I sorele Trapunta

Stampa questo copione

I sorèle Trapunta GIUSEPPINA CATTANEO

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

http://giusicopioni.altervista.org/

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

Codice opera Siae 888107A

TITOLO

I SORèLE TRAPUNTA

COMMEDIA IN TRE ATTI

Personaggi

CARMELA TRAPUNTA

MARIOL TRAPUNTA gemella di Carmela

CAMILO

LÜIGE amico di Camilo

FELEPO sindaco di Braciolla

LODOVICA vice sindaco di Braciolla

MARGHERITA vicina di casa

ASSISTENTE SOCIALE

PEDIATRA

INFERMIERA Giuditta

TRAMA

Due sorelle, singole e gemelle, ma non troppo, sono coinvolte in una “gemellaggio” un po’ singolare e si trovano ad ospitare due uomini. Ma la convivenza porterà buoni frutti.

ATTO PRIMO

Nella sala delle sorelle Trapunta: Mariolina e Carmela. In una credenza sono disposte coppe e medaglie. Sopra un altro ripiano si trovano foto nelle quali sono ritratte le due sorelle. Nella stanza si vedono altri mobili con libri.

I SCENA

Carmela

CARMELA. (mentre sta guardando i souvenir della sorella) disim votèr come al sa pöl andà in vacansa alle Sei Ascelle e portà a cà come ricordino ü portasèndèr! Se ala fömès almeno! Alè dèla me sorèla Mariòl! Alè anche in dacia a Parma de Matriorca, e cosa alà portat a cà? Ü bicer! Sènsa parlà de quando alè in  dacia a Porcellona! Ardì che bèla biro! (cambia loro posto. Poi guarda le sue coppe e le medaglie) Ma al sa pöderà iga che in sala ste còpe e ste medaie? Agliè sèmpèr dèla me sorèla Mariòl che a la ènsit quando al’era zuena. Adès alè piö ègia de me anche se ansè zömèle. Segna se agliè bèle nète… aglià enzide a fa di gare col lancio del discolo. Alera anche braina le, anche se me a go di döbe nè, pèrchè pèr me al’era zamò, a chi tep le, dopada töta. (ride) A maé de gregna pèrchè aiura a la faa ol lancio del discolo adès invece a la garia gnac a tegnì salt ü pom, che al ga burla fò di ma! Ma me a so stöfa di che còpe che in sala (sente che arriva la vicina Margherita).

II SCENA

Carmela e Margherita

MARGHERITA. (entrando da destra) set’istöfa de cosè?

CARMELA. (spaventata) a ta se te Margherita, ardae che alera la me Mariòl. Te, ma al sa pöl saì che manera töte il volte che a ta ègnèt che, e agliè tate, a ta sunèt mai ol campanèl?

MARGHERITA. Carmela, ma me al fo pèr te! Ma al sis mia come ala costa la corènte in chi tep che?

CARMELA.Te preocupètr mia dela me corènte! (fra sé) Preocupèt invece de compràt ol mangià.

MARGHERITA. Te, arda che a to sentìt! Arda che ala me cà, me, a ma lase mancà mai negot de mangià!

CARMELA. A se? E alura dim pèrchè a ta se egnida che in cö.

MARGHERITA. (non sa come dirlo) éco, cola scüsa che a go prestat töt ol söchèr ala Florinda e che i bütighe aiè serade fò pèr l’urare, èco… a ta domandae se pèr caso a ta man pödièt prestamèn ün po. Adoma pèr ü cafe né!

CARMELA. (fra se) töcc i de sèmpèr la solita solfa. Ma almeno se aglià portès a cà! Nò, a la fa finta de lasal che isse almeno ala gà amò öna scüsa de egnì che amò a scuriusà.

MARGHERITA. Alura che novità a ghet de dim?!

CARMELA. Ma set vegnida che pèr ol cafè o pèr saì di novità? Che novità ölèt che gabe!

MARGHERITA.  Ma al so mia, magare qualche novità interessante…

CARMELA. Con me e la me sorèla, a gaöl ol Spirito Santo pèr viga di novità Margherita. Ma set mia egnida che pèr ol söchèr?

MARGHERITA. Ma cèrto! Alura anche otre oramai pensì de spusas piö compagn de me?

CARMELA. Ma chi ölèt che al ta spuse te! (vedendo che Margherita si è offesa) Ölie dì che nigù al sarès mai ala tò altesa.

MARGHERITA.  Adès al va mèi. Ma al set che a mè egnìt ön’idea!? Che dighèt se an fès öna associasciù de notre fommle singole che a Braciolla?

CARMELA. (fra se) a gorès a chèla adès, chesse almeno invece de egnì che sic volte al de, annà e che des. Ma pöde mia ofèndela a diga de no. Alè pròpe öna bèla idea… pèrò meerès istödiala sö be.

MARGHERITA. Se certo, merès che a ma sa’furmès dèl Tino Melècc che lù al ga sa tace laur…

CARMELA. Èco braa, va a domandaga al Tino Melecc…

MARGHERITA. Ando sòbèt! Grasie del’idea. (esce a destra).

CARMELA. Grasie a me? Ma se a la facc töt le!? (al pubblico) Ardì se ala tössö ol söchèr, cosa avere dicc che ala egnìa che adoma a scuriosà? Che stöfuna che lè! Ala ga öna pura che notre an sa spuse e le nò che adès ala öl fregaga col’associasciù! In do sere restada prima che ala riès? A già, ai còpe che i böterès chisà in doe! (ne prende in mano una e sta pèr  buttarla).

III SCENA

Carmela e Mariòl

MARIÒL. (entrando da destra) Cosa ghèt de dì di me còpe?

CARMELA. Madonname, a lè zamò che… (finge di pulirle) nègot Mariòl, a sere indre a dì che annera öna fò de pòst.

MARIÒL. (preoccupata) Ma comel posebol? Quando i nète, e aiè adoma sic volte al de, ai mète sèmpèr in dè stès pòst … a ga lase sèmpèr la polvèr sota chesse almeno al so’ndoca i và dè precis.

CARMELA. Cosè? A ta ölerèsèt dì che a ta nètèt mai la polver sota i còpe?

MARIÒL. Ma quate storie pèr di gre dè polver! E te alura, che quando a ta fesò la polver di foto che ansè sö insèma, a ta freghèt zo adoma in doca a ta se sö te?!

CARMELA. (sa che è vero, ma non vuole ammetterlo) a ta sbaglièt de gròs! Che colpa annoi me se söla tò banda al va sö ol dope, e diolte ol triple de polvèr che de la me banda? (fra se) Lasèm indà sedenò ala ma fa dienta mata. Scusèm Mariòl, ma adès a go de’nda a fa ön’ambasciada di suore dèl’asilo. Ta salude. (esce dalla stanza a destra).

MARIÒL. Se se, va va… Ma indo la ghera de andà? Al’ambasciata? A fa cosè po’?! A go öna sorèla talment’isterlöca chè alè buna de’nda a sircà l’asilo, se, ma l’asilo politico, mia chèl di suore! (guardando le foto sull’altro mobile) Segna se a cönte sö di bale… la sò foto alè pèrfeta e la me… ardì la me (la mostra la pubblico, la sua foto non è nitida) alè dientata oramai infena nebbiusa. E agliè stèse tòte ai otre foti. E le la salömènta pèr ü tochelì de polvèr… (si accorge che i suoi souvenir sono stati spostati) come al solèt! Ma cosa a ganterèsa de’ndà a tocà i ricordini di me vacanse! Che ala pènse ai sò. (al pubblico) Ardì i sò ricordini: libèr! In doca le ala à, ala porta a cà adoma libèr! Alè’ndacia in Palestrina e ala portat a cà ol libèr: il grande libro dell’orto. Alè’ndacia a Lontra e ala portat ol libèr: Napoleone. Prima e seconda parte. Sènsa parlà de quando alè’dacia in Lidia e alà portat a cà ol libèr: l’umorismo inglese! Ma segont votèr, a capeserala ergot? (sente che Carmela sta arrivando) Alè zamò che! Che ambasciata fulminante!

MARIÒL. Cosa fet zamò che?

CARMELA. (entrando da destra) aià sunat de andaà a mèsa e a ma sa regordae piö… a töe sö la moneda de böta det.

MARIÒL. Se se, va pör depèrtocönt a mèsa adès…

CARMELA. A mesa con te ala sira a ta ma èdere mai piö Mariòl. Mai, e mai piö!  

MARIÒL. Se lè pèr chèl, a so gnèca amò con te né pèr la stòria dèl pòst in cesa!

CARMELA. Ma set indre amò a fala indasö?! Ma pèr cosè po’!?

MARIÒL. E la tègnero amò longa finchè a go oia me! Ma ghet mia èrgogna de chèl che te me facc?

CARMELA. Èrgogna? Gna’npo po’! Adèss te a ta se padruna de töcc i pòscc in cesa…

MARIÒL. Nò, de töcc nò, ma de chèl che a ta me robat, se!

CARMELA. Ascolta Mariòl: che colpa annoi me, se, isse pèr caso, pròpe isse involontariamènt, a riae a mesa prima de te, e isse pèr caso, prope pèr caso, a ma sa sentaezo in dèl pòst che te a ta ölièt?

MARIÒL. Involontariament? Ma fa sito almeno! Agliàl’ sa tòcc che chèl pòst le denacc alè öl piö bèl de la cesa e de le al sa èt be ol noff preòst che alè’sse bèl!

CARMELA. Bèl? Otèr che bèl. E le denacc al prim banc, al sa èt pròpe in töt ol sò splendore…

MARIÒL. A se? E pèr fürtüna che a ta sa sentaèzo involontariament!

CARMELA. Ascolta Mariòl, pièntela pò fò adèss né! A ma decidìt che me andò a mèsa ala matina e te ala sira. Ol problema alè risòlto. Lasèm indà adès sèdenò i ma frega ol pòst piö bèl. (esce a destra)

MARIÒL. Va va! Chèla le, ala ga sèmpèr de iga l’öltima sö de me! Lasèm’indà a fasö ol lècc. Ol me de lècc! E basta! Al pöl capità involontariamènt de dementegas de fasö chèl dela sorèla. O sbaglie? (esce di scena a sinistra).

IV SCENA

Felepo e Lodovica

Scena vuota per qualche istante. Entrano il sindaco e la vicesindaco da destra.

FELEPO. El pèrmèss? A ghè nigù?

LODOVICA. Carmela, Mariòl, in do sis! Ma’ndosarale!?

FELEPO. (guardando l’orologio) dèl sigür öna lasarà’ndacia a mèsa, ma ala turnerà indre quase söbèt pèrchè a ghè mia mèsa ma adoma de confessa e gli esercizi spirituail. L’otra al so mia.

LODOVICA. Ma el vira chèl che al sa dis in pais de lure? Ciò che agliè…come al sa dis… ün po strambe?

FELEPO. Strambe? Otèr che strambe agliè chèle dò le! E me anna pöde piò. Ma al set mia cosa la ma dis la Mariòl tòte i olte che a la ma incuntra pèr istrada, in cesa… depertöt!

LODOVICA. Cosa la ta dis?

FELEPO. Laur de campana e martèl! Talse che l’an chié al ma scades ol colombar al cimitero de la me pòvra madèr…

LODOVICA. E alura?

FELEPO. E alura ala sigheta a stöfam a dim che a go mia de rinoàl pèrchè… aglià öl per le!

LODOVICA. Pèr le? Pòta ma cosa’nna farala! E po’ dòpo, annè tace libèr de colombar, pròpe ol tò ala öl!

FELEPO. Annè trentatrì de colombar libèr se lè pèr chèl! Ma nò, le ala öl chèl dè la me madèr pèrchè la dis che le al pica ü bèl sul töt ol de e quando le la sarà in de casa de mort, la pöl abronzas d’estat.

