AUTRICE
GIUSEPPINA CATTANEO
http://giusicopioni.altervista.org/
POSIZIONE S.I.A.E. N 193077
Codice opera Siae 913169A
TITOLO
I TRI TESTAMENC
COMMEDIA IN TRE ATTI
Personaggi
VALENTO
ROMILDA moglie Valento
GIACINTO dottore
GIROLAMO postino
ALBINA moglie Giacinto
VILMA moglie postino
CONCITA amica di Romilda
DON EGIDIO parroco
FELICITA vicina di casa
TRAMA
Romilda, stanca di avere un marito pensionato e a suo dire, un nullafacente e un perdigiorno. Valento, il marito di Romilda, volendo verificare se la moglie avrebbe cambiato idea sul suo conto, si finge morto, grazie allaiuto dellamico medico, Girolamo. Infatti, con il defunto nella stanza accanto, la moglie descrivere il marito ricco di pregi e senza difetti. Valento per, non ha pensato ai possibili propositi della moglie, condizionata dalle amiche in seguito alla sua morte: regalare i suoi vestiti, trovarsi un nuovo marito e cremare il defunto. Per questo motivo, il povero Valento, sempre con laiuto del fidato amico, escogita un piano: far ritrovare alla moglie ben tre testamenti con i quali spera di ostacolarla nei suoi propositi.
ATTO PRIMO
Casa di Romilda e Valento.
SCENA I
Romilda
ROMILDA. (Sta spolverando un mobile) che stfada! Che stfada! Al sis che a so prpe stfa de fa smpr i mester?! Beade chle che ai ga i cameriere! Al sis mia cosa ai fa i padrune de c ads? Ai va a laur pr mantgn adoma la serva. A ma, al bl laur n? Se pders, andars a me a laur basta fa mia i mester, ma cola frtna che a go a troers adoma denda fa la srva. Ad quata roba che a go in c?! Al mia c de straser n?! Adoma che da quando ol me m alndacc in pensi, al pasa ol so tep in discarica e al porta a c, tace de chi recicc che come a ed, ai reciocc.
SCENA II
Romilda e Concita
CONCITA. (Entra dal fondo) ciao Romilda. Ma a ta funsiunl gniam mia ol campanl? Al d ure che a so f che sune.
ROMILDA. Ciao Concita. Dim negot pr piaser, al na eta che a ga dighe al me m de gistal, ma chelle da quando al in pensi al ciapat la malatia dla lazarunite.
CONCITA. A ta capese anche se a ma so mia spusada. (Al pubblico) disim votr na fomla che ala pnsa mia chsto dl so m.
ROMILDA. Dai Concita, sntzzo e fa come se ala fds la t ca.
CONCITA. (Si siede sul divano, si spoglia le scarpe e si stende).
ROMILDA. (La guarda in modo strano) scsa n Concita, ma a set indre a fa?
CONCITA. A ta me dicc te de fa come se ala fds la me de c e me ala me c a fo isse.
ROMILDA. O capit, ma ol me al modo de d
CONCITA. E alura dil mia. (Al pubblico) i fomle? Tte isse, i dis laur ma ai santnt notr. Te Romilda, al set mia cosa al ma dicc ol Bepi Mon?
ROMILDA. Se atla dicc a te, come foi a sail me? Dai cntas doc.
CONCITA. Al ma dicc che alera a Genova a alur, quando a ga s mia lasacc-zo na impalcadra? Ai burlacc-zo in des e ai morcc tcc e l al stacc lnc che al s salvat.
ROMILDA. Delb?
CONCITA. Pensa che limpresare, ads, al gaavr de tiraf tace de chi solcc per chi des che a gh mort!
ROMILDA. Poart ol Bepi, quando a gh de guadagn ergot, l al gh mai. Al prpe nasit desfrtnat
CONCITA. e al mrer desfrtnat.
ROMILDA. A fo mia di nn, ma ann am de desfrtnacc in gir (indica se stessa).
CONCITA. Chi te?
ROMILDA. Me se certo, o atle spusat te ol me m?
CONCITA. A me, a so am signurina e a so conteta de s chl che a so. Ol t m p, scsem se a tal dighe, al vlers gniac pr ol pr negot.
ROMILDA. (Ironica) grasie, te se che a ta se na amisa e come adoma na amisa ala sa come al sa tiras de moral la prpe amisa.
CONCITA. Figrt Romilda, cnta pr smpr s de me. A propost dl t m, al set che in c alo incuntrat? Se, per l al ma mia est.
ROMILDA. Se, al so, amml dicc.
CONCITA. Alera insema a sct dl dutur Giacinto. Te, ma come alera bl
ROMILDA. (Preoccupata) ol me m?
CONCITA. Ma n a te, o sct dl dutur! Al sar mia bl ol t m ads?! Te, a propost de belsa, al set mia che ol sciur Belessa al indacc alle Moldive in viaggio de nozze?
ROMILDA. Al so, al so. Amml dicc la s fomletina che ala andaa ai Maldive.
CONCITA. Maldive? Ma ele mia i Moldive?
ROMILDA. Ma no, chle ai i Moldave che ai ve dala Moldavia. Chste ai i Maldive che ai sa troa ai Maldive. Ma diml mia a me in che banda dl mont ai sa troa perch al so mia.
CONCITA. E te, in doset indacia in viaggio di nozze che me al so mia?
ROMILDA. A tal se mia perch a tlo mai dicc. Me a sondacia a Firense e l invece al indacc a Venesia. A ma mai tecat bega, a ma crdt?
CONCITA. A stante a crt, perch col t m al imposebol tec mia bega, ma a ta crde perch al so che te a ta ma cntt mia s di bale.
SCENA III
Romilda, Concita e Valento
VALENTO. (Entra dal fondo) ciao tesoro.
CONCITA. Te, piano coi parole.
VALENTO. Te, ptagia, ada che agglo dicc ala me fomla n? (Al pubblico) tesoro a chla le? Ma livvesta? De tesoro chla ala pl viga adoma ol cnt in banca.
ROMILDA. Mochla de cntas di stpidade e porta vi tcc chi strambai che a gh in gir pr c.
VALENTO. Ma Romilda ada che ai mia di strambai n? Ai di accessori che ai serve a ergot.
CONCITA. Pr esmpe?
VALENTO. Te, interstt mia che chsta al mia la t c. Romilda, apena a ma e imment a cosa ai serve, a ta gire che a ta sare la prima a sail.
ROMILDA. Valento, me de te anna pde pi! A ta soporte pi! Ma saral posebol che a ta faght negot sl gist?
CONCITA. (Ride).
VALENTO. E ads cosa a gh de gregn?
CONCITA. Ads, a pde pi gni gregn?
VALENTO. A ta pdt fa chl che a ta ghe ia, f dla me c!
ROMILDA. Valento, trata mia isse la Concita perch se de n te, inc a tande a fin mal. Sirca de cambi la o me al so mia cosa a ta fo. Ma cosa al m saltat in mnt a me dend dla me zia a Brsa.
CONCITA. Quando a set indacia a Bresa?
ROMILDA. Trentagn fa.
CONCITA. Scsa n, ma, cosa a gantersa a notr se te trentagn fa a ta se indacia dla t zia a Brsa!?
ROMILDA. Al stacc le che o incuntrat ol me m! Ma me dighe, perch a go dacc iscolt ala me pvra madr!
VALENTO. Te, ada che da quando an s spusacc, a to facc mai manc negot. Dai, dim, dim cosa al ta manca. Ada quata roba che a ta porte smpr a c. E indasa quata a ta na portero am.
ROMILDA. Fa la proa che al so mia! Ma perch invece a ta ma portt mia a c naspirapolver? na bla lavatrice e anche na bla sciugatrice. bl frigor de chi americ e p anche forno micronde?!
VALENTO. E perch mia anche na bla sedia elettrica? Concita a tla fars pro a te per prima e dpo ala me fomml.
CONCITA. Ma mochela.
ROMILDA. Ma me al so mia come a fo a soportat?! Ad, se a pds turn indreme ... me...
VALENTO. Te cosafarst?
SCENA IV
Romilda, Concita, Valento e Felicita
FELICITA. (Entrando dal fondo) adale che tte d. Che manera a mi mia ciamat a me?
VALENTO. (Al pubblico) ads ai al completo. E pro a sun chl campanl?
ROMILDA. (Illudendo) al suners se erg ai gists.
VALENTO. Ma se alo gistat adoma du agn fa?
ROMILDA. E da iura al pi indacc! Scolta Valento, ghet mia ergot de fa?
VALENTO. Me no. (Si siede lontano dalla tre).
FELICITA. Ma el tat che a si che?
CONCITA. Ma no, a so apena riada.
VALENTO. A me al ma sma neternit.
ROMILDA. CONCITA. FELICITA. (Lo guardano risentite). Fesito?
VALENTO. (Guarda dallaltra parte, poi guarda le tre che lo stanno ancora osservando e cos per due volte. Poi prende il giornale e finge di leggere).
FELICITA. Scte, al sis mia che la Sandrela aggla fa pi col so m?
ROMILDA. (Guardando suo marito, ironica) adoma le aggla fa pi col so m?
VALENTO. (Si alza il giornale come per coprirsi e finge di leggerlo pi interessato).
FELICITA. Per me ol s Genio, al dra mia tat. Per me staolta ala divorsia.
ROMILDA. (Guardando suo marito, ironica) ala divorsia?
VALENTO. (Si alza il giornale di nuovo come per coprirsi e finge di leggerlo pi interessato).
CONCITA. Al sars p a ura. Chl Genio le, al pie de desprese dai! E i bale che al cnta s?! Pensa che na olta al mera facc crt che ghera che al ma coria indre.
ROMILDA. Ma perch a te ai ta mai corit indre nig?
FELICITA. Gni ol Lucio che al ga cort indre ai fomle de met pais?
VALENTO. (Al pubblico) ol Lucio, al mia bambo!
CONCITA. An s indre a parl dl Genio n, e mia de me n.
ROMILDA. A se, a ta ghe res. A me ol Genio al m mai piasit
VALENTO. (Al pubblico) e meno mal
FELICITA. A gniac a me. Qualsiasi roba a ta ga dight o a ta ga domandt, l al ta dis smpr de se e p dpo invece, al fa come anna ia.
ROMILDA. (Guardando suo marito, ironica) ol me m invece al ta dis sbt de n!
CONCITA. E ol ramp che l?
ROMILDA. Diml mia che na olta o sbagliat a parl e al ma maia-zo la pl dl ms.
FELICITA. La Sandrela p, ala dis che ads che al in pensi, in c, al ms gniac na scagna. Ala sangra infena doa.
VALENTO. (Subito) ma che manera sto portafoto al che isse de trers?! Ad che al sisteme.
CONCITA. Me de mgn a ga no mia in c, per frtna. (Ironica) ringrasie ol Signur che al mia facc tro lanima gemella come ol Valento e ol Genio.
FELICITA. Al na fommla disperada chla Sandrela e pens che ala ga ria mia a cambial.
