La malada imaginaria

Stampa questo copione

La malada imaginaria di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

http://copioni.dnsalias.org

TITOLO

LA MALADA IMAGINARIA

Traduzione in dialetto Bergamasco e libero adattamento da

“Il malato immaginario” di Moliere

 

COMMEDIA DIALETTALE

IN TRE ATTI

Personaggi

ARGANTINA malata immaginaria

BELIN secondo marito di Argantina

ANGELICA Figlia di Argantina

LUIGINA figlia di Argantina

TONIETA serva

BERALDA sorella di Argantina

CLEANTE amante di Angelica

TOMASO DIAR promosso sposo ad Angelica

SQUACQUERA dottoressa e madre di Tomaso

BONAFEDE notaia

TRAMA

Libera rielaborazione al femminile da “Il malato immaginario” di Molière.

ATTO PRIMO

I SCENA

Argantina

ARGANTINA. (Seduta vicina al letto, sta controllando la ricetta del medico e la lista di medicinali ordinati al farmacista. Si vedono scatole di medicinali, clisteri, boccette ecc…). 

         Lasèm controlà se al ghè pròpe töt chèl che a ma ocor pèr chèsta setimana. Cinque piccoli clisteri rinfrescanti e decongestionanti. Des bèi lassativi. Ampio enteroclisma, detersivo a base di camomilla, catolico doppio con rabarbaro e miele rosato per liberare, sgrassare, e pulire il bassoventre della qui presente signora. Che sarès me. Adès an pasa ai medesime dèl dòpomesde: uguale a sopra con l’aggiunta di  sciroppo epato-protettivo, sedativo e ansiolitico, per prevenire l'insonnia della qui presente signora. Che sarès me. Dieci clisteri a base di anice e menta per stimolare le fughe d'aria dal ventre della qui presente signora. Che sarès me. E pèr la sira, analgesico in gocce con effetti astringenti per permettere alla qui signora, sèmpèr me, di riposarsi. Aggiungere un lavativo disin­tossicante per favorire il pronto beneficio, scarico e espul­sione degli umori guasti della qui presente signora. Adès a contròle chèl che a ma ocor pèr la nòcc: fermenti lattici e una dose di siero zuccherato per addolcire, alleviare, e disinfettare i vasi della qui presente signora. Pozione purgativa e nutritiva a base di cassia fresca, senna levantina. Bene. Alura, sta settimana, a o tözzo… des decòcc e  sedès pörghe, invece ol mìs pasat, i pörghe aiere vintedò e i decòcc aiera sedès. Al so a me che in di öltime setimane a so pegiurada. Se a ciape la duturèsa Squacquera al so mìa cosa a ga fo. (Afferra un campanello da tavolo e lo scuote)  in do sìs po’ töcc! Se al ga födès almeno ü cà che al vègne che! Tonieta in do set, strea de öna. Ala ma öl vèt morta chèla le. (Scuote ancora il campanello).

II SCENA

Tonieta e Argantina.

TONIETA. (Entrando nella stanza da sinistra sbuffando) a rie, a rie!

ARGANTINA. Te a ta se pègio de öna strea! Alè dò ure che sune. In do serèt!

TONIETA. (Vedendolo arrabbiata, finge di zoppicare) le e la sò frèsa. Ala ma facc picà vià ol zenöcc.

ARGANTINA. (In collera) lazaruna de öna!

TONIETA. (Per impedirgli di proseguire, si lagna) madonname che mal!

ARGANTINA. Indoserèt che a ghere imbisògn de te!

TONIETA. Che dulur che a go.

ARGANTINA. Te a ta se ön’ingrata. E fa sito quando me use.

TONIETA.  Al’andaghe mìa innacc tat pèrchè a ga fo dafò i dagn dèl me zenöcc.

ARGANTINA. A mae piö sö ol fìat, set conteta? Sterlöca de öna sterlöca.

TONIETA. Se le la usa, al völerà di che me a löciero (finge di piangere).

ARGANTINA. Cos’è?! A matoca mocala de casat indre i paròle pèrchè a ta löcèt adès?! Sèrva de öna sèrva.

TONIETA. La ma case indre pör töt chèl che alà ga òia. Al manterèsa gniampo.

ARGANTINA. Fa sito doca. Ala ga sèmpèr resü le. (Si alza) Ol me entero­clisma de stamatina, al sarà indacc be?

TONIETA. Cosa annà sape me! A staro mìa le a ardà i sò… afare! A gal dighe ala sò duturèsa Squacquera. Con töcc i solcc che ala ga dà!

ARGANTINA. Fa sito lepera. Tègnèn al bèl colt ol bröt piötòst, che al ma ocor pèr ol crister.

TONIETA. Al so mìa come ala fa a fidàs de chèla duturèsa. Ala gnià mò mìa capìi che con le, chèlalà alà troat l’America?! A ma piaserès infena a domandaga de cos’è la sciura alè malada.

ARGANTINA. Fa sito a to dicc! Pènsa a fa la sèrva come al sa fa, invece de fa la sapientuna. Và a ciamà la me Angelica, invece.

TONIETA.  Adà che ala rìa. Isvèt che alà va lesìt in dèl penser.  

III SCENA

Angelica, Tonieta, Argantina.

ARGANTINA.  Ennac, Angelica, ennacc. A go bisògn de parlat.

ANGELICA.  A so che mama. Dim pör chèl che a ta ölèt.

ARGANTINA. (Mettendo una mano sul sedere) Ü menüt, arìe söbèt. (Correndo al bagno a destra).

IV SCENA

Angelica, Tonieta.

ANGELICA. (Con confidenza) Tonieta.

TONIETA. Cosa ghè?                                  

ANGELICA. A gom bisògn de parlà con te.                             

TONIETA. (Ironica) Indasaì de chi a ta ma ölèt parlà! Al sarà mia amò de chèl zuèn che a ta se innamurada? Se a ta parlèt mìa de lù al ta-e la fevra a ma sömèa.

ANGELICA. A ta ghe resù, a ga rie mìa a fa a meno de parlà de lü. E annà parle sèmpèr con te. Scusèm Tonieta ma come a pöde mìa a parlà de lü!?

TONIETA. Me a ta capese, ma lasèm istà pèrò almeno quando a fo ol bagn.

ANGELICA. (Con aria trasognata) come pödero fa finta a saì che anche me a ganterèse a lü!

TONIETA. (Rassegnata) Òvvio.

ANGELICA. E pènsa che alà ciapàt i me difese sènsa gniac conòsèm. El mìa stacc ü gesto d’amur in di me confroncc Tonieta?

TONIETA. Ma sensotèr.

ANGELICA. Tonieta, e pò dòpo al troet mìa che al siès bèl?

TONIETA. Bèl? Delà de bèl. (Fra sé) töcc i de sèmpèr chèste paròle.                                

ANGELICA. E pò dòpo al parlà tat be, ma tat be. El mia ira?

TONIETA. Come al parla lü al parla nigü.

ANGELICA. Nigü al ma mai dicc töte chèle bèle paroline dolse. (Riportata nella realtà) A ma sömèa de ès öna mìa normal a dì sèmpèr chi laur. Cosa dighèt te Tonieta?!

TONIETA. (Convinta) A ta ghe resù.

ANGELICA. (Concitata) E a crèdèt mìa che a sta sèmpèr serada sö che alè pègio de stà in döna presù? Come faroi a incuntral?

TONIETA. Anche chèsto alè ira…

ANGELICA. Ma Tonieta,  te a pènsèt che anche lü al ma ame?

