I lader noeli

Stampa questo copione

I ladèr noelì 12 personaggi di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

http://giusicopioni.altervista.org/

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

Codice opera Siae 896335A

TITOLO

I LADER NOELì

COMMEDIA IN DUE ATTI

Personaggi

ARSENICO ladro

PRISCILLA ladra

ORESTE sindaco

ADELAIDE moglie sindaco

VENANZIO architetto

GERARDA amica Adelaide

SIBILLA sorella Priscilla

IGNAZIO assessore allo sport

PRIMO

SECONDO

CECILIA

ERNESTO

TRAMA

Due simpatici ladri, all’insaputa l’uno dell’altro, si introducono nella casa del sindaco della città, dove, fra simpatiche gags, ruberanno, oltre alla refurtiva anche le chiacchiere “vuote” e ridicole dei padroni di casa con alcuni cittadini.

ATTO PRIMO

La scena si svolge nello studio del sindaco. Due porte in fondo, una a destra, una a sinistra e una laterale a destra. Finestra in fondo a sinistra.

SCENA I

Arsenico, poi sindaco e Venanzio

ARSENICO. Sta entrando dalla finestra. Indossa un vestito, un cappello ed una maschera neri. Ha con se un sacco. È un ladro molto impacciato. Mentre entra dalla finestra, di spalle, fatica a scendere per paura dell’altezza. Quando sembra abbia preso coraggio, torna indietro. Dopo alcuni tentativi, finalmente entra. Si sistema gli abiti. Si guarda in giro, inizia a camminare ma inciampa. Si rialza, si risistema di nuovo e inizia ad ammucchiare sulla scrivania alcuni oggetti da rubare. Quando sente fuori dalla porta di destra alcune voci, sistemerà tutti gli oggetti al loro posto originale.

SINDACO. (Voce fuori scena da destra) caro architet, che piaser!

VENANZIO. (Voce fuori scena da destra) caro sindèc, ol piaser alè töt ol me.

SINDACO. (Voce fuori scena da destra) ma el mia de ün po che an sa èt mia notèr, o sbaglie?

VENANZIO. (Voce fuori scena da destra) a se, alè pròpe isse … talse, ol laurà …

ARSENICO. (Riesce giusto in tempo a rientrare dalla porta a sinistra sul fondo).

SINDACO. …e i fommle! Dai cöntelasö giösta, caro ol me Venanzio, adà che a ma sa regorde amò be nè. Dai, e det in dèl me stöde (entrano da destra).

VENANZIO. Grasie sindèc per im riceìt isse ala svèlta.

SINDACO. Sindèc! Sindèc! Ciamèm Oreste, Venanzio.

VENANZIO. Grasie né, ma al ma sömèerès de mancat de rispèt.  

SINDACO. Ma figürèt! Per isse poc? E po’ dopo, an sèi mia forse amis de quando an sera picèn? Ma cöntèn sö, cosa a fet de ste bande?

VENANZIO. A so egnìt ad abità amò che in sità.

SINDACO. Ma, a ta sare mia indre a dim che a ta set ispusat néte metìt apòst ol co! Ü rübacör compagn de te!

VENANZIO. (Preoccupato) ruba cör? Arda che me … che me … a o mai facc ol traficant de … orghègn e gnià de cör.

SINDACO. Ma cosa cèntrèl ol trafèc de orghègn con chèl che a to apena dicc!? A set mia stacc forse ü rübacör?

VENANZIO. Ma no sindèc! Arda che me a o mai robat in de me eta. Se, magare de zuèn, ma isse pèr ischèrs, magare ü fürtarelì ogni tat, in compagnia di amis. Ma isse nè, sempèr pèr fasö öna gregnada, dal bütigher, ma de cör sta po’ sigür che anno mai robacc.

SINDACO. Venanzio, a ta se ol solèt (al pubblico) ü tonto. Con “rübacör”, a ölìe adoma dì che a tè sèmpèr piasìt i scète!

VENANZIO. Ah beh, se lè chèsto alura, alè ira. Ma regordèt che chèl al fa part ormai dèl me pasat, pèrchè  adès, caro ol me sindèc, o töt moer.

SINDACO. Auguroni Venanzio, a so pròpe contet pèr te. Adès se che alura a ta dèsmètere de fa ol sciupafemmine.

VENANZIO. Sciupa… che? No, no sindèc, arda che me i me donè, aio mai sciupade.

SINDACO. A ta crède! Alè adoma ü modo de dì a te! (Al pubblico) imbranat. Però Venanzio, öle pò èt, se a ta ghe ol coraggio de negà che, denacc al nòst publico che te pèr i dòne a ta ghe sèmpèr vit ol “sanc colt”. El mia ira forse?

VENANZIO. (Preoccupato) delbù? ... e te … pènsèt che al siès … grave chèsto?

SINDACO. Grave? Cosel che alè grave?

VENANZIO. A iga come a go me chèl … sanc … le.

SINDACO. Ol sanc? A capese mia Venanzio. (Al pubblico) pòvra fommla!

VENANZIO. Ma a set mia te che a te me apena dicc che me ago ol sanc colt?

SINDACO. Ma alè sèmpèr ü modo de dì Venanzio! (Al pubblico alza gli occhi al cielo) Caro Venanzio, esse, adès a ta se compagn de notèr poèr martèr de spusacc. Mia che me a ma sa lamènte dèla me fommla né, ma a ta ghe de saì che diolte … , disemel pör,  chèste fommle i ga fa maiasö ün po de fidèc.

VENANZIO. (Meravigliato) cos’è? La tò fommla … la tò fommla … al ta maia ol fidèc?

SINDACO. Alè mia le che aia maia sö, ma a so me che a maie sö ol fidèc pèr colpa sò.

VENANZIO. (Schifato) te … te, a ta sa maièt ol tò fidèc?

SINDACO. Se cèrto, ma mia sèmpèr però. Adoma diolte e pèr colpa de öna quac sò caprese, i fommle, dòpo spusade, ai diènta isse, a ta sa nincorseret.

VENANZIO. Ma … ma … come fet a maià… ol tò fidèc? (Muove la bocca).

SINDACO. (Al pubblico) ma öna olta alera mia isse, coi agn alè pegiurat e pènse che ormai a ga siès piö speranse. E adès cöntèm sö, caro ol me amìs, cosa a pöde fa pèr te.

VENANZIO. A go imbisògn dèl tò aiuto sindèc. A ga rie mia a iga dal cümü ol permès de alsà sö ü pià la me cà e de fa sö amò öna stansa al pià tèra.

SINDACO.  Posebol che te, de brao architèt che a ta se, a tabèt facc di disègn isbagliacc?

VENANZIO. I disègn aiè giöst alè adoma che ol geometra dèl cümü al dis che ai manca i distanse dè lège e che pèr chèsto a pöde mia iga ol pèrmès.

SINDACO. Töt che? E pèr chèsta sbambosada, ol geometra Righelli al ta mia dacc ol via pèr i laurà? Ma mi schèrzèi?

VENANZIO. Se, alè pròpre isse.

SINDACO. Venanzio, adà, sta tranquilo che a mètero a pòst töt me. Dam öna quac de e a ta gaavre töcc i pèrmès firmacc e controfirmacc.

VENANZIO. (Molto riconoscente) Grasie sindèc. Al sere che a pödìe cöntà sö de te.

SINDACO. Arda che a capese al volo quando ü problema alè ü ”caso umano”. E me a go ol doer moral e mia moral de ötà chèsce casi che. Dai che adès an va in chèlotra salèta a bis vergot.

VENANZIO. Grasie amò nè. Ma come foi me adès a rèndèt ol piaser, sindèc.

SINDACO. Ciamèm Oreste e an sé pari, Venanzio. (Escono).

VENANZIO. A ta ringrasie amò Oreste.

SCENA II

Arsenico

ARSENICO. Dopo qualche secondo di scena vuota, Arsenico spia dalla porta per controllare che non ci sia nessuno. Subito dopo esce piano, piano. Ardae che aindès piö. (Ironico) L’umanità de chèl sindèc che alè fenomenal. Otèr che caso umano chèl del’architèt! Ricomincia a prendere gli oggetti di poco fa  e li riposiziona al centro della scrivania sempre in modo buffo e divertente. Ad un certo punto si sente un rumore e Arsenico, per la seconda volta sistemerà tutto come era prima e rientrerà dalla porta del fondo a sinistra.

SCENA III

Priscilla, Adelaide e Gerarda

PRISCILLA. Vestita di nero come Arsenico. Ha con sé un sacco. Entra dalla finestra anche lei con un po’ di fatica e lo farà in modo divertente e strampalato. La finestra rimarrà un po’ aperta per tutti e due gli atti. Si muoverà nello stesso modo impacciato nello studio. Si guarda in giro e poi inizia ad accumulare al centro della scrivania alcuni oggetti da rubare, quando all’improvviso sente delle voci fuori dalla porta a destra. Sistemerà la refurtiva.

ADELAIDE. (Voce fuori scena) adà Gerarda, ol me òm adès alè ocupat. Se a ta ölèt dì a me…

GERARDA. (Voce fuori scena) pròpe, adà. Adelaide, ölìe pròpe prima parlà con te. (Entrano da destra).

PRISCILLA. (Ha giusto il tempo di rientrare dalla porta a destra sul fondo).

ADELAIDE. Prego, sèntèzzo pòr e dim in cosa pöde ötat. (Si siedono).

GERARDA. Éco Adelaide … me … a gavrès inbisògn… de ü laurà. In chi öltèm tep che, ol me òm alla pasa mia tat be cola sò atività e me a öle mia che al dichiare falimènt. Esse, a pensae de ötal portando a cà öna paga. Öna paga onèsta chèl siès ciar.

ADELAIDE. Gerarda, a ta sepròpe öna persuna de amirà. Delbù né. A ta fo i me complimèncc.

GERARDA. Grasie Adelaide. Però … èco… a so che de te, pèr viga ön aiutino a troà sto laurà pèr me.

ADELAIDE. Ma sta tranquila Gerarda. Ol me òm, al vöta sèmpèr i persune che i gambisògn. Ma che i gambisògn delbù pèrò. E come al pöderès mia fal in dèl tò caso che alè isse … isse “umano”!

GERARDA. Grasie amò Adelaide, al sere che a ta maavrèsèt mia abandunat.

ADELAIDE. Dai, che an vèt de pensà a ü laurà che al’indaghe be pèr te. Adès che a ma e immènt, a so sigüra che in cümù aièndre a sircà öna fommla di pulisie. Cosa dighèt?

GERARDA. Pulisie? Ma … ma … al so mia se alè ü laurà pèr me, Adelaide. (Intanto si guarda le unghie).

ADELAIDE. Pèrchè a pènsèt che al faghe mia pèr te?

GERARDA. Ma perché … a so sigüra che con chèsto laurà … a pöderès rüinam i “ongie”! Arda, arda Adelaide come aiè bèle! (Gliele mostra).

ADELAIDE. Bellissime, mia bèle! A o mia vest di ongie isse bèle! A ta ghe resù Gerarda, al sarès pecàt röinale. Fommla de pulisie al fa mia pèr te, a go de troà ün’otèr laurà. Fam pensà … (pensa) al ta piaserèr, sèmpèr in cümù, de catalogà töcc i döcümèncc che i circola in töcc i öfese e dòpo sistemai in di faldù?

GERARDA. (Poco convinta) i docümèncc di töcc i öfese?

ADELAIDE. Se, i docümèncc di öfese de töcc trì i pià. Perlomeno, isse a o sentìt dì dal me öm.

GERARDA. Ma … in cümù a ghè l’ascensür?

ADELAIDE. Nò, pèr ol momènt nò, ma so che alè stacc facc ü proget e che de che öna quac mis aià mèt zo.

GERARDA. E nò, alura. Nò crède che chèsto laurà al faghe pèr me Adelaide. Ma te, a ma èdèt an dà sö e zo pèr i trì pià de scale con … chèste scarpe? (Indossa scarpe con tacchi a spillo).

ADELAIDE. (Guarda le scarpe) e nò, a ta ghe resù. Töte chèle scale le ai va mia be con chèle tö bèle scarpe meravigliuse. A  ghè mèzo de ciapà öna storta che ala ta pöl rüinat pèr töta la eta. E me, da amisa, a pöde mia dèl sigur pèrmètèl. Dai che an vèt se a ga rie a troat ü laurà piö tranquilo. (Pensa) al so che in biblioteca al manca dèl personal. A tandarès de laurà in biblioteca? Al sömèèrès ü laurà tranquilo o sbaglie?

GERARDA. In biblioteca?! Arda i me bras, Adelaide. I ta sömèa forse bune de alsasö e mèt a pòst libèr sö libèr? I me muscoi, dòpo, col tep indasaì come i sa farès sentì.

ADELAIDE. (Guardando le braccia di Gerarda) adì la erità i ma sömèa deboi ün po anche a me.

GERARDA. Sènsa pò parlà dèla polver che ala sa fürma sèmpèr söi libèr. Indasaì quate starnütide e magare indasaì quate alergie a pöderès ciapà.

ADELAIDE. Ma al set mia come aiè fastidiüse i alergie? Negot de fa. Chèsto laurà alè mia pèr te. E dòpo a taègnerès ol nas ros compagn de ü pierù. E me a ga farès chèsto ala me amisa? An san parla gniac. Dai che an vèt cosa pöde troà de laurà adat a te (Pensa) se a sbaglie mia, a ma sa regorde che l’otèr de, ol me òm alera indre a dì al telefono che fra tri mis, ol Messo Comunale alindarà in pensiù. Cosa dighèt de ciapà ol so pòst?

GERARDA. Beh, al sömèerèsü bèl pòst e al pöderès andà be pèr me…

ADELAIDE. Bene, alura! Menomal che a ma troàt ü pòst sö misüra pèr te. Alè anche ü bèl laurà e per negot periculus. (Ride) a meno che, al siès periculus andà in bici…

GERARDA. Andà in bici?

ADELAIDE. Te a ta ghe mia la patente nè?

GERARDA. Se,  agglo mia la patente e con chèsto?  

ADELAIDE. Ma negot Gerarda, come pènse te a ta sapièt, di olte ol Messo al ga de consegnà a ca dèla zet di notifiche o dotèr e dato che te a ta ghe mia la machina, a ta ghe de consegnale cola bici. Comunque negot de periculus, preòcupèt mia.

GERARDA. Adelaide, ardèm be pèr piaser. Adà che me a pöde mia a sighetà andà in bici né.

ADELAIDE. Ma … perché?

GERARDA. Ma per via di me chièi a te! Ma èdèt mia come aiè bèi incutunacc? A pöde mia fai andà fò de pòst cola bici. E se al ghès anche de piöf o al ga födès l’ümidità? Indasaì quace risulì i ma egnerès!

ADELAIDE. I tò chièi fò de pòst e risulì? Al sarès öna catastrofe! Adà, al so mia come a mè saltat in mènt de dit ü laurà dèl gèner. Gerarda, a ta domande scüsa pèr la me insensibilità.

GERARDA. Preocupèt mia, Adelaide, al pöl söcet a töcc.

ADELAIDE. Adès però Gerarda, al so piö come ötat però. (Pensa) ma ol me òm al gaavrà dèl sigür öl laurà pèr te, ta èdere.

GERARDA. Me però adès me a go dendà pèr öna comisiù. Ada, l’importante Adelaide, che al siès ü laurà adato a me. A, e pò dòpo a ta sa regotèt né, di problemi che a go?

ADELAIDE. (Mentre escono a destra) ma cèrto che ai conòse i tò problemi. Preòcupès de negot che a mal troa ü laurà adato a te.  

SCENA IV

Arsenico e Priscilla

ARSENICO. Apre poco la porta e spia all‘interno. Poi apre un po’ di più.

PRISCILLA. Nello stesso istante apre poco la porta e spia all’interno. Poi l’apre un po’ di più.

ARSENICO. Ha ormai aperto quasi tutta la porta, sente lo scricchiolio della porta di Priscilla, si spaventa e rientra subito, sbattendo la sua.

PRISCILLA. Anche lei ha aperto la porta e al sentire la porta di Arsenio sbattuta, si spaventa e chiude anche la sua di fretta. Alcuni secondi di scena vuota.

ARSENICO. Si comporta come prima e questa volta esce e comincia a rubare gli oggetti che si trovano alla sua destra, dando le spalle al centro della stanza. Li mette nel sacco.

PRISCILLA. Nello stesso tempo anche Priscilla esce dalla sua porta e si comporta come Arsenico, lei però ruba gli oggetti che si trovano alla sua sinistra dando le spalle al centro della stanza. Li mette nel sacco. Quando sentono voci fuori della porta a destra, i due risistemeranno di nuovo tutto e rientreranno nelle rispettive porte.