CONCITA. Ol caratr, scsa Felicita, ma dpo tace agn a ta ga riet pi a fal cambi.
ROMILDA. La ga res la Concita, chla zet le (indica il marito) ai cambia mia ol caratr.
FELICITA. N, ma me a masantendie che ala ga ria mia a fal cambi: al ga smpr s chi du strass tcc ucc, e al sa laa mai-zo.
VALENTO. (Subito) dpo andaro sbt a fa na bla docia.
CONCITA. Te, a ma so nincorzida a me che al sa cambia mia perch quando al ta pasa aprf, al tornega. E sensa parl di padle che al ga s, s chla camisa.
VALENTO. (Si guarda e si odora).
ROMILDA. Comunque ad, chi mgn le ai ta porta ala tomba.
FELICITA. Me a go dacc i agn pi bi dla me eta al me Gianpiero, e l cosa a mal dacc p?! Negot de bl e doma di grataco. Ier pr esempe, come al si o facc i agn, negot al ma regalat! Cosel fiur bas negot de negot.
VALENTO. A lera ol t compleanno ier?
FELICITA. Se, alera ol me compleanno e o festegiat coi me amise. (Indica Concita e Romilda).
VALENTO. (Al pubblico ironico) che amise! Ma al sa pl sa quace agn effacc?
ROMILDA. Te, ada che al sa domanda mia i agn ad na sciura.
VALENTO. A se? (Guardandosi in giro) endoela?
ROMILDA. Spiritus! Felicita, me se a fds te, a gal dighers mia quace agn a ta ghe.
FELICITA. Ma n, al dighe pr, a go p negot de nascont n. O facc i sinquanta-du (o altro in base allet degli attori).
VALENTO. I sinquanta-du? Te bela, ada che anche lampasat a tamert dicc che a ta fat i sinquanta-du n.
FELICITA. Certo, a metltivi per chi? Pr na che in c ala dis laur e in dom anna dis notr?! Me, anna cambie mia di parl. El mia ira Romilda?
ROMILDA. Prpe! A ta ghe res! (Al pubblico) mer chempare a me a fa isse.
VALENTO. (Al pubblico) e chi aggla fa a chle le?!
SCENA V
Romilda, Concita, Valento, Felicita e Girolamo
GIROLAMO. (Voce fuori scena) Valento, a gh che na racomandada.
VALENTO. E de-det scio.
GIROLAMO. (Entra dal fondo).
VALENTO. Ma set indre am a laur a stura?
GIROLAMO. O finit, chsta al lltima racomandada che a go de consegn.
CONCITA. Quate annert de consegn? D?
VALENTO. Girolamo, daga mia scolt a chle tr le che ai ga botep e ai parla adoma perch ai ga la boca. Se ai cntss ergot de gist!
ROMILDA. Ma fa sito! Te a ta se bu adoma de mangi e bif.
VALENTO. Dai Girolamo, cosa a meportat, fam vt.
GIROLAMO. na racomanda.
VALENTO. Fam vt.
GIROLAMO. Prima a ta ghe de firm che (Gli porge un libretto).
VALENTO. A go mia i giai, dai firmn-te.
GIROLAMO. Me p? A so bu gni de scrif!
VALENTO. A fet ol pust e a ta se bu gni de scrif p?
GIROLAMO. Te Valento, ada che per port in gir la posta a gh mia imbisgn de s bu de scrif, ma de s bu de ls.
ROMILDA. Dai che atla firme me.
VALENTO. Negot de fa, la racomanda al la me e me la firme anche sensa giai.
GIROLAMO. Ma se, fa la crus che al ase. Me ala fo smpr.
VALENTO. (Stupito) cos? Ta fe la crus quando a ta firmt?
GIROLAMO. Ma se certo, tcc chi che ai mia bu de scrif aia fa e anche chi ai snsa giai.
VALENTO. (Titubante) alura a fo la crus?
GIROLAMO. Ma crto.
VALENTO. (Si fa il segno della croce) nel nome del Padre, del Figlio e dello Spirito Santo.
GIROLAMO. Ma set indre a fa?
VALENTO. Ma se a ta me dicc te de fa la crus!
GIROLAMO. Mia la crus isse ma la firma cola crus!
ROMILDA. Scte, ivest linteligensa dl me m? Al bu gni de firm cola crus! Girolamo a ta ghe amis ignorant!
VALENTO. (Al pubblico) ivvest? Me che a so bu de scrif a so ignorant, ol Girolamo che invece al fa la crus per firm, chl n! (A Girolamo) sanvt chla racomandada ala svlta e po v. (Firma. A tutti) ala be come crus o a ghi di prefernse?
ROMILDA. Tt per miand de l a t i giai. Lazar anche le.
FELICITA. Ol t Valento almeno alndacc a fai i giai, ol me Gianpiero invece al ms rp e guai a parlaga de giai.
CONCITA. E come fal a les?
FELICITA. Come fal? Al ma dovra me come giai e a ma toca lesiga-s tt chl che l al comanda.
VALENTO. Indasa quat a ta ga costt de custodia alura.
ROMILDA. co, a ta mancaa chsta batda. Dai che an va, se de n, al ria mia a sira chlle.
CONCITA. Se dom. (Al pubblico) me a ma so mia spusada apsta pr mia soport ol me m, e a ma toca soport chl di otr!
FELICITA. Se se, don che an va, a ma sma de s che col me m. (Le tre escono al fondo).
GIROLAMO. Te Valento, pense de s metit mal me a fomla, ma gni te
VALENTO. Fa sito, fa sito. Dai fam vt la racomandada a te.
GIROLAMO. (Gliela porge e guarda lindirizzo) madonname Valento, al mia per te la racomandada! Al per ol t vicino.
VALENTO. Cos? E te a ta me facc sentis dl bambo de chle l pr ol negot?
GIROLAMO. Al stacia na svista.
VALENTO. Girolamo, va e fas pi t pr n po per piaser.
GIROLAMO. Ma ada che
VALENTO. A to dicc dend.
GIROLAMO. Va beh, va beh. (Fa per uscire quando incrocia Giacinto). Alistaghe atnt dutur che inc al n po malpalpet ol Valento.
SCENA VI
Valento e Giacinto
GIACINTO. (Entra mentre Girolamo esce. Ha con s un cappello da donna molto originale) che manera a set malpalpet?!
VALENTO. Fa sito, fa sito ol Girolamo al ma facc fa na figra coi fomle che n ta dighe.
GIACINTO. Scolta Valento, ada che di figre a ta na fe anche snsa ol Girolamo.
VALENTO. Grasie, a ta mancat adoma te. (Vede il cappello) cosa ghet le?
GIACINTO. A go che elefant! Al so mia n! A ta dere che al capl.
VALENTO. E che rasa d capl!
GIACINTO. Al chl dla me fommla.
VALENTO. (Ironico) ma va? Me ardae che alers ol t.
GIACINTO. Se crto. Al chl dla me fomla ma me a pde mia dla con chsto ads. Scolta, dato che te a tande smpr in discarica, btml vi pr piaser. Diga negot per ale, se de n a son di guai.
VALENTO. (Glielo mette in testa) a ta ste p beh.
GIACINTO. (Se lo toglie e lo mette a Valento) a te per al ta sta pi be che a me. (Con voce femminile tutte le volte che parler in italiano) pensa come ti dona. Come sei bella Valenta.
VALENTO. (Parlando e muovendosi come una donna) grazie. Il colore mi dona davvero.
SCENA VII
Valento, Giacinto e Albina
ALBINA. (Entra dal fondo e assiste alla scena. Ha con s shampoo, bagno schiuma, deodorante, crema da corpo, ecc).
VALENTO. Che dici se mi mettessi una gonna?
GIACINTO. Staresti una meraviglia
VALENTO. Grazie. E se indossassi anche una camicetta?
GIACINTO. scollata?
VALENTO. Scollatissima
ALBINA. Al sa pl sa cosa a sindre a fa? Ma me dighe che otr du a si malacc!
GIACINTO. Ma no Albina, a mi scherzaa.
ALBINA. Te al so che a ta scherzat, a ta se nm e de chsto me a so sigra dato che a so la t fomla. Dl Valento, per a pde d negot invece.
VALENTO. Cosa olerst d? Te ada che me a so nm a tutti gli effetti n!
GIACINTO. (Si accorge che ha con s tutte le cose del bagno) Albina, che manera a ghet in dim o shiampoo, ol bagno schiuma, ol deodorant e ol rst?
ALBINA. Eco me a ghere pura che la Mirella ai dovrs.
GIACINTO. Cos? Te a tie tis pr la pura che la Mirella a ti dovrs?
ALBINA. A talse che la Mirella le ala dovra tt e a talse che me a so gelusa di me laur.
GIACINTO. O capit Albina, poame a so gelus dla me cantina ma ala te mia s and in gir.
ALBINA. Se, per a ta sa lamntt quando ol s m dla Mirella al bis na t botiglia de anada.
GIACINTO. E cosa a gaavr de fa segont te alura?!
ALBINA. Ts tte i butiglie come a fo me con chsce.
VALENTO. Caro ol me dutur, che a ga l na bla cretina pr la t bla fomlina. E al fa infena a rima.
ALBINA. Te fa sito che a ta ga ntrt mia. Scs n, ma cosa fette col me capl?
VALENTO. (Scordandosi di avere il cappello in testa) ol t capel? Qual de capl?
ALBINA. Ol me capl che a ta ghe sl co.
GIACINTO. Infati, che manera a ghe sl co ol capl dla me Albina?
VALENTO. Ma se a tle me dacc (Viene interrotto).
SCENA VIII
Valento, Giacinto, Albina e Romilda
ROMILDA. (Entra dal fondo e vede suo marito col cappello da donna).
GIACINTO. (Parlandogli sopra) ads a ta ghe de dim che manera a ta ghe ol capl dla me fomla.
ROMILDA. Anche me a so curiusa de sa che manera a ta ghe sl co ol capl dla Albina.
VALENTO. Ma ad che al mia colpa me ma al colpa dl
GIACINTO. (Interrompendolo) ma scolta Valento, girega mia inturgn ai laur. D come i sta e basta (Piano a Valento) fam mia fa mar Valento, o se de n al finida pr me (Alle due) d la erit e basta.
VALENTO. N, ma me
ALBINA. Alura, a parlt o cos?
ROMILDA. E sta atnt a chl che a ta dighet se de n, a ta cast pi det ol mus in chsta c.
VALENTO. La erit al che ol Giacinto
GIACINTO. (Piano a Valento) dam mia colpa a me e salvem e a ta paghero tte i riste che ai ta ocor.
VALENTO. (Proseguendo) la erit al che (a Giacinto) tte i rist?
GIACINTO. Tte chle che ai to ocor.
ROMILDA. An gai de spet am tat?
ALBINA. Ada che se a ta ga ntrt te Giacinto, a ta pdt iscordat (viene interrotta).
VALENTO. Ol Giacinto al ga ntra prpe pr negot.
ALBINA. Mi pr te.
