Stampa questo copione

I rostèc di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

http://giusicopioni.altervista.org/

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

Codice opera Siae 910490A

TITOLO

I RÖSTèC

COMMEDIA IN TRE ATTI

Personaggi

CANCIANO, cittadino

FELICE, moglie di Canciano

RICCARDO, Conte

LUNARDO, mercante

MARGARITA, moglie di Lunardo in seconde nozze

LUCIETTA, figliuola di Lunardo del primo letto

SIMON, mercante

MARINA, moglie di Simon

MAURIZIO, cognato di Marina

FILIPPETTO, figliuolo di Maurizio

TRAMA

Traduzione in dialetto Bergamasco e libero adattamento da

“I rusteghi” di Carlo Goldoni

ATTO PRIMO

 CASA DI LUNARDO.

SCENA I

Margherita e Lucietta

Margherita e Lucietta cuciono. Sono sedute.

LUCIETTA. Ol carneal alè apena finìt. 

MARGARITA. An sé pròpe diertite tant.

LUCIETTA. (Ironica) an sé po’ diertide! A ma gniac est öna strasa de comedia, che ala siès istrasa!   

MARGARITA. E set gnièca pèr chèsto? Alè sedès mis che a so spusada e mia che ol tò padèr al mabe portat, öna olta in vèrghilöc!

LUCIETTA. Aglialsàla ü laur? Edìe mia l’ura che ol me padèr al sa spusès ön’otra olta perché pensae che isse a pödìe indafò cola me matregna. Lü se, al se spusat, ma a quanto par, a ghè negot pèr me ma gniac negot pèr le!

MARGARITA. O spusat ün’orso, cara la me scèta, lü al sa dièrt mia e al völ che an sa dièrte mia gnia notre. Figürèt Lucietta che prima de spusam, ol diertimènt al ma mancaa miagnià’po. La me madèr pò, a ghè sèmpèr piasìt indà a teatèr. Figürèt che inverno a mindaa insèma dò o tre olte e quando al vegnia carneal adiritüra sic o ses volte. Figürèt che invece quando a mi staa in cà, an ghera sèmpèr vergot de cöntasö. Figürèt che ai vegnìa a troaga i parecc, dì amis, anche zuègn. E de pericol annera mia, figürèt!

LUCIETTA. (Al pubblico) figürèt, figürèt, aià dicc sic volte infena adès.   

MARGARITA. Dighe mia che a so öna de chèle che a ga pias a andà in gir sèmpèr … ma ogni tat al ma pias anche a me.    

LUCIETTA. E me poarèta che ando mai fò dè la porta? Gniac söl balcù a pöde mia indà perché l’otèr de, a so indacia apunto söl balcù pèr ciapà ün po de aria e mala mia est chèla petegola dèla lasagnera?! Alè indacia söbèt a röffianaghèl e ardae che al ma bastunès pèr chèsto.   

MARGARITA. E a tal se mia cosa al ma casat indre pèr colpa tò!   

LUCIETTA. Ma cosa a gaavro facc me Signur! 

MARGARITA. Te, cara la me scèta a ta sa spusere, ma me a go de stache finchè scampe! 

LUCIETTA. (Interessata) cos’è? Me a ma sa spuserò? 

MARGARITA. Ah, me crède pròpe de se. 

LUCIETTA. La ma dighe, madèr, quando a ma sa spusero?! 

MARGARITA. A ta sa spusere quando … ol Ciel al völerà. 

LUCIETTA. E quando ol Ciel al völerà … sènza che me al sabe?! 

MARGARITA. Ma cosa cöntèssö! Cèrto che a ta ghe saìl a te! 

LUCIETTA. Intat però a me nigü al ma gniamò de dì negot. 

MARGARITA. Se ai ta gniamò de dì negot, i tal digherà.   

LUCIETTA. A ghè gniamò negot “in de l’aria”? 

MARGARITA. Al ghè e al ghè mia; ol me òm al völ mia che a tal dighe. 

LUCIETTA. Madèr, a mal dighe. 

MARGARITA. Nò, a pöde mia. 

LUCIETTA. Ma dai, ala ma dighe ergot.   

MARGARITA. Se a ta dighe ergot, al ma maiazo la pèl dèl müs.   

LUCIETTA. Se le ala mal dis, ol me padèr aià saavrà mai. 

MARGARITA. Figürèt se a tande mia a dighèl! 

LUCIETTA. Ma no! Figürèt che me ando a dighèl adès. 

MARGARITA. Cosa a ga èntra adès chèl “figürès”?! 

LUCIETTA. (Ironica)  al so mia me, a go chèsta abitudine e al dighe sènsa nincorzès.

MARGARITA. (Al pubblico) pèr me alè indre a töm in gir chèsta balòsa. Piö gnià ü “figürès” al vegnerà fò dela me boca.

LUCIETTA. Ala ma dighe madèr! 

MARGARITA. Dai dai, laurà docà! A te gniamò de finì chèla calza!

LUCIETTA. Ala arde che a ga öl ol so tep! 

MARGARITA. Se al ve a cà isse’nfal e la calsa alè mia finida al digherà che a ta se’stacia töt ol de söl balcù! E dòpo figüras se … maledèt isto ese!

LUCIETTA. Ala arde come cüse ala svèlta. Ala ma dighe ergot de chèl “isposo”.   

MARGARITA. Che sposo?! 

LUCIETTA. Alura le ala dis cha a ma sa spusero? 

MARGARITA. Pöldas. 

LUCIETTA. Beada le se ala ga sa ergot.  

MARGARITA. (Un po arrabbiata) a so negot. 

LUCIETTA. (Risentita) anche me a ga so negot! 

MARGARITA. Arda che a ta set indre a stöfam adès. 

LUCIETTA. (Con rabbia) sciopa a te!   

MARGARITA. Cosele iste parole?! 

LUCIETTA. Me, a go nigü a sto mont che al ma öl be.   

MARGARITA. A ta na öle infena a tròp, cara la me scèta. 

LUCIETTA. (Piano) ü be de matrigna.   

MARGARITA. Cos’et dicc? 

LUCIETTA. Negot. 

MARGARITA. Scoltèm be, cominsa mia a secam né! A so pròpe metida be! A go ön’òm che al ma tormenta töt ol de e ga manca anche adès de dientà gnieca anche cola la me figliastra!  

LUCIETTA. Madèr, ala diènta gnieca ün po tròp ala svèlta!   

MARGARITA. (Al pubblico) ala ga resù. Öna olta a sere mia isse, adès a so dientada öna belva. Alè isse, chi sta col lupo al’impara a ululà!   

SCENA II

Margherita, Lucietta e Lunardo

LUNARDO.  (Entra piano senza parlare).

MARGARITA. (Al pubblico) al ve de che! Per töcc i diaoi! (Si alza). 

LUCIETTA. (Al pubblico) al al sa mös compagn di gacc! (Si alza) padèr.  

MARGARITA. Lunardo. Al sa saluda piö adès? 

LUNARDO. Laurì, laurì otre. Pèr fam ü complimènt a desmetì de laurà adès? 

LUCIETTA. O laurat infena a dès né?! O apena finìt la calsa.   

MARGARITA. Teamet che adès an sé pagade a giornada!

LUNARDO. Me a so che in pace e invece otre cosa fì? A ma dì de chèle risposte … 

LUCIETTA. Al faghe mia isse padèr. Al ga use po’ mia indre in chèsce öltèm de, de carneal. Va be, a mindarà in dighèlöc, pasiensa, ma stem almeno in pace.   

MARGARITA. O te a ta pödèt mia sta ü de sènsa usà?!   

LUNARDO. Ma cosa dighèt! Cosa soi me? Öna bestia adès!? E pò dòpo, de cosa a sa lamentì?

LUCIETTA. Don docà, al ga porte a maschere.   

LUNARDO. A maschere? A maschere? 

MARGARITA. (Al pubblico) adès al da fò!

LUNARDO. E ghi anche ol coragio de dim de portaf a maschere? Ma me, quate olte a vo domandat de metif söl müs la maschera?! Ma cosela pò sta maschera?! E pèr cosè al sa à in maschera?! E pò dòpo, i scète ai ga mia dendà in maschera.   

MARGARITA. E chèle spusade? 

LUNARDO. Gnià chèle spusade ai pöl mia! Gnià chèle spusade!   

MARGARITA. E che manera i otre invece ai va? Figürèt se al val anche pèr notèr.

LUNARDO. Me pense ala me cà e mia ai otèr. Margherita fa giödese pèr piaser.

MARGARITA. Lunardo, pientela le adès.   

LUCIETTA. Padèr, al faghe mia sèmpèr isse. Andaro mia in maschera, ma al’istaghe bù! 

LUNARDO. Dai egnì che töte do. Diolte anche me a go ergot pèr la crapa, ma incö a so in buna. An sé a carneal e a ga ol ü de de festa.   

LUCIETTA. O magare! 

MARGARITA. Sö, sentèm cosa ta ghe in mènt.

LUNARDO. Scoltì, me a öle che incö an disne in compagnia. 

LUCIETTA. (Felice) indoe! Indoe padèr! 

LUNARDO. In cà!

LUCIETTA. (Delusa) in cà?! 

LUNARDO. Se, pròpe in cà. In doe pensaèt dendà? In ostarea forse?   

LUCIETTA. Nò, al’ostarea pròpe nò. 

LUNARDO. A talse che in cà di otèr ando mia a maiaga adòs. 

MARGARITA. Ma se cèrto. Figürèt però che a ga sabe stacc öna olta che a tabèt invidèt vergù.

LUNARDO. E invece se. O invidat dèla zet a egnì che e a so sigür che ai sa troerà anche be.

MARGARITA. Chi et invidat? 

LUNARDO. Öna compagnia de galantòm: du aiè spusacc e ai vegnerà che coi so fommle.

LUCIETTA. (Felice) e chi el chèl mia spusat?  

LUNARDO. A ta se tròp curiusa. 

MARGARITA. Ma dai, tesoro, an völ adoma saì chi al vegnerà che. 

LUNARDO. Ölis pròpe che a val dighe? Al vegnerà che ol sciur Canzian Tartuffola, ol sciur Maurizio dalle Strope, e ol sciur Simon Maroele.

MARGARITA. Signur ardazo! Tri marsù!   

LUNARDO. Cosa örèsèt dì? Adà che aiè tre persune pèr be. 

MARGARITA. Se, pròpe pèr be. Tri selvadèc come te. 

LUNARDO. Èco, i fommle al de dencö ai dis che i òmègn che ai pèr be e aiè giudisius, aiè invece dì selvadèc! E al sis ol perché? Perché otre a si tròp civilizade e al va pias piö l’òm onesto. No, a otre adès a va pias ol’òm ala moda, l’òm simpatèc, l’òm che al va porta de che e de là. Coi otèr a sti be, con notèr invece a va e la malinconia a sta a cà che al va sömèa de ès in presù. Otrè a va fì tö in gir da chi òmègn le e al si gniac. Con chi invece al ga serietà, reputasiù, chèi no! Chèi aiè röstèc e selvadèc. Ela mia isse forse?

MARGARITA. A va do resù in töt. Fa pör vegnì che a disnà la sciura Felice e la sciura Marina.   

LUNARDO. A ta pödèt dì a giuro. Isse töcc ispusacc e dì sporcaciade annè mia. (A Lucietta) cosa ascoltè’te? Adès notèr an ga de parlà di laur che te a ta pödèt mia sentì. 

LUCIETTA. Che manera a pöde mia sentì?!   

LUNARDO. (Piano a Margherita) ède mia l’ura de sistemà töt.

MARGARITA. (Piano a Lunardo) come al, chèl “afare”?

LUNARDO. (Piano a Margherita) a ta dighero. (A Lucietta) va vià de che pèr piaser.

LUCIETTA. Cosa fo de mal a sta che.   

LUNARDO. O dicc dendà vià de che! 

LUCIETTA. Ma Signur! Alè pròpe pie de veleno da insema al co ai dicc di pè! 

LUNARDO. Va vià perché se de nò a ta ria öna papina söl müs.   

LUCIETTA. Madèr, ala sentìt?! 

MARGARITA. (Con tenerezza) Lucietta se ol tò pader al ta dicc dendà, và pèr piaser.   

LUCIETTA. (Al pubblico) a se a ga födès al mont amò la me pòvra madèr! Anche ü spasì a spuserès pör dendà vià de che! (Esce).  

SCENA III

Lucietta e Lunardo

MARGARITA. Lunardo, a pödie mia daga resù ala Lucietta pèr mia fat fa bròta figüra, però, ada che a ta set tròp dür con chèla scèta. Tròp ròstèc! 

LUNARDO. Èdèt che te a ta a ga se negot? Me a ga öle be e alè pèr chèsto che a ghi do mia töte vinte.   

MARGARITA. Töte vinte? Ma se attla lasèt mai diertì!?   

LUNARDO. I scète ai ga de sta a cà e ai ga mia dendà in gir. 

MARGARITA. Lasela indà a èt almeno öna comedia.   

LUNARDO. O dicc de nò. Se me ala öle dà in spusa, a öle pò mia che ala abe zamò metissö öna maschera e la sabe stacia in dü teatèr. 

MARGARITA. Alura sta storia del matrimonio ala a innacc …

LUNARDO. A ta ghe dicc negot ala Lucietta né?!   

MARGARITA. Me? Negot de negot.   

LUNARDO. Èco, a crede de iddacc la Lucietta in spusa. 

MARGARITA. Con chi? A pöde sail chi el?

LUNARDO. (Si guarda intorno) fa sito che gnià l’aria aialsa. (Piano) col scèt dèl sciur   Maurizio.

MARGARITA. Col Filipetto?

LUNARDO. Se, pròpe. Fa sito però, dì negot. 

MARGARITA. Ma cosa et facc Signur! Pròpe con chèl contrabander?!  

LUNARDO. Margarita fa la braa. Ale isse e basta. 

MARGARITA. Ma … i sa spuserà prèst?   

LUNARDO. Se prèst.

MARGARITA. Ma sènsa domandam a me? 

LUNARDO. A so me ol padrù che. 

MARGARITA. Pota, ma cosa a ga doi de dota? 

LUNARDO. Chèl che öle me.   

MARGARITA. Ada che me a so stöfa né? Figürès se a ta me dicc vergot de töt chèsto!   

LUNARDO. A tloi’mia dicc adès?