SCENA V

Adelaide e sindaco

ADELAIDE. (Voce fuori scena a destra) menomal che a ta se libèr. A ghet ü menüt pèr me Oreste? A go de parlàt de ü laur che al ma preme.

SINDACO. (Voce fuori scena a destra) ma certo cara. Scomète … che al sa trata dè … comprà ergot che al ta pias. A o gniamò de capì se a tal fe pèr hobby o … per laurà. A pènse che al sa trate dè laurà, a ta set talmente braaa!

ADELAIDE. (Entrano tutti e due) ma pèrchè dighèt isse maritino mio? A soi mia forse la fommla dèl sindèc, nonché primo cittadino? E come tale me a ma sa comporte.

SINDACO. Ascolta, a capese che la me posisiù ala comporte che a ta gabèt de tègnès ün po de piö, ma adès pènse che a ta setindre a esagerà: parrucchiera töcc i de e ògni de estit nöf!

ADELAIDE. Ma caro, a ta ölere mia forse che a ma sa mète ü estit pèr ben dò olte e magare in de stès de?

SINDACO. Cara, e cosa a ga sarès de mal in chèsto?

ADELAIDE. A spere pròpe che a ta sabèt indre a schersà. (Al pubblico) la fommla dèl sindèc col vestit caassö dò olte? An san parla gniac!

SINDACO. (Al pubblico) se la me fommla alaà innacc isse, a ma tocherà desmetìla de ciamala “cara”, ma “carissima”.

ADELAIDE. Esse te, incö, a ta pènsèt che me a öle domandat amò ergot.  

SINDACO. Perché a söcedèl mia sèmpèr isse forse?

ADELAIDE. Mia sèmpèr … e mia incö! Cèrto, a ta öle domandà ü piaser (si affretta) ma per la me amisa Gerarda e mia pèr me. Ala ga bisògn de troà de laurà.

SINDACO. Oh! Menomal che ergü che a ta conòsèt che al gabe òia de laurà! Ma talse né che me a öte adoma quando al sa trata de veri casi umani di vita.

ADELAIDE. Infati, chèsto alè adiritüra ü caso pietoso: ol’òm dèla me amisa Gerarda, al ga di problemi söl òo laurà e alura le ala ol vötàl.

SINDACO. Capese. Beh, in cümü … an ga giösto inbisògn de öna fommla di pulisie.

ADELAIDE. Se, infati a ma sa regordae a me, ma … talse … ölerès pèr la me amisa ü laurà ün po piö tranquillo.

SINDACO. Mah, ala pöderès laurà in biblioteca alura.

ADELAIDE. Se, a ere pensat anche a chèl, ma a ta ghe de saì, le alè öna me amisa infena de quando an sera picène e a ölie pèr le ergot de amò piö tranquillo. Me pèr esempe … a ere pensat che a ta pöderès faga fa la centralinista del cümü.

SINDACO. Come, “la centralinista”?

ADELAIDE. Ma seh! In cümü, a ghi mia forse öna segreteria telefonica che la pasa i telefunade in di vari öfese?

SINDACO. Se, certo.

ADELAIDE. Eco, me a ere pensat che chèl laurà le, al faa pròpe pèr le.

SINDACO. Èco … a ta ciapèt ün po isse ala sprovvista … anche perché la segreteria telefonica ala ga costa pròpe ü bèl negot. (Pensando) ma capese che a pöde mia tiram indre a causa di dificoltà de chèsta famèa e al ma rèsta adoma che dit che al va be.

ADELAIDE. Grasie caro, al sere che a pödìe cöntà söl tò bù cör.

SINDACO. Diga pör de cuminsà lönede e dendà al’öfese anagrafe ai òt e mèza.

ADELAIDE. Scüsa né caro, ma ala pöderès mia presentas ün po piö tarde? Pèr esèmpe ai vöndès? Me al so che le ala lèa mia sö prima di des perché se de nò al pöl capitaga che a ga ègne amò son c… e a ta capesèt a te che durmì söl laurà …

SINDACO. Se cèrto, a ghere mia pensat a chèl. Diga alura dendà la a mesde che isse ansè sigür che alè bèla dèsda.

ADELAIDE. Caro, ada che mesde a pènse che al’indaghe mia be né. Ta ghe de saì che le ala disna a chèl’urare le chesse ol sò intestino, che alè ün po pighèr, al pöde funsiunà al mèi.

SINDACO. Mamma me, che compassiù chèla fommla. E te, per caso, a talse a che ura ol sò intestino al funsione be?  

ADELAIDE. Adà, de solèt ai trè al funsiunà che alè öna canunada.

SINDACO. Adà an fa isse, pèr vès sigür diga de presentas ai quatèr.

ADELAIDE. E nò, ai quatèr al va mia be. A chèl’ura le ala ga pèr forsa de fa merenda pèrchè ala ga sèmpèr ü calo de zuccheri in dèl sanc.

SINDACO. Ma che pena che la fa la tò amisa, Adelaide.

ADELAIDE. Adà, dimèl mia. Però ala pöderès cominsà ai sic. Ai sic a so sigüra che ala ga mia di problemi.

SINDACO. Benissimo alura. Diga de presentas pör ai sic che a ga fo èt chèl che ala ga de fa.

ADELAIDE. Ma … quate ure ala farès de laurà in dü de?  

SINDACO. Öna! Ai ses ol cümü al sera fò!

ADELAIDE. Pròpe l’urare che al fa pèr le. Ma … e quat a ciaperèsela pèrò de paga? Del sigür ala ölerà sail.

SINDACO. La sà paga ala sarà stèsa precisa e spacada a chèla di otèr dipendèncc. Regordèt be ü laur, cara la me Adelaide, che me, a fo mai di diferènse in dèl me cümü.

ADELAIDE. Grasie caro. Al sere pròpe che a pödie cöntà sö de te. Ando söbèt a dighèl ala Gerarda. Ma prima ando a cambiam ol vestit pèrchè chèsto la Gerarda aià zamò est. (Esce a destra).

SINDACO. Me a öte tate persune che i gambisògn né, ma a garie mia a cambiaga ol co ala me fommla... (Esce a destra).

SCENA VI

Arsenico e Priscilla

ARSENICO – PRISCILLA. In contemporanea, aprono poco la porta e spiano. Poi l’aprono un po’ di più. Escono e si posizionano al centro della scena. Tutti e due fanno un passo indietro e si toccano con la parte posteriore del corpo. I due si bloccano all’istante e con le mani inizieranno a toccare l’altro, da dietro. Poi pensando che siano stati colti in flagrante dal proprietario, alzano tutti e due le mani in alto. Dopo qualche secondo, capiscono che non succede nulla e allora piano, piano si girano e quando si vedono, scappano rientrando ognuno nella loro solita porta. Si spiano di nuovo dalla porta, poi la richiudono di nuovo. Escono di qualche passo dalla porta e quando si vedono, rientrano di nuovo. Poi, usciranno, sempre timorosi e questa volta si fermeranno in mezzo la scena.

ARSENICO. Ma … ma … te chi set?

PRISCILLA. Me? Te … te … chi a ta set!?

ARSENICO. E no! Alo domandat prima me!

PRISCILLA. Ma me a so öna fommla e perciò a so me che a go la precedensa.

ARSENICO. E come fo me a saì che a ta se öna fommla?

PRISCILLA. A tal dighe me!

ARSENICO. E se invece an ga domandès al sindèc? (Si avvicina alla porta di destra e fingendo d aprirla).

PRISCILLA. (Ironica) Benissimo! E perché invece domandaghèl mia la sciura?

ARSENICO. Se per te al va be.

PRISCILLA. Ma set indre a dientà mat? Ölèt forse faga scoprì?

ARSENICO. Come … faga scoprì … perché anche te a ta se… (SUONO DI TELEFONO).

ARSENICO – PRISCILLA. Si spaventano e scappano nelle porte sul fondo, ma questa volta si sbaglieranno: Priscilla entrerà in quella a sinistra e Arsenico in quella a destra. Poi ne usciranno subito e rientreranno a gran velocità nella loro solita: Priscilla a destra e Arsenico a sinistra.

SCENA VII

Adelaide e Sibilla al telefono

ADELAIDE. (Entra da destra con un altro vestito) pronto, chi parla?

SIBILLA. (Solo voce) buongiorno, a ma sa ciame Sibilla.

ADELAIDE. Prego, gala in bisògn de ergot?

SIBILLA. (Solo voce) ma le fala sèmpèr isse tate domande? Se nò sbaglie a so me che a o telefunat e perciò a so me che a go de domandaga ergot.

ADELAIDE. Va be. Che domanda gala de fam?

SIBILLA. (Solo voce) èco ön’otra domanda. Ma aglialsa che le alè ün po vilanèla con chi al völ parlà con le? E per chèsto me adès a öle piö parlà con le. Ala ma pase la me sorèla.

ADELAIDE. Con chi ölela parlà … le?

SIBILLA. (Solo voce e perdendo la pazienza) ma la sò eta ala facia adoma de domande? Ma ela sèmpèr isse vilanuna con töcc?

ADELAIDE. Ala scolte sciura, me al so mia chi calè le e a ga pèrmète mia de insultam. E pò dòpo alà sbagliat nömèr perché che abite adoma me e ol me òm.

SIBILLA. (Solo voce) ala scolte, a ga domande scüsa e an turna de capo. Buongiorno sciura, a pöderès parlà cola me sorèla? Ölerès adoma saì se ala sta be.  

ADELAIDE. Ala scolte be, che a ghè né mia de sò sorèle. A ga ripete che, che, an vabita adoma me e ol me òm. E me adès la lase perché a go dendà.

SIBILLA. (Solo voce) imposebol! Ma la sò ca ela mia chèla in doca al’abita anche ol sindèc?

ADELAIDE. Se cèrto.

SIBILLA. (Solo voce) e alura la me sorèla ala sa troa le.

ADELAIDE. A gal dighe amò öna olta, che a ghè nigù dotèr. (Al pubblico) chèsta che, alè fò compagn de ü balcù.

SIBILLA. (Solo voce) epör la me madèr la ma apena dicc che la me sorèla ala sarès vegnida in de sò cà a faga öna visitina e a chèst’ura ala gaavrès zamò de ès le.

ADELAIDE. Al so mia cosa diga, al’avrà cambiat idèa. A ga domande scüsa ma me adès la lase pèrchè a go dendà e … (viene interrotta).

SIBILLA. (Solo voce) in de sò us a ghè ergot che al ma convince mia. Le, ala ma nascont vergot pèr me. E me a öle parlà cola me sorèla. Le, ala ga de capì che me a go de saì se al me sorèla alè indre a fa be chèl che la me madèr ala ga insegnat. Pèr le alè la prima olta.

ADELAIDE. (Adirata) la prima olta … de cosè? Ala scolte, me anno piene i scatole de pèrt ol tep con le che ala cönta sö adoma di eresie. E ala ma telefune piö perché a me al manterèsa pèr negot dèla sò sorella o dèla sò madèr. Ala capit!!! Buongiorno! (Le chiude il telefono nervosa) öna mata! A sere indre a parlà ad öna mata! (esce a destra).

SCENA VIII

Arsenico e Priscilla

ARSENICO – PRISCILLA. Sbirciano dalla propria porta ed escono piano, piano. Ognuno di loro pensa che l’altro se ne sia andato. Invece, si vedono di nuovo.

ARSENICO. Amò che? Ardae pò che a ta serèt indacc!

PRISCILLA. Indacia! A to zamò  dicc che a so öna fommla!

ARSENICO. Chèl che alè, ma intat a ta se che amò però! 

PRISCILLA. Dim mia che … anche te … a ta se ü ladèr?!

ARSENICO. Cosè? Come a sa permètèt de dam dèl ladèr?

PRISCILLA. Perché el mia isse forse? Ol vestit al parla ciar, al set?  orse non le sei? na così infamia?   piano.

ARSENICO. Anche ol tò estit al parla ciar alura. Ladra?

PRISCILLA. Ladra? Arda che al de dencö al sa dis piö isse. Al sa diss con döna parola piö fina: rapinatrice.

ARSENICO. Sèmpèr ladra a te se, cara. Ma set öna profesiunista dèl mester?

PRISCILLA. Em … insoma … mia pròpe öna profesiunista. Em … alè la prima olta.

ARSENICO. Ah! Ölie ben dì me! La profesiunalità alè ün’otèr laur.

PRISCILLA. Perchè te … te a ta se ü rapinadur profesiunista?

ARSENICO. Insoma … anche me come te … alè la prima volta.

PRISCILLA. Arda che alere capìt söbèt né.

ARSENICO. Comunque, arda che du ladèr in dü poler ai pöl mia staga.

PRISCILLA. Ma ol proverbio al dis mia che aiè du polastrèi che i pöl mia sta in dü poler? E mia du ladèr!

ARSENICO. Du polastrèi, du ladèr, alè stès. Che, a ghè ergü de tròp!

PRISCILLA. Me de che a ma sa möe mia!

ARSENICO. Ah, gniame!

PRISCILLA. E nò, che èrgù al vansa.

ARSENICO. Alè chèl che pènse a me.

PRISCILLA. E nò, tesoro (al pubblico) tesoro … ma l’ivvest? Me a so riada prima de te.

ARSENICO. E nò, carina (al pubblico) carina … lasem pèrt. Come pödèt dì che te a ta se riada prima de me? Adà che quando a ta se riada me a sere zamò nascondìt indre ala porta.

PRISCILLA. Me a to mia est!

ARSENICO. Alè mia ü problema me alura se a ta me ... (vengono interrotti dalle voci fuori scena del sindaco e dall’Assessore allo sport. Entreranno di corsa tutti e due nella porta in fondo di sinistra. Poi Arsenico uscirà ed entrerà nella porta di destra.).

SINDACO. (Fuori scena a destra) ve pör Ignazio. Dai che an va in dèl me stöde chesse a man parla con calma. Adà che a öle saì töcc i risultacc de töte i nòste squadre.

SIPARIO

ATTO SECONDO

SCENA I

Sindaco e Ignazio

SINDACO. (Fuori scena a destra) ve pör Ignazio. Dai che an va in dèl me stöde chesse a man parla con calma. Arda che a ta ghe de dìm töcc i risultacc di nòste squadre né.

IGNAZIO. Grasie Oreste, a ta se disponibèl come sèmpèr.

SINDACO. A so se sèmpèr isse con töcc, figürèt se a ma sa tire indre pròpe con dü di me assessur. Sö dai, dim come ai va i nòste squadre dèl balù. 

IGNAZIO. Beh, a go de dì pròpe be. A so pròpe tat contet de lure. Aiè indre töte a fa bèla figüra col fair play e chèsto alè ü unur pèr la nòsta sità. (Con tono minore) anche se come classifica … aiè töte … al’öltèm pòst. (Aggiungendo in fretta) meno che la nòsta squadra di Pulcini che alè ol nòst fiore all’occhiello.

SINDACO. Menomal öna bèla notizia. Ela prima in classifica?

IGNAZIO. Nò, pènöltima.

SINDACO. (Sconcertato) ah!

IGNAZIO. Capesèt Oreste? Mia öltima! Comunque me, a go tata fidücia che anche i otre squadre ai sa pöde riprènt e anche ala svèlta. Intat a ma sa gode i me bèi Pulcini.

SINDACO. (Al pubblico) se a ghè mia de mèi! E cosa a ma cöntèssö di scècc del’atletica?

IGNAZIO. Adà, töt ol be dèl mont. I nòscc sic atleti aiè in pèrfèta furma.

SINDACO. (Stupito) Come … sic … atleti? An ga adoma sic iscècc che i fa l’atletica?

IGNAZIO. Se, sic atleti alenacc de sic alenadur. Ada che adoma ü mis fa an ghera adoma adoma tri alenadur.

SINDACO. (Sempre più stupito) angà sic alenadur pèr sic iscècc?

IGNAZIO. Pròpe isse. An sé pròpe öna squadra fürtünada a iga a disposisiù ü alenadur pèr ogni atleta.

SINDACO. (Ironico) ah beh, a ta ghe mia töcc i torcc ... E come an sè metìt col ciclismo?

IGNAZIO. Be, al de la dèl be. Anga tace de chi teseracc!

SINDACO. O menomal! E indasaì quace bèi risultacc alura.

IGNAZIO. Eco … mia prope tace …

SINDACO. Ah! (Al pubblico sconsolato) a ghere de sail. Öltèm anche lur … iscömète.

IGNAZIO. Alè mia pròpe isse. A ta ghe de saì Oreste che la nòsta squadra ciclistica ala pöl mia iscriès ai gare agonistiche perché … i noscc ciclisti ai va mia … sota i sesanta.

SINDACO. (Contento) delbù? I noscc ciclisti i va isse fort? Pòta ma, se alè isse, alè öna gran bèla ingiustisia! Ma me dighe, comel posebol ciapà mia iscrisiù pèrchè i ciclisti i cor issi fort! Che bisogna fa ü bèl reclam!

IGNAZIO. Oreste…

SINDACO. E nò Ignazio. Alè mia posebol lasà fò öna squadra pèrchè alè chèla che dèl sigür ala ènzerà.

IGNAZIO. Scüsa Oreste … alè mia pròpe isse.

SINDACO. Come alè mia isse? Ma a ta me mia apena dicc che i pöl mia iscriès pèrchè i va mia sota i sesanta?

IGNAZIO. Se Oreste, ma me a ma santendìe che i nòscc ciclisti i va mia sota i sesanta… ma de età!

SINDACO. Come? Come-dicc?

IGNAZIO. Se Oreste, i nòscc ciclisti i ga töcc piö de sesantagn de età.

SINDACO. Cioè, a ta ölèt dì che la nosta squadra ciclistica ala ga mia in squadra … ü zuèn? Ü che alè ü?!

IGNAZIO. E’ se … però a go fidücia che qualche neudì di nòscc ciclisti aia sa faghe innacc… col tep.

SINDACO. Me a crède Ignazio, che te a ta gabèt tròpa fidücia in dèl nòst ispòrt.

IGNAZIO. Mai pèrt la fidücia Oreste. E me a so che de te apòsta pèr viga ü ergot pèr gratificà töcc i nòscc atleti e daga fidücia. Èco Oreste … me a ölerès che te a ta pödèsèt pensà de dà ü contributo straordinare ai nòscc atleti.

SINDACO. A capese mia in doca a ta ölèt rià …

IGNAZIO. Éco … me a ere pensat, sèmpèr pèr daga la fidücia che la ocor per portà in volt ol nòm dèla nòsta sità, èco, a ere pensat magare … a poderès portai töcc… in crociera!

SINDACO. (Pensieroso) e te pènsèt che a regalàga öna crociera, dòpo, i risultacc ai sa èt?

IGNAZIO. Ecome sei sa èt!

SINDACO. Be, sircà de dà fidücia al ma sömèa che al siès pròpe ü di chi casi umani che al’ispèta a ü sindèc risolvì. (Pensa) i risultacc dòpo ai ria né?

IGNAZIO. Otèr chè!

SINDACO. Fam viga ol preèntis e fa come de ès zamò in crociera con töcc i nòscc atleti.

IGNAZIO. Grasie Oreste. Al sere che a tavrèès capit.

SINDACO. Ignazio, regorda sèmpèr che me a so ü sindèc atènt ai esigènse de töcc i me citadini che i ga imbisògn.

IGNAZIO. Grasie, amò Oreste, a ède mia l’ura de dighèl a töcc (Esce a destra).

SINDACO. Ma ringrasièm mia. Alè ü me doer de sindèc, a ta ripete. (Esce a destra).

SCENA II

Arsenico e Priscilla

ARSENICO – PRISCILLA. Sbirciano dalla propria porta ed escono piano, piano. Ognuno di loro due pensa che l’altro se ne sia andato. Quando, invece, si vedono di nuovo.

ARSENICO. A quanto èdè, la me preghiera alè mia stacia esaüdida.

PRISCILLA. Isvèt che a te mia pregat se. (Si toglie il cappello e la maschera) che colt con chèsta ròba.

ARSENICO. Oh! Menomal che a ta pöde èt in dèl müs.

PRISCILLA. Te, mètètmia in dèl co di strane idèe né.

ARSENICO. Oh, sta sigüra che adès che a to est a ta corèt gniaü perecol.  (Si tocca i pantaloni) madonname che colt con chèle braghe che…

PRISCILLA. (Preoccupata) dim mia che … a ti ölèt caafò nè?

ARSENICO. Nò, preòcupès mia. Adà che al fo mia pèr te, ma pèr lur (indica il pubblico). A sere indre a dì che chèste braghe i ma te colt pèrchè i ma strèns de maledèt. Alè de ün po de tep che ai cae mia sö e a so riat ala conclusiù che i esticc lasacc in dèl’armade pèr tat tep, ai sa strènse.

PRISCILLA. Pròpe! Anche me a o sèmpèr pensat isse. Pènse che setimana pasada a ölie caasö ü estit che, de tace agn a caae sö piö e a ta gherèt de èt come al ma strenzìa.

ARSENICO. Bene, adès che a so che ol tò estit al taà piö be, ölèt indà fò di pe?

PRISCILLA. A ga pènse gniac pò. Me de che a ma sa möe mia.

ARSENICO. (Al pubblico) a pöde mia casala vià dèl sigür. Ala sa meterès indre a usà compagn de öna mata e aia sènterès i padrù dèla ca.

PRISCILLA. Pròpe isse!

ARSENICO. A tal se che quando al sa parla col publico a bisogna mia scoltà e bisogna fa d’otèr in scena intat. (Al pubblico) ala àl negot come attrice, fighèrèt come ladra. (La guarda ma Priscilla fa altro) èco, adès che a ölie che la ascoltès…

PRISCILLA. Dato che de che a ma sa möe mia, a ta convegnerès fà a metà perü.

ARSENICO. (Pensa) ad öna condisiù però: a so me che a comande.

PRISCILLA. (Ironica e sull’attenti) agli ordini Grande Capo … al so mia ol so nòm, Grande Capo?!

ARSENICO. A ma sa ciame Arsenico.

PRISCILLA. (Ride) come?

ARSENICO. Arsenico. Pèrchè, a ghè ergot che al va mia in dèl me nòm?

PRISCILLA. Negot.

ARSENICO. E alura pèrchè a ta gregnèt?

PRISCILLA. Adès al sa pöl piö gregnà in dì luoghi pubblici?

ARSENICO. No, certo. Ma gregnà del me nòm al sa pöl mia però. E pò dòpo, chèsto, al ma sömèa mia ü luogo pubblico.

PRISCILLA. (Al pubblico) a me al ma sömèa de se, ardì otèr in quace ansè che!

ARSENICO. E me … a pöde saì quael ol tò nòm?

PRISCILLA. Ma certo. Me, a ma sa ciame Priscilla.

ARSENICO.  (Al pubblico) e le ala ga ol coraggio de gregnà dèl me nòm? Scolta “Priscilla” adès te a ta fare ala lèttera chel che a ta ghe de fa.  

PRISCILLA. (Ironica) signor si, Grande Capo! (Segue Arsenico che cammina. Lui inciamperà e lei farà lo stesso). Te, a et sentit Arsenico come ol nòst sindèc al dovra “i nòscc solcc”?

ARSENICO. Certo. (Ironico) aià dovra pèr vötà i “casi umani più disperati”. Alè pròpe ü òm de gran cör.

PRISCILLA. Alura, al gaavrà negot de dì se du otèr “casi umani2, come i nòssc, ai ga svöda la ca.

ARSENICO. Dipent. Chèlle, al vèt adoma chèl che al völ vèt. Dai docà, che an sa smoffò ... (Apre un cassetto) dai, arda chèl portafòi.

PRISCILLA. (Lo guarda intensamente).

ARSENICO. (Si sposta un passo avanti e si accorge che Priscilla non prende il portafoglio) alura?

PRISCILLA. Alura cos’è? Ma … a go de ardaga amò pèr tat?  

ARSENICO. Ma cosa a set indre a fa?

PRISCILLA. Te a ta me dicc: arda chèl portafòi. E me a so indre a ardal.

ARSENICO. (Adirato) se, ma ardà “det” al portafòi! A ta ghe de controlà se a ghè det di solcc! (Fra se) ma pròpe con d’öna noèla a ghere de troam che?

PRISCILLA. Te bèlo, arda che anche te a ta se ü noèl dèl mester nè (Guarda nel portafoglio e non c’è nulla).

ARSENICO. Se, ü noèl ma piò in gamba de te però. Dai, adès contròla chèlotèr casèt.

PRISCILLA. (Guarda e trova un orologio) o troàt ün orolòi!

ARSENICO. Contròlèl be.

PRISCILLA. (Controlla l’orario e data dell’orologio se coincide col suo. Al pubblico) chèst’orolòi che al ga la data sbagliada. (Ricorda. Sempre al pubblico) pèr forsa, ol mis pasat alera adoma de trènta de! (Sistema l’orologio e lo rimette nel cassetto e poi lo chiude).

ARSENICO. (Di spalle) et controlat ol’orolòi?

PRISCILLA. Perfettamente!

ARSENICO. Erèl d’or?

PRISCILLA. Al so mia me.

ARSENICO. Come a talse mia? Ma a tere mia dicc de controlàl? (Si gira verso Priscilla).

PRISCILLA. Infati, alo controlat be e a o est che la data alera sbagliada e alo metit a pòst.

ARSENICO. (Al pubblico) disim votèr chèl che a go de fa con döna isse! Ma el mai poseböl che te … (Voci fuori scena a destra e i due rientrano subito nella loro porta sul fondo).

SCENA III

Primo, Secondo e sindaco

PRIMO. (Da fuori) in doca a pènsèt dendà?

SECONDO. (Entra anche il SINDACO) dal sindèc! Ada che se me a go dendà dèl sindèc, ando mia dèl preòst.

PRIMO. E se me a so che, al vòl dì che gniame a ghere mia dendà dèl preòst, se de nò a sarès mia che dèl sindèc ma a sarès la dal preòst!

SINDACO. Scècc, fì i brai pèr piaser. Regordif be che me a so ol sindèc dè töcc i me cittadini.

SECONDO. Al saavro mia me sciur sindèc?! Me a so riat per prima e perciò  ma toca a me. Ölie domandaga ol pèrmès de metì in pe … (viene interrotto).

SINDACO. (Meravigliato) te a ta se riat prim … e te segont?

PRIMO. (A Secondo) evvest che anche ol sindèc al ta crèt mia?! Al’iscolte sciur sindèc me a so che pèr domandaga ol pèrmès de metì in pe … (viene interrotto).

SECONDO. A to zamò dicc che a ma toca a me dato che a so riat prim de te.

SINDACO. Scoltim be otèr du. Te, Secondo Aquarola a ta se riat prim e te Primo Bacaro a ta se riat segont? (Al pubblico) a ghè ergot che al ma turna mia. (Ai due, alzando la voce) e comunque che in dè me cà a decide me a chi ga toca pèr prim e chi pèr segont. Al parla pèr prim … ol Primo e pèr segont … ol Secondo.

PRIMO. (Al pubblico) saral mia pò brao come sindèc?! Sciur sindèc me a so che de lü perché a öle ol permès e ol contributo, per fasö öna “cazetina” dèl’acqua e dèl lacc. Come chèle che ormai ai ga töcc i pais.

SINDEC. (Preoccupato) e notre an gla gniamò mia?! Nò nò, an aga de iga söbèt öna cazetina a notèr.

SECONDO. Al varde  che alè stacia öna mè idèa né sciur sindèc? E ol Primo ammlà robada. Anche se la me idèa invece alè de metizo, se, öna cazetina, ma dèl vì però!

PRIMO. Dèl vì? Al sentit sciur sindèc? Dèl vì! Chèsta alè bèla. (Ride).

SECONDO. (Scimmiottandolo) se, dèl vì.

PRIMO. Ma dai Secondo cosa cöntèssö pò! Al ga dighe èrgot sciur sindèc!

SINDACO. (Pensando) a ga dighe che invece alè öna bèla idèa chèla dèl vì!

PRIMO. Ma … ma … ma a dighèl dèlbù?

SECONDO. (Al pubblico) saral mia pò brao come sindèc?!

SINDACO. Scusèm né Primo a ta me dicc te, che töcc i pais ai ga la cazetina del’acqua e dèl lacc e perciò me alura a ölerès pò ergot che nigü al gabe.

SECONDO. E alura la me cazetina ala ria a penèl: vì bianc e vì nighèr!

PRIMO. Vì bianc e vì nighèr?

SINDACO. (Interessato e pensando) vì bianc … e vì nighèr …

PRIMO. O capìt sciur sindèc, ma al vade che la zet ala preferes l’cqua e ol lacc né al vì!

SINDACO. (Sempre pensando) l’acqua e ol lacc ai indarà de piö Primo, ma a ölèt mèt ol comèrcio che ol vì al darà?!

SECONDO. Vì bianc e vì nigher.

SINDACO. Certo, vì bianc e vì nigher.

PRIMO. Al ma scüse né sciur sindèc, mia pèr contradila, ma se l’acqua e ol lacc ai va de piò, che comercio al völe che al gabe ol vì alura?

SINDACO. Ma al set mia Primo, che ol vì quace incidèncc al causerà? E incidèncc, al völ dì: laurà pèi i caroser, laurà pèr i mecanèc, per i concesionare! Per i sigürasiù, i farmacie, i öspedai! E se al ghès de burlafò anche öna quac decc … laurà anche pèr i dentisti! Secondo ön’ideuna a ta ghe it!

SECONDO. Grazie sciur sindèc, e lü al gaavrà ol merito de ès ol prim sindèc de ila inventada.

SINDACO. (Gongolandosi) me, a go sèmpèr vit ol nas pèr i afare. Secondo, ol progèt alè zamò aprovat e a ta ghe adoma de fa la richiesta per ol contributo pèr la “nòsta” cazetina dèl vì.

SINDACO-SECONDO. …bianc e nighèr! (Ridono e stanno per uscire a destra).

PRIMO. E … me? E la me cazeta del’acqua e dèl lacc?

SINDACO. (Si ferma) Primo, scüsa, ma an ga ol pòst adoma pèr öna cazetina che in pais … (pensa) però … però … ma certo! An ga ol mut! Primo, troat ol pòst! La tò casetina ammla meterà insema al mut! Cosa dighèt? Alè pròpe ira che me a ga tègne ala me zet.

PRIMO. (Mentre escono tutti e tre) em … forse al sarà mèi che a gabe mia isse fresa pèr mèt in pe la cazetina dèl’acqua e dèl lac …

SCENA IV

Arsenico e Priscilla

ARSENICO – PRISCILLA. Sbirciano dalla propria porta ed escono piano, piano.

ARSENICO. Ma saral posebol che a ta siès isse imbranada?! (Sentono dei rumori e i due rientrano subito nella loro porta sul fondo).

SCENA V

Adelaide e Cecilia

ADELAIDE. (Solo voce fuori scena a destra) Cecilia, dim mia che ü di me apuntamèncc cola tò madèr, al mè stacc anulat né?

CECILIA. (Sta per parlare ma viene subito interrotta) èco…

ADELAIDE. Regorda che me a pöde mia fa a meno sia del prim dim che dèl segont apuntamènt (entrano in scena): a mèsde a go la riuniü cola Croce Gialla e a pöde mia mancà. Ala sira, a go la sena de beneficensa con l’associasiù “Salviamo il limone” e a pöde mia indà col co petenat come a mèsde.

CECILIA. A ga do töte i resù sciura Adelaide. Ma me a so mia che pèr la me madèr e perciò ala gabe mia pura che i so apuntamèncc aiè salvi.

ADELAIDE. Ah, benone alura. A ta merèt facc istremì ün po né però Cecilia.

CECILIA. Me, a so che de le … pèrchè a go inbisògn de ü piaser.

ADELAIDE. Ma dim, dim pòr de cosa a ta ghet imbisògn.

CECILIA. Èco … ölerès domandà al so òm … se al pöderès faga iga al me gruppo culturale… ü piccolo contributo. Zamò, al ma dacc, a gratis, ol pòst in doca troas.

ADELAIDE. Töt che? Ma certo cara. A ta ghe de saì che alè mia isse facile troà öna parrucchiera libera ol sabat che iga ü contributo dal me òm.

CECILIA. Delbù? A ma e sö ol fiat alura. Però, ala ga de saì che … ol me alè ü gruppo ün po … particolar.

ADELAIDE. Ogni gruppo culturale al ga öna sò particularità. E quaela chèla dèl tò?

CECILIA. Èco, ol me gruppo al sa interesa de … carte

ADELAIDE. De … carte?

CECILIA. Se sciura Adelaide, me a ga insègne al me gruppo culturale a giögà a carte.

ADELAIDE. Ma alè ü bèl laur!

CECILIA. Grasie sciura Adelaide, diolte i persune i garia mia a capì l’esistensa de ü gruppo del gener. Ma ala arde che me a insègne zöc de carte tradisionai come: briscola, scala 40, scopa, briscoline, robamasècc. Ma anche zöc che oramai ai sa giöga piö, come: perlina, busche e mambasa. 

ADELAIDE. Te, ma pènsa che bèl, Cecilia.

CECILIA. E la capes che come in töcc i laur, a ghè di costi.

ADELAIDE. Ma cèrto che capese. I carte… (pensa)…  i carte (pensa)… i carte. No, no, che a ga öl pèr forsa ü contributo.

SCENA VI

Adelaide,  Cecilia e il sindaco

ADELAIDE. (Entra il sindaco da destra). Èco che a ghè ol me òm chesse an gal domanda söbèt.