ROMILDA. Se ol Giacinto al ga ntra mia alura la colpa al tta t
VALENTO. (Prende paura) co mia prpe tta (guarda Giacinto).
GIACINTO. (Piano a Valento) e a ta acompagne anche ala discarica quando a ta garit mia a port a c cola bici chl che a ta ocor.
VALENTO. A go sl capl dla Albina perch
ALBINA.ROMILDA. Perch?
VALENTO. Perch perch ol Giacinto
GIACINTO. (Deluso perch pensa stia raccontando tutto).
VALENTO. Perch ol Giacinto al sighetaa a parl be del capl dla s Albina che me che me al vle anche pr te Romildina mia.
ALBINA.ROMILDA. (Non sembrano convinte).
GIACINTO. (Gli viene in aiuto) vira!Tt vira! Me a go smpr parlat be dl t capl Albina. E a tlo smpr dicc anche a te se n sbaglie che al ma pias de maledt.
ALBINA. See diolte a ta mle dicc ma me o smpr pensat che a ta ma tit in gir.
GIACINTO. Chi me, t in gir ol t capel? E che manera, al isse bl!
ROMILDA. Fena a che alo capida a me, per o gniam de cap come al finit ol capl sl t co valento.
VALENTO. (Se lo toglie subito).
ROMILDA. Ol Giacinto a te dicc che al ga centra mia con sta storia, e come al facc alura sto capl a ri che?!
VALENTO. (Silenzio e deglutisce) co stamatina a sondacc a c dl Giacinto per la rista dla pastiglia dla pressi e . snsa che l al sa nincorzs, agglo robat dalarmade.
ROMILDA. Cosefacc?
GIACINTO. ma al ma confesat a me che ai facc adoma perch al ga piasia e che dpo alndacc pr compral ists sl mercat e alura
ALBINA. Sl mercat? Te ada che chsto al capl de boutique n?!
GIACINTO. infati ai mia troat. Te Valento, ad me a ta perdune, perch a capese che atle facc pr la t fomla e al cr al sa comanda mia. Evvest Romilda come al ta l be?
ROMILDA. Me a ga capese det pi negot con te. Ma ghet dend a robl p? Ma te, a setistpt dela nascita o a te facc di scle apsta?
ALBINA. Ma dai Romilda, fa mia isse, al vlia adoma fat regal. A propost de regal (piano a Giacinto) te, ada che se ol Valento, al infena robat ol me capl, al vl d che prpe al bl. Indom an va sbt a tnnotr compagn de chsto, ma an cambia culur.
GIACINTO. (Per nulla contento) cos? Am notr?! (Fra s) che penitensa Signur!
ALBINA. Dai che an va che al s facc tarde, a ta ghe de drf olambulatre. Ciao n.
VALENTO. Ciao. Ciao Giacinto.
GIACINTO. Ciao. (Piano a Valento) grasie. (Escono al fondo).
ROMILDA. A ta mancaa adoma de fa ol ladr!
VALENTO. Ma alo facc adoma pr te tesoro.
ROMILDA. Per me? Se al fds almeno bl capl! Al le che al ma fa gn sla pl de poia! Lasm ind se de n a ma a s la pressi.
SCENA IX
Valento, Albina, Vilma, Concita e Felicita
VILMA. CONCITA. FELICITA. (Entrando dal fondo) Romilda! Al semmia cosa a gh scedt?
ROMILDA. Al sis zam a otre? Ad disim negot, (alludendo a suo marito) al copers.
VILMA. Ma se al zam mort!?
ROMILDA. (Sempre alludendo a suo marito) a me al ma sma mia.
CONCITA. N, n, al mort delb.
ROMILDA. Ma chi p?
VILMA. CONCITA. FELICITA. Ol Genio! A gh morto ol Genio!
ROMILDA. Ol Genio?
VALENTO. Ol Genio? Madonname se al ma dispias! (Al pubblico) co, e notr alndacc. Ai fomle come chle le che ai fa mr tcc i mgn dla tra!
ROMILDA. Ma delb a gh morto ol Genio? Ma pnsa che a man parlaa prpe poche ure fa. Indasai la Sandrla in che stato la sar.
VALENTO. (Al pubblico) ala sar conteta, co come la sar.
VILMA. Al la chel disperada! Ala sighet a d: perch prpe ol me Genio che a ga lie isse be.
VALENTO. (Al pubblico) isse be? Ma se ala lia divorsi e la sangraa doa?!
CONCITA. Poar ol Genio, come al ma nincrs! Ma se al ma nincrs! Alera na persuna isse pr be! Onesta! Mai na bala in de s eta!
VALENTO. (Al pubblico) per be? Ma se prima ala dicc che alera pie de desprese!? Mai na bala? Ma se ala dicc che na olta al ga facc crt che a ghera che al ga coria indre?!
ROMILDA. Prpe na bla persuna e a me al me smpr piasit ol so mdo de fa.
VALENTO. (Al pubblico) ma cosa cntela s p?! Ma se l dicc che al gh mai piast!? Ma cosa a scl po?
VILMA. Poart, con tata zet cata che a gh al mont, perch prpe l? Alera smpr pront a fat di piaser, qualsiasi laur a ta ga domandat, anche selera mia decorde, al ta daa smpr res. Prpe brao m.
VALENTO. (Al pubblico) o che ai biit tte quatr o a so indre ansognam!
CONCITA. Ma pens che in de s eta al mai tecat bega con nig!
FELICITA. Che persuna alera!
VALENTO. Ma ma cosa a sindre a cntas p? Ma senfena poche ura fa, ann parls mal, cosa a va salta in mnt ads de fal sant?
ROMILDA. Te fa sito Valento, che a ta capest negot dla zet. Ol Genio, come tcc al gaaavr it ol s caratr, ma a ta pdt mia d che alera n persuna cata.
VALENTO. Ad che al dighe mia me n? A si otre che prima alirs dicc. Te, prpe te Romilda a tere dicc che na olta a te sbaglit a parl e l quase al ta maiaa-zo la pl dl ms.
ROMILDA. Chi me? Ada che dl Genio me o smpr parlat be. Me al so ia cosa a tande a invent inc! A ta ghe gniampo de ritensi, gnia pr i morcc. Ma Signur, perch e mia ardazo sic c prima de chla del Genio?
VILMA. Ads la Sandrla ala sa nincorzera n? Al ga faa tt a c.
CONCITA. Ol Genio alera prpe nm de spus.
VALENTO. (Al pubblico) ma otr a sis sigr che me a so dst? (Si da un pizzicotto e si fa male) a so dst, come se a so dst.
FELICITA. E come alindaa in gir ben vestit e prfmat?
VALENTO. E no , ads basta! Ma sfindre a tm i gir? Ma se dl Genio na quac ure fa i dicc che al sa cambiaa mai, che al sa laaa mai zo e che al tornegaa a pasaga aprf?!
ROMILDA. Ma la mocht? Come pdt ofnt isse na persuna che alera Sant? Se ala ta snts la Sandrla poarina, ala ta arders pi in facia.
VILMA. Poarta chla fomla! Quate olte che al svenida da quando al mort e pens che na olta ala sa riprendia gni pi.
CONCITA. Poarina!
FELICITA. Come la ma nincrs.
ROMILDA. Me al so mia come pderala tro ol coragio dend innacc ads
VALENTO. Certo che te se a ta fds te chla che la svns, a ta farst ala svelta a rinven.
ROMILDA. Cosa anna set te?
VALENTO. Madonname, basta che ai ta dighe che a gh che la sarta a proat ol vestit, come a tafe ala svalta a salt in pe.
ROMILDA. Valento, ads a te tocat ol font! Fas mia tro che quando a turne, perch al so mia che fin a ta fe. Dom iscte, dom che an va a tir s de moral la Sandrla.
VILMA. Se, dom. (A Valento, alludendo) ann pi di mgn come ol Genio.
CONCITA. (A Valento, alludendo) prpe, ai tcc mort. E chi if ai ga frega zo gniac i scarpe.
FELICITA. (A Valento, alludendo) ai smpr i pi bu che i ga lasa. I pi catif invece ai resta che e aia l nig, gnic ol Padre Eterno. (Le quattro sono uscite dal fondo).
VALENTO. (Al pubblico) ma glissentide? A ma si testimone tcc otr che prima ai gana casat indre a se a chl Genio. Ma indasa che manera ai cambiat isse ala svlta opini s de l?! (Pensa) mah, a ga rie mia a cap o che a ga sabe strenzit ol servl a tte quatr tte quatr al n po imposebol a meno che ai abe tzzo ergot che al ghndacc al co. Indasa cosa a gh scedt! Alura i laur ista isse ol Genio al if e la s fomla e i amise dla s fommla (allude alle quattro appena uscite) a gan casa indre munt come ai fa con me insoma. Ads, invece, ol Genio al mort e lure cosa ai fa? (Pensa e cambia espressione perch gli viene unidea) lure anna parla be! Anna parla be perch l mort! De if n, ma de mort se. De if ai pl mia dl, ma de mort aindora. E al sis cosa fo me alura? A fo finta de s mort e isse a de se anche la me fomla ala fa isse con me come la Sandrla pr ol s m. Che ideuna cha a go it! Eder come a ga manchero ala me fomla! Come foi per? (Pensa) ma certo! A ciame ol me amis Giacinto che al fa ol dutur e a ga de d che a so mort. M che alindaghe a ciamal. (Si avvicina al telefono quando Giacinto entra dal fondo).
GIACINTO. (Entra dal fondo).
VALENTO. A ta parlt dl diaol cosa fet che Giacinto?
GIACINTO. A go dend a drf olambulatre ma prima a so egnit a ringraziat pr chl che a gh scedit prima.
VALENTO. Madonname Giacinto, o tat adoma amis.
GIACINTO. N, n, i piaser ai va smpr pagacc. Dim ch medesine a ta lt che a ti scriezo.
VALENTO. Ma n Giacinto, al mia ol caso, dom.
GIACINTO. E n, a ta me salvat dala mort quase che d riste ai sars anche poche come ricompnsa.
VALENTO. Dight che ai poche d riste? Cosa dight alura se a ta sirchs ergot de pi?!
GIACINTO. Cosa lt? Quatr riste? Ma crto, al ma sma pi che gist.
VALENTO. Ma me dighers
GIACINTO. Ann lt sic? Dima cosa a ta ocor che a ta na foso anche sic.
VALENTO. A d la erit me a ma ocorers
GIACINTO. Va be, ses riste a ma sma prese gist de pag pr chl che a ta me facc.
VALENTO. co ol fato al che
GIACINTO. La discarica! Precupt mia che ogni promessa debito. Ciamm per quando a so mia in dlambulatre e a ta te a port a c tt chl che a ta lt.
VALENTO. Ol fato al che
GIACINTO. Ma alura?! A gnt ala de? A go mia tt ol tep che a ta ghe te me n? Alura al sa pl sa quate riste a ta ocor?
VALENTO. Gniana.
GIACINTO. Gniana? Ma n, almeno na o d al gist dai Valento.