LODOVICA. (facendo una smorfia) de morta… ala sa abronza!? (Felepo accenna di si) e po’ dòpo ala ma sömèa mia ègia de pensa zamò al colombar… (Felepo la guarda mostrando disaccordo) te, arda che a la ma sömèa che ala siès dèla me clas né!

FELEPO. (capendo di aver sbaglaito) scüsa Lodovica, ma te al so confront, a ma sa’ntendìe, a ta dimostrèt almeno des agn de meno. (al pubblico per convincerla) El mia ira forse?

LODOVICA. (compiaciuta) Ma dighèt delbu? Pròpe des?

FELEPO. O dicc des, ma a dì la erità, ölie dì…

LODOVICA. (sempre compiaciuta nella speranza che possano aumentare) Dì, dì pör…

FELEPO. Öndès!

LODOVICA. (delusa) ardae de piö. Al völ di che a ma sa contèntero.

FELEPO. (cercando di distoglierla da questo argomento) e i laur i sta isse insoma. La Mariol de morta, in estat ala öl ciapà ol sul in dèl colombar dèla me madèr.

LODOVICA. E… d’inverno?

FELEPO. Per l’inverno invece a la öl ol colombar dèl me pòèr padèr.

LODOVICA. A ga crède mia! E po’ dòpo pèrchè?

FELEPO. Ala dis che ol colombar in doca alè det ol me pòèr padèr, dato che al sa troa insema afacc, al gira poca aria, e d’inverno a la gaavrès mia isse frècc…

LODOVICA. (sgranando gli occhi) olerèsèt dì, che, quando la Mariòl ala sarà morta bisognerà spostala ses mis de che e ses mis de la? Pòta ma, òna cha la cönta so chi sproposècc che, a ga sarà de fidas a lasaga che… (viene interrotta da Filippo).

FELEPO. An ga pèr forsa, nigù in pais aia öl… (sentendo che Mariòl sta arrivando) dai che an fa finta de ès apena riacc… (tornano alla porta a destra).

V SCENA

Felepo, Lodovica e Mariol

FELEPO. (fingendo di essere appena arrivato) El pèrmèss? Ghè nigù?

MARIÒL. (entrando da sinistra) arìe arìe! Buongiorno sciur sindèc Felepo. E anche a le sciura vicesindega Lodovica. Che manera che in de me cà?

LODOVICA. Ansè egnìc che pèr ü laur serio… ghela mìa la sò sorella?

MARIÒL. Ma me, anno mia de sorèle.

LODOVICA. Ma… la Carmela Trapunta ela mia la sò sorèla?

MARIÒL. A già, a ma sa regordae zamò piò! Diolte a ölerès che ala födès sorèla de ergù dotèr. Ma certo che alè la me sorèla, e pèr zunta anche a zömèla anche se nigù aglià digherès. Tra me e le a ghè ü burù.

VI SCENA

Felepo, Lodovica, Mariol e Carmela

CARMELA. (entrando da destra) Uella, quate attorità che a ghè che!

MARIÒL. Èco che alè riada! Te Carmela, che manera isse prèst, al ghera mia?

CARMELA. A ghera mia mesa, ma a ghera gli esercizi spiritosi.

MARIÒL. Ma gherèl ol preòst?

CARMELA. Cèrto che al ghera…

MARIÒL. Meno mal! Nò pèrchè a go denda a me stasira e se al sès che al ghè mia, a sto pòac a cà! (ironica) Levvest be alura?

CARMELA. Pèrfetamènt! In co alsömeaa infena a piö bèl di otèr de.

LODOVICA. FELEPO. (si guardano perché non capiscono il discorso delle sorelle).

LODOVICA. Olèrèsele dì che otre andì in ciesa adoma pèr vèt ol preòst?

CARMELA. Ma nò, mia adoma pèr vèt ol nòst bèl preòst ma anche…

LODOVICA. (verso Felepo) ölie ben vèt…

MARIÒL. … ma anche pèrchè notre an vòl vès sèmpèr ala mòda.

CARMELA. A ghè de chèle sfilade…

FELEPO. (volendo tagliare il discorso assurdo) Alura! Scoltim Carmela e Mariòl, notèr an se che perché an völerès coinvòlgèf in dü progètt. Come pènse al sis, ol nòst pais Costina a la facc ol gemellaggio con dù pais dèla olta bergamasca: Braciòlla.

MARIÒL. A glià po’ sircaffò giöst ol pais! Gherèl mia pèr caso ü pais che al sa ciamès “vers”!?

CARMELA. Madona se a ta se stupida Mariòl, cosa centrerà adès ol vers coi zömèi? El vira sciur sindec?

FELEPO. (sospirando) insoma…

LODOVICA. E pèr chèsto gemellaggio, o zömèi come aglià ciamà la sciura Carmela, notèr an völerès che siès votèr a iga l’unur de ospità dü scècc de Braciòlla.

FELEPO. Dü scècc picègn o grancc, chèl che al ria insoma.

MARIÒL. (lei due si guardano e sono un po’ timorose) du scètì che de notèr? Carmela, te cosa dighet!

CARMELA. Ma, al saavrès mia…  a ma piaserèr né però a fa la mama… ma adoma pèr mia tat pèrò.

MARIÒL. Ma al sarès mia pèr sèmpèr vira?

LODOVICA. Al sarès adoma pèr quindès de.

CARMELA. (sospira) al saavrès mia…

MARIÒL. Me invece al so… (parlando piano a Carmela perché non la sentano) diga de se Carmela… e i du colombar del sciur sindèc agliè zamò me!

CARMELA. (guardandola sospira) va be dai. Ma quando i gaavrèss de rià?

FELEPO. Martede chiè. (verso Lodovica piano) dai che an va prima che i cambie idea. Regordìs che i du agliè nulla tenenti.

CARMELA. Pèr forsa che agliè nulla tenenti, se agliè picèn come i pòl viga facc ol soldat!

FELEPO. Ardì che ala rierà che de otre l’asistente social pèr i pratiche per chi du scècc.

MARIÒL. Che pratiche?

CARMELA. (Piano a Mariòl) ölè’vèt che per viga che i scècc dèl gemellaggio a ga öl viga i pratiche … automobilistriche?!

MARIÒL. Automobilistriche? Ma come an fai che notre an ga gniac la patente?

CARMELA. E se alè isse a lè töta colpa tò! Me a pödìa igla la patente öna quac agn fa ma te a te mia ölìt perché a ta disièt che a ta sa fidaèt mia a saltasö in machina con me.

MARIÒL. Ma pèr forsa, a ta se dal tonica!

CARMELA. Te, ada che pèr indà in gir otèr che tonica me ès.

MARIÒL. Dal tonica, mia adoma tonica. (Al pubblico) alè buna de pasam col vert chèsta che è perché ala pensa che al siès ross! (Al sindaco) ma an ga de igle pèr forsa chèle partiche … le?

FELEPO. Se. Ma adì che aià compila l’asistente dopo che ala avrà facc di domande e otre a ghi adoma de firmale.

MARIÒL. (Felice) an ga adoma de firmale e pò dòpo an ga la patente?

LODOVICA. Patente? Ma de che “patente” pò?

CARMELA. Chèla dèla machina.

FELEPO. Ma che machina! A ghi de firmà di carte pèr viga che i du scècc! Al ga de ès töt registrat in cümü!

MARIÒL. (Piano a Camela) ai ga de registraga.

CARMELA. Madonname che a ègne fò con d’öna us de òm!

FELEPO. Alura ansè decorde per l’asistente social?

MARIÒL. Va beh, aia mande e an farà sta registrasiù …

CARMELA. L’importante che ai rie stì’scècc.

MARIÒL. Indasì come ai sarà bèi!

FELEPO. Ma se certo. Ma recomande Trapunte, ön’accoglienza degna de Costina…

MARIÒL. Degna de Costina e de töta la cassa toracica. (mentre i due escono) e lü al sa regorde di me colombar…

CARMELA. (felice) Te Mariòl, ma al dicc che i pòderès rià due scetì?

MARIÒL. Pèr la precisciuù la dicc du scècc picèn. Sé nò sbaglie…

CARMELA. Mariòl du scètì che in de nòsta ca…

MARIÒL. Du bèi zömèlì… du zömelì la dicc o nò?

CARMELA. Dèl sigür, la dicc èrgot de gemello, e perciò… ède mia l’ura che i rie…

MARIÒL. Perché me nò? Dom che an va a comprà èrgot pèr i nòscc du tesorini…

CARMELA. Dom, dom de corsa. Ède mia l’ura che al vegne martedì… (stanno per uscire a destra quando arriva Margherita).

VII SCENA

Mariol, Carmela e Margherita

MARGHERITA. (da destra) El pèrmès…

CARMELA. (tornando indietro. Fra se) cosa farala che amò!

MARIÖL. A la ègne pör innacc Margherita.

MARGHERITA. Ada, a sere indre a egnì che a tö ol söchèr, chèl che a o dementegat prima, quando o incöntrat i sindèc che ai vegnia vià.

CARMELA. (fra se) Pèr me aglia escc dèla sò finestra e alura a ghè egnìt in mènt ol söchèr!

MARGHERITA. Ma che manera ei vegnìt che? Ma, pèr caso immìa pagat öna quac tase? A gaavrì mia pèr caso di dèbècc col cümü nè?!

MARIÖL. Te, arda che notre an ga mia di dèbècc e an ga nà mai vicc né? Sta atènta a ofènt la zet!

MARGHERITA. (non sa che dire) Nò, ma me ölie dì, cioè, al sere mia cosa pensà…

CARMELA. Du dèbècc me, agghio invece!

MARGHERITA. Ah se? E quaei!?

MARIÖL. (incuriosita) èh, e quaei che me al so mia!?

CARMELA. Otre dò a si i me dèbècc!

MARIÖL. Ma mochela de fa la spiritusa.

MARGHERITA. Mah, ardae che dèbècc. Ma alura, al pöl saì cosa i völia alura ol sindèc e la sò vice?

MARIÖL. An ga öna bèla notiscia!

MARGHERITA. (eccitata) Dèl bù?

CARMELA. Ma Mariòl, a ta ölere mia stöfa la nòsta visina coi nòscc afare adès! Le alè che adoma pèr ol söchèr e che ando a töga söbèt.

MARGHERITA. Ma Carmela, me a go mia fresa! (verso Mariòl) E quaela sta bèla notiscia!?

MARIÖL. Al vegnerà che de notèr ad abità pèr quindès de du zömelì. Alè pèr ol gemellaggio che Costina al fa töcc i agn.

MARGHERITA. Du scetì?

CARMELA. Se, du bèi scetì!

MARGHERITA. Che de otèr?

CARMELA. Ma se antlà apena dicc adès! Set surda!

MARIÖL. Ma a ga pènsèt che bèl a iga che chi du bèi biondì?!

MARGHERITA. Al sarès la prima olta che per ol gemellaggio al rie du scetì, ma se i va dicc isse…

CARMELA. Cèrto, du scetì biundì e tat bèi che annè mai stacc in giro.

MARGHERITA. Che fürtüna che a ghi scète… ma ègnèi che deperlur?  E se i vègnès che magare coi sò padèr!?

CARMELA. Ma cosa cöntèssö po’! Ol sindèc agglavrès dicc a te! E po’ dòpo talse che a notre gli òmèn…

MARGHERITA. (interrompendola) anche me come otre, singola convinta! (ricordandosi) A go amò de sènt ol Melèc pèr la nòsta associasiù di singole.

MARIÖL. Adès notre an ga dotèr de pensà.

MARGHERITA. A ta ghe resù… du bèi scetì töcc risulì. Ma forse, el mia ol caso de ciamà ol pediatra?

CARMELA. E cosa cèntrèl adès ol dutur di pe?

MARGHERITA. Ma nò, ol pediatra alè ol dutur di scètì!

CARMELA. Ah! O capit.

MARIÖL. Però alè mia sbagliada l’idea de ciama ol piediatra pèr vet che almeno quando i ria i scetì i staghe be! Cosa dighèt Carmela?