MARGARITA. (Poco convinta) se … ma, e la scèta quando ala egnerà a sail? 

LUNARDO. Quando ala sa spuserà. 

MARGARITA. E pödela mia sail prima?

LUNARDO.  No.

MARGARITA. Ma set sigür che al siès chèl che anche le la öl? 

LUNARDO. A so me ol padrù che.   

MARGARITA. Se-se, la scèta alè la tò e me a öle mia impasam. Fa pör chèl che a ta ghe òia. 

LUNARDO. La me scèta ala ga de ès vesta de nigü. Chi ai èt, aià spusa. 

MARGARITA. E se chi aià èt e pò dòpo aia öl mia? 

LUNARDO. Ol so padèr al ma dacc la so parola e a me al ma basta. 

MARGARITA. Oh che bel’ispusalese!

LUNARDO. Cosa a ölerèsèt, che ai fès l’amur prima? 

MARGARITA. A ma sòmèa che ai abe ciamat. Ando a èt chi ghè.   

LUNARDO. Ghela mia la serva? 

MARGARITA. Alèindre a fasö i lècc, ando me a èt chi ghè dal balcù. 

LUNARDO. Fommla no. Öle mia che a tandaghèt söl balcù. 

MARGARITA. Ma che manera a pöde mia indà me?

LUNARDO. O dicc de nò, andaro me. Che a comnde me e perciò, comande me. (Esce). 

MARGARITA. Che òm che a mè tocat! A ghè piö gli òmègn de öna olta. Annà pöde piö!

LUNARDO. (Entra in scena)  ölèt saì chi ca lè?

MARGARITA. Chi el? 

LUNARDO. Ol sciur Maurizio.

MARGARITA. Ol padèr del promesso sposo?

LUNARDO. Se, pròpe chèl. 

MARGARITA. El che pèr mètès decorde? 

LUNARDO. Scolta, va de la a te pèr piaser. 

MARGARITA. A ma mandèt ivià pò?! 

LUNARDO. Se, a ta mande vià! Va de la pèr piaser. 

MARGARITA. Ölèt mia che sente chèl che a va disì?

LUNARDO. No, öle mia. 

MARGARITA. Andaro, andaro. Ma cosa soi che me? 

LUNARDO. So me che a so ol padrù. 

MARGARITA. E me a soi mia la tò fommla? 

LUNARDO. A to dicc dendà via de che! Ma set surda? 

MARGARITA. Che orso che a ta se! 

LUNARDO. Smöèffò docà! 

MARGARITA. Che marsù! 

LUNARDO. Ela amò longa? 

MARGARITA. Che bestia de òm che a ta se!  (Esce).

SCENA IV

Lunardo e Maurizio

LUNARDO. Al vègne dè det. (Maurizio entra) la me fommla alè indacia pèr fürtüna. Ala ülia mia indà, a ma tocat vusà pèr fam obedì pèrchè coi bune, ala sa möia mia. Me a ga öle tat be ala me Margarita, ma tat be, ma in de me cà, ol padrù alè adoma ü e chèl a so me.  

MAURIZIO. Sciur Lunardo, al capese. O parlat col me scèt. 

LUNARDO. A gal dicc alura che al völ che al sa spuse?

MAURIZIO. Agglo dicc. 

LUNARDO. E lü cosa al dicc? 

MAURIZIO. Alà dicc che alè contet, ma che però … al völerès vèdela prima.   

LUNARDO. Ma come? Ansera mia decorde isse! 

MAURIZIO. Dom, al’istaghe calmo, al diente pò mia gnèc. Al varde che ol me scèt al farà töt chèl che öle me. 

LUNARDO. E la dote pèr la me scèta alè zamò paregiada. A vo prometit ses mela ducati e ses mela ducati ai sarà. O a preferì in zecchini o magare in ducati d’arzent? Al ma dighe.

MAURIZIO. I spiccioli ai völe mia, preferese che a ma girì öna cambial chesse ai mi investes.

LUNARDO. Va be, a faro chèl che a ölì. 

MAURIZIO. E öle gniac che a spendì solcc in di esticc. 

LUNARDO. Va be, alura a vladaro isse come alè. 

MAURIZIO. Gala ergot de sida? 

LUNARDO. Se, ala ga ergotina. 

MAURIZIO. Al varde che in de me cà annà öle mia de sida. Finchè me a saro if, ala ga dendà in gir cola coi vesticc de lana ma sensa chi cerchi le zo in fonta. E a ölia mia gniac i bigodini in dèl co e gnià di paröche.

LUNARDO. Brao, isse che a ma pias. Ma … a ga darì di gioielli?

MAURIZIO. A ga darò di bracialèt de or, ala festa a ga faro caasö un gioiello che alera dela me fommla e ü per de oregì de perle. 

LUNARDO. Bene, molto bene, e spere che anche lü al ga daghe negot ala moda. 

MAURIZIO. Cosa crèdèl che a sies mat? Cosela pò sta moda?! I gioielli aiè sempre ala moda. Cosa cöntèl de piö, i diamanti o chi laur le finti?! 

LUNARDO. E pör, al de dencö, al sa böta vià tace solcc in di montadüre finte. E anné poc che aia pènsa compagn de notèr.

MAURIZIO. E a ghè né poc che ai gabe i solcc come an ga na notèr.   

LUNARDO. E ai dis che notèr an sé mia contecc! 

MAURIZIO. Poarèc a lur! Cosa capesèrai de notèr? Cosa crèdèi che a ga sabe adoma chèl che ai vèt lur? Amis, alè ü bèl laur dì:” A go töt chèl che al ma ocor, al ma manca negot e a pöde al’ocorènsa pugiasö i mà sö sènto zecchini! 

LUNARDO. Pròpe isse! E maià di bèi fasà, di bèi polastrèi e di bu edèi. 

MAURIZIO. Töt bu e a bu mercat perché al sa paga töte i olte. 

LUNARDO. E a ca so, sensa casòt e sènsa usà. 

MAURIZIO. E sensa nigù che al vègne a romp i scatole. 

LUNARDO. E nigü al sa i nòscc afare. 

MAURIZIO. E i padrù an sé notèr.   

LUNARDO. E la fommla ala comanda mia. 

MAURIZIO. E i scècc ai fa i scècc.

LUNARDO. A, la me scèta alè stacia leada fò pròpe isse.

MAURIZIO. Anche ol me scèt alè öna perla. A ghè mia perecol che al bote al vènt i solcc. 

LUNARDO. La me scèta pò, alè buna de fa de töt in cà. Infena a laaso i toncc. 

MAURIZIO. E ol me scèt? Dato che öle mia che al sa mesce coi serve, a go insegnat a giöstasö i büs dì calsì e mèt i tòpe ai braghe. 

LUNARDO. Brao. 

MAURIZIO. Brao poa lü.

LUNARDO. Dai alura, fem isto spusalese ala svelta.   

MAURIZIO. Come al völ amis. 

LUNARDO. Alura a va spète a disnà de me. A go quatèr animelle gròse isse. 

MAURIZIO. An mangerà be alura. 

LUNARDO. A mi starà be. 

MAURIZIO. An sa dierterà.   

LUNARDO. E pò dòpo ai dis che an sé selvadèc! 

MAURIZIO. Stèrlöc!

LUNARDO. Tetolòcc! (Escono tutte e due).

SCENA V

Marina e Filippetto

CASA DI SIMON.

MARINA. Te neut che? Che miracol che a ta se ascat a egnì che! 

FILIPPETTO. A so apena egnìt ivià da stöde e invece dendà a cà a so egnic a saludala. 

MARINA. Brao, Filipeto, a te pròpe facc be. Sèntèzzo … olèt fa colasiù?

FILIPPETTO. Grasie zia, a pöde mia fermam perché se ol me padèr al ria a cà e al ma troa mia, a so gniac de ergü.

MARINA. Ma se a ta ga dighèt che a ta se stacc dala tò zia, cosa a ta digheral a te? 

FILIPPETTO. Alè mia isse semplice … al ma lasa mai ü momènt de libertà. 

MARINA. De öna banda al ga mia töcc i torcc. Ma dala tò zia al gaavrès po’ lasat indà.   

FILIPPETTO. Agglo zamò dicc ma lü al völ mia lo stès. 

MARINA. A ma, alè pòpe scörbötèc compagn dèl me òm né! 

FILIPPETTO. Ghel ol zio Simon in cà? 

MARINA. Se, al ghè, ma a pöde mia ciamal.   

FILIPPETTO. Anche lü quando al ma èt al ma usa sèmpèr indre.

MARINA. Lasèl parlà. Te a ta set ol me neut, scèt dèla me sorèla che poarèta alè morta. E me, oltre a te a go piö nigü a sto mont. 

FILIPPETTO. Se zia, ma ölerès mia che a causa me, al ga use indre anche a le. 

MARINA. Preòcupèt mia pèr me. Che al proe a dim vergot, a ta èdèt come a fo a respondega söbèt. Pèr forsa a ma toca fa isse, al bruntula sö töt. A ghe mia di röstèc compagn de lü in töt ol mont.   

FILIPPETTO. Anche piö dèl me padèr? 

MARINA. Ma, al set che al so mia? 

FILIPPETTO. Pènsa zia che da quando a so al mont o mai pödìt diertim öna olta. Laurà e pò söbèt indà a cà. Ala düminica, a fo chèl che a go de fa e pò dòpo söbèt a cà. Mai öna olta che a pöde indà a èt ol Castel, mai öna olta a èt la piasa, che lavro esta adoma trè o quatèr volte. Chèl che al fa lü a ma toca fa a me! Ma saral posèbol? E a aialsa mia che fadiga o facc a convincì ol servo a diga mia che pasae de che.

MARINA. Poèr iscèt! A ta ma fe infena a pena. A so decorde che la zöentù bisogna tegnila a freno, ma isse alè infena a tròp. 

FILIPPETTO. Adès però a so stöf. Da adès an’dannacc al so mia se ala sarà amò isse. 

MARINA. In töcc i agn che a tase stacc brao, al ghera pò de dat ün po de libertà. 

FILIPPETTO. Ma le zia, a ga sala negot? 

MARINA. De cos’è? 

FILIPPETTO. Ma a gal dicc negota ol me padèr? 

MARINA. A ma, alè tat che al vède mia. 

FILIPPETTO. Alura aialsà mia. 

MARINA. A ga so pòpe negot. Ma cosa a ghè de saì de nöf? 

FILIPPETTO. Se me a val dighe però le a gal dis mia al me padèr?!

MARINA. Nò certo, preòcupèt mia. 

FILIPPETTO. Me recomande, la gal dighe mia. 

MARINA. Ma se a ta dighe de no, alè de nò! 

FILIPPETTO. Ala da de saì che lü … al völ fam ispusà. 

MARINA. Delbù? 

FILIPPETTO. Ammlà dicc lü! 

MARINA. Alà troat öna scèta de fat ispusà?  

FILIPPETTO. Se, pròpe isse. 

MARINA. Ma … chi ela?! 

FILIPPETTO. Me a gal dighe adoma se le ala gal dis a nigü. 

MARINA. Ma scolta Filipetto, fam pò mia dientà gnèca adès! Cosa pènsèt che a siès me?

FILIPPETTO. Va be, va be. Alè la scèta del sciur Lunardo Cròzzola.

MARINA. Se, se, la conòse. Ciòè, a conòse mia le, ma la so matregna, la sciura  Margarita Salicola, che alà spusat ol scior Lunardo che alè ü amis dèl me òm. Ü selvadèc compagn de lü. Ai sé pròpe troacc. Scolta neut, ale’pò esta sta scèta?

FILIPPETTO. No zia.

MARINA. Quando al’avrà finit col contratà, avvlà farà èt. 

FILIPPETTO. Me a go pura de nò invece 

MARINA. Ma se cèrto. E se ala va piasès mia? 

FILIPPETTO. Se ala ma pias mia, gnià pèr sògn che ala spuse! 

MARINA. Cèrto che al sarès pròpe mèi che te atla edèsèt.

FILIPPETTO. E come a pödès fa?! 

MARINA. A ta ghe de dighèl al tò padèr. 

FILIPPETTO. Agglo dicc zamò zia, ma al ma usat indre.   

MARINA. Se al savrès come fa, me a ta öterès … 

FILIPPETTO. O magare! 

MARINA. Ma alè mia isse facile, chèl’orso del sciur Lunardo al lasa èst a nigü la so scèta. 

FILIPPETTO. Se magare al sa pödès fa öna festa … 

MARINA. Fa sito, fa sito che a ghe che ol me òm. 

FILIPPETTO. Ölela che andaghe ivià? 

MARINA  Fermèt.

SCENA VI

Marina, Filippetto e Simon

SIMON. (Alpubblico) cosa fal che chèsto stèrlöc? 

FILIPPETTO. Buongiorno zio. 

SIMON. (Brusco) neut. 

MARINA. Pròpe öna bèla acoglienza a ta gafe al me neut! 

SIMON. Me a to spusat col patto che de parecc annà ölie mia in dè me cà. 

MARINA. I me parècc ai ve forse che a sircà ergot? Iga mia pura che ai ga mia inbisògn de te. Dòpo tat tep che al vegnìa mia che ol me neut a troam e te, cosa a ta fe? A ta brontulèt!? E te a ta sarèsèt ün’òm civile? Te a ta set ü barbaro!   

SIMON. E gnamò de finì? Ada che stamatina a go mia òia de usà.    

MARINA. Ma cosa a tal facc ol me neut pèr pödì mia èdèl!? 

SIMON. Al ma facc negot, a ga öle anche be me se lè pèr chèl, ma però me a öle mia che al vegne che.   

FILIPPETTO. Al sa preòcupe mia che a egnero piö che dèl sigür. 

SIMON. A ta ma fe pò che ü piaser. 

MARINA. E invece me a öle che al vègne che amò. 

SIMON. E me invece a öle mia. 

MARINA. Chèsto a ta pòdèt mia impedimèl. 

SIMON. Töt chèl che a me al ma pias mia, cèrto che a pöde e a öle impeditèl. 

FILIPPETTO. (Fa per uscire) zio. 

MARINA. Fermèt le! Cosa a ghis cuntra isto scèt? 

SIMON. Al völe mia. 

MARINA. E al sa pöl saì ol perché? 

SIMON. Perché o per come, me a öle nigü. 

FILIPPETTO. Zia, la me lase indà. 

MARINA. Va be, va, va pör intat. Egnerò la me, dal vost padèr. 