VALENTO. Ann le mia de riste, le ergot dotr.
GIACINTO. (Preoccupato) ergot dotr? Pr esempe?
VALENTO. A ta ghe de faso na carta in doca a ta dight che me a so mort.
GIACINTO. (Esterrefatto) cos? Ma e biit?
VALENTO. Gniampo. Te a ta ghe de d a tcc che me a so mort.
GIACINTO. Ma se a ta se if?
VALENTO. Se, a so if, ma dmia come la ma trata la me fomla? Se me a mrs, cio a fs finta de s mort, la me Romilda, teedrst come ala fars ala svlta a parl be de me. I if aia parla mal di if finch ai if, ma ai parla be di morcc quando ai morcc. Ecapit?
GIACINTO. Come n?! A ta gaavre anche res, ma me a pde mia, o facc ol giuramento de Ippocrate e a pde mia.
VALENTO. Ascolta, a me a mantersa mia chl che a ta ghe girat a chlipocrita le, me a gombisgn de chsto piaser de te e se te a ta mal fe mia, ando sbt a diga ala t fomla che a ta lit btaga vi ol so capl.
GIACINTO. Te a ta fe negot dl gnr perch se de n me
VALENTO. Invece al faro se te a ta ma tmia.
GIACINTO. Proa a fam chsto e al lltm laur che a ta fe sla tra.
VALENTO. Brao, ads se che an parla la stesa lingua!
SIPARIO
ATTO SECONDO
SCENA I
Romilda
ROMILDA. (Sta piangendo) ol me Valento! Ol me Valento al ma lasacc! Come faroi a sta snsa de l ads? Alera isse bu e al ma faa manca negot! Ads, al de l, slongazo in chla casa che al sma chel dorme. Ch dulur che proe, che dulur!
SCENA II
Romilda e Don Egidio.
DON EGIDIO. (Entranda dal fondo) perms. Romilda, condoglianse. Come al ma dispias.
ROMILDA. A mal dighe mia a me.
DON EGIDIO. Ma come el scedit?
ROMILDA. Ma al so mia me cosa a gh scedit al me Valento, stamatina a so indacia a t ol p e lacc come al solt e quando a so turnada indre alera zam in de casa de mort.
DON EGIDIO. Ma come!?
ROMILDA. Ol s amis Giacinto, ala facc tt l perch aggla sircat ol me Valento in punta de mort.
DON EGIDIO. Ma de cosa al mort?!
ROMILDA. De na malatia na, la cappellunite.
DON EGIDIO. La cappellunite?
ROMILDA. Ailsa mia cosa al?
DON EGIDIO. Me n.
ROMILDA. Cosa a ghere dicc me che al na malatia na!? Ol dutur Giacinto per al ma dicc che ala mia sofrit, e chsto al ma cunsula.
DON EGIDIO. Alascolte Romilda, al so che chsto al mia ol momnt, ma an ga de decit ol de dl feneral.
ROMILDA. An ga de decidl prpe ads? An pl mia fa de che mis? A so n po ciapada a lcia pr ol me Valento.
DON EGIDIO. A capese ol s stato danimo, ma come lge al sa pl mia perch
ROMILDA. (Affrettandosi) al ga res, a ga pensae mia che dpo n po ol mort alispsa. Va be, a mal portas stasira alura?
DON EGIDIO. No Romilda, stasira al trp prst, an fa dpodom. Al be?
ROMILDA. Se se, al va benone. A ga crde gniam mia edil l che al sma che al respire am
DON EGIDIO. Romilda ala faghe mia isse, ala reagesce. Ol feneral, a mal fa ala matina o al dpomesde?
ROMILDA. Ma al saavrs mia e se al piss? A sondacia am ai fenerai che al piia e al me mia piasit gniampo!
DON EGIDIO. Ol tep a mal comanda nig purtroppo.
ROMILDA. Aials cosa an fa Don Egidio? Se al pif ala matina a malispsta al dpomesde e se invece al pif al dpomesde, a mal fa ala matina. A ga ala be come solusi?
DON EGIDIO. Benissimo! La scolte, pr la funsi, lela i cantur dl pais immagine.
ROMILDA. Ma pr lamor di Dio, al ma lmine mia i cantur dl pais! Ai stunacc pi di campane de tta la bergamasca. N, n, al sa ofende mia ma me i s cantur pr ol me Valento ai vle mia. Ai canta che al sma che ai gabe tirat ol cl ai poie. E isse, dl feneral a ta sa regordt mia i ble parle che al sa dis dl me Valento, ma adoma i stunade che i tira f.
DON EGIDIO. Ma ala arde che
ROMILDA. N, n, me a le mia rin lnc feneral dl me m.
DON EGIDIO. Va be, se le aia pnsa isse, an far snsa cantur. Spero che a gan daghe be la veglia che an far stasira.
ROMILDA. Se, se, la sveglia funebre ala ma a benone.
DON EGIDIO. Ai vt alura a so che.
ROMILDA. Alispete alura.
DON EGIDIO. (Esce al fondo).
ROMILDA. (Al pubblico) ivvest cosa al m capitat? Ma perch prpe al me Valento che pi bu de l annera mia? La me nica frtna in de eta al stacc ol me Valento. Ad lasm ind a casazo ergot perch se de n a ma sa snte mal. (Esce a sinistra).
SCENA III
Valento
VALENTO. (Entra in scena da destra. vestito a festa e ha il viso molto pallido) ivvest? Cosa a vere dicc? Pi bu de me annera mia in giro, ala dicc. Ma se infena a lotrer ammana casat indre munt? La s frtna in de eta a so stacc me! Ma se ala pdia copam coi so m, aiavrs facc!? Ale isse, quando a ta ga se, i ta pl mia t, quando invece a ta ga se pi ai ta lers. Ai forte be n i fomle! A ma sma che la rie! Lasm ind in de me casa de mort. Ma, als che al infena a comoda! Ol Giacinto ala prpe mia badat a spese n?! E tt pr capel! (Esce a destra).
SCENA IV
Valento
ROMILDA. (Entra da sinistra) dal dulur a me se strnzit infena o stmc. O mangiat poca rba, adoma d pan, d bistechine e o finit la pasta (sta per piangere) che ol me Valento ier sira al lasacc indre. Annera mangiat munt perch, alera dicc isse in gregnando che al vlia mr cola pansa piena. E al prpe scedit! Ol destino! (Piange).
SCENA V
Romilda, Concita e Felicita
CONCITA. FELICITA. Romilda!
CONCITA. Amml apena sait ads!
FELICITA. Ma cosa a gh scedit?
ROMILDA. Ad, disim negota, a fo adoma che lci!
CONCITA. Adoma lotrer an sera indre a parl dl Genio
FELICITA. e inc an s indre a parl dl t Valento. La pi braa persuna che a ghera restat am sla tra.
ROMILDA. A so disperada scte. Come faroi andannacc ads? Al ma faa tt! Apena a disie che al ma ocoria laur al sa faa in quatr.
CONCITA. In des, al sa faa, mia in quatr.
FELICITA. Ma el mort de cos? na olta a te dicc che al ghera la lazarunite. El mort de chla?
ROMILDA. Ma n a te! La lazarunite ala gh drada adoma du de. Al mort de cappellunite?
CONCITA. De cos?
FELICITA. Ma che malatia ela chla le? Te, (Ritraendosi) ala sar mia contagiusa n?
ROMILDA. Ma n, ol dutur Giacinto al ma dicc che al na malatia rara e ala colpes adoma i mgn.
CONCITA. A, meno mal.
FELICITA. M che a faghe egn che ol me m alura.
ROMILDA. Dai, egn la che an diss rosare.
CONCITA. Dom.
FELICITA. (Toglie dalla borsa un rosario gigante).
CONCITA. A che a tle tss ol rosare!
LE TRE ESCONO A DESTRA. DOPO QUALCHE SECONDO RIENTRANO.
ROMILDA. Ivvest come al l bl?
CONCITA. Al smea che al gregns infena.
FELICITA. Me, al so mia otre, ma, al ma smeaa che als dervit n po ncc!
ROMILDA. Me invece, a go it limpressi pr momnt che al respirs! Madonname se a so metida p be! Come minimo al ma egner esarimnt.
CONCITA. Pensega mia dai.
FELICITA. (Si guarda in giro) ads, che a gh pi l a ta pdt btavi tt chl che a ta pias mia.
ROMILDA. Ma set mata? Ai tcc laur che al ma portat a c ol me Valento e de che ai sa ms mia. Oltre a s bi ai ma far compagnia come al ma faa compagnia ol me Valento.
CONCITA. A ma e de lci a pensal in de casa quando, adoma ier alera sentazzo le, in chla scagna
FELICITA. Al la coi ma giunte ma, a propost de ma giunte, me a go tocat i m e al sis che al ma smeaa am colt?
ROMILDA. Per forsa, ol Valento al ghera ol (alludendo) sangue caldo! E al ma dicc ol dutur Giacinto che chi al ga ol sangue caldo, al resta colt per n po de de.
CONCITA. Delb?
FELICITA. Ol me m alura, quando al secher f, al zeler alistante. Ads m che andaghe per Romilda.
CONCITA. Poame. Ma pi tarde an vegner che am n.
ROMILDA. Grasie amise. Grasie.
CONCITA. FELICITA. (Escono al fondo).
ROMILDA. Cosa al m capitat! Cosa al m capitat! (Esce a sinistra).
SCENA VI
Valento
VALENTO. (Rientra da destra) ardae che inds pi! Frtna che aiera finit de dis ol rosare e ai egnide de che perch a sere indre a sciop. Al mia facile fa finta de s mort n?! Se, smpr pi facile de sta insema a chle tre belve le. Cosa a vere dicc?! Ads a so la pi braa persuna dla tra. Pr lure tre ma anche pr ol rst dl pais. E chi laur che, (mostrando gli oggetti in scena) prima ai ciamaa recicc o strambai, ads ai di reliquie. Ma indasai che manera i fa tcc isse, i ta l pi be de mort che de if! Ma sarala bambsa la zet?! Al ria am erg! (Esce a destra).
SCENA VII
Romilda e Vilma
VILMA. (Entrando dal fondo) Romilda! (Non vede nessuno) Romilda!
ROMILDA. (Entra a sinistra) a so che Vilma. (Piangendo) evvest chl che al m scedit?!
VILMA. A talse mia come al ma dispias.
ROMILDA. Ad, fa sito. In chi momncc che, a ma emmnt am ol nst prim incontro. A ringrasiero a eta la me zia de Brsa che ala ma facc tro la ol me Valento.
VILMA. A ta capese Romilda, a ta e immnt tcc i laur bi che al faa.
ROMILDA. Adoma i laur bi perch de difcc ol me Valento al ga nera mia.
VILMA. E chsto alo smpr dicc a me. Ma scolta ment Romilda, cosa anna fet di esticc dl t Valento ads?
ROMILDA. Ma, al saavrs mia
VILMA. La Sandrela le ai dacc ivi tcc, tanto a le ai ga ocoria mia dl sigr.
