La cumprumisa

Stampa questo copione

La cumprumisa

La cumprumisa

                                   

di  francesco  cannatella


Personaggi

Tanu                                                            maritu

Rusalia                                                         muglieri di Tanu

Cuncittina                                                    figlia di Tanu

Marangelica                                                 figlia di Tanu

Gilurmeddru                                                figlio di Tanu

Rosa                                                             madre di Nòfriu

Nòfriu                                                           figlio di Rosa

Dott. Amendola                                            nutaru

Giovanni                                                      aiutanti di lu nutaru

Minicu                                                         lu mizzanu


Atto primo


La scena si svolge nello studio del notaio Amendola. La stanza presenta una porta sulla parete di destra, due scrivanie, mobili e sedie. Il notaio è seduto alla scrivania di sinistra e lavora. Bussano.)

Notaio                Avanti.

Tanu                  (Entra e si toglie la coppola. Cerimonioso.)

Baciamo le mani a vossìa. ... (Si avvicina.) ... Mi permetti? ... (Porge la mano.) ... Zzi Tanu Barresi.

Notaio                Piacere. Dottor Amendola. Si accomodi, prego. ... (Tanu avvicina al massimo la sedia alla scrivania.)

Tanu                  (Strizzando l’occhio e cercando complicità)

                          E basta, ah, dutturi?

 Notaio               (Stupito.)

                          Come sarebbe a dire: e basta? ... Non capisco.

Tanu                  Dicu, vossìa si chjama sulu Mènnola.

Notaio                (Sillabando chiaramente, infastidito.)

                          Amendola. ...  Giampietro Amendola, per servirla.

Tanu                  (Quasi rimproverandolo.)

Ah! Lu vidi vossìa ch’avìa arraggiuni ì. E capaci ca appressu cc’è quarche atra cosa. ... Ah?

Notaio                (Incuriosito.)

                          Secondo lei cosa dovrebbe esserci?

Tanu                  Scusassi, mi pari chjaru. Nomu, cugnomu e...

Notaio                (Non riuscendo a capire.)

                          E ... ?

Tanu                  (Dottamente.)

E ngiùria, dutturi beddru! ... Lei ch’è di litrra sti cosi l’avissi a sapiri all’abbica. ... (Restano a guardarsi senza parlare.) ... Allura chi fà mi la dici?

Notaio                (Nervoso.)

                          Cosa dovrei dirle? ... Mi chiamo Giampietro Amendola.

Tanu                  I nun vogliu nzìstiri pi bona aducazzioni, ca l’aducazzioni è il pani dill’anima, e cci criu, però lu discursu tant’assà nun mi cumminci.

Notaio                Perchè, cosa c’è di strano che non la convince?

Tanu                  (Innervosito.)

                          Santa majorca!, vossìa chi mi voli diri ca avi un cugnomu, du nomira e mancu na ngiuria? Quannu sa ntisu diri mai! ... (Dolce.) ... Chi sacciu, macari si chjamassi mennula amara ... o mennula duci. ... (Ride.) ... Bona fussi chista, ah? Chi cci nni pari, cci piaci? ... (Il notaio resta allibbito senza potere rispondere ed asciuga il sudore dalla fronte.) ... A mìa po d’esempiu mi dicinu ... (Avvicinandosi ed in confidenza.) ... zzi Tanu Parlapicca., v’a vidi lu pirchì, certu ca ...

Noatio                (Nervoso, lo interrompe.)

                          Basta!  Ora basta! ... Cosa vuole, perchè è venuto qui?

Tanu                  (Sorpreso.)

                          Ma chi fa si siddrià pi casu?

Notaio                (Precisando.)

                          Niente affatto.

Tanu                  (Guardandosi stupito intorno.)

                          Cu?

Notaio                Come chi?

Tanu                  I nenti, Beddra Matri!

Notaio                (Forte e gesticolando.)

                          Cosa mi sta imbrogliando?

Tanu                  (Offeso.)

Ah, dutturi, si carmassi! Siddru vossìa avi nfuschitùtini neca ora si l’av’a pigliari cu mìà. ... Ah, adasciu! Nun cuminciassi a diri ca lu staiu mrugliannu ca nun è caràttuli lu me fari certi cosi.

Notaio                (Sempre più confuso.)

                          Per favore mi vuole spiegare?

Tanu                  (Calmo, mostrando sorpresa.)

Allura nun lu capì? ... (Il notaio fa cenni di diniego col capo.) ... Dunchi stassi attentu e vinissi appressu a lu me parlari. Vossìa dissi a mìa: Niente ha fatto?, mittennucci lu puntu di dumanna. ... (Lo disegna nell’aria con il dito.) ... Mi capisci a mia? ... (Il notaio fa cenni col capo.) ... Po i cci arrispunnivu: I nenti, Beddra Matri!, stassi attentu a lu puntu di scramazzïoni. ... (Lo disegna nell’aria.)... E vossìa s’arrabbìa cu mìa. ... Ora i cci lu pozzu assicurari ca nun àju fattu nenti mai. ... (Dopo una pausa.) ... Anzi, ora ca m’arricordu, a tempu chi era surdatu, Pordenoni arta Tàlia, friddu ca nn’arrizzava lu piddrizzuni, terzu riggimentu fantiria pisanti, ... (Si sofferma a pensare.) ... ca po cci fussi di vidiri pirchè a me cumpari Cola, ca cu un hiuhiuni cadiva mortu n terra, lu ficiru birsaglieri e a mia, na culonna d’omu, fantirìa. ... Secunnu vossìa cci fu raccumannazzïoni?

Notaio                (Stanco.)

Non lo so, stringiamo il discorso. Io ho detto: niente affatto, come per dire: no, assolutamente. Ha capito ora?

Tanu                  (Appare confuso, toglie la coppla e si gratta il capo.)

Scusassi, siddru vossìa prima mi dici: Niente ha fatto?, e po’ cci agghjunci: No, assolutamenti., voli diri ca vossìa lu sapi allura siddru i àju fattu cosa o no. Allura nun capisciu pirchì mi l’addumanna. ... (Restano confusi a guardarsi.) ... Nzumma arrivati a stu puntu, duttu’, i sugnu a dispusizzïoni. Chi cci avissi a diri?

Notaio                (Quasi piangente, scioglie il nodo della cravatta.)

                          Mi deve solo dire il motivo per cui è venuto da me.

Tanu                  (Calmo.)

Oh Santu Ddiu, e cci voli tantu a farisi capìri? ... Ora vegnu e mi spiegu.  Allura ... (Bussano, il notaio sta per dire avanti ma Tanu lo precede. Il notaio lo guarda torvo e Tanu chiede scusa a gesti.) ... Avante.

Notaio                Avanti.

Giovanni            (Entra con un fascio di carte e li porge al notaio che ne esamina qualcuna. Saluta Tanu.)

                          Buona sera.

Tanu                  (Alzandosi.)

                          Bona sira. ... Siddru si voli assittari cci dugnu la sèggia.

Giovanni                    Stia comodo, grazie. ... (Tanu si siede.Giovanni parla ed esamina carte con il notaio standosene chinato.)

Tanu                  (Interrompendoli.)

Signor Giovanni, lei nun ci penza pi la saluti. ... (Ammonendolo.) ... Cu è picciottu e foddri!

Giovanni            (Stupito.)

                          Perchè?

Tanu                          Lei nun si la guarda la colonia vertebbrali. Cci av’a stari attentu e quannu parla cu lu nutaru nun sav’a mettiri comu siddru fussi agghjmmatu. ... (Si alza e mima.) ... La colonia devi stare sempre cosi ... tisa e diritta comu una cannila.

Giovanni            (Incerto.)

                          Certamente, certamente.

Tanu                          Vasinnò a li vicchjagli lei la paga ... e la paga cara e salata, ... Dolori romantici chi cci agganganu li rini comu li cani e cci li strazzanu a muzzicuna.

Giovanni            (Sempre più imbarazzato.)

                          Ci starò attento.

Tanu                          (Prima che Giovanni si rivolga al notaio che cerca di attirarne l’attenzione e di interrompere la conversazione.)

                          Lei chi è cca vidè pi na cumprumisa di matrimòniu?

Giovanni            (Ingenuo.)

                          Quando mai! Io sono sposato da tre anni.

Tanu                  (Stupito.)

Veru? Accussi picciottu? ...Agurii. ... (Lo bacia.) ... Chi fa si nni fuì?

Giovanni            Che dice? Mi sono sposato in chiesa.

Tanu                  Prosita! ... E addrevi nn’avi?

Giovanni            (Fiero.)

                          Due gemelli!

Tanu                          Prosita e prusituni! ... Lei quannu spara cu un corpu fa testa du.  Fimmineddri? ... (Batte un piede per terra.)

Giovanni            Quasica!... (Batte un piede per terra imitando Tanu.)

Tanu                  Masculiddri? ... (Ribatte il piede.)

Giovanni            Quasica! ... (Ribatte il piede e ride per l’errore di Tanu.)

Tanu                  (Mettendosi le mani tra i capelli.)

Oh chi disgràzzia. Figli mii, nè masculi nè fimmini! Cunzumati sunnu!

Giovanni            (Contento.)

                          Cosa ha capito? ... Una femminuccia ed un maschietto!

Tanu                  Porca miseria, lei m’avìa fattu prioccupari. Comu si chjamanu?

Giovanni            Mariuccia e Totò, come i miei genitori.

Tanu                  Beni. Vattiati sunnu?

Notaio                        (Cerca sempre di interrompere con gesti e richiami l’inutile dialogo. A voce alta ed imperiosa.)

        Giovanni! ... Vada alla sua scrivania e per favore completi questi documenti.

Giovanni            (Mortificato, va a sedersi e comincia a lavorare.)

                          Mi perdoni, signor notaio.

Tanu                          E figliu beddru, arraggiuni avi lu nutaru ad arrifruntariti! Nun si pò perdiri n chjacchjari quannu lu travagliu aspetta. ... (Consigliandolo.) ... Prima lu pani, prima di tuttu lu pani.

Notaio                (Richiamandone l’attenzione.)

                          Signor Barresi, a noi. Mi dica.

Tanu                  (Indicando Giovanni.)

                          Ma chi resta cca?

Notaio                Certo, è il mio aiutante.

Tanu                  (Resta un po’ sovrappensiero.)

Ajutanti ... ajutanti. ... Sì, a lu sìdici, dicissetti lu canuscivu un ajutanti. Si chjamava Petru, ... Petru, ....lu cugnomu l’àju cca mpizzu a la lingua ... (Mostra la punta della lingua al notaio, che fa smorfie di disgusto.)

Notaio                Lasci perdere, non ha importanza.

Tanu                  (Incurante dell’invito.)

Ajutanti n campu, beddru cristianu. ... (Avvicinandosi in confidenza.) ... Cci dicìvamu Petru Cuppuluni.  Comunchi ...

Notaio                        (Sfinito, tura le orecchie con le mani per non sentire. Interrompendolo.)

                          Lasci perdere. ... Mi dica cosa vuole da me? Perchè è venuto qui?

Tanu                          Sìssi, sùbbitu ma ... (In confidenza.) ... cu cchissu cca intra si pò parlari?

Notaio                Vada tranquillo.

Tanu                  (Si alza e si avvia per uscire.)

Comu voli vossìa, i veramenti avìa vinutu pi addumannàricci na cosa, ma siddru nun avi tempu vegnu n’ atra vota.

Notaio                (Urlando.)

                          Dove va?

Tanu                  Nutaru, vossìa nun mi dissi: vada tranquillu?