FILIPPETTO. Zia, zio.

SIMON. Neut.

FILIPPETTO. (Al pubblico) chèsto, alè des volte piö burbero dèl me padèr! (Esce).   

MARINA. Ma arda se al sa pöderà! Cosa digheral adès chèl’iscèt?! 

SIMON. Ormai a ta gaavrèsèt de conosèm. In de me cà me a öle la me libertà. 

MARINA. Ma che fastöde a ta daèl ol me neut? 

SIMON. Al menterèsa mia: me a öle nigü.  

MARINA. Perché a tande mia in de tò camera? 

SIMON. Perché a go oia de sta che! 

MARINA. A ta se pròpe simpatèc! Et’ordinat la spesa? 

SIMON. No fommla. 

MARINA. An disna mia incö? 

SIMON. No fommla. 

MARINA. Al sa disna mia?

SIMON. (Alzando la voce)  no fommla.

MARINA. A ga manca anche che adès a diente gnieca anche pèr ol disnà. Ma perché al sa disna mia incö scüsa?

SIMON. (Scortese)  perché an va a disnà fò de cà.

MARINA. E a ta mal dighèt isse? 

SIMON. Pèr forsa, a ta ma fe dientà gnièc. 

MARINA. Caro ol me òm, porta pasiensa, a ta ghe ü  caratèr che diolte a ma fe ègn bretina! 

SIMON. Al conosièt mia ol me caratèr? Dato che a tal conosièt, perché a ta fe sèmpèr chèste scenade?

MARINA. Che pasiensa che a ga öl con te! Don vai pò a disnà?

SIMON. Te ègn con me.

MARINA. O capìt, ma’ndoe? 

SIMON. In doca a ta portero me. 

MARINA. Ma perché me a go mia de sail prima? 

SIMON. Al ga mia importansa se a talse o a talse mia. Quando a ta se col tò òm, a ta ghe mia de preocupas d’otèr.   

MARINA. A me a ta ma sömèèt mat, me, a go de saì de chi an va, perché isse almeno al so come a go de estiss in base al zet che ghè. A ma pias mia che ai ma critiche. 

SIMON. In doca a ta porte me, nigü ai ta criticherà. 

MARINA. Ma con chi an vai?! 

SIMON. Te ègn con me. 

MARINA. Ma pènsa ün po né! 

SIMON. Ma pènsa pròpe.

MARINA. Insoma a go de egnì sensa saì in doe. 

SIMON. Se cara. 

MARINA. me al so mia se ègne. 

SIMON. Bene, a ta rèsteret a cà sènsa disnà. 

MARINA. E me andro dal me cögnac ol Maurizio.

SIMON. Ol tò cögnat, Maurizio, al va a disnà in doca an va notèr.  

MARINA. Ma’ndoe!? 

SIMON. Ve con me e a tal vèdere. (Esce). 

SCENA VII

Marina, Felice, Canciano e il conte Riccardo

MARINA. A ta se pròpe edücat! Ai picà in de porta, arda chi a ghè. (Al pubblico) alè forta be né! Andà a disnà fò cà e sènsa sai indoe. Come pöde scoprì in doca an và?! (Guarda dalle quinte) fam vèt chi a gè riat … a ghè la sciura Felice! E insèma a le chèl’isterlöc dèl so òm. E chi el che a ghè insèma che al vède mia … ma! Ol so òm alè stès al me òm ma la Felice ala sa fa mia mèt sota i pe dèl sò òm e ala comanda le. E ol sò òm al ga-andre compagn d’ü cagnì. Indasaì cosa alà avrà dicc ol me òm de töta chèla zet che. Ma che al sa ciae, me a so mia maledücada.  (Entrano).

FELICE. Ciao Marina.

MARINA.  Felice. Benvenuta che ala me cà.

CANCIANO. (Mesto) sciura Marina.

RICCARDO. (A Marina) buongiorno sciura. 

MARINA. Buongiorno a lü. (Piano a Felice) ma chi el? 

FELICE. (Alzando la voce) Marina a ta presènte il Conte cavalier nonché amis dèl me òm. El mia ira Canciano.  

CANCIANO. Me a ga so negot.

RICCARDO. Brao amis de töcc. 

MARINA. Se alè ü amis dèl sciur Canciano al pöl mia che èsga öna braa persüna. 

CANCIANO. A va dighe che me a ga so negot. 

MARINA. Come a ga sì negot se al ve con lü in de me cà!   

CANCIANO. Con me? 

FELICE. E con chi se nò! Caro sciur Conte, aià compatese, an sé a carneal e al völ diertìs. E al völ faga ciapà pura ala sciura Marina. El mia ira Canciano?

CANCIANO. (Al pubblico) a ma toca casazo.   

MARINA. (Al pubblico) come alè fürba la Felice! Ölèt sentazzo Felice?   

FELICE. Se dai, sentem’zo ü po (Si siede). Al sa sènte zo che sciur Conte. (Vicino a lei). 

RICCARDO. A so pròpe fürtünat. 

CANCIANO. E me indoe a ma sa sènte zo?   

FELICE. Sentèzo visì ala Marina. 

MARINA. (Piano a Felice) a pöde mia … se al ve ol me òm, a so gniac de ergü. 

FELICE. Canciano, arda che la a ghè di scagne … sentezzo pör le. 

CANCIANO. (Sedendosi lontano) sissignora … la ringrasie.  

RICCARDO. Amico, se a ta ölèt sentazzo che pèr me al va be. A pöde benissimo indà a sentazo in banda ala sciura Marina. 

MARINA. Ma no sciur Conte, al sa spòste mia. 

FELICE. Sciur Conte, perché al sa spòsta? Pensèl forse che ol me òm al siès gelus? Al varde che ol me òm alè pèr negot gelus e se anche aià födès, a fo ala svèlta me a fagla pasà. Adès öna fommla ispusada ala pöl mia parlà o sentazo in banda a ün’òm che al ve che a Venesia pèr quatèr de e che alè amis dèl me fradèl che al’istà a Milà?! Te Marina cosa dighèt, a go mia resù? Ol me òm alè contet invece se al vèt la so fommla che ala parla e che ala sa dièrt. El mia ira Canciano? 

CANCIANO. Se fommla. 

RICCARDO. Èco, a dì la erità a ghere ün po pura de chèsto, ma dato che alè mia isse e che ol sciur Canciano al ga fa negot, a sto be che in doca sö, in banda a le, sciura Felice. 

CANCIANO. (Al pubblico) alè colpa me che alo mia casat’ivià la prima olta che alè egnìt ala me cà. 

MARINA. Staràl che tat a Venesia sciur Conte? 

RICCARDO. A ghere intensiù de stache poc, ma alè talmente bele sta sità che a staro che de piö. 

CANCIANO. (Al pubblico) sperem invece che ol diaol aià porte vià!  

FELICE. E incò Marina, an disnerà insèma. 

MARINA. In doe? 

FELICE. In doe? Ma al set mia in doe? 

MARINA. Ol me òm al ma dicc vergot de sto disnà, ma mia in doe. 

FELICE. Ma dala sciura Margarita.

MARINA. Dal sciur Lunardo?

FELICE. Se certo. 

MARINA. Adès a capese! Ai völ combinà o spusalese! 

FELICE.  Che spusalese?

MARINA. A gal set mia te? 

FELICE. Me no. Contensö docà. 

MARINA. Roba grosa.   

FELICE. De chi? De Lucietta?

MARINA. Se, pròpe le, ma fa sito.

FELICE. (Tira vicino Marina) te, cöntasö docà! 

MARINA. (Accennando a Riccardo e Canciano) Ai sent anche lur …

FELICE. Sciur Riccardo, al faghe ün po de conversasiu col me òm … al’indaghe pör a sentazzo in banda a lü. Ol me òm al ga piaser che a parlì con me, ma al völ mia pèr chèsto ès metit dala banda. El mia ira sciur Canciano? 

CANCIANO. Che al faghe coma al ga òia che a me al manteresa mia. 

RICCARDO. (Si accosta a Canciano) a go pròpe piaser de ciciarà col siu Canciano e de domandaga di laur.

CANCIANO. (Al pubblico) an san parla gniac. 

FELICE. Alura? 

MARINA. A ta se pròpe öna curiusuna dèla festa né? 

FELICE. Dai, cöntènsö docà! Cosa a set dela Lucetta?

MARINA. (Piano) a ta dighe töt ma nigü al ga de sentiga. 

RICCARDO. (A Canciano) al ma sömèa che a ma ardì mia. 

CANCIANO. Al ma scüse, ma a go tace de chi problemi che a öle mia a chi di otèr. 

RICCARDO. Va be, al völerà dì che a va distürbero piö. Ma chèle do sciure ai parla piano fra de lure … dai che alura an parla anche notèr fra de notèr. Cosa disì?

CANCIANO. Cosa ölèl che a ga dighe? Me a so ün òm de poche paròle e i novità ai ma pias mia. 

RICCARDO. (Al pubblico) alè pò bèl ista insèma a chèsto! 

FELICE. (A Marina) aià mia esta?!

MARINA. Nò. E ai völ che aia ède mia. 

FELICE. Aiè mia laur de fa!

MARINA. Se a ta sèsès cosa pagherès pèrchè aia edès prima de spusala!   

FELICE. Ma scüsa né, a pödèl mia indàga in cà? 

MARINA. Gnia pèr sògn. 

FELICE. Ma, al sa pöderès mia ciapà la scüsa di maschere, dato che an sé a carneal? 

MARINA. Parla piano perché ai ta pöl sènt. 

FELICE. (A Riccardo) a ma recomande, al pense ai so fati e al ga spie mia pèr piaser. Lü al parle col Canciano che me a parle cola Marina. (A Marina piano) scolta cosa a mè egnìt in mènt.   

RICCARDO. An va indoe stasira?! 

CANCIANO. A cà. 

RICCARDO. E la so fommla? 

CANCIANO. A cà.    

RICCARDO. Ma … otèr, a parlì a cà? 

CANCIANO. Certo. In dèl lècc. 

RICCARDO. In dèl lècc? A che ura po’? 

CANCIANO. Ai do de nòcc. 

RICCARDO. Ma lü alè indre a töm in giro. 

CANCIANO. (Stanco) come nò! 

FELICE. (A Marina) alura cosa dighèt? El mia ü bèl laur?   

MARINA. Otèr che bèl laur! Però me al so mia come a fo a dighèl al me neut. Se al mande a ciamà, indasaì come al sa infiama ol me òm. 

FELICE. Ma perché a mal mandèt mia ala me cà? 

MARINA. E ol so padèr? 

FELICE. Ma al mia anche lü a disnà del sciur Lunardo? Ol tò neut al vegnerà de me quando lü al sarà zamò indacc. Marina, lasa cha a ga pènse me. 

MARINA. E dòpo? 

FELICE. E dopo, e dopo! Lasà a fa a me e pò dòpo a ta edere. 

MARINA. De che ün po al mande a ciamà alura. 

FELICE. (A Canciano e Riccardo) ma a si möcc otèr du? 

RICCARDO. Ol sciur Canciano al völ mia parlà. 

FELICE. Poarèt! Al völerà dì alura che al ga ergot pèr la crapa. Al varde che lü alè ü nòm rafinat e pie de interès. 

RICCARDO. Invece me a pènse che al’istaghe mia tat be. 

FELICE. Delbù? Madona come al ma nincreserès. Cosa a ghet Canciano?

CANCIANO. Negot. 

FELICE. (A Riccardo) ma perché al ma dicc che alistaa mia be alura? 

RICCARDO. Perchè alà dicc che al völ indà a durmì ai do de nòcc. 

FELICE. (A Canciano) delbù? Fa come a ta ghe òia. 

CANCIANO. Ada che te a ta egnere con me. 

FELICE. A proposèt, a ta sa regordèt piö che an ga dendà a teatèr. 

CANCIANO. A teatèr me a ègne mia. 

FELICE. Ma come? A ta me zamò compracc i bigliecc! 

CANCIANO. Pèr forse, a ta me comprat coi tò moine! Ma me a teatèr a öle mia indà e tandare gnià te. 

FELICE. Dai, mochela de schersà … evvest Marina come al’ischèrsa ol me òm? Ol me òm al ma öl talmente be che al ma comprat ol biglièt e al vegnerà a teatèr con me. El mia ira caro maritino mio? (Piano a Canciano) scolta, mochela de dì chi sbambossade le, se de nò, a ta mète apòst me te.

MARINA. (Al pubblico) che balòsa che lè!

FELICE. (A Riccardo) ölèl vègn con me a teatèr? A ghè pòst in dèl nòst palco, vero Canciano?

CANCIANO. (Al pubblico) che nervus che ala ma fa ègn adòs! Ala ma fa fa töt chèl che le ala ga òia.    

SCENA VIII

Marina, Felice, Canciano, il conte Riccardo e Simon

SIMON. (Bruscamente) Marina.

MARINA. Simon.   

SIMON. (Al pubblico) ma cosel isto casòt?! Cosa fai che? (Vedendo Riccardo) e chi el chèlle?   

FELICE. Sciur Simon, piacere de edila.

SIMON. Sciura. (A Marina) alura?   

FELICE. Ansè egnìcc che a troaf. 

SIMON. A troà chi?

FELICE. A troà lü. El mia ira Canciano?

CANCIANO. (Piano e poco convinto) se fommla. 

SIMON. Marina, va vià de che pèr piaser.  

MARINA. Ma alè mia creansa indà vià. 

SIMON. Te preòcupèt mia, a ga pènse me. Va vià pèr piaser.   

FELICE. Marina, ada che a ta ghe de obedì al tò òm né?! Anche me a fo isse col me Canciano quando al ma dif de fa ergot. 

MARINA. Se certo, o capit. Sciur Rccardo. 

RICCARDO. (A Marina) umilisima.

SIMON. (Ironico al Conte) umilissimo.

MARINA. Lietissima.  (Fa la riverenza al Conte)

SIMON. Lietissima.   (Fa la riverenza per prenderla in giro)

MARINA. (Al pubblico) a fo sito perché se a do fò guai! (Esce).

SIMON. (A Felice) chi el sto sciòr? 

FELICE. A gal domande al me òm. 

RICCARDO. Se a ölì saì chi a so a val dighe me sènsa che a gal domandighès a nigü. Me a so ol conte Riccardo degli Arcolai, cavaliere d'Abruzzo. A so amis dèl sciur Canciano e anche dèla so fommla.