ROMILDA. Delb?
VILMA. Se, ai regalacc tcc e ala s mia troada pentida: ads ala ga pi spasio pr i s de esticc.
ROMILDA. A pensaga per al mia na brta idea scolta Vilma ma ol t Girolamo gal mia la taglia dl me por Valento.
VILMA. Se prpe.
ROMILDA. Cos digherst se me a ta regals i so esticc pi bi de daga al t Girolamo?
VILMA. Ma pnse che al sars contet ol me m.
ROMILDA. Dai alura, ve de la e sirca f chl che a ta pias. (Escono a sinistra).
SCENA VIII
Valento
VALENTO. (Entra da destra) cos? Cosa ela indre a fa la me fommla? A dala vi tcc i esticc che a go? E come foi dpo me? Ma capeserala ergot?! A so gniam sotrat e ala l zam desfas di me pagn! M che an vnte ergot che e ala svlta. E cosa foi che a so mort! Al ria am erg! (Esce a destra).
SCENA IX
Girolamo
GIROLAMO. (Entra dal centro) Romilda In do set Romilda? Che disgrasia, che disgrasia! Adoma lotrer an sera che che an gregnaa e inc invece lasm ind a troal. (Esce a destra).
SCENA X
Romilda e Vilma
ROMILDA. (Rientrando da sinistra con alcuni indumenti) annetase? A ta piasi?
VILMA. Otrch! Ai prpe bi e pense che al me Girolamo ai gandaghe de penl.
ROMILDA. Ad, a ta ringrasie tat. A schie dend a btaivi e
VILMA. e a ta ghe o larmade t dempien coi t esticc.
ROMILDA. (Ridendo) braa Romilda a ta ghe prpe res. (Accorgendosi che sta ridendo) a gi che a so in luto e a pde mia gregn.
SCENA XI
Romilda, Vilma e Girolamo
GIROLAMO. (Rientrando da destra) a ga crgne gniam mia. Al la am isse bl, al sma infena am tt l.
VILMA. Te Giroalmo, a ta piasi i esticc dl Valento che la Romilda la ta regalat?
GIROLAMO. (Preoccupato) chi pagn le ai i me ads?
VILMA. Ma crto! Ada come ai bi! Ada che finidre!
GIROLAMO. Se, ai vde e ai bi (piano a Vilma) te Vilma, ma a me le p mia caas i esticc de mort.
VILMA. (Piano a Valento) ma fa mia ol bambo a te! Ai de if che ads al mort ma mort de mia tat. (A Romilda) ol Girolamo al ta ringrasia tat.
GIROLAMO. (Non per nulla contento e lo dimostra mimando).
ROMILDA. Ma figrt, fra amis. Ma, da quando a ta parlt pr ol to m?
VILMA. N ol fato al che che ol me m al trp zo de moral pr ringrasiat (Indica al marito di farsi vedere triste).
GIROLAMO. (Lo far in modo simpatico perch non daccordo con ci che ha detto la moglie e cos finche non sarrano usciti).
VILMA. Forse al mi che a mindaghe ciao Romilda.
ROMILDA. Ciao. Ma Vilma, andet mia a tro ol me m?
VILMA. gnero che in dnotr momnt ads a go dend in farmacia. Ciao. (I due escono mentre entra Albina).
ROMILDA. Va be ciao alura. (Vede Albina) ciao Albina.
SCENA XII
Romilda e Albina
ALBINA. (Piangendo) ciao Romilda. Ma se a ta se stacia desfrtnada! Perch prpe a te! Ma perch ol Signur al ta l isse mal!?
ROMILDA. Scolta Albina, a so zam-zo de moral, isse a ta ma copt dl tt.
ALBINA. A ta ghe res, scsa. A gh ol Palm che alista isse mal e invece a gh tocat al t Valento. Al n po mi ads?
ROMILDA. (Ironica) se certo, otrch! Scolta Albina, a go del am tace esticc dl me per Valento, ai vlt pr ol t Giacinto? A ghi regale anche olenter dato che aiera isse amis.
ALBINA. Ma crto che ai vle!
ROMILDA. A gano zam dacc na quac ala Vilma, ma i pi bi a ti do a te. E de la (escono a sinistra).
SCENA XIII
Valento e Giacinto
VALENTO. (Rinetra da destra) anche ala Albina ala ga regala i me esticc! Ai costa dpo and a comprai tcc ! (Fa per parlare quando sente che arriva qualcuno) madonname al ria am erg! (Esce a destra).
GIACINTO. Romilda a so me ol Giacinto.
VALENTO. (Rientrando da destra) a ta se te. Giacinto a ta ghe de tam. La me fomla la me fomla
GIACINTO. La t fomla ala parla be de te scmte.
VALENTO. Se, ala parla be ads de me, ma ol fato al che
GIACINTO. al che ads tcc ai parla be de te. Erl mia chl che an vlia?
VALENTO. Se certo, ma ol fato al che
GIACINTO. Al che
VALENTO. (Interrompendolo) al che la me fomla alndre a davi tcc i me esticc! Prima ala Vilma e ads a gh de la t fomla.
GIACINTO. (Preoccupato) la me fomla al de l a t i t esticc?
VALENTO. Se, ma a sa rndt cnt? A so am colt in de casa e le ala da vi i me esticc! A capest?
GIACINTO. (Non ha sentito ci che Valento ha detto perch preoccupato del fatto) me me a gaavrs de caas i t esticc? (Al pubblico) a gaavrs de caas i esticc de mort!?
VALENTO. Ma set bambo? Ada che me a so if n?!
GIACINTO. (Sospirando) a gi, a ma egnia pi immnt.
VALENTO. Scolta doc! M che faghe ergot se de n, a ma toca maia f capital a compr tcc i esticc se la me fommla al ga tt chl che go a chi ai ve che a troam. Ma cosa an fai?
GIACINTO. cosa an fai?
VALENTO. Cosa an fai a tlo domandat me.
GIACINTO. (Pensa) ol testamnt! A ta ghe de fa testamnt!
VALENTO. Ma cosa cntss p?! A so mia gniam mort pr fa testamnt. Ci, a so mort ma mia dl tt.
GIACINTO. Scoltm Valento. Te a ta ghe de scrif ads testamnt in doca a ta scrizo che i t esticc ai ga mia de ms in doca ai.
VALENTO. Bla ida!
GIACINTO. E dpo a mal mt in d cast e an ga de fa in manera che la t fomla ai troe. Ah, ela mia forse na bla ida.
VALENTO. Giacinto, come fars me snsa de te? A ta se la me salvza in tt.
GIACINTO. Dai, dai, a ta ma ringrasiere notra olta, ads scrizo sto testamnt.
VALENTO. Sbt. (Prende foglio, busta, penna e occhiali).
GIACINTO. Dai scrizzo. Io Valento Valenti nel pieno delle mie capacit fisiche e mentali, voglio che i miei abiti e indumenti, rimangano tutti al loro posto. 15 dicembre 2013. Valento Valenti.
VALENTO. (Scrive) e ads a mal mt che, in chsto cast di fasi. Dl sigr ai ga ocor, con tt ol lci che la fa.
GIACINTO. A ma sma che i rie.
VALENTO. (Scappa a destra).
GIACINTO. (Non fa in tempo ad uscire di scena).
SCENA XIV
Romilda, Albina e Giacinto
ALBINA. (Rientrando da sinistra con parecchi abiti) o dicc me che ala ma smeaa la us dl me m.
ROMILDA. (Si guarda in giro) ma a parlat con chi?
GIACINTO. Con chi a parlae dprme! A disie s ol rosare.
ALBINA. Ol rosare che e mia de l in doca a gh ol mort?
GIACINTO. Ol mort che anche se al mort, al smpr ol nst Valento.
ROMILDA. Infati.
ALBINA. Se certo, ma al fa eft per a ciamal am pr nm ads che al mort.
ROMILDA. (Mettendosi a piangere) faml mia regord! Come faroi ads, snsa ol me compagno de vita. (Piange a dirotto e soffia il naso).
GIACINTO. Romilda, ma cambil chl fasl che al tt bagnat. Se al capita che erg e aia t, a ta ste mia be.
ALBINA. Al ga res ol me m.
ROMILDA. (Piangendo si avvicina al cassetto, prende il fazzoletto e si accorge della lettera) ma cosela chesta? (La toglie).
ALBINA. na letera. Dai lsela.
ROMILDA. Ale mia ol momnt chsto Albina. (La sta risistemando nel cassetto).
ALBINA. A ta ghe res , scsa, a ma sa regordae pi che a ta se in luto.
GIACINTO. Ma certo che al ol momnt! Magare magare al ricordo dl nst Valento.
ALBINA. A be, pldas, a talse che a l a ga piasia scrif. Quando al ghera s i gia per.
GIACINTO. Infati, prpe isse.
ROMILDA. (Non convinta) va be, intat che a gh che nig (La prende e legge) Io Valento Valenti nel pieno delle mie capacit fisiche e mentali, voglio che i miei abiti e indumenti, rimangano tutti al loro posto. 15 dicembre 2013. Valento Valenti.Al ol testamnt dl me pr Valento. I s ltime volont! (Guarda Albina che ha gli abiti ancora in mano) chsce, ai sa ms mia de che.
ALBINA.ROMILDA. (Una tira i vestiti e laltra fa lo stesso. Cos per qualche secondo).
ALBINA. (Rassegnata lascer gli abiti) va be, se chste ai i ltime volont dl t Valento
ROMILDA. Grasie Albina che a te capit al volo. Ol volere dl me Valento al salvo.
GIACINTO. E i esticc che a te ghe dacc ala Vilma?
ROMILDA. Ala Vilma, Certo! (Fa per andare quando si ferma) e te come fet a sail che a ta sert mia che quando a ghio dacc?!
GIACINTO. Me come a foi a sail ? Al che che che quando a sere indre a egn che, alo esta e o capit sbt che aiera i esticc dl Valento perch i esticc dl me amis, me ai conse. (Prendendo coraggio e accusando) o pnst che a conse mia i esticc dl me migliur amis che (commuvendosi) al de la, slonga-zo in chla casa de ror
ROMILDA. Nus.
GIACINTO. Nus crto, alo ordenada me.
ALBINA. Nus, roer e pip, intat per la Vilma ala ga i esticc dl Valento.
ROMILDA. A ta ghe res, ando sbt prima che ala rie a ca.
ALBINA. Dai, gne a me chesse an fa la stafeta e an sa stfa mia gni na, gni lotra. (Tutte e due escono dal fondo).
GIACINTO. (Le segue fino alla porta mentre escono).
SCENA XV
Giacinto e Valento
VALENTO. (Rientra da destra) Giacinto grasie, a ta me salvat anche staolta.
GIACINTO. O salvat adoma i t esticc.
VALENTO. I me esticc e anche me: la me fomla ala ma avrs copat se dpo a ghere de comprm tcc i esticc.
FELICITA. (Voce fuori) Romilda a so me.
GIACINTO. A gh che am erg.