Notaio                (Si toglie la giacca.)

Per favore, si sieda e racconti il fatto con molta calma e precisione.

Tanu                  (Sorpreso e dubbioso.)

Lu fattu?  I nenti sàcciu, si succidì ajeri, i era a li Savarini, zzappava nta la chjusa di Petru Ricu. L’avi prisenti lu tirrenu di...

Notaio                (Furioso.)

                          Basta. Parli e finiamola.

Tanu                  (Risentito.)

Chi voli di mia, nutaru beddru? ...  Nun mi mittissi nta li guà , pi favuri.

Notaio                Senta bene. Lei è venuto qui per parlarmi di qualche cosa, no?

Tanu                  Certu.

Noatio                Può dirmi cosa vuole?

Tanu                          Ah! ... (Batte la mano sulla fronte.) ... Ora capisciu! Ma pirchì nun parlava chjaru ca avi trì uri chi cci firria ntunnu? ... Santa majorca, sti scoli a li voti pari ca fannu àcitu. ... (Si sistema.) ... Dunqui i vinni cca pirchì vulissi na nfurmazzïoni ncapu a na cumprumisa di matrimoniu. ... Cc’è appressu di mia? ...(Il notaio accenna di sì.) ... Stassi attentu a nun si perdiri arrè. ... I àju du beddri figli fimmini ca sunnu du hiuri. Cuncittina e Marangelica. Cuncittina è un pocu spicateddra ca l’anni traditura passanu, e Marangelica è la nica.

Notaio                Finalmente cominciamo ad affrontare il problema.

Tanu                  Vossìa li canusci?

Notaio                Non credo.

Tanu                          Vossìa neca cc’era pi lu matrimoniu di Giseppa, la figlia di me frati Carlu?

Notaio                Non credo proprio.

Tanu                          Nuta’, cci avìa a èssiri! Si l’avissi vistu a tutti du vistuti e allicchjttati di tuttu puntu, facivanu la figura ca parivanu du ballarini. Mancu cci lu vulissi diri ... (In confidenza.) ... Fin’a lu mussu s’avìanu pittatu. ...  Scarpi e bursetta adattati e na bella spilla d’oru a lu pettu cu la littra di lu so nomu e na vistina ca a ti viu e nun ti viu  lassava scumigliatu l’ossu pizzziddru...... Signor Giovanni, lei li canusci a li me figli?

Giovanni            Non ho avuto ancora questo piacere.

Tanu                          S’e pi chissu, na sira o n’ atra vinissi nti mia ca cci li fazzu accanusciri.

Giovanni                    Non penso di poter venire. Sa, il lavoro non lascia molto tempo libero.

Tanu                          Allura cci li portu intra i, e accussì lei pò diri ad arta vuci d’aviri canusciutu du picciotti  ...

Notaio                (Ancora una volta interrompe il fiume di parole di Tanu. Con tono di rimprovero.)

Giovanni! ... (Invito a gesti a tacere.) .... E lei, signor Barresi non si perda in chiacchiere. Andiamo al dunque.

Tanu                  (Rimproverandolo.)

                                  Signor Giovanni, lu pani prima di tuttu, lu pani. ... (Al notaio.) ... Dunqui ... dicemmu siddru i cci dugnu la doti a me jenniru Nòfriu pi faricci maritari a me figlia, po’ ... doppu lu matrimoniu ... (In confidenza.) ... cci la pozzu livari?

Notaio                E no!

Tanu                  Nun cc’è nenti di fari?

Notaio                Proprio no.

Tanu                  (Insistente.)

                          Nun cc’è nenti di studiari?

Notaio                (Seccamente ed urlando.)

                          No!

Tanu                  (Dopo una pausa.)

                          E siddru nun ci la dugnu?

Notaio                (Spazientito.)

                          Cosa vuole che le dica, decida lei, faccia ciò che vuole.

Tanu                  Lei praticamenti si nni sta lavannu li mani.

Notaio                Non la posso aiutare.

Tanu                  (Rivolgendosi a Giovanni.)

Signor Giovanni, lei neca sapisi quarche articuleddru di liggi di chiddri cu lu trasi e nesci?

Giovanni            (Timoroso, guardando il notaio.)

                          No.

Tanu                  E di chiddri chi si fannu a mroglia populu?

Giovanni            (Fa cenni di no con le mani.)

                          Non conosco leggi.

Tanu                  Caru nutaru, semmu trì orbi nta un viòlu.

Notaio                Non capisco.

Tanu                  Cci dicu ca cca intra cu avi mègliu, avi arsu.      

Notaio                Continuo a non capire.

Tanu                          Nutaru, mi vinni arriparari unni chjovi. ... (Gesti di confusione del notaio.) ... E ora comu si fa? ... Pirchì sapi ssu pezzu di,  ... Vucca me zzittuti!, ... di me jenniru e ddr’atra sanguetta di so matri, neca dìcinu nni stammu pigliannu a na picciotta d’oru chi vaiu circannu dota. Quannu mai! Parinu arraggiati pi robba.

Notaio                E lei gliela dia e così risolviamo il problema.

Tanu                  (Triste e serio.)

Vossìa nun l’avi prisenti quantu cci voli pì accattari tècchja di tirrenu e na casuzza tirrana! ... Avi chi travagliu di quannu era du parmi. Sordu ncapu sordu, tuttu a libbritteddru a la posta, senza mai capricci, mancu midicini a lu bisognu, erbi e picati e pali di ficudinnii. ... E ora arriva u scafaruni e si voli mangiari tutti cosi.

Notaio                (Convincente.)

                          In fondo la dote lei la dà anche a sua figlia.          

Tanu                          E li me sudura accussì unni si nni vannu? A sett’anni carriava a la surfàra cu un saccu di cincu canni ncapu li spaddri, acchjanari e scinniri, scazu, nudu e mortu di pitittu.

Notaio                Capisco, decida liberamente allora.

Tanu                          Vossìa a quantu capisciu m’allarga li vrazza ... (Guarda Giovanni.) ... E iddru vidè. ... Tintu cu avi bisognu nti sta vita! ... Vistu ca nun c’è nenti di fari, a la vuluntà di Ddì. ... Si vossìa e prontu facemmu sta cumprumisa.

Notaio                        Bene, finalmente! Cercheremo di sistemare ogni cosa per il meglio. ... (Giovanni fa cenni rassicuranti a Tanu.)

Tanu                          Nutaru, sugnu nta li so mani! ... Sunnu tutti cca fora ch’aspettanu. Li pozzu chjamari?

Notaio                Prego, li faccia accomodare.

Tanu                  (Apre la porta. Ognuno entra portando una sedia di tipo diverso.)

Amuninni, trasiti. ... Rusalia, Cuncittina. ... (Gilurmeddru si precipita per entrare. Tanu lo ferma.) ... Attìa, lu papà, sta saggiu. ... (Il bambino continua a mostrarsi irrequieto e Tanu lo tiene per mano.) ... Marangelica, ... allistitivi vu, gnura Rosa, ... forza Nòfriu ... (Entrati tutti, comincia le presentazioni. Il notaio e Giovanni rispondono con un cenno del capo, gli altri con un sorriso.) ... Mia moglieri Rusalia, ... me figlia Cuncittina, ... me figlia Marangelica, ... Gilurmeddru, ... (Il notaio e Giovanni gli fanno un sorriso. Gilurmeddru risponde con smorfie.) ... mio jenniro Nòfriu, ... (Nòfriu si comporta bambinescamente, sorride e fa un inchino.) ... la gnura Rosa , sua matre.

Notaio                        Prego sedetevi ... (Tanu si siede con Gilurmeddru sulle gambe. Gli altri si seggono di fianco al notaio. Agli estremi Rosa con il figlio e, staccata da loro, Rusalia con le figlie. Le due sorelle litigano per chi deve occupare il posto più vicino a Nòfriu. Gilurmeddru comincia a toccare le carte che si trovano sulla scrivania. Il notaio lo guarda e Tanu, capendo il rimprovero, richiama il figlio.)

Tanu                  Fermu, lu papà.

  

Gilurmeddru      (Piange a dirotto.)

                          Chi fazzu?... Sempiri m’arrifrunti tu! ...

Tanu                  Adà, zzittuti ca nenti ti fici.

Gilurmeddru      I vogliu la pinna.

Tanu                  (Toglie la penna di mano al notaio.)

Senza offisa duttu’ e ccu lu so pirmissu. Chi voli fari, addrevi su’. ... Teni cca e zzittuti ora.

Gilurmeddru      (Sta zitto per un attimo e poi riprende a strillare.)

                          Vogliu la carta.

Tanu                          (Dopo aver guardato il notaio, allunga una mano e prende un foglio tra i tanti sulla scrivania.)

                          Chi vò cchjù lu papà?

Notaio                        Fermo! Quello no, per favore. È un atto notarile, lo capisce?. ... (Glielo toglie dalle mani. Gilurmeddru strilla.) ... Giovanni, per favore, un foglio di carta per questo bambino.

Giovanni            (Esegue e lo dà a Tanu.)

                          Ecco.

Tanu                          Grazzii assà... chi voli è nicareddru e ss’av’accurdari. ... Tè lu papà, scrivi, ... (Sgarbato.) ... addisigna e zzittuti. ... (Marangelica e Cuncittina nel frattempo continuano a stuzzicarsi e ad interessarsi a Nòfriu che sorride a entrambe. Rosa e Rusalia si ignorano volutamente.)

Notaio                (Ritornata la calma.)

                          Possiamo cominciare se volete.

Tanu                  Preo, facisse libberamenti.

Notaio                        Veramente è lei che dovrebbe spiegarmi i termini di questo compromesso che volete fare.

Tanu                  Arrè?  Nun ci lu cuntavu antura?

Rosa                   (Acida.)

Si lu nutaru lu voli cuntatu arrè, voli diri ca cc’è bisognu di chjarillu megliu e a la prisenza di tutti, ca neca semmu pupi lu restu.

Rusalia               Silenziu, gnura Rosa e nun v’ammiscati cchjù.

Tanu                  (Interrompendole.)

Puliti fìmmini, senza vi fari accanusciri subbitu. ... Caru dutturi, antura i cci avìa dittu ca vulissi fari na cumprumisa di matrimoniu cu me jenniru Nòfriu qui prisenti.

Notaio                        Bene! Chi sarebbe la fidanzata? ... (Si alzano contemporaneamente Marangelica e Cuncittina.)

Marangelica       I sugnu, eccumi.

Cuncittina          Nfami, a mia voli Nufrieddru.

Marangelica       (A Nòfriu.)

                          Gioia miu, diciccillu tu.

Cuncittina          Parla, parla Nufriuzzu di lu me cori.

Tanu                  (Ad alta voce.)

Silenziu e pipa vatri du. Devu rispontere io ca lu dutturi l’addumannà a mia. ... (Pausa.) ...La zzita di Nòfriu è Cuncittina. ... (Cuncittina esulta e manda baci a Nòfriu. Marangelica scopppia in pianto, confortata dalla madre.)

Gilurmeddru              (Al padre, ad alta voce e senza alzare gli occhi dal foglio di carta su cui disegna.)

                          Ti dissi ca nun nni la voli.

Tanu                  (Gli dà un pizzicotto per farlo tacere, il bambino urla e piange.)

                          Ma chi dici, lu papà? ... (Accarezzandolo.) ... Cu fu?

Gilurmeddru      (Forte.)

                          Nun nni la voli a me soru Cuncittina, ti dissi.

Marangelica       (Si alza.)

                          Veru è! ... A mia voli, a mia.