SIMON. (A Canciano) e te a ta lasèt che la to fommla ala frequènte sèrta zet? 

CANCIANO. Cosa ölèt che a faghe? 

SIMON. (Al pubblico) a ghè piö gli òmègn de öna olta. (Esce).   

FELICE. Ivvest come alè edücat? Al ga piantat che sènsa nemeno salüdaga. Che bestia de ü n’òm che alè chelle. Sciur Conte, edì la diferènsa? Ol me òm alè ün òm pèr be perché lü alè mia bu de tratà mal la zet. Pecat osti che incö an sa ède mia a disnà … ma stasira an sa èdera dèl sigür a teatèr. Vira Canciano?

CANCIANO. Ma me a dighe invece che … 

FELICE. Dai, dai pampalugo, in dom! (Prende sotto braccio Canciano e Riccardo. Escono).

SIPARIO

ATTO SECONDO

 CASA DI LUNARDO.

SCENA I

Margherita e Lucietta

LUCIETTA. Madèr, come alè estida be.   

MARGARITA. (Elegante) cosa ölèt cara la me scèta … se al ve che a disnà chèsta zet, figürèt se a ma sa este sö compagn de öna serva.  

LUCIETTA. E me alura, che figüra faroi? 

MARGARITA. De scèta pèr be. 

LUCIETTA. Ah se, a sto pròpe be! Forse quando a so mia malada, a sto be.

MARGARITA. Al so mia cosa dit cara la me scèta. Se al födès pèr me a ta comprerès töt chèl che al ta ocor, ma a talse come alè ol tò padèr! Se a ga disès de comprat vergot, al ma lincia come minimo e al penserèr che a ta mète cuntra de lü. Cosa ölèt fa se lü al dis che i scète ai ga dendà in gir semplici e sènsa ornamèncc. E me a ma sampase mia pèr ol quieto vivere. Dòpo töt a ta se mia la me scèta.    

LUCIETTA. (Mortificata) al so, al so che a so mia la so scèta.   

MARGARITA. Cosa a ölerèsèt dì? Che a ta öle mia be forse? 

LUCIETTA. Dèl be a ma na öl , pèrò ala ma difènt mia. Se a födès la sò scèta ala laserès mia che, cola la scosalina, pròpe stasira che al ve zet. 

MARGARITA. Via, caetla fò alura. 

LUCIETTA. E dòpo che l’avro caada fò? 

MARGARITA. E dòpo che a tle caada fò, a taggle piö sö. 

LUCIETTA. A se, pròpe isse. Ma a ma töela in gir? Me a öle fa bèla figüra come otre.

MARGARITA. Dighèl al tò padèr. Cosa pensèt che se me a ta este-sö come a ta ölèt, ol tò padèr al sa nincorze mia? Ada che alè mia orp, pèr ol momènt! Figürèt che al ta èt mia. 

LUCIETTA. A dighè mia ü estit madèr, ergot de meno. Ala arde che lau dèl Carlo Codega a go sö! A ölerès vergot che al faghe bèla figüra. A so zuena e a so mia gnià poarèta. Ergot … de poc. 

MARGARITA. Spètèm che alura. A ta daro di maneghe e anche öna colana de pèrle. Al be?

LUCIETTA. Magare.

MARGARITA. Adès ando a töi. (Al pubblico) poarèta, ala ma infena a pena. (Esce). 

LUCIETTA. Ivvest? Le ol vestit bèl però agglà anche se ol so òm, ol me padèr, al völ mia. Me pènse che ala siès le che ala öle mia che a ma sa caesö be pèr pura, dato che a so piö zuena e piö bèla de le. E pò quando ala ciame “madèr” ala ma arda che al sömèa che a gabe bötasse des agn!   

MARGARITA. (Entra) dai, tirà vià chèl’iscosal! 

LUCIETTA. Söbèt madèr. (Si toglie il grembiule). 

MARGARITA. Mèssö ste bèla maneghe. 

LUCIETTA. (Ironica) aiè pròpe bele! 

MARGARITA. Te, arda che aiè quase nöe. 

LUCIETTA. Ala ölerà forse dì, “quase lise”. Ma èdela mia che aiè lise-lisente e sporche?! 

MARGARITA. Scolta, sta mia le a ardà al töt. 

LUCIETTA. I so però aiè desmela olte piö bèi de chèste. 

MARGARITA. A ta ölet paragunas a me? Scolta, chèsce aiè chèle che a go, se ai ta pias mia, raget. Troetèi te!   

LUCIETTA. Sö, adès ala diente mia gnèca. Ai metero sö, dom.   

MARGARITA. Dai, e che. Piö al sa fa per te e piö a ta ma tratèt mal (le mette i manicotti).

LUCIETTA. Ma nò, le ala fa tat pèr me. (Se li sistema).   

MARGARITA. Ada che ste maneghe ai sa mèssö isse. (Glieli sistema).   

LUCIETTA. Madèr, ala sa preòcupe mia che ai mète apòst me. (Se li sistema). 

MARGARITA. A ta se pròpe sfaciada incö né? E sta pör tranquila che a ta staro piö fra i pe. Fat vöta pör dala sèrva che me a öle pò mia dientà mata pèr te.      

LUCIETTA. La colana de pèrle indoela? 

MARGARITA. A ga so negot, a to dicc che a öle piö impasam. 

LUCIETTA. Dai madèr, indoela? 

MARGARITA. Te, ada che a öle mia dientà mata pèr te.   

LUCIETTA. (Piange, e si asciuga col fazzoletto).

MARGARITA. Ma cosa aghè adès? Cosa a toi facc?!

LUCIETTA. (Piangendo) ala ma dicc … che ala ma daa öna colana de perle … e adès ala öl piö damla. 

MARGARITA. Pèr forsa, a ta ma fe dientà pecia! 

LUCIETTA. Ammla da? 

MARGARITA. Dai, e che che a tla mète sö. Bruntula mia però né? 

LUCIETTA. (Al pubblico) ala sarà egià come ol cöc!   

MARGARITA. Cosa edicc? (Allacciando la collana).

LUCIETTA. Negot. 

MARGARITA. A ta se sèmpèr indre a bruntulà! 

LUCIETTA. Ala arde, che a ghè öna pèrla che alè rota. Ma … ma … aiè quase töte rote! Ma quace agn gala sta colana? 

MARGARITA. Ölè vèt che a tla tirezo e a tla do piö? 

LUCIETTA. Ma, a sto almeno be? 

MARGARITA. A ta ste de là de be. 

LUCIETTA. A ma donela? 

MARGARITA. A ta se bela compagn de öna principesa che ala gasö la colana. (Al pubblico) madonname se alè ambisiusa.  

LUCIETTA. (Al pubblico) me a ga crède mia e a öle èt coi me öcc. (Tira fuori di tasca uno specchietto).

MARGARITA. A ghet in carsèla ü spècc?! Se aià èt ol tò padèr! 

LUCIETTA. Ala gal dighe mia né! 

MARGARITA. Arda che alè indre che al ria. 

LUCIETTA. Accidenti a lü! Chesse a ma so mia esta.  (Mette via lo specchio).

SCENA II

Margherita,  Lucietta e Lunardo

LUNARDO. (A Margarita) an vai a öna festa forse? 

MARGARITA. A ma sa caesö öna olta al’an e lü al bruntula. A ghet pura che a ta mande in malura? 

LUNARDO. Ada che al ma fa negot che a comprèt anche ü estit ala setimana. Grasie al cielo a pöde pèrmètèmèl e a so mia ü tirchio. A pöde spènt anche sènto ducati, ma mia in chi sbanbosade che. Cosa a digherai chi galantòm che ai vegnerà che? Che a ta sömèèt a ü manichino. A go öna reputasiù me né!    

UCIETTA. (Al pubblico) a so conteta che al ga use indre. 

MARGARITA. Come crèdèt che ai vègne estide i otre? Con döna scarpa e ü spèl?! 

LUNARDO. Che ai vègne come ai völ! In de me cà al sé mai vest sti conciere e a ta comincere mia pròpe te. A ole mia ès ridicolo pèr colpa tò. Me’capit?

LUCIETTA. Al ga resù padèr, agglo dicc a me. 

LUNARDO. (A Lucietta) e te, tö mia zo esèmpe de le né? Ma … ma … cosela chèla ròba le? Cosei chi strambai che a ta ghe al còl?   

LUCIETTA. Ma negot padèr, ergot de poc … 

LUNARDO. Caafò söbèt chi pèrle le! 

MARGARITA. A ta ghe resù òm, agglo dicc a me.   

LUCIETTA. Ma dai, an sé pò a carneal … 

LUNARDO. E cosa a ölèt dì?! Che a ta se istida de maschera? Me a öle mia’ste sbanbosade. Incö al ria zet e a öle mia che ai pense che a go öna scèta mata. Dam söbèt chèle perle. (Fa per levargliele, ma Lucietta si difende. Poi si accorge dei manicotti) cosei sti laur che? Chi a ta dacc i ste porcherie de maneghe?    

LUCIETTA. A mià dacc la me madèr. 

LUNARDO. Fommla de öna fommla mata. A fet isse a istruì fò la me scèta? 

MARGARITA. A ma tocat! Se ala contente mia ala-à in gir a dì che la odie e che a ga öle mia be.

LUNARDO. (A Lucietta) ma da quando a tè cominsat a ègn i grii in dèla co a te? 

LUCIETTA. O est le come alè estida e a mè egnit vòia anche a me.

LUNARDO. Fommla, e’ssentit? Chèsto alè ol catif esèmpe.   

MARGARITA. Le alè öna scèta invece me a so spusada. 

LUNARDO. Se, ma alè pèr chèsto che i spusade ai ga de dà ol bun’esèmpe ai scète. Dai, va söbèt a cambias.

MARGARITA. An san parla gniac. Gniac se a ta ma copèt. 

LUNARDO. E alura a ta ègnèt mia a disnà. 

MARGARITA. De che me a ma sa möe mia. 

LUCIETTA. E me padèr, a pöde egnì a disnà? 

LUNARDO. Caafò chi stras che a ta ghe sö. 

LUCIETTA. Va be, se al völ chèsto padèr, va be, me a so ubbidiente. (Si toglie perle e manicotti) al ga resù, aiè adoma di strambai.

LUNARDO. Evvest? Come al sa èt che alè egnida sö be. A, la me prima fommla … poerèta! Chèla se che alera öna fommla in gamba. Ala sa metìa gniac ü nastro sènsa prima domandamèl. E se me a disie de nò, la storia ala finia le söbèt. Che a ta siès benedeta in do a ta se. Bambos che a so stacc a spusam amò. 

MARGARITA. A pèrchè lo facc me l’afare a spusà ü tiranno compagn de te!?

LUNARDO. Ma pensa che ingrata! Cosa a ta manchèl? A ghet mia de mangià? 

MARGARITA. (Ironica) certo! Öna fommla, quando ala ga de mangià, alura alè apòst!  

LUNARDO. Cosa a ta manca? 

MARGARITA. A ta ma fe mia parlà.

LUCIETTA. Padèr … 

LUNARDO. Cosa ghè?! 

LUCIETTA. Me a metero sö piö negot sènsa prima difèl. 

LUNARDO. E a ta fare be. 

LUCIETTA. Gnia se a mal digherà la me madèr. 

MARGARITA. Impustura! Denacc a lü a tafe finta de sta dèla so banda, e invece quando lü al ghè mia, a ata ste dala me de banda. 

LUCIETTA. Chi me? 

LUNARDO. (A Lucietta) fa sito.   

LUCIETTA. Ada che ala cöntasö di bale. 

MARGARITA. E sentit come ala parla? 

LUNARDO. Fi sito docà. Ada che con la matregna al sa parla mia isse né?! A ta ghe de portaga rispèt. A ta ghe de fa come se ala födès la tò madèr.   

LUCIETTA. De me padèr, a ta pödèt mia lamentas. 

MARGARITA. E me … 

LUNARDO. E te … caèffò che a tandare piö be. 

LUCIETTA. (Al pubblico) magare al födès isse! 

MARGARITA. Arda che me a so buna de strasal che adès in mela tòc. 

LUNARDO. Bene … comincia che a ta öte a me. 

LUCIETTA. Padèr, a ma sömèa che al rie dèla zet. 

LUNARDO. Asnù! Ai dèrf sènsa avisam! Andì vià de che. 

LUCIETTA. Ma che manera? 

LUNARDO. (A Margherita) te va a caassö. 

MARGARITA. Ma cosa ölèt che ai dighe se ai ma èt isse?! 

LUNARDO. Va pèrchè se nò , al so mia cosa a ta fo! 

SCENA III

Margherita,  Lucietta, Lunardo, Marina e Simon

MARINA. Margherita. 

MARGARITA. Marina.

LUCIETTA. Sciura Marina. 

MARINA. Lucietta. 

MARGARITA. Simon. 

SIMON. (Ruvido) Margherita. 

MARINA. Lunardo, a salüdèt gniac?   

LUNARDO. Reverese. (A Lucietta) avià docà. 

LUCIETTA. (Al pubblico) ando vià gniac a copam.    

LUNARDO. (Al pubblico) chèla mata dèla me fommla incö ala ma öl fa indà ol sanc al co. 

SIMON. Ol me cögnat ol Maurizio alè gniamò de rià.  

LUNARDO. (Al pubblico) indasaì cosa al penserà ol Simon a èt la fommla isse traciansema. 

MARINA. (A Simon) evvest? Al ta arda gniac! 

SIMON. Te fa sito che a ta ga èntrèt mia. 

MARINA. Madonname! Cosa oi dicc de mal?! 

MARGARITA. Marina dam ol scial.   

MARINA. Olentera.   

LUNARDO. Fi isse alura, andì de là a caafò o scial e ol”vestit”. (Quest’ultimo con rabbia a Margherita). 

MARGARITA. Figurèt … al söcet negot. Indom Marina de la.

LUNARDO. (A Margherita) caalfò a to dicc. 

MARGARITA. Anche me a go de caamfò? (Ridendo) al sentit öl me giocherellone dèl me òm? Al völ che a ma sa caaefò.

MARINA. Margherita, ala gabe mia sögèstiu de me né a caafò?!

LUNARDO. E sentit? Che bisògna ghè de metisö ol vestit col strascico?! 

MARGARITA. (Ironica) che caro che a ta se Lunardo! Le come alè estida?  