VALENTO. Ma gale de egn che tte a fa p me dighe?!
GIACINTO. A ta se mort Valento, ai ve a troa te.
VALENTO. Se, o capit, ma me a so anche stf de tte chle visite che. Che indaghe a tro notr mort.
GIACINTO. Ma Valento, ai i amise dla t fomla!
VALENTO. (Mentre sta uscendo a destra) o smpr dicc me che la me fommla ala ga trtante amise!
SCENA XVI
Giacinto e Felicita
FELICITA. (Entrando, triste) ciao Giacinto. In doel ?
GIACINTO. Al apena indacc de l.
FELICITA. Come, al apena indacc de l? Ma el mia mort istamatina?
GIACINTO. (Affrettandosi) ma crto! (Commuovendosi) ol fato al che al ma sma am de edil che, che al vannacc endre.
FELICITA. Madonname come a so restada mal quando alo sait! Adoma ier al mera facc i auguri pr ol me compleanno. Che gentilesa che al ghera smpr pr tcc. A pde dl?
GIACINTO. Ma certo. (Urlando a destra) Valento e che che a gh la Felicita.
FELICITA. Ma ads i morcc ai sa ms?
GIACINTO. (Rendendosi conto) ma no certo a schersae. Ve de la con me. (Escono tutte e due a destra).
SCENA XVII
Romilda
ROMILDA. (Rientra dal fondo ansimante e con i vestiti di Valento) chla la ala lia fa la stafeta! Se crto, ma dpo che le ala ga coria indre ala Vilma, me, pr ciapale tte d a ma tocaa cor ol dope. E dai per, i esticc dl me por Valento ai che am tcc ala so ca e a so sigra che in doca al sa troa, inferno o inferno, al sar contet dla s fomml. (Esce a sinistra).
SCENA XVIII
Romilda, Felicita e Giacinto
GIACINTO. (Rientra da destra con Felicita).
FELICITA. (Rientra da destra piangente) ma come al ma dispias ma perch a gh capitat prpe alm dla me migliur amisa? Ma perch al mia capitat a a (lo guarda) a te?
GIACINTO. Al destino non si comanda.
FELICITA. (Smettendo di piangere) certo, a te ghe res. Ma erl mia al cr che non si comanda?
GIACINTO. Al cr e al destino.
FELICITA. A certo. Ma scolta Giacinto che manera quando an sera de la, prima de egn vi a te dicc a alta us: Valento me ads ando inambulatre. Ma al set mia che i morcc ai ga snt mia?!
GIACINTO. Ma se certo, al ch al che labitdine! co labitdine de diga smpr isse prima dend vi.
ROMILDA. (Rientra da destra) ciao Felicita. Evvest cosa al me scedit? (Si abbracciano).
GIACINTO. Me a go dend, gne che pi tarde. (Esce dal fondo).
ROMILDA. Grasie n Giacinto, grasie de tt.
FELICITA. (Commuovendosi) che disgrasia che al t capitat! Ol t m se che alera brao, mia come ol me che al ma fa adoma disper e che ol Signur aia l gnia l.
ROMILDA. Felicita, a sa rndt cnt?! Me, doa! Isse zuena e am doa.
FELICITA. doa come tate che ai doe. Ma al set mia quate doa a gh sla piasa?
ROMILDA. (Interessata) delb? A ma a me, al mantersa mia s sla piasa.
FELICITA. A propost de chl discor che, intat che egnie che o incuntrat ol Vitorio.
ROMILDA. Al stacc che stamatina a tro ol me m e al ghera na gentilsa con me che o mai vest. Al ma infena regalat di ciocolat.
FELICITA. Imagine. Al ma facc m po de domande s de te.
ROMILDA. S de me?
FELICITA. Se. Al ma domandat se pr caso te a ta ghert delinters pr l.
ROMILDA. Per l chi?
FELICITA. Ma pr l, ol Vitorio.
ROMILDA. Ma perch a tla domandat?
FELICITA. Perch ma alegniam de cap? Al ma dicc che a ta ga piast. (Affrettandosi) dighl mia al t Valento per.
ROMILDA. Ada che ol me Valento al mort n?! (Con interesse) delb al dicc che a ga piase?
FELICITA. Se, a ta ga piast e anche tat.
ROMILDA. (Lasciandosi andare) te, a ga piase al Vitorio al ga munt de solcc
FELICITA. Se, sensa che al ga c depertt ol mont. A ta farst la sciura.
ROMILDA. Otr che sciura a fars (rendondosi conto) no, a pde mia, o gniam de sotr ol me prim m!
FELICITA. dt, se a te dicc ol t prim m, al vl d che ol t servl alndre a pens a erg dotr.
ROMILDA. (Decisa) ma mochela! A go mai facc i corgn al me m, figrt che cominse ads e con chi p?
FELICITA. Col Vitorio che al bl partit oltre che a s blm. E p dpo, e al chl che al cnta de pi, al pi zuen de te de desagn!
ROMILDA. Desagn? A dight delb?
FELICITA. A so buna am de cnta n?
ROMILDA. Desagn?
FELICITA. Se, desagn e tace solcc.
ROMILDA. Tace solcc?
FELICITA. Se, tace solcc e tate c.
ROMILDA. Tate c?
FELICITA. Se, tate c e tate barche.
ROMILDA. Tate barche?
FELICITA. Se, tt tat e tat de tt.
ROMILDA. Cosa dight te Felicita?
FELICITA. Me dighe che al mia de fa scap partit dl gnr, prim che a tal robe erg.
ROMILDA. Quase, quase (al pubblico) un po de felicit, ala merite a me o n?
FELICITA. Ma delb al ta regalat di ciocolat?
ROMILDA. E che ras de ciocolat! La scatola al longa quase metr. E de la che a tla fo t.
FELICITA. (Mentre escono a sinistra) al fa smpr i laur in grant.
SCENA XIX
Valento
VALENTO. (Rientra da destra arrabbiato) aggl sere p mia me chla di ciocolat! Apena al ma-e sota tir ol Vitorio, al mte apst me. Ma lissentida? A so am de la in de casa de mort e le ala sa consula ala svlta! N, n, m che a faghe ergot. Come se a gabe facc manc ergot quando a sere if. Al mar tcc i agn in campegio. E mindaa a notr smpr in dl mar cola barca: ol pedal. Se ma, ad che al ghera ol freno n? E me, a gaavro mia des agn in meno, ma ann dimostre ndes de agn in meno. M che troe na solusi se de n chsta ala ma sa spusa delb e isse ala mandars anche in galera ala f, perch ala sa troers bigama! (Pensa) cosa pde fa? Cosa pde fa? notr testamnt! Ma certo! A gal fo tro in dnotr pst. Certo, chsto al sars ol segont, ma dato che ai smpr i me ltime volont ala ga far mia tat caso. (Prende foglio, penna, occhiali e busta e inizia a scrivere) Io Valento Valenti nel pieno delle mie capacit fisiche e mentali, voglio che la mia adorata Romilda mi rimanga fedele per sempre. 15 dicembre 2013. Valento Valenti. Perft. E in doca a gal mte ads? (Controlla lora) al lurare che la tz la s pastiglia dla presi. (Apre un altro cassetto) i s pastiglie ai che e me a ga mte chsta bla ltera che in banda. Ai ria zam! (Corre a destra).
SCENA XX
Romilda e Felicita
FELICITA. (Rientrando da sinistra) chla scatola ala finia prpe pi n? Ol Vitorio al prpe nm de spus.
ROMILDA. (Rientrando da sinistra) scolta, lasa pasaf almeno ol feneral e p dpo diga (timidamente) che se al vl me a sars anche disponibl.
FELICITA. Braa Romilda se che ta ma piast!
ROMILDA. (Guarda lorologio) m che tezo la pastiglia dla pressi se de n a so de erg. (Si avvicina al cassetto dove tiene le pastiglie).
FELICITA. Pta ma, se te a ta sa spust, a ta ocor na testimone. (Si avvicina a Romilda).
ROMILDA. (Ha aperto il cassetto e prende le pastiglie e nello stesso tempo si accorge della lettera. La prende).
FELICITA. (Si avvicina a Romilda e mentre le parla le da un po di spalle) cosa dight se a ta fo me de testimne. D'altronde a so me che a ga dighero al Vitorio che a tal vlt ispus.
ROMILDA. (Apre la lettera e la legge e non da nessuna risposta a Felicita).
FELICITA. (Si accorge che non le risponde) ma alura? A set morta a te!? A ma dight de se o cos?
ROMILDA. (Meravigliata) Felicita! Felicita, testamnt dl me Valento!
FELICITA. Come? (Si gira).
ROMILDA. (Triste) Felicit! Felicita! A pde mia
FELICITA. Damla che a tla lse me se a ta pdt mia lesla dal dulur.
ROMILDA. A pde mia
FELICITA. Pta damla a me a to dicc.
ROMILDA. Felicit a pde mia a pde mia
FELICITA. Scolta Romilda, a ta pdt mia ma quando fo pr ciapat la letera pr lsetla, a tla tirt indre
ROMILDA. Felicita, a pde mia
FELICITA. (Stanca) rangt! Me a tla lse pi.
ROMILDA. Felicit a gh scricc che a pde mia spus ol Vitorio!
FELICITA. Cos? A ta spust pi ol Vitorio? Pr che manera?
ROMILDA. Ls ls che
FELICITA. (Prende la lettera e legge) Io Valento Valenti nel pieno delle mie capacit fisiche e mentali, voglio che la mia adorata Romilda mi rimanga fedele per sempre. 15 dicembre 2013. Valento Valenti. A ta se prpe sfrtnada be n?! (Al pubblico) al pgio che sispusada! (A Romilda) ol Vitorio al ciaper ol gul e te a ta sare che cola t bla leterina in dim!
ROMILDA. Ai i segonde ltime olont dl me Valento, Felicita, a pde mia.
FELICITA. Come i segonde olont.
ROMILDA. Se, chsto al ol segont testamnt.
FELICITA. Ol segont? (Al pubblico) al facc i laur in grant ol Valento!
ROMILDA. Se ol me Vitorio al ma l tta pr l pr smpr, e a pde mia negaghl. Ol Vitorio al sa tcher al tram.
FELICITA. Ol Vitorio?! Al sa tcher a erg dotr, otr che bale e magare anche pi zuena de te.
ROMILDA. (Decisa) ai mia laur che al manteresa, me a so na fomla spusada.
FELICITA. Ta lt forse d edoa.
ROMILDA. Edoa ma spusada in dlanima con d gran tm.
FELICITA. Conteta te. Lasm ind ads, al s facc tarde. Romilda, egnero dpo a diga s ol rosare. Ciao. (Esce dal fondo).
ROMILDA. Se, a ta spte. Ciao. (Al pubblico) ivvest come al ma lia be ol me Valento? Adoma a na persuna che a ta ga lt tat be a ta ga last du testamncc. Ando a mtel insma a chelotr. (Esce a sinistra).