TONIETA. Ah, al savrès mìa. A ghè in gir de töt. Di brae scèecc ma anche di grancc mascalzù.

ANGELICA. Ah, Tonieta, nò! Dim mìa isse! E se al födès indre an ganam?

TONIETA. An farà prèst a saìl. Al mìa dicc che al völ ispusat? E da chèsto an capeserà se al ta ama.

ANGELICA. Se al ma töerà in giro, a credero piö a gniaü òm finchè a scampe.                         

V SCENA

Argantina, Angelica, Tonieta.

ARGANTINA. (Entrando da destra, si mette a sedere) Cara la me scèta, a ölìe parlà con te de ü laur gròs. Set pronta? I ta sircàt in spusa. (Angelica guarda felice Tonieta e ride) che manera a ta gregnèt? A ta se conteta alura. E me a so piö conteta de te!

ANGELICA. A faro chèl che ala öl, mama.

ARGANTINA. Ma pensa che braa scèta che a go.

ANGELICA. Grasie mama.

ARGANTINA. A ga rie mìa a capì invece che manera ol me òm, cioè ol tò patrigno al völ che a tandaghèt in convènt. Te e la tò sorèla Luigina. Eh, a riaga mìa a tiraghèl fò dèl co né. Ma alo enzida me!

TONIETA. (Fra sé) a ta crède, chèlle al gaavrès vìt ol sò turnacönt, chèl vampiro. Sciura Argantina, alè ol laur piö giöst che la facc in de sò eta.

ARGANTINA. Alo gniamò de èdèl, ma i ma dicc che alè öna persuna pèr be.

ANGELICA. Dato che a go ol sò consènso mama, a ga dighe che me alo zamò est ses de fa. E per notèr alè stacc ü colpo de fölmèn.

ARGANTINA. Ma de chèsto i ma dicc negot però. Pèrò i ma dicc che alè pròpe ü bèl zuèn.

ANGELICA. Se, mama.                                    

ARGANTINA. Simpatèc, e tat fì.

ANGELICA. Otèrché.                            

ARGANTINA. Elegantissimo e al ve de öna buna famèa. Un signore.

ANGELICA. Ol mèi söla piasa.

ARGANTINA. Al parla e alì scrif in töte i lingue. E de che trì de al sarà laureat in medicina.

ANGELICA. Chèsto me al so mìa.                      

ARGANTINA. Cèrto. Attlà mìa dic?

ANGELICA. Me nò. Ma a le chi gla dicc?    

ARGANTINA. La duturèsa Squacquera.                                                              

ANGELICA. E come fala la duturèsa a conòsèl!?

ARGANTINA. Ma che domande fet pò? Ala conoscerà pò ol sò scèt adès!

ANGELICA. Cleante? Cleante, alè o scèt dèla duturèsa?

ARGANTINA. Ma che Cleante a te! Chèl che al ta spuserà alè ol dutur Tomaso Diar, scèt dèla me duturèsa Squacquera e al sa ciama mia Cleante. (Angelica ha un mancamento) Ma cosa fet adès? A ta girèl ol co?

ANGELICA. Mama, me a parle de ü notèr zuèn mia de chèlle.

TONIETA. (Arrabbiata) cosa ala facc? Come pödela regalà la sò scèta a ü dutur?

ARGANTINA. Te fa sito che al tantereèsa mia. Bröta strea de öna.

TONIETA. Amò coi paròle?!Ma el posebol che con le al sa pöde mai parlà con calma? La ma dighe alura, ma pèrchè a ga stà se a cör chèsto matrimòne?

ARGANTINA. Ölèt saì pròpe ol pèrchè? Me ormai a so ègia e dato che a so töta malada öle ü zèndèr che al ma cüre i me malatìe. E anche pèr viga sèmpèr consulti e risète ògni momènt. Sènsa parlà che la so madèr ala ga intensciù de lasaga sòbèt la sò eredità.

TONIETA. Oh, e a ga ölìa tat? Ala est come alè bèl pödì ragiunà insèma? Ma, ala ma scolte. Ma le ela sigüra de ès malada?

ARGANTINA. (Arrabbiata) Cos’è? Ma set normal? A ta èdere mìa o stüpida che a so malada!

TONIETA. O capìt, o capìt! A sì malada. Anche grave. Anse gravissima. Al be isse? Ala arde però che la sò scèta ala öl ispusas e dato che le ala sta be, ala öl mìa spusas con dü dutur.

ARGANTINA. Alè pèr me che ala ga de spusà ü dutur. Öna scèta che ala ga öl be ala sò madèr, ala sarès conteta invece de spusà ün òm che al va be per le ma anche pèr la sò madèr.

TONIETA.  Da amisa, sciura, öle daga ü consiglio.

ARGANTINA. Da amisa? Te, ü consiglio a me? Ma set balurda?

TONIETA. Ala mete dèla banda ol penser che la sò scèta ala spuse ol duturì.

ARGANTINA. E pèrché?        

TONIETA.  Pèrché? Perché la sò scèta ala vadarà mìa scolt.

ARGANTINA. Ala madarà mìa scolt?                    

TONIETA. Gniampo.                                                

ARGANTINA. La me scèta?                                           

TONIETA. La òsta scèta se. Ala va digherà che al ganterèsa negot dèla duturèsa Squacquera e tanto meno dèl dutur Tomaso Diar e de töcc i Diar dèl mont.   

ARGANTINA. Ma al manterèsa a me se a ta pèrmètèt. Sènsa parlà che alè ü bù partìt dato che alè figlio unico. E pò dòpo, la duturèsa Squacquera, ala ciapa al’an òmmela franc nècc de tase.

TONIETA. Osti, annà copàt de zet pèr fa sö töt chi solcc le! Sciura, töte bèlè paròle e bèi laur, ma me a riturne a diga che al va mìa be pèr la sò scèta. La ga troe ün’otèr òm.

ARGANTINA. E invece a me al ma a be, pènsa ün po.

TONIETA.  Ma sciura, ala dighe mìa isse.           

ARGANTINA. E pèrché mai, a gavrès mìa de dì isse?

TONIETA. Ma pèrchè i pöderès dì che ala ragiuna mìa.

ARGANTINA. Al manterèsa mìa chèl che i pöderà dì de me. Me adès dighe invece che la me scèta ala spuserà ol dutur Diar.

TONIETA. E me a so sigüra che aglià farà mai.

ARGANTINA. E me a ta dighe aglià farà pèrchè se de nò ala mande in convènt.

TONIETA. Le aià manda?

ARGANTINA. Me.

TONIETA. Le aglia manderà mia in convènt?

ARGANTINA. Me ala mandero mia in convènt.                          

TONIETA.  Nò.

ARGANTINA. Nò?                                                       

TONIETA. Nò.                                         

ARGANTINA. Ah, chèsta alè pròpe bèla. Öle mandà la me scèta in convènt, ma ala mande mia in convènt. Chèsta alè de gregnà. E chi al ma vieterès, segont te?!

TONIETA. Le.

ARGANTINA. Mee?

TONIETA. Cèrto. Le, ala gaavrà mìa ol coragio.

ARGANTINA. Cèrto che a gavro ol coragio invece.                             

TONIETA. Le ala ga öl tròp be ala sò scèta e ala ga rierà mìa.

ARGANTINA. Me invece a gariero.

TONIETA. Mandoe. Ü basì, ü bèl “mamina mia” e dü bras al còl e alè facia.

ARGANTINA. Töt chèsto al servirà a negot.

TONIETA. Ma sciura, me a va conòse be, a lè tròt braa e buna.

ARGANTINA. (fuori di sé) me a so mìa buna e braa! Et capìt! Me a so ès catìa quando öle.

TONIETA. Ala staghe calma sciura. Ala sa regorde che alè malada.

ARGANTINA. Me a urdine ala me scèta de  tö ol’òm che me öle.

TONIETA.  E me invece a gal proebese.          

ARGANTINA. Cos’è? Te a ta mal proebesè? E chi set te pèr parlà isse cola tò padrona? Sèrva de öna sèrva, come a ta sa pèrmètèt!

TONIETA. Quando la padrona ala dà i nömèr, öna sèrva ala pöl pèrmetìs de andaga cuntra.

ARGANTINA. (Le si avvicina con cattive intenzioni) me a ta cope.

TONIETA. (Scappa) i sèrvè i ga sèmpèr de öta i padrone quando chèste i ragiuna mìa!

ARGANTINA. (Fuori di sé, la insegue girando intorno alla poltrona, bastone in pugno) Fèrmèt che a ta öte me adès a mètèt al to pòst. 

TONIETA. Me a lasero mai che l’Angelica ala spuse chèl che le ala öl.

ARGANTINA. Serva dèla gleba, fa sito!                                           

TONIETA. Ol vòst Tomaso al pöl adoma insognala!

ARGANTINA. Carògna! (Poi si lascia cadere sulla poltrona, sfinita) Ah! Ah! Annà pöde piö! Te, a ta ma fare mör!

VI SCENA

Belin, Angelica, Tonieta, Argantina.

   

ARGANTINA. (Belin entra da sinistra) Ah! Tesòro, e che visì a me.    

BELIN. Cosa a ghè amoruccio mio.

ARGANTINA. Ötèm te che a ta ma ölèt be isse tat.

BELIN. Ma cara, cöntèm sö töt. Cosa i ta facc.                             

ARGANTINA. Annà pöde piö de chèl sèrpènt dèla Tonièta. Alè sèmpèr piö vilana.   

BELIN. Tesorino, a to zamò dicc tate olte de lasala pèrt.

ARGANTINA. Tesorino, ma alèndre a fam dientà mata. Pènsa che ala ma anche dicc che a so malada.

BELIN. (Ironico) Ma che sfaciada de öna!                                        

ARGANTINA. Te, anima me, te se che a talse quat a sòffre invece.

BELIN. Ma cèrto amore. Còsa ölèt che annà sape chèla le!

ARGANTINA. Chèla insolènte le, ala ma farà mör. A to dicc tate olte de licensiala!

BELIN. Ma bambina mia, pensega mìa! E pò dòpo, ai esiste mìa sèrve come te a ti ölèt. (Abbassando la voce) i ga töte ergot che al va mìa. Almeno chèsta ala laura e alè onèsta. A talse cosa al völ dì iga zet fidada in cà! (Alza il tono di voce) Tonieta!

TONIETA. Al comande.

BELIN. Tonieta, al sa pöl saì ol pèrchè a ta fe dientà gnèca la me adorabile moglie?

TONIETA. (Tutta miele) Me? Me che a dorme gniàc de e nòcc adoma pèr servì la sciura? Che manera al ma dis isse?  

ARGANTINA. Alà  spudorada!                                            

TONIETA. La sciura ala ma dicc che ala ölìa fa spusà l’Angelica col dutur Tomaso Diar e me a go dicc söbèt de se. A go anche dicc pèrò che segont me ala sarès istacia pèrò piö adata ad andà suora.  

BELIN. Al set che alè öna bèla idea? A ta ghe pròpe resù?

 ARGANTINA. Daga mìa scolt a chèla le! Alè ü sèrpènt, ü mostro. Ala ma anche insultàt.

BELIN. Va be amore, a ta crède, a ta crède. Adès ista calma. Tonieta, guai a te se a ta ga rispondèt amò mal ala me fommla. Argantinuccia, ora quarcès zo be se a ta ölèt mia ciapà ü bèl fregiur.

ARGANTINA. Grazie Belinuccio mio, te se che a ta ga tègnèt a me. 

BELIN. (Aggiustandogli i cuscini intorno alle spalle) dai tirèt sö che a ta mète apòst chi cüsì  che. Chèsto che sota. Chèsto che, chesse a ta sa pugièt e chèsto de chèsta banda.

TONIETA. A ghè a chèsto (lancia un cuscino in faccia ad Argantina).

ARGANTINA. (Balza in piedi e scaglia tutti i cuscini contro Tonieta) Carògna, a ta ölìet sofègam né!

BELIN. Argantina calmèt. Ciapetela mìa. Le ala credìa de fa be.

ARGANTINA. Te, atlà conòsèt mìa chèla le, come alè malvagia. A so che, che a so distrutta. Adès a ma ocorerà almeno des calmancc e dudès lavande pèr turnà com’ere prima. 

BELIN. Sö, amore mio, sö. Macis zo adès.                  

ARGANTINA. Pèr förtüna cha a ta ga se te. A öle ricambià töt ol tò amore pèr me. O decidìt de fa testamènt.

BELIN. (Fingendo) Ah! Amore mio, nò! Parlà mìa de chi laur le. La paròla “testamènto” ala ma fa ensö la pèl de poia. A pöde mia sentìla.

ARGANTINA. Ma se a to dicc de mètès decorde cola nodera!?

BELIN. Alè de là. A son’dacc a töla.

ARGANTINA. Ma cosa a spètèt a fala vegnì det?

BELIN. Cara, sirca de capim. Quando al sa öl be e quando al sa ama, as ga pènsa mìa a chi laur che.

VII SCENA

Nodera, Belin, Argantina.

ARGANTINA. Ala ègne det, sciura Bonafede. Carissima, o decidìt de consultam con le per preparà ol me testamènt pèrchè ol me Belin al ma parlàt tat be de le. E dèl me Belin a ma sa fide ciecamènte.

BELIN. Ma cara, a go gniamò mia ol co pèr chi laur che me.

NODERA. Ol sciur Belin al ma spiegat töte i sò intensciù. Ma a ghè ü problema: ala pöl mìa lasàga a titolo testamentare negot al vostro belin. Aià vieta la prassi.

ARGANTINA. E perché?

NODERA. Pèrchè a ghè mìa ol diritto scritto. L’önèc laur de fa al sarès de fa öna donasciù fra if. Ma anche che a ghè ön intòppo: la gaavrès mìa de iga di scècc.

ARGANTINA. Èco, töt pèr fam amò dientà gnèca. Posebol che a pöde mìa lasaga negot al me òm che al ma ama e che al sa ciapa cüra de me!? Al sa pöl pròpe fa negot?

NODERA. Come al sa pöl fà... Prim laur, nigü al ga vieta a le de intestà a ergü di amis dèl sò òm chèl che le ala pöl lasaga e che dòpo chèsce i penserà de fà dientà propietare ol sò òm. O se de nò, ala pöderès, daga di solcc a di prestanòm che dòpo chèsce a ghi darà sèmpèr al sò òm. E pèrché nò, finchè a si if, la pöl daga di solcc contanti e di laur che lü al pöde ‘ndà a èndèil.

BELIN. Ma signur! Törtürèt mia sö chi laur che. Mogliettina mia, ma capesèt che me a camperès piö sènsa de te?

ARGANTINA. Che giòia che a go che.

BELIN. Cosa annà sarès dela me età? A ta corerès indre söbèt pèr fat capì cosa a ta se pèr me (piange).

ARGANTINA. Tesoro mio, fa mia isse, a ta ma fe adoma sta mal.

NODERA. Che bisògn a ghè de löcià pò adès. Ala ma sömèa mia che ala sabe indre a mör. 

BELIN. Le sciura nodera, cosa ölela saì le quat me a ga öle be ala me fommla.

ARGANTINA. Anche se a ta ölèt mìa, caro ol me Belin, me a fo lo stès ol testamènt pèr te. Pèr prima a cominse a dat söbèt vintemela franc che a tègne sota ol lècc e dò cambiai che a ta pödèt indà a scödele söbèt.

BELIN. Ma nò cara, a talse che me a öle negot de solcc. Quat a te dicc che a ghè sota ol lècc?

ARGANTINA. Vintemela franc e dò cambai tesoruccio.                              

BELIN. Ma parlèm piö de solcc a ta preghe. E de quat ele i dò cambiai?

ARGANTINA. Öna de sèt mela franc e öna de nöf mela.

BELIN. Tesoro mio, a talse che töt ol’or dèl mont al val gniàc ü tò dillì.

NODERA. Alura an völèi pò fa sto testamènt?

ARGANTINA. Ma cèrto, söbèt. An va in dè stöde pèrò che an sé piö comòcc. Anima mia, acompagnèm.                                                                

BELIN. Ma cèrto, santa de öna dòna (escono tutti a sinistra).

VIII SCENA

Angelica, Tonieta.

TONIETA. (Entrando dopo qualche secondo da sinistra) Evvest che a ghè la nodera con lur? O sentìt parlà ergot de testamènt. Ol tò patrigno alèndre a fas lasa pèr lü töt i sò solcc iscömète.  

ANGELICA. Arda che la me madèr ala pöl fa töt chèl che ala ga òia coi sò solcc. Ma col me cör nò però. Al so Tonièta che alèndre a inganala. Ta preghe, abandunèm mìa.

TONIETA. Ma set mata? Arda che me a ta öle be e a ta lase mìa in di ma dèl tò patrigno. Alo mai pödìt soffrì dal prim momènt che la sciura aglià spusat. Cèrto che a sto con te. Arda che pèrò adès mè che cambie tattica: a faro finta de stà dèla banda dèla tò madèr e de chèla dèl tò patrigno. Te, fidèt de me.

ANGELICA. Va be, a ma si fide.

BELIN. (Da fuori a sinistra) Tonieta!

TONIETA. Èco che al ma ciama. Preòcupèt mia e fidèt de me.

SIPARIO

ATTO SECONDO

I SCENA

Tonieta, Cleante

TONIETA. Desiderèl vergù?  

CLEANTE. (Si gira verso Tonieta) Cosa öledesidero?

TONIETA. A si otèr. El vegnìt che a fa sciur Cleante?

CLEANTE. Öle parlà con l’Angelica. Öle saì qual al sarà ol me destino e öle saì come ammlà mètèi con chèl danàt matrimòne che a o sentìt parlà.

TONIETA. O capìt, ma al sa recorde che l’Angelica cola scüsa che ormai ala vive come serada sö, al sarà mia tat sèmplice, pödiga parlà insèma. Nigü aglialsà chi calè lü.

CLEANTE. Arda che a so mia banbo né! Pèr pödì èt la me Angelica, me a so che a sostitüì ol maèstro de teatèr.

TONIETA. Sito che ala rìa la sò madèr. Al sa mète le in banda.

II SCENA

Argantina, Tonieta, Cleante.

ARGANTINA. La Squacquera, ala ma dicc de caminà ala matina che al ma fa be. Dudès pas innacc e dudès indre. Ma a mè mia egnìt in mènt de domandaga: i pas innacc, ma innacc in doe? E dendre, dendre indoe?

TONIETA. Sciura, a ghè che…

ARGANTINA. Te lepera, usèm pò mìa in di orègie. Ma ölèt fam isciopà ol servèl? Coi malacc al sa pöl mia parlà fort.

TONIETA. A sere indre a dì che…

ARGANTINA. Parla piano, a to dicc.

TONIETA. (Fa finta di parlare) Sciura...

ARGANTINA. Eh?                                            

TONIETA. (Fa finta di parlare) A sere indre a dif che...   

ARGANTINA. Ma cosa cöntèssö pò?

TONIETA. (A voce alta) A ghè che ü sciòr che al völ parlà con le.

ARGANTINA. E che al vègne innacc (Tonieta fa segno a Cleante di avvicinarsi).

CLEANTE. Sciura...

TONIETA. Parlì mìa isse  fort pèr carità! A ma a, a fasciaà ol servèl.

CLEANTE. Sciura, a so contet de troala in pe e de èt che ala sta mèi.

TONIETA. (Fingendosi adirata) “Sta mèi” indoe? La sciura Argantina ala sta mal come sèmpèr.

CLEANTE. Ma, ere sentìt dì che ala staa mèi, e infati ède che ala ga öna bèla cera.

TONIETA. Come “öna bèla cera”! Ma èdèl mia che facia che ala ga? La sciura alè mai stacia isse malada.

ARGANTINA. Ala ga resù.

TONIETA. Cèrto, la camina, la dorma, la mangia e la bif come töcc, ma chèsto al völ mia dì che ala siès mìa malada.

ARGANTINA. Alè ira.

CLEANTE. Sciura ala ma scüse. Me a so che a sostitüì ol maestro de teatèr dèla òsta scèta pèrchè lü al ga ìt ün impègn pèr öna quac de e al ma pregàt de egnì che me. Al völia mìa che la sò scèta ala sa demènteghès töt.

ARGANTINA. Benissimo. (Ad Antonietta) Va' a ciamà l’Ange­lica.

TONIETA. Ma el mìa forse mèì che chèl’isciòr che al’indaghe lü in doca a ghè la signurina?

ARGANTINA. No, fa egnì che le.

TONIETA. Ma come farala a concentras che!

ARGANTINA. Te preòcupès mìa che al’amparerà lostès.

TONIETA. Ma al sìs che i atur i usa e alura indasai che mal de orègie. Indasaì dòpo in che stato a sarì le, come faral mìa a sciòpaf ol servèl!

ARGANTINA. Ma et finìt! A me ol teatèr al ma pìas invece. Adà che la ria. Te intat va a ciamà ol me òm (Esce a sinistra).

III SCENA

Argantina, Angelica, Cleante.

ARGANTINA. (Entra dopo l’uscita di Tonieta) E che figliòla. Ol tò maèstro de teaèr, alèndacc ivià e alà mandat ü sò collega. Adal che.

ANGELICA. Madonna Santissima!                             

ARGANTINA. Che manera isse stremida?

ANGELICA. Ma negot… alè stacc che… (Viene interrotta).

IV SCENA

Tonieta, Cleante, Angelica, Argantina.

TONIETA. (Rientrando da sinistra) Sciura Argantina ala ghera resù. Chèl che a o dicc ier al cönta piö. A ghè che la sciura Squacquera col sò scèt ol Tomaso Diar in visita ufficiale. Ma se lè bèl! Madona che zèndèr. Al maavrà dicc pò che dò paròle e al ma gira zamò ol co. Figüras ala sò scèta.

ARGANTINA. (A Cleante, che sta per andarsene) Maestro, al sa fèrme che. La me scèta ala sa spusa e ala ga gniamò de èt ol sò promèsso spòso. Ma alè riat adès.   

ANGELICA. Ma mama…

ARGANTINA. Te fa sito pèr ol momènt.

CLEANTE. A so onurat de chèsto, sciura.

ARGANTINA. A ma, alè mia ü qualunque nè! Alè o scèt de òna granda duturèsa. I sa spusa fra quatèr de.

CLEANTE. Ma delbù!

ARGANTINA. Al vègne a spuse anche lü. Anze, a gal dighe anche al maestro de müsica, pèr piaser.

CLEANTE. A manchero mìa dèl sigür e a riferesero al maestro..                                     

V SCENA

Dottoressa Squacquera, Tomaso Diar, Argantina, Angeli­ca, Cleante, Tonieta.

ARGANTINA. Avanti, a so che a va spète con emosciù.

I due parlano nello stesso tempo, interrompendosi e con­fondendosi.

SQUACQUERA. An sé che sciura…...             

ARGANTINA. Nonostante la me gioia...

SQUACQUERA. Me el me scèt Tomaso

ARGANTINA. Dèl’unur che a go…                       

SQUACQUERA. A diga...        

ARGANTINA. Anse, a ma sarès tocat a me...                                    

SQUACQUERA.... la nòsta profonda riconoscènsa...  

ARGANTINA.... a egnì de otèr...                                     

SQUACQUERA.... per l’unur che a ga fi...

ARGANTINA.... pèr parlà con votèr...                                  

SQUACQUERA.... a riceegà...

ARGANTINA.... ma purtroppo, duturèsa...                            

SQUACQUERA.... che in cà òsta...

ARGANTINA.... alsì che a ghi a che fa con döna poèra malada…

SQUACQUERA.... e dèla òsta famèa...

ARGANTINA.... e che a so impedìda...                           

SQUACQUERA.... e a dif che...   

ARGANTINA.... ma a so a vòsta disposisciù.

SQUACQUERA.... a so a vòsta disposisciù. (Si rivolge al figlio). Dai Tomaso, toca a te adès.

TOMASO. Cominse dala madèr?

SQUACQERA. Ma sènsotèr.

TOMASO. Cara sciura, me a va riconòse come öna segonda madèr. La prima, che presènte, ala ma facc, invece le ala ma sircaffò. Me a va so debitore de chèsta granti scèlta de ès vòst iscècc e pèrciò me a so che in cö a portaga i me umilissimi e devotissimi omaggi.

TONIETA. (Al pubblico) Me de omaggi annà ède mìa.

TOMASO. Chè èrgot che al va mia mama?

SQUACQUERA. Töt pèrfèt.                    

ARGANTINA. (A Angelica) Angelica, salüda chèsto brao zuèn (Angelica non lo fa).

TOMASO. Ghel mia ol sò òm?

ARGANTINA. Al gaavrès de rià.                                       

TOMASO. Cosa foi mama, aspète?

TONIETA. Ma arda te, se a go de domandaga töt ala mamina.

SQUACQUERA. Annac coi complimèncc ala scèta alura.

TOMASO. Signurina, ala sömèa investida dai ragi dèl sul e me a sènte ün’impulso sensuale alalsàs dèl sul in de òsta belèsa. E ol bèl fiur, ol heliotropion, al varda vèrs la òsta luce. Ol me cör al fa mìa che ardà agli astri dèi vòsc öcc. Spere che l’ofèrta dèl me cör che al völ mia gloria ma al völ adoma ès pèr töta la eta, ol vòst umilissimo, devotissimo, fedelissimo servo e marito.

TONIETA. (Al pubblico) ivvest chèl che al völ dì a stüdià! Otèr che chèle frasi zamò face.

ARGANTINA. (A Cleante) Eh! Cosa dighèl lü?

CLEANTE. Brao. Pròpe brao. Se al cüra i malacc come al parla, al sarà ü piaser fas cürà de lü.

TONIETA. Sö chèsto a ghè mia di döbe.

ARGANTINA. Duturèsa, ala est che succèsso che al ga ìt ol so scèt che?! Me persunalmènt pò alè ü gran piaser a iga in cà ü zuèn compagn.

SQUACQUERA. Sciura Argantina, mia pèrchè me a so la sò madèr, ma töcc i ma parla be de lü. Alè mai stacc ü scècc brillante, ma chèsto alè stacc ü be pèr la sò professiù de dutur. De picèn, alè mai stacc tat isveglio, a nof agn al sera gniamò mia i lètere del’alfabeto. “Mèi se, a disìe”, piö lènt alera a capì e piö a sere sigüra che al gaavrès vìt ün bèl avvenire.  In colegio, al faa amò tata fadiga che i profesür aiera contecc a lur. In poche paròle al ghè riat a diplomas. E adès, a va dighe orgugliusa che ol me Tomaso, al ga fa pura a töcc. Alè ü gran tecabrighe e diolte al pasa anche pèr ü terorista. Nigü al garìa a faga cambia idea.

TOMASO. (Estrae dalla tasca un rotolo manoscritto) A go che la me tesi contro chi dèla circolasiù sanguigna. Se la signurina ala pèrmèt ölerès regalagla.

ANGELICA. Alè inötèl che ammlà regale, me a ga capese det negot.

TONIETA. A me, dimla a me. Se a ghè i fugüre, ala tèche in de stansa (La prende).

TOMASO. Sèmpèr che la sciura ala pèrmète, ölerès invidà la signurina a egnì a èt ü esperimènt de gregnà,  teasö ü cadaèr de öna fommla con dòpo ü me intervento.

TONIETA.  (Al pubblico) Ah, indasaì che gregnade con chèl ispetacol. Dèl sigür a ghè amò ergü che al porta i scète al solèt teatèr, ma dèl sigür andà a èt un'autopsia alè töt ün’otèr laur.

ARGANTINA. Doturèsa Squacquera, ala mia pensat de faga ciapà ü pòst in de l’alta società?

SQUACQUERA. A digla ciara, sciura Argantina, me preferese öna clientela de media società. Con chèsta a ta ghe de respond dè negot. Invece con chi de l’alta società, a ghè sèmpèr di rogne se ergù al sa mala. Ma aglialsala che i völ vès guaricc di dutur?!  

TONIETA. Ma chèsta alè pròpe bèla. Come se otèr dutur adès a guarì la zet! Otèr a ghi adoma de scrif i medesime e scöt la paga. Che i sarange e guarì de persocönt!.

SQUACQUERA. Braa, pròpe braa.

ARGANTINA. (A Cleante) Ma pèrchè a fì mia recità la me scèta, pèr faga unur ai me ospiti?

CLEANTE. A spetae adoma che al mal disès. A ere pensat de recità ol dialogo tra ol Tirsi e la Fillide. Agliè du innamuracc in doca i genitur de le ai völ mia lasala spusà con lü. Pronta Angelica.

ANGELICA. Pronta? Ma… ma…

CLEANTE. Dai signurina, emusiunis mìa, an recita chèl che al ga nas dal cör. (Verso Argantina) Ol teatèr alè töt cör.

CLEANTE. Fillide, a campe piö isse. Dim chèl che a ta ma ölèt. Cosa dighèl ol destino: a go dendà o go de restà.

ANGELICA.A so che Tirsi, arda i me sguardi che ai parla adoma de te.                      

CLEANTE. Me Tirsi, a saro degno de iga ü pòst in dèl vòst cör?

ANGELICA. Come pöde dìt de nò? Se Tirsi, me a ta ame.                                                                                      

CLEANTE.  Dimèl amò Fillide, dimèl amò öna olta!                         

ANGELICA. Se, a ta ame.                                 

CLEANTE. Fillide, amò öna olta.

TONIETA. Ardì che a ma capìt né!

CLEANTE. Fillide, a ède ü neol sö de notèr. Ün insetto rivale. 

ANGELICA. Ah! Come al vòdie, alè la me mort.           

CLEANTE. Alè la tò madèr che aglià öl chèste nòzze.

ANGELICA. Piötòst de diga de se a möre. A möre, a tal giüre.

ARGANTINA. Nò, nò, basta isse. Chèsta commedia al ma regorde ergot. E comunque ala ma pias gniampo. Adà che al ria ol me òm.

VI SCENA

Belin, Argantina, Tonieta, Angelica, Dottoressa Squacquera, TomasoDiar.

ARGANTINA. Amore mio, a ta presènte ol scècc dèla duturèsa Squacquera.

BELIN. A so felice de fa la sò conoscènsa.

TOMASO. Egregio sciur suocero… me… me… (Comincia il discorso che si è preparato, ma la me­moria lo tradisce, e non può più proseguire).

SQUACQUERA. Tomaso, a ta ga fare i complimèncc önotra olta. 

ARGANTINA. Sö, scèta mia, daga la tò ma al Tomaso e diga de se.

ANGELICA. Ma mama.

ARGANTINA. Mama, mama, mama cos’è?

ANGELICA. Ma… ma dam ol tep de conosèl prima.

TOMASO. Ah, se lè pèr me ala sènte zamò me.

ANGELICA. Se al va be a otèr a capese mìa pèrchè a gal dendà be anche a me. Pèr ol momènt alè mìa che a ma piasì tat.  

ARGANTINA. Col matrimòne, al sa mèt töt apòst Angelica.

ANGELICA. Mama, arda che ol matrimòne alè ü laur serio. E pò dòpo al so mia come lü al pöde spusà öna persona che alè costrenzida a fal.

TOMASO. Nego consequentiam, signurina. Me a so ü galantòm e a pöde acetaf anche isse.

ANGELICA. Ma cömel pöl fas amà con la violènsa!

TOMASO. Aià sèmpèr facc isse i antichi prima de notèr.

ANGELICA. Adès i tep aiè cambiacc e se an völ ispusas an pöl fal sènsa che nigü ai ga òbblighe. Se a ma amì delbù a ghi de fa chèl che a öle me.

TOMASO. Cèrto, ma sèmpèr pèrò dòpo i me de interès.

TONIETA. (Ad Angelica) Alè inötèl che a parlì, al ga sèmpèr resü lü.

BELIN. Forse le ala ga in dèl co ergü dotèr.

ANGELICA. E anche se al födès? Annà sarès fiera dèl sigür.

ARGANTINA. Ohe! Ma me a cönte piö negot in dèl film?!

BELIN. Ma cèrto cuore mio. Ol fato alè che al de dencö i scècc ai gà piö rispèt pèr i genitur.

ANGELICA. Ala arde che anche ol doer di scècc al ga ü limite. Se la me madèr ala öl che a ma sa spuse, al fo ma con chi al ma pias a me.

ARGANTINA. Angelica! (Verso la Squacquera) Scüsim pèr chèsta scena.

ANGELICA. Töcc chèi che i sa spusa al de dencö i völ vergot. Me a öle spusam pèr amur. A ghè di scète invece che i völ ispusas adoma pèr indafò de cà dato che agliè prigiuniere. Invece a ghè fommle e òmègn, caro ol me patrigno, che i dovra ol matrimòne per interès: i sa spusa adoma pèr dientà sciòr quando ol consòrte o la consòrte ai mör. E sèmpèr isse, tanto pèr lur öna persona al val lotra.

BELIN. Garie mia a capì còsa a ölì dì con chèsto discors.

ANGELICA. Piö de chèl che a o dicc.

BELIN. A ta se tat oca, che a sindre a stöfam.

ANGELICA. Al so che lü al völ che me al’ofènde, ma me a ga casche mia.

BELIN. Che vilana. Sènsa i arie de supèr donna che i fa gregna i pulì.

ANGELICA. A ga rierì mai a fam dì chèl che lü al völ. E adès me ando.

ARGANTINA. Ascolta be, Angelica! O a ta spusèt ol Tomaso fra quatèr de o a tande in convènt. (Angelica esce. Al marito) Preòcupèt mia che ala sisteme me.

BELIN. Al ma dispias lasat, bambina mia, ma a go dendà in sità pèr öna comisiù. Ando e turne.  

ARGANTINA. Va pör tesòro. E pasa dèla nodera, che ala sa smöefò con chèl laur là.

BELIN. Ciao.

ARGANTINA. Ciao. Èco ün òm che al sa amà la sò fommla. Da nò crèt.

SQUACQUERA. Anche notèr an pensaa dendà.

ARGANTINA. Tomaso, dato che a si che, al ma daghe önögiada. Come a ma troèl?

SQUACQUERA. (Gli tasta il polso) Sö Tomaso, dì la tò diagnosi. Cosa dighèt?

TOMASO. Dighe che ol polso dela sciura al bat mia giöst.

SQUACQUERA. Brao.

TOMASO. Tachipulsante.      

SQUACQUERA. Bene.                                      

TOMASO. E in dès tep, aritmico e capriccioso.

SQUACQUERA. Ottimo.

TOMASO. E chèsto al völ dì che a ghè in disurdèn ol parenchima e la milsa invece alè splenica.

SQUACQUERA. Pròpe brao.

ARGANTINA. Ma le duturèsa, ala mera dicc che al dipènt töt dal fidèc.

SQUACQUERA. Apunto: la parenchima ala fa part dèl fidèc. E infati a vere consigliat de mangià carne de aròst.

ARGANTINA. Nò, ala mera dicc de mangia adoma carne boida.

SQUACQUERA. Apunto: aròscc boìt. A prèst, sciura Argantina. Ossequi (Idue escono a sinistra).

VII SCENA

Belin, Argantina.

BELIN. (Tornando appena i due sono usciti) Prima dendà, ölìe dìt che a so pasàt denacc ala stansa dèl’Angèlica e a o est che a ghera con le ü zuèn. Apena che al ma est alè scapat.

ARGANTINA. Cos’è? Ü zuen dalà me scèta?

BELIN. Pròpe isse. A ghera insèma anche la Lüigina. Domandeghèl a le, cosa al völìa.

ARGANTINA. Mandèm che söbèt la Lüigina, tesòro. Al so a me che alera isse ostinada chèla scèta.

VIII SCENA

Lüigina, Argantina.

LÜIGINA. Cosa ghè, mama? Ol Belin al ma dicc che ala ma ölìa èt.

ARGANTINA. Cèrto. Ardèm in di öcc.

LÜIGINA. Ma cosa a ghè, mama?

ARGANTINA. A ghet pròpe negot de dìm?

LÜIGINA. Ma, al saavrès mìa. Ma se ala öl a va cöntese la stòria di Tri asègn. Alo imparada pròpe ier.

ARGANTINA. Alè mìa chèsto che a öle de te. A talse chèl che me a öle.

LÜIGINA. Ma me al saavrès mìa mama.

ARGANTINA. Arda che a ta sendre a disübidìm.

LÜIGINA. Me-e?

ARGANTINA. A to mìa forse dicc mela olte de dìm töt chèl che a ta èdèt? 

LÜIGINA. Cèrto mama.            

ARGANTINA. E incö evvest negot?

LÜIGINA. Nò, mama.                               

ARGANTINA. Set sigüra?                  

LÜIGINA. Certissima mama.             

ARGANTINA. A tammlà cöntèt mìa sö giösta. (Prende un bastone li vicino) set sigüra? Arda che al so che a te est ün òm in de stansa de la tò sorèla. Dimèl o a tal piche söl co.

LÜIGINA. (Spaventata, si getta ai ginocchi della madre) Mama, a va domande scusa. Alè stacìa l’Angelica che ala ma dicc de difèl mìa.

ARGANTINA. Annacc o a tal piche söla schena. Scèta bugiarda.

LÜIGINA. Nò, nò mama, a va dighe töt.

ARGANTINA. Parla, ma sta atènta pèrchè ol me dillì al sa töt e al capes se a ta ma dighèt mìa la erità.

LÜIGINA. Se mama, ma diga negota al’Angelica.

ARGANTINA. Te, preòcupèt mìa. Sö, dim.         

LÜIGINA. Alura, a ghè egnìt ün òm in dè stansa de l’Angelica e al ma dicc che alera ol maestro de teatèr e che al sircaa l’Angelica.

ARGANTINA. Uhm. Adèd capese. E dòpo?

LÜIGINA. Dòpo alè riada l’Angelica ma me a go dicc che al pödìa mia sta le. Ma lü al völia mia indà.

ARGANTINA. Cosa al ga disìa al’Angelica?                             

LÜIGINA. Mah, al ga disia che qui, che là, che al ga ölia be, che alera la piö bèla dèl mont.   

ARGANTINA. E dòpo?                                    

LÜIGINA. E dòpo al ga sé bötat in zènòcc.

ARGANTINA. E dòpo?                                         

LÜIGINA. E dòpo al ga basaa i ma.

ARGANTINA. E dòpo?

LÜIGINA. E dòpo ol nòst patrigno al sé facc vèt ala porta e lü alè scapat.

ARGANTINA. Set sigüra che a te est piö negot? Arda che ol me dillì al ma dis che a ghè amò ergot che te a ta ma ölèt mìa dì.

LÜIGINA. Ma la ga daghe mia scolt al sò dillì che al va cönta sö adoma di bale.

ARGANTINA. A staro a èt. Adès va e regordèt de contròlà töt sèmpèr be. Và adès. Ah, quace imbròi in chèsta cà. A go piö gniàc ol tep de ocupam dèla me malatìa. Agglà fo piö.

IX SCENA

Beralda, Argantina.

BERALDA. Alura, cara la me sorèla, come an vai?

ARGANTINA. Ah! Dimm negot. An do mal, ma mal.

BERALDA. Come, “mal”?

ARGANTINA. Otèr che mal, a so sfinìda che a tel’imaginèt gniac. Agglà fo piö gniac a parlà.

BERALDA. Scüsèm, al sere mìa. Ol bèl alè che a so egnìda che a dìt che a ere troat ü bù partit pèr l’Angelica.

ARGANTINA.  (Parlando con trasporto, e alzandosi dalla poltrona) Pèr carità, parlèm mia de chèla me scèta le. Alè dientada bugiarda, sfaciada, vilana... me chèla le, ala mète in convènt in du de. Quanto alè ira che a so malada.

SIPARIO

ATTO TERZO

I SCENA

Beralda, Argantina, Tonieta.

BERALDA. Cara sorèla, atlà sèntèt de fa dò ciciarade?

ARGANTINA. Se, ma aspèta ü momènt. A turne söbèt (si alza e va senza bastone).

TONIETA. Sciura, a ga riì mìa a stampe sènsa bastù! A sa regordela piö?

ARGANTINA. A già! A ta ghe resù (esce a destra col bastone).

II SCENA

Beralda, Tonieta.

TONIETA. A va scöngiere, sciura Beralda, ötì la òsta neuda.

BERALDA. Come a to zamò dicc a proero de töt pèr fala conteta.

TONIETA. Bisògna tiraga vià dal co ala sciura Argantina chèsto matrimòne assurdo. Cèrto che se an portès in cà ü dutur, che al siès decorde con notèr e al ga disès che la sò duturèsa alè mia öna duturèsa braa, magare ala cambia idèa söla scèta. Ma dato che an cönòs nigù, a o pènsat me come fa.    

BERALDA. E cioè?

TONIETA. Lasì fa a me e an vederà. Otèr fi la òsta part. Sito che ala ria (esce a sinistra).

III SCENA

Beralda, Argantina.

BERALDA. Prim de töt a ta domande de dientà mia gnèca pèr chèl che a ta dighero.

ARGANTINA. A ma san sògne gniac.

BERALDA. Set sigüra che a pöde dìt töt sènsa che a ta ma respondèt mal?  

ARGANTINA.Ma se a to dicc de se! Ma cribbio!   

BERALDA. Cara la me sorèla, a ma spieghèt pèrchè, dato che a ta ghe mìa problemi de solcc, dato che a ta ghe adoma öna scèta, cöntando mìa la Lüigina, a ma dighèt pèrchè a ta ölèt mètela in convènt?

ARGANTINA.E te cara la me sorèla, a ma spieghèt pèrchè a ghè i padrune de cà? Sbasglie o ma spèta a me decìt i laur in de me cà?   

BERALDA. Arda che al so che alè ol tò òm che al völ che a ta sa dèsfèt in chèla manere le di tò scète.

ARGANTINA. Amò turna. Ma saral posebol che alè sèmpèr colpa de chèl povr’òm?!

BERALDA. (Ironico) A ta ghe resù. Scüsa. Ol tò òm al völ adoma ol be dèla tò famèa: al ta ama sènsa ü secondo fine, e al’adora i tò scète. Lasèm pèrt che alè mèi. Ma pèrchè ölèt che l’Angelica ala spuse ü dutur? Sentem.

ARGANTINA.Pèrchè me a öle ü zèndèr dutur.

BERALDA. Ma se al va be pèr te, al va mìa be pèr le. Adès pò che a ghè né ü che al ga pias.

ARGANTINA. Alindarà be pèr le, ma mìa pèr me.   

BERALDA. Ma l’òm che le ala gaavrà de spusà, el pèr te o pèr le?

ARGANTINA. Al ga dendà be pèr le e pèr me. In de me cà, a öle adoma di persune che i ma piase a me.

BERALDA. E alura quando ala sarà granda la Lüigina, a gla fet ispusà a ü farmacista?

ARGANTINA.  E pèrché no?

BERALDA. Ma posebol che i tò dutur i tabe facc dientà rimbambida? Ma posebol che a ta ölèt vès malada pèr forsa?  

ARGANTINA. Ma cosa dighèt, Beralda?

BERALDA. A sondre a dì che o mai vest öna malada meno malada de te. Te a ta se de fèr. Te, e töcc i tò orghègn a si perfetamènte sani. Se a tande innacc isse, ai sarà i tò medesime che i ta farà crepà.

ARGANTINA.Ma cosa cöntèssö pò. Alè grasie ai medesime che me a so amò ia. Domandeghèl ala Squacquera. Ala ma dis sèmpèr che se desmète öna medesina adoma pèr tri de, a sèche fò söbèt.

BERALDA. Se a ta ste mìa atènta, chèla, ala ta spedes al’otèr mont ala svèlta.

ARGANTINA. Ragiunèm ü momènt e con calma. Ölèt dì che te a ta crèdèt mìa ala medicina?

BERALDA. Nò.

ARGANTINA. Cos’è? Te a ta ga crèdèt mìa ala sciènsa dèla medecima che alè riconosida de töcc?    

BERALDA. Sciènza! Che al rèste fra me e te, ma me ala troe öna grant stüpidada. Ma dai, come al pöl ün òm pensà de guarin ün’otèr?