LUNARDO. Le alè fò de cà e invece te a ta set in cà. 

SIMON. Parla mia Lunardo, o combatit a me do ure con chèsta matòca ma le ala ölìt caassö come ala ghera òia. (A Marina) mande a tö ol tò esti a cà. 

MARINA. An san parla gnic!  Ardì! Come se an ghès sö del’or!

MARGARITA. Ma al sa pöderà, an ga i esticc e ai völ mia che a mi cae sö. 

MARINA. Ederì alura Felice come alè caada sö. 

MARGARITA. Ale’vvesta? 

MARINA. Alè egnida de me. 

MARGARITA. Comerela caada sö? 

MARINA. Ala gasö ü mantèl de piöme!

MARGARITA. Ü mantèl de piöme?! 

MARINA. Se, e ta ghèdès de èdèl come alè bèl! 

MARGARITA. E sentit Lunardo? La Felice ala gas ö ol mantèl de piöma.

LUNARDO. Me al manterèsa mia i fati di otèr. Me a dighe a te che alè öna ergogna. 

MARGARITA. E ol vestit che ala ghera sota come alera? 

MARINA. Al brilaa de arzènt. 

MARGARITA. (A Lunardo) e sentit? La Felice a la ga ol vestit con l’arzènt e te a ta usèt perché me a go sö sto strasètì de finta sida. 

LUNARDO. A to zamò dicc de caalfò. 

MARGARITA. A ta se pròpe bambo se a ta pènsèt che al faghe. Marina, dom che an va. Se an gadès iscolt a chèsce, an fa adoma di bröte figüre. Me de roba de caassö a gano e finchè a so zuena a öle caala sö. (Margarita esce). 

LUNARDO. Chèla bèstia ala öl metèm ala proa. 

MARINA. Lunardo, a ta ghe de capila, alè zuena e alè ambisiusa.  

SIMON. Te pènsa per te, petegola. 

MARINA. Adà, perché an sé in ca di otèr, se de nò … 

SIMON. Se de nò … cos’è?! 

MARINA. A tan caserès indre ü muntù! (Al pubblico) marsù del diaol! 

SCENA IV

Lunardo e Simon

SIMON. (Al pubblico) spusiv e a gaavrì chi problemi che. 

LUNARDO. A ta sa regordèt dèla me prima fommla? Chèla se che alera buna, mia chèsta! 

SIMON. E me alura che o mai soportat i fommle e a ma toca sta con sto diaol scatenat?!

LUNARDO. Al de dencö a ghè mia de spusas. 

SIMON. Se a ta ölèt tègn la fommla a freno, a ta se selvadèc e se invece a tla lasèt fa, a ta se stüpèt. 

LUNARDO. Pèrchè a go la me scèta de crès, se de nò, a val giüre che a ma sarès piö spusat. 

SIMON. Aproposèt, i ma dicc che a tla ölèt maridà, el vira? 

LUNARDO. (Scocciato) chi avvla dicc? 

SIMON. La me fommla. 

LUNARDO. (Scocciato) e le come aià sait? 

SIMON. Crède che agglabe dicco ol sò neut. 

LUNARDO. Ol  Felipeto?

SIMON  Sì, Felipeto.

LUNARDO. Sömar, mamalöc, sömmiòt! Ol so padèr aggla avrà dicc e lü alè indacc a fa ol gazetino. Adà, a pensae che al födès ün’otèr e a so quase pentit de daga la me scèta. A ma e òia de strasasö ol contrat! 

SIMON. A ta ghe ne ìt a mal perché aià dicc ala sö zia? 

LUNARDO. Ma cèrto. Chi alè mia bu de tègn di segreti, alè mia prudente, e chi alè mia prudente, alè mia ün’òm de spusà. 

SIMON. A ta ghe resù, al de dencö, a ghè piö i òmegn de öna olta. Notèr an faa sèmpèr chèl che ol nòst padèr al völìa.   

LUNARDO. Pensa che me a ghere do sorela spusade e aiavro este des volte in töta la me eta.

SIMON. Me pò, a parlae quase mai cola me madèr. 

LUNARDO. Me al so mia cosa al siès ön’opera o öna comedia dèl de dencö. 

SIMON. A me ai ma menat öna olta cola forsa e a ma sö infena indormentat. 

LUNARDO. Ol me padèr, quando a sere zuèn, al ma disia: ölèt vègn con me in Piasa a èt i figüre o ölèt du solcc? Me a ölie i solcc. 

SIMON. E me? Metie de banda i mance e öna quac solcc che ol ma padèr al ma daa e o tirat insèma sènto ducati. Aio investit al quatèr pèr sènto e quando adès ai scöde, a go ü piaser de nò crèt. A talsèsèt come alè bèl dì: chèsce aio guadagnacc quando a sere scècc.   

LUNARDO. Adès, troèm ü zuèn cheal faghe isse … aià böta vià a palade. 

SIMON. Oltre a bötavià i solcc, ai sa rüina in sènto manere. 

LUNARDO. E la causa de töt chèsto alè la libertà. 

SIMON. Brao! Quando ai ga ria a mètis sö i braghe depèrsòcönt, nigü ai ferma piö.   

LUNARDO. E al set chi a gal insègna töt chèsto? I so madèr. 

SIMON. Lure ai ga dis isse: poèr iscèt! Al ga de diertis poarì! A ta ölere mia forse fal sentì in presù?! E quando al ve zet? Sciura Lucrezia, ala arde chèle bagoline che, ai ga fa mia egnì öia de ciocolat? E quando al gregna che fosetine che a ga sa fa det? E come al canta be pèr l’età che al ga. E mia pèr dì, ma alè bu de fa de töt: al bala, al giöga ai carte, al ga sà töt i èrs de töcc i animai. Dai, amoruccio mio, daga ü basì ala sciura Lucrezia … stüpidade, di grant stüpidade … fommle che ai capes negot!

SIMON. Parole sacrosante. Ma scoltèm me Lunardo … a te firmat alura ol contrat col Maurizio? 

LUNARDO. Ve de la in dè stöde che a ta cöntesö töt. 

SIMON. Dom. Ma … che in de tò cà, a ghè mai zet?

LUNARDO. In dè me cà? Che, al ve mai nigü sènsa che me al sape mia. 

SIMON. Se a talsèsèt! De me invece stamatina … adà a ta dighe negot se de nò … 

LUNARDO. Dai, cöntèm sö a te. 

SIMON. Dom dai, a ta cöntero sö. Dòne, dòne amò dòne. 

LUNARDO. E chi al dis donè, al dis dan.  

SIMON. Pròpe isse. 

LUNARDO. Però. A dì la erita, a me ai ma dispias mia isse tat … 

SIMON. Be, gnia a me  se lè pèr chèl … 

LUNARDO. Ma ai ga de sta in cà. 

SIMON. E depèrsöcönt. 

LUNARDO. E coi porte serade fò. 

SIMON. E coi terase inciodade.   

LUNARDO. E tegnide sota de notèr.

SIMON. E ai ga de öbediga in töt e pèr töt. 

LUNARDO. I veri òmegn, ai ga de fa isse. (Esce).

SIMON. E chi al fa mia isse, alè mia ü’òm! (Esce).

SCENA V

Marina e Margarita

MARINA. Dai che an ciama la Lucietta e an ga dis vergot dèl so promesso spòso.   

MARGARITA. Marina, chèla scèta aià merita mia. 

MARINA. Che manera? 

MARGARITA. Perché alè öna sterlöca. Me a ma sa preòcupe de contentala e invece le ala ga sèmpèr vergot de dì cuntra de me e ala metit sö de chèla söpèrbia che nò ta dighe.   

MARINA. Cara Margherita, bisogna capila la zöentü.   

MARGARITA. Te, ada che alè mia öna scetina! 

MARINA. Quace agn gala? 

MARGARITA. Ala gaavrà almeno desdòt agn. 

MARINA. Delbù? 

MARGARITA. Se pròpe isse. 

MARINA. E ol me neut invece a ga nà quase inte de agn. 

MARGARITA. L’età al indarès anche be. 

MARINA. E alè anche ü brao scèt. 

MARGARITA. A dì la erità anche la Lucietta alè mia catìa, alè ün po lünatica. Diolte a me a ma e  òia de daga di basì, diolte invece a ga drès de chèle bastunade. 

MARINA. Alè l’eta Margarita. A ma sa regorde che me a fae isse cola me madèr. 

MARGARITA. La diferènza alè che öna madèr ala soporta, ma invece pèr me le alè negota. 

MARINA. Ma ada che alè la scèta dèl tò òm. 

MARGARITA. E pròpe lü al ma fa scapa la òia. Se a sto dèla so banda, al vusa, se al’acontènte mia, al bruntula. Me, al so piö cosa a go de fa.   

MARINA. Fa in manera che ala sa spuse ala svèlta. 

MARGARITA. Magare ala sa spusès indomà. 

MARINA. El mia pronto ol contrat? 

MARGARITA. Marina, a ghè mia de fidas di òmègn, ai cambia idea ògni sic menücc. 

MARINA. Epör me a ma sègna ol sanc che incö ai decide ergot pèr i sto spusalese. 

MARGARITA. Incö? E che manera a dighèt isse? 

MARINA. A so che ol tò Lunardo alà invidat a disnà anche ol me cognat ol Maurizio. E dim l’öltima olta che ol tò òm alà invidat vergü. Teedere che a go resù.

MARGARITA. Al pöl anche das ma al ma sömèa imposebol che ai ga dighe negot ala Lucietta. 

MARINA. Aiè òmègn! Chile aiè bu de dighèl adoma quando a ghè töt facc: strènsis la ma e a ta salüde. 

MARGARITA. Pòta ma, e se la scèta ala dis de nò? 

MARINA. Alè pèr chèsto che an ga de avisala notre.  

MARGARITA. Alura mè che andaghe a ciamala. 

MARINA. Se anche te a tla pènsèt compagn de me, pèr forsa. 

MARGARITA. A ma sa fide de te amisa. Ando a ciamala e rie söbèt. (Esce).

MARINA. Pòvra chèla scèta! Cambiaga ol mont sènsa prima sail! Che matregna che a la ga! A pödìela mia pensaga le?   

SCENA VI

Marina, Margarita e Lucietta

MARGARITA. Lucietta ada che la sciura Marina ala öl parlat. 

LUCIETTA. Spere che al siès mia ergot de bröt, in chèla cà che ai bruntula sö töt chèl che fo. 

MARINA. A ta ghe ü padèr che alè tròp pretensius. Fürtüna che a ta ghe öna matregna che ala ta öl be. 

LUCIETTA. (Ironica) be? Dela de be! 

MARGARITA. (Al pubblico) a ga öle be, ma ède mia l’ura che alandaghe fò di pe. 

LUCIETTA. E isse ala ga de dim vergot sciura Marina … 

MARINA. Margarita …   

MARGARITA. Cara la me scèta … Marina, forse alè mèi che a ta gal dighèt te. 

LUCIETTA. Metim mia pura né? El vergot de bèl o de bröt? 

MARINA. De bèl de bèl.  Lucietta, a ma sa congratule con te.

LUCIETTA. Per cos’è pò?!  

MARINA. (A Margarita) a gal dighe? 

MARGARITA. Dai, ormai dighèl. 

MARINA. Lucietta, a ta se fidansada. 

LUCIETTA. (Meravigliata) cos’è?! Ada che ala sa sbaglia.

MARINA. Domandeghèl ala tò matregna. 

LUCIETTA. El vira madèr? 

MARGARITA. Ai dis isse.   

LUCIETTA. (Delusa) come ai dis isse? A ghè negot de sigür? 

MARINA. Pèr me a ghe zamò töt facc. A so anche chi calè ol vòst’isposo. 

LUCIETTA. (Contenta) delbù? E chi sarèsèl? 

MARINA. Ma te a ta se pròpe negot? 

LUCIETTA. Me nò. E töt chèsto al ma par ü sògn! El zuèn?

MARINA. Al ga piü o meno la tò età. 

LUCIETTA. El bèl? 

MARINA. De la de bèl. 

LUCIETTA. Che grasia! 

MARGARITA. Cosa ghet de ès isse conteta? 

LUCIETTA. Madèr, al sömèa infen che al ga dispias! 

MARGARITA. (Per niente convinta) a ta sa sbaglièt. 

LUCIETTA. Adà che al so che ala ma pöl mia èt.   

MARGARITA. (A Marina) evvest come ala ma parla? 

MARINA. Dai scète, fi i brae pèr piaser. 

LUCIETTA. (A Marina) ma la ma dighe, come a sa ciamèl? 

MARINA. Filipetto.

LUCIETTA. Madonname che bèl nòm! El de che? 

MARINA. Alè ol me neut. 

LUCIETTA. (Felice, bacia Marina) o sciura zia Marina! Come a so conteat de igla come zia!

MARGARITA. Che losa de öna.

LUCIETTA. Ala faghe sito che alè conteta a le de indesfasèn de me. 

MARINA. Scolta Lucietta, ma te al’evvest? 

LUCIETTA. Ma come avroi facc che che al ve mai gniac ü cà e che me ando mai indighèlöc! 

MARINA. Quando a tal vèdere, al ta piaserà. 

LUCIETTA. Delbù? E quando al vedero?! 

MARINA. A, me al so mia. Margarita ala ga sa ergot però.

LUCIETTA. Madèr, quando al vedero? 

MARGARITA. “Madèr quando al vedero”! Quando a ta fo còmòt a ta ma sirchèt a?!

LUCIETTA. Madèr, aialsa che a ga öle be. 

MARGARITA. Dai, bugiardèla.

LUCIETTA. Sciura Marina, ma el ol scèt dèl sciur Maurizio? 

MARINA. Se, alè chèl. E alè figlio önèc. 

LUCIETTA. Ma … el röstèc compagn del so padèr? 

MARINA. Ma nò, alè bu come’l pà! Me ere pensat che al sarès mèi che otèr du a va edif, perché, al pöl das che al ta piase mia o che te a ta ga piasèt mia a lü.

LUCIETTA. E perché a gaavrès mia de piasiga? 

MARGARITA. Cosa pènsèt de ès te? La dea Venere? 

LUCIETTA. A pense mia de ès la dea Venere, ma gniac ü strass de fregasö.   

MARINA. Margarita, mè che a va dighe ü laur. 

LUCIETTA. A pöde sènt a me? 