SCENA XXI
Valento
VALENTO. (Rientra da destra) e anche chsta alndacia. A ga so riat a salv anche ol me matrimne. E sperem che ala sabe finida per. (Toccandosi lo stomaco) a go ads na fam che a ga crderst mia. Al de stamatina prst che a so a stecht! de mia lura che al vgn ncc pr leas a mangi ergotina. Chl che la dicc che lappetito al ve mangiando, alera prpe bambo n? Perch aialsera mia che rasa de appetito a ta e, a mangi mia.
VOCE FUORI SCENA. El perms a gh am dert, dai che an va det a tro ol pr Valento.
VALENTO. A gh che am erg! Te ma, mort, al pl pos gni momnt, n?! (Esce a destra).
SIPARIO
ATTO TERZO
SCENA I
Romilda
ROMILDA. Al ma sma mia ira ol me Valento l l in chla casa de mort. Come faroi a iga la forsa dendannacc ads?! Al mort ier matina e al ma sma zam tat che al vde pi girm inturn e dam impas. Se ma nmpas che al ma faa sent lida be n?! de e a so calada zam 15 gram. Ma a sa rend cnt che se ando innacc de sto pas, de che na setimana o perdt nto? A ma-e pi fam a propost de fam, ier sira a ghere in dl frigor salam intrec e stamatina quando a sondacia a tir f ol lacc, ol salam alera dientat met. Che alabe mangit me snsa nincorss?! Ma n, al pl mia sga,a sars cresida e mia dimagrida isse tat. E se invece a sondre a dient bambosla?
SCENA II
Romilda, Felicita, Concita, Albina e Giacinto alternato
FELICITA. (Entrando tutte e tre dal fondo) ad la erit al mpo che a ta se isse. Dai schersae, lie tirass de moral m po.
ROMILDA. Se, al prpe chsto ol momnt de schers.
CONCITA. Ma dai Romilda, ciapetla mia, a ta ghe dotr te de pens ads
ROMILDA. al me m che al de l mort istechit.
ALBINA. (Entra ancora con i detersivi da bagno).
ROMILDA. Albina, ghela la Mirella ala t c?
ALBINA. Come fete a sail? E comunque notre an santenda che ads a ta ghe de pens come comportas al feneral dendom.
GIACINTO. (Da fuori) Romilda, a so ol Giacinto.
ROMILDA. E de-det Giacinto, e de-det.
GIACINTO. (Entra dal fondo) a so che a tro am ol Valento, caso mai al sis in dificolt
ROMILDA. In dificolt? Ad che de l al sa pl mia ms.
GIACINTO. Cio lie d caso mai a ga ocore ergot
CONCITA. A ga ocore ergot? Ma se al la stenc!
GIACINTO. Nl senso che al gabe in bisgn de na m a and in paradis pi ala svlta. A preg tat, al sis mia che al sa-a in paradis pi ala svlta? Me ando de la a preg pr lanima dl Valento, an sa t dpo. (Esce a destra).
ROMILDA. Se, se, va pr dl t Valento. (Alle amiche) aiera isse tecacc.
ALBINA. E al sa t, al sma che alistraparle poart, come se al fds am if. Comunque, turnando a notr Romilda, a ta ghe de preparas pr ol feneral dndom.
ROMILDA. Perch come goi de comportam? A gh forse regolament?
FELICITA. Ma crto! A ta lere mia forse fa di brte figre cola zet che ala ga sar forse?!
ROMILDA. Me n, crto.
CONCITA. co, alura come prim alur a ta ghe dend estida de scr, ma mia de nighr perch al porta mal.
ROMILDA. Ma se a so al feneral dl me m, pi mal de isse!
ALBINA. Fa sito e scolta. Dpo, in dl corteo pr ind in cesa a ta ghe de sta dendre ala casa tecada a bracto cola t sorela e col t fradl. A braccetto n?!
ROMILDA. Ma se al so gniac se ai ve al feneral! Ai tecat bega col Valento desagn fa!
FELICITA. Te precupt mia che ai ve, aio invidacc me. Alo facc adoma pr mia fafa brta figra. Apena partida de che a ta ghe de lci tat, riada a met strada a ta ghe de mess i giai dl sul.
ROMILDA. Ma me agghio mia i gia dl sul.
CONCITA. (Le mostra un paio di occhiali scuri) ai che. A tio compracc me come regal pr ol feneral.
ALBINA. Quando invece a ta se in cesa, gni tat a ta ghe de iga na quac crisi de pianto.
ROMILDA. Ona quac quate?
FELICITA. Tre ai va be.
CONCITA. Quando a ta rit invece al cimitero, a ta ghe de fa blisvenimnt.
ROMILDA. Ma me a so mia buna de sven!
ALBINA. A ta fo t me Romilda! (Le mostra il tutto, in modo simpatico, facendosi poi sostenere da Concita).
ROMILDA. O capit la Concita ala ta tegnis. E se la me sorla invece ala ma lasand in tra?
FELICITA. Mi am! Inda sa cosa ala dighers la zet de te! Anse, fa isse, burla in tra adiritra.
ROMILDA. Ma otre a si tte mate.
CONCITA. Notre, an fa pr ol t be.
ALBINA. Crto. E dpo, quando al sar in de casa mortuaria e ai vegner a tl pr fal crem, te a ta ghe de (viene interrotta).
ROMILDA. Cosedicc? Ai ve a tl a fal crem?
FELICITA. Ma crto! A sa regordt pi lanpasat quando ai portass ol Piero di Retanghe che ol t Valento al vlia s brsat?!
CONCITA. E che te a ta ghe dicc che a ta sars istacia te a impiaga det!
ROMILDA. Me a ma sa regorde mia.
GIACINTO. (Entra da destra facendo capire al pubblico che stato spinto da Valento) anche me a ma sa regorde mia.
FELICITA. Per forsa, te a ta ga sert mia.
GIACINTO. Se certo per me a so olamis prefert dl Valento e se als vlt fas crem, dl sigr a malavrs dicc.
ALBINA. A ga sere anche me chla olta Giacinto e perci al sa pl mia andr cuntra i olont dl mort.
FELICITA. Giacinto, va a preg per ol paradis dl t amis.
GIACINTO. (Esce a destra).
ROMILDA. Forse a ma emmnt vergot. Se chsta alera la so olont, al faro crem.
CONCITA. I morcc ai crema a Novara.
ALBINA. Se, ma anche a Venesia.
ROMILDA. Cos? Isse delunt?
GIACINTO. (Entra da destra facendo capire al pubblico che stato spinto da Valento) ad che al Valento a ga pias mia and a Venesia e gniac a Novara.
ROMILDA. E te come fet a sail?
GIACINTO. Ammla dicc ads de l cio ammla dicc de l, quando alera am if.
FELICITA. Al mia ira, al ta cntass na bala perch quando alndacc in viagio de noze, l al ndacca a Venesia e la Romilda a Firense.
CONCITA. Va, va a preg pr ol paradis pr l, che ann isse imbisgn
GIACINTO. (Esce a destra).
ALBINA. Romilda, me andars a Venesia a fal crem, al pi carateristica de visit Venesia che Novara. E p dpo, a ta pderst ista l tri de n.
ROMILDA. Tri de?
FELICITA. Va be, dato che a ta fe la strada, sta almeno du de.
ROMILDA. No, no, me a staro l p, na bla setimana. A go de tirass n po dpo sta tragedia.
CONCITA. Braa, isse che a ta ma piast.
ALBINA. Ma, ol don Egidio aials che a tal cremt?
ROMILDA. N, come fal a sail se amml apena decidit ads.
FELICITA. Mer che a talavist sbt.
ROMILDA. Ando sbt a telefunaga.
CONCITA. Notre ads an va , per an ve che am pi tarde pr la sveglia.
ROMILDA. Va be, a stasira. (Si salutano tutte. Esce a sinistra).
SCENA III
Valento e Giacinto
VALENTO. (Entra da destra) a ta se p de grantaiuto! A to casacche, d olte e ta ga se mia riat a convincile a fam mia crem.
GIACINTO. Al sere mia cosa diga pr fa mia mar.
VALENTO. A ta fo nighr me, invece! Cosa foi ads che chle quatr bernarde ai ma l crem! A so am if me n?!
GIACINTO. A chsto an ghera mia pensat.
VALENTO. Ma quanto mai a m egnitimmnt de d chla scemada de s brsat! A ga scapa prpe negot a chle lepere le.
GIACINTO. Che a m fa ergot se de n poar a te ... (mima di accendere un fiammifero e di dar fuoco a Valento).
VALENTO. Dai, invnta ergot e fa mia o stpt se de n pr me ala-a dlb a fin mal.
GIACINTO. Fa notr testamnt?
VALENTO. Unotr testamnt? Ma sebalnga? Tri testamncc p? Ei mia n po trp?
GIACINTO. Ma n, ol prorbe dighel mia: Tr al fa buna f. Dai, dai, scrizzo ala svlta ol t testamnt prima che ala rie.
VALENTO. Ma set sigr che ala ga crder am? (Si mette a scrivere con gli occhiali).
GIACINTO. Scrizzo doc prima che la rie de che.
VALENTO. (Scrive) Io Valento Valenti nel pieno delle mie capacit fisiche e mentali, voglio che la mia adorata Romilda faccia celebrare un funerale tradizionale e senza cremazione. 15 dicembre 2013. Valento Valenti. E in dol mte ads?
GIACINTO. Mtl mtl (si guarda in giro) metl mtl
VALENTO. A sel incantat ol disco?
GIACINTO. Mtl in d credensa vis al v. Ma fa ala svlta perch al rier de che mia tato ol prest.
VALENTO. Al ma sma che al sabe zam che! (Infila il testamento nella credenza e velocemente esce a destra).
GIACINTO. (Esce anche lui a destra).
SCENA IV
Romilda e don Egidio
ROMILDA. (Rientrando da sinistra) al zam n po che o telefunt al prest, al rier a momncc.
DON EGIDIO. (Entrando dal fondo) o facc pi prst che a pde.
ROMILDA. Grasie sciur prest. Me alo ciamat perch ol me m, quando alera am in veta al vlia fas crem.
DON EGIDIO. A, bene, a ghe n mia de problemi. Ads an fa ol feneral normal e a mal mt in de camera mortuaria e p dpo quando al riera in dllna SI SENTE UN RUMORE A DESTRA.
GIACINTO. (Da fuori scena) scsim, a so stacc me che o facc burlazo chl laur che. (Pi piano) sta b doc!
DON EGIDIO. E quando al rier , an gadar na benedida.
ROMILDA. Bene. Aliscolte, dato che al che, a pde domandaga quat ala ma e f la funsi?
DON EGIDIO. Ala arde che a gh mia na tarifa, al a offerta libera.
ROMILDA. Aliscolte, ma a pdersl mia fam n po de sconto?
DON EGIDIO. Ma se a go dicc che ala pl fa lofferta che ala ga ia!
ROMILDA. Apunto. S chla offerta, a pders viga tant de sconticino?
DON EGIDIO. (Stanco) se! Tt o sconto che ala l! La ma scse ma ads a go dend. An sa t istasira pr la veglia.