CARMELA. Pèrchè nò.

MARGHERITA. A val ciame me, a ghi mia de preocupas. Anse, ando söbèt ad avvisal… (esce di corsa a destra).

CARMELA. Margherita a te lasàt che amò ol söchèr!

MARIÒL. Ma cosa ölèt che al ganterèse ol söchèr a chèla le! Alè ön pötaègia e a ganterèsa mia gniac ol preòst.

CARMELA. Se alè pèr chèl, chèl alè l’önèc laur bèl che ala ga. (Al pubblico) zamò ala ma fa concorènsa la me sorèla, a ga mancherès poà la Margherita!

VIII SCENA

Mariol, Carmela e Assistente Sociale

ASS. SOCIALE. (Da fuori) permesso?

CARMELA. Ma chi ghè che, adès?

ASS. SOCIALE. (Entrando) si può?

CARMELA. Ma certo che al sa pöl …

MARIÒL. Perché, cosa ölela fa?

ASS. SOCIALE. Nulla, chiedevo se potevo entrare.

CARMELA. Ma certo che ala pöl vegnì det.

MARIÒL. (Al pubblico) pèr forsa come an farai a diga de nò se alè zamò che!

ASS. SOCIALE. Mi presento, mi chiamo Fiorenza Fiore e sono l’assitente sociale che stavate aspettando. Perlomeno il sindaco mi ha detto che voi … (interrompendola).

CARMELA. Se se, an sa töt, alè pèr via di scetì che an ga de ospità pèr do setimane.

MARIÒL. Sciura assistante socievole, la varde che la mia sorella non cià tanto una bella vocie pèr la registrasiù, esce cola us po gròssa.

ASS. SOCIALE. Registrazione? Mah, non so che vi hanno detto ma io dovrei rivolgervi solo qualche domanda e poi dovreste firmare questi moduli. (Li toglie dalla borsa).

CARMELA. Ah se? Niente registrasiù?

MARIÒL. An ga ü sindèc che alè gnia bu de spiegas! Dai, ci facci la prima domanda.

ASS. SOCIALE. (Cerca la biro nella sua borsetta ma non la trova) avete una biro?

CARMELA. Se! La biro an gla! (Va a prenderla e gliela porge).

MARIÒL. Ma ele isse töte facili i domande? Dai, mi facci a me al segonda domanda.

ASS. SOCIALE. Grazie. (Prende la biro e la mette nella borsa e poi la cerca sul tavolo).

CARMELA. MARIÒL. (Vedono tutto e si guardano meravigliate). 

ASS. SOCIALE. Scusate, posso avere una biro?

CARMELA. (Sta per rispondere ma Mariòl la ferma).

MARIÒL. (Affrettandosi) a chèsta domanda responde me! Se! La biro ce l’abbiamocela! (Va a prenderla e gliela porge).

ASS. SOCIALE. Grazie. Allora ... avrei bisogno di sapere a quanto ammonta il vostro reddito.

CARMELA. Alè tat che öle sail a me se lè pèr chèl ma la me sorèla ala mal fa mia èt!

MARIÒL. Ma Carmela, du ragiunier in d’öna cà, aiè tròp! El mia vero sciura assistente di volo?

ASS. SOCIALE. (Prende dal portafrutta che si trova sul tavolo una mela e la mette nella borsa).

CARMELA. MARIÒL. (Vedono il tutto e si guardano meravigliate). 

CARMELA. (Piano a Mariòl) la gaavra fam.

MARIÒL. (Piano a Carmela) a pènse a me. Vado a prenderci il rendito. Arie söbèt. (Esce a sinistra).

CARMELA. Sciura assistente socia, ala spète che, che io vado a vederci dove la mia sorella mi nasconde il rendito. (Esce a sinistra).

ASS. SOCIALE. (Sola, prende dal portafrutta ancora una mela, due pere e due banane e mette tutto nella borsa. Lascia soltanto due arance. Prosegue nel controllare i documenti).

CARMELA. (Entrando di corsa) al so in doca aia nascont! (Si ferma di colpo perché vede il portafrutta praticamente vuoto) bestia che fam madocina!

MARIÒL. (Entrando di corsa con il reddito) cosa a sèt vegnida de là a fa? Ah? Nastuna de öna nastuna! (Si ferma di colpo perché vede il portafrutta praticamente vuoto. A Carmela) te ada che aiera mia adoma i tò nè!

ASS. SOCIALE. Posso vedere il vostro reddito?

MARIÒL. (Glielo porge ma intanto guarda Carmela arrabbiata. Si allontanano dal tavolo).

CARMELA. Te, ada che aio mia mangiacc me né?

MARIÒL. Nò, aio mangiacc me col penser de la in de stansa.

CARMELA.  A ta giüre che me a cèntre mia.

MARIÒL. Se a ta se mia stacia te, chi el’istacc? Ol nòst pubblico o la che presente assistente legale?

ASS. SOCIALE. (Prende anche le due arance e le mette nella borsa).

CARMELA. Evvest! Cosa a tere dicc?

MARIÒL. A stante a crèt! Che la gabe-zo ol font?

ASS. SOCIALE. (Guarda in direzione delle due sorelle).

CARMELA. (Piano a Mariòl) ala ga arda. Dai che an finta de fa ergot.

MARIÒL. (Si sposta con Carmela vicino alla credenza ma con la coda dell’occhio guardano l’assistente).

ASS. SOCIALE. (Prende il porta frutta e se lo mette nella borsetta).

CARMELA. Evvest cosa ala facc!

MARIÒL. Ma … ma comel posebol? Ma … ma … cosa pènsela de fa? Come pödela fala franca?! An sé che, che an ga arda!

ASS. SOCIALE. Le vostre carte d’identità?

CARMELA. Söbèt … (va a prenderle) eccole quinno.

MARIÒL. Ma … ma … recomande, chèle ai sa … mangia mia …

CARMELA. (Piano a Mariòl) perché te a tal mangierèsèt ol portafröta?! (All’assistente) a gala imbisògn ancora di qualche cosa?

ASS. SOCIALE. Mettete le vostre firme qui e per oggi ho finito.

MARIÒL. CARMELA. (Si avvicinano e firmano). 

ASS. SOCIALE. Scusate se mi permetto, so che non è buona educazione, ma, potrei lavarmi le mani?

CARMELA. Ma certo. Glielo faccio vedere io il bagno dove ce lo abbiamo.

ASS. SOCIALE. (Sta per seguire Carmela con la borsa).

MARIÒL. Ma la lasci pure qui la sua borsettina … em … borsetta … em … borsona! La stia tranquilla che ce la guardo io.

ASS. SOCIALE. Ah, va bene. (Lascia la borsa, segue Carmela ed escono a sinistra).

MARIÒL. Ma l’ivvesta! Ardì, ardì che (apre la borsa dell’assistente e toglie tutte le cose che l’assistente ha rubato).

CARMELA. (Rientra da sinistra di corsa) Mariòl, dai intat che alè de là in bagn che an ga tirà fò chèl che ala ga tössö!

MARIÒL. (Mentre tolgono tutto) ma me dighe, comel posebol robà töta chèla ròba che sota i nòscc öcc?! Che coragio!

CARMELA. (Mentre tolgono il tutto) cosa pensaela, de fagla a notre e de fala franca?

MARIÒL. Te Carmela! E se la ga robèss vergot anche in dèl nòs bagn?

CARMELA. Madonna a te, alè là sènsa borsa, in doca ölèt che aia mète!

ASS. SOCIALE. (Esce da sinistra. Si noteranno dei gonfiori evidenti nelle zone delle tasche e un po’ dappertutto: due spazzolini da denti, dentifrici, asciugamani, carta igienica, spazzola ecc. ecc. Prende la sua borsa) bene! Allora ci vediamo fra una settimana quando i ragazzi saranno arrivati. Buongiorno. (Ed esce a destra).

CARMELA. MARIÒL. (Guardandola stupite) buongiorno …

CARMELA. … a ma sömeaa de ivvest ol me dentifricio a pasa-fò …

MARIÒL. … e me la me carta igienica …

SIPARIO

ATTO SECONDO

A casa delle sorelle Trapunta.

I SCENA

Carmela e Mariòl

CARMELA. A ma sènte emusciunada Mariòl. E te?

MARIÒL. E come pödero a èsèl mia: in cö alè martede. E i nòsc du scetì zomèlì, agliéndre che iria…

CARMELA. Te, arda cosa a go tölt. Arda. (le mostra due paia di calzini e due ciucci).

MARIÒL. Bèi… ma che manera isse picègn? A ölerès isperà chi siès mia neonati!

CARMELA. E se anche al födèss? Ma ga pènsèt Mariòl, madèr pèr quindès de!  

 MARIÒL. A ga crède gniamò mia. Alè tròp bel! Invece arda cosa a go tölt me: du biberon e du ciripac. 

CARMELA. Per fürtuna a ta ölèt mia du neonati!? Andasaì quace basì che a gadaro in quindès de! E quate nina nane che a ga cantero sö. Come faela chèla nina nana? Aspeta nè… (canta) Vecchio scarpone, quante volte ecc. ecc. … (viene interrotta).

MARIÒL. Ah seè, alè pròpe öna bèla nina nana! Vecchio scarpone a dü scetì… ma ragiuna! Sènt la me invece: fai la nanna coscina di pollo… (viene interrotta).

CARMELA. A perché alè bèla la tò!  Coscina di pollo… a du scetì che i ve ad abita che a Costina e aiè de Braciolla. Ma va là a te!

MARIÒL. Forse a ta ghe mia töcc i torcc… ma, a proposèt a che ura al ga de rià ol piediatra?

CARMELA. Al saavrès mia. I scetì però i gavrès zamò de ès che segont chèl che ala dicc ol sindèc istamatina.

MARIÖL. (felice) Carmela, avrès mai püdit pensà che…  

 

II SCENA

Carmela, Mariòl e Margherita

MARGHERITA. (con una vocina sottile) El permès?

MARIÖL. (felice) Carmela, agliè che… avanti piccolini miei…

CARMELA. (felice) Venite avanti cucciolini…

MARGHERITA. (entrando da destra) che manera a mì ciamàt cucciolina ?!

MARIÖL. Ah, a ta se te!

CARMELA. (fra se) sèmpèr fra i pe! An pensaa ai födès i scètì!

MARGHERITA. Ma quai de scetì?

MARIÖL. Ma chi dèl gemellaggio o nò?

MARGHERITA. (fingendo) Ma el in cö che ai ria? A ma sa regorde zamò piö. A sere egnida che adoma pèr fam impresta ön po de sal. A so restada sènsa pròpe incö.

CARMELA. (sarcastica) Ma pensa ol destino… (fra se) che’mpustura.

MARIÖL. Quando a te dicc “el permès” con chèla usina isse dolsa, an pensaa i födès riacc. Ma a proposèt, che manera atle dicc con chèla usina isse fina?

MARGHERITA. Ma pèrchè a pensae che födès zamò che i du scetì!

CARMELA. Pèr fürtüna a ta sa regordaèt piö…

MARGHERITA. (imbarazzata), a taste le pròpe a ardaga al töt né Carmela!? Mariòl, alura i rierà de ü momènt alotèr?!

MARIÖL. Ma cèrto. Come a so conteta a ta l’immaginèt gniac!

MARGHERITA. A ta crède Mariòl… Ölie anche dif, adès che a ma sa regorde, la nòsta associasciù ala sa ciamerà “Associazione delle Singole Convinte”. Cosa al va par?

CARMELA. (assecondandola) Se, alè mia malvagio.

MARIÖL. (assecondandola) Anche a me al ma pias. Ma quando po’ ghela la prima riuniù? A spere a ta ölèt lasà pasà almeno chi quindès de che, dato che me e la me sorèla an sé impegnade coi scetì?!

MARGHERITA. Ma cèrto, ere zamò calculat töt!

CARMELA. (fra se) chèla che ala sa regordaa mia… Ando söbèt a töt ol sal (esce dal fondo).