MARINA. Se certo. O parlat de töt chèsto cola sciura Felice e le ala ma dicc che ala öl a töcc i costi che i du scèecc ai sa ède. Incö ala e che a disnà e an sènt cosa ala ga digherà.

LUCIETTA. Bene, sperem. 

MARGARITA. A ta fe ala svelta te a dì “bene, sperem”! E se ol me òm al sa nincors? A so me che  dòpo a ma toca pagà i conseguènse. 

LUCIETTA. E come farèsèl a nincorzès? 

MARGARITA. A talse che lü alè ü ficanaso!   

MARINA. Scoltì, a m’iscolterà chèl che la Felice ala ga de dì. E se a ghè dèl perecol, me a öle laam i mà.   

LUCIETTA. Eco, prima i ma fa intènt ü laur e adès invece …   

MARGARITA. Fi sito, a sènte che al ria ergü … 

MARINA. Al ve zet. 

LUCIETTA. Se alè ol me padèr, me scape. 

MARINA. De cosa a ghet pura? Omègn anne mia che! 

MARGARITA. (Guarda dalle quinte) al sis chi calè? 

MARINA. LUCIETTA. Chi?

MARGARITA. La sciura Felice in maschera. 

LUCIETTA. A ghè insèma ergü? 

MARGARITA. Nò, alè depersöcönt. Con chi gherela de ès? 

LUCIETTA. (Contenta) ala ga digherà ergot dèl me spòso alura … 

MARINA. Sperem, sperem. 

LUCIETTA. (Contenta) sperem sperem! 

SCENA VII

Marina, Margarita, Lucietta e Felice

FELICE. Scète.

TUTTE E TRE. Felice.

LUCIETTA. A edie mia lura che ala rièss.

MARINA. Ela che depèrsòcönt? Ghel mia ol vòst òm?

FELICE. Al ghè, al ghè chèl lömagòt. 

MARGARITA. E in doel? 

FELICE. Alo mandat in dèl stöde dèl tò òm. Ölie mia che al vegnès che perché a go di laur de dif! 

LUCIETTA. (Al pubblico) sperem che ala gabe bune notisie pèr me. 

FELICE. Al sis chi a ghè in de stöde insèma a lur du? 

MARINA. Ol me òm. 

FELICE. Se, lü al ghè, ma a ghè ergü dotèr. 

MARINA. Chi el? 

FELICE. Ol sciur Maurizio.

LUCIETTA. (Al pubblico) ol padèr dèl me futuro sposo! 

MARINA. Come le’ssait? 

FELICE. Ol me òm, ala sentit di us che ai vegnìa in de stöde e prima dendà dedet, al ga domandat ala serva chi a ghera det. La respondit che ghera ol sciur Simon e ol sciur   Maurizio.

MARINA. Indasai de cosa ai parlerà?!

FELICE. Me pènse che aiera indre a parlà de chèl afare …   

MARINA. A, ho capit … certo. 

MARGARITA. O capit de cosa al sa trata … 

LUCIETTA. (Al pubblico) anche me o capit. 

FELICE. Me a gaavrès de dì di laur … a pöde parlà liberamente o cos’è? 

MARGARITA. Se, parla pör Lucietta ala ga sa töt. 

LUCIETTA. Sciura Felice come a so felice pèr chèl le ala fa per me. 

FELICE. Cara la me scèta, a ta se pròpe fürtünada.   

LUCIETTA. Che manera? 

FELICE. Me alo mai vest chèl’iscèt, ma a ta dighe che alè d’or. 

LUCIETTA. (Si compiace).

MARINA. Mia pèr dì, ma alè ol me neut e alè pròpe ü brao scèt. 

MARGARITA. Se, (A Lucietta) ma a gaöl giudese e bisògna fas völì be. 

MARINA. Alura ai sa ederà sti scècc? 

FELICE. Me spere pròpe de se. 

LUCIETTA. Quando? Quando sciura Felice? 

FELICE. Che frèsa che a ta ghe! Scoltì be: de che ün po, al vegnerà che. 

MARGARITA. (Meravigliata) che? 

FELICE. Certo, pròpe che.

LUCIETTA. (A Margarita) perché a pödèl mia egni che?

MARGARITA. Ma set balurda? A tal conòsèt ol mè òm, Felice! Ma pensa se a ta fe piö dan che be!?

FELICE. Preòcupèt mia, al vegnerà in maschera estissö de fommla e isse ol tò òm aià riconosera mia. 

MARINA. Braa Felice, a tle pròpe pensada be. 

MARGARITA. Cantì mia tat de gal che ol me òm, al sa nincorzera stes. Pòvra me! 

LUCIETTA. (Contenta) ma ala mia sentìt? A la dicc che al ve in maschera. 

MARGARITA. Alà bambòsa. 

LUCIETTA. Al vegnerà estissö de fommla! 

FELICE. Margarita, a ta ghe de crèdèm, töt al’indarà be. Se al ghès de ègn quando an sé che depèrnòscönt, an pöderès ciciarà ü falì. Se invece al ve quando an sé a taola o quando a ghè ol tò òm, te, lasa fa a me. Also me chèl che a go de fa. Ai sa ederà come ai ga rierà. Al be Lucietta? 

LUCIETTA. (Sconsolata)  come an ga rierà? 

MARGARITA. Ègnèl depersöcönt? 

FELICE. Ma nò! Come pöderèsèl egnì che depèrsöcönt estissö de fommla?! 

MARGARITA. E con chi egnèl che alura?

FELICE. Con dü forester. Con chèl de stamatina. 

MARINA. O capit! 

MARGARITA. Figürèt se adès ol me òm al völ in cà zet che al conòs mia!   

LUCIETTA. Saral posebol che le ala gabe de dì sèmpèr vergot che al va mia?!

MARGARITA. Ada che a so chèl che a dighe, al conòse mèi me ol me òm de otre. 

FELICE. Scolta Margarita, adà che ol me alè mia tat delunta dèl tò. Aiè töddu teacc col cortèl. E come a ta èdèt me a ga fo cuntra.   

MARGARITA. Pèrchè te a ta ghe piö carater de me. 

LUCIETTA. O sentit che ai bat ala porta. 

MARGARITA. Adà che me o sentit negota. 

MARINA. Poarina, alè ol so cör che al bat isvèt! 

FELICE. Scolta Margarita, ada che a me al ma e in carsèla negot a fa töt chèsto, al fo adoma per la Marina e pèr chèsta scèta che a ga öle be. Se le ala öl mia alura …  

LUCIETTA. e … cosa la dis? 

MARINA. Dai dai, ormai an ga sé. 

MARGARITA. Va be. Ada che però se al capiterà ergot, alè pègio pèr te Lucietta. regordetèl. 

LUCIETTA. Ma sèntèla gniamò mia che ai bat ala porta? 

MARGARITA. Adès che aià batìt. 

LUCIETTA. (Al pubblico) ala sòmèa che la dorme! Al sarà mèi che andaghe me a dèrf. 

MARGARITA. Fermèt le in doca a ta se! Ando me. (Esce). 

LUCIETTA. Sperem in be sciura Felice. 

MARINA. Se födès pèr la Margarita, chèla scèta che ala sa spuserès mai. 

LUCIETTA. Se aialsès! 

FELICE. Ma cosa gala chèla là cuntra sta bèla creatüra? 

MARINA. Alè invidiusa de le! Le ala spusat ün’òm vècc mentre ala so figliastra al ga toca ün’òm zuèn.

LUCIETTA. A go pura pròpe che al siès isse.

SCENA VIII

Marina, Margarita, Lucietta e Felice

MARGARITA. Aiè riade.

FELICE. Ele riade “i maschere”? 

MARINA. Sarai lur?

FELICE. Pöl das. (A Margarita) fai vegnì det a te. 

MARGARITA. E se al ria ol me òm?  

FELICE. Se al ria ol tò òm, a ga cönte sö öna bala! A ga dighe che alè la me sorèla che a spetae in chi de che. 

MARGARITA. E l’òm che al sarà insèma? 

FELICE. Madonname, a ga dighe che alè ol me cögnat, ol’òm dèla me sorèla. Quate stòrie.

MARGARITA. E ol tò òm a digheral negot?   

FELICE. Al me òm a ga basterà ü me sguardo e lü al dighera de se a töt. 

LUCIETTA. Madèr, ela amò longa? 

MARGARITA. Felice pènsega te perché me ama na lae i mà. (Alzando la voce) sciure maschere, egnì pör. 

LUCIETTA. (Al pubblico) madoname come al ma bat ol cör! 

SCENA IX

Marina, Margarita, Lucietta, Felice, il conte Riccardo e Filippetto in maschera da donna

RICCARDO. Sciure …

FELICE. Signore maschere …   

MARGARITA. (Sostenuta) sciure maschere … 

MARINA. Sciura maschera fommla, riverisco …   

FILIPPETTO. (Fa la riverenza come la farebbe una donna)

LUCIETTA. (Al pubblico) ivvest come alè edücat! 

FELICE. Che manera in giro, maschere? 

RICCARDO. Ol carneal al ta fa ègn òia de diertis. 

MARINA. Lucietta, cosa dighèt de ste maschere? 

LUCIETTA. (Fingendo vergogna) cosa ölela che a ga dighe? 

FILIPPETTO. (Al pubblico) che bela gioia! A ghè egnit i pomate rose! 

MARGARITA. Sciura maschere, scüsim se a so maledücada ma notèr an gaavrès dendà a disnà.

RICCARDO. Alura a mindarà vià söbèt. 

FILIPPETTO. (Al pubblico) alo quase gnià esta! 

RICCARDO. (A Filippetto) indom maschera.   

FILIPPETTO. (Piano) ma zamò?! 

MARINA. (A Riccardo) ma lì spète ü momènt! 

MARGARITA. (Al pubblico) a so che che a strèmpie … se al ria ol me satiro de òm …   

FELICE. (A Filippetto) maschera, scoltèm ü menüt. (Piano) a ta piasela?

FILIPPETTO. (Piano a Felice) otèrchè!

FELICE. Ela bèla alura?

FILIPPETTO. Oterchè-oterchè! 

LUCIETTA. (Piano a Margarita) madèr, pöderès mia èdèl ü tantì? 

MARGARITA. (Piano a Lucietta) mochela pèrchè se de nò a ta porte de là.   

MARINA. (A Filippetto) maschera, a ta piasela? 

FILIPPETTO. Oterfacc! 

MARINA. Ölèt pèr caso dèl tabac? 

FILIPPETTO. Oterfacc-oterfacc.

MARINA. Tò alura. 

FILIPPETTO. (Prende il tabacco con le dita, e vuol pigliarlo con la maschera sul volto).

FELICE. (Gli leva la maschera) come faret se a ta ghe sö la maschera?! 

LUCIETTA. (Guardandolo furtivamente) madonname se alè bèl!

FELICE. Chèsta alè la me sorèla.

LUCIETTA. (Gongolandosi) al ga daghe mia scolt, alè mia ira.

FILIPPETTO. (Al pubblico) come la gregna be! 

MARGARITA. Adès basta! Ringrasì ste sciure che aià facc chèl’imbròi che pèr vèdèf e se ol destino e Dio ai völerà a va sa spuserì. 

FELICE. Andì adès maschere, contetif per isse adès. 

FILIPPETTO. (Al pubbblico) a ma sa möerès piö de che.   

LUCIETTA. (Al pubblico) al ma porta vià ol cör. 

MARGARITA. Dai che forse ammla portafò. 

MARINA. Tirasö la maschera adès. (Gliela sistema).  

MARGARITA. Pòvra me! Pòvra me! Alèindre che al ria che ol me òm. 

MARINA. Pèrdiana, alèindre che al ria anche ol me! 

FELICE. Ma scüsim, ela mia forse la me sorèla? 

MARGARITA. A ta fe ala svèlta te, ma se al capes töt isto casòt, povra a me. Dai, dai, via de la in chèla stansa ala svèlta. (Spinge Filippetto e poi anche Riccardo). Anche lü scior.

RICCARDO. Ma … cosela sta stòria? 

FELICE. Al’indaghe sciur Riccardo. Al ma faghe ‘sto piaser.   

RICCARDO. A faro anche chèsto pèr le. (Esce).   

FILIPPETTO. (Al pubblico) ma me de là a spiero chèl che al söcet de che. 

LUCIETTA. (Al pubblico) a ma trèma i gambe.   

MARGARITA. (A Felice e Marina) cosa a vere dicc me a otre do?!

MARINA. Ma dai che alè negot! 

FELICE. Quando a mindarà a taola, ai ‘ndarà vià. 

MARGARITA. Chè stüpida che a so stacia. 

SCENA X

Marina, Margarita, Lucietta,  Felice, Lunardo, Simon e Canciano

LUNARDO. A si stöfe de sta chea spetà?! De che mia tat a mindarà a disnà, apena al ria ol sciur Maurizio. 

MARGARITA. Ma a gherèl mia zamò ol sciur Maurizio?

LUNARDO. Se, al ghera, ma alè’dacc a fa öna comisiù e al rierà de che poc. (A Lucietta) cosa ghet te che a ta ma sömèèt ün po sbatida!? 

LUCIETTA. Pròpe negot. A goi denda vià? 

LUNARDO. No, sta che pör cara la me scèta che anche pèr te alè giornada incö. El mia ira Simon? 

SIMON. Che ala ma sta isse a cör … 

LUNARDO. E te Canciano cosa dighèt?

CANCIANO. Che aià mèrita töt.   

LUCIETTA. (Al pubblico) indasaì che manera ala mia öl indanvià la tremarela?! 

FELICE. A ghè öna quac novità sciur Lunardo?

LUNARDO. Se sciura.

MARINA. Dai, al gal dighe anche a notèr. 

MARGARITA. Come al solèt me a saro l’öltima a sail.   

LUNARDO. Fommle, incö disì pör töt chèl che a ghi òia che a dientero mia gnèc. A so contet e an ga de èsèl töcc. Lucietta, e che visì a me. 

LUCIETTA. (Si accosta tremando).

LUNARDO. Ma cosa ghet pò?

LUCIETTA. Al so mia gname!

LUNARDO. Ma ghet la fevra? E dai, ala ta paserà. Lucietta, che denacc a töcc a ta do la notisia che a ta se fidansada.   

LUCIETTA. (Trema, piange e quasi sviene).

LUNARDO. Ma cosa fet? Ölèt mia che a taghe troat ü sposo?   