Cuncittina          (Tirandola per la gonna.)

                          Zzittuti mmidiusa! ... Chi ti nteressa a tia?

Notaio                Calma, ... calma, ... per favore contegno.

Nòfriu                        (Per tutto il tempo ha assunto un atteggiamento stralunato, ora si alza ed interviene a sproposito.)

                          Chissu lu pozzu diri i.

Rosa                   Ghjustu la ma’, fatti a sentiri.

Rusalia               (Urlando.)

                          Vriogna, vriogna!

Tanu                          (Si toglie una scarpa e la batte sonoramente sul tavolo. Il notaio cerca di fermarlo e di proteggere le sue cose che si trovano sulla scrivania.)

        Attinzioni, ... fermi tutti. ... (Silenzio.)... Adasciu àju dittu e unu a la vota. ... Chi vi parisse lu nutaru Mènnola vostru frati o vostru frateddru? ... E con i signore Giovanni chi cci atu iutu a la scola nzèmmola? ... (Solennemente, accompagnandosi con un ultimo colpo di scarpa.) ... Vastasi! ... Mittemmuni la testa a postu e sapèmmuni capiri. ... (Si siede.)

Notaio                        Grazie. ... (Si toglie la giacca e sbotona la camicia.)...  Avete detto cose giuste. ... Calma gente, calma.

Giovanni            (Tenendosi la testa tra le mani.)

                          Io esco un momento per sbrigare una pratica. Scusate.

Notaio                Prego, Giovanni, andate.

Tanu                  Siddru avi bisognu vidissi ca i sugnu a dispusizzïoni.

Giovanni            (Sulla porta.)

                          Grazie, grazie, è meglio di no.

Notaio                        Allora se potete chiarirmi meglio questo discorso del fidanzamento, io vi ascolto.

        (Marangelica, Cuncittina e Rosa si alzano e parlano tutte assieme gridando.)

Marangelica       (Inginocchiandosi.)

                          Voli a mia, dutturi! Lu giuru.

Cuncittina          (Inginocchiandosi anche lei e segnandosi parecchie volte.)

                          Nfami! Àju li provi.

Rosa                           Parla tu la ma’.

Nòfriu                 (Nòfriu sorride divertito come se fosse estraneo alla vicenda.)

                          Ch’a diri ma’?

Rusalia               (Sulle voci delle altre.)

Scilarati! ... Chi figura! ... (Si strappa i capelli, le figlie intervengono a calmarla.)

Tanu                  (Sale sulla sedia.)

                          Oh! ... Comu fini? ... Chjuiemmu ssi casci! ... (Si siede. Silenzio.)

Notaio                (Quasi piangente per la disperazione.)

                          E allora?

Gilurmeddru              (A sopresa sale sulla scrivania e canticchiando, balla, calpestando ogni cosa.)

        Vi lu dissi i, ... a me soru Cuncittina, Nòfriu nun nni la voli, ... ntiro ntella.

Notaio                (A Gilurmeddru.)

                          Fermo, fermo!... Signor Barresi!

(Tanu non riesce ad afferrare il figlio e si scusa a gesti con il notaio.)

tanu                   Veni cca, lu papà. Chi nni sa tu ca sì nicareddru?

                         

Gilurmeddrru            I nni sàcciu cchjossà di tutti. ... I cci li purtava li biglietti. ... Nòfriu è zzitu cu me soru Marangelica.

Marangelica       Bravu Gilurmeddru di lu me cori! ...  Angilu di lu Paradisu sì!

Cuncittina          (Piangendo, alla sorella.)

                          Latra, latra di zziti!

Rusalia               (Gridando.)

                          Zzittitivi. ... Li robbi lordi si lavanu n famiglia!

Tanu                  (Ribatte con la scarpa sul tavolo ed urla.)

Silenziu. ... (Afferrato il figlio gli stringe la bocca con finta affettuosità.) ... Vossìa nuta’, senza cci dari cuntu a l’addrevu. Sintissi a mia ca sugnu lu capu famiglia: Nòfriu voli a me figlia Cuncittina.

Notaio                        Sì, io le credo. ... Signor Onofrio, perchè non parla lei e chiarisce la faccenda a tutti?

Nòfriu                 (Si alza.)

                          Sissì!

Rosa                   (Acida ed altera, lo afferra e lo fa sedere.)

                          Nenti avi di diri me figliu. Nenti di nenti.

Rusalia               Vu zzittitivi ca vi tocca parlari quannu piscia lu gaddru.

Rosa                   (Alzatasi.)

Ah! Ora nun mi tocca? Allura mi pigliu a me figliu e vi lassu nchjanta di cavulu. ... Sùsiti la ma’. ... (Tira il figlio per un braccio.)

Nòfriu                 (Nòfriu continua a sorridere divertito ma non si alza.)

                          Aspetta tantìcchja ma’. Unn’amm’a iri? ... Cca bellu jè!

Rusalia               Itivinni, itivinni. Cu v’a schifiatu mai?

Notaio                (Con voce tremula e piangente.)

Signore! ... Signore! Per favore, calma e silenzio. ... (Improvvisamente nervoso.) ... Cosa sono queste scene nel mio ufficio? ... Vergognatevi!

Tantu                 (Calmo.)

                          Si carmassi duttu’. Chi voli fari? Fimmini sunnu!

Notaio                (Imperioso.)

                          Onofrio Arrubba, mi vuole dire chi è la sua fidanzata?

Nòfriu                 Sissì, pirchì no. ... (Rosa gli da un colpo di gomito per farlo stare zitto.) ... Adà ma’, accussì mi struppii. ... I veramenti dicissi ca ... (Le ragazze lo invitano con gesti affettuosi a scegliere. Egli indica con il dito ora una ora l’altra. Poi confuso.) ... Chi cci sacciu diri i ... a vossìa cu cci piacissi?

Notaio                Deve piacere a lei. Mi faccia un nome. Quale vuole delle due?

Nòfriu                        I pi mia veramenti mi li putissi pigliari tutti du ... tantu àju la crapa e ...

Notaio                (Interrompendolo.)

                          Lei i bigliettini d’amore a chi li scriveva?

Nòfriu                 Chi cci sàcciu diri, ... senza nomu eranu ... ca i neca lu sacciu comu si chjamanu. ... Cci mittiva sulu lu cugnomu, a li voti, po li dava a Gilurmeddru e cci pinzava iddru a dalli a quarcuna di li so soru.

Notaio                Dunque per lei era la stessa cosa che li ricevesse una o l’altra?

Nòfriu                 Ah, chi mi nteressava a mia, ... tantu eranu soru. .... Sempiri lu stessu sangu sunnu. ... (Ride.) ... I neca sugnu unu ddifficili.

Notaio                (Confuso, a Gilurmeddru.)

                          E tu, piccolo, a chi consegnavi i biglietti?

Gilurmeddru              (Liberandosi dalla stretta de padre e mettendosi al centro della scena.)

A ccu mi dava cchjossà sordi. ... Prima li dava a me soru Cuncittina, po iddra mi detti un timpuluni quannu nun ci vozi iri a sirbizzu, e allura di tannu n po’ li detti a me soru Marangelica ca  ...

Tanu                  (Lo raggiunge ed interrompe.)

Bonu lu papà ca lu capemmu. Tè sti sordi, v’accattati na cosa duci e quannu finisci senza viniri cchjù cca, vatinni nti to nanna ca po i vegnu. ... (Gilurmeddru, prende i soldi e felice esce.)

Notaio                (Rivolto a Nòfriu.)

Bene, signor Arrubba, visto che le ragazze sono tutte e due di fronte a lei, potrebbe indicarci chi è la sua fidanzata?

Nòfriu                 (Guarda timoroso la madre.)

                          Ma’ a ccu nn’amm’a pigliari?

Rosa                   A cu ti piaci la ma’.

Notaio                Scelga lei, lasci stare sua madre.

Nòfriu                 Nutà, veramenti accussì tuttu nzèmmula nun ci lu sacciu diri. ... chisti sunnu discursi dilicati, ... (Rosa suggerisce qualcosa al figlio.) ... addipenni ...

Noatio                (Sorpreso.)

                          Dipende? ... Da cosa dipende?

Rosa                   (Superba.)

                          Di la doti, sì, propriu di la doti!

Nòfriu                 Di la doti, dici me matri. Lu capì?

Rusalia               (Inviperaita.)

                          Du gioielli sunnu, du gioielli di vitrina ... (Mostra le figlie.) ...  e mi cerca doti stu burduni.  ... Ah, malasorti! ... (Urla e si tira i capelli. Le figlie cercano di calmarla.)

Tanu                  Rusalia! ... Cumponiti ti dissi.

Rosa                   Vinnitivilli siddru vi li paganu ssi giujelli, vinnitivilli!

Notaio                (Paonazzo per la rabbia.)

State ricominciando? ... (Ritorna la calma.) ... Spiegatemi la questione della dote, per cortesia. Parli lei, signor Onofrio.

Nòfriu                 Chi cci sàcciu diri? ... Mamà , comu mi dicisti intra?

Rosa                   Iddri ann’a parlari, iddri no natri. A iddri tocca.

Notaio                (Rivolto a Tanu.)

                          Vuole parlare lei?

Tanu                  Certu, certu. Avissi a mancari pi chissu. ... Dunchi lu discursu passa ca stu me jenniru, dicemmu ... (Bussano.Tanu sta per dire: avanti, ma il notaio lo blocca con uno sguardo di riprovero.) ... Quann’è ghjustu è ghjustu, scusassi. Unni maggiuri cc’è, minuri cessa.

Notaio                Avanti!

                                 

Giovanni            Notaio mi scusi ma di là c’è un signore che vorrebbe entrare.

Minicu               (Spingendo Giovanni.)

Ma quali di là ... (Entra.) ... io di qua sono. ... (Giovanni cerca di ffermarlo.) ... Si livassi di mmezzu cci dissi vasinnò cu na pidata nta li gammi lu ittavu n terra.

Notaio                Lascia stare, Giovanni, Vai pure. ... Venga avanti, lei chi è?

Minicu               Cu sugnu? L’addumannassi a ssa facci allannata. ...(Indica Tanu. Il notaio guarda Tanu.)

Tanu                  (Cerimonioso.)

                          Minicu, caru frateddru! Avi na jurnata chi ti vàju circannu.

Minicu               (Non risponde e si avvicina al notaio.)

                          Mi permetti, Minicu Cozzu.

Notaio                (Stringe la mano.)

Piacere. ...  Se mi volesse spiegare la sua presenza qui gliene sarei grato. Fa parte anche lei del compromesso di matrimonio?

Minicu               Cci trasu? Cci trasu e comu! ... I sugnu lu mizzanu, chiddru vali a diri chi cci purtà la battuta a questi signori. Nun sacciu siddru voscenza cc’è a lu me discursu.

Rusalia               (Alzandosi, a Minicu.)

                          A ccu? A ccu? Li me figli si li sciarrïanu.

Rosa                   (A Minicu.)

                          Chi dici, foddri!

Rusalia               (A Rosa.)    

                          Vu lassati parlari a mia. Di chi v’ammiscati?

Rosa                   Comu chi m’ammiscu? Susiti la ma’, iamuninni.

Nòfriu                        Aspetta, accurdammuni. Talè comu jucammu ad arrìdini!!

Minicu               (Corre verso la porta.)

        Fermi tutti!  di cca intra nun nesci nuddru ... prima vogliu lu me.

Tanu                  Rusalia, na seggia pi Minicu ti dissi... (Rusalia offre la sua. Minicu rifiuta e resta a guardia della porta. Nel frattempo tutti si sono alzati. Rosa invita il figlio, vista la confusione, ad avvicinarsi alle ragazze. Marangelica e Cuncittina si avvicinano a Nòfriu spingendosi e litigando.) ... Rusalia, accura a li picciotti ...  ca s’ammiscaru crapi e cavuli.

Rosa                   (Tirando Nòfriu.)

                          Scùgnati, la ma’, cu ccu t’ammischi?

Rusalia               Sparti pigliati primu. ... Siti comu chiddri di Sciacca! Mantinitivillu vicinu ssu trunzu arbàniu ca mi l’allorda st’addrevi. ... (Alle figlie.) ...E vatri vinitivinni cca. ... (Batte la mano destra sulla coscia.)

Rosa                   Arraggiuni aviti! ... (Al figlio.) ... Veni cca la matri, scùgnati di ssi vipari. Nun ti cunzumari ca chissu cercanu.

Nòfriu                 (Ridendo divertito.)

                          Tu mi lu dicisti tu di ncugnàricci e di tuccalli.

Rusalia               (A Rosa.)

                          Ah, fimminazza tinta!

Rosa                   A ccu?

Rusalia               A ccu dici cu!

Rosa                   (Avvicinandosi a Rusalia minacciosa.)

                          A ccu?

Rusalia               A ccu dici cu. Chi siti surda? ... (Stanno per venire alle mani.)

Notaio                        Signore! ... (Barcolla.) ... Signore! ... Io ... (Sviene e cade per terra.)

Tanu                          (Alla moglie che accorre verso il notaio. Le ragazze subito ne profittano.)

                          Va penza pi li to figli ca ficiru dannu.

Rosa                           Nun ci nn’è bisognu ca nun cci appitìscinu a me figliu. Si voli nn’avi centu megliu d’iddri.

Rusalia               (Provocante.)

                          Gèsu, comu m’arrizzanu li carni.

Minicu               (Si avvicina al notaio.)

Lestu acqua. ... (Dà leggeri colpi di mano sul viso del notaio.) ... Nutaru? ... Acqua, Tanu. ... Nutaru? ...Tanu, acqua.

Tanu                  (Correndo esce.)

Largu, largu. ... Signor Giovanni. .. (Rientra con Giovanni, reggono entrambi la stessa bacinella piena d’acqua. Tirano maldestramente entrambi e parte dell’acqua si versa su Giovanni.)... Lu lassassi ca cci penzu i.

Giovanni            Lasci lei, per favore.

Tanu                  Nun babbïassi ca lu nutaru è gravi. ... Mi lu dassi!

(Giovanni, tutto bagnato, lascia la presa. Tanu versa un po d’acqua sul viso del notaio. Minicu gli fa un po’ di vento con il fazzoletto. Rosa tiene vicino il figlio, lo stesso fa Rusalia con le figlie. Le ragazze continuano a litigare tra loro e cercano di attirare l’attenzione di Nòfriu che sembra divertirsi per ciò che accade.)

Giovanni            Presto un dottore. ... (Urla ma nessuno si muove.)

Minicu                       Chi medicu e medicu! S’arripiglia vi dicu. ... Nutaru? .... Nutaru, mi senti?

Notaio                (Si riprende.)

                          Oh Dio! ... Cosa è successo?

Tanu                  Nenti,  era lei ca stava murennu.

Notaio                Giovanni, le pillole presto.

Giovanni            (Prende delle pillole dalla tasca.)

                          Eccole. ... (Il notaio ne ingoia alcune. Silenzio. Il notaio si alza.)

Tanu                  Comu si senti ora?

Notaio                Non è niente, ... un leggero malessere, ... sedetevi. Che cosa stavamo dicendo? ... (Si siedono. Minicu si siede alla scrivania di Giovanni che esce.)

Minicu               Ca la battuta la purtavu i, caru nutaru.

Notaio                E allora?

Minicu               Comu allura? Ma chi fa voscenza voli babbiari? I chiddru chi mi tocca lu vogliu. ... Chiddru chi mi tocca, lu ghjustu.

Rosa                   (Si alza e grida.)

                          Nenti ti tocca, nenti, mancu pampini.

Tanu                          Gnura Rosa? Chjuiti ssa cascia e senza gridari ca lu nutaru si senti tintu.

Rosa                   I vidè mala mi sentu e pi mia nun ci penza nuddru.

Notaio                (Stanco.)

Signori e signore! Per favore ... (A Minicu.) ... Dunque voi cosa intendete dire che volete quello che vi spetta?

Minicu               Chiddru ch’è ghjustu, signor nutaru ... un tot. I nun dicu cifri, lu pattu era un tot assecunnu la dota. Chisti eranu li patti cu sti traditura.

Tanu              Ma quali patti e patti. Finiscila pi favuri, chi sunnu sti discursi d’addrevi?.

Rosa                           Chi cci sta facennu capiri a lu nutaru? Tagliala ddrocu cu sti patti e patti. Mriacu!

Minicu               Comu quali patti? ... (A Tanu.) ... Chi ti rimangi la palora chi mi dasti? ... Nun fusti tu a dìrimi, marita li me figli ca cci nesci quarche cosa pi tia? ... Nega s’à curaggiu! .-.. (Si avvicina minaccioso.)

Rusalia               (Spaventata urla, anche le figlie.)

                          Tinitilu!

Notaio                Fermi tutti, ora state esagerando. Il primo di voi che disurba lo caccio fuori.

Tanu                          Ghjustu, nutaru. ... (A tutti.) ...Cu parla senza mmitu si nni va fora. ... (Calmi e seduti.)

Notaio                        Alzi la mano chi vuole parlare. ... (Si prenotano Tanu, Minicu, Rosa e Rusalia. A Minicu.) ...Parli lei per primo.

Minicu               (Si alza e declamando, quasi un’ arringa.)

Voscenza io lo ringrazziu assà pi sta prifirenza chi mi vozi accurdari. Allura cci vogliu addumannari a lei ca è cristianu di litrra e sapi arraggiunari siddru cci pari esattu, doppu tanti travagli e caminati, ca un cristianu nun avissi lu so liggittimu cumpenzu?

Notaio                        Effettivamente non mi sembrerebbe una cosa giusta ... ma voi cosa avete fatto?

Minicu               Cci pari nenti a lei lu disturbu, li nuttati, lu mpegnu pi mettiri daccordu sti testi? ... (Indica Tanu e Rosa.) ... Chistu beddru galantomu, doppu tanti prumissi, si scurdà tutti cosi e veni a fa la cumprumisa senza chjamarimi.

Tanu                  Chi sta dicennu? Chi fa ti sonni?

Rosa                   Foddri siti!

Minicu               Gnura Ro’, quannu mi ncagliastivu a lu furnu e mi prigastivu addinucchjuni nun ci pinzati cchjù? ... (Imitando la voce e le movenze di Rosa.) ... Maritatimi stu beddru figliu!

Rusalia               (Disperandosi.)

                          Oh Beddra Matri, chi mala figura!

Notaio                        Silenzio! Non si parla senza permesso. ... E voi, signor Cozzo, continuate.

Minicu               Ora vegnu e mi spiegu. ... Dunchi ... essennu li cca prisenti me niputi Marangelica e Cuncittina senza pritinnenti ...

Rusalia               (Interrompendolo.)

L’avianu li matrimonii li me figli, l’avianu e boni partiti sparti. Coffi nni dettiru a cintinara.

Minicu               Zzittitivi, la cuscina, senza farai lagarìa ca vi vagnati li pedi.

Notaio                Zitta, signora, o sarò costretto a pregarvi di uscire.

Rosa                   Prosita a lu nutaru!

Rusalia               Allura av’a ittari fora a iddra vidè!

Notaio                        (Viste le due donne alzarsi, con voce piangente e mordendosi le mani.)

                          Silenzio! ... (Ritorna la calma. Cenni a Minicu di continuare.)

Minicu               E siccomu cc’era lu scantu ca me parenti Tanu nun nni l’avissi pututu sistimari cchjù ... (Rusalia freme, Rosa sorride e le fa smorfie.) ...un iornu mi chjama e mi fa tutta na discussïoni pi vidiri di putilli cuminari cu li me canuscenzi. Cussì mi misi a firrïarimi pi li fatti me. E cerca, cerca, capità ca la cca prisenti gnura Rosa, mi v’a fa lu stessu discursu di me parenti Tanu. E comu si dici? Na mani lava l’atra e n quatru e quattr’ottu cuminavu li cosi.

Tanu                  Ma chi v’a vapparïannu?

Minicu               Sacciu chiddru chi dicu e tu vidè!

Rusalia               Cunzuma famigli! Tradituri di li parenti sì.

Rosa                   Oh, chi murtificazzïoni! Ah sentivi parlari veni lu scuncertu.

Minicu               Gnura Ro’, vu vidè vi lu scurdastivu tutti ddri beddri discursi chi mi facistivu? ... (Imitandola.) ... Stu beddru figliu, nun avi furtuna ... maritatimillu vu. ... Ah?

Rosa                   Nfamazzu, quannu ma’. Me figliu na bannera è!

                          (Nòfriu si alza e, malfermo,  sembra dondolare.)

Rusalia               Tinìtila ca cadi!      

Notaio                (Urlando.)

                          E’ ora di finirla. ... (Tutti si calmano.)

Tanu                  Scusàssili, nutaru. Chi voli? Genti di paisi sunnu. Anzi ...

Rusalia               Oh, Beddra Matri ca mi sentu mala!

                          (Le figlie subito la soccorrono.)

Tanu                  Purtatila fora, ... fora a lu friscu. ...(Rosalia viene accompagnata fuori dalle figlie.) ... Aria cci voli, aria. ... Gnura Ro’ nisciti vidè e cci dati na mani d’ajutu.

Rosa                           Cca è lu me postu, vicinu a me figliu. ... Nun àju unni iri, la muglieri vostra è.

Tanu                  Nfami cu vi munesta cchjù!

Notaio                Dunque signori un poco di calma, ... (Prende delle pillole.) ... cerchiamo di fare un discorso serio e concreto e soprattutto logico .... (Pausa,) ... Ricominciamo daccapo.

Minicu               Cu lu pirmissu sò vulissi parlari arrè i.

Tanu                  Nanò, vu ittastivu. Ora tocca a mia macinari.

Notaio                Per favore signor Gaetano, lo lasci parlare.

Tanu                  Siddru mi lu dici vossìa, pi lu beni chi cci vogliu, accunzentu.

Minicu                       Dunchi, caru frateddru, tempu narrè mi chjamastivu pi parlarimi di li vostri figli, sì o no?

Tanu                  Veramenti nun mi ricordu tantu ghjustu.

Minicu               Fu ddra sira quannu chjuviva ... Pozzu diri tutti cosi?

Tanu                  Basta ddrocu ca mi rivinni la mimoria, nun c’è bisognu d’allungari lu discursu e fari sapiri cosi a la genti.

Minicu               (Al notaio.)

Lu sintì voscenza? ... I e iddru eramu daccordu ca cunchjudènnusi lu discursu, lu matrimoniu pi parlari chjaru, m’avissi tuccatu na pircintuali ncapu la doti stabbuluta ... un tot, comu cci dissi antura.

Notaio                Ho capito. Siete stato voi a far concludere questo fidanzamento?

Minicu               Di cca a cent’anni e ccu li provi pruvati ... I lu me travagliu lu fici         ... Petru Marturana, ... Carlu Ugliapersa, ... Minicu Temputintu, Cola Sbrizzìa ... Chisti sunnu tutti partiti chi cci purtavu, oltri a lu cca prisenti Nòfriu Arrubba.

        (Nòfriu continua a comportarsi fanciullescamente, si alza e fa un inchino al notaio.)

Notaio                Quindi voi vorreste ?

Minicu               Lu ghjustu. Chiddru chi mi tocca, àju dittu sempiri. ... I àju famìglia, amm’a campari tutti ... e stu spirtuni mmeci vinni cca a l’ammucciuni. Menu mali ca cci fu cu m’avvisà.

Tanu                  Ma quali ammucciuni e ammucciuni! Siddru oi nun ti vitti comu ti l’avìa a diri di viniri cca stasira?

Minicu                       Comu nun ni vittimu, ma chi mangi pani di scòrdiu?. Stettimu tutta la matinata nzemmula.

Rosa                   Comunchi lu beddru è parlari chjaru, di la dota di me figliu nun si tocca nenti, siddru s’av’a fari stu matrimoniu.

Tanu                  Gnura Rosa?! ... Vu senza pipitiari.

Rosa                   (Sfidandolo.)

                          Pirchì, vasinnò chi faciti?

Minicu               (A Rosa.)

        Senza fitari fora la carteddra, gnura Rosa e sapitivi stari a lu vostru postu. Neca di gaddrina putiti addivintari gaddru.

Nòfriu                        Veru è, ma’ lassali parlari, i sonnu àju, vasinnò nun nni iemmu a curcari cchjù stasira.

Minicu               Bravu Nòfriu. Parli picca ma sustanziusu. E ora siddru tu, caru frateddru, mi vulissitu diri zzoccu cci duni a Nòfriu comu dota, fussi na santa cosa e accurzàssimu lu discursu.

Tanu                  (Borioso.)

Dunchi i a stu beddru picciottu cci dugnu, ... un minutu ca cci penzu ghjustu ...

Notaio                Mentre voi definitete, io esco un momento.

Minicu               Facissi cu còmmidu. ... (Il notaio esce.) ... Cuntinua ... (A Tanu.)

Tanu                  A stu beddru picciottu cu l’agùriu di lu matrimòniu cu me figlia Marangelica cci dugnu 6 tummina di tirrenu a la Balata, lu ricòitu di l’annata d’aguannu, la biancarìa a 6 e li casi di lu Canaleddru pi comu sunnu.

Rosa                   (Acida.)

                          Lu critu tinitivillu vu, ca natri avemmu iardina.

Nòfriu                 Unni l’avemmu, ma’?

Minicu               Carma, ... carma.

Rosa                   Quantu minimu, siddru lu discursu s’av’a cunchjudiri, cci at’a dari deci tummina a la Balata, tagliannu a giru a la trazzera, lu ricòitu mi pari liggittimu e nun cc’è bisognu di mèttilu a la cunta, la biancarìa a ottu, li casi di lu Canaleddru, arripigliati unni cc’è bisognu, e la vigna di lu Pitraru.

 

Tanu                  Siddru si piglia a me figlia Cuncittina, l’affari è fattu.

Rosa                   Nenti, nenti. Siti veramenti spertu. Pi pigliarini a Cuncittina cci   at’a iunciri: cinquantamila liri n cuntanti a librettu ntistatu a me figliu, la biancaria av’a èssiri a dùdici, l’atri deci tummina di la Balata e tuttu lu spisatu di lu matrimoniu a carricu vostru.

Minicu               Gnura Rosa, adasciu!

Tanu                  Fimminazza canaliddrara, la me robba nun si tocca! Chi vi vulissivu sucari tutta la me sustanza?

Rosa                   Vi nn’arresta, vi nn’arresta, omu tìrchiu! Lu ghjustu staiu addumannanu, lu ghjustu, ca vi stati pigliannu la culonna di la me casa. ... (Nòfriu si alza e vacilla.)

Tanu                  Facitticci lu ripidatu!

Minicu               Avanti, bonu. Videmmu di stringiri.        

Rosa                   Mancu a parlàrini. Neca pozzu pigliari d’intra e ittari fora. Si nun vi cummeni lassammu pèrdiri.

Tanu                          Adasciu Minicu ca pi li me figli appena grapu la vucca cci nn’è centu chi rìinu la mani.

Rosa                   Li gammi, vuliti diri, pi scappari.

Tanu                  Ah, siccàrivi ssa lingua, Signuri!

Nòfriu                 Unni ann’a jri ma’ ca scappanu? La zzita me jè.

Minicu                       Chi nni diciti si cci agghjunciu 20.000 mila liri e la biancaria a ottu?

Rosa                   E batti a coppi!? Pi Cuncittina vulemmu: Tuttu lu tirrenu di la Balata, casi di lu Canaleddru, vigna di lu Pitraru, lu ricòitu e biancaria a dudici, lu spisatu di lu matrimoniu a carricu vostru e v’arrigalu la mità di li grana pi farivi vidiri cu sugnu, 25.000 mila liri. ... Vasinnò deci tummina di la Balata, ricoitu, biancaria a ottu, casi di lu Canaleddru, vigna di lu Pitraru e nni pigliammu a Marangelica.

Tanu                  (Segue l’elencazione con cenni di diniego del capo.)

        Putemmu lassari perdiri. Siti peju di na latra a lu passu. Mittitivi la mascara.

Rosa                   Ihia, putemmu scunzari barracca ca a diri la beddra vrità mi pari ca ca stu figliu mi lu staiu sbinnennu. ... Quasica quasica mi nni pintivu.

Minicu               Adasciu e senza prèscia cca cci sugnu i pi sistimari li cosi. Allura a chi servi lu mizzanu? ... Siddru mi pirmittiti lu discursu s’av’a cunchjudiri, ca li picciotti parinu fatti unu pi l’atra.. Tagliu i, siddru pirmitti.

Tanu                  Sintemmu chi ietti. Passa la to palora.

Rosa                   Parlati, parlati e spartiti ghjustu. Stabbiliti vu.

Minicu               Cu cuscenza e senza taliari a nuddru nta la facci. Dunchi caru frateddru i penzu ca fussi megliu sistimari a Cuncittina pirchì è cchjù grannuzza. Marangelica avi quarche annu di menu e nun si sapi mai, quarche cosa pò sempiri capitari. I, siddru tu vò, mi pozzu ntrissari anchi pi iddra, ... cu lu solitu pattu si capisci.

Tanu                          Cunchjudemmu pi Cuncittina p’accamadora, siddru Nòfriu è cuntestu.

Rosa                   Cuntesti semmu, semmu propria cuntesti. Chi dici tu la ma’?

Nòfriu                 Cuntesti semmu. Pi natri, una o l’atra, nun c’è diffirenza .

Minicu               Allura pi lu tintu e pi lu bonu la dota chi porta Cuncittina è chista: la casa di lu Canaleddru cu arripararisilla li picciotti siddru cc’è bisognu,   deci tummina a la Balata, lu ricòitu, mezza a vigna di lu Pitraru e l’atra mità a la morti di me frateddru, ... (Tanu fa scongiuri.) ... la biancaria a ottu, 25.000 mila liri e mezzu spisatu di matrimoniu.

Nòfriu                 E la picciotta vidè, vasinnò un ci fazzu.

Rosa                   (Finge insoddisfazione.)

Certu ca tagliastivu strammu, natri accussì ni nni niscemmu n perdita. ... Comunchi passa la vostra palora.

Tanu                  (Finge disperazione.)

Assà è lu dannu, assà di tunnu....  Accussì mi spogli. Minicu, ... (Resta un po’ con le mani tra i capelli. Poi di colpo sembra rasserenarsi ed il viso gli si illumina di un sorriso beffardo.) ... però nun s’av’a diri ca manca pi mia. 

Nòfriu                 (A sua madre.)

                          Chi cci a diri papà o zzi Ta’?

Rosa                   Pò si vidi la ma’, ancòra amm’a cunchjùdiri.

Minicu               A vu ora, gnura Rosa. Chi porta Nufrieddru?

Rosa                   Me figliu sulu penzu ca fussi di cchjù e d’avanzu. Però nun s’av’a diri ca lu fazzu nesciri d’intra n cazi di tila. ... A l’addrevu cci dugnu la mubbìlia cu un cummidinu e quattru seggi, e la scecca.

Tanu                  Gnura Ro’ mi pari ch’aviti un vrazzu curtu e n atru longu. ... Lassammu iri ca mi pari ca nun c’è vuluntà di Ddiu a cunchjùdiri stu matrimoniu.

Rosa                           Siddru vuliti la me peddri vidè, vi la dugnu. ... Putemmu scunchjùdiri. ...  Amuninni Nòfriu.

Minicu               Puliti, senza v’annirbari. ...  Tanu?

Tanu                  Minicu, tu ti sta mittennu cu la minutiddra e mi sta spugliannu. Comunchi dicu l’urtima palora e po’ basta: la mubbìlia av’a èssiri cu du cummidina e se seggi e cu falla fari a Bivona e di nuci, na mula e la paglialora di la Filìcia.

Rosa                   Gèsu, Gèsu, Gèsu! ... (Si segna parecchie volte.)

Minicu               (Conivincente.)

                          Gnura Rosa, doppu st’addrevu a cu aviti?

Rosa                   A nuddru, ca lu Signuri nun mi nni mannà cchjù.

Minicu               (Adulandola.)

                          Nn’avistivu unu sulu però beddru di tutti cosi.

Rosa                   (Fiera.)

Lu putiti diri forti e adasciu, ca unni lu tuccati tuccati sona comu na campana.

Minicu                       E allura, Santu Ddiu! Cci l’at’a lassari a la morti, faciticcilli godiri ora.

Rosa                   Mi pigliati nta lu dèbbuli. ... Sia cuncessu comu diciti vu.

Tanu                  Però tuttu chistu nostru pattu avi valuri siddru li picciotti nun cuminanu quarche fissaria. I, dicemmu, àju lu preu e lu piaciri ca li cosi s’ann’a fari ghjusti e puliti. ... A me figlia la vogliu purtari a la Chjesa cu l’abbitu biancu. ... Cusà succidissi quarche vastasata, vi lu dicu beddru spicchjatu e munnatu, i nun ci dugnu nenti, ... mancu un lazzu pi li scarpi. Semmu ntisi?

Minicu               Mi pari ghjustu lu to parlari. Vu chi ni diciti, gnura Rosa?

Rosa                   Certi discursi cu natri nun c’è bisognu mancu di falli ca na la me famiglia semmu tutti genti onesta e pulita e certi cosi nni natri nun succèdinu. Nun c’era bbisognu mancu di parlàrini.

Tanu                  Gnura Rosa, nta la vostra famiglia ogni trì fimmini si nni marita una a la Chiesa. Cuminciannu di vu. .... e zzittitivi.

Rosa                   Basta, basta, nun c’è bisognu d’arriminari cosi passati.

Minicu                       Bonu ddrocu tutti du, ca la megliu palora è chiddra ca nun si dici. ... Agurii a stu zzitu. ... (Lo bacia.)

Nòfriu                 Grazzii, mancu bisognu cci nn’è.

Minicu               (A Tanu.)

                          E di na cambiali ti nni niscisti!

                         

Tanu                  Comu voli Ddiì!

Minicu               Certu ca ora lu pinzeru l’à sulu pi Marangelica.

Tanu                  Mah, vidè s’av’a sistimari. Nun nni restanu spichi a l’addritta.

Nòfriu                 Siddru nun c’è nuddru mi la pigliu i vidè.

Rosa                   (Invitando a gesti Nòfriu a star zitto.)

Siddru mi pirmittiti, vistu ca ora semmu tutti na famiglia, u bonu partitu cu ccu cuminàrisi i l’avissi sutt’occhju ... (Tanu guarda interessato.) ... Niculinu, lu figliu di me cumpari Petru Cadiemmòri. Siddru vi piaci, è cosa fatta. Picciottu bonu e famiglia canusciuta.

Tanu                  (Dubbioso.)

                          Ma nun è chiddru un pocu difittuseddru?

Minicu               Lu frateddru, chi va circannu? Chjui l’occhji ca a lu scuru nenti si vidi. Lu difettu cc’è, però sempiri masculu è!

Rosa                   (Tentatrice.)

Avi na bona pinzïoni e sugnu cumminta ca nun vulissi mancu tanta dota. A vostra figlia nun ci avissivu ad accattari mancu un fazzulettu, cci facissi tutti cosi iddru di la ani a la zzeta. Avi du beddri gira di tirrenu arburati e mezza casa unni sta.

Tanu                  Gnura Rosa, chi mporta nfunnu siddru lu picciottu è un pocu fora usu? Comu dici me frateddru, sempiri masculu è. Pi cummìnciri a Marangelica cci penzu i.

Rosa                           A tant’assà nun s’avissi a fari a prigari, cu la mmìdia di la soru subbitu di sì dici.

Tanu                          Cuminati lu discursu e pi Nufrieddru cci nesci quarche cosa di superchju.

Minicu               E pi mia?

Tanu                  Pi tia vidè, tutti cuntenti amm’a ristari.

Rosa                   (Dolce.)

                          Allura la vigna cci la putissivu dari tutta.

Tanu                  Ah certu ca cci la pozzu dari.

Rosa                   E la biancarìa a dùdici?

Tanu                  A dùdici.

Rosa                   E li pignati d’allumìniu?

Tanu                  (Cenni affermativi.)

                          E appena passa lu tubbu di l’acqua nni la strata, cannòlu intra.

Rosa                   E quarche sordu scangiatu superchju, siddru lu putiti, ca li picciotti nun avennu debbitu si nni vannu cchjù alleggiu.

Tanu                  Si cci pò dari, ... facemmu natri decimila liri. ... E ora chi nni dicissivu di iri a parlari cu Niculinu, ca a chi cc’è cca lu nutaru putìssimu cunchjùdiri tutti cosi?

Rosa                   Ora diciti?

Tanu                  Nun sta cca vicineddru, mi pari?

Rosa                   Ihia, aspittati ca cci vaiu.

Nòfriu                 Mi cci porti ma’?

Rosa                   Amuninni. ... (Escono Rosa con Nòfriu barcollante per mano.)

Minicu               (Rimasti soli con Tanu.)

Chi fa nfuddristi? Pirchì cci sta dannu tutta sta doti, accussì senza fariti a prigari? Chi cci a dari a Marangelica e a Gilurmeddru quannu è ura?

Tanu                  Cci nn’è e nni resta pi tutti, ... senza ti scantari ca nni resta.

Minicu               Dimmi na cosa, grana assà cci à la posta?

Tanu                  (Guardandosi attorno.)

Silenziu Minicu! ... (Con tono di richiamo.) ... Chistu nun è postu pi parlari.

Minicu               Basta drocu ca capivu.

Tanu                  Amuninni ca iemmu a vidiri pi ddri fimmini e arriggirammu arrè.


Atto secondo

                         

                         

                         


(Giovanni è alla scrivania, entrano Tanu e Minicu, chiacchierando.)

Tanu                          Menu mali ca s’arripiglià me muglieri, a li voti cci vennu sti firriuna di testa ca mi fannu scantari. ... (Vedendo Giovanni, gioioso.) ... Signor Giovanni, cca è lei?

Giovanni            Buona sera, signor Barresi.

Tanu                  Ma quali Barresi e Barresi, pi lei sugnu lu zzi Tanu. ... Minicu, ti prisentu il signor Giovanni, aiutanti di lu nutaru. ... (I due si presentano.)

Minicu               Veramenti già nni canuscemmu.

Giovanni            (Nel salutare fa un inchino.)

                          Comunque, piacere di rivederla.

Tanu                  Signor Giovanni, lei joca sempiri cu la so colonia vertebbrali. ... (Ammonendolo.) ... Nun s’av’a calari! ... Tisa ci dissi, tisa. ... (Mima.)

Giovanni            À ragione ... sa che quasi quasi avverto veramente un leggero dolore al fondo schiena.

Tanu                  Cci lu dìcia i. ... Mi facissi vìdiri ssi spaddri.

Giovanni            Scusi, non ho capito. Io dovrei ... Lei è un sensale, si intende anche di medicina?

Tanu                  Pirchì li medici chi fa si ntèntinu di sinzalìa? Eppuru lei vidi ca a li voti accattanu e vinninu suli senza chjamari lu mizzanu.

Giovanni            Sì, a volte lo fanno, è vero.

Tanu                  (Imperioso.)

                          Si livassi ssa cammisa. ... Minicu tè sta coppula.

Giovanni            Qui?

Tanu                  Voli arristari ciuncu nta un funnu di lettu?

Giovanni            (Si toglie la camicia e resta in canottiera.)

                          Così va bene.

Tanu                  (Esamina e tocca la schiena.)

                          Quani cci fazzu mali?

Giovanni            Sì, mi sembra di sì.

Tanu                  E quani?

Giovanni            Anche lì, un poco.

Tanu              Ora si mittissi cu l’occhji chjusi, ... li pedi stritti e li vrazza larghi. ... Minicu, stammu attentu a dàricci ajutu. ...(Giovanni esegue e barcolla, Minicu lo sostiene )

Giovanni            (Preoccupato.)

                          Come mi trova?

Tanu                  (Dottamente.)

Lei cci avi una discoplastica ombrellicale destra, così. ... (Mostra con le mani un cerchio. Giovanni si riveste.) ... e la pressioni aita.

Giovanni            La cosa è grave?

Tanu                  È gravi e nun è gravi. ... (Si rimette la coppola.) ... Dicemmu ca è comu u ripidatu di casa cu na guttera chi cci gucciulìa ncapu. Si lei nun ci piglia arriparu la casa chi fa?.

Giovanni            Cade.

Tanu                  Bravu! Ha caputu tuttu. ... Lei nun avi ripidatu.

Giovanni            Posso sperare di guarire?

Tanu                  Àju bisognu di fari menti, mi vinissi a truvari fra quarche jornu    ca penzu di putillu cunsigliari. ... Pi oi è mpurtanti ca lei si v’a curca tisu tisu e senza s’arriminari.

Giovanni            Grazie, grazie. ... ma devo collaborare il notaio nella stesura dell’atto. ...  Non posso andarmene, purtroppo. ...(Si riveste, si siede e lavora.)

Tanu                  Lei è lu patruni comu voli fari fa, spiriamu ca di cca a stasira nun ci capita nenti. ... (Misterioso.) ... La cosa nun la viu tantu bona. Lei avi li nerbi tisi comu na corda, basta un movimentu farsu e ... (Gesti.) ... tacchiti! ... si ponnu rumpiri.

Giovanni            (Preoccupato.)

Forse è meglio che le dia ascolto, mi sento qualcosa di strano che mi si muove dentro. ... Può scusarmi con il notaio?

Tanu                  Si nni issi tranquillu e pinzassi pi la so saluti. Appena veni lu nutaru,  si cc’è bisognu, l’ajutu i.

Giovanni            (Uscendo.)

                          Grazie veramente, grazie.

Tanu                  Arrivederci, arrivederci.

Minicu               Ma chi ti piglià ca lu facisti scantari accussì?

Tanu                          Lu vò capiri ca nun mi piaciva chistu misu cca a sipiuni ad ascutari tutti li fatti nostri?

Minicu               E lu fattu di li spaddri? Quannu mai tu capiri di sti cosi?

Tanu                  La simana passata nun chiamavu lu medicu pi sti dulura chi àju? ... (Minicu fa cenni affermativi.) ... Chiddru chi mi dissi lu medicu a mia, i lu dissi tali e quali, o quasica, a iddru. ... (Ammonendo.) ...Cu nun ti sapi nun ti svela.

Minicu               Arraggiuni à, d’intra veni ca lu voscu taglia. ... Comunchi mentri aspittammu nun putissimu vidiri di quantu mi tocca di sinzalìa?

Tanu                  Lu frateddru, a chi fa stammu scappannu? Tu à na prèscia.

Minicu                       Pirchì discùrrini davanti a tutti? Nun è megliu ca la cosa resta tra mia e tia?

Tanu                  Arraggiuni à. Quantu vò pi lu to sirbizzu?

Minicu               Data la nostra parintela mi pari ghjustu rispittariti. Talè, di lu gnuri Gaspanu pi la figlia, mi fici dari dumila liri e se tummina di frummentu risulatu. Pi tia, siddru la dota è chiddra chi ristammu, i penzu ca quattrumila liri fussi na summa ghjusta.

Tanu                  (Resta un po’ pensieroso.)

                          Quattrumila liri dicisti?

Minicu               (Temendo di avere esagerato.)

                          Si ti parinu assà, taglia tu e sia ben fattu.

Tanu                  Sàcciu ca facisti un travàgliu sèriu e pulitu e pi fàriti vìdiri ca to frateddru è cristianu ch’avi nasu, cci mettu natri semila liri ncapu pi cucùcciu.

Minicu               (Sorpreso.)

                          Decimila liri?!

Tanu                  Decimila liri!

Minicu               Grazzi! Lu Signuri ti lu pozza renniri pi opira di beni.

Tanu                  Quannu è festa, è festa pi tutti.

Minicu               T’à dumannari na cosa e vogliu ca mi dci di sì.

Tanu                  Parla.

Minicu               Siccomu la gnura Rosa m’avìa prummisu na cusuzza, dicemmucci ca tu mi duni sulu quattrumila liri e accussì viu di gracciàricci quarche cosa a iddra.

Tanu                          Comu dici tu. Però vacci pulitu ca, mischina, tantu grassa nun campa.

Minicu               Nun ti prioccupari ca sàcciu ca campa strittuliddra. ... E li sordi tò mi li putìssitu dari stasira stessu?       

Tanu                          A dispusizzïoni. ... Facemmu accussì: stasira, appena finemmu di firmari la cumprumisa, ti dugnu cincumila liri scangiati e novi, pi l’atri cincumila ti firmu na cambiala e ti la v’a siggi lu iornu di lu matrimòniu. ... Chistu pi fari li cosi precisi. Chi ti nni pari?

Minicu               Bonu mi pari lu pattu. Videmmu siddru tra chissi to e chiddri di la gnura Rosa di putiri purtari quarche cosa intra stasira.

Tanu                  Mi pari ghjustu.

Rosa                   (Entra parlando con il figlio, tirandolo per mano.)

                          Trasi la mà, ca ora ni nni iemmu.

Nòfriu                 (Standosene sulla porta.)  

                          I mi nni vogliu iri.

Rosa                   Trasi tanticchja ca ora ni nni iemmu.

Rosa                   T’a marritari, si o nò?

Nòfriu                 E i vidè cci à èssiri?

Rosa                   Sì, vasinnò nun si pò fari nenti.

Nòfriu                 Misca, allura siddru mi fa arrabbiari nun mi maritu cchjù.

Tanu                  (Andandole incontro.)

                          Gnura Ro’, comu fini?

Rosa                   Di truvalli li truvavu e cci dissi chiddru chi cci avìa di diri. Pi Marangelica nn’avissiru macari anuri e piaciri.

Tanu                  Allura si pò cunchjùdiri?

Rosa                   La spranza cc’è. Però ànnu na trattativa pi Gilestra, la figlia di lu tammurinaru. Si cci pinzàvamu quarche iornu prima era megliu.

Tanu                  Cci lu dicistivu ca nti natri cc’è dota e grana?

Rosa                           Cci lu dissi e nni vonnu parlari cu cchjù tempu. ... Ora vìdinu d’attaccari ragòglia.

Tanu                  Vu senza lassari lu discursu pi l’accurzu.

Rosa                           Nun vi priocupati ca l’addreva l’amm’a sistimari vidè. E amm’a fari festa tutti.

Minicu               Siddru pirmittiti sta trattativa la fazzu i, ... cu lu solitu pattu.

Tanu                  Pi mia à carta bianca.

Rosa                   Cunchjudìti ca nn’àju piaciri.

Minicu                       Gnura Ro’, prima chi veni lu nutaru, neca putìssimu chjùiri lu nostru discursu?

Rosa                   (Sospettosa.)

                          Ch’avemmu discursu ntraduttu, ca nun ci penzu?

Minicu               Quarche cosa pi stu matrimoniu di Nufrieddru mi tocca? ... Cu me frateddru già nni mìsimu daccordu.

Rosa                   Mah, comu diciti vu? ... Quantu è lu disturbu? ... Tiniti cuntu ca sugnu fimmineddra sula e campu cu lu furnu.

Minicu               Faciti vu, gnura Ro’ ca sacciu ch’aviti lu cori granni.

Rosa                   (Apre la borsa e mostra l’interno completamente vuoto.)

Tajà, mi scurdavu lu borsellinu e nun mi trovu mancu un sordu appressu.

Minicu                       Quannu niscemmu di cca putemmu passari di intra nni vu, siddru vuliti.

Rosa                   (Mortificata.)

                          Veramenti, ... forsi mancu intra mi nni trovu. ... (Riprendendosi.) ... Neca vi sirbissi tecchja d’ogliu? Àju ancora intra chiddru di lu Finòcchju.

Minicu               Bonu vidè jè. Allura a la nisciuta pìgliu na caputa è vegnu.

Rosa                   Tri decàlitra vi lu dugnu cu tuttu lu cori pi stu sirbizzu chi cunchjudìstivu e, pi rigalìa, du quarti di cìciri nìvuri di lu Passareddru ca sunnu un sana stomacu cu tècchja d’ogliu la matina. ... (Dispiaciuta.) ... A grana nun sugnu cuminata tantu bona.

Minicu                       Nenza vi preoccupari. Anchi nenti s’è necessariu, grazzii lu stessu. Pinzati a la saluti.

Rosa                   E cca chi si dici?    

Tanu                  Ma stanmmu aspittannu lu nutaru. .. Cca mi pari ca è.

Notaio                (Voce fuori campo del notaio.) ... Giovanni! ... Giovanni! ... Venga ad aiutarmi ... (Entra con delle carte in mano. Tanu subito lo aiuta.)

                          Dov’è Giovanni? ... Lo avete visto?

Tanu                  Cca era antura, po’ mentri travagliava cci vinni un curpiceddru e avia assintumatu. Cci cunsigliavu di ìrisi a curcari ca nta la facci era giarnu ca pariva mortu.

Notaio                (Sistema le carte sulla scrivania.)

Questo Giovanni a volte mi preoccupa, non ci voleva visti i nostri impegni. Faremo tutto da soli.

Tanu                  Daccordu sugnu, nuta’.

Notaio                Allora signori, tutto a posto? ... Signor Onofrio lei si sente bene?

Nòfriu                 Sissì, precisu si senti.

Notaio                (Sorridendo.)

                          Dicevo, come sta?

Nòfriu                 Staiu assittatu ca m’arriposu li pedi..

Rosa                           Bonu si senti l’addrevu, nutaru. Cuntenti e prigatu pi li zzitaggiu.

Tanu                  E vossìa comu si senti? ... Tuttu a postu, beddru dutturi?

Notaio                Bene, grazie. ... (Si siede.)... Se volete possiamo cominciare a stilare l’atto così ci sbrighiamo prima.

Tanu                          Cuminciassi ca i vaiu a chjamu a me muglieri ca sta pirdennu tempu.

Rosa                   Spirammu ca nun si senti mala. S’aviti bisognu chjamàtimi.

Tanu                  S’arripiglià, grazzìi. ... Vegnu subbitu. Teni cca Minicu, ... (Gli dà un foglio.) ... cci sunnu tutti li dati di nascita me, di me muglieri e di me figlia Cuncittina.

Notaio                (Comincia a scrivere. A Minicu.)

La data di nascita di vostro cugino, per favore e le generalità complete.

Minicu               Sissì. Barresi Gaitanu fu Girolamo e di Amato Pietra.

Notaio                Nato a Cianciana li ...

Minicu               (Dubioso.)

                          Cca cc’è scrittu il.

Notaio                Va bene lo stesso

Minicu               Il 1870

Notaio                Il...

Minicu               (Corregendolo, dubbioso.)

Lu ... (Indica lo scritto. Il notaio assentisce.) ... vintinovi d’ottuviru ... risidenti a Cianciana, Via Nazzionali.

Notaio                Bene. Ora le generalità di vostra cugina.

Minicu               Caruselli Rusalia di Antonino e di Cuffaro Angela.

Notaio                Nata a Cianciana ... (Incerto, guardando attentamente Minicu e puntandolo con l’indice.) ... Il?... Li?  ... Lu!

Minicu               (Cenni di approvazione.)

                          Prosita! ... Lu quattordici frivaru 1878

Notaio                Residente ...

Minicu               (Meravigliato.)

Cu me frateddru, nutaru. ... (Unendo ripetutamente gli indici.) ... Ncucchjati stannu.      

Notaio                Avete ragione.  ...    Le generalità  della futura sposa ora.

Minicu               Barresi Cuncittina ... (Il notaio sta per chiedere le altre informazzioni.) ... Aspittassi ca cci dicu tutti cosi i ca finemmu prima. ... Nata a Cianciana il 1901, lu vintunu marzu ... e cca cc’è lu scrittu di la doti chi li picciotti portanu

Notaio                Le generalità del futuro sposo. Signor Onofrio?

Nòfriu                 (Si alza, sorride.)

                          Cca sugnu.

Notaio                Voi siete nato ...

Nòfriu                 Sissì nascivu.

Notaio                Certo,  io vi chiedo: Avete l’età ...

Nòfriu                 Sissì, l’àju e macari àju la crapa.

Rosa                   (Interviene.)

Si cumpunnì l’addrevu, scusàssilu signor nutaru. Vossìa parla accussì difficili!. Arrubba Onofrio fu Micheli e di la sottoscritta. Mastica Rosa. Nato a Cianciana il 4 marzo 1898. Stammu in Salita della Piazza.

Rusalia               (Rientra Rusalia con la figlia Cuncittina. Tutti le si avvicinano per chiedere notizie sulla sua salute.)

        Scusati pi lu ritardu, .... senza vi disturbari. ... (Mentre gli altri parlano Tanu sistema le sedie. Due accanto alla scivania del notaio e tre dietro queste in fila.) ... Avanti assittammuni. ... Rusalia tu cca ... (Indica la sedia in fondo della seconda fila.) ... Tu, Cuncittina ... vicinu a to matri.

Rosa                   E me figliu unni s’av’a assittari?

Tanu                  Gnura Rosa, mancu vu mi pariti. ... A Nufrieddru cci tocca cca vicinu a la zzita.  Mi maravigliu di vu ca sacciu ca siti fimmina sperta e sapiti comu vannu li cosi a lu munnu. ... Tempi muderni semmu.  ... Chi vi pari ca i sugnu ancora a l’antica? Li picciotti s’ann’a assitari vicineddri ca accussi cumincianu a pigliari canuscenza e a cunzari lu nidu.

Nòfriu                 A i chi sugnu aceddru? ... (Ride.)

Rosa                   Mi pari ghjustu. Mi pari ghjustu ca i lu sacciu comu vannu li cosi di la mudernità neca vi pari ca àju la testa intra la sacchina comu tanti cci nn’è.

Tanu                  Vu e Minicu assittativi cu mia, cca vicinu a lu tavulinu di lu nutaru accussì putemmu cuntrullari cu l’occhji chiddru chi scrivi e siddru cc’è arruri, lu facemmu mudificari.

        (Si siedono. Durante tutta la scena Cuncittina è vivace ed intraprendente, comincia a toccare la mano a Nòfriu, che si ritira arrossendo. Lo stuzzica continuamente, Nòfriu sembra giocare.)

Notaio                Bene signori, possiamo dare lettura dell’atto. ... (Tanu, Minicu e Rosa avvicinano le loro sedie ancor di più alla scrivania.)

Rosa                   Liggissi adasciu ... ca natri litrra ni sapemmu picca.

Notaio                Non si preoccupi, se ci sono problemi m’interrompa e le darò i chiarimenti necessari. ... (Inizia la lettura.)

                                             

                          Contratto dotale e donazione.

Regnando Vittorio Emanuele III, per grazia di Dio e per volontà della Nazione, re d’Italia.

L’anno millenovecentotrentanove il giorno tredici gennaio, in Cianciana nel mio ufficio notarile, posto nella Via De Michele n° 3, innanzi a me notaio Amendola Giampietro, residente in Cianciana, iscritto presso il Consiglio notarile di Sciacca, assistito dai Signori Cozzo Domenico fu Giuseppe, sensale, e  Orobello Giovanni di Paolo, coadiuvatore d’ufficio, entrambi nati  domiciliati in Cianciana,  testimoni idonei ai sensi di legge, sono presenti la Signorina Barresi Concettina di Gaetano, promessa sposa , autorizzata ed assistita dai qui  presenti suoi genitori Barresi Gaetano del fu Girolamo e Caruselli Rosalia del fu Giuseppe; e  il signor Arrubba Onofrio fu Carmelo, promesso sposo, autorizzato e col consenso della qui presente di lui madre Mastica Rosa di Antonino. Entrambi i promessi sposi nati e domiciliati in Cianciana, a me notaio e testimoni noti, i quali in virtù del presente atto stipulano in ordine ai beni i patti regolatori del matrimonio che fra non guari sarà fra di loro celebrato.

                          I patti sono questi:

                          1)     Gli sposi adottano il regime dotale esclusa fra loro la comunione dei beni.

                          2)     A contemplazione di queste nozze i Signori Barresi e Caruselli, genitori della sposa, dotano la propria figlia Concettina e lo sposo Arrubba, che accettano, i seguenti beni di propria spettanza:

                          a)     Un corredo di biancheria muliebre e domestica composto di vari effetti di biancheria e di vestiario, estimato d’accordo dalle parti pel prezzo di lire millecento (1.100), costituente compra vendita.

                          b)     La somma di lire 2.500 da depositarsi in libretto postale nominativo intestato al Signor Arrubba Onofrio.

                          c)     Un corpo di case, composto da una casa tirrena ed una camera con attiguo parterra, sito in Cianciana nella Via San Rocco, limitrofo a quelle di Gibilaro Andrea e di Martorano Giuseppe, gravato di sola fondiaria, libero da servitù ed ipoteca, catastato sotto nome di Barresi Gaetano e valutato lire 7.000.

                          d)     L’estensione di are 157 e centiare quarantanove, pari a tumoli dieci della stabilta misura con la corda di venti canne, di terra aratica in Cianciana, feudo Balata, gravata da fondiaria e libera da servitù ed ipoteca, catastata infine sotto nome di Caruselli Rosalia all’articolo 563 e valutata lire 18.000. La dotazione comprende il raccolto del presente anno.

                          e)     L’estensione di are venti e centiare diciannove, pari a tumoli 1,5 della stabilita misura con la corda di venti canne, di vigneto in Cianciana, contrada Pitraru, gravata da fondiaria e libera da servitù ed ipoteca, catastata infine sotto nome di Barresi Gaetano all’articolo 427 e valutata lire 2.500. La dotazione comprende il raccolto del presente anno

                          3)     A contemplazione di queste nozze la Signora Mastica Rosa, genitrice dello sposo, dota il proprio figlio Onofrio e la sposa Barresi, che accettano, i seguenti beni di propria spettanza:

                          a)     Un corpo di case, composto da una casa tirrena, adibito a pagliera, sito in Cianciana in Contrada Filicia, limitrofo a quelle di Gambino Annunziata e di Martorano Antonino, gravato di sola fondiaria, libero da servitù ed ipoteca, catastato sotto nome di Barresi Gaetano e valutato lire 1.000.

                          b)     Il mobilio per la casa dei futuri sposi, che dovra essere ordinato a maestro d’ascia di Bivona da concordare tra le parti e comprendente, comò, guardaroba, specchio, tavolo con sei sedie, letto con due comodini. Il tutto sarà realizzato in legno di noce.

                          c)     Una mula giovane dell’età non superiore ai tre anni e relativa attrezzatura agricola.

                                                                               

            (Mentre tutti sono attenti alla lettura, Rusalia finge di dormire. Cuncittina continua a stuzzicare Nòfriu che sembra prenderci gusto. Tanu di tanto in tanto fa dei cenni alla figlia di affrettarsi ad uscire con Nòfriu. Rosa e Minicu sono asorti nell’ascoltare il notaio. Cuncitina prende Nòfriu per mano e lo fa alzare, stancamente Nòfriu la segue. Cuncittina gli fa cenno di non fare rumore, si avviano lentamente verso la porta, per Nòfriu e come se si trattasse di un gioco. Rusalia per un attimo apre gli occhi e fa un cenno di assenso alla figlia, poi torna dormire. Nòfriu sulla porta ha qualche esitazione ed indica la madre. Cuncittina, con uno strattone lo tira fuori.)

            Il possesso e godimento di detti beni cominceranno dal giorno della celebrazione del matrimonio.

            Le spese del matrimonio e le spese tutte del presente contratto dotale e della donazione in comunione fra le parti.

            Le parti tutte convengono e sottoscrivono che ove i promessi sposi non convoleranno a leggittime nozze religiose e civili, quanto scritto e pattuito con il presente atto non avrà valore legale alcuno, restando libere le parti da ogni impegno costì assunto.

I genitori della sposa garentiscono alla medesima i beni immobili dotali da ogni molestia evizione ed usurpazione. Non essendo il bene immobile dello sposo sufficiente a garentire la dote mobile della sposa, le parti contraenti rinunciano all’ipoteca dotale ed esonerano da ogni responsabilità correlativa il notaio rogante e lo sposo stesso.

In ogni altro rapporto la presente donazione verrà regolata dal regime dotale ai sensi del Codice civile.

Per l’esecuzione dell’atto le parti eliggono domicilio nella loro rispettiva abitazione in Cianciana.

            Richiesto io qui sottoscritto Notaro ho letto quest’atto in presenza dei testimoni alle parti, le quali dichiarano essere l’atto medesimo conforme alle loro volontà.

                                  Occupa tre pagine di un foglio di carta.

Ci siamo sottoscritti: Notaro Giampietro Amendola, Barresi Concettina, Arrubba Onofrio, Caruselli Rosalia, Barresi Gaetano, Mastica Rosa, Cozzo Domenico, Orobello Giovanni. ... Se non avete rilievi, passiamo alla firma. ... (Nessuno manifesta rilievi e tutti sembrano assorti.) ... Signorina Barresi si avvicini.

Rosa                   (Si alza e si gira.)

                          Oh Beddra Matri, unn’è me figliu?

Tanu                  (Gridando per svegliare la moglie.)

Rusalia! Fimmina babbazza, unni sunnu li picciotti? Accussi cci sta accura?

Rusalia               (Risvegliandosi.)

                          Chi cc’è, chi cc’è cu sti vuci?

Rosa                   (A Rusalia.)

Me figliu! ... Nufrieddru, gioia mia unni sì? ... (Esce di corsa, gridando.)

Rusalia               Gesuzzu e Maria! ... Unn’è me figlia?. ... Cuncittina la matri, unni ti purtà ssu sdisanuratu? ... (Esce anche lei, gridando. Minicu ed il notaio restano allibbiti.)

Notaio                Cosa sta succedendo?

Tanu                  (Calmo e falsamente dispiaciuto.)

                          Chi cci sacciu diri i. ... Siddru nun pigliu sbagliu pari ca li picciotti si nni fujeru. ... Chi voli lu sangu cci vuddri a ss’aità.

Rusalia               (Voci fuori campo, rientra disperata.)

Oh chi mala fiùra nni fici fari stu sbriugnatu. ... I lu dissi ch’avia l’occhji tinti!

Tanu                  (Fingendosi sorpreso.)

Comu, nun ti la fidasti a truvalli? ... Trunza addrummisciuta! ... Sperti s’ann’a pigliari lu muglieri, sperti.

Rusalia               Spirì la beddra figlia, spirì e un sacciu unni! ... Tutti li strati firriavu. ... Oh chi mala sirata!

Rosa                   (Voci fuori campo, rientra piangendo e disperandosi.)

Comu mi cunzumavu! .... (A Rusalia.) ... Comu mi cunzumastivu. ... Traditura! ... La notti si dormi, la notti, ntamàta!     

Rusalia               Lu dannu me è. ... Lu dannu è me. ... Vu zzittitivi., ca si sbacantà la me casa.

Rosa                   Alluppiata siti, mancu li ntressi vi sapiti guardari! ... Unn’è me figliu? ... Chi cci sta facennu a chist’ura vostra figlia?

Rusalia               Senza ti cumprumèttiri la matri!

Rosa                   Poviru figliu miu! ...  Addifenniti! 

Rusalia               A la coscia mi l’à attaccari n’atra vota a me figlia. ... Fiducia a nuddru.

Tanu                  (Gridando.)

Silenziu tutti du. ...Curaggiu ca morti pi lu mezzu nun ci nn’è.

Notaio                Signori, ... signore! .... Capisco il vostro dolore ma vi prego un po’ di contegno.

Rosa                   Cumplitammu l’attu. Sa mu ca cuminciu i a firmari. ... Unn’è ca àju a scriviri?

Notaio                Signora, mi dispiace, prima di lei dovrebbe firmare suo figlio.

Rosa                   (Disperata.)

Oh chi cunzumazzïoni! ... Nòfriu ven’a firma la ma’! ... La casa, lu tirrenu ...tutti cosi cci appizzammu.

Minicu               Firma tu nostramentri, Tanu.

Tanu                  Adasciu, adasciu, beddru mizzanu. .... Cca nun c’è cchjù nenti di firmari.

Minicu               Li patti sunnu patti e vannu rispittati.

Rosa                   Comu nun c’è cchjù nenti di firmari?  E la doti di me figliu?

Rusalia               Nun ci nn’è cchjù. Stujativi lu mussu!

Rosa                           Lu sapia i, lu sapia. ... Ah malagenti! ... Castigu di Ddiu v’av’a viniri!

Notaio                (A Tanu.)

                          Mi faccia capire?

Tanu                  Subbitu vegnu e mi spiegu. ... Dunchi nta li patti scritti si dici ca i avia a dari la doti siddru li picciotti nun facivanu vastasati. Ghjustu? ... (Cenni di assenso del notaio.) ... Siddru li cosi si facivanu puliti a la Comuni e po’ a la Chiesa. Vistina bianca, velu e cunfetti e via discurrennu. ... Ghjustu?

Notaio                Mi sembra che abbiamo scritto così.

Tanu                  E allura, siccomu, comu lei stessu pò custatari, Nòfriu e Cuncittina fìciru di testa so, i, comu scrìssimu, mi riserbu di daricci la doti doppu. ... (Gesti con le mani per indicare un tempo lontano nel futuro.) ... A lu prisenti mi tegnu tutti cosi ... ca la robba è me. ... I carriava a la surfara a sett’anni! ... In appressu si vidi, assecunnu di comu si cumportanu, naturalmenti.

Rusalia               Chi vriogna nta la me famiglia! ... Cuncittina, arricampati.

Rosa                   Zzittitivi vu, cunzuma casi. Mancu pi cani di guardia siti bona!

Rusalia               E vu, unn’eravu? Arsa pi grana!... Chi sdisanuri!

Rosa                   Me è lu sdisanuri, me. Cu quali facci àju a nesciri ora?

Minicu               (Ironico.)

                          Gnura Rosa, mancu vu mi pariti!  Nisciti cu chiddra di sempiri!

Rosa                   Nòfriu, unni sì? ... Arricampati, scappa di ssa fimminazza ca nni cunzumà. .... Veni a firma. ... (Esce, disperandosi.)

Minicu               (Silenzio. Parlando ad alta voce a se stesso.)

Comu ...e la me parti? ... E lu me? ... Cci avia ad accattari li scarpi a me muglieri. ...  E l’ogliu cu li ciciri pi la matina? ... S’abbrusciaru li cazzilli, Minicu! ... (Si avvia verso l’uscita.)

Tanu                  Unni va lu frateddru? Veni cca.

Minicu               (Stralunato.)

Cci appizzasti tutti cosi, Minicu lu trunzu. N’atra vota li grana prima!  Ti lu diciva i! Lu megliu fùttiri e nti la parintela e to frateddru Tanu ghjustamenti...  Lu spertu mori sempiri n manu a lu minchjuni! ...  (Esce.)

Notaio                (Stupito.)

                          Beh, e adesso cosa facciamo?

Tanu                  Ora chi si fa?  Prima di tuttu lu vogliu ringrazzïari pi l’ajutu chi mi detti e po’, siddru mi lu pirmetti, cci vulissi pagari lu disturbu.

Notaio                (Nervoso e tremante.)

                          Non voglio niente, non voglio niente.

Rusalia               Vossìa lu travagliu lu fici, unn’è ghjustu!

Notaio                        Niente, ho detto niente. ... (Comincia a mordere e a strappare l’atto scritto.)

Tanu                  Mancu un cafè a lu bar si veni a piglià?

Notaio                Nenti, ... nenti, ... facitiminni iri. ... (Esce.)

Tanu                  Nun lu custrìngiu a ristari, grazzìi allura, ... grazii assà. ...Chi beddru cristianu! ... A natali cci amm’a fari un prisenti. ... (Rusalia si siede e piange. Avvicinandosi a lei.) ... Adà, la muglieri ...neca amm’a saggirari  ora. ...  Lu matrimoniu e na sistimazioni ... ma la robba è robba e pi falla costa sudura. ... Sùsiti, senza chjanciri cchjù. ... Nun ti dispirari, ... senza sparagnitu a mumentu la robba finisci ....  Tantu sempiri so è, ... quannu si spinna lu gaddru  però. ... Dumani v’accatta tècchja di carni di vaccina e fa na beddra brudata ca mangiammu cu la gnura Rosa. ... Li picciotti intra sunnu? ... (Rusalia fa cenni affermativi col capo. Abbraccia la moglie ed escono.)

                                                    FINE