In cichet d’amur

Stampa questo copione

IN CICHET D’ AMUR

In Cichet d’ Amur

LIBERAMENTE TRATTO DAL LIBRETTO DELL’ OPERA:

“L’ ELISIR D’ AMORE”

DI GAETANO DONIZETTI

di  Fassio Fabio

PERSONAGGI

RUSINA                                Giovane locandiera del “Bun Cichet”

FELICE                                 Cameriere tuttofare al “Bun Cichet”

CARLOTA                            Cameriera al “Bun Cichet”

ARTURO BELCORE                      Soldato in carriera che alloggia al “Bun cichet”

GIPO MARMITTA               Attendente di Arturo Belcore

DUTUR DELPRUS              Ciarlatano che si dice guaritore

NUDARI LAPIS                  Pensionante fisso al “Bun cichet”


ATTO I

Scena I

La scena si svolge interamente all’ interno della locanda nell’ arco di una giornata

La scena si apre sulla locanda “Il bun Cichet”, Lice, il cameriere tuttofare sta ramazzando, e racconta fra se e il notaio li seduto la sua storia d’ amore non corrisposto, poco dopo entra la  proprietaria: Rusina che sta leggendo ad alta voce un libro che parla di Tristano e Isotta, il cameriere , continua a ramazzare mentre ascolta la lettura.

Rusina è una ragazza colta, un po’ civettuola, apparentemente leggera, ma solo perché non ha ancora trovato l’ amore della sua vita. E’ di modi sbrigativi, non va molto per il sottile.

Felice è un ragazzo semplice e stupidotto, impacciato, non trova il coraggio di dichiarare il proprio amore a Rusina che, se non lo ignora, è però poco disposta a pensare qualcosa di tenero  nei suoi confronti.

Il notaio è un impiccione che, mentre apparentemente legge il giornale, in realtà ascolta ed esce continuamente con frasi di “Cicerone”

Lice ramazza, il notaio è seduto e legge il giornale

CANZONE

LICE: I’ è niente da fe, am sent me na vulp bitaia an t’ na gabia, an bel mes d’ in giuc. E i’ è cula bela galinota ad Rusina, a me padruna, ca ma scudinsula daduan di e noch…: a ven le, ma sgambita du raspà d’ tera an su nas, as supata l’ penni, e te t’ vureisi mangetla an t’ in bucun. Ma t’ pori nen… piche a scapa, sa scund, a pia l’ vol da n’giuc a l’ autr!  E te t’ sij an t’ la gabia! E chila a cuntinua a sgambiteti da duan, e te na fam che t’ vughi i padacher per grisiot…

NOTAIO: (Alzando gli occhi dal giornale) Cicerone u diva “Quam gallinam scappabit volpem cinghia tirebit”

LICE: Se, se, u so amis Cirincione au dis ben. Ma la mia  l’è nen ammach fam… me am sent che sa fia am pias propi… a l’ è nteligenta, bela, peina ad grasie e buntà, e a vo nen saveina d’ in tabalori pei me me. I’ avrò già ciamailu sent vote sa vol avni  balè ansema me… ma chila a trouva semp del scusi… pensa che l’ atra seira a i’ o ciamai “Co t’ na dise da vni a balè con me?”

NOTAIO: Mah... me verament son nen propi Fred Astaire...

LICE: Ma nen a chiel! A Rusina! E lu sa munsu nudari co l’ ha rispundimi? A’ a dime che l’ ava d’ande a smeine i garofu… A nov ure ad seira, schir me n’ buca a u lu a smeine i garofu, al meis ad setembr!

NOTAIO: Cicerone u diva “Chi in september garofum sebinavit a natalis fiorire videm”

LICE: Chiel e s’ cimicione i disi ben col vostr latin, nudari Lapis, ma chila a vo nen saveina e me so nen me fe… i’ eisa almenu di sold pudreisa feie n’ regal, ma son pulid me l’ vel d’ la monia!…

NOTAIO: S’capis che se ta steise n’ po pi tant da dre a to barba Giacu! Chiel se ca u sa nen co fesna di sold! L’ autra seira a l’ è amni fe n’ atto ad sinquanta miliun an tel me studio e cust a l’ era l’ quint di st’ an! Cicerone lu diva “Se di soldi è caricatum non va mai dimenticatum!”

LICE: Ma me barba l’è rancin me n’ pioi!… Atla la ca riva… a les! I’ o dijlu che oltre che bela a l’è anche ‘nteligenta! (entra Rusina)

Scena II

LICE: Bundì Rusina!

RUSINA: Bundì Lice… (è assorta nella lettura)

LICE: Cosa t lesi d’bel?

RUSINA: A l’ è la storia d’ Tristano e Isotta, na storia d’ amur!

LICE: (a parte) Sempi sa storij d’ amur, i biteisa na vota an pratica! Mai! … Almenu, con me, mai!

RUSINA: (Legge)”Della crudele Isotta, il bel Tristano ardea,

LICE: E chi ca l’ è s’ Andrea? Il nuovo divo del fotoromanzo

RUSINA: Ardea... ardeva! Al brisava d’ amur!

LICE: Pei me mi...

RUSINA: né fil di speme avea, di possederla un di”

LICE: Eh! Per forsa!

RUSINA: Cume “per forsa?”

LICE: No… digh: per forsa cu ries nen a possederla[FF1]

RUSINA: Ma co t’ na sai te che fina a seira t’ pensavi che Giulietta e Romeo i fisu du machini spurtivi!

LICE: E già pichè ades at veni dimi che lu son nen?

RUSINA: Se… cioè, no che lu son nen! I’ ò za ditlu mila voti: Giulietta e Romeo ai son due innamorati di Verona che piuttosto di separarsi hanno preferito la morte

LICE: Ah se, m’ na ricord, bei furbaciun si dui! I van a balè, pö i sortu ciuc me rat e pen d’ E’ STASI e s’ basu n’ sa machina ai dusent a l’ ura, e te t’ li ciami furb dui che piuttosto di separarsi i van a sbati con la so bela machina spurtiva contra n’ platano ai dusent a l’ ura an sa statal per Verona?

RUSINA: Ma anlura at sei propi asu! La storia a l’ è ambientaia an tu sincsent!

LICE: Lo ca i entra sa i’ avu na sincsent?, vurà di ca i favu i nuvanta a l’ ura anveci che ai dusent, comunque si doi merlu li d’ Verona i son sercasla!

RUSINA: Va ben, lasuma perdi ca l’ è li stes me dei dl’ eua a n’ ciuc!

LICE: Comunque is Tristone le col doni au sava nen me sbruiesla!

RUSINA: E pichè?

LICE: Ma se, per via ad cula facenda dla spremuta!

RUSINA: Che spremuta?

LICE: Ma se…, lu la ca t’ alsivi prima

RUSINA: Prima lsiva: ”Della crudele Isotta, il bel Tristano ardea, né fil di speme avea,…”

LICE: Ecco, “la spreme”! Me i’ o capilu: il doni pi t’li spremi e n’pi poc at na veni!

RUSINA: Ma co t’capisi! Testa al mul! La speme a l’è la speranza! “Ne un fil di speranza aveva di possederla un giorno!”

LICE: At lu vughi che l’ ava gnun speransi col doni is Tristone?!

RUSINA: Sa… lasmi lesi, cuntinua a ramase e romp nen i ciap che son rivaia al punto cruciale… “quando si trasse al piede, di saggio incantatore, che in un vasel gli diede, certo elisir d’ amore, per cui la bella Isotta da lui più non fuggì”

LICE: Sa i’ eisa na dona ca s’ ciama Isotta lasreisa nen c’a scapa chila: a scapreisa me! At che elisirro!

RUSINA: Ma… que i manca na pagina… e des? Me ca fas a savei me ca finis? A sarà pa drucaia n’tel baul ad me nunu, vanta c’i’o pià u libri?… (esce)

LICE: Va, va a serchè il to storij d’ amur, serchij n’ tel baul, e t’ n’ ancorsi nen che u to Tristano a l’ è que, tuch i di…  Sa l’ fisa vei! Eh musu Lapis?! “Il saggio incantatore, con l’ elisirro d’ amore”

NOTAIO: Eh se! A l’ è mila agn ch’ as serca s’ elisir, Cicerone u diva sempi “Se aspettabit l’elisir te lo prendi dentra l’ tir”

LICE: Me fina des son semp piamlu n’ tel tir. E cul sac d’ armenta d’ Arturo Belcore l’ è sempi que a fei del pruposte d’ matrimoni. Ah, se i fisa na roba parei, a na beivreiva na brenta, e po voi vughila, cula bela galinota… sa sareisa bun’na a dime d’ no!

NOTAIO: Cicerone lu diva semp:…

RUSINA: Atla queti! L’ era drucaia propi an t’ el baul… t’ sai, si libri sciancurgnà i’eru ad me nunu… i’o truvai n’ su sule per cas… anlura… ah! “Appena ei bevve un sorso, del magico vasello, che tosto il cor rubello d’ Isotta intenerì”

LICE: I’o za dilu na vota e lu digh dui! Sto Tristone era un semo! Ma me ca s’ fa a cunquistesi na dona con in tost? Ma ofrie na camumila! Na malva, in bianchet! Ma nen in tost!

RUSINA: Tosto! Somaro, Nen tost! Tosto al voeur di subito!

LICE: E anlura ca i scrivu “subito”!

RUSINA: Ma va la! … “Cambiata in un istante, quella beltà crudele, fu di Tristano amante, visse a Tristan fedele; e quel primiero sorso per sempre benedì”

LICE: Ecco, cui ca i fan i foi col machini ai dusent a l’ ura e cui ca s’ anciucu i son semp piasie pi tant al fie che i fioi con a testa a post. A l’ ha fami avni in nervus is Tritone! I’ o dabsogn da sfughemi…datemi una sappa che vi sverserò il mondo! Vag a sfughemi n t’l’ ort. (esce)

RUSINA: Ah! Che bela storia! Che finale amoroso! Comunque am piasreisa propi vughi se s’ elisir au sareisa bun a esi pi fort che l’ me sentiment.  Me so mach che gnun l’è mai riusì a biteme certi idei n t’ la testa quand ca voi nen saveina! (esce)

Scena III

Giunge il soldato Arturo Belcore, spavaldo, affascinante, conquistatore di donne e sbruffone, nonché grande narratore delle proprie imprese guerresche. Entra con Gipo Marmitta, il suo attendente.

BELCORE: (si avvicina al notaio che sta leggendo il giornale e non lo vede) Ta ta tata ta!

NOTAIO: Omme signur! Que ca i’ è, a guera? Cicerone lu diva!

BELCORE: Ma quale Cicerone! Sono io notaio Lapis! Il sergente Arturo Belcore! Di ritorno da una missione pericolosissima!

GIPO MARMITTA: Verament a i’ eru ndà a scariè di sac ad sabia per fe na trincea, na fatiga da sciupè!

BELCORE: Zitto tu! E sull’ attenti!

GIPO MARMITTA: Comandi!

BELCORE: Pensi notaio! Eravamo in missione speciale col camion pieno di sacchi di dinamite… ad un certo punto dopo una curva …

GIPO MARMITTA: Na vaca an mes d’ la strà!

NOTAIO: A sarà pa staia cula da Telecom? Cicerone lu diva…

BELCORE: No! Niente mucca! Un agguato dei ribelli! Allora io mi butto dal camion e cosa faccio?

GIPO MARMITTA: U m’ brasa a vaca e u serca da spustela!

BELCORE: No! Mi butto giù dal camion e rotolandomi per terra per non farmi colpire cado in un burrone

GIPO MARMITTA: Ah se! L’ è vei! L’è sguarà an sima na… dima na ciculata ad vaca e l’ è drucà n’t’in fos!

BELCORE: Mi rialzo e vedo che due coccodrilli mi stanno alle calcagna!

GIPO MARMITTA: A l’ava dui babi an sacocia!

BELCORE: Soldato! Vai a prendere i bagagli, è un ordine! Marsch! (Gipo esce) Allora… mi scrollo di dosso i due coccodrilli con un colpo di karate e attacco a mani nude dieci guerriglieri armati fino ai denti! (intanto è entrata Carlota che lo guarda affascinata)

CARLOTA: Che curagi sergente! Chiel se ca l’ è n’ om! A l’ è pi fort che Rambo Stallone

BELCORE: E che stallone bambola! Ehi! Dimmi un po’, dov’ è la tua padrona?

CARLOTA: A l’è dadlà ca les in libri d’so nunu!

BELCORE: Con il suo pretendente in casa lei perde tempo a leggere?

CARLOTA: Ah, fisa l’me pretendente st’ura i’era za sautaie dos!

BELCORE: Eh si! Chi ha pane non ha denti! Quante donne vorrebbero essere al posto di Rosina! Ma il mio cuore batte solo per lei (a parte)… e per qualche dozzina di altre fanciulle...

CARLOTA: Me son a prima della serie che ha denti e non ha pane! Ma… ca l’ cuntinua cula storia: me ca l’ è ndaia finì con i coccodrilli da na part e i guerriglieri da l’ atra?

NOTAIO: Puvabilmen a vaca l’a fini d’rimie e l’è spustasi da sula e i babi sautun i son turna n’ tel fos! Lu diva Cicerone:…

BELCORE: Le mie imprese meritano orecchie più attente di quelle di uno schibacchino, vero Carlotta?

CARLOTA: (innamorata, sognante) Se, le orecchie dello stracchino meritano le frese più attente! Oh! Ah me son tutta orecchie! I’ ò l’ aurii duerti duerti… come il mio cuore!

BELCORE: Che fai stasera bambola?

Scena IV

RUSINA: Staseira a lava i piat e a stira i lanso’! (Carlotta si defila)

BELCORE: Oh! Buondì Rosina! E’ arrivato il tuo sergente! Guarda un po’ cosa ti ho portato!

RUSINA: In regal… per me?

BELCORE: E per chi sennò per il cane? Ha ha ha! Ma certo! Per te, baionettina mia!

RUSINA: Deuv di che mai gnun a l’ ha ciamami “Baionettina sua”…

BELCORE: Perché non hai mai conosciuto un uomo prestante, aitante e intelligente come me! Ha… ha…ha!

RUSINA: Se, u sarà per lu le... Ma… is regal, sa l’ è per me piche t’ am lu dai nen?

BELCORE: Ah, già, il regalo… guarda e stupisci! (tira fuori da un pezzo di giornale un vestito orrendo) Ti piace, mio piccolo tamburino sardo?

RUSINA: (a parte) Bè… po desi che da que vent agn al vena ad moda, ma anlura sarö pasaia ad moda me… (a lui) Eh? Se… che bel! Che bel mutivet! Vrava catemna ien ugual! (a parte) Per carvè…

BELCORE: Sono contento che ti piaccia, costerà almeno duemila lire dal robivecchi, ma io sono stato fortunato, è morta la zia baronessa di un mio commilitone e gli ha lasciato un baule di vestiti come questo, se vuoi ce n’ è ancora.

RUSINA: No grasij, vurreisa mai ruinei au to amis sa culesiun ad capi unici

BELCORE: Si, è quello che pensavo anch’io, e poi gli altri sono un po’, come dire… demodè... all’antica!

RUSINA: S’ que anvece l’ è propi antico

BELCORE: Come?

RUSINA: No... diva... che s’ que l’ è propi unico

BELCORE: Più unico che raro! Pensa che la zia baronessa lo indossava quando si è buttata nel fiume… infatti si è stretto un po’

RUSINA: Ah… meno male…

BELCORE: Che si è buttata nel fiume?

RUSINA: No, diva, meno male che almenu  a l’è za lavà.

BELCORE: Questo è il mio pegno d’ amore per il matrimonio!

RUSINA: Che matrimonio?

BELCORE: Il nostro matrimonio, dobbiamo fare in fretta perchè ho solo una settimana di licenza!

RUSINA: Signorino, ma smia ca t’ curi in po’ trop. Me i’ o mai prumetiti da spuseti, e pö, dimlu sincerament, se t’ cuntinui parei!.. L’ ultima vota t’ ai regalami in mas ad fiu... ad plastica

BELCORE: Erano di stoffa!

RUSINA: Se l’ fisa sta ammach per lu le l’ è niente. Scusa Arturo, ma ma smia nen che di grisantem i siu propi in buchet da spus! E a vota prima? Na scatula ad ciculatin, darmagi che l’era duerta, e anden i na iera m’mapi ien.

BELCORE: Potevo rifiutare un cioccolatino a una vecchia zia morente? Già che c’ ero ne ho mangiato uno anch’ io… così, mentre la zia se ne andava…

RUSINA: I son andasna anche i ciculaten!

BELCORE: Povera zia, teneva ancora in mano l’ ultimo cioccolatino quando ha restituito l’ anima… ho dovuto toglierglielo di mano io…

RUSINA: E t’ sei mangiatlu?

BELCORE: No, no, è quello che c’era nella scatola

RUSINA: Ah… scusa, nen per savei i to afè… ma, to magna… ad que l’ è morta

BELCORE: Eh? Ah… non si sa, aveva tutte macchie fucsia! Comunque mi dispiace che non ne siano rimasti di più… ma, cerca di capire,  non potevo rifiutare un cioccolatino ad una moribonda

RUSINA: Scusa tant, Arturo, ma se anduma anan parei st’ autra vota t’ am rivi con na casia da mort!

BELCORE: Non scherzare! Io pensavo agli orecchini di mia nonna buonanima, l’abbiamo riesumata ieri, vedessi che splendore…

NOTAIO: Cicerone u diva: “Orecchinim et gioiellorum sono un grande regalorum”

RUSINA: E me anveci digh “ Riva con i’ urcin ad to nuna e v’ji fas mangè, ien a te e ien au nudari” (esce arrabbiata)

BELCORE: Prepara la mia stanza tesoro!

RUSINA: (da fuori) Fatla prunte da u to atendent!

BELCORE: Grazie!… Bah! Le donne! Le sommergi di attenzioni, le riempi di regali e ne ricevi in cambio solo musi lunghi!

NOTAIO: Ai temp ad Cicerone i divu “ Donnam et bigam sunt gioiam et fatigam”: Donne e motori son gioie e dolori!!

BELCORE: Per questo io ne ho una in ogni paese e sono in cavalleria! Ha… ha… ha! (esce) Gipo! Preparami la stanza! Gipooo!!!

Scena V

Entra Carlota, la cameriera, anche lei non molto furba, sta piegando biancheria da una cesta di bucato

CARLOTA: Ah! Che om! Che sergente, e che pas… a l’ ha pistami in pe surtinda ma per me a l’ è sta na musica ad viulen

NOTAIO: Cicerone u diva “Se te sonanum violinim t’ han pestato gli aiassinim”

Sta entrando Lice

CARLOTA: Ah, me da n’ om parei am fareisa piste me na frisca d’ ai nel mortaio della sua passione! Is Belcore a l’è tant, ma tant, ma propi tant…

LICE: …Asu! Ecco co l’è. E pira, que i’ o dich’ prima? A cui pei me chiel e pei me cul Tristone il doni i curu tuti da dre’.

CARLOTA: E chi ca l’ è s’ Tristone? In so commilitone?

LICE: No, a l’ è ien che l’ conquista l’ doni con i tost

CARLOTA: Con i tost?

LICE: Se, i tost  e anche a spremuta!

CARLOTA: Ah! Per me i va almenu in mas ad fiu!

LICE: Pei me cui bei grisantem ca l’ ha regalai u to bel Arturo Belcore a la Rusina atardì? O l’ è mei na curuna da mort?

CARLOTA: Lasa ste e parla nen mal del bell’ Arturo, che te, u so curagi e la sua classe at pori sugnetji fin che ta scampi

LICE: Classe? Classe lu le? Is migh’ d’ armenta? Ma sa l’ è manca bun a grupese l’ scarpi, che s’ji fa grupè da u so atendent!

CARLOTA: As ji fa grupè perché è un signore, caro mio, e i veri signori ai fan girè a testa al doni…

LICE: A me, quand ca lu vugh, l’ unica roba che am fa girè i son el b…

NOTAIO: “Basta n’ pocum d’elegnantiam e la donna se fidanziam” A lu diva Cicerone!

LICE: Ca u senta nudari… a l’ è nen il mument!

NOTAIO: Cicerone u diva “Se non est il momentorum se aspetta un pochinorum”

LICE: Ecco, l’è mei…

NOTAIO: E po Cicerone u diva…

LICE: OOOH! Ma s’ Cicerone l’ è nen bun a fesi i so afè? Che mestè al fa? U giurnalista? Il cuntadin? U giuieliè? E u sa che i garofu i fiurisu a Natal, e u sa del galine e del vulp, e po i gioiellorum, e po l’ elisir. A l’ è pes che na perpetua! Vanta che u sta is Cicerone? E se u sa tuti is robi is Cicerone pichè ca l’ ven nen que a dimi que i’ o da fe con sa Rusina?

NOTAIO: Ma Cicerone a l’ è mort!

LICE: Ecco, bun hoeur, pace all’ anima sua! N’ uma nen dabsogn di n’ autr (esce)

CARLOTA: Parla pa che nervus! Parlie nen ad Belcore ca l’ ven na bestia!

NOTAIO: (Sottovoce) Cicerone a lu diva: “Con due gallum in pollaium qui c’ è sempre qualche guaium!”

CARLOTA: E pensè che s’ Lice l’ è nen brut, ma l’ ha nianca na lira da m’burgnisi n’oi! Me ca l’ fa a pense da spuse a Rusina c’ la beica manca Arturo Belcore… ah! Arturo, che om!

Scena VI

Entra Rusina

RUSINA: Anlura Carlota t’hai dubiai si sivaman?

CARLOTA: Se padruna!

RUSINA: Brava, anlura portji da là n t’el mobil

CARLOTA: Se padruna i’ era giust ancamin a n’de

NOTAIO: Che brava mata sa Carlota! Am fa vni an ment na frase… am na n’ vis pi nen ad chi…

RUSINA: Cicerone?

NOTAIO: Ecco, giust, Cicerone, a lu cunos?

RUSINA: I’ o mai avi il piasì, ma l’ è li stes me sa lu cunusisa

NOTAIO: Cicerone l’ era ien che quand’ c’ al parlava ta stavi li beli miasma a scutelu!

RUSINA: Anveci au di d’ in cö scutuma  tanch ambasmà ca i stan li, e i parlu!

NOTAIO: Eh se, a lu diva sa ai so temp… a lu diva (intanto entra Lice)… me nvud l’ autra seira a lu diva ca l’ piuviva!

LICE: Pichè? Al piov?

NOTAIO: No, infatti, ma l’ autra seira se! Infatti me nvud a lu diva ca l’ era ancamin a piovi l’ autra seira!

LICE: Dasà ca l’ piuviva?

NOTAIO: Se… dasà ca l’piuviva me nud a lu diva ca l’era ancamen a piovi!

LICE: Ah… ma n’ ti sa famija i sei tanti robi!

RUSINA: Lice… m’ racumand, trata ben u nudari, ca l’ è nostr ospite fisso da des agn!

LICE: Ecco, appunto! A l’ a quasi rumpi i ciap!

RUSINA: Lice, ansuma là!

LICE: Scusa, scusa, ma son nervus, agità, i’ avreisa… da diti na roba …

RUSINA: Scumetima c’ anduein?

LICE: Tratmi nen parei, Rusina, tant a lu so che t’ voli nen spusemi piche i’ ò nen i sold!

RUSINA: T’ ai propi capì niente… a me m’ anteresa nen di sold, me t’ voi ben… ma, son facia parei, per ades a stegh ben da sula, am pias divertimi, andè a balè na seira con te, na seira con n’ autr.  A son facia parei! Per nen fesi fe mal da l’ amur, vanta nen tachesi trop!

LICE: E anlura me co i’ o da fe?

RUSINA: Oh! Ai na i’ è tanti doni an t’ il mund! Tanti pi bravi e beli che me, e te t’ sij in brav fanciot… at na truvrei fin che t’ voli…

LICE: Ma me t’ voi a te…

RUSINA: As po nen! As po nen! 

LICE: Ah, Rusina! L’ unica roba ca s’ po nen fesi l’ è fe ste citu l’ coeur.

RUSINA: Am dispias, Lice, ma m’ la sent nen…(esce)

LICE: (Si gira verso il notaio) Vist? Que u diva Cicerone quand ca lu mandavu cantè n’ te n’ autra curt? U stava citu eh? E ben, me stegh nen citu… me cant, i cant na canson a Rusina… na canson d’ amur

CANZONE      Poi Lice ece dall’ uscita, a destra

Scena VII

Entra Gipo Marmitta, l’ attendente di Belcore, con le valige del suo capo, le posa sul tavolo, è tutto affannato e trafelato

GIPO MARMITA: Parla pa che roba! Oo.. che roba! A i’ è n’ cher tut d’or, ooohh che roba! Ansima a i’ è me in duca, o in barun! Na personna ampurtanta! Avni! Avni a vughi!

CARLOTA: Que ca i’ è?

GIPO MARMITA: A l’ è rivai in cher tut d’ or an t’ il pais! Con ansima n’ om visti me na spus ca l’ braia! Na roba dell’ altro mondo!

CARLOTA: Anduma a vughi ! Anduma… nudari, ca l’ vena d’co chiel che forsa da ste le n’ seta i ven l’ artrosi

NOTAIO: Ma… me… verament…

GIPO MARMITA: Ca l’ vena nudari ca l’ è na spetacul! Co l’ fa semp le nsetà?

NOTAIO: Mah… me stegh ansetà pichè… pichè…

CARLOTA: Pichè ca u sta ansetà?

GIPO MARMITA: Duma Carlota che u riva!! (escono)

NOTAIO: Pichè… (E’ solo in scena)  Pichè i’ ò l’ brai sciancai! (si volta col sedere verso il pubblico) Sa… anduma a vughi sa spetacul… Lu diva Cicerone: “Se le braie te sciancavit stai seduto e non t’ alzavit!” (esce)

BELCORE: (entra incrocia Gipo fuori e si scontra col notaio) Ehi! Marrano!! Dove scappi? Vieni qua disgraziato! (Urta il notaio) Per mille schioppi! Ah! E’ lei Lapis! Esce? Vada, vada…

NOTAIO: Eh? No… no, prego, ca s’ acomuda (sta girato sempre senza voltare la schiena a Belcore perché ha i pantaloni strappati, esce così)

BELCORE: Si, sono un gran signore, ma può anche voltarmi le spalle, non mi offendo!

NOTAIO: No, no, arvedzi, arvedzi…(indietreggia sempre indietreggiando e facendo inchini)

LICE: Atlu lati ca l’ ha scianca l’ brai! Le sta Belcore preso da un impeto guerriero?

NOTAIO: Eh… no l’ è na növa moda! In mudel franseis… (esce)

LICE: Se, il modello Cicerone! (Si volta e vede Belcore) Atlu l’ merlu! Ciau Turo!

BELCORE: Ar…turo, prego, ma tu puoi chiamarmi sergente…

LICE: Am sa pi car nen ciameti….

BELCORE: Che tu sappia, sguattero, il mio attendente ha già preparato la stanza?

LICE: Che io sappia no, e se a l’ ultim mument t’ei pensai n’ poc ansima e t’ ai decidi ad cambiè lucanda i’ è gnun che s’ aufenda…

BELCORE: E no! Caro sguattero! Presto qui sarò di casa perché questa sarà anche casa mia!

LICE: (a parte) Am sa pi car avei i rat an ca pitost che s’ sac d’ armenta pei me chiel

BELCORE: E si! Mio caro, presto sarò il tuo padrone!

LICE: Presto am bit a fe l’ minusiè

BELCORE: Presto Rosina sarà Rosina Belcore!

LICE: Presto vegh a campemi an Tani!…

BELCORE: E presto avremo dei figli!

LICE: Con na preia al col…

BELCORE: Molto presto!

LICE: Fuma dui!

BELCORE: Allora, sei contento?

LICE: Ooohh! Me n’ cren an t’ in arbi!

BELCORE: Se vedi il mio attendente digli che aspetto le valige in camera… ciao sguattero… ah, a proposito… visto che tu sei un indigeno… vorrei…come dire… fare un po’di corte a Rosina nella sua madre lingua…

LICE: Ah… i’o capì… e t’serv… na bela frase an piemunteis…

BELCORE: Ecco… per l’ appunto, come potrei dirle che lei è tanto… come dire… tanto, eccitante per me?

LICE: I’è gnun problema… te peina ca t’vughi Rusina da sula t’auseini e t’la pij da na banda e t’li disi… “Rusina…ti t’sei tant… ma tant… ma propi tant… gofa!” e t’vugrai che at sauta ados!

BELCORE: Ah! Bene sguattero! E’ così semplice? Quando sarò sposato e avrò dei figli darai loro ripetizioni di questa lingua

LICE: Va… va… che mumenti i riva l’ buì!

BELCORE: Ciao sguattero! Vado a conquistare! 

LICE: Pudisa bitei na bumba an sacocia! (Entra Rusina) E presto mi sposo! Presto avremo dei figli!

RUSINA: Ah se? Con chi?

LICE: Eh? No… nen me… in me… amis.

RUSINA: Ah! (Esce, Lice si siede al posto del notaio tutto sconsolato)

Scena VIII

Entra Gipo Marmitta con Carlotta

GIPO MARMITA: Oh che dutur! Che magu! At vend qualsiasi roba, e gnanca per tanch sold

CARLOTA: Che dutur, che gran magu dabon! Il dottor Delprusso l’ ha n’ campiunari ca l’ finis pi, te pensa che i’ o catà sa buta da specific per i cavei, l’ ha dimi che n doi di i venu long doi meter e bei me cui d’ na regeina

GIPO MARMITA: Se! Se! Me i’ o catana na buta per masè l’ purs, a l’ a dimi che per il purs sa specific a l’ è queicos da special! (appoggiano entrambe le bottiglie, uguali, sul tavolo e le prendono a turno mischiandole)

CARLOTA: Te pensa che l’ me specific al fa anche pasè l’ anfergiuras

GIPO MARMITA: E l’ me, pichè? U dutur l’ a dimi che l’ va d’ co ben per il mal al fidich!

CARLOTA: Ma pensa n’ poch… che specific!! Il me al va d’ co ben per lavè n’ tera!

GIPO MARMITA: E l’ me per lavè i piat!

CARLOTA: Comunque in dutur parei l’ era mai vistsi an t’ is pais!

GIPO MARMITA: Ah se, se ! Che dutur! Che medic! E che specific!

BELCORE: (entrando) Ah! Sei qui, lazzarone! E le valigie? Chi le porta su le valigie eh?

GIPO MARMITA: A son andà piè u specific!

BELCORE: Te ne serviranno due bottiglie quando ti spaccherò la testa, vieni qui! Disgraziato! (Escono)

CARLOTA: Ah! Vugh nen l’ ura d’ pruve l’ me specific! Con doi meter ad cavei il bel sergente am currà dadrè d’ sicur! (Esce)

LICE: (che fino ad ora è rimasto seduto in silenzio) Specific, specific! I’ è pi gnun specific ca m’ salvu! Urmai!

Scena IX

GRAN BACCANO E SQUILLI DI TROMBE,

Entra Delprus con un vestito sgargiante e modi da grande imbonitore

DELPRUS: Udite! Udite! O Rustici! A l’ è rivai u dutur, il gran prufesur, L’ inventur du specific pi specific dil mund! Udite! Udite!

LICE: (tra se e se) Mument… ma… ca ma scusa,  sa specific m’ anteresa, a que u serv?

DELPRUS: Ha ha ha ha ha! A que u serv u specific! L’ a ciamami a que u serv!

LICE: Se, a que u serv!

DELPRUS: Il me specific u serv a fe tut, a lu vend a penti an tut il mund, i’ o di certificati che i venu fina dal Madagascar ad gent ca l’ è pasai i slun an ti pe an t’ in atim. D’il lettri ca i venu da n’ Groenlandia ad persuni ca i’ eru alergichi al pianti ad purtigal che grasji al me specific ades i patisu pi niente. Cartulini da n’ Peru c’ l’è pasai l’ mal al cu, da n’ America e Algeria che la freuv l’ n’ daia via. Da n’ Polonia e n’ Camerun che malavi i ven pi gnun e la anmes ai Mesican i varisu fina i can!

LICE: Parla pà! Ma i varisu ad che malatia?

DELPRUS: AD CHE MALATIA?? Ad che malatia am ciama? Il me specific a l’ è vei, al fa chersi fina i pei! Con la gotta e col frisun an t’ el mund ai n’ ie pi gnun! La paresi e l’ allergia n’ t’ in mument as na van via e po t’ pasa mal ai pe sia daduan che n’ s’ il dadrè!! Manda via la polmonite chiel at cura a pendicite, masa l’ purs  pioi e furmie chiel  ta stupa anche l’ aurie! Al fa curi i paralitic i da l’ fia fina ai asmatic il fa fina avni so i mort i pulmun i sufiu fort! Lu san tuch che l’ me specific l’ è simpatic, l’ è magnific!!

LICE: Ah… anlura sa specific il fa propi tut?

DELPRUS: Tut!

LICE: U lasa fora propi niente?

DELPRUS: Niente!

LICE: E… al custa poch?

DELPRUS: Poch!

LICE: Ah… al’ è nen che chiel… per cas… dutur a l’ a senti parlè d’ in certo elisirro della regina Caciotta?

DELPRUS: Eh? Che roba?

LICE: Se… l’ elisirro che l’ fa annamurè l’ persuni!

DELPRUS: Ah! Se! Dilu subit! A n’ ò giusta n’ poch da pres!

LICE: Dabun?

DELPRUS: S’ capis!

LICE: Oh che furteina! Che meravia! E… quant’ il custa

DELPRUS: Quant il custa! Ha ha ha ha! L’ à ciamami quant il custa! L’ elisirro è sì stupendo io per poco te lo vendo. Tuti il doni il fa avni foli s’ annamuru fina l’ froli! L’ elisir il fa avni mat, s’ annamuru fina i gat e n’ gatorgna i van pi nen a sa ruitu ammes al fen. Se t’ na beivi na stisen t’ fa n’ de via tuch i sagren . Se te t’ senti mmach l’ udur t’ pasu tuch i mal d’ amur. E po l’ doni t’ curu drera t’ gavu fina la pansera ogni dona che te t’ vori, t’ sauta dos, t’ fa fina, mori!

LICE: Me i’ o nen dabsogn ad tuch si gat e froli, am basta ca l’ funsiuna con ienna…

DELPRUS: Gnun problema!

LICE: Se ma… lu ripet: quant ca l’ custa

DELPRUS: Quala ca l’ è la to dispunibilità ad liquid?

LICE: Liquid niente, i’ unic sold ca i’ o i son ad carta

DELPRUS: E quanch ca t’ n’ ai?

LICE: Eh… sent mila…

DELPRUS: Giust lo ca i và!

LICE: Anlura… ecco l’ sent mila…

DELPRUS: Ecco l’ elisir!

LICE: Ma… suma sicur ca l’ funsionna?

DELPRUS: A di a vrità i va, n’ di ntrè, vitequatr uri per fe efet… (a parte) Giust u temp ca i va per cambiè aria

LICE: Ah… e, me ca s’ pia s’ elisirro

DELPRUS: Ah… sa stupa (Lice lo stappa) fanda tensiun che l’ vapur u scapa nen…(Lice acchiappa il vapore) Po as disu is paroli qui: Taric taroc,

LICE: Taric taroc

DELPRUS: Na beiv in poc

LICE: Na beiv in poch

DELPRUS: Con in suspir

LICE: Con in suspir

DELPRUS: Del me elisir

LICE: Del me elisir

DELPRUS: Beiv, beiv… (Lice beve poi storce un po’ il naso)

LICE: U smia n’ poch brusc

DELPRUS: E se, st’ an a l’ à na punta… Beiv beiv! Che duman at sarei dus me l’ ame!

LICE: Mah… l’ è propi brusc

DELPRUS: Beiv! E va tranquil ca l’ è l’ pi bon investiment da to vita!

LICE: Am fa za girè a testa!

DELPRUS: E te pensa me ca i girrà duman alla tua bella !

LICE: Ah se… grasie dutur! Grasie! Grasie ca l’ a purtami s’ elisir (esce)

DELPRUS: Eh se… an ti na minera o n ti n’ autra a barbera brisca vanta fela fora! As na trova nen tanch merlu ca t’ la pagu sent mila a la buta! Ha ha ha! Udite! Udite! O Rustici! A l’ è rivai u dutur, il gran prufesur. L’ inventur du specific pi specific del mund! Udite! Udite!


ATTO II

Scena I

CANZONE SU BELCORE E IL MATRIMONIO (?)

La scena si apre su Belcore che racconta le sue imprese al dottor Delprus, Carlota e Gipo Marmitta, il notaio sta leggendo

CARLOTA: Che eroe ! E pö?

BELCORE: E poi mi sono inoltrato nel campo minato…

GIPO MARMITTA: (Racconta al notaio) Se… i’ eru an t’ in prà, vanta che i van an pastira l’ vachi..

BELCORE: E avanzavo tra una mina e l’ altra

GIPO MARMITTA: Vantava fe u slalom tra na bisa e l‘ autra

BELCORE: Il mio attendente mi urla “Capo! Attento ai cecchini!”

GIPO MARMITTA: Oh! L’ è nen anda a bitè n’ pe ansima n’ ni ad vespi da tera?!

BELCORE: Mi sono messo a correre per il campo minato, le mine esplodevano sotto i miei piedi! Allora mi sono buttato a far capriole giù per il prato!

GIPO MARMITTA: L’ ha nen schiviana ienna! L’ è ruitasi ansima a tuti! Ah! Na spetacul parei i’ ava mai vistlu! L’uomo bisa!

CARLOTA: E me ca l’ fa a esi ancura viv?

GIPO MARMITTA: No, no! Viv a ll’era, ma i’ eisi vist an che stat! Na spisia che i’ uma duvilu lavè con l’ acid murialdico!

NOTAIO: Lu diva Cicerone: “Se una bisa tu pestavit la fortuna t’ arrivavit!”

BELCORE: Eh si! Sono un uomo fortunato!

CARLOTA: Ma t’ avi nen pistà le mine?

BELCORE: Si… ma fra le mine c’ era una cacchina di scoiattolo, l’ ho pestata per evitarne una…

GIPO MARMITTA: Dima che fra na bisa e l’ autra minche tant u tucava d’ co tera!

BELCORE: Attendente! Sugli attenti!

GIPO MARMITTA: All’ erta stò!

BELCORE: Vai a lavarmi le calze! Marsch!

GIPO MARMITTA: Signorsì! Pös nen cuntei ad cula vota con cul tor da  munta?

BELCORE: No! Vai! (esce Gipo) Ehm… una volta ho dovuto abbattere a mani nude un toro inferocito…

GIPO MARMITTA: (Da fuori) Nen anferocito! Innamorato! Ad chiel!

BELCORE: Marsch!

GIPO MARMITTA: (Da fuori) Signorsì!

DELPRUS: Chiel a l’ è n’ om furtinama se l’ pruveisa l’ me specific au sareisa ancura pi furtina!

BELCORE: Ah si! E che fa questo specifico?

DELPRUS: A l’ ha ciamami co l’ fa il me specific!! Il me specific a l’è bun as fa cösi col mnestrun a l’ è dus e mer ansema, chi lu pia mai pi u trema! Se t’ lu beivi tut d’ in fià, te t’ diventi furtinà! Sa t’ lu biti an si na man, mai pi i sold at mancheran! Se t’ lu biti ansima ai snui furtinà sima d’ co nui! Se t’ lu mesci co u champagne furtinà per mila agn!

CARLOTA: Pensè che u so atendent a lu leisa fina per il purs!

BELCORE: Per le pulci?

DELPRUS: S’ capis! A l’ è fort il me specific, l’ è simpatic! L’ è magnific!

BELCORE: Io non ne ho bisogno! Le donne mi corrono ai piedi! I soldi non mi mancano ed ho una salute di ferro! (Si batte il petto, tossisce) Vado a prendere un cachet!

CARLOTA: A ven a mustrei vanta ca l’ è la casietta del prontosoccorso!

Scena II

NOTAIO: A lu diva Cicerone: “Se c’ hai male al surtimentum prendi un bel medicamentum”

DELPRUS: Ah… Cicerone! Ne ca lu leisava nen il me elisir?

NOTAIO: Eh no!

DELPRUS: E me ca u sta? Eh? Me ca u sta?

NOTAIO: Verament Cicerone a l’ è mort!

DELPRUS: Ecco, al vugh co i suced sensa il me elisir?!

NOTAIO: Se, ma l’ è mort duimila agn fa!

DELPRUS: A l’ è mort giuvu anlura!

NOTAIO: A l’ ava utantedui agn…

DELPRUS: A se? L’ era du seddes?

NOTAIO: Avanti Cristo!

DELPRUS: Avanti avanti ! Ca s’ acomuda! Vanda ca l’ è?

NOTAIO: Chi?

DELPRUS: Is le ca l’ ha dij avanti!

NOTAIO: I’ ava dich: Avanti Cristo!

Scena III

LICE: (Entra Lice un po’ brillo) Avanti popolo, alla riscossa, aspetta e spera quando l’ ora s’ avvicina! Oh! A i’è l’ me salvatur! Dutur Delprus! Lu sa che s’ elisirro au taca gia a fe efet? Am sent tut baudansus! Oohh a i’ ò na baudansa!

DELPRUS: A l’ à vist nudari che se Cicerone lu piava stura l’ era ancura que a discuri anveci ca l’ è mort! Ca ma scuta! Ca na pia na pinta d’ co chiel!

NOTAIO: No no no! Me n’ o nen dabsogn! Stegh benone! Ansi! Vagh a femi na spasigiada!

DELPRUS: Cu scuta! Il me specific i’ o giuralu, i’ è ma gnun c’ la gumitalu, a l’ è dus, bun e dlicà at fa perdi a stra n’ de cà, e l’ fa vni di sentiment al pi gram d’ tuch i serpent! Cu speta, cu scapa nen! (Esce rincorrendo il notaio)

LICE: Ca lu cata nudari! Ca l’ fa ben! A me l’ è avnimi na baudansa! Ma na baudansa! (Canta)

RUSINA: Son cuntenta ca t’ sij pi nen sagrinà per co i’ o diti!

LICE: Sagrina me? Ma co m’ na n’ frega!

RUSINA: A se? T’ n’ anfrega ammach tant parei?

LICE: Me ne frega niente! Uramai il doni per me i son pi nen in prublema!

RUSINA: E tuta cula disperasiun ca t’ avi per me?

LICE: I disu “canta che ti passa” , e me cant! (canta)

RUSINA: E tut cul foeu ca t’ avi per me?

LICE: Da que n’ poch sa smurtrà! Nen pi tard che duman!

RUSINA: Ah se?

LICE: Si capisce! Domani è un altro giorno! A l’ a fina dilu Rosemma Sahara! Domani è un altro giorno!

RUSINA: At pori dilu! Ades che sö me ca i son bitaij l’ robi at pöri ben dilu!

LICE: A lu digh! E lu ripet! Duman sarö pi cuntento che incoglio! (canta)

Entra Belcore

BELCORE: E’ contento lo sguattero! Canta!

RUSINA: Se al canta me n’ arsgnö!

LICE: Canto che mi passa… e mai più si salassa!

BELCORE: Senti rosina… volevo dirti una cosa…

ROSINA: Parla pira CARO!!

BELCORE: Ecco… volevo dirti: “Rusina… Rusina…ti t’sei tant… ma tant… ma propi tant… gofa!”

ROSINA: Ah se?

BELCORE: Se cun tutt’ il cor della mia cunisiun!

RUSINA: E ben me son contenta listes! CARO!! (durante tutto il dialogo Lice ride in disparte, mentre Rusina cerca di farlo ingelosire)

BELCORE: Anch’ io sono contento. E sarò ancora più contento quando ti sposerò bel cannoncino mio! A proposito, quando?

RUSINA: Duman!

BELCORE: Ho capito bene?

RUSINA: Se duman!

LICE: A che ura?

RUSINA: Duman a seira!

LICE: Molto bene! Auguri! (a parte) Duman a stura ma spusra a me! Tut grasie a l’ elisir… (intanto entra Gipo Marmitta)

GIPO MARMITTA: Capo! Capo! L’ è rivai in dispaccio dal cumand!

BELCORE: Oh! Che sarà mai!

GIPO MARMITTA: I sarà queica mansa da spuste da n’ si binari!

BELCORE: No! Guerra! Finalmente la guerra!

GIPO MARMITTA: Contra chi? L’ ultima vota l’ era na gnà da scalabrun!

BELCORE: Domani! Domani si parte, all’ alba! Al canto del gallo!

GIPO MARMITTA: Vagh dlunc a tirei il col! (esce)

BELCORE: Rosina! Domani il tuo prode sergente parte! Se davvero mi vuoi sposare o stasera o mai più!

LICE: No! Staseira as pö nen!

RUSINA: A se? E pichè?

LICE: A i’è… a i’è il plenilunio! An t’ il plenilunio i nas tuch fiö che i smiu al pari! T’ vurrai pà ampesteti a cà con na gna d’ rat?

BELCORE: Zitto tu, sguattero! Questa sera ci sposiamo!

LICE: No!

RUSINA: E anvece se!

BELCORE: Ha ha ha! Che meraviglia! Oggi una moglie! Domani una guerra! (a parte) Dopodomani un’amante!

LICE: Fa nen na roba parei Rusina!

RUSINA: E anveci la fas!

BELCORE: Giusto mogliettina! Andiamo a cercare il sindaco! E questa sera tutti invitati al banchetto… anche tu, sguattero! (escono)

LICE: O Signur! Son beli ruinà!

BUIO

Scena IV

NOTAIO: (sta entrando col dottore alle calcagna) I’ ö dich ca lu cat nen! Ma boia faus! Chiel dutur a l’ è pes che i maruchin!

DELPRUS: Me voi ammach salvela da na mort sicura

NOTAIO: Sa l’ è ammach per lu le, da na morte sicura i’ è gnun ca m’ salva! E pö capis nen me ca l’ fa sa specific a mase i piöi a liquide l’ sims e a salvemi a me da na mort sicura

DELPRUS: Ma chiel a l’ è pa n’ pioi, anche sa l’ è rancin me na lagnà! Ca ma scuta, ca u scuta i me slogan! A l’ è vniti in po’ d’ frisun? U specific l’ è n’ canun! T’ ai in poch ad nustalgia? Co u specific la va via! At sij stitic e ‘ntasà? Sta tranquil che co u  specific ta sbarasi an quantità!

NOTAIO: Me son za sbarasà e pö pichè anveci da sgunfiemi a me ai rump nen in poch i ciap as por fiö che u smia beli sciupà? Ca l’ varda an che stat!

DELPRUS: A l’ è vei! Smia che i sia mortij l’ gat! Heila! Lice! Que ca t’ ai!

LICE: Ah dutur Delprus son beli disperà!

DELPRUS: E pichè? I’ ö ditlu che l’ elisir al fa efet duman!

LICE: L’ è propi culle l’ prublema! Rusina sa spusa staseira!

DELPRUS: A lu so! L’ a fina anvidami a seina!

LICE: E me son beli ruinà! Se chiel am jita nen son beli ruinà!

DELPRUS: Ma me t’ jit, son dutur! Il dottore è un missionario! Noi suma que aposta per sucuri i bisognosi!

LICE: Chiel am jitreiva dabon?

DELPRUS: Ma s’ capis! Dovere professionale! Me sun al mund per aiutare i miei simili. Dovere me car fiö!

LICE: Am dareisa n’ atra buta d’ elisir?

DELPRUS: Ma anche des ! Se t’ digh che son que aposta! L’ è na mision! Un dovere!

LICE: Na buta antreia!

DELPRUS: Ma s’ capis!

LICE: Beli peina?

DELPRUS: S’ capis!

LICE: Gratis?

DELPRUS: No! Am dispias! Na parluma des che t’ abi i sold!

LICE: Ma… u dovere, il misiunari…

DELPRUS: Paganda…

LICE: Ah… e me vanda i pij sent mila?

DELPRUS: Arangti! (esce, uscendo urla) Udite! Udite! L’ è rivai il gran dutur! Il magnific prufesur! U specific l’è specific, l’ è fantastic, l’ è magnific!

NOTAIO: L’ è magnific per u so portafoi! Lu diva Cicerone…

LICE: Que ca u diva?!!!

NOTAIO: Niente! Cicerone quand ca l’ era parei u stava citu!

LICE: Ecco! Bravo! L’ era na personna anteligenta!

Scena V

CARLOTA: Ah! A me padruna sa spusa! Nudari l’ a sentì che nutisia? A spusa cul fusto d’ Belcore che duman al part per andè n’ guera!

LICE: Dermagi che fina des tuti l’ gueri ca l’ è nventasi l’ a cumbatii ammach coi pioi, col sims e col baboi panateri…

CARLOTA: No no! L’ è na guera vera! Te pensa ca l’ a cuntami che l’ ultima vota i’ an fai fe l’ kamikaze!

LICE: Manca lu le l’ è nen sta bun a felu!

CARLOTA: At lu disi te!

LICE: Scapis ca lu digh alfabeta! I kamikaze i son cui ca s’ campu con l’ aereo e sa sbargnacu an s’ il bersaglio e chiel l’ è nen masasi, purtrop!

CARLOTA: La tua l’ è tuta invidia!

LICE: Pichè, ta smia che se i’ eisu fai fe il kamikaze n’ su serio i sareisa tant da esi anvidius?

CARLOTA: Bè, no. Comunque chiel duman a sa spusa e te anveci ta spusrai mai, pichè t’ ei nen u so curagi, la sua classe e gnanca i so sold!

LICE: Fiche i’ è dil galinasi pei me te an gir preferis nen spusemi… a l’ è mei ca t’ daghi da fe pitost anveci ad ciaciarè tant, che se i riva a padruna at fa curi. (esce)

CARLOTA: Io ciaciarro finche mi sembra! I’ è mai stai gnun ca l’ a fa curi Carlotta Delprato! (Entra Rusina col  bucato in mano)

RUSINA: Carlota!

CARLOTA: Si signora!

RUSINA: Se t’ ciap ancura a ciaciarè fuma i cont eh! Fila an chiseina ca i’ è i tramezzini da pruntè, ad cursa

CARLOTA: Se madama! (esce di corsa) Agli ordini!

RUSINA: Anlura sudari l’a savila la bela nutisia?

NOTAIO: I’ò savila, e ries nen a cherdie

RUSINA: Cuma ca u ries nen a cherdie? Prima o dop na fia apost l’a da sistemese!

NOTAIO: Ecco… appunto… con in brauv fiol!

RUSINA: Ca u senta sudari, ca u taca nen d’co chiel a femi a mural! E po… Lice il vo pi nen saveina ad mi… e me spus Belcore! Ah! A Pruposit, al ven d’ co chiel au riceviment staseira?

NOTAIO: Mah… i’ avreisa in cit prublema…

RUSINA: Che prublema?

NOTAIO: Eh… in prublema ad chisidiri!

RUSINA: Oh sa l’ è ammach per lu le ca s’ gava l’ brai che i pens me!

NOTAIO: Ma… n’ ö ammach in pera!

RUSINA: Mument, ai pensa la so Rusina! Ecco! Que i dev esij queicos… (cerca tra il bucato) ecco ca s’ bita lu que!

NOTAIO: Ma, lule l’ è na vesta!

RUSINA: Per sinc minuti al patis nen! Tant chiel il gambi ai sa pi car tnij suta taula! Forsa, ca l’ vaga le dre a cambiesi!

NOTAIO: E va ben… (esce)

RUSINA: Me ca va?

NOTAIO: (da fuori) L’ è propi a me taia…

RUSINA: Sa l’ vo ai la mprest per staseira!

NOTAIO: Chila a schersa semp Rusina… ma ca beica ad fe sgagià a rangemi il brai piche si d’no perd cul poch credit ca i’ö ‘ncura… (entra)

RUSINA: Ca s’ preocupa nen ca i pens me!  Parla pa! U smia na madama!

NOTAIO: Ca schersa nen Rusina, e ca fasa sgagià!

RUSINA: A vagh a vagh… chiel ca l’ bugia nen! (esce)

NOTAIO: I’ ava quasi pensa da n’ de fe n’ gir al mercà! (Entra Belcore) Beica an che stat!…

BELCORE: Heilà notaio, ha visto il mio fiorellino? Le sto portando il regalo di nozze! Ho trovato questa preziosa ampolla di profumo francese nel baule della mia zia morta! « Eau de spisia pur l’ amour ». Roba di classe, senta che aroma! (il notaio si scosta per non farsi vedere e Belcore gli rovescia addosso il profumo) Per dinci bacco che le è preso notaio! Guardi cos’ ha fatto! Le ha morso una tarantola?

NOTAIO: Eh? No… l’ è che sa taula l’ è sopa e…

BELCORE: Va bene, va bene, glie la porto così, ne è rimasto solo metà ma fa lo stesso! (esce, entra Gipo Marmitta)

NOTAIO: O Signur l’ è mancai gnente! Ma… che udur, che udur! Ades a smii propi n’ entrenoise!

GIPO MARMITTA: Arda che cola! Arda che roba! I’ o catala da u dutur! Na meravia! Pensa ca l’ à dich ca la leisu per tache i trenu a la stasion! Ma… que l’ è s’ udur? Nudari! L’ è ancamen ca l’ pensa ad cambiè spunda?

NOTAIO: Eh? Me? No! L’ è sta n’ incidente! Lu diva Cicerone!

GIPO MARMITTA: Se… l’ ava da dei dament… ma… me ca s’ fa a drubisi s’ tubet? I’ è scrit “premere e tirare” , ma me ca fas a tirè dasa che pus?  Pruvuma parei! O issa! (il barattolo si apre e la colla finisce in testa al notaio) Omme che disgrasia, mument ca i’ o n’ fasulet (tira fuori un foulard e tenta di pulire la testa ma il foulard rimane incollato) Ma… sa staca pi nen

NOTAIO: Cuma sa staca pi nen? Aia! Ca u tira nen ca m’ porta via i cavei!

GIPO MARMITTA: Omme a me cola! I’ o pagala na sciuptà!

NOTAIO: Me i la dareiva an tel cu la sciuptà Me ca fas ades a gavemi lu que?

GIPO MARMITTA: Ca s’ preocupa nen, vag da u dutur a ciamei l’ antidoto!

Scena VI

NOTAIO: Omme povr om, am vergogn me n’ ladr an gesa! An che stat! Ades me fas con lu que an testa? L’ unica l’ è grupemlu che si no smii propi na scapa da ca… Ma beica te che roba! Visti da dona, prufuma me n’ buchet ad rosi e con in foulard an testa… ades vanta vegh a scundimi?

LICE: At lu lati u nudari! L’ a mustrai Cicerone a trasesi parei?

NOTAIO: Eh! No… Lice son dispera! Beica an che stat!

LICE: Ca l’ varda che i’ è niente d’ mal se chiel i pias desi l’ prufum e vistisi da dona!

NOTAIO: Ma no, que t’ ai capì? L’ è tut in incidente! Il brai i’ eru sciancai e Rusina l’ è smunisi d’ rangiemij e po l’ è anversasi il prufum, e po a cola an sa testa… Omme an che stat!

LICE: Sa l’ è ammach per lu le me son pi mal ciapà che chiel! I’ o dabsogn di sold e so nen vanda piei.

NOTAIO: Me i’ o semp ditlu ad teni dacunt to barba malavi! Se ades at lasa gnanca na lira ta sta ammach ben!

LICE: Me i’ ö d’ atr da pense che a me barba malavi! A me padruna staseira sa spusa e me sö nen me fe!

NOTAIO: Per fei u regal?

LICE: Ma che regal! I’ ò dabsogn ad sold, e subit!

BELCORE: Eilà sguattero! Discorriamo con le donzelle eh?

LICE: Eh? Ah… se, i’ eru ancamen a ciaciarè! (il notaio si copre per non farsi riconoscere)

BELCORE: E chi è questo pezzo di ragazza eh?

LICE: A l’ è u nudari… ehm… a surela du nudari…

BELCORE: Ah! Com’ è possibile che quel bestione del notaio abbia una sorella così carina?

LICE: Se, sa smiu me du stisi d’ eua

BELCORE: E… come ti chiami, bel pezzo da novanta?

LICE: As ciama Lapina! Lapis Lapina

BELCORE: Che bel nome! Mmhh che buon profumo! Identico a quello che ho regalato alla mia bella! Ma, come mai non parla?

LICE: A l’ è mita! Mita me n’ agna mita! Ansi… pi mita ancura!

BELCORE: Bene, le donne meno parlano e meglio è, allora arrivederci Lapina! Sei invitata al mio matrimonio, stasera! Ciao… sguattero!

LICE: Ciao… balengu!

NOTAIO: Che sbuiun! Bunör che son crubimi an temp!

LICE: Smia che l’ aba fach culp nudari!

NOTAIO: Ma va la… comunque, sicume t’ ai ijtami  voi ijteti d’ co me! Seira i’ o senti che Belcore u sercava dil reclute per sa guera contra l’ baboi panateri, e smia che u dega sent mila liri ad paga anticipaia!

LICE: Sent mila liri? E me i’ o da femi masè per sent mila liri?

NOTAIO: Nen per sent mila liri… per Rusina…

LICE: L’ è vei! Per Rusina am fareisa anche mangè dai rat! Grasie nudari, a vagh a ciamei a cul balengu se m’ recluta, pense ad barbei a dona coi so sold am fa ghigne da sciupè.

NOTAIO: Povr Lice, l’ a ancu nen capì che s’ elisir l’ è tuta na ciulada! Sa i’ o mandalu da Belcore a fesi reclute a l’ è mmach perché al capisa sa lesiun e per che Rusina a capisa quant’ a l’ è annamurà ad chila…


Scena VII

RUSINA: Nudari Lapis…

NOTAIO: Oh cara Rusina, l’ a salvami!

RUSINA: Ma lo ca l’ fa tut prufuma con il foulard an testa?

NOTAIO: L’ è na storia longa, ca m’ daga l’ brai per piasi

RUSINA: Ecco… il so brai… l’ è capitai n’ incident. Dasà che i’era i’ o dai na lava… e i’ o bitai a sive dausin a stiva

NOTAIO: E ben?

RUSINA: Ecco… trop dausin a stiva! (tira fuori due pezzi carbonizzati)

NOTAIO: Omme signur! E me des e fas! Staseira i’ ava da vni al vostri nosi!

RUSINA: Al pö vni anche parei!

NOTAIO: Ma cume parei! Se queicaden am vugh son beli ruinà! Am faran gnanca pi firmè n’ atto impuro. I’o za duvi fe finta d’ esi me surela mita, ades a vo anche femi avni ammes a tuch trasa parei?

RUSINA: Basta che chiel u recita ben a so part e i’ è gnun ca s’ n’ ancorsa! Ecco, ai riva Carlota, vughima dlunc se s’ n’ ancors (entra Carlota) Ah, Carlota, tla cunosi za a surela du nudari? L’ è mita povra dona

CARLOTA: Oh povra dona! Che bun prufum! L’ è franseis? Se? Ah, e lu cunos chila Cicerone? No? Ah ca i ciama a so fradel che chiel lu cunos ben!

RUSINA: Carlota, va fe speisa che staseira i’ è u disnè! (esce)

CARLOTA: Se, se, a vagh, a vagh! Salve neh! (esce, incrocia Delprus) Oh salve dutur!

DELPRUS: Salve gioia! Oh ma chi ca l’ è sa bela matutonna!?

LICE: L’ è a surela du nudari… Lapina!

DELPRUS: Ah! A surela du nudari! Che bela mata! Lu cunos za l’ me specific?

LICE: L’ è mita

DELPRUS: Anlura u specific per chila l’ è magnific! Ca senta Lapina: per la vus a l’ è n’ canun  t’ fa cantè tuti l’ cansun, se t’ na beivi na stiset t’ brai fort me na sciupet. Se t’ na beivi mmach quatr di a ta stalasrai mai pi. Lu cunosu an Camerun vanda i braiu per dabun, anche n’ Cina e n’ Purtugal vanda i braia fina l’ gal, an tla Svesia e n’ Danimarca u specific u riva an barca e l’ baleini coi salmun cantu semp mila cansun! T’ ai capi cara Lapina, al custa ammach sent mila!

LICE: A dis che i’ a nen

DELPRUS: Anlura Ca risparmia l’ fia per quand ca sia vegia…eh? E te? T’ ai truvai i sold?

LICE: Me se! Ecco que, sent mila!

DELPRUS: Oh! Ben! Ecco u lisir! Con du buti t’ vugrai che t’ sautu dos fina l’ liserti!

LICE: Speruma! Vagh a beivimlu an chiseina!

DELPRUS: Va, va! T’ vugrai che risultati! (A parte)  Sta vota s’ anciuca pei me n’ rat! E anlura Lapina que ca dis ad bel? Oh… ca ma scusa! Que ca fuma d’ bel? U sta ben so fradel? Lu sa che l’ era me client? Anche u so amis Cicerone! A suma amison!

Scena VIII

CARLOTA: (enta trafelata) Che nutisia che nutisia!

DELPRUS: Che nutisia?

CARLOTA: Che nutisia! Che nutisia!

DELPRUS: Che nutisia?

CARLOTA: Na nutisia! Ma na nutisia!

DELPRUS: Che nutisia?

CARLOTA: L’ mortie l’ barba d’ Lice!

DELPRUS: L’ unic del pais ca la nen catà il me specific, lu sava!

CARLOTA: L’ era tant malavi!

DELPRUS: E, di sold a n’ ava?

CARLOTA: L’ era rich me n’ asu! E l’ a fach testament!

DELPRUS: E… a chi l’ a lasaila a paciarina?

CARLOTA: Tut a Lice! Ades a l’ è rich me n’ asu chiel!

DELPRUS: No, per furteina asu a ll’era za (a parte) Si di no u spendiva nen dusent mila per du buti d’ barbera brisca!

CARLOTA: Ah Lice! Che om! I’ o semp dilu ca l’ è bel me na fiu!

DELPRUS: Putensa d’ la granna

NOTAIO: (a parte) A lu diva Cicerone…

CARLOTA: I’ o semp avi n’ debul per Lice! Am piasu tant i so oi!

NOTAIO: (a parte) E l’ so sacoci!

LICE: (entra, sbronzo) Te dutur! Ma suma sicur ca l’ fa efet? Me sent niente da special!

CARLOTA: Oh Lice, me car Lice che bel ca t’ sij!

LICE: T’ ei bati a testa?

CARLOTA: No, Lice car, co t’ fei staseira d’ bel?

LICE: Sa l’ va ben ma spus, sa l’va mal ma spar!

CARLOTA: E chi ta spusi? Bel Lice car?

LICE: Eh?… A m’ n’ anvis pi!

CARLOTA: Spusmi me! Spusmi Lice, t’ sei semp piasimi da mat!

LICE: Se? Son mai ancursimna!

CARLOTA: T’ am porti a bale?

LICE: S’ capis! A son za ancamin ca bal ades!

CARLOTA: T’ am cati in pera d’ urcin di smeraldo?

LICE: Anche dui! Gnun prublema, tant i’ o nen na lira! Pulid me n’rat!

CARLOTA: A me m’ anteresa nen! T’eisi anche nen na lira me ta spus listes, son nen me Rusina, a me t’ am piasivi anche povr!

LICE: Anlura at pias ancura piche son semp povr listes!

CARLOTA: Ven con me ca t’ fas vughi a me culesiun ad francubui

LICE: Ma me i’o pa dabsogn da spedi gnun lettri…

CARLOTA: Che simpatic ca t’ sei me car Lice, t’ aspet adsura! Raggiungimi mio bel fusto!

LICE: Se, des a riv… ma smia propi annamuraia

DELPRUS: L’ è tut merit d’ l’ elisir!

LICE: Anlura l’ è vei ca l’ funsiuna!

DELPRUS: Ma s’ capis!

LICE: Boia faus! Anlura vagh a vughi cula culesiun ad francubui!

DELPRUS: Va va! Carpe Diem! Il giorno delle carpe! Infatti di pes in cö i’o za ciapana in bel numer! E te Lapina que ca t’ dise di sa facenda? Niente? E ben! L’ è sta n’ piasi parle con te, arvedzi! Udite udite! L’ è rivai il gran dutur! Il magnific prufesur!

NOTAIO: Robi da mat!

Scena X

RUSINA: Co l’ era tut is burdel? Carlota a smia avnia fola, i cur da pres a Lice e chiel a l’ è la ca l’ gumita n’ tel bagn.

NOTAIO: Ma… t’ lu sai nen?

RUSINA: Che roba?

NOTAIO: Che Lice l’ è vni ric!

RUSINA: Ric? E me ca l’ a fach?

NOTAIO: So barba l’ à lasai tut! E chiel a l’ è ciuc! E l’ elisir d’ la regina Isotta l’ a fai avni u reclutament dil sent mila liri dla barbera brusca… u dutur

RUSINA: Mument nudari, u ciuc u smia chiel, ca m’ conta tut ben dal prinsipi!

NOTAIO: Va ben, ai lu cunt: tut a l’è cumensà cul di…

CANZONE

RUSINA: Ma anlura chiel l’ à decidi d’ fesi masè n’ guera per me? Oh me ca son staia cativa! E cula storia d’ elisir! Chi s’ ammaginava che chiel i cherdiva!? Me i’ o decidi da spuse Belcore ammach piche chiel am beicava pi, e vrava vendichemi!

NOTAIO: A lu diva Cicerone: “Se l’ amorem nun te chiamam non sposar chi non te amam!”

RUSINA: L’ è vei! Cul balengu ad Belcore l’ è nen brauv me Lice!

NOTAIO: No! Ma ades i’ è ancura in prublema!

RUSINA: Ah se? Qual?

NOTAIO: Che me smii in chipiu e so nen me fe a sbarasemi di sa cola an sa testa ! (intanto entra Lice un po’ rintronato seguito da Carlotta)

RUSINA: Oh Lice! T’ ai spendi dabun tuch i to sold per pudeimi cunquiste?

LICE: Se, ma, i’ o truva ancura mila liri an sacocia…

RUSINA: E t’ ai bità a repentaglio la to vita per me?

LICE: Mah! Pi o menu!

RUSINA: Oh, me car Lice! Am n’ ancors ammach ades dil ben che t’ voi!

LICE: Ma… anlura at lu spusi pi nen cul asu?

RUSINA: No, me voi ammach te! E sempi te!

GIPO MARMITTA: L’ è rivai u spus! Atlu queti!

BELCORE: (entra seguito dal dottore) Eccomi cannoncino! Ho ingaggiato il mio rivale, e sono pronto per le nozze! Ma! Che fai con quel buzzurro? Vieni mia sposa! Vieni dal tuo eroe!

RUSINA: Eroe in bel niente! Me spus Lice!

BELCORE: Cosa! Quello sguattero? Sei impazzita?

LICE: No! A sta benone! E te a to guera col baboi panateri at pori anche fetla da sul!

BELCORE: Rosina, non vorrai davvero sposare quello sguattero imbecille

RUSINA: U sarà anche imbecille… oh scusa… ma a me am pias e sens’ atr am vol pi ben che te! Chiel l’ e sacrificasi per me, te anveci pi che rmenta e roba da sgunda scelta t’ei mai dami!

BELCORE: Ah è così? E allora sappi che come te ne trovo un milione!

RUSINA: Anveci pei me te, per furteina ai na iè gnun d’ i’ ech! Ven Lice anduma a serchè n’ previ! U nostr matrimoni l’ è n’ matrimoni d’ amur! Mai gnun al mund am separerà da te!

LICE: Se, andiamo a sbargnaccarci contra un pino ai sent e gnuranta all’ ora!

BELCORE: Andate, andate ne trovo quante voglio appena mi giro… (vede il Notaio) Hei Lapina… sai che sei più bella stasera? Cosa fai di bello? No! Non dirlo,  voglio indovinare: scommetto che cerchi un cavaliere! Vieni con me! Ti porto in un bel posto! Non avere paura, vieni! (se lo porta fuori)

DELPRUS: Sa u v serv l’ elisir femi n’ sivu! (rivolto a Carlotta e Gipo) Al val anche per vui ach!

CARLOTA: No, grasie, il me Belcore al beica tuti menu me! A me i’ è gnun ca mbeica, manca n’ asu!(Gipo la sta fissando intensamente) E ben?

GIPO MARMITTA: E ben?

CARLOTA: E anlura?

GIPO MARMITTA: E anlura?

CARLOTA: Di n’ po’… ma t’ sei propi nasi parei!?

GIPO MARMITTA: No no! Pi cit! Me son il figlio cadetto di una grande famiglia nobiliare! I Marmittoni Gipini Scalzi di Pratomorone! Ades fas l’ atendent a Belcore ma me papà l’ a dimi ca m’ lasa u so castel e prest vagh a fe u sgnur

CARLOTA: Oh! Famiglia nobiliare! Te t’ sei ien di famus Gipini di Pratomorone! Di n’ po’… co t’ na disi da vni a vughi a me culesiun ad francubui?

GIPO MARMITTA: A t’ ai d’ co l’ Gronchi rosa?

CARLOTA: Se i’ o fina u Scalfaro marun! Ven, ven ca t’ lu fas vughi da dausin… (escono)

DELPRUS: E… l’ elisir? Oh! Vardè ca l’ è bun! Mah! Smia che n’ tis pais a riesa pi nen a fe tanch afè! Comunque l’ era mai capitami che a barbera brisca a servisa a fe annamurè l’ personni… e duman n’ autr pais, n’ autra storia, n’ autr amur… Udite udite! As na va l’ pi gran dutur, il magnific prufesur cul ca l’ vend cichet… d’ amur!

FINE

 [FF1]