LUCIETTA. No, no.   

LUNARDO. Al set chi el ol tò futuro sposo? 

LUCIETTA. Se, al so. 

LUNARDO. (Furente) te a ta gal set? Come fet a sail? Chi attla dicc! 

LUCIETTA. No, padèr, al so mia chi calè. Al ma scüse, al so pigniac chèl che a dighe dèla fevra che a go.   

LUNARDO. Se, capese. Alura, ol tò sposo alè o scèt del sciur Maurizio, neut dèla sciura   Marina.

MARINA. Delbù? Ol me neut? 

FELICE. Ma pènsa te! 

MARINA. Che agglo se car chèl’iscèt! 

FELICE. De mèi ala pödia mia troà. 

MARINA. E quando ai sa spuserà? 

LUNARDO. Incö. 

MARGARITA. Incö? 

LUNARDO. Pròpe incö. Ol sciur Maurizio alè indacc a cà a tö ol so scèt e aia porterà che. An disna e pò dòpo ai sarà spuserà.

MARGARITA. (Al pubblico) pòvra me! 

FELICE. Ma che manera isse prèst!?

LUNARDO. A me a ma pias mia i laur lonc. 

LUCIETTA. (Al pubblico) adès ai ma trèma infèna ai bödèi. 

SCENA XI

Marina, Margarita, Lucietta,  Felice, Lunardo, Simon,  Canciano e Maurizio

LUNARDO. (Vedendo entrare Maurizio) ah, a si zamò che. Ma cosa a ghif?

MAURIZIO. A so fò di strass.   

LUNARDO. Che manera? 

MAURIZIO. A so indacc a cà a tö ol me scèt ma alo mia troat. In dighèlöc! Ai ma dicc che alè stacc vest con ü cèrto sciur Riccardo, amis dèla sciura Felice. (A Felice) chi el’sto forester? E cosa a ga èntrèl col me scèt?!

FELICE. Me dèl vòst iscèt a so pròpe negot. Pèr quanto al riguarda al forester, alè ü cavaliere onorato. El mia ira Canciano? 

CANCIANO. Me al so mia chi calè. O mai dicc negot infena adès e o caazo tace de chi bucù amar pèr contentat, ma adès basta. Me chèlle a öle piö èdèl in de me cà. 

SCENA XII

Marina, Margarita, Lucietta,  Felice, Lunardo, Simon,  Canciano,  Maurizio, Riccardo e poi Filippetto

RICCARDO. Parlì piö be dèi cavalieri d’onore, pèr piaser. 

LUNARDO. Cosa fal in de me cà?  

MAURIZIO. In doel ol me scèt? 

RICCARDO. Ol vost iscèt alè de la.   

LUNARDO. Nascondit in de stansa?

MAURIZIO. In do set disgrasiat!   

FILIPPETTO. (Entra e si inginoccchia) padèr, pietà! 

LUCIETTA. (Si inginocchia anche lei) padèr, misericordia! 

MARGARITA. Ada che me a ga so negot. Me a so fò de töt.   

LUNARDO. Te adès a tammla paghèt! (La rincorre). 

MARGARITA. (Scappando) aiuto! 

MARINA. Tegnil fermo! 

FILIPPETTO. Fermil!

SIMON. Sta fermo docà Lunardo! 

CANCIANO. Dai che amal porta de là a calmal un po, se de nò …  (Simon e Canciano strascinano Lunardo fuori).

MAURIZIO. (Prende sotto il braccio Filippetto) ve che te, fürbèto.   

MARGARITA. (Prende sotto il braccio Lucietta) ve che te, förbèta. 

MAURIZIO. Adès te a ta ègnèt a ca con me e a ta mète a pòst me.   

MARGARITA. Töt pèr colpa tò a ghè söcèdit chèl casòt che! 

LUCIETTA. (Uscendo,le dà dei pugni) a so disperada!

FILIPPETTO. Poerèta!   

MAURIZIO. Dai, fò de che! (Escono). 

MARGARITA. Maledèt ol de che so egnida in chèsta cà che! (Escono).   

MARINA. Che quarantòt! Pòvra scèta e pòer me neut! (Esce). 

RICCARDO. Ma in che casòt a la ma casat?   

FELICE. Lü el se o nò ü cavaliere?   

RICCARDO. Cèrto che a so ö cavaliere. E cosa a ga èntrè chèsto adès?! 

FELICE. Adès lü al ve con me. O sbagliat e a öle rimedià.   

RICCARDO. In che manera? 

FELICE. In che manera, in che manera. Se a dighe come, alè finida la comedia. Dom. (Escono).   

SIPARIO

ATTO TERZO

 CASA DI LUNARDO.

SCENA I

Lunardo, Canciano e Simon

LUNARDO. Cosa a i digherà adès de me? Ün òm con öna repütasiù compagn dèla me? Cosa dirai dèl Lunardo Cròzzola?

SIMON. Sta calmo amis. Te a ta ghe mia colpa. Alè töta colpa di fommle, daga ü bèl castigo e töcc ai parlerà be de te.   

CANCIANO. Bisògna da ol bù’nesèmpe. Bisògna faga sbasazo i arie a chèle fommle.

SIMON. Che ai dighe che an sé röstèc.

CANCIANO. Che ai dighe pöche an sé di selvadèc.   

LUNARDO. Alè la me fommla la causa de töt. 

SIMON. Fagla pagà. 

LUNARDO. (A Canciano) e la tò fommla aia ötada. 

CANCIANO. Aggla faro pagà a me. 

LUNARDO. (A Simon) e la tò alera decorde. 

SIMON. Anche la me aia pagherà. 

LUNARDO. Amis, che an ga de ragiunaga sura be. Cosa an gai de fa? Pèr la scèta, a ghè mia problemi, prima de töt, ol matrimone al salta e ala sa spuserà mai piö, dòpo, ala faro serasö in dü pòst deluntà. Ma i nòste fommle? Cosa an gai de fa con i nòste fommle. Dai, disim cosa a pensì otèr de chèsto. 

CANCIANO. A dì la erità al saavrès mia. 

SIMON. Perché an serasö mia anche lure?   

LUNARDO. Chèsto, al ma sömèa piö ü catigo pèr notèr che pèr lure. An gaavrès de pagà i spese, magare pò a bisogna mandale estide ün po be e magare ai gaavrès anche piö libertà e piö diertiment che in de nòsta cà. El mia ire che ala pöderès indà a finì isse? 

SIMON. A tle dicia giösta.

CANCIANO. Cosa ölì che a va dighe … a ghi resù! E se a mi tegnès in cà, serade sö in döna stansa, fale egnì fò quando an völ notèr e pò dòpo serale de nöf e fa in mòdo che piö nigü aia ède e ai parle con lure?

SIMON. I nòste fommle serade sö e senza parlà con nigü?! Chèsto alè ü catigo che ai farà secafò in trì de.  

CANCIANO. A gastarès be. 

LUNARDO. Ma an sèi sigür? E se dòpo i parecc ai ve a sail e ai ga denuncia? E magare dòpo ai ga casandre de töt, e ai ga ciamerès orsi.   

SIMON. Certo che se an cet, dòpo a ta pödèt diga piö negot e magare ala fi ai comanda lure.   

CANCIANO. Alè isse che la me fommla ala facc con me. 

LUNARDO. Ol laur piö giöst pèr me, alè de daga tate stropade.   

SIMON. Se, pròpe e lasà che la zet ala dighe chèl che ala ga òia. 

CANCIANO. E se mentre an ga da i stropade, ai ga sa riulta cuntra? 

SIMON. Al pöl das benissimo che ala siès anche isse. 

CANCIANO. Adì che me a so chèl che a dighe.   

SIMON. A ghè di ömègn che ai bastuna i fommle e invece chèste aiè pègio de prima. Pèr fa ü bèl laurà, meerès copale. 

LUNARDO. Copale pò nò. 

CANCIANO. Nò certo, gira chela gira, sensa fommle an pöl mia sta. 

SIMON. Ma al sarès mia bèl a iga öna fommla buna, cöetina e che ala ga öbedes sèmpèr?   

LUNARDO. La me prima fommla alera isse, Ön agnelì. Chèsta? Alè tremenda!   

CANCIANO. E la me? Ala öl töt come ala öl le.   

SIMON. Me use, a gan case indre ü muntù ma a ghè negot de fa. 

LUNARDO. In dèl caso che me adès a ma sa troe, alè mia laur de negot. E al so mia gniamò cosa fa però.   

SIMON. Mandela di sò parecc. 

LUNARDO. Se certo, ma al set mia che figüra che a farès? 

CANCIANO. Mandela fò sità. Fala’ndà in campagna.

LUNARDO. Pègio! Ala ma maierès fò ü muntù de solcc in quatèr de.   

CANCIANO. Proa a daga piö di esticc bèi, faga piö messö i  gioièlli, tegnela sota! 

LUNARDO. O zamò proat, ala diènta pègio de chèl che alè.   

SIMON. Pèr me l’önèc laur alè de tegnila come alè. 

CANCIANO. Anche me pènse che che al ga siès mia rimedio che chèsto. 

LUNARDO. Al vède a me che ormai a ta garièt mia a cambiala. A sere preparat al töt ma chèsta che ala ma facc a mla spetae mia: rüinam öna scèta. Fa egni in cà ol murus! Pèr giunta in maschera e de nascondit! Aialsera che al völie pèr zènder, ma a pödìe mia a cambià idea in dèl fratep? E se a maavrès mia troat decorde e i laur ai andaa pèr i longhe? La me scèta, öna colomba inocente! Negot! La öle castigà a töcc i costi a costo de riünam. 

SIMON. E la colpa alè töta dèla sciura Felice.

LUNARDO. Se, pròpe. La colpa alè de chèla mata dèla òsta fommla. 

CANCIANO. A ghi pròpe resù, la me fommla ammla pagherà. 

SCENA II

Lunardo, Canciano,  Simon e Felice

FELICE. Sciur … 

CANCIANO. Cosa fet che?! 

LUNARDO. Cosa ölela in de me cà?!  

SIMON. Ela che forse pèr fa amò öna figüra? 

FELICE. Avrèsès völìt che a födès indacia vià? O a crediès che a födès indacia col forester?

CANCIANO. Se a tandere amò con lü, a ta faro èt me a te, chi so!   

FELICE. Ma scüsa, quate olte a so indacia con lü sènsa de te? 

CANCIANO. A görès a chèla. 

FELICE. Quate olte alè egnit in cà quando te a ta gaserèt mia? 

CANCIANO. A ga mancaa anche chèla.   

FELICE. E perché alura a ta pensaèt che a födès indacia con lü?! 

CANCIANO. Perché a ta se mata. 

FELICE. (Al pubblico) al fa isse perché a ghè che zet. 

SIMON. (Piano a Lunardo) evvest come ala ga pura? 

CANCIANO. Adès me e te an va a cà. Ma a ghet mia ergogna a egnì che?   

FELICE. Perché? Cosa o facc? 

CANCIANO. Adà fam mia parlà! 

FELICE. Nò, nò, parla invece. 

CANCIANO. Indom perché se de nò a fo öna strage.

FELICE. Alè isse che al sa parla ad öna fommla? A so mia pò la tò serva! A so la tò fommla e a ta pödèt comandam ma mia minaciam. Me a ta manche mia ol rispèt e te a ta ghe mia de famèl mancà a me. Minaciam me … ma cosa al ta salta in mènt? Alè mia che chèsce “bèi signori” ai tabe stesassö Canciano?! Alè mia che lur ai ta dicc de tratam isse? Se a ta se galantòm , fa ol galantòm e tratèm mia isse. A met capit? Fa ol brao se a ta ölèt che a me a faghe la braa.  

CANCIANO. (Non dice nulla).  

SIMON. (Piano a Lunardo) e sentit che lèngua?   

LUNARDO. (Piano a Simon) adès a ma a me òia de ciapala pèr ol còl. E chèl’isterlöc al ga dissö negot. 

SIMON. (Piano a Lunardo) cosa ölèt che al faghe? Che al sa rüine? 

FELICE. Canciano, a dighèt negot? 

CANCIANO. Chi al ga piö giödese, aià dovre. 

FELICE. Bèle parole. E lur cosa ai dis? 

LUNARDO. Sciura, ala ma faghe mia parlà pèr piaser. 

FELICE. E che manera? Al so che a ghi ergot cuntra de me e a so che ad scoltàf. Sfoghis con me e mia col me òm, perché, regordì, mèt discordia fra marit e moer alè mia laur de negot e al sa rimedia mia isse ala svèlta. Regordif che chèl che a öli mia che i otèr ai va faghe a otèr, gnià otèr a ghi mia de fal ai otèr. E a parle anche a lü, sciur Simon che alè brao a fa la part dèl diaol quano al vocor. A parle a töcc, se a ghi de dì ergot, a so che, disimèl.

LUNARDO. Alura, chi alè stacc a fa egnì in de me cà chèl’iscèt? 

FELICE. A so stacia me. 

LUNARDO. Braa. 

SIMON. Pròpe braa. 

CANCIANO. A ta conve usasö! 

FELICE. Al so che al sarès istacc mèi che l’ès mia facc, ma però a so convinta che ala siès mia stacia öna brota asiù.   

LUNARDO. Chi ala va dacc ol permès de fal vegnì che?! 

FELICE. La òsta fommla. 

LUNARDO. Cos’è? La me fommla? La me fommla alè egnida a domandaga de portal che?   

FELICE. Ma nò, ammla dicc la sciura Marina.

SIMON. La me fommla? 

FELICE. Se, la so fommla. 

SIMON. Alà pregat le e ol forester de tegnì la part ala scèta? 

FELICE. Ma cosa cöntèl sö?! Ol forester alo pregat me.   

CANCIANO. (Con ira)  te a tle pregat?

FELICE. (Con ira)  se pròpe me.    

CANCIANO. (Al pubblico) ela mia forse öna bèstia? 

LUNARDO. Ma perché fa ü laur dèl gènèr? Ma cosa a ganterèsa ala Marina de impicias in chèl che a ganterèsa mia? Ma perché la me fommla ala dicc de se?   