ROMILDA. Se, se, alispte, ll che andaghe in doe con d mort in c. SI SENTE ANCORA UN RUMORE A DESTRA.
GIACINTO. (Da fuori scena) scsim, a so stacc che me o facc burlazo am chl laur de prima.
DON EGIDIO. Saluti. (Esce dal fondo).
ROMILDA. (Mentre esce a destra) ma efinit Giacinto de rompim-s i laur? (E fuori. Con tristezza) madonname se alera bl ol me Valento.
SCENA V
Romilda, Vilma, Girolamo e Giacinto alternato
VILMA. (Entra dal fondo).
GIROLAMO. (Entra dal fondo).
ROMILDA. (Da fuori scena) ma ma ma che manera al ga la cravata slentada?
GIACINTO. (Da fuori scena) al ghera colt. Ci lie d che cola scsa che al fa colt, a ghere pura che al sds. Ci che ol colt che agh che in de stansa al ga fas di brocischrs co.
ROMILDA. Giacinto, a ta ste pi mal te de me. (Piangendo) poar a te che a ta ga lit isse be e a tle est mr in di t bras. (Mentre rientra da destra) aggl facia degrsa staolta. (Si accorge dei due). Ciao Vilma, ciao Girolamo, grasie che si pasacc a m.
VILMA. An vl istat vis in chesto momnt de dulur
GIROLAMO. e anche perch a ghere de portat chsta ltra che al riada pr te pr via aerea.
ROMILDA. Grasie, grasie tat. Al so che a si di amis cos? na ltera per via aerea pr me?
GIROLAMO. Se, pr via area.
ROMILDA. Ma Girolamo cnta mia s di stpidade, ada che al so che a si riacc in bici e mia colaereo.
VILMA. Notr crto che an se che in bici, ma la ltera al riada colaero.
ROMILDA. Ma come ala facc a ri colareo se otr a si riacc che, in bici?
GIROLAMO. Alura, la letera al riada dalAmerica (mostra la busta e poi gliela da), colaereo e me a tlo portada che cola bici. An si capicc ads?
ROMILDA. Ah, se certo, ads o capit. DalAmerica eddicc? La sar la me sorla alura che la ma scrif. (Prende la busta e la apre) cosa a vere dicc? Al la me sorla che la ma dis che ala ria domamatina ai nf e la ma dis dend a tla alaeroport ai des.
GIROLAMO. Romilda, ando me a tla, precupt mia te.
VILMA. Se, te pnsa adoma al feneral che a ta ghe de fa.
ROMILDA. Se, al feneral e anche ala cremasi.
VILMA. A ta fe crem ol t m?
ROMILDA. Se, alera na s olont.
GIROLAMO. Me a ta ma fe mia crem n Vilma! Ma pensa se issenfal a fds am if! SI SENTE ANCORA UN RUMORE A DESTRA.
ROMILDA. Ma Giacinto, cosa a set indre a fa? A rompm s la c?
GIROLAMO. A gh che ol Giacinto?
ROMILDA. Se, al tat che al che, al ga ria mia a sta delunt dl s migliur amis.
GIACINTO. (Entrando da destra) scsa Romilda, ma stasira a so n po distratto.
ROMILDA. Ma se, precupt mia, a ta capese.
GIACINTO. Romilda, scsa n, ma a go bisgn de tirams n po a ma darst mia bicer de ?
ROMILDA. Ma certo Giacinto. l anche otr bicer de ?
VILMA. N, me n, grasie.
GIROLAMO. Ma, me al biers.
VILMA. Girolamo, a talse che al ta fa mal!
GIROLAMO. Romilda, a pensaga be, forse al mi che ai bie adoma ol Giacinto, me a gan-tire mia isse tat.
ROMILDA. Spetm che ando de l a tl.
GIACINTO. De la? (Rincorrendola) ma n Romilda fa mia isse tata strada pr me.
ROMILDA. And in csina al sars tata strada? Ma dai
GIROLAMO. Che manera a ta sa precupt isse tat pr la strada de fa dla Romilda? (A Romilda) te, a ta sare mia incinta n? SI SENTE ANCORA UN RUMORE A DESTRA.
GIACINTO. (Affrettandosi) o mett s mal chl laur de prima e svt che alndacc am in tra.
ROMILDA. Ad che me a so mia incinta n? Spta am n po!
VILMA. Ma Girolamo, ma sarai laur de d a na doa?
GIROLAMO. Scsa Romilda, al so mia cosa a m egnitimmnt. Ala t et a ga l o spirito santo.
VILMA. Ma Girolamo!
GIROLAMO. Romilda scsm am. (Al pubblico) e la fenese che.
GIACINTO. Scsa Romilda o est prima che anche che a ta ghe na butiglia de .
ROMILDA. Se, ma chlle al zam dert de na quac de! A ga daro mia al migliur amis dl me Valento, zam devrit ads?!
GIACINTO. Ma n, fa negot.
ROMILDA. N Giacinto, a ta do ol v bu. (Fa per uscire a sinistra).
GIACINTO. Ol v che a gh che al chl che al biit ol me amis Valento?
ROMILDA. Se, al chl che al biia adoma l.
GIACINTO. Da amis che an sera, me a le bf pr lltima olta dala s butiglia.
ROMILDA. (Commuovendosi) a ed ol be che a ta ga lit, a ta ma fe gn de lci. (Va a prendere la bottiglia di vino nella credenza) co che (Si accorge della lettera) ma ma cosa gh che?! (Lascia il vino e prende la lettera) na ltera? Che ltera sarala?
VILMA. Dervela f e dpo a mal sa.
ROMILDA. (Prende la lettera e legge) Io Valento Valenti nel pieno delle mie capacit fisiche e mentali, voglio che la mia adorata Romilda faccia celebrare un funerale tradizionale, senza cremazione. 15 dicembre 2013. Valento Valenti. notr testamnt!
GIROLAMO. Come notr testamnt?
VILMA. E se, ai ma dicc che a ghn zam stacc d de testamnc dl Valento e perci chsso al ol trs. (A Girolamo) guai a te Girolamo se a ta fe laur dl gnr! al basta el vansa.
ROMILDA. I ltime volont dl me Valento!
VILMA. Sperem che ai sis delb i ltime!
ROMILDA. Me che an daghe a d al prest che al fo mia crem.
GIACINTO. E n, a ta pdt prpe mia cremal come al ma dispias.
ROMILDA. Chl che al vl ol me Valento al chl che al cnta de pi. Me ando, otr sti che?
VILMA. N, an ve notr. E se a ta ofndt mia an ta acompagna la dl prest.
GIACINTO. Be, se otr and, me a staro che, casomai al ri am erg a troa ol Valento.
ROMILDA. Se dai, an fa isse. Giacinto, a fo ala svlta, turne sbt. SI SALUTANO ED ESCONO.
SCENA VI
Valento e Giacinto
VALENTO. (Rientrando da destra) in fal amml scampada.
GIACINTO. A tle scampada! Ada che me andae mia a Venesia pr vs cremat, ma te.
VALENTO. Fa sito, al dra rest in veta de mort!
GIACINTO. Al anche dra a tegn in veta mort!
SCENA VII
Valento, Romilda, Giacinto, Albina, Concita, Felicita, Girolamo e Vilma
ROMILDA. (Entrando allimprovviso dal fondo) dai egn de det! De che des mencc al rier ol prest pr la (Vede il marito vivo) sveglia.
ALBINA. CONCITA. FELICITA. GIROLAMO. VILMA. (Entrano dal fondo) Valento
ROMILDA. (Quasi svenendo) Va Va Valento a ta se .. if?!
VALENTO. (Non sa che fare) me? A so if? Se, a so if! Prima a sere mort e ads al sma che sabe if.
ROMILDA. Ma te
VALENTO. Me
ROMILDA. Te alura a ta se mia mort
VALENTO. (Toccandosi e titubante) n al smeers che a sis vif prpe.
GIACINTO. (Venendo in suo aiuto) ma Romilda, ol Valento al if! Ol t Valento al che am vis a te! Semia conteta?
ROMILDA. (Si riprende e si fa seria).
VALENTO. Ma ma Romildina mia a ta sare mia gnca n? A ta gaavrst de s conteta che
ROMILDA. A so gnca pasada f!
GIACINTO. Ma n, a ta ghe mia de sl.
ROMILDA. Ma chi el chl bambo che al ta dicc che a ta sert mort?
VALENTO. (Affrettandosi) ol dutur Giacinto! Al l che al ma dicc che me a sere mort!
GIACINTO. Chi me?
VALENTO. Se te, prpe te a te me dicc che a sere mort. E alura me a ma so lasacc sgestiun e o pensat de s mort dlb e a ma so comportat de mort. E al stacc adoma pr colpa s.
GIACINTO. Me? Ma me cosa cntre a ta se stacc te che
ROMILDA. Come epdfa laur dl gnr al me Valento? Mtega in dl co che alera mort! Ma emia pensat come atle facc sofr? E come a te facc sofr tcc notr?
GIACINTO. Eco, me a d la erit al mia stacia prpe tta copa me
ROMILDA. (Abbracciando Valento) in dasa che soferensa a taavre pasat a s mort.
VALENTO. Otr facc! A ta ste isse mal a crtde s mort. E tt pr colpa de chl dutur le!
GIROLAMO. Scsa Giacinto ma mendom ando alAls e a ta cambie come dutur dla mutua, prima che a ta ma faght mr prima dl solt.
VILMA. E me, gne insma a te.
GIACINTO. Ma n, fi mia isse
CONCITA. N, n, ando anche me a fal ts.
ALBINA. Girolamo, anche se a ta se ol me m e a ma toca tgnt pr forsa, come dutur a ta le gniame.
FELICITA. Pitst de iga te come dutur, a sto snsa!
GIROLAMO. Ma ad che al mia colpa me, me o facc adoma
VALENTO. adoma chl che te l! Vrgognt! (Piano a Girolamo) Girolamo, regorda ol capl dla t fommla. Dai che col tep an mt apst tt.
SCENA VIII
Valento, Romilda, Giacinto, Albina, Concita, Felicita, Girolamo, Albina e don Egidio
DON EGIDIO. A so riat pr la veglia (Vede Valento vivo) Valento ma te a ta se if
VALENTO. Se Don Egidio, a so if ads, ma anche prima n?! Ol fato al che a sere convinto de s mort e alura a fae ol mort.
VILMA. Per alera if.
CONCITA. Ma notr a mal veda mort.
FELICITA. E a mal creda mort.
DON EGIDIO. O capit, se e n. Ma e la veglia?
ROMILDA. La sveglia ala suna mia, a gh nig de mort! E anche ol feneral al ga sar pi.
DON EGIDIO. Anche ol feneral? Pta ma
VALENTO. A faral mia forse ol feneral a if ads?
DON EGIDIO. O anulat matrimne, batesm, ricornse, ma m mai capitat de anul feneral!
SIPARIO
- Questo copione è stato visto:


