:   Nò... ëd nas an n'avìa mach un... ma che nas, Temi... che nas... E peuj a l'avìa na boca che quandi ch'a la durbìa per cantè a restavo tuti ambajà... specialment quandi ch'a cantava cola canson ch'as costumava 'ntlora...

TEM:   (CANTA) "Stretti, stretti, nell’estasi d’amor..."

CEN:   Sì, sì... pròpi cola... Canta, Temi... canta...

TEM:   No, dai... canta ti...

CEN:   Ma 'l bel a l'era quand che a la fin a s’aussava 'n pochetin ël costum e a fasìa vëdde...

TEM:   Le bërtele...

CEN:   Peuj a fasìa 'n cit balet, parej... (ACCENNA A PASSI DI DANZA) Canta, Temi, canta...

TEM:   (CANTA) " Stretti, stretti, nell’estasi d’amor..."

CEN:   E peuj a finìa con na bela mòssa... parej... (FANNO LA MOSSA TUTTI E DUE INSIEME, CANTANDO) “La spagnola sa amar così... bocca a bocca la notte e il dì...” (POI RIPRENDE L’ACCORATA NARRAZIONE) Ansoma: ai riva la sèira dël 22 ëd fërvè dël 1908, a neuv ore!... Grande serata di gala, Temi, a l'era la sua serata d'onore!... Che serata!... I l'avìa mandaje 'n bel bochet ëd reuse rosse... ma 'n mes a le fior i l'avìa butaje... "un dono duraturo"... un bel brassalèt con tuti ij pòrta boneur tacà: ël 13, ël cornet...

TEM:   Ël crinet, ël gobet, ël bagat...

CEN:   E 'nfilà ‘nt ël brassalet... un biet con ste paròle: "Un ammiratore sconosciuto alla adorata Frou-Frou"!... Eh, eh... Che frase, neh...

TEM:   Euh!...

CEN:   Pen-a ch'a l'ha conossume...

TEM:   E già... E come ch'a l'ha fait a conòss-te se it j'ere... "un ammiratore sconosciuto"?

CEN:   Beh... perchè 'l bochet ëd le reuse i l'hai portailo mi!... Pen-a ch'a l'ha vist-me... a l'è restà flapà!... A l'ha subit capì ch'i j'era... "il suo uomo"!... Figurte che ‘nt l'intimità am ciamava...

TEM:   Kiki...

CEN:   Già... Peuj a l'ha 'nvitame a l'hotel a pijé 'l cafè... e a l'ha vorsù ch'i la giuteissa...

TEM:   A dëscrocetesse la vesta...

CEN:   Peuj i soma setasse an sla dormeuse...

TEM:   Ma i l'eve nen durmì...

CEN:   Òssì... va a deurme ant coj moment... Chila am guardava... mi i guardava chila... parej... ant j'euj... I smijavo doi canarin...

TEM:   Bei canarin dla grupia, va!...

CEN:   (SI RATTRISTA) Dòpo quaiche dì, ij sò impegn ambelessì a son finì... e a l'ha dovù parte... It diso nen l'efet ëd col distach... Figurte ch’i l'hai gnanca avù 'l coragi ‘d compagnela a la stassion...

TEM:   It l'has fait bin!...

CEN:   I l'hai sufrine, ‘t sasto?... I mangiava pì nen... I durmìa pì nen... I j’era calà 'd disdeut chilo!

TEM:   Sagrinte nen ch’it l’has peuj recuperà...

CEN:   La mia ment a viagiava mach pì per le sità d'Italia 'ndova ch'i savìa ch'a j'era la mia Frou-Frou... Peuj, pòch per vòlta, la ferita si è rimarginata... e dòpo quaiche temp mi ij pensava gnanca pì... quando... inaspettatamente...

TEM:   Ti giunge una lettera con un ritràt d'un cit... e darè dla fòto, na dedica...

CEN:   "Da tuo figlio, padre mio,"...

TEM:   ..."giunga il saluto del tuo Pio"...

CEN:   (STUPITO) Ma... come ch'it fase a savej-lo?

TEM:   Come ch'i faso a savej-lo? Perchè 'l pare 'd col cit i son mi!

CEN:   Ti? E còsa ch'it j'intre ti?

TEM:   I j'intro, i j'intro... Anche mi i l'hai conossù Frou-Frou... anche mi i l'hai dëscrocettaje la vesta... anche mi i l'hai nen durmì 'n sla dormeuse... anche mi i l'hai ricevù na fòto con scrit: "Da tuo figlio, padre mio,"...

CEN:   ..."giunga il saluto del tuo Pio"! (ESTRAE DI TASCA UNA FOTOGRAFIA) Na fòto come costa?

TEM:   Bòja fauss!... Bela costa!

CEN:   (RIPRENDE LA FOTO) Ah, no!... Costa a l'è "Leda e il cigno"... (NE TIRA FUORI UN'ALTRA) Ecco, a l'è costa!

TEM:   Precisa a la mia!... (GUARDA ATTENTAMENTE) Però... a venta ch'it disa ch'a smija pì a ti che a mi, neh... Tè, guarda ij particolar ëd tre quart...

CEN:   (OSSERVA LA FOTOGRAFIA) Beh... I podoma nen giudichè... ambelessì a l'avìa sì e no tre meis...

TEM:   Cò a j'intra?... Tè... Tuti stì cavej rissolin... Bel paciocon come ti... As ved subit a prima vista ch'a l'è tò fieul!

CEN:   (QUASI PIANGENDO) A l'è vera!... Però i l'hai gnun regret!... Da trant'ani a sta part, tuti ij meis, ij mando soa brava pension...

TEM:   Prima 300 lire...

CEN:   Peuj 400...

TEM:   E ades 500 lire al meis...

CEN:   Ma... ëdcò ti?

TEM:   Ëdcò mi, per fòrsa!... Per paura che 'n dì o l'autr am capitèissa la masnà 'n sle croste!

CEN:   Come mi! Per paura 'd riceve 'l "pacco postale"... "campione senza valore"... i lo deurbo... e ij treuvo 'ndrinta 'n cit!... Ma ades chissà 'ndoa ch'a sarà sta pòvra masnà!... (SINCERAMENTE PREOCCUPATO) Che strà a l'avrà pijà? A sarà diventà 'n grand artista come soa mare?

TEM:   Impossibil!... It veuli ch'a canta 'dcò chiel "La spagnola"?...

CEN:   A peul esse diventà 'n grand òmo... per esempi n'avocat!

TEM:   (ATTERRITO ALL'IDEA) No, n'avocat no!... E peuj... s'a l'è tò fieul, a farà 'l cartonè!... Magara a l'è 'n pòver diao che... abandonà da la mare o mal consiglià da coj ch'a l'han anlevalo... a sarà diventà 'n delinquent!

CEN:   Un delinquent?... Oh, che oror!... Pòr ël mè cit!

TEM:   A më smija 'd vëd-lo... là... an tribunal... "sul banco degli amputati"... A më smija già 'd sente la vos dël "pubblico magistero" ch'a braja contra col pare ch'a l'ha abandonà cola pòvra creatura... "Sì, o signori congiurati, l'accusa si è sforsata di riconossere che il vero colpevole non è già colui che piora adesso sul banco degli amputati, no!... Ma colui il quale che con il ghigno sopra le labbra spargeva nell'orgia la semente del delitto!... E questo miserabile, questo ludrione, questo crinasso, altri non è che Centino Viretti!"...

CEN:   Basta, basta!... Disme pì gnente!... (SI FERMA A RAGIONARE) Ma... un moment... ël giudice a lo sa pa che 'nsima a la dormeuse it ses ëstaje 'dcò ti... altrimenti a dirìa: "Centino Viretti e Temistocle Pautasso"!

TEM:   (ALLARMATO) Parla pian, bòja fauss... che s'ai riva mia fomna...

CEN:   Òmmi, già... Angela!... Lassa ch'im na vada... Mia sorela am conòs tròp bin e a vëdrìa subit ch'i son ëstravirà!... Còsa ch'i l'hai mai fait a 'ndè a sente: "La spagnola"?... Temistocle, i soma cusin ëd cheussa!... Nelle nostre vene scorre sangue paterno!... Temi, lassa ch'i t'ambrassa!... (SI ABBRACCIANO, NONOSTANTE LE RESISTENZE A SOGGETTO DI TEMISTOCLE) Pensa ch'i l'oma 'n fieul an doi!

TEM:   Sì... mes a prun...

CEN:   (SINCERAMENTE PENTITO) Ah, cos i l'hai mai fait la sèira dël 22 ëd fërvè dël neuvset e eut!... A sarìa stait mej ch'i fùissa 'ndait a deurmi... o a guardè le cartolin-e! (ESCE COMICAMENTE AFFRANTO)

TEM:   (TEATRALE) Addio, compagno di sventura!... (CANTICCHIA) “Di Spagna sono la bella... Regina son dell’amor...”


SCENA VII

(Giromin e Temistocle)

GIR:    (ENTRA, ALLARGA LE BRACCIA, PRENDE UN PROFONDO RESPIRO E) Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio!

TEM:   (CADE SULLA POLTRONA) Eh?... Cò a j'è?... Come?...

GIR:    Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio!

TEM:   (GLI CORRE INCONTRO ALLARMATO) Ciuto, ciuto! Per carità!... Ma chiel chi ch'a l'è?

GIR:    (SI GUARDA ALLE SPALLE) Chiel chi?...

TEM:   Chiel ti!...

GIR:    Ch'a lassa ch'i lo ciama papà!

TEM:   Stà ciuto, bòja fàuss!... parla pian...

GIR:    (RIPARTE ALLA CARICA) Da tuo figlio, padre mio...

TEM:   Ma a l'han montate come 'n dësvijarin? Come a l'è ch'it ses sì?

GIR:    A l'è mama ch'a l'ha dimlo!... Ma perchè ch'am guarda parej? Ij son fòrse antipatich?

TEM:   Ma no, ma no... a l'è l'emossion... I cercava 'd vëdde s'i të smijave a... Va bin che ij fieuj a matriso... E toa mama a fa sempre... (FA LA MOSSA) Uiiih!...

GIR:    (DOPO UN ATTIMO DI SGOMENTO) Cò a fa mia mama?

TEM:   Già, ma... Ti it peule nen capì!... I vorìa dì... se le gambe a son sempre elastiche...

GIR:    (C.S.) Bastansa, grassie... (CAMBIA DISCORSO) Mia mama a l'ha dime che i fèissa tanti salùt a soa fomna!

TEM:   A mia fomna?... Ma it ses mat? (GUARDA INTORNO)

GIR:    Eh? No no... Mia mama a veul ch'i më sposa e alora a l'ha mandame ‘mbelessì da chiel!

TEM:   Da mi? E mi còsa ch'i j'intro?

GIR:    O già... Mi i son ëvnù da chiel perchè come pare am dèissa 'l consens per le nòsse!

TEM:   (SARCASTICO) Toa mamina a l'ha avù 'n pensè gentil a mandete da mi!

GIR:    A l'ha pà gnente 'n contrari, chiel?

TEM:   Mi? Mi nòmmi! Gnente!

GIR:    (SODDISFATTO) Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio!

TEM:   Ma mòlla! Crìa nen!... Sù, là... Contme quaicòsa!...

GIR:    (NON COMPRENDE) Na camola, doe camole, tre camole...

TEM:   Ma no... Contme quaicòs ëd vojàutri!... Finansiariament come i steve?

GIR:    Mah... ringrassiand ël Cel... con la pension... i l'oma sempre tirà avanti sensa tochè 'l capital...

TEM:   Am fà pròpi piasì che la pension a l'abia servù a quaicòsa!... Ma fate vëdde... (PERPLESSO) Già... E disme: it l'has pa 'd vòlte na macia 'n sla gamba snistra?

GIR:    (PENSA UN ATTIMO, POI) A veul ch'im gava le braje?

TEM:   Ma no... I ciamava parej... Ven 'n pòch an sà... Pòver fieul!... I podrìa fin-a vorèite bin!... An fond i l'hai sempre sugnà d'avej un fieul mas-cc... un fieul fòrt... anteligent... ch'a continuèissa la mia tradission: "Temistocle Pautasso, Tome, Tomini, Borgonzole e Seirasso... e Figlio"!... Ma 'l destin a l'è stait crudel con mi... (LO OSSERVA) Ma a l'è stait ancora pì crudel con ti!... Certo che... n'afè fait an pressa... ansima a na dormeuse... A peul nen ven-e granchè...

GIR:    Da tuo figlio, padre mio...

TEM:   (LO BLOCCA) Ma piantla! Parla sotvos!... E dime 'n pòch... toa mare a l'ha fate studiè?

GIR:    E tant! N'autr ani i sarai professor dë "zoologia"!

TEM:   Bela ròba!... A më smija che con la pension ch'a l'ha sempre avù, la tua mamina a l'avrìa podù dete na posission pì bela...

GIR:    Ma mia mama a l'ha destinà tuti ij sòld ëd la pension per ij mè studi... E a feme studié mi, ëd sòld ai na va tanti!... E peuj mia mama la pension a l'è anche meritas-la!

TEM:   Oh, as capis!... A l'è da l'età 'd 16 ani ch'as dà da fè!

GIR:    I lo sai, i lo sai...

TEM:   E come ch'a sta?

GIR:    Chi?

TEM:   Ma come “chi”? Magna Camila?

GIR:    Ma mi i l’hai gnun-e magne Camile...

TEM:   Ma che magna Camila!... I soma ‘ncamin ch’i parloma ‘d toa mama, no? Come ch’a sta, toa mama?

GIR:    Eh, a l'è 'n pòch ëstraca...

TEM:   Beh, a sarìa ora ch'as riposèissa!

GIR:    Eh, già... Ij sòld ëd la pension a servo... Tanto pì che ades se chiel am dà...

TEM:   (EQUIVOCANDO, ESTRAE IL PORTAFOGLI) Ciuto! Basta parej, che le "antifone" ij capisso al vòli!... A më smijava ch'it j'ere nen ëvnù ‘mbelessì per gnente... Tè! Sì a j'è n'anticip an sla dòte!...

GIR:    Ma monsù Pautass, còsa ch'a fa?

TEM:   (METTENDOGLI IL DENARO IM MANO) Ti stà sempre ciuto... Ciàpa e sta ciuto!

GIR:    Da tuo figlio, padre mio...

TEM:   (GLI TAPPA LA BOCCA) Ma it veule piantéla?...

SCENA VIII

(Centin, Temistocle e Giromin)

CEN:   (ENTRA CON FARE CIRCOSPETTO) Temistocle, scusa na paròla... (IN DISPARTE, accennando a Giromin) Chi ch'a l'è?

TEM:   It sas nen chi ch'a l'è?... It veusto ch'it lo disa?... A l'è chiel! Ël tò mes!

CEN:   Ti? Pròpi ti ?... Oh, creatura!... Mai pì i chërdìa 'd conòs-te pròpi 'ncheuj!... Fate vëdde! Lassa ch'it guarda!

TEM:   Centin... i l'hai già guardalo bin mi... A l'è da sbate via!

GIR:    (Spaventato dall'affettuosità di Centin) Ma chi ch'a l'è? Am pias nen chielsì!

TEM:   A l'è... un lontan parent ëd toa mama!

GIR:    (CON UN GOFFO INCHINO) Tant piasì 'd fè sua conossensa!

CEN:   Nò, caro... dame dël ti...

GIR:    (CI PENSA SU UN MOMENTO) Ti.

CEN:   Ma guarda, Temi... ël nas, j'euj, la boca... Temi, guarda le piòte... tut sò pare...

GIR:    A lo dis ëdcò mia mama.

TEM:   Sensa ofèisa... ti però... a toa mama it jë smije per gnente!

GIR:    A la conòs?

TEM:   Superficialment...

CEN:   (Segno di intesa con Temistocle) Sì... mach parej...

TEM:   Centin, lassa perde... l'è vnù sì per d'autr... Sì a l'è ora 'd tosse! (GIROMIN Tossisce) Sta brav...

CEN:   (Vede Giromin con i soldi di Temistocle) Ah, i capisso! (ESTRAE IL PORTAFOGLIO E DÀ DEI SOLDI A GIROMIN) Té, bel cit! Ciapa! It compre peuj le caramele...

GIR:    No, no... Le caramele no. A fan mal ai chichini! (dal giardino si sente la voce di Angela che saluta la Sorbetti)

TEM:   Òhmmi, mia fomna!... Andomje 'ncontra e ti... fila! (STRATTONA E sPINTONA GIROMIN PER CONVINCERLO AD ANDARE VIA, MA QUESTI NON FUGGE E SI COPRE CHIUDENDOSI A RICCIO) Và,và!... Noi duvoma 'ndè via! (ESCE DI CORSA CON CENTIN)

GIR:    (DOPO UN MOMENTO, SI RILASSA) Ma a son tuti mat ambelessì?

SCENA IX

(Roseta, Giromin, Angela, Temistocle, Centin e Candido)

ROS:   (Entra) Ma... Giromin... eri qui?

GIR:    O già!... I l'hai parlà fin-a ades con tò papà! A l'ha dime che a l'ha gnente 'n contrari che noi i së sposo... ansi... a l'ha fin-a dame 'd sòld!

ROS:   Ma chi?

GIR:    Monsù Pautass, tò papà...

ROS:   Ma mè barba a l’è nen mè pare!

GIR:    Ah, beh... I lo chërdo...

ROS:   Volevo dire che il signor Pautasso non è mio padre!

GIR:    A nò?

ROS:   Io sono la nipote del signor Pautasso!... Lui è mio zio...

GIR:    Òhmmi pòvr'òm... E mi i l'hai telegrafaje a mia mama che i j'era 'n-namorame 'd tòta Pautass! E adess?

ROS:   Giromin...

GIR:    Eh?

ROS:   Hai tempo?

GIR:    Sì sì...

ROS:   Giromin

GIR:    Eh?

ROS:   Hai voglia?

GIR:    I ‘ndoma torna a la Pòsta?

ROS:   No, ma ven dëdlà che ades i combinoma... (escono)

ANG:   (entra seguita da Temistocle e Centin) Ëvnì pura avanti, che i deuvo conteve na ròba teribila!... Improvisament, pòche minute fà, an presensa 'd tuta l'Associassion, ant ël silensio general, i l'oma savù chi ch'a l'è ‘l pare!

TEM:   (con ansia) Ah, sì?...

CEN:   E chi ch'a l'è?

ANG:   Cerchè d'andovinè...

TEM:   Mah, i savrìa nen... (ride forzato) I sarai pa mi?

CEN:   Opura mi?

TEM E CEN:         (INSIEME) I saroma pa noi?

ANG:   A l'è stait "un vero colpo di scena"... a l'è presentasse a l'Associassion an-magonà, con j'euj bas e le man ancrosjà... e a l'ha dit: "Col pare snaturà i son mi!" e peuj a l'ha chinà la testa... Un frisson a l'è passà per tuta l'assemblea...

TEM E CEN:         (C.S.) Ma chi?

ANG:   A moment a sarà sì... pentì e dispòst a rimediè fasend ël sò dover ëd pare!

TEM E CEN:         (C.S.) Ma chi?

CAN:   (entrato A TEMPO) Mi!

TEM:   N'autr pare!

CEN:   Putativo! (TEMISTOCLE E CENTIN RIDONO RISOLLEVATI)

CAN:   Come dice il poeta Aviere, “Taccia chi non può sapere”!

GIR:    (D.D.) Grassie, grassie... (ENTRA)

TEM:   Òhmmi, pòvr'òm!

CEN:   Guardlo sì!...

GIR:    Ch'a scusa monsù Pautass, i son sbaliame... a l'era pa chiel ël pare!...

TEM:   (ANCORA TIMOROSO) Ah... no?...

GIR:    No! A l'è n'autr... (vede Candido) A sarà sicurament costì!... (gli SI RIVOLGE con le braccia aperte) Da tuo figlio, padre mio, giunga il saluto del tuo Pio!

TEM E CEN:         (INSIEME) E tre!

FINE SECONDO ATTO


TERZO ATTO

SCENA I

(Centin, Temistocle e Candido)

CEN:   (Seduto al tavolo con Candido e Temistocle) Brav, Candido! It l'has fait "un atto veramente eroico"!

TEM:   Dabon!... It ringrassio per la preuva d'amicissia che it l'has dame!... Ti, Centin... sì ai và 'n brindisi... (PRENDE DA BERE ED OFFRE A CENTIN E CANDIDO)

CAN:   I l’hai vorsùte salvé dal disonor e riparé, almeno ‘n pochetin, a la gofarìa ch’i l’avìa fait ant ij tò confront!... It confesso che, quand i son trovàme davanti a tuta l'assemblea e i l’hai veddù tute cole sgnore con col’aria da inquisission, i son sentume come Giordano Bruno davanti al Savonarola!

TEM:   Ah, sì, col ch'a l'ha 'nventà le cadreghe!... A la toa, Centin! (BRINDA)

CAN:   Mi i l’hai nen veuja ‘d bèive!

CEN:   (DISTRATTAMENTE) Còsa it j'ere 'n camin a dì, professor?

CAN:   A l’han sospendume per tre mèis... e a l’han fin-a pendù ‘n cartel con sù scrita la motivassion... "Tre mesi di sospensione al professor Candido Giletto per... amoralità"... A l’è la fin moral e civil... Tutto è perduto, anche l'onore!...

TEM:   Beh, ades esagera nen!... Anche l'onor... It ses pà na fija!

CAN:   Ma almeno... ël pì a l’è fait!... La burian-a a l’è passà!...

TEM:   No no!... Finì 'n còrno! A venta ch'i lo diso noi, s’a l’è finì!

CEN:   E già!... Ti it duvìe dì che 'l bòcia a j'era pì nen... sì, là... che ‘l cit a l'era mòrt!

CAN:   Ma fème ‘l piasì, tuti doi... An col moment i j’era pì dëdlà che dëdsà... E ades, antant ch’i vnisìa sì, tuta la gent per la strà am guardava ant una manéra... Tòta Sorbetti, peuj... s’i l'avèisse vist-la!...

TEM:   Im la imagino... chila lì a l'è pes che la sal canal!

CEN:   Ma ades sent, Candido... a venta penseje a le conseguense, perchè sì... oltre a la mare... a jè dcò 'l fieul!

CAN:   A sarà pa col deficent ch’a l’è vnùme ‘ncontra ier disend...

CEN:   Da tuo figlio, padre mio...

TEM:   ...giunga il saluto del tuo Pio!

CAN:   (spaventato) E col gabia a sarìa mè fieul?

CEN:   As capis!... E da ades an avanti it dovras penseje ti!... A chiel e a Frou-Frou!

CAN:   E chi ch’a sarìa sta Frou-Frou?

TEM:   Come, chi ch'a sarìa?... Sua mare!

CAN:   Ma vojàutri i seve fòj an pien! Sacrificheme, a va bin, ma che per tuta la vita mi i deuva preoccupéme ‘d mare e fieul, pròpi no!

CEN:   Noi, però... it giuterìo a paghéje la pension... Còsa it na dise, Temistocle?

TEM:   E giàcche!... Noi ti giutiamo!... I pudrìo fé quatr part… a la roman-a… na part a mi... (INDICA CENTIN) na part a ti... (INDICA CANDIDO) e due part a chiel! Ecco!

CAN:   Ma gnanca s’im quate d’òr!... A l’è tò fieul, nò? Tèn-itlo!

TEM:   Un moment, mè fieul... bòce fërme! Ant un prim temp io mi scherdevo che il cit fosse mio... ma peuj... alla luce dei fatti... tra na bala e l'autra, ecetera, ecetera... lo escludo!... Ti còsa it na dise, Centin?

CEN:   Mi i dirìa che... dato che Candido a l'è stait così generos...

TEM:   Alora, i foma dcò noi ij generos... (A CANDIDO) Guarda, it lo lassoma tut a ti, ‘s fieul!

CAN:   Ma alora vojautri doi i seve pròpi diventà mat... (LITIGANO A SOGGETTO)

SCENA II

(Angela, Temistocle, Candido e Centin)

ANG:   (ENTRANDO) Ma ruselo nen, pòr Candido!

TEM:   Ma non lo rusavamo mica... i j’ero sì ch'i discutìo.....

ANG:   Candido a l'ha tuta la mia stima... perchè, con la confession sublime dla sua paternità, a l'è purgasse d'ògni colpa!

TEM:   Mej che la “Magnesia San Pellegrino”!

ANG:   E i vëdreve che ades a farà 'l sò dover!

CAN:   Ël mè... dover?

ANG:   Ma sì... spalancand ij brass e ‘l cheur a cola pòvra creatura ch’a conòss ancora nen sò pare!

CAN:   (INTERDETTO, NON SA PIÙ CHE PESCI PIGLIARE) Impossibil!

ANG:   Come, impossibil?

CAN:   Sì... perchè mè fieul... “il frutto della colpa”... a j’è pì nen!

ANG:   A l'è mòrt?

CAN:   Come no! As capis! Prima ch’ai nassèissa soa mare!

ANG:   Ma còsa ch'a dis?

TEM:   Cerca 'd capilo... a l'è 'n pòch frastornà... a vorìa dì che... ehm... a l'è mòrt prima 'd sua mare... Ah, che dësgrassia!

ANG:   E la mare, ades... andova ch'a l'è?

TEM:   La mare... la mare...

CAN:   La mare... a l’è partìa per l’Abissinia!

TEM:   Già... la mare a l'è 'nt l'Abissinia!

ANG:   E còsa ch'a fà?

CEN:   Mah, a sarà... a sarà...

TEM:   Ades it bute 'dcò tì, ma cò 't na 'nfà... A sarà 'ndaita a mostreje a balè ai mòro!

ANG:   Ma... e col fieul ch'a l'è vnùje 'ncontra ciamandlo papà?

CAN:   Mai vistlo né conossùlo!

ANG:   Ma alora chi ch'a l'è?

TEM:   Chiellà?... Ma chiellà a l'è fòl!... A l'ha na fissassion!... Sicome a l'ha mach la mare, a l'è sempre a la ricerca d'un pare... e tuti coi ch’a ved ai ciama papà... A l'ha fait parej ëdcò con mi...

CEN:   Ëdcò con mi...

CAN:   ...e con mi...

ANG:   Ma i capisso nen come mai as trovava a cà nòstra...

TEM:   Per caso, per caso... (GLI VIENE UN’IDEA PER LEVARSI LA MOGLIE DI TORNO) Sicome ai pias tant la borgonzòla...

ANG:   (SI SENTE MALE) Temistocle!...

TEM:   Ma sì... a passava per la strà, quandi ch'a l'ha vist ël nòstr cartel "Formaggi all'ingrosso"... alora, seguend l'odor...

CEN:   Come ij can da trifole...

TEM:   A l'è vnù 'dzora e pen-a durbì l'uss a l'ha trovà sì Candido con cola facia da bonòm....

CAN:   Come a sarìa a dì, facia da bonòm?

TEM:   Ma sì, da terlùch... da stupid, là...

CAN: Ahhh...


SCENA III

(Sorbetti, Angela, Centin, Candido e Temistocle)

SOR:   (ENTRA, truccata e disinibita) Buongiorno a tutti... (vedeNDO Candido) Professor Giletto!...

ANG:   Oh, ven avanti, Adalgisa... T'am veule mi?

SOR:   No, no... cioè... sono venuta... perchè mi hanno mandato a vedere se il professor Giletto si era ripreso...

ANG:   Ma sì...

SOR:   Avevano tutti il timore... che si abbandonasse... a qualche gesto inconsulto!

CEN:   Gesto... inconsulto?

SOR:   Sì, certo... qualche gesto inconsulto...

ANG:   Come a sarìa a dì?

SOR:   Temevamo tutti che potesse tentare di porre fine alla sua povera esistenza!

CAN:   Ma come, povera?

ANG:   Ma no... Candido a l'è n'òm con la testa an sël còl!

SOR:   (CON INTENZIONE) Mah... A me non sembra mica poi troppo... E poi sono anche venuta per... accompagnarlo a casa!

CAN:   Accompagnarmi a casa? E perchè?

SOR:   Beh... Perchè non la importunino... sa... vedendolo insieme a me... Candido, lei si deve curare!

CAN:   Curéme?

SOR:   Certo!... Il suo sistema nervoso, a lungo andare potrebbe non reggere lo stress... Ma ci penso io... (prende Candido sotto braccio) Veramente... non dovrei andare in giro sola col professore... perchè con lei... non mi sento tanto sicura, sa?

CEN:   Ma 'd còsa ch'a l'ha paura!... N'òm così tranquil...

SOR:   Eh... le acque stagnanti hanno sempre un fondo turbolento... (ALLUSIVA) e chi sa cosa c’è qui sotto, eh?...

CAN:   (TENTA DI SFUGGIRE, MA LEI NON MOLLA) Io non ho niente da nascondere, tòta Adalgisa! Né sotto... né sopra!

SOR:   Venga, Candido... venga con me... e mi chiami... Maddalena! (esce con Candido)

TEM:   Certo che Candido a confessè ij sò pecà a l'ha tacaje!

CEN:   Basta, là... chissà còsa ch'ai fà tòta Sorbetti a Candido, ades che as fà ciamé “Maddalena”!

ANG:   Ij contròlo mi! (ESCE)

CEN:   It veusto chërde? Candido a finis ëd feme pen-a!

TEM:   Ah, sì? E alora, s'at fà pen-a... disje a tuti che 'l pare dël cit it ses ti!

CEN:   Beh, am fa ‘ncora nen pen-a fin-a a cola mira! (ESCE)

SCENA IV

(Temistocle e Rita)

           (ENTRA RITA, ASCIUGANDOSI LE LACRIME)

TEM:   (È MOLTO imbarazzato, MA LE VUOLE PARLARE) Rita, sent un pòch... Mentre ch'i j'era sì ch'i pensava, tra na bala e n'autra, ecetera, ecetera... i son ciamame: "Chissà se mia Rita a l'è contenta?"... Già, perchè ogni tant ëdcò mi i penso... tra na bala e n'autra, ecetera, ecetera... Rispond un pòch ti, ades?

RIT:     Potrei esserlo!

TEM:   Ma it lo ses nen...

RIT:     No!

TEM:   Ma alora perchè t'ij conte nen tut a tò papà?... Ma it lo capisse nen che se mi i tiro 'l caret tut ël dì a l'è mach per ti? Dai, sù... disme tut!

RIT:     Ma se i l’hai già ditlo...

TEM:   It l'has già dimlo?... Ah, già... e alora?

RIT:     E alora còsa?

TEM:   It jë veule pròpi bin a còso... a còso lì... come ch'as ciama già chiellì... l'avocat?

RIT:     Carlo.

TEM:   Ecco, sì... Carlo... S’it jë veule bin... it l'has mach da dilo!

RIT:     Sul serio?

TEM:   Ma ‘s capiss!

RIT:     (LO ABBRACCIA) Oh, papà... Ti voglio tanto bene!

TEM:   A më smija che per ël moment t'ij veuje pì bin a d'autri!

RIT:     Ma ne voglio tanto anche a te!... Ma... e la mamma?

TEM:   Pensje nen! Ij faraj cambiè idea mi... a sarà la prima volta!... Ma i veuj pì nen vëdte a ‘ndé ‘n gir a bagnéme tuta la mobilia! (via dopo scena a soggetto)


SCENA V

(Rita, Roseta e Giromin)

RIT:     (FELICE) Se potessi almeno avvisare Carlo! (ROSETA entra piangendo comicamente) Ah, Rosetta, come sono felice!

ROS:   E io invece sono tanto triste!

RIT:     Triste?... E perchè?...

ROS:   Perchè mi sono innamorata!

RIT:     Innamorata? E di chi?

ROS:   Di Giromino Spingarda, il tuo promesso!

RIT:     E tu piangi per questo?

ROS:   Certo!... Lo hanno preso di brutto e lo hanno fatto cadere giù dalle scale!

RIT:     Possibile?

ROS:   Proprio così! Gli zii... Tuo papà e zio Centin... Li ho visti io... A l’han portalo fòra ‘d pèis... poi lo hanno lasciato di colpo e lui... Badabruuun!... A l’è ‘ndàit giù per le scale come ‘n babàcio!

RIT:     Ma alora a sarà fasse mal!

ROS:   Male nò... ma è la figura!... E pensare che è un così bravo ragazzo... timid, doss, tut sentiment...

RIT:     Stà tranquilla, vedrai che tutto si aggiusterà!... E adesso finiscila di piangere, se no fai piangere anche me...

GIR:    (entra sulle ultime parole) E se am lo permëtto... i pioro 'dcò mi!

RIT:     Oh, bravo, pròpi chiel!... Rosetta mi ha appena raccontato!... Ma cosa le hanno fatto?

GIR:    Oh, pà gnente... a vorìo mach masséme... (A ROSETA) Però i l'hai parlà con tò papà!

ROS:   Mio papà?... Ma mè papà a l’è n’America!

GIR:    N’America?... Basta, mi i na capisso pì gnente!... A j'era sì në sgnor... mi i l'hai pijalo per tò papà... Tuti a l'han rijùme 'n sla facia... peuj monsù Pautass e n'autr a l'han compagname lì tacà a le scale... e 'nt la confusion i son robatà giù!

ROS:   Si è fatto male?

GIR:    Un pòch...

ROS:   E dove?

GIR:    (IMBARAZZATO, MASSAGGIANDOSI UNA NATICA) I peus nen dilo!

RIT:     Ma si accomodi, si accomodi...

GIR:    (si siede sullo spigolo della sedia) Ah, Roseta!

ROS:   Ah, Giromin!

GIR:    Is vedroma mai pì 'n cost emisfero!... E pensè che i l'avrìo visità 'nsema tuti j'òrt botanich e ij servissi postaj!...

SCENA VI

(Angela, Giromin e Temistocle)

ANG:   (ENTRA E vede GirOMIN) Ël mat?... Ma a l'è torna sì, chiel? Rita! Roseta! Andè dëdlà!... (RitA e RosETA escono)

GIR:    (IMPAURITO) Ij soma torna?...

ANG:   Ma chiel chi ch'a l'è?

GIR:    Giromin Spingarda! (SI PROTEGGE LA TESTA COME ASPETTANDOSI UNA SBERLA)

ANG:   Cosa? Chi ch'a l'è?...

GIR:    Giromin Spingarda... (SEMPRE COPRENDOSI) A l'è grave?...

ANG:   Giromin Spingarda?... Ël fieul dla mia cara amisa Eulalia?

GIR:    Eulalia Spingarda... (ABBASSA LA GUARDIA)

ANG:   Ma prego, ch'a s'acòmoda!

GIR:    No, grassie...

ANG:   Ma per carità, ch'as seta!... (lo fa sedere a forza; scena a soggetto di GirOMIN, CHE HA IL SEDERE AMMACCATO)

GIR:    Ahia!

ANG: Ma còsa ch'a l'ha?... As sent nen bin?

GIR:    (fregandosi il fondoschiena) Pa gnente!... I l'hai mach un pòch mal... ai dent.

ANG:   Ma quandi ch'a l'è rivà?... (veramente contenta)

GIR:    Da doi dì!

ANG:   Ma a duvìa vnì subit ambelessì!

GIR:    Ma mi i son ëvnuit... mach che...

TEM:   (Entra canticchiando) E anche questo è fatto! (vede GirOMIN e fa l'atto di uscire)

ANG:   Temi! Guarda!

TEM:   (fermandosi) Patatrach!

ANG:   Ma perchè it l'has nen dime ch'a l'era rivà?

TEM:   (sbalordito) Perchè? It lo conòsse?

ANG:   Naturalment!... I lo spetava da 'n moment a l'autr!

TEM:   Ma guarda...

ANG:   Ma ‘s capiss... i son tant an relassion con sua mama!

TEM:   Ëdcò ti?... Schersoma nen, neh...

ANG:   Ma Temi, cò 't dise?... A sarà nòstr òspite e as fermerà a mangé e deurme 'mbelessì fin tant ch'ai riva nen soa mama!

TEM:   Anche soa mare?

ANG:   I vado subit a prepareje la stansia...

TEM:   I ven-o 'dcò mi!

ANG:   Ma no, Temi!... Ten-je companìa a nòstr òspite... Oh, ma brav, chiel!... Se a savèissa come ch’i son contenta... a l'ha fame pròpi 'n regal! (ESCE)

TEM:   (minaccioso a Giromin) E ades, fila via! (LO AGGREDISCE)

GIR:    Ij soma torna?... (SFUGGE)

ANG:   (RIENTRANDO) Ch'a scusa, Giromin: i l'hai nen ciamaje se a vurìa fè 'l bagn... (TEMISTOCLE OSTENTA TRANQUILLITÀ)

GIR:    Sì, grassie... ël bagneto i lo faso pròpi volenté!

ANG:   Ma prego, caro... (lo accarezza) Da sì 'n pòch as mangia... ades i vado a preparé la vasca, neh!... (esce dal fondo da dove rientrerà poi con Eulalia)

TEM:   Ades ël bagn it lo faso fè mi! Ant la dòira ch'a j'è sì fòra! (GIROMIN fa per SCAPPARE dove è andata Angela, MA TEMISTOCLE LO FERMA) Eh, no! Da sì it passe nen... (i due armeggiano, poi Giromin riesce a fuggire dalla parte del giardino, rincorso da Temistocle)

GIR:    Mama!... (ESCONO)

SCENA VII

(Eulalia, Angela, Temistocle e Centin)

EUL:   (ENTRA CON ANGELA) ...Ma dabon?

ANG:   Ma sì, it diso... Mach ades a j'era sì tò fieul con mè marì... Come a deuv esse brav! Al l'ha scrit an facia!

EUL:   Pensa: a l'ha mandame 'n telegrama per dime ch'a l'era 'n-namorasse 'd colp ëd tua fija... e a quanto sembra... anche chila ai veul bin a chiel!

ANG:   Ma a l'è na notissia meravigliosa!... I lo savìa ancora nen!

EUL:   Ma it dise ‘n sël serio?

ANG:   It lo assicuro!... A l'è na novità per mi e i son pròpi tant contenta!

EUL:   E at pias mè fieul?

ANG:   Tant, tant e tant... E, se at dispias nen, stassèira i anonsieroma 'l fidansament! I l'hai ij me bon motiv per vorèilo fé pì che ‘n pressa!... I spero ch'it saras contenta...

EUL:   It peule figurete!... E i sarai bin contenta 'd rinovè la conossensa 'd tò marì, che i l'hai avù 'l piasì 'd conosse trant'ani fà, quand ch'i seve vnùit a Frassinè per le nosse 'd mè cugnà!

ANG:   Ma già ch'a l'è vera!...

EUL:   I l'avìo balà 'nsema tut ël dòpmesdì, it ricòrde?

TEM:   (RIENTRANDO DAL GIARDINO) Chiellà a vnirà mai pì!

ANG:   Temi, guarda 'n pòch chi ch'a j'è sì?

TEM:   (GUARDA EULALIA) Mah, i savrìa nen...

ANG:   Ma guardla bin!...

TEM:   Eh, i la guardo!

EUL:   E pura i soma conossusse bin...

ANG:   Cerca 'd ricordete!

TEM:   Ij ciamo scusa, madamin... ma... a më smija nen...

ANG:   Ma it ricorde pì nen come ch'a balava?

EUL:   Trant'ani fà... (FA LA MOSSA) Juhuu!

TEM:   No!... A l'è nen possibil!

EUL:   Ma sì, mè car! I son pròpi mi! E i lo ringrassio d'avej ricevù mè fieul a ca sua!

TEM:   (INEBETITO) Fieul?... Che fieul?

ANG:   Ma it na ricòrde pì nen? Se a l'era sì 'n momentin fà!

TEM:   (BALBETTANDO) E chila a sarìa?

EUL:   Soa mama!

TEM:   (AFFRANTO) Frou-Frou!...

ANG:   Beh, ades, cara, i vado a dije a le fije che a gionto 'n piat... Temi a sarà bin content ëd ten-te companìa!

TEM:   Euh!... (ANGELA ESCE)

EUL:   An mancheran nen ij motiv per discore! I l'oma mach da ricordè 'l passà!... Pà vera, Temistocle?

TEM:   Ma ch'a dija, madama! An n'avìa pì gnun-e da combineme? Ma a lo sa che mi i son marià e che cola ch'a l'è surtìa adess a l'è mia fomna?

EUL:   E con lòn?

TEM:   E con lòn?... Se chila a l'è vnùita 'mbelessì, a l'è per në scòpo!

EUL:   Ma certo!... As trata dl'avnì 'd mè fieul... ansi, d'ij nòstri fieuj!

TEM:   (SARCASTICO) Ma che fieuj e fieuj! Fieuj ëd chi, se ògni moment ai sauta fòra 'n pare neuv? I soma già 'n tre! S’i 'ndoma avanti parej a finis ëd diventè na cooperativa!

EUL:   (SBALORDITA) Ma monsù Temistocle! Chiel a parla 'nt una manera che mi i lo capisso nen!

TEM:   A capis nen, però ij sòld ëd la pension a l'ha sempre ritiraje!

EUL:   Ma già! E con pieno diritto!

TEM:   I sai mi col ch'a l'è 'l sò diritto...

EUL:   Ma... Mi... I sai pì nen còs dime... Am ven fin-a mal... (accenna ad uno svenimento)

TEM:   A taca nen, mia cara... Is conossoma fin-a tròp bin!... Juhuu! (fa la mossa)

EUL:   (entra Centin E LEI LO VEDE) Meno male ch'ai ven ëd gent!

TEM:   Brav, it rive a propòsit... (accenna ad Eulalia) It la vëdde?

CEN:   (non comprende) Beh... sì...

TEM:   It la conòsse?

CEN:   Mi nò!

TEM:   It veusto ch'it la presenta?... A l'è la mare dël tò mes!

CEN:   Nò!... Chila, pròpi chila... Ma che piasì!... (LE VA VICINO) Ch'a lassa ch’i l'ambrassa... T'am guarde stupìa?... It im conòsse pì nen?... Ël brassalèt... ël cornèt... ël crinèt... la vesta... la dormeuse... Juhuu!... (MOSSA) ... I son mi!

EUL:   Ma chi, chi?

CEN:   Kiki!... Sì... Sì... (si avvicina per abbracciarla)

EUL:   (fugge spaventata) Aiuto!... Aiuto!... N'autr mat! (ESCE)

CEN:   (DELUSO) Temi... A l'ha nen riconossume!... A l'è scapà!

TEM:   It sas come ch'a l'è, Centin... Ël temp a passa... It ses ëdcò 'n pò stempià!

CEN:   (SI AGITA) Ma Angela a sà che...

TEM:   Ma s’a l'è chila, ch'a l'ha fala vnì sì!...

CEN:   An sël serio?... Ma a l'è 'ncredibil!


SCENA VIII

(Angela, Centin e Temistocle)

ANG:   (entrando) Oh, bin Centin!... I son pròpi contenta che it jë sìe ‘dcò ti, parej it ferme a mangè 'n bocon con noi.

CEN:   No... grassie... i l'hai nen temp...

ANG:   Ma fermte...

CEN:   I l'hai nen fam.

ANG:   Alora a va bin... ma s’it mange nen, it ferme con noi l’istess, perchè dòp sìn-a i anunsieroma 'l fidansament ëd nòstra Rita con ël fieul ëd la mia amisa... (A TEMISTOCLE) la tua balerin-a ëd trant'ani fa...

TEM:   Eh? Còs it dise? It voreràs pa che Rita a maria 'l fieul ëd cola... Ti it bate le querce!

ANG:   Ma as capis!... A l'è già tut combinà...

TEM:   (ribellandosi) Mi i chërdo ch'it sie vnùita mata!

ANG:   Ma perchè?

TEM:   Perchè... Perchè... Perchè Rita ai veul bin a l'avocat! E se a sposèissa chiellì, a lo tradirìa 'd sicur!... E a farìa bin!

ANG:   Ma ti i të straparle!... Rita a l'è staita 'nlevà a la mia scòla... scòla d'onestà!

TEM:   No e peuj no! A l'è inutil ch'i t'insiste!... Mi i darai mai ël mè consens ëd pare!

CEN:   E mi i darai mai ël mè consens ëd barba!

ANG:   Ma sta ciuto ti!... Còs it j'intre?...

CEN:   Le mie responsabilità a son le stesse 'd tò marì... (TORNA IN SÉ) Ehm... I disìa che... come barba...

ANG:   Lassme parlè!... Temistocle! Ades it deuve scoteme...

TEM:   No! It deuve scoteme ti! Perchè sednò mi it ciapo e it nijo 'nt ël botal dël seirass...

ANG:   Centin, disje quaicòsa!

CEN:   Quaicòsa? A l'ha rason! Che diamine! It veule rendje la vita n’infern, fasèndje mariè col torolo... (USCENDO RAPIDAMENTE CON TEMISTOCLE, GLI DICE, IN DISPARTE) E peuj... A sa nen ch'a podrìo esse fratel e sorela! (ESCONO)

ANG:   I l'hai mai vistlo così 'nrabià!... E pensè ch'a l'era già tut decis!...


SCENA IX

(Eulalia, Angela, Rita e Roseta)

EUL:   (ENTRANDO) Cara Angela, mi im na vado!

ANG:   It na vade? Ma it ferme nen a mangè con noi?

EUL:   Per carità!... La nòstra amicissia a l’è bele finìa!

ANG:   Ma còs it l'has?

EUL:   Tò marì a l'ha avù 'l coragi 'd perseguité mè fieul! A l’ha tratalo 'nt na manera... indegna! A l'ha pialo 'n gir! A l'ha fin-a campalo giù da le scale! E adess... pòr cit... a l'è fòra ch'a më speta... A l'ha dime ch'a intra mai pì 'nt ësta ca, perchè a l'è nen sicur ëd seurte viv!...

ANG:   Mè marì?... Ma a l’è nen possibil!... Cerca dë spieghete!...

EUL:   A l’è prest fàit! Pen-a ch’it ses surtìa, tò marì a l'è butasse a tormenteme, dubitand ëd la mia onestà! Peuj a l'è rivaje n'autr... e a l'ha cercà d’ambrasseme... a l'ha fin-a corume da press!... Ma, Angela... dle vòlte i son pà capità 'nt na gabia 'd mat?

ANG:   Ma còsa ch'it dise?

EUL:   (quasi piangendo) Perdonme, ma i sai gnanca pì lòn ch'im faso...

RIT:     (entra con RosETA) Mamma, per quanti devo apparecchiare?

ANG:   Brava, Rita... it rive a propòsit... (la presenta ad Eulalia) It presento mia fija... Madama Eulalia Spingarda...

RIT:     Piacere, signora...

ANG:   (presenta Roseta) E costa a l'è mia 'nvoda... Roseta!

ROS:   Piacere!

EUL:   (A RITA) Mè Giromin a l'ha scrivume ch'it j'ere bela e brava e ch'it ses fin-a butate a studiè la botanica! Brava!

RIT:     Ecco, io vorrei spiegare...

ANG:   (interrompendo) It vëdde che le ròbe as buto mej? I vado subit a cerchè Temistocle per ch'a së spiega con ti! (ESCE)

EUL:   Me cit at veul tanto bin, it sasto? It vëdde, cara... me fieul a l'è 'ncora 'n pòch ancutì... Ma tra mi e ti i cercheroma...

RIT:     Ma mi i vorìa mach dì che...

EUL:   Sì,sì, i capisso! Ma it vedras che n'autr ani a sarà già cambià!

ROS:   Ma no! Rita a vorìa dije che Giromin ai veul nen bin a chila, ma a mi!

EUL:   (A RITA) Ma ti... It ses nen ti la fija d'Angela?

RIT:     Sì...

EUL:   (A ROSETA) E ti?

ROS:   Mi i son soa cusin-a!

EUL:   Ma mè fieul... chi ch'a veul marié?

ROS:   Mi.

EUL:   (indica Rita) Ma a l'è nen chila?

ROS:   La prima vòlta che Giromin a l’è vnùit ambelessì, a l’ha parlà con mi credendo di parlare con Rita...

RIT:     Ma non è a me che vuole bene... E poi... mi ‘l moros il l’hai già...

EUL:   Ma alora a chi ch'ai veul bin?

ROS:   A mi!

EUL:   Basta, mi i na capisso pì gnente... i son tuta rintronà... (APPENA VEDRÀ ENTRARE CENTIN, INSIEME A SORBETTI, ANGELA E CanDIDO, FUGGE VIA TERRORIZZATA) nòsgnor giutéme!

SCENA ULTIMA

(Tutti)

SOR:   (ENTRA CON ANGELA, SEGUITA DA CANDIDO E CENTIN) Angela... ma che succede?... Ho visto la sala tutta illuminata... Ho incontrato il sindaco ed il segretario comunale... mi han detto di avvisarti che andavano a prendere le signore e poi venivano subito qui... Grandi novità in casa Pautasso!... Ma Candido, gioia... vieni avanti!...

CAN:   (STA DICENDO A CENTIN) I peuss pì nen gavemla da còl! Con la scusa ‘d giuteme, il l’hai sempre ‘ntëcà!... Come dice il poeta nato sul mare: "Per almeno sei mesi mi devo riposare"...

ANG:   (A CENTIN) Fame 'l piasì... và a cerchè Temistocle e falo vnì ‘nsà... (Centin esce) Ma... e Eulalia 'ndova ch’a l’è 'ndaita? I la vëddo pì nen...

RIT:     A l’è scapà!

ANG:   Scapà?... Ma alora a l'è chila ch’a l’è mata!... E ades còsa ch'ij diso a j'anvità? (CHIAMA VERSO L'ESTERNO) Temistocle!

TEM:   (ENTRANDO) Còsa ch'a j'è? Ël feu 'nt ël pajè?

ANG:   (FURIBONDA) A j'è ch’it l'has ofendù la mia pì cara amisa!

TEM:   Lassa perde la toa pì cara amisa, adess…

ANG:   Ma...

TEM:   E sta ciùto, sednò i pijo na forma 'd borgonzòla e 't la fico per focòl!... Sté tuti ferm lì a vòstr pòst, bin atènt!... Colpo di scena! (VERSO L’ESTERNO) Ch'a vena avanti! (entra Carlo) I presento a tuti 'l moros ëd mia fija!

ANG:   Ma...

TEM:   Ciuto ti! E faje 'n basin!

ANG:   Ma gnanca per seugn!

TEM:   Guarda ch'i pijo doi tomin e it jë buto per orcin!

CAR:   Su, madamin... A vëdrà ch’a sarà pròpi chila ch’am farà nominé President ëd la vòstra Associassion!...

ANG:   Ma disomlo gnanca per ëschers!... E Spingarda?

CAR:   Ecco... adesso presento a lor signori la vedova del capostazione di Cuorgnè, Eulalia Spingarda, accompagnata dal figlio, Girolamo Spingarda, detto Giromin! (entrano i due)

TEM:   Ma no... colalì a l'è... a l'è...

CAR:   Madama Eulalia Spingarda!... E sto bel fieul a l’è Giromin, futuro sposo di Roseta!

ROS:   Oh, Giromin!

GIR:    Oh, Roseta!

EUL:   Oh, ij mè pocio! (portandolI DI LATO in proscenio)

TEM:   Oh, ij mè sòld!... (PRENDE IN DISPARTE CARLO) Avocat, ch'a fasa atension ch'a ciapa 'n bailo... Cola lì a l'è nen Frou-Frou?

CAR:   Ma va... Ho fatto indagini precise... Frou-Frou a l’è migrà an America ondes ani fa.

TEM:   Dabon?... E 'l fieul?

CAR:   A j’è gnun fieul. Frou-Frou a l’ha mai avùne... A lo disìa mach per pupéje ‘n pòchi ‘d sòld a trantequatr badòla!

TEM:   E mi?... I j’era compreis ëdcò mi 'nt ësti 34?

CAR:   No...

TEM:   Ah, beh... meno male!

CAR:   Chiel a fasìa trantesinch!

EUL:   (RIENTRA CENTIN ED EULALIA SI SPAVENTA) Ël mat! Ël mat!

CEN:   Cara!... Ma 't na ricòrde pròpi pì nen? Juhuu! Juhuu!...

TEM:   (LO FERMA E GLI PARLA IN DISPARTE) Ma no!... Cola lì a l'è nen Frou-Frou... A l'è madama Eulalia Spingarda, la vidova dël cap stassion ëd Cuorgné!

CEN:   Come? It l’has dimlo ti...

TEM:   E già, mach che i l’hai pijà ‘n bàilo, còs it veule ch’it disa... Perchè io mi scherdevo... tra na bala e l’autra... ecetera, ecetera... ma ‘nvece...

CEN:   Che figura... I l’oma fàit pròpi na gran figurassa... Che doi garola ch’i soma stàit!

TEM:   Parla per ti!

CEN:   Ma... E Frou-Frou? E 'l fieul?

TEM:   Frou-Frou a l'è partìa per l’America da ‘n péss... e ‘d fieuj a l’ha mai avune gnun! An pijava tuti 'n bala!... A lo fasìa mach per pupé ‘n pòchi 'd sòld a 35 badòla!

CEN:   (AFFRANTO) E mi i j'era 'd coj 35...

TEM:   (BATTENDOGLI AMICHEVOLMENTE LA MANO SULLA SPALLA) No... ti 't fasìe 36!

CHIUDE IL SIPARIO

FINE DELLA COMMEDIA


ATTO 1°

Pag. 4

Scena I

Angela, Roseta, Centin, Sorbetti e Rita

Pag. 4

Scena II

Temistocle, Rita, Sorbetti, Angela e Centin

Pag. 8

Scena III

Temistocle e Rita

Pag. 12

Scena IV

Roseta, Rita, Angela e Candido

Pag. 14

Scena V

Temistocle, Angela e Candido

Pag. 15

Scena VI

Angela, Temistocle, Candido e Rita

Pag. 18

Scena VII

Roseta, Temistocle, Rita, Eulalia e Giromin

Pag. 20

Scena VIII

Carlo, Roseta, Rita, Temistocle e Angela

Pag. 22

Scena IX

Angela, Temistocle, Carlo e Candido

Pag. 23

ATTO 2°

Pag. 27

Scena I

Angela e Temistocle

Pag. 27

Scena II

Sorbetti, Temistocle, Angela e Roseta

Pag. 28

Scena III

Rita, Roseta e Carlo

Pag. 29

Scena IV

Giromin, Carlo e Roseta

Pag. 30

Scena V

Temistocle e Candido

Pag. 32

Scena VI

Centin e Temistocle

Pag. 33

Scena VII

Giromin e Temistocle

Pag. 38

Scena VIII

Centin, Temistocle e Giromin

Pag. 40

Scena IX

Roseta, Giromin, Angela, Temistocle, Centin e Candido

Pag. 41

ATTO 3°

Pag. 43

Scena I

Centin, Temistocle e Candido

Pag. 43

Scena II

Angela, Temistocle, Candido e Centin

Pag. 44

Scena III

Sorbetti, Angela, Centin, Candido e Temistocle

Pag. 46

Scena IV

Temistocle e Rita

Pag. 47

Scena V

Rita, Roseta e Giromin

Pag. 48

Scena VI

Angela, Giromin e Temistocle

Pag. 49

Scena VII

Eulalia, Angela, Temistocle e Centin

Pag. 50

Scena VIII

Angela, Centin e Temistocle

Pag. 53

Scena IX

Eulalia, Angela, Rita e Roseta

Pag. 54

Scena Ultima

Tutti

Pag. 55