SINDACO. Domandà … cos’è?

CECILIA. Cecilia, (indicandogliela) la scèta dèla me insostituibile parrucchiera, alè la presidente de ü gruppo culturale.

SINDACO. Se, al so. E se a ma sa recorde mia mal, ala ga ol permès de troas pèr la sò atività in biblioteca. Ma però a, ma sa regorde mia de che atività ala sa trata.

ADELAIDE. Cecilia ala insegna a giögà a carte e ala ga tace de chi iscritti!

SINDACO. Delbù? A ma sa regordae pèr negot.

ADELAIDE. E l’Adelaide ala gaavrès imbisògn de ü contributo pèr indannacc in dèla sò atività. A ta gal de o no?!

SINDACO. E come pöde refüdà? Indasaì quace per de carte i ta ocorerà! In dèla prosima delibera, a ga sarà ü contributo pèr ol tò gruppo. Sta pör tranquila.

CECILIA. Grasie sciur sindèco, al sere che al ghera ü cör d’or.

SINDACO. Oh, “cör d’or”… adès, esagerem mia. Me, a capese al volo quando a ghè ergü che al fa ergot de bèl e de stimolante per la comunità e alà ga imbisògned de ès sostegnìt da parte di autorità locai.

CECILIA. Grasie amò sciur sindèc. Adès però mè che andaghe de corsa e al ma dispias pèrchè se de nò a gaavrès dicc töcc i tipi de zöc che a ga so.

ADELAIDE. (Mentre escono) a ta mal dighere ön’otra olta Cecilia. Magare, ü de o l’otèr me e ol me an sa iscris anche notèr. Cosa dighèt Oreste?

SINDACO. (Mentre escono) perché no? A me al mè sèmpèr piasit giögà a carte e a go de dì che a so anche brao.

SCENA VII

Priscilla e Arsenico

PRISCILLA. (Rientrando in scena) alè pròpe ü bèl sincèc ol nòst! Al dà contributi a töcc, lü!

ARSENICO. (Rientrando in scena) scolta, al ma sömèa mia ol caso de parlaga indre al sindèc quando anche notèr an völ vergot da lü.

PRISCILLA. Me, a öle negot de lü!

ARSENICO. Ma set mia forse che a robaga in de so cà?! (Inizia a mettere qualcosa nel suo sacco).

PRISCILLA. Ah, beh … certo. A ta ghe resù. (Pensa) se ma, a ghè mia de preocupas, tèdere come al farà ala svèlta a das ü contributo o se de nò ad aumentas ol stipendio e pèr recüperà töt.

ARSENICO. Dai docà, mèt det vergota in chèl sacc chesse an va po’ vià ala svèlta a con vergot. (Si allontana per prendere qualcosa e lascia incustodito il suo sacco).

PRISCILLA. (Guarda nel sacco di Arsenico e poi toglie ciò che c’è dentro e lo metto nel suo di sacco).

ARSENICO. (Ritorna e vede tutto) ma cosa set indre a fa?!

PRISCILLA. A sondre a röbà, a èdèt mia?

ARSENICO. Ma alè la me refurtiva! (Al pubblico) se ai ma bèca mia, al giure che a robe piò.

ARSENICO – PRISCILLA. (Voci fuori scena a destra e i due rientrano subito nella loro porta sul fondo).

SCENA VIII

Sindaco ed Ernesto

SINDACO. (Fuori scena a destra) al ma dicc che al sa ciama … ?

ERNESTO. (Fuori scena a destra) Ernesto , sciur sindèc. A ma sa ciame Ernesto.

SINDACO. (Entrando da destra) prego, sciur Ernesto al sa còmode pör e al ma dighe come pöde ötal.

ERNESTO. Èco … me a so ü semplice operare. A so spusat con tri scècc e nel me tep libèr, con di otèr amis, a porte innacc ü progèt de volontariato pèr i persune dèla tèrsa età e per i scètì.

SINDACO. Bene.

ERNESTO. Ol nòst volontariato al consiste a acompagnà gli anziani e i scètì, a fa di visite specialistiche in di ospedai in doca i ga imbisògn. E töt chèsto a nòste spese e perciò a ga domandae se lü magare …

SINDACO. Mal! Molto male a fai mia partecipà ai spese!

ERNESTO. Al ga de saì che chi al ga imbisògn de notèr aiè töte persune che aiè in gravi difficoltà de solcc. E an pöl mia faga pagà a lur. 

SINDACO. (Ironico) se, capese, ma sö ergü i gaavrà de pisà iste spese al ma sömèa.

ERNESTO. Al pènse sciur sindèc che notèr an böta det töt ol nòst tep libèr in chèsto volontariato e diolte an sacrifica infena la nòsta famèa pèr vöta chèste persune bisugnuse.

SINDACO. (Dopo qualche secondo) alura? Töt che?

ERNESTO. A me al ma sömèa mia poc sciur sindèc, calcolando che alè anche l’önèc volontariato dèl gènèr in sità e alè anche pèr chèsto che me a ga domande, anche a nòm di me amis, ü picol contributo pèr indannacc in dèl nòst progetto che alà zamò ötat tate de chèle pèrsune!

SINDACO. Sciur Ernesto, al ma dispias, ma al cönte mia sö ü contributo dal’aministrasiù cömünal pèr chèsto sò progetto (ride) “de volontariato”. A ghè piö i solcc. Aiè finicc!

ERNESTO. Ma come sciur sindèc? I ma dicc che lü alè öna persuna isse buna con chi al ga di progetti umanitari vèrso l’otra zet.

SINDACO. Infati, alè pròpe isse. Se alè pèr chèl a go mai negat ün aiuto a chi annera verament imbisògn.

ERNESTO. Ma al varde che notèr an ganà veramènt imbisògn e se nigü al ga öta an ga de rinüncià pèrchè an pöl piö pagà i spese amò pèr tat, de nòsta scarsèla.

SINDACO. Me, come a go zamò dicc, a pöde mia ötaf. E se adès al ga dispias, a gaavrès ü muntù de laurà de fa (gli indica l’uscita a destra).

ERNESTO. (Risentito) adès me ando, ma al sa regode che ala fenes mia che! (Esce a destra). 

SINDACO. Ma arda chèste persune isse … “limitade”. I sanvènterès de töt pör de ciapà solcc dal cümü. A ma, me a ga ède e a ma sa lase mia fregà! (Esce a destra).

SCENA IX

Arsenico e Priscilla

ARSENICO. (Uscendo dal fondo) a pensae che aindès piö vià. Dai che an fa ala svèlta pèrchè ala ède bröta.

PRISCILLA. (Uscendo dal fondo) ma essentìt chèl sindèc che?

ARSENICO. Dai, pèrdèt mia vià e roba piö tata ròba che a ta ga rièt.

PRISCILLA. Ma alet sentìt? L’önica persuna che ala ghera de ès vötada, cosa fal ol sindèc? Al ga dà negot de negot!

ARSENICO. Scolta Priscilla, lasa i afare dèl sindèc al sindèc che notèr an pènsa ai nòscc. Ciapa chèl sac docà e mèt det vèrgot.

PRISCILLA. Me … aggla fo mia! A ga rie mia a soporta chèste ingiustisie! Come ölerès fagla pagà a chèsto sindèc!

ARSENICO. (Ironico) delbù? Delbù a ta ölèt fagla pagà a chèsto sindèc … “bruto”?

PRISCILLA. Certo!

ARSENICO. E alura robega i sò laur che, in dèl sò uficio!

PRISCILLA. (Si guarda in giro) alè ira! E a ga portero vià töt!

ARSENICO. Menomal!

ADELAIDE. (Voce fuori scena a destra) ala ma dighe mia che le alè chèla mata de prima al telefono né?!

SIBILLA. (Alzando la voce e sempre fuori scena a destra) alascolte, me a so mia mata pèr negot e se ala ma dis mia in doca ala serassö la me sorèla me … (viene interrotta).

ADELAIDE. (Voce fuori scena a destra) ala sbase zo la us pèr piaser che ol me òm alèndre che al pösa!

PRISCILLA. (Al pubblico) e per fürtuna che al ghera dicc a chèl poèr de Ernesto che al gherà “ü muntù de laurà de fa”.

ARSENICO. Ma chèsta alè mia öna cà, ma, ma alè … ü manicomino! Dai che an sa nascont Priscilla! (Entra nella porta di sinistra sul fondo).

PRISCILLA. (Attonita) ma chèla us … al ma sömèa de conòsela …

ARSENICO. (Esce dalla sua porta e la trascina nella porta a destra sul fondo. Poi lui entra di nuovo in quella di sinistra).