FELICE. Ma perché chèsto, ma perché chèlla! Scoltim, fi sito adès pèr piaser e dientì mia gnèc. Otèr a si tròp röstèc e selvadèc, e a trati tròp mal i fommle e i òste scète, che chèste ai va ölerà mai be. Ai ga de öbèdif pèr forsa e alura alè normal che ai va considera mia come mariti o padèr, ma come di orsi e di carcerieri. Me a capese ol sciur Lunardo che al völ mia che la sò scèta ala faghe l’amur prima de spusas ma che le aglialsabe mia che aia öl maridà e che ala pöde mia èdèl, scüsim, ma alè tròp. Certo, i scète ai ga öbedì, ma al sa pöl mia tègnele ala cadena. Sciur Lunardo, al ga adoma öna scèta, a gal ol coragio de sacrificala? Certo, ol scèt alè ü brao scèt, edücat e alè anche mia bröt, ma al pènse se al ga piasia mia?! Che eta a ga speterèsèla? A chèsto punto, a ma facc pròpe be a sircà che i du scècc ai sa edès. La so fommla aia ölia ma ala ghera mia ol coragio, la sciura Marina invece, ala ma sircat e me alura a go it la troada dèla maschera con l’aiuto dèl forester. Ai sé escc, ai sé piasicc e aiè contecc. Sciul Lunardo, al pöl sta tranquilo, alè töt apòst. La so fommla alè de perdunà, e la sciura Marina mè antala zo. Se otèr a si di veri òmègn, sirchì de capila e se a si di sbarlafüs, contèntif. La scèta alè onèsta, ol scèt alà mia sbagliat, notre an sé fommle d’onore, i laur ai sa pöl sistemà. 

LUNARDO. SIMON. CANCIANO. (Si guardano senza parlare).

FELICE. (Al pubblico) aio meticc in dèl sac! 

LUNARDO. Cosa dighèt te Simon?   

SIMON. Se al födès pèr me, a ga darès resù.   

CANCIANO. Poame a sarès mia cuntrare.   

LUNARDO. Epör me a pènse che o spusalese al sa pöde mia fa.   

SIMON. Amis, invece bisògna tösö i laur come ai ve. 

LUNARDO. E l’ofesa? 

FELICE. Che ofesa? Quando ai sa spuserà al fenes töt. 

CANCIANO. Lunardo, la sciura Felice ala ga mia sèmpèr tort, diolte aià indüina.  

LUNARDO. Cosa an ga de fa …   

SIMON. Prim laur, me andarès a disnà.  

CANCIANO. Ol disnà … an sa regordaaa piö!   

FELICE. Adì che alè mia indacc a bale … al sis cosa an fa? Sciur Lunardo, se a ölì che an mangie in pace, ciamì la òsta fommla, la òsta scèta e casighèn indre öna quac come al solèt e po’ dòpo ammla piènta pò le.   

LUNARDO. Se ai ve che la me fommla a la me scèta, al so mia cosa a ga fo. 

FELICE. Sfoghèt, a ta gaavrèsèt  resù de fal e dòpo, a taèdere come a ta ste be. 

CANCIANO. Ciamimle. 

SIMON. Anche la me fommla.   

FELICE. Spetì che ando a ciamale me. Spetim! 

LUNARDO. Ala ga öna parlantina la tò fommla …   

CANCIANO. Come ivvest, a so mia scemo dèl töt se ala lase fa, alè pèr ol quieto vivere.

SIMON. Fommle!Aia öl sèmpèr vinta lure.

LUNARDO. Quando ai parla al sömèa che ai gabe mai tort.

SCENA III

Lunardo, Canciano,  Simon, Felice, Marina, Margherita e Lucietta

FELICE. (A Lunardo) aiè che, pentide de chèl che aià facc e ai völ domandaga iscüsa.  

LUNARDO. (A Margarita) a sarèsèt buna anche de chèsto? 

FELICE. Ala ga mia colpa, a so me la causa de töt.  

LUNARDO. (A Lucietta) e te cosa a ta meriterèsèt, rebambidèla?! 

FELICE. Parlì con me che a va rispondero a töt.   

LUNARDO. (A Margarita e Lucietta) ma sa rendì cönt? I òmègn in cà?! I murus in cà! 

FELICE. Usì indre a me che a so me la causa.   

LUNARDO. Ma alandaghe a fas benedì a le! 

CANCIANO. Te, sta atènt come a ta fe a parlà ala me fommla! 

LUNARDO. Amis, pèrdunèm, a so fò de me.   

MARGARITA. (Avvilita).   

LUCIETTA. (Piange).

MARGARITA. Felice, pèr fürtüna a ta gherèt dicc che a terèt metìt apòst töt.   

SIMON. Marina, anche te a ta ghe la tò bèla part de colpa. 

MARINA. Me a töesö e po’ndo. 

FELICE. Ma no, fermèt. Al sciur Lunardo, a ghera restat det amò ün po de nervus e al ghè egnit fò. Però adès al va perduna, e se al ve che chèl’iscèt, al sarà contet che a sa spusì. El mia ira sciur Lunardo? 

LUNARDO. (Non contento) se, se sciura.   

MARGARITA. Lunardo, a tal sèsèt quata pura che a go it! Me a ga sere negot e quando aiè riade chèle maschere, a ölie mia fale egnì det. Alè stacia … alè stacia …

FELICE. … a so stacia me, a ga öl tat a dil?! 

MARGARITA. (Piano a Lucietta) digasö ergot a te.   

LUCIETTA. Sciur padèr, a va domande scüsa, ma alè mia stacia colpa me.

FELICE. A so stacia me, a so stacia me!

MARINA. A ès sincera, anche me o metìt det ol zampì.   

SIMON. (Ironico) a mal sa che a ta se öna fommla “spiritusa”.

MARINA. Piö de te dèl sigür. 

FELICE. (Guardando a lato) chi ghè? 

MARGARITA. Aiè lur.   

LUCIETTA. (Al pubblico allegra) alè ol me sposo.   

LUNARDO. (Alle donne) cosè? Chi a ghè? Di òmègn?! Andì via de che söbèt! 

FELICE. Ma cosa fal? Al ga forse pura che i òmègn ai ga maie? A ga si anche otèr po’ … aia lase egnì che!

LUNARDO. Adès a ta comandèt te in de me cà?   

FELICE. Se a comande me incö. 

LUNARDO. Me, chèl forester le al völe mia. Se al ve che lü, me ando vià.   

FELICE. Pèrchè aia öl mia? Al varde che alè un òm d’unur. 

LUNARDO. Al manterèsa mia chèl che a lè. La me fommla e la me scèta, aiè mia abitüade a ricef nigü.   

FELICE. Pèr istaolta, ai porterà pazienza alura, el mia ira? 

MARGARITA. Ma se cèrto. 

LUCIETTA. Se se cèrto, anche pèr me. 

LUNARDO. (Scimmiottandole) ma se cèrto … anche pèr me. (Burbero) me invece a va dighe che ai völe mia. 

FELICE. (Al pubblico) ma che orso e che diaol che alè! Va be, al faro turna indre. (Si accosta alla scena). 

LUCIETTA. (Al pubblico) a me al ma interèsa che al vègne chèl che dighe me. 

SCENA IV

Lunardo, Canciano,  Simon, Felice, Marina, Margherita, Lucietta, Maurizio e Filippetto

MAURIZIO. (Serio) signori. 

LUNARDO. (Brusco) sciòr.   

FILIPPETTO. (Saluta furtivamente Lucietta. Maurizio lo guarda).

FELICE. Sciur Maurizio, al sait chèl che aghè söcedìt?

MAURIZIO. Me a öle mia pensà a chè che a ghè söcedìt, ma a chèl che al söcederà. Cosa dighèl lü?   

LUNARDO. Me a dighe adoma che i scècc se leaissö be, ai va mia in gir in maschera e tantome ai va in di cà di scète pèr be. 

MAURIZIO. A ghi resù. (A Filippetto) dom che an va vià.   

LUCIETTA. (Piange forte).

LUNARDO. Fatöèla, ma cosa löcèt!   

FELICE. Adès a mi pròpe stöfat né sciur Lunardo?! Alè öna ergogna! Prima disì ü laur e adès ün’otèr! A sis ün’òm o cos’è?  

MARINA. Ma al sa pöderà? Aggla prometida, ià zamò firmato ol contrat … cosa a ghè söcedìt de mal? Ma cosele sti voltafaccia! Ragiunì de òm pèr öna olta!

MARGARITA. Adès basta! Adès a dighe ergot a me! Cèrto che al mè dispiasit che al siès vegnit, ma se ol contrat alera zamò firmat, che problemi a ghè adès? Adès me dighe che i du ai ga de spusas e pò basta!   

LUNARDO. Mee, a so stöf de töt! Ma che aià spuse e che ammla piènte pò che perché me anna pöde pò piö! 

LUCIETTA e FILIPPETTO.  (Saltano felici)

MAURIZIO. Pòta ma, ai ga de spusas co’sta rabbia? 

FELICE. Se alè gnèc, al sa rangia, alè mia lü che al ga de spusas.   

MARGARITA. Dai Lunardo, alura, a ölèt a te che i sa spuse? Me al so come te a ta se, galantòm, amorevole, con dü cor grant. Anche staolta a ta ghe resù sö töt e me e la tò scèta an va domanda scüsa. Ada che al ma costa domandat’scüsa, ma al fo perchè a ga öle be a chèsta scèta, nonostante al dighe mia. Dai, contènta sta scèta, pèr le me, a farès de töt pèr viga la pace in famèa. Dai Lunardo, adès calmèt, mèt apòst i laur come ai ga èsga e dòpo se a ta ölèt ciapala con me, a so pronta a töt.  

LUCIETTA. (Piangendo) madèr che la siès benedèta, a ga domande perdù anche a le pèr chèl che a go dicc e o facc.   

FILIPPETTO. (Al pubblico) ala fa löcià anche me. 

LUNARDO. (Si asciuga gli occhi).   

CANCIANO. Èdèt Lunardo? Quando ai fa isse a ta sa lasèt indà. 

SIMON. Insoma, ala fì dèla fera, coi bune o coi catìe ai fa sèmpèr chèl che annà òia lure. 

FELICE. Alura Lunardo? 

LUNARDO. (Ricomponendosi) spetì ü mènüt.  (Con gentilezza) Lucietta …

LUCIETTA. Padèr … 

LUNARDO. Ve che in banda a me.

LUCIETTA. A rie söbèt.  (Le va vicino).

LUNARDO. Te, a ta sa ölèt spusà? 

LUCIETTA.  (Si vergogna, e non risponde)

LUNARDO. Dai, respont pèr piaser, a ta sa ölèt spusà? 

LUCIETTA. (Forte e tremante) se padèr, se! 

LUNARDO. Te all’evvest ol tò murus? 

LUCIETTA. Se padèr.   

LUNARDO. Sciur Maurizio.

MAURIZIO. (Serio) cosa ghè? 

LUNARDO. Dai al sabe mia isse röstèc. Se al ga negot al’incuntrare, la me scèta aggla do al vòst’iscèt.

MAURIZIO. Chèsto imbrugliù aià mèrita mia. 

FILIPPETTO. Ma padèr …   

MAURIZIO. Fam ü laur dèl gènèr!   

FILIPPETTO. Ma padèr …   

MAURIZIO. Al ga mia de spusas! 

FILIPPETTO. (Sta per svenire) oh poarèt a me! 

FELICE. Ma dai, che cör a ghi po’? 

LUNARDO. Invece al fa be a dì chèl che alèndre a dì. 

MAURIZIO. (A Filippetto) ve che. 

FILIPPETTO. (Si avvicina). 

MAURIZIO. A set pentit de chèl che a te facc? 

FILIPPETTO. Se padèr, se. 

MAURIZIO. Arda che se anche a ta sa spusèt a ta ghe de öbedì come sèmpèr. 

FILIPPETTO. Se padèr, a gal promète. 

MAURIZIO. Ala ègne che Lucietta, a va öle come spusa, dìf la mà. 

FILIPPETTO. Ma, come al sa fa? 

FELICE. Daga la mà o nò? Isse. (Stringe la mano di Lucietta). 

LUNARDO. (Si asciuga gli occhi).

MARGARITA. Sciur Simon e Canciano, otèr a sarì i testimoni. 

CANCIANO. Va be, an sarà i testimoni. 

SIMON. E quando al rià … ü scètì? 

FILIPPETTO. (Ride e salta).

LUCIETTA. (Si vergogna).

LUNARDO. Dai, dai che alè ura dendà a disnà.   

FELICE. Sciur Lunardo e chèl forester che alè de là? Alè mia edücasiù mandal ivià.

LUNARDO. Adès an va a disnà. 

FELICE. Aià invida mia con notèr? 

LUNARDO. No sciura. 

FELICE. Èco … otèr a si ü selvadèc e alè töta colpa òsta töcc i casòcc che a ghè söcedìt incö. A parle a lü ma a parle anche a töcc tri. Quando i fommle aiè onèste, a ghi de capile e comportaf be. E pò dòpo chèl Conte straniero, alè öna persuna edücada, onèsta e braa. E a frequental, me, a fo pròpria negot de mal, ol me aialsà pèrchè al ghè sèmpèr anche lü e al vèt che an ciciara e basta. In quanto ai vesticc, quando al sa segue adoma ün po la mòda e quando al sa manda mia in rüina la cà, l’eleganza ala sta be e ala fa fa bèla figüra. Insoma se ülì delbù sta be e se ölì sta in pace coi òste fommle, comportif de òmègn pèr be, mia de selvadèc e de rüstèc; comandì pör ma sènsa  ès di ditadur e amì se ülì ès amati. 

CANCIANO. Bisògna dil pròpe: la me fommla, alè öna granda. 

SIMON. A set convinto adès Lunardo? 

LUNARDO. E te? 

SIMON. A me seè. 

LUNARDO. Margarita, diga a chèl forestèr de fermas a disnà.   

MARGARITA. Meno mal e sperem che töt chèsto al ta siès servit de lesiù.   

MARINA. (A Filippetto) e te neut, come a ta tratere la tò murusa? 

FILIPPETTO. Secont i regole dela sciura Felice. 

LUCIETTA. A me, a ma sa contènte de töt. 

MARGARITA. Se, a ga-a mia be adoma i maneghe quando aiè flòscie.   

LUCIETTA. Ma madèr, mala gniamò de perdunà? 

FELICE. A ghè töt apòst. Adès an va a disnà che alè ura. A mi starà aleghèr, an mangerà, an bierà e an farà ü brindisi alla salute de töt ol pubblico che con tata bontà e tanta cortesia ai ga ‘scolta e  ai ga soportat. 

SIPARIO