MARGHERITA. Ma a ghè mia frèsa Carmela! (alzando la voce) pèrò, a saì che i riàa i scètì, ès che sènsa ü regalì al ma sömèa mia ü laur bèl…

MARIÖL. Al fa negot Margherita…

MARGHERITA. Nò no, ando söbèt a tö ergot dè portaga che prima che ai rie.

MARIÖL. Ma preocupès mia…

MARGHERITA. Scusèm Mariòl ma ando a töga söbèt vèrgot (esce a destra).

CARMELA. (rientrando col sale dal fondo) in doela’dacia amò sensa ol sal!

MARIÖL. A ghè egnìt in mènt che alera che sènsa regalì pèr i scetì e alura alèn’dacia a töga ergot.

CARMELA. Chesse almeno ala ga önotra scusa de egnì che.

III SCENA

Carmela, Mariòl, Lüige e Camilo  

Arrivano i due ospiti. Non sono bambini come avevano pensato, ma due adulti. Sono vestiti quasi da barboni con una valigia ciscuno.

LÜIGE. (da destra con una vocina) El permèss?

MARIÖL. CARMELA. Avanti…

CARMELA. Aiè lur Mariòl…

MARIÖL. Che emosciù, che emosciù…

CAMILO. Pèrmèss… Buongiorno…

CARMELA. (sorpresa) e chi el chèsto!

MARIÖL. (sorpresa)  e anche chèsto!

LÜIGE. Buongiorno. Sis votre pèr caso (leggendo da un biglietto) i sorele Trapunta?

CARMELA. MARIÒL. (si guardano stupite e spaventate e fanno cenno con la testa si e no).

MARIÒL. (facendosi coraggio) Scultim poèr òmègn, in chèla ca che a ghè negot come edì. Notre an sé poerète. Ma pèrchè andì mia a sircasö in chèle ville in fonta ala strada che i sò padrù i ga tat de chèl ben di Dio. Ala sarès la òsta fürtüna dèl sigür. Notre an campa adoma con la nòsta misera pensciù.

CARMELA. (sottovoce a Mariòl) Braa Mariòl.

CAMILO. Scusim se a ma sa pèrmète, ma a ghè ü fraintendimènt, notèr an sé…

CARMELA. A ghè mia bisògn de dil, oter a si di barbù! Scüsim se o dovrat chèl termine che, ma al saèt adoma da come a si caassö.

LÜIGE. Ol fato alè signorine…

CARMELA. (a Mariòl meravigliata) signorine a notre…

MARIòl. (a Carmela) ma saral ü complimènt?

CARMELA. Ma cèrto a te!

LÜIGE. Ol fato alè… che… che pèr ol momènt ansè nulla tenenti.

MARIÒL. A va convé usasö: ala òsta età i facc gnac ol soldat!

CARMELA. Ciapì chi du franc che e po’ vià de che ala svèlta! An se’ndre che ami spèta dèla zet…

CAMILO. Infati, ansè no… (viene interrotto)

MARIÒL. A ma, ma si dür de orègie! Via, sciò, smammare, come a go de difèl? (li spingono verso la porta destra quando entrano il sindaco e la vicesindaco).

IV SCENA

Carmela, Mariòl, Lüige, Camilo, Felepo e Lodovica 

FELEPO. (vedendo i due uomini. Appoggia il cappello da qualche parte) Adà che aiè zamò riac…

CARMELA. Ma sif’indre a parlà de chi? De chi du le?

MARIÒL. Ma cèrto Carmèla, i sarà stacc a sircasö anche in de sò cà. El vira sciur sindec?

FELEPO. Ma cosa a s’indre a cöntasö po’! Chesce che, agliè chi du fradèi dèl gemellaggio de Braciòlla che a ghi de ospità! A recordis zamò piö!

MARIÒL. CARMELA. (accennano un lieve mancamento).  

CARMELA. Chèsce che? E i du scetì che… notre a mi spetaa?

MARIÒL. Chi bei scètì picini zömelì che an ga metìa sö i tò calsìì e an ga daa i tò ciuci… Carmela…

CARMELA. E an gaavrès metìt sö i ciripac… e an gaavrès dacc de mangià col biberon… Mariòl!

MARIòl. però, la cansù attle’mbociada chela dèl vecchio scarpone… Carmela!

LODOVICA. Chèsce agliè ol Lüige e ol Camilo de Braciòlla. Alè mìa pèr caso che aglì scambiacc pèr vèrgü d’otèr?

CARMELA. (riprendendosi, nasconde i regali) Notre? Maippiö!

MARIÒL. (riprendendosi, nasconde i regali) Ma gnac pèr sògn!

LODOVICA. Nò perché, a mera parìt de capì che… (viene interrotta).

CARMELA. E i capìt mal! Notre, ansera consapevolissime che chèsce agliera chi du che a mi spetaa… adoma che… adoma che… (da una gomitata a Mariòl per avere aiuto).

MARIÒL. Adoma che… anvölia … anvölia èt se aiera chi giöscc. E se invece dèl Lüige e dèl Camilo al riaa ol Tone e ol Bepì?

CARMELA. (guarda compiaciuta Mariòl per la risposta data).

FELEPO. Giustissimo. Sciura Carmela e sciura Mariòl a va presente: Camilo e Lüige. (si stringono le mani ma le donne sono poche convinte).

LODOVICA. (parlando a Lüige e a Camilo) Chèste, agliè i vòste ospitanti. A spere che a pödèff troàss be!

CAMILO. Sperem!

LÜIGE. Ma certo che an sa troverà be! (fra se) sperem al siès mei del’acogliènza!

FELEPO. Alura notèr an pöl anche in dà. Ma recomande, Carmela e Mariòl, unurà Costina! (esce di scena con Lodovica, salutando ma dimenticando il cappello).

I quattro rimasti soli mostrano impaccio. Le due donne si guardano e non sanno che dire come i due uomini.

CARMELA. (sente che i due non sono così profumati) Alè mìa che pèr caso a ölì andà a laazo…. i mà?  

LÜIGE. Ma se cèrto, perché nò! Cosa dighèt Camilo?

CAMILO. Se, al va be!

MARIÒL. Ma, se pèr caso, dato che al sa dis, öna mà tira l’otra, ma perché aprofitan mia e magare fa öna bèla dòcia?

LÜIGE. Se lè mia tròp distürbo…

CARMELA. Macchè distürbo, a lè ü piacer pèr notre! Cominsì a portà sö de sura i òste alis che notre an ria söbèt.

CAMILO. Alura notèr an’sanvia…

LÜIGE. E dòpo oter ariì pèr la dòcia…

MARIÒL. (alzando il tono di voce) acompagnaf a fa la dòcia… e basta, sia ben chiaro!

LÜIGE. Ma cèrto, ma cèrto… (escono di scena a sinistra).

CARMELA. Mariòl, ma pròpe du disgrasciacc al ghera de capitaga!?

MARIÒL. E notre che a mi spetaa du frugolètti de pödì basasö! Carmela, pènsa che ölie comprà infena ol triciclo! Se ga pènse!

CARMELA. Du bèi scetì de fai balà de che e de la… e invece… (con paura) Te Mariòl ada che me a ma fide mia de chi du le nè!

MARIÒL.  A perché me se? Dom dom che an va a faga èt indoca lè la dòcia prima che i ga faghe sparì ergot…

 CARMELA. Dom dom… (escono di scena a sinistra)

V SCENA

Felepo e Lodovica

Entrano il sindaco e la vice.

FELEPO. Scüsim, o demèntegat che ol capèl… (si guarda in giro) man’doelen’dace?

LODOVICA. A gliè talmènt strambe che… (sente l’acqua che scorre) a sènte del’acqua che la scorr… a ölerès mia che i sabe indre a negai!

FELEPO. Adès esagera mia Lodovica! I sarà töt chèl che a ta ölèt, ma assassine! Al so che alè stacc ü rescio a portai che, ma come an faa? A talse a te che an ga domandat a töcc in paìs ma nigü agli ölìa ospità pèrchè aiera mia scècc!

LODOVICA. Ta ghe resù. E alè stacia la nòsta fürtüna a iga mìa dicc söbèt la erità.   

FELEPO. (prende il capello) dai che an va prima chi rie e iabe cambiàt penser! (escono di scena a destra).

VI SCENA

Mariòl, Carmela e Margherita

MARIÒL. (rientrando da sinistra) che delüsciù Carmela. A ma sa immaginae zamò a faga ol bagnetto a chi du scetì!

CARMELA. Invece an ga sö du omasù in dè docia.

MARGHERITA. El permès? (ha con se un regalo).

MARIÒL. CARMELA. (si guardano preoccupate) ol regalì dèla Margherita!

MARIÒL. Cosa on fai adès?

CARMELA. Se aglialsès che aiè mia du scetì ma du òmègn… le e la so associasiù…

MARGHERITA. (entra da destra) O est ol sindec e la sindega e i ma dicc che aiè riacc!

MARIÒL. (preoccupata) ma cosa a tai dicc?

MARGHERITA. I ma dicc töt.

CARMELA. Ma pròpe töt?

MARGHERITA. Ma cèrto talse che cola sindega a so pareta.

MARIÒL. (sconsolata) ada Margherita, dim negot! Chi al pödia mia crèt ü laur dèl gènèr.

MARGHERITA. Ma pensiga mia. A farì fadiga i prim de ma dòpo a ga farì fa chèl che ölì otre. A chèla età le i scècc ai impara ala svèlta-

CARMELA. (verso Mariòl) come farala a saì l’età dei du òmègn…

MARIÒL. (verso Carmela) agglaavrà dicc la sindega o nò! Ma set sigura che i pöl imparà a chèla età le? Ormai ol caratèr alè zamò furmat.

MARGHERITA. Ma cèrto. Anche se me anno mai it in cà dè scècc…

MARIÒL. Ciamèi scècc…

MARGHERITA. Ma an sé töcc iscècc al de dencö. Me pèr esèmpè quando parle de otre, a va ciame sèmpèr i scète.

CARMELA. E quando al sarès che te a ta parlèt de nòtèr…

MARGHERITA. Ma quando annà parle be! Disie che cola scüsa che me a so singola e a go mai vìt in cà di… (viene interrotta).

MARIÒL. Fermèt ü momènt Margherita. Te a te dicc che a ta ga ciamèt iscète quando a ta parlèt be de notre dò. E invece quandoa ta parlèt mal?

MARGHERITA. Lasem pèrt. Disie che me a go mai vìt in cà di scètì ma pèrò…

CARMELA. Gnia notre.

MARGHERITA. Anche come otre a go mia it in cà di scètì, ma töcc i dis che… ma come gnià otre a ghi mia in cà di scècc?! E chi dèl gemellaggio?

MARIÒL. Chi del gemellaggio? Chi dèl gemellaggio aiè du noni… quase!

MARGHERITA. (le guarda stupita) che balòse! A ghere infena quase credìt!  

CARMELA. Scüsem Margherita, ma cosa tala dicc la sindega?

MARGHERITA. La ma dicc che i du scècc aiera riacc.

CARMELA. Sigüra che la ta dicc isse?

MARGHERITA. Ma certo! La ma dicc che i du omasì de Braciolla agliera riacc.

MARIÒL. La ta dicc du omasì che all’equivale a du òmègn.

MARGHERITA. Cosè? A ghi che in cà du òmègn e mia du scetì?

CARMELA. Se, prope isse.

MARGHERITA. E me che a ghere comprat du ciocalì!

MARIÒL. Mètèi là insèma ai nòs regai…

MARGHERITA. (preoccupata) pòta ma adès che a ghi du òmègn in cà… la nòsta associasciù…

MARIÒL. A ghè cambiàt negot. Preocupèt mia.

MARGHERITA. Ma sis sigüre?

CARMELA. Margherita sta tranquila. De che quindès de, i andrà vià e notre an sarò amò singole come prima e a min’darà sèmpèr a èt ol preòst in prima fila.

MARGHERITA. Nò pèrchè notre tre insèma a mi sta be come an se, vira?

CARMELA. Ma cèrto!

MARGHERITA. Ma, dato che a so che, pöderès mia èdèil?

MARIÒL. Aiè a fa la dòcia.

MARGHERITA. Comè? La dòcia? Che a ca òsta? Ardì che ol regolamènt del’associasciù al vieta ai singole…

CARMELA. (volendo cambiare discorso)… ada che ando a tö ol sal che a te mia tössö prima (esce dal fondo).

MARGHERITA. Se aià facc la dòcia che Mariòl, merà che a faghe cambià ol regolamènt se de nò otre dò a restì fò. Magare a mète det adoma öna dòcia. Cosa dighèt?

MARIòL. (stanca di lei) öna dòcia ala a be.

MARGHERITA. (ricordandosi) Amè apena egnit in mènt dèl pediatra! Mè che core söbèt prima che al rie e al troe mia che i du scetì che a ghere dicc…. (esce a destra).

CARMELA. (rientrando col sale) tò ciapa e… (si ferma perché vede che non c’è). Come al solèt.

MARIÒL. A l’èndacia a diga al piediatra de egnì piö che. Pòta annè mia che di scècc a quanto pare.

VII SCENA

Mariolina, Carmela, Margherita, pediatra e infermiera

MARGHERITA. Buongiorno scior dottore. Dicendoci la verità ... i bambini ...

PEDIATRA. (Porta occhiali con lenti spesse) dove sono i piccolini?

CARMELA-MARIOLINA. (Si mettono a sinistra del palco. Fra di loro) il piediatria!

INFERMIERA. (E’ un pò sorda) cosa ha detto? I maialini? Siamo qui a visitare i maialini?

PEDIATRA. No Giuditta, i piccolini, sono i bambini.

CARMELA. (A Mariolina) ed adès cosa an ga dighèi?

PEDIATRA. Dove sono?

INFERMIERA. Io non vedo nessun bambino.

MARGHERITA. Ecco ...

MARIOLINA. (A Carmela) inventa söbèt vergot.

CARMELA. Me?

MARGHERITA. (Intervenendo) i bambini non ci sono perchè ... perchè ... ci sono arrivate due bambine.

CARMELA-MARIOLINA. (Fra di loro) due bambine?!

INFERMIERA. Due maialine? Sono arrivate due maialine?

PEDIATRA. La signora ha detto “due bambine”, Giuditta. Avevo capito che dovevo visitare due bambini. Non importa ... e dove sono le bambine?

MARGHERITA. Eccole l’inno. (Indica le sorelle e fa segno a loro di mettersi in ginocchio) le ha vistute?

CARMELA-MARIOLINA. (Si mettono in ginocchio).

PEDIATRA. (Si gira e le vede) oh, eccole. Che belle bambine!

INFERMIERA. Belle maialine? I maiali sono belli?

DOTTORE. Non sono belli i maiali.

INFERMIERA. Sono belle solo le maiailine?

DOTTORE. Non sono maialine o maiali, ma b-a-m-b-i-n-e!

MARGHERITA. Bambine, salutatelo il dottore.

CARMELA. MARIOLINA. (Voce da bambine) buongiorno dottore.

PEDIATRA. Buongiorno bambine. Io sono un dottore buono e devo visitarvi, ma state tranquille che non vi farò male.

CARMELA. (Voce da bambine) grasie dottore, lei è molto buono.

MARIOLINA. (Voce da bambine) si, si, dottore, lei è molto buono.

PEDIATRA. Bene. Ed ora spogliatevi.

CARMELA. (Voce normale) a ga pènse gniac! (Si accorge che ha usato la voce vera. Voce da bambina) volevo dirci che ... ho freddo se mi cavo fuori.

MARIOLINA. (Voce normale) a gniame! (Si accorge che ha usato la voce vera. Voce da bambina) volevo dirci ... che anch’io c’ho freddo.

MARGHERITA. Non si potrebbe visitarle non spogliate, dottore? Deve saperci che sono già state visitate al loro paese prima che arrivino qui.

PEDIATRA. E allora perchè mia ha chiamato?

MARGHERITA. L’ho chiamato perchè ... perchè ... le due c’hanno un forte ... mal di gola.

CARMELA. MARIOLINA. (Iniziano a fare dei gorgheggi e a tossire).

PEDIATRA. Oh piccole, mi dispiace. Vediamo subito le vostre gole. Giuditta passami la paletta.

INFERMIERA. (A Margherita) avevo tutto qua o avete altre stanze?

PEDIATRA. Giuditta, ho bisogno della paletta.

INFERMIERA. Si dottore, mi sto informando se ce n’è un’altra.

PEDIATRA. Come “se c’è n’è un’altra”?

INFERMIERA. (A Margherita) avete una saletta di la?

MARGHERITA. Saletta? E per cosa?

INFERMIERA. Serve al dottore per controllare la gola.  

PEDIATRA.Paletta, non “saletta”. (Le va vicino e toglie lui la paletta dalla borsa dell’infermiera) questa. (Si avvicina) aprite la bocca. (Controlla prima una e poi l’altra) che bocca grande avete. Che tonsille grandi avete. (Controlla gli occhi) che occhi grandi avete. (Controlla le orecchie) che orecchie grandi avete.

MARGHERITA. (Al pubblico) ölìs’vèt che de che ün po aià mangia?!

PEDIATRA. Sembra tutto a posto anche se devo dire che avete gli organi un po troppo grandi per la vostra età.

MARGHERITA. Dovete saperci dottore che le bambine sono così perchè ... sono iper dotate.

PEDIATRA. Iper ... dotate?

INFERMIERA. Sono pompate?

MARGHERITA. Dottore, deve saperci che loro ... discendono ... dai Watussi.

PEDIATRA. Addirittura dai Watussi?

INFERMIERA. Dai Russi?

MARGHERITA. Discendono dai Watussi. Bene dottore e siora infermiera, sono molto conteta che le bambine stiano sane e vi ringrasio per la visita.

MARGHERITA. Si dottore, deve saperci che i loro ... antennati ... sono i Watussi.

PEDIATRA. Addirittura i Watussi?

MARGHERITA. Si, i Watussi. Bene dottore, sono molto contenta che le bambine stiano bene e ci ringrazio per la visita.

PEDIATRA. Ma si figuri, è il mio lavoro.

MARGHERITA. Bambine salutateci il dottore e l’infermiera.

CARMELA. (Voce da bambine) buongiorno dottore e l’infermiera.

MARIOLINA. (Voce da bambine) buongiorno dottore e l’infermiera.

PEDIATRA. (Mentre sta uscendo accompagnato da Margherita) davvero discendono dai Watussi? Come mai loro sono ... così bianche?

MARGHERITA. (Mentre lo sta accompagnando alla porta) si, dai Watussi e dalle Watusse. La medicina fa miracoli al giorno di oggi.

CARMELA. (Alzandosi) a ga mancaa anche il piediatria e l’infermiera!

MARIOLINA. (Alzandosi) e i Watussi e le Watusse! (Urlando a Margherita) Margherita, ol sal! A ta paria!

CARMELA. Mariolina, lasem pèrt ol sal, ol piediatria, l’infermiera i Watussi e le Watusse. An ga de pensà a chi du sö de sura che magare, aièn’dre a pensà de robaga sö ergot.

MARIÒL. A ta ghe resù. Al völerà dì che me cominse a nascont i me còpe Carmela, prima che i rie. A öleres mia che magare ü de, che an ga se mia in ca a mi robe. (comincia a prenderli fra le braccia).

CARMELA. E me nascondero i me liber, al sa sa mai. Anche se agliè barbù, e agliè mia bu lèss, i pöl sèmpèr andà a èndèi! (comincia a prenderli fra le braccia).

MARIÒL. Adès che a mè pasat ön po o scioc, se a ède ol sindèc e la sindega, a gan case indre ü muntù! Pèr fürtüna al ghera de rià du scècc! Du noni e pèr giunta töcc i sporc!

CARMELA. Mariòl e se i ghèss robat vèrgot de sura?

MARIÒL. Madonna a ta ghe resù! Che sbaglio illasacc la deperlur du!

CARMELA. (fingendo di ascoltare) A ma sömea chi rie…

MARIÒL. Alset cosa an fa Carmela? Mi lasa che ü momènt e notre an va a controlà de sura…

VIII SCENA

Carmel, Mariòl, Luige e Camilo

CAMILO. El permèss…

LÜIGE. (entrano da sinistra ripuliti e cambiati d’abito) an pòl vegnì det?

CARMELA. Ma cèrto, avanti… dai Mariòl, fai sentazö söi scagne… (sottovoce a Mariòl) daga chèle rote chesse almeno i vèt che i sa troa mal e i va a ca sò söbèt.

MARIÒL. (con le coppe in mano fa fatica a dagli le sedie) prego, sentizzo pör…

CAMILO. (sedendosi) ma che manera gala tòte chèle còpe in di ma? Ele i sò Mariòl?

MARIÒL. (imbarazzata perché non sa come giustificarsi) ah… i còpe… se agliè i me… ol fato alè che… ölie portale a… fale sistemà perché.. i comincia a èss vège e alura… (non sa più che dire e chiede aiuto a Carmela) Carmela, daga de biff ai nòsc du ospiti…

LÜIGE. Ma nò, distürbis mia…

CARMELA. (sottovoce a Mariòl) ai sömea infena ben istrüicc lur. Pènsa come agliè balòs! (verso i due) ma certo che a ga do de bis söbèt (sta per prendere una bottiglia di vino quando Mariòl le si avvicina).

MARIÒL. (sottovoce a Carmela) Mia chèlle! Daga chèl infonta, chèl che alèn’dacc in asìt. Chèsse i vèt che i sa troa mal e i va a ca sò ala svèlta.

CARMELA. (fatica a prendere ciò che serve perché ha i libri in mano) biì por…

LÜIGE. Ma che manera Carmela a gala töcc chi libèr in di mà? Gala pèr caso de da ün esam?

CARMELA. (è imbarazzata perché non sa come giustificarsi) ah i libèr… cèrto… cèrto alè per ü esam… chèl… chèl dèl sanc! E perciò mè che andaghe a stüdià… ègnèt Mariòl o cosa fet!

MARIÒL. Se se, cèrto che ègne a… (viene interrotta).

CAMILO. Gala de stödìa anche le Mariòl?

MARIÒL. Me nò! (ricordandosi che deve aiutare Carmela) cioè me… a go… de… de… tègnega salt i liber intat che le ala stödia.

CARMELA. (fra se) i libèr le ala ma te salt! An vai alura Mariòl?

MARIÒL. So pronta. I me bras agliè proncc…

CARMELA. (è già uscita) a rièt!

MARIÒL. Scüsim… (esce di scena a sinistra lasciando i due uomini soli).

IX SCENA

Luige e Camilo

LÜIGE. Te Camilo, ma ta parèle normal chèle dò le?

CAMILO. A me i ma sömèa mia finide dèl töt. Pèrò i ga de èss bunariòte dai. E de come a o capìt i ga de èsga singole.

LÜIGE. Ma Camilo, come fale a èss singole se gliè dò?!

CAMILO. Ölie dì che agliè mia spusade a te!

LÜIGE. Adèss che o capìt! Ma tanto… còsa ölèt che annafaghe de du compagn de notèr… du sènza cà e senza laurà. E che in de eta la zet ala se sèmpèr aprofitada de notèr e dèla nòsta bontà.

CAMILO. A ta ghe resù Lüige, e ol prim laur che al ga rüinat a notèr alè stacc a nasì òrfani. Alè ol destino…

LÜIGE. Cosa faret… Dai chem’proa a ötà ün po chèste dò fommlète. Me a comincero a giostaga chèste scagne.

CAMILO. E me a ga mètero apòst chi pòrta foto che che agliè’ndre a denculas. (guardandoli bene) Te Lüige arda chèste foto: ma comel posebol che la Carmela ala sa ède isse be, invece la Mariòl quase a tla conòsèt gnac!

LÜIGE. Pèrchè la me Carmela alè piö igienica.

CAMILO. Cosela?! 

LÜIGE. Igienica… foto igenica, lèstès!

CAMILO. E che manera pò ela la tò Carmela?

LÜIGE. O dicc la me Carmela perché ala ma piass. (lo guarda col timore che piaccia anche a lui) Adoma ün po né pèrò! Pèrchè, forse a ta piasela anche a te?

CAMILO. Ada che pèr me a ta pöl tègnela. A me invece a ma piass önotèr tipo de dòna e perciò a prèferese la Mariòl…

LÜIGE. (fra se) Meno mal. Prima de egnì det, o est de fò dèla lègna. Ala cumude che dedet chesse almeno chèle fommle i ga mia de sighetà ad andà de fò a töla. Cosa dighèt?

CAMILO. (mentre sistema le cornici) ma cèrto. Alè mèi tègnele det prima che i ga mande vià.

 LÜIGE. Sperem almeno che i sabe contete. (porta la legna per due volte. Cantano o fischiano mentre lavorano).

CAMILO. (ha terminato di sistemare le cornici) Alset cosa fo me adèss Lüige… ando de la in cüsina e prepare èrgot de mangià pèr quando i rià i nòste dòne.

LÜIGE. (guarda un soprammobile) e me giöste chèsto e dòpo andaro in paìs a sircà de fa öna quac laurècc in giro chesse an ga porta a cà ün po de solcc.

CAMILO. E me al sirchero indomà… (Camilo esce dal fondo).

X SCENA

Luige, Camilo, Carmela e Mariòl

CARMELA. (entrando di corsa da sinstra) Madonname, i ga robat la lègna, dala finestra a o est che ala ghè piö…

MARIÒL. (è dietro lei) Al sere, al sere che ala sarès indacia a finì isse!

CARMELA. Alè stacc ü erur a diga de se al sindèc…

MARIÒL. Pòa ala sò vice se lè pèr chèl…

LÜIGE. Scusim ma se s’indre a parlà dèla lègna che a ghera le dè fò? Se lè chèla, alo’ portada de det me. Pensae che a igla de det ala sarès istacia piö còmoda pèr votre, però se otre…

CARMELA. (meravigliata) A se? Nigù aglià robada?

MARIÒL. Al sömèèrès de nò Carmela…   

LÜIGE. Ardì che se a olì alà porte amò de fò né!

CARMELA. Nò nò, a ga dighe grasie invece, al ma schiàt öna bèla fadiga.

LÜIGE. E dòpo a go metìt apòst chèle scagne mèze rote.

CARMELA. (verso Mariòl sottovoce)  Te, alè stacc gentile ol me Lüige…

MARIÒL. O est. (accorgendosi di ciò che ha sentito) ol tò Lüige? E da quando?

CARMELA. De adèss o nò…

MARIÒL. (guardandosi in giro) Te Carmela, in do el ol me Camilo!

CARMELA. A ta ghe resù, in doelin’dacc… (a bassa voce) cosè? Ol tò Camilo?!

LÜIGE. Se pèr caso a sindre a sircà ol Camilo, là metit apòst i corniss di foto e dòpo alè’ndacc in cüsina a preparà de mangià per lure…

MARIÒL. A perché lè bù de fa de mangià?

LÜIGE. Otèr facc.

XI SCENA

Carmela, Mariòl, Lüige e Assistente Sociale

ASS. SOCIALE. (Entrando da destra) bene bene, vedo che sono arrivati. (Si presenta e parla piano con Lüige).

CARMELA. (Piano a Mariòl) madonname a ghè che l’asistente legale che a ga pias la roba di otèr.

MARIÒL. Carmela, ada che pèr me chèl’asistente le ala ga de iga di problemi.

CARMELA. Ma come al sa pöderà? I asistenti ai ga de sircà de öta i persune in dificoltà e ai pöl mia iga di problemi lure. 

MARIÒL. Ai pöl, ai pöl. Scoltèm. Scoltèm me ü menüt: el mia ira che anche i scarpulì ai va in gir coi scarpe rote? E i dutur, mörèi mia a lur?

CARMELA. Anche chèsto alè ira.

ASS. SOCIALE. E il signor Camillo non è arrivato?

LÜIGE. Si, è in cucina a far da disnare.

ASS. SOCIALE. Mi accompagni allora e così sbrighiamo subito la faccenda. (I due escono al fondo).

MARIÒL. Mi accompagni … come se ala födès ala so ca!

CARMELA. La borsa! Carmela alèn’dacia delà cola borsa!

MARIÒL. Indasaì quace laur ala ga porterà vià amò!

CARMELA. Setimana pasada ala ga facc’ìsparì töta la röba dèl bagn …

MARIÒL. … e staolta la ròba che an ga in cüsina.

CARMELA. Al set come ala sa ciama la malatia che ala ga? … cretinomane!

MARIÒL. Ma cosa dighèt po’?!

CARMELA. Ma se, chèle che ai roba ai sa ciama … cretinomane!

MARIÒL. Ma cosa cöntèssö po’! Chèle che ai roba ai sa ciama creminomane, mia cretinomane. (Al pubblico) e se dòpo an völ dila töta, anche che annè öna de cretinomane (indica sua sorella).

CARMELA. Ma set sigüra?

MARIÒL. Ma certo!

CARMELA. Chèl che al siès, ma staolta la fèrme né? A costo de caaala fò biöta, ma de che ala mia fò cola me ròba.

MARIÒL. Ma scolta Carmela, ai gaavrà po’ dicc vergot i nòscc òmègn, me dighe?!

CARMELA. Ma cèrto, a ghere mia pensat che alè là con di òmègn … ma di òmègn … veri! Ai ga farà èt lur a lasastà la ròba di otèr!

ENTRANO TUTTI E QUATTRO E L’ASSISTENTE HA LA BORSA GONFIA DI COSE E ALTRE COSE LE SPORGONO DALLE TASCHE

MARIÒL. (Ironica) pròpe di òmègn veri …

CARMELA. A ma staolta ammla fa mia. (Piano a Mariòl) scolta, me adès ala distrae e te cola complicità di òmègn a ta ga töèt fò dèla borsa la ròba che ala ga robat. 

MARIÒL. Se se, al va be.

INTANTO CHE LE DUE PARLANO, MARIOL, CON LA COMPLICITA’ DEI DUE UOMINI, TOGLIERANNO IN MODO SIMPATICO LE COSE DALLA BORSA E NEI VESTITI. LO FARANNO CERCANDO DI NON FARSI VEDERE ANCHE QUANDO L’ASSISTENTE GUARDA DALLA LORO PARTE. MARIOL, OGNI TANTO SI AVVICINA ALL’ASSISTENTE E FINGENDO DI ASCOLTARLA LE TOGLIERA’ LE COSE DAI VESTITI.

CARMELA. Sciura dela cantina sociale, a ma finit? La ma faghe èt la documèntasiù, magare al manca amò öna quac domande …

ASS. SOCIALE. Per l’appunto, mi dovrebbe rispondere ad un paio di domande.

CARMELA. Bene. La ma dighe.

ASS. SOCIALE. Perché avete voluto questo gemellaggio?

CARMELA. Questo gemellaggio? Perché a noi ci sono sempre piaciuti i gemelli.

ASS. SOCIALE. Bene. E … siete consapevoli … che ai due ragazzi dovete dare ogni confort?

MARIÒL. (Che non sa cosa sia) … ma certo! El mia ira Carmela che non ci manchereranno a loro quella roba li!

CARMELA. Ma certo che notèr an ga darà töt ol …

ASS. SOCIALE. Confort …

CARMELA. Se pròpe, tutto il Calfort, il Dixon e ol Dax.

ASS. SOCIALE. Prego?

MARIÒL. La arde che aiè töcc laur che ai fa chèl che la dicc le né?

ASS. SOCIALE. Ah be, allora si. Bene, penso che sia tutto in regola, le firme ci sono e anche tutto il resto. Allora io vado … non mi resta che dire … buon gemellaggio. Arrivederci.

CARMELA. Arivedervela.

MARIÒL. Arivedervela anche io.

LÜIGE. Saluti.

CAMILO. Saluti.

MARIÒL. E sciao che alè indacia.

CARMELA. E spere che ala ègne piö che però.

CAMILO. Se a va fa negot alura me ando innacc a fal chèl che a sere indre a fa in cüsina …

MARIÒL. Ma certo Camilo …

CAMILO. (Esce al fondo).

LÜIGE. A ghis pèr caso in bisògn amò de me…

CARMELA. (contenta) otèrfacc…

MARIÒL. (dandogli una gomitata) ma nò Lüige, al’indaghe pör…

LÜIGE. Grazie. Ghis vèergòt al’ncuntrare se pèr caso me andèss a fa di laurècc in giro pèr ol pais… tat pèr portaf a cà öna quacc solcc…

CARMELA. Öna quacc solcc… a chi?

LÜIGE. A otre. Dato che a isse ospitali…

MARIÒL. Al sa èt isse tat, vira!? L’ospitalità alè ü di nòst pregio magiur.

LÜIGE. Alura me andò. (con dolcezza) A dòpo Carmelina… (esce dalla porta a destra).

CARMELA. Al ma ciamat “Carmelina” …

MARIÒL. Don doca Carmela, fa mia la lösa! Te, a me evvest in doca alè ol me Camilo!? A preparaga de mangià…. Che amore!

CARMELA. Amore amore, ma se a tal conòsèt gniac quase! Pèrò chi avrès credìt che i födèss du brai scècc…

MARIÒL. Scècc… ün po pasacc fò però! Dom che an va a faga sö ol lècc Carmela… (si avviano alla porta di sinistra) pòta ma… a mi fa dormì’ndoe!?

CARMELA. In de camera di ospiti, pèrchè ölerèsèt fai dürmì indoe?

MARIÒL. In de camera di òspiti… (escono dalla porta a sinistra).

SIPARIO

ATTO TERZO

A casa delle sorelle Trapunta.

I SCENA

Carmela e Mariòl

CARMELA. Ei riacc?

MARIÒL. I sarà che a momèncc…

CARMELA. (con tristezza) Infena a l’öltèm de agliè’ndacc a laurà. E pèrchè agliè’ndacc a laurà? Ma ga pènsèt?

MARIÒL. Aièn dacc a laurà pèrchè alè martede e mia düminica.

CARMELA. Ma cèrto che alè martede, ma pèr cosè i va a laurà ol Camilo e ol Lüige?

MARIÒL. Ma Carmela, aièndacc a laurà pèr i solcc! Ma a talsaavre mia!

CARMELA. O capit che alè pèr i solcc. Ma pèr chi i va a laurà!?

MARIÒL. A ma in cö a ta batèt töcc i otèr de pèr la tò stüpidèsa. Come a tal sèhèt mia pèr chi i và a laurà!

CARMELA. Meno mal che ate capìt chèl che a ölie di.

MARIÒL. Ada che me a so mia intregòta né! Ol Camilo al va a laurà pèr ol sciur Bennito. Mentre ol Lüige al va a laurà pèr ol sciur Fenassi. Cosa a ghera de capì a talse adoma a te.

CARMELA. A ta cambiere gnià mai. Ölie di che i va laurà pèr notre! E capìt adès? I solcc chi ciapa ai ghi da a notre!

MARIÒL. E pödìèt mia dil söbèt sènza stale tat a giraga in giro: pèrchè, pèr cosè, pèr chi alièndacc a laurà… al ma sömea de èss ai quis dèla televisciù!

CARMELA. Forse a ta ghe resù, ma a tal se che de alè in cö e a ma löcia ol còr….

MARIÒL. Incö i nòsc du òmègn, i vègnerà portacc i vvià de notre!

CARMELA. Come faroi a sta sènsa ol me Lüige… dighe ol me Lüige pèrchè a ma so innamurada de lü.

MARIÒL. E me come faroi a sta sènsa ol me Camilo… a so che còcia de lü, compagn de öna scèta zuena. Te Carmela, ma notre an ga piaserai?

CARMELA. Me al so mia te, ma me al Lüige a ga piase dèl sigür.

MARIÒL. Ölerèsèt dì cosè? Ada che ol Camilo ala preferìt me de te. (sentendo che stanno arrivando) sito che ai ria.  

II SCENA

Carmela, Mariòl, Lüige e Camilo

CAMILO. (entrando col Lüige da destra) an sé ün po in ritarde in cö…

MARIÒL. Ma preòcupèt mia, a ghe mia töta chèla frèsa Camilo…

LÜIGE. Ölerès mia che ol sindèc…

CARMELA. Ol sindèc negot! Se a si mia proncc i sputerà!

LÜIGE. (è titubante) Carmela, prima che andaghe vià, ölie dìt che… che…

CAMILO. (piano a Lüige) dighèl doca che ala ta pias.

LÜIGE. (piano a Camilo) a ga rie mia, a so tròp timido. Carmela, ölie dit insoma che…

CARMELA. Che… (verso Mariòl) adès a mal dis…

LÜIGE. (è titubante) Ölie dit che… a ma so troat tabbe che… a ègnero amò a troat. (piano a Camilo) a ga so mia riat.

MARIÒL. (verso Carmela) che Teresòt!

CARMELA. E me a ta’spètero Lüige.

CAMILO. (piano a Lüige) me a go ol coraggio e a gal dighe ala Mariòl che ala ma pias. Mariòl prima de andà a preparam, a ölie dìt che…

MARIÒL. Che… (verso Carmela) adès a mal dis…

CAMILO. (è titubante) Che ol me cör…

LÜIGE. Brao, dighèl te che a ta ga rièt.

CAMILO. (è titubante) Ol me cör… al bat… fort pèrchè pèrchè… o apena facc öna corsa.

LÜIGE. (piano a Camilo) pèr fürtüna a ta gherèt ol coragio!

CARMELA. (verso Mariòl) du Teresòcc an ga che!

MARIÒL. A ghè mia de iga frèsa Camilo.

LÜIGE. Dai che an va a preparas Camilo.

CAMILO. Ègne Lüige… (escono di scena a sinistra).  

CARMELA. (con tristezza) ormai i va Mariòl.

MARIÒL.  e incö alè ol de fattidico…. Come sarala la eta adès sènsa i nòscc du ömègn! (piange).

CARMELA. Ma Mariòl, fa mia la sterlöca ate! Cosa löcèt po’! A bisogna reagì in di situasciù come i nòste! (si mette a piangere anche lei).

MARIÒL. A ède come a ta reagesèt te! Quindes de agliè gulacc e insèma al gulerà anche ol me Camilo! (piange).

CARMELA. Ol me Luige a lì stanterà a gula invece! (smettendo di piangere).

MARIÒL. (smettendo di colpo di piangere) dèlbù? E come fet? E sarèsèt buna de fa mia gula anche ol me Camilo?

CARMELA. Ma cèrto! An ga de troà öna scüsa in manera che i pöde mia andà via de che! (pensierosa) Pèr esempe… an pöl fa finta che i siès malacc!

MARIÒL. (ritorna a sorridere) giösto Carmela, an pöl fa finta che i gabe la febbre… gialla!

CARMELA. Ascolta Mariòl, adèss esagera mia… an fa che i gabe adoma la fevra normal intat, e se ol sindèc e la sò vice, i ga crèt mia, am penserà anche de tènzèi de zalt!

III SCENA

Carmela, Mariòl e Margherita

MARGHERITA. (da fuori) El permès?

CARMELA. A ga manca amò la Margherita adès. E mai öna olta che la sune ol campanèl!

MARGHERITA. (entrando da destra) o finìt la farina bianca e a ma sa domandae se pèr caso otre agglirès de prestam.

MARIÒL. Come töcc i laur che a ta ocor sèmpèr. Ma Margherita, cosa a tè saltat in mènt de diga al piediatria che i nòscc antenati aiè i Watussi?

CARMELA. E anche i Watusse.

MARGHERITA. Invece de ringraziam a man fì di colpe? Se a si mia nincorzide, me, a vo salvat da öna bèla figüra col dutur invece. Ma ... i òscc du ospiti, ei indacc a preparas pèr la partensa?

CARMELA. (triste) se, aglièndacc a tirà insèma i sò laur.

MARGHERITA. (contenta) meno mal! Andasaì come alè stacia düra pèr votre a tègn che du òmègn! El vira?

MARIÒL. Düra?

MARGHERITA. Ma cèrto, se otre a si di singole come me, a èderì mia lura che indaghe vià de che!

CARMELA. (piano verso Mariòl) l’associasciù Mariòl! E come an fai a diga che ala ga interesa mia e al ga interèsa piü ès singole?

MARIÒL. (piano verso Carmela) an pöl mia, se de nò  chèsta ala rèsta che sèca. (fingendo) Ma cèrto che an sé contete.

CARMELA. (fingendo) An vèt mia lura.

MARGHERITA. Meno mal! A ghere pura che a sirès convertide.

MARIÒL. (fingendo) Notre convertide?

CARMELA. (fingendo) Convertide agli’òmègn? Giammai! (verso Mariòl) va a töga la farina se de nò ala a piö vià! (Mariòl esce dal fondo).

MARGHERITA. Ardì che ol regolamènt dèl’associasciù alè quase pront. An sa troa gioede, che de otre pèr lèsèl sö a töcc.

CARMELA. Scusèm nè, ma che manera che de notre?

MARGHERITA. Ma pèrchè otre a si dò e po’ dòpo pèrchè… (guardando verso la porta dove Mariòl è uscita e parlando a bassa voce) pèrchè a öle fat fa ol vice presidènt del’associasciù a te. Dighèl mia intat ala tò sorèla, ölerès mia che a la sa ofènde.

CARMELA. (fra se) ma cosa al manterèsa a me l’associasciù e dèla vice presidènsa…

MARGHERITA. Adès ando a daga amò öna controlada al regolamènt chèsse pèr gioede al sarà pront dèl sigür.

CARMELA. (fra se) Se va che lè mèi…

MARGHERITA. Accompagnèm öna quac pas, chesse a ta spieghe i modifiche che o facc fa. Isse alè compagn de chèl che i ga i me amise de Bötaröl. Öle mia fassènt de la tò Mariòl…

CARMELA. (accompagnandola verso la porta) ma cèrto… se de nò ala sa ofènt (fra se) a ma e de löcià (verso il pubblico supplicandolo) portila ala òsta cà (sono uscite a destra).

MARIÒL. (rientrando dal fondo con la farina) man’doele’ndace? Chèla Margherita, alèn’dacia amò sènsa la farina! I sarà’ndace de fò. Lasèm indà a èt! (esce a destra).

IV SCENA

Lüige e Camilo

LÜIGE. (rientrando da sinistra con Camilo ben vestito e con la valigia) èco, an sé proncc…

CAMILO. Ai ghè mia… in do sarale?!

LÜIGE. Pèr me i ga mia ol coragio de salüdaga pèrchè i völ mia che a mindaghe vià.

CAMILO. Lüige, gniame a öle mia’nda vià de che. A ma so troàt tabbe, e po’ dòpo a ma so innamurat dèla Mariòl…

LÜIGE. Pèrchè me a öle indavià segont te? Come faroi a pödì piö èt la me bèla Carmela!?

CAMILO. Che, a o troat töt chèl che a o mai troat in nigöne bande: ospitalità come se an födès dèla famèa e sènsa pretènd negot in cambe e tanta umanità, fidücia…

LÜIGE. Fidücia… a sa recordèt piö ol prim de che i pensaa che an ghera robàt la legna?!

CAMILO. E che notèr an pensaa che ai iera mia finide dèl töt?! La tò Carmela pò che al’andaa in cesa ala matina adoma pèr vèt ol preòst…

LÜIGE. A pèrchè la tò Mariòl cosa faela? Se la ma Carmela ala’ndaa in cesa ala matina la tò Mariòl ala’ndaaa ala sira pèr vèt ol preòst.

CAMILO. Ma set sigür? La me Mariòl ala ma dicc che alera adoma la tò Carmela…

LÜIGE. Dai lasa pèrt Camilo, an ga dotèr de pensà adès.

CAMILO. (si rattrista) Ta ghe resù Lüige…

LÜIGE. Dai che an va a preparaga l’öltèm pranzèt ai nòste dòne… (escono dal fondo).

V SCENA

Mariòl e Carmela

MARIÒL. (rientrando da destra con Carmen) Ma’ndoserèt casata che ata troae piö! A to est indre ala colonna cola Margherita, a rie le e a ta ga se piö. A ma sa gire e a ta ède indre ala pianta. Ègne le e a ta ga se piö turna. Ma sa arde in giro e a ta ède sentadaso indre a ü cespuglio sèmpèr cola Margherita. Ma set sigüra de sta be!?

CARMELA. Ma cèrto! Arda che alè mia colpa me né! A ma tocaa fa chèl che la Margherità ala ma disia. Ol nòst isbaglio alè stacc de diga mia söbèt che a notre a ganterèsa mia la sò associasciù e adès bisogna pagan i conseguense.

MARIÒL. E giogà a nascondino segont te ala sarès öna conseguenza de pagà pèr l’associasciù!? Ma cosa cöntèssö po’!

CARMELA. Ma cèrto! Margherita, ala ölia mia che a ta sentèsèt chèl che ala ghera de dim. Ma al set mia cosa a la ma dicc? (pensando) a già che la ma dicc de ditèl mia.

MARIÒL. La Margherita ala ta dicc de dimèl mia e te a ta ma dighèt che a ta ölèt dimèl e po’ dòpò a ta ma dighèt che a ta ölèt dimèl piö?!

CARMELA. A tal dighe e ammla piènta fò söbèt: la öl fam fa la vicepresident dèla nòsta associasciù. Chèla associasciù che ala mè mai interesada, adès meno che meno dato che a o incuntrat o l’òm dè la me eta.

MARIÒL. Ah se?! Gnianche a me ala manterèsa mia pèrchè anche me a go ol me Camilo… ma se a ta sarèsèt istacia la vice, e me?

CARMELA. A tlo apena dicc che l’associasciù ala manterèsa piö! Ma se me a sarès istacia la vice, a tavrès vacc come minino ol me braccio destro.

MARIÒL. E come massimo, la gamba dèstra!? Cöntèm piö sö! Dai, dai che an va a ciamà i nòscc òmègn chesse a mi prepara pèr la scusa dèla fevra… (esce a sinistra).

CARMELA. Attlà ma fe ègn te la fevra … (esce anche lei a sinistra).

VI SCENA

Lüige e Camilo

LÜIGE. (uscendo dal fondo e non vedendo nessuno) epör a ma sömeaa de issèntit i sò us…

CAMILO. (seguendo Lüige) anche me a sömeaa de sentile… o aiè’ndace de fò o de sura. Mah! (stanno per rientrare quando le due donne arrivano).

VII SCENA

Lüige, Camilo, Mariòl e Carmela

MARIÒL. (da sinistra di corsa) aièn’dacc, Carmela, aiè’ndacc sènsa salüdaga…

CARMELA. Cön töt chèl che a ma facc pèr lür, come ai pödit! (li vede) ah, ma si che!?

MARIÒL. Alura a si mia indacc sènsa salüdaga? (felice) Carmela, aiè che!

CARMELA. Arda che ai vède a me né!

LÜIGE. Ansera indacc a preparaf l’öltèm pranzèt…

MARIÒL. (tristemente) Carmela… l’ultima cena…

CAMILO. Mai an sarès indacc sènsa salüdaf… con töt chèl che a i facc pèr notèr…

LÜIGE. (verso Camilo) me a gal dighe Camilo. Carmela, o Carmelina come faroi a sta sènza de te, la me eta ala cönterà piö negot, fò de chèla cà che e delunta de te!

CAMILO. (trovando il coraggio) Mariòl, me a öle mia andà vià sènza ol me cör…

MARIÒL. (guardando Carmela) ol tò cör? Madonname, stamatina o facc i mester ma me de cör anno mia troat in giro!

CARMELA. Mariòl… a ta se sèmpèr chèla… ol so cör ata se te o nò!?

CAMILO. (dolcemente) ma cèrto, Mariolina mia… (fatto serio) me de che, a ma sa möe mia!

LÜIGE. Anche me a ma sa möe mia de che!

CARMELA. E notre an ga la solusciù! El vira Mariòl?

MARIÒL. Cèrto. Adès che an va troàt an va lasa mia andà vià tat ala svèlta.

CARMELA. Aspetì che ü momènt. E con me Mariòl. (escono a sinistra).

LÜIGE. (i due si guardano) in doca’ndarale…

CAMILO. Indasai cosa i gammènt…

CARMELA. (rientrano da sinistra con due brandine) Adèss otèr du a slonghiso sura chèste brandine e fi finta de èss malacc. Ma malacc cola fevra.

MARIÒL. Esse quando i ria i du primi cittadini che i vètt che a si malacc, i pöderà pò mia portaf i vià in chèl’istato che a sa troì! Giösto Carmela?

CARMELA. Giösto Mariòl.

CAMILO. Te Luige alè pròpe öna bèla troada, cosa dighèt?

LÜIGE. (sentendo parlare fuori dalla porta) a dighe che pèrò a me fa ala svèlta perché a ma sömèa che i sabe zamò che… (ci si muove in fretta perché tutto sia a posto).

VIII SCENA

Lüige, Camilo, Mariòl, Carmela, Felepo e Lodovica

FELEPO. (seguito da Lodovica. Appoggia il cappello sulla sedia o sul porta abiti) El permèss? Ma cosa a söcèdèl che? (i due uomini si lamentano).

MARIÒL. Al vest sciur Felepo come i sta mal?

CARMELA. E prope in cö!

FELEPO. Ma còsa a ghè söcedìt?

MARIÒL. A ghè söcedìt che aià cominsat a sta mal… (gesticola chiedendo aiuto a Carmela).

CARMELA. … otèr che sta mal! Prima i ga ìt i convulsciù, dòpò dulur de pèrtöt che ai ga riaa gniac a stampe. E adès  i delira con d’öna fevra tavvolta che…   

LODOVICA. (con paura) … ma lè mia che pèr caso agliè contagius…

CARMELA. Contagiosissimi!

MARIÒL. (pensierosa perché sta inventando) Ol dutur ala dicc che bisogna staga ala larga pèr almeno…129 ore perché a ghè dè mèss… l’incubatrice.

FELEPO. Incubatrice?

CARMELA. L’incubazione ala ölia di la me sorèla. (verso Mariòl) ta se sèmpèr chèla!

LODOVICA. (tirandosi indietro) dom dom Felepo, me a sto mia ü mènüt de piö in chèla ca che.

FELEPO. O capit ma, ma…come an fai che i ga de turnà al sò pais incö? A so zamò decorde col sindèc de Braciolla.

MARIÒL. Madonname come aglià fa longa… i turnerà… quando i sarà guaricc o nò?

LODOVICA. Ma cèrto! Dom Felepo che a cominse zamò a iga colt. (lo tira verso l’uscita).

FELEPO. Pèr forsa, se agliè malacc… a ma tocherà avisà söbèt ol sindèc de spetaga mia… (mentre è quasi uscito) ègnero che setimana chie!

MARIÒL. (alzando il tono di voce per farsi sentire perché è gia uscito) pòa chelotra….

CARMELA. (sospirando) E sciao! E pèr almeno öna setimana an sé apòst! Dai leisö pör… (i due uomini cominciano ad alzarsi).

MARIÒL. E pèr la prossima a mi’inventerà ergot dotèr: tipo… la sciattica e la… lombardia cronica!

CARMELA. Ol Piemonte adèss…  (nessuno si accorge che Felepo è tornato in casa perché ha dimenticato il cappello).

IX SCENA

Lüige, Camilo, Mariòl, Carmela, Felepo e Lodovica

FELEPO. Scusim se… ma, ma che manera zamò in pe? Ma erei mia malacc be?

CARMELA. (non sa che dire) A lè mia come al sömèa, ol fato alè che…

MARIÒL. (urlando) Miracol! Sciur Felepo alè stacc ü miracol! (fa intuire ai due uomini di assecondarla).

CAMILO. Alè pròpe u miracol Mariòl…

LÜIGE. Ü mènut prima a mi staa mal e adèss invece… che miracol Signur!

LODOVICA. (mentre entra a chiamare Felepo) Ma quat a ga öl a tösö ü capèl!? (guardando i due) cosa a ghiff dacc pèr fai guarì isse ala svelta?

MARIÒL. Negot sciura Lodovica, alè stacc ü miracol! E i miracolacc, o sentit’dì, che a ta pödèt mia spostai… (fa segno a Carmela di sostenerla).

FELEPO. (ironicamente) A seè, alo sentiddì a me! (serio) töim mia in giro né otre?

MARIÒL. Carmela, cosa tere sèmpèr dicc? Ol sciur Felepo alè mia credente. Ai miracoi al ga crèt mia!

FELEPO. Me a so ü crèdènte e ando sèmpèr a mesa. Ma me, a cönte mia sö i bale come ergü!

MARIÒL. Dèlbù a ghè in giro èrgù che i cöntasö i bale?! Se aghè ü laur che a pöde mia soffrì alè chèsto!

FELEPO. Che coragio che ala ga… (viene interrotta).

MARIÒL. … cosa centrerai ol coragio coi bale adès.

CARMELA. Basta Mariòl. Basta inventà di scüse. Sciur Felepo e Lodovica notre an völ mia che ol Camilo e ol Luige ai’ndaghe vià de che!

CAMILO. E me e ol Luige an völ istache pèr sèmpèr.

MARIÒL. Carmela, essentit cosa aglià dicc? Pèr sèmpèr…

FELEPO. Niente da fare signori miei. I patti erano chiari. Aiera quindes de e quindes de i sarà!

LODOVICA. (verso i due uomini) ma delbù a ölì stachè con lure dò?

MARIÒL. Perché a ga sarèss vergot de dì de notre?

LODOVICA. Nò nò, negot. (verso Felepo) dai che forse an ga fa mèt a pòsto ol co ai dò sorèle…

FELEPO. Negot de fa! Lüige, Camilo dom! (gli uomini stanno per uscire ma le donne li trattengono per non farli uscire. Le sorelle tirano da una parte e Felepo e Lodovica li tirano invece verso l’uscita. Dopo qualche secondo, Felepo è stanco della situazione. Si ferma di colpo). Ma otèr du, (verso i due uomini) a sis pròpe sigür de öli stachè con i sorèle Trapunta?

CAMILO. Sigür sigür.

LÜIGE. Otèr che sigür!

FELEPO. (pensa) Alura la solusciù ala pöl ves adoma öna: ol regolamènt dèi nòscc gemellaggi al dis che al sa pöl lasasta de turnandre in caso de matrimònio!

CARMELA. Cosè?

MARIÒL. I pöl i sta che adoma se ai sa spusa!? Ma… ma… come an farai a troaga èrgü che aglià spuse isse… isse söi dü pe!?

LÜIGE. A la ma sömèa ona bèla idea! Che dighét Carmela? Sarèsèt disposta a spusam?

CARMELA. (meravigliata) Ma delbù Lüige a ta ölèt ispusam? Essentit Mariòl?

MARIÒL. (risentita) a so mia surda. (avvicinandosi a Camilo) e te… Camilo?

CAMILO. Me…

MARIÒL. Te…

CAMILO. Me… Che dighet se a ta domadès de spusam Mariòl?

MARIÒL. (non lascia quasi finire la frase che risponde subito) l’era ura!

LODOVICA. (verso le due sorelle) Alura? I gniamò de repondìga a chi du sancc òmègn?

CARMELA. (facendosi desiderare) pòta se chèsta alè l’önica manera pèr tègnèi che…

MARIÒL. …a mi spuserà! (i quattro si abbracciano)

LODOVICA. Menomal!

FELEPO. LODOVICA. Evviva gli sposi!   

X SCENA

Lüige, Camilo, Mariòl, Carmela, Felepo, Lodovica e Margherita

MARGHERITA. (entrando) lotra olta o lasacc che amò… (vede che i quattro sono abbracciati) la farina… ma cosa al söcet che?!

CARMELA. (Carmela e Mariòl si allontanano dai due uomini) negot. Negot. Mariòl, va a töga la farina ala Margherita che ala gaavrà frèsa.

MARGHERITA. A go frèsa gniampo. Ma sbaglie o prima o sentit dì: viva gli spòsi.

CARMELA. Ma nò! Coset capìt!? A ma dicc: via de che ròspi, el vira Mariòl?

MARIÒL. Ma cèrto… (cerca di scacciare dei rospi immaginari) vià de che, bröcc ròspi…

LODOVICA. Nò nò. Ala ga resù la sciura Margherita a ma dicc: viva gli spòsi pèrchè la Mariòl e la Carmela i spusa i lur ospitanti.

MARGHERITA. (sta per svenire) che… che… cosè?

CARMELA. La ghera pròpe de dighèl isse?!

MARIÒL. La pödia mia iga ün po de tatto…

FELEPO. Anche a iga tatto… ma se a sa spusì, a sa spusì e po’ basta. (Margherita sviene ancora).

CARMELA. (cercando di non ferirla) Margherita alè mia isse come al sömèa…

LÜIGE. Come al sömèa mia com’alè? Carmela a ma spusèt piö!?

CAMILO. Mariòl, dim mia che a ta spusèt piö?!

MARIÒL. (non sa che dire per non ferire di nuono l’amica) nò, ciòè se…

CARMELA. (non sa che dire per non ferire di nuono l’amica) èco… ol fato alè che…(verso i due uomini) ma cèrto che an va spusa…

MARGHERITA. (sviene ancora, poi amareggiata) ma come ippödìt fam ü laur dèl gènèr… ma ghis mia pensat al’associasciù?!

CARMELA. Ascolta Margherita, a notèr l’associasciù ala ghè mai interesada...

MARIÒL. …è chè… an völia mia ferìt e alura an faa chèl che a ta disièt.

CARMELA. Ma dòpò a ma conosìt i òmègn dela nòsta eta…

CAMILO. LÜIGE. (agitando la mano) che an sé notèr…

MARIÒL. … e an völ mia lasain’dà vià. E l’önica manera alè de spusail. Ma dispias Margherita.

MARGHERITA. (qualche secondo di silenzio perché Margherita sta pensando come uscirne da vincitrice. Si alza e assume un’aria sicura di se) töt che? E i sarès chèsce i òmègn che öli spusà!? Contete otre. Alura la me farina? O ölì fam in dà a cà sènsa come sèmpèr?

CARMELA. Mariòl, va söbèt a töga la farina ala Margherita

MARGHERITA. Al völerà dì che a ga daro la vice presidènsa ala Ernèsta. Ala ma pregat infena in cines de dagla…

MARIÒL. (rientra con farina, zucchero e sale) pronti che la farina, ol sal e ol söchèr… diolte mai che a ta sabèt sènsa…

MARGHERITA. (prendendo tutto) grasie. Alura… auguri! (mentre esce al pubblico) ma ivvest che grataco aiè’ndace a traalade!? Aià ölìt la bici? Tèdere che pedalà che i farà adès!

FELEPO. Bene. Indo’sera restacc?

LODOVICA. Che an disia: evviva gli sposi!

FELEPO. A già!

FELEPO. LODOVICA. Evviva gli sposi!

Mariòl, Carmela, Lüige e Camilo si abbracciano.

FINE