SCENA X

Adelaide e Sibilla

ADELAIDE. (Entrando da destra) me a o gniamò de capì cosa le ala öl dè me.

SIBILLA. Alura? Ala ma dighe adoma in doca lè!  

ADELAIDE. Ala scolte signurina, me al so mia de còsa le alè indre a parlà. Ala capìt?

SIBILLA. Le aglialsà be, invece de cosa a sondre a parlà. (Al pubblico) alè balòsa, ala öl dim che ala sa negot … (al pubblico, preoccupata) che aiabe becada?! (Ad Adelaide) ala zamò ciamat i carabinier?

ADELAIDE. I carabinier? (Scocciata) ala scolte, se le, ala a mia vià söbèt dèla me cà, alura se che a ciamero i carabinier!

SIBILLA. (Al pubblico) se ala gniamò de ciamà i carabinier, al völ dì che aià mia becada.

ADELAIDE. Alura? Ölela andà vià de che o a go de ciamà i rinfòrsi?!

SIBILLA. (Al pubblico) e se la me sorèla lès isbagliat cà?

ADELAIDE. (Prende il telefono) a go de ciamai alura ste carabinier?

SIBILLA. Va be. Va be, ando vià. (Al pubblico) pèr ol mompnt. (Esce a destra).

ADELAIDE. E ala sa faghe piö èt! Öna mata! Öna mata dè serasö! (Esce anche lei a destra).

SCENA XI

Arsenico e Priscilla

ARSENICO. (Uscendo) an ga de smöès fò. Al sömèa de stà al mercat in chèla cà che!

PRISCILLA. (Uscendo sbalordita) chèla … chèla alera … la me sorèla!

ARSENICO. (Si ferma) come? Chèla mata che la sircaa la sò sorela … alè la tò sorèla?

PRISCILLA. Se.

ARSENICO. E perciò la sorèla … a ta sarès te?

PRISCILLA. Se.

ARSENICO.  E la tò sorèla aialsera che te a ta ègnièt a robà … che.

PRISCILLA. Se.

ARSENICO. La tò sorèla aglialsera che te ata ègnièt che a robà e alè egnida che a sircat?

PRISCILLA. Se.

ARSENICO. Ma a ta sa rèndèt cönt che ala pödia faga scoprì adoma se la fommla dèl sindèc ala födès mia stacia isse scema?!

PRISCILLA. Al so e a ta domande scüsa, ma me al so mia ol perché aia facc.

ARSENICO. Scolta Priscilla, scüsa nè, ma me a öle piö a iga a che fa con te … e cola tò famèa. Me a porte vià ergot pèr mia it bötat ivià la giornada se de nò, dòpo, chi aià sènt la me madèr. (Sta per prendere il sacco quando si sentono dei rumori dalla finestra. Arsenico e Priscilla si nascondono in fretta sotto la scrivania).

SCENA XII

Arsenico,  Priscilla e Sibilla

SIBILLA. (Entra dalla finestra e lo farà in modo buffo) madonname, chèsta finestra! (Piano) Priscilla … Priscilla … set che?

PRISCILLA. (Al pubblico) ma chèsta… ma chèsta… alè la la us dèla me sorèla. (Si alza) Sibilla! Ma cosa a ga fet che!

SIBILLA. (Felice) Priscilla! Meno mal che a ta ste be! (L’abbraccia) al sere che a ta serèt che e che la padruna ala ma cöntaa sö adoma di bale.

ARSENICO. (Si alza) pròpe dò sorèle! Ma come al sa fa a andà a troà la sorèla che alèndre a robà in cà di otèr?!

SIBILLA. Lü, al varde che la me sorèla alè indre a “laurà” in cà di otèr. (A Priscilla) te, ma chèsto chi el?

PRISCILLA. Chèsto al sa ciama Arsenico e pèr caso an sé troacc che a “laurà” in chèsto pòst e in dès stès urare.

SIBILLA. (Ad Arsenico) ma lü, come come al sa pèrmèt de laurà in döna cà zamò ocupada dala me sorèla?!

ARSENICO. Ma me al sere mia che la che prèsènt sò sorèla alès facc ol me stès penser.

SIBILLA. Anche chèsto alè ira. (A Priscilla) Priscilla, la prossima olta al ta convegnerà mèffò ü cartèl con scricc “casa ocupada”!

ARSENICO. (Al pubblico, nervoso) adà, al so mia se alè pègio la prima o la segonda de sorèla.

PRISCILLA. Sibilla, ma al sa pöl saì che manera a ta se egnida a sircam?  

SIBILLA. Alè stacia la mama che ala ma mandat a èt come a ta staèt, dato che alera ol tò prim de de laurà e che a ta set anche un bèl po in ritardo.

ARSENICO. (Al pubblico) Madèr, figlie, töte dèla stèsa stòfa. Ma ala sa rènt cöt che cola sò presènsa alaavrès pödì faga scoprì? E pèr cosè po’?! Pèrchè alè la prima olta e pèr un pö di ritardo? 

PRISCILLA. Ma … a te me mia dicc che anche chèsta alè la prim olta anche pèr te?

ARSENICO. Se … e con chèsto?

SIBILLA. E con chèsto me se a fösès lü, a cominserès procupas. Gal ü fradèl?

ARSENICO. Se … e con chèsto?

SIBILLA. E anche öna mama tat ansiusa scömète!?

ARSENICO. Beh … se … la me mama alè ün po tat ansiusa.

PRISCILLA. E perciò, se du piö du al fa quatèr, èrgot al ma dis che …  

ARSENICO. (Preoccupato) … che se la me mama alè ü tipo ansius come la òsta … a ghè mèso che la mande … ol me fradèl a sircam! Dome, dom, via al svèlta. A ga manca che al rie anche ol me fradèl adès.

SIBILLA. Ma … comel chèsto sò fradèl? Bèl? Quase, quase, al’ispèterès.

ARSENICO. Me ando vià de che (mette qualcosa nel sacco).

PRISCILLA. Dai Sibilla che an va vià de che ala svèlta (mette nel sacco qualcosa).

SIBILLA. E … andì vià … isse? Ma a va scambì mia ol’ indiris … al so mia … ol nömèr de telefono …

ARSENICO. (Mentre si avvicina alla finestra) a görès a chèla!

PRISCILLA. (Mentre anche lei si reca alla finestra per uscire) ma per carità!

SIBILLA. Ma come? Dòpo isse öna bèla esperiènsa che a ghi it insema?!

ARSENICO. (Mentre sta uscire) al giure che se a i ma ciapa mia, a cambie laurà pèr la pura de incuntraf amò. Addio!

PRISCILLA. (Dietro Arsenico) addio! A spere pròpe de cör de edit piö. (A Sibilla) dai Sibilla, smöèffò doca a egnì fò. E pò dòpo sera fò la finèstra. Me a ta spète in machina  (è uscita).

SIBILLA. (Sola, al pubblico) epör me a sere convinta che ai födès facc ü pèr l’otèr. Dai, forse alè mèr che andaghe me. A ölerès mia che la me madèr ala ga ède mia a rià a cà e che magare a ga salte in mènt de egnìga a sircaga. (è fuori dalla finestra e la sta chiudendo quando arriva Adelaide).

SCENA XIII

 Sibilla e Adelaide

ADELAIDE. (Entrando da destra, vede Sibilla fuori dalla finestra) ma cosa alèndre a fa amò inturèn ala me ca?! A ghere mia dicc de fas piö èt?

SIBILLA. Infati. Ma quando a sere indre a pasò pèr istrada, a ma so nincorzida che chèsta finèstra alera pèr metà dervida e a ma so söbèt fermada pèr serala fò. Ma le ala mai pensat a quace ladèr che a ghè in giro?

ADELAIDE. A ta ghe resù, a go de sta piö atènta. Grasie né pèr ol gèsto isse gentile.

SIBILLA. Dovere, sciura. Dovere de onesta citadina (va via).

ADELAIDE. Adà, avrès mai pensat che öna mata dèl gènèr al födès buna de öna gentilèsa isse. (Sospirando) chi al ga capes det vergot in chèl mont che! (Si accorge che mancano degli oggetti nello studio) ma … ma … ma che … aghè sparit tata ròba presiusa dèl me òm! (Urla) aiuto! Madonname ai ga robat! La finestra! Chèl scèta de prima! Alè colpa de chèla scèta! Se, alè colpa sò! Se adoma alès seraffò prima la finestra!

SIPARIO