ARGANTINA. Ma pèrchè ün òm, al pöl mìa guarìn ün’otèr?   

BERALDA. Pèrché ol nòst corp, alè amò ü mistero pèr töcc. Dutur e profesür.  

ARGANTINA. Alura segont te i dutur i ga sa negot?!  

BERALDA. Dìm te cosa i ga sa. I ga sa se, i nòm di malatìe, anche in latì, ol decors che i gà, ma quando al sa trata de guarile, agliè mìa bu.

ARGANTINA. Comunque i dutur agliè chèi che annà sa piö de töcc.

BERALDA. I ga sa chèl che ai dis e basta. Lür, innaase de parlà coi sò paròle gròse e promèt de guarì e pò basta. Èco, agliè gran brai de falandà. Cèrto che la tò duturèsa Squacquera alè convinta de chèl che la fa con te. Ma a sighetà a dat porghe e sopòste e decòcc, la farà adoma che mandat al creatur, ma le annavrà mia colpa. Le, alè convinta de ès in dèl giöst e la farà isse anche con la sò famèà.

ARGANTINA. Dim alura, sapientona, cosa bisògna fa segont te quando an sé malacc.

BERALDA. Negot, Argantina.     

ARGANTINA. Negot?                      

BERALDA. Negot. Bisògna sta calmi e aspetà che la natura la faghe ghèl che ala ga de fa. Alè la nòsta agitasiù che ala ga rüina. I òmègn i mör pèr i cüre, mìa pèr i malatìe.

ARGANTINA. Ma chèsta natura bisògna ötala pèrò con vergot.

BERALDA. Ma Argantina, dèsdèffò. Quando ol dutur al ga dis che bisogna giöstà i pulmù, sgiunfà la milsa, snebià ol servèl, al ta dìs la dutrina dèla medicina, ma quando al sa trata de mèt töt a pòst, al ga ria mìa.  

ARGANTINA. Adès, a tannase piö te  di gran profesùr dèl mont.   

BERALDA. I profesur, i dìs ü laur, ma annà fa ün’otèr.

ARGANTINA. Ma come al ma piaserès che annà födès che ü pèr istopat la boca, professoressa illustre. Adès pèrò basta né, a tanne cöntassö ase. A ta sendre a fam vègn öna colica.

BERALDA. Va be. Al völerà dì che pèr cambià discors, a ta dighe che alè mia giöst che te a ta ölèt mèt in collegio la tò scèta e che invece a ta gaavrès de lasaga spusà chi le la ga òia.  

IV SCENA

Dottoressa Squacquera con clistere in mano, Argantina, Be­ralda, Tonieta.

TONIETA. (Da sinistra) La duturèsa col crister.

ARGANTINA. (Entra da sinistra la dottoressa Squacquera)  Ah! Beralda, scüsa.

BERALDA. Cosa aghet intensiù de fa? Ma set indre a scherzà? Amò pürghe e crister? Ma posa ün po.

ARGANTINA. Va be dai. A mal farà piö tarde duturèsa.

SQUACQUERA. Come a pödela ribelas ad öna me terapia.

ARGANTINA. Ala ga resù duturèsa.

BERALDA. Argantina, a tasendre a rüinàt. Fal mia.

ARGANTINA. Ma Baralda, proa te a mètèt in di me pagn. Alè facile pèr te pèrchè a ta sciòpèt de salute.

BERALDA. Ma al sa pöl saì de che mal a ta sòffrèt?

ARGANTINA. Se te a ta ghèsèt la me malatìa, a ta paserès la òia de ciciarà. 

SQUACQUERA. Ü crister che aere preparàt coi me mà e che al ve refüdàt.

TONIETA. Ma come al sa pöderà.

ARGANTINA. Alè mia colpa me...                

SQUACQUERA. E che al’evrès facc ün efèt meraviglius.

TONIETA. Alè ü scandol.        

ARGANTINA. Alè la me sorèla ...

SQUACQUERA. Alè ün atentato cuntra la medicina.

TONIETA. Giösto.

ARGANTINA. Ma me a cèntre mia...                                     

SQUACQUERA. Öle piö iga negot a che fa con le e con la sò famèa.

TONIETA. Braa.

ARGANTINA. Alè töta colpa dèla me sorèla.

SQUACQUERA. Rèfüdà ol me crister!

ARGANTINA. Dai che a mal fa söbèt.            

SQUACQUERA. Al va avrès liberàt in dü segont.

TONIETA. Aià mèrita mìa.

SQUACQUERA. Amò öna donzena de pörghe e ma avrès svödàt töt ol sac.                                                                       

ARGANTINA. Alè mia stacìa colpa me.

TONIETA. Töte atensiù sprecade.

SQUACQUERA. Dato che ala sé ribelada ala me terapia, adès ala sa rangia depersöcönt a guarì di sò problemi intestinali, ol sanc infèt, ol fidèc ingrosat e l’intasamènt di umori.

TONIETA.  Ma se, che ala marsese.  

ARGANTINA. Oh, madre santa!  

SQUACQUERA. A va do trì o al massimo quatèr de e a gaavrì ol tracollo completo sensa piö riprèndès. Apepsia multipla e paralisi di attività gastriche.

ARGANTINA. Duturèsa!

SQUACQUERA. Diarrea insèma ad ön’invasiù de liquidi in di tessuti: cioè, idropisia.     

ARGANTINA. Duturèsa!

SQUACQUERA. E dì idropisia, alè dì, decesso. Mòrt! E töt a causa dèl sò comportamènt. (esce a sinistra con Tonieta.)

TONIETA. E al va starès be.

 

V SCENA

Argantina, Beralda.

 

ARGANTINA. Ah, Dio, Dio, Dio! A so morta. Beralda, a ta me copàt te.

BERALDA. Ma cosa cöntèssö pò! Te a ta se töta mata. Turna in te e mèt ü freno ala atò immaginasiù.  

ARGANTINA. Ma se a te sentìt a te chèl che la dìc la duturèsa: tracollo in quatèr de.

BERALDA. E da quando ala dìcc « tracollo » cosa a ghè cambiàt? Negot. Chèla duturèsa le, ala ta dìs chèl che ala ga òia e basta. Te, a ta ghe de pensà, che vif o mörì, a ta se te a decidèl, mìa chi dutur le che i ta cöntasö adoma di bale. Ciapèla come ocasiù invece pèr disfasèn de le.

ARGANTINA. Ma Beralda, la Squacquera, alalsà le come a so facìa e cosa al ma ocor.

BERALDA. A ta ragiunèt mìa né. Ma cosa a ghet det in chèl co?

VI SCENA

Tonieta, Argantina, Beralda.

TONIETA.  (Entrando da sinistra) Sciura, a ghè la ü dutur che al sirca de le.

ARGANTINA. Ü dutur? Che dutur? Chi el?

TONIETA. Alè ü dutur in medicina, ma me al conòse mìa. Pèrò, aglialsà che al ma sömèa ün po a me. Se al födès mìa che a so figlia unica, avrès pensat che al födès ol me fradèl (esce a sinistra).

BERALDA. Ma arda te ol destino. Dutur che al va, dutur che al ria.

ARGANTINA. A ta preghe Beralda staolta de fam mìa ol casòt de prima.                                       

BERALDA. Me set indre a pensa amò ala Squacquera?

ARGANTINA. Ma al vèdèt mìa come sto? Töte chèle malatìe che al so mìa come fa a guarile adès.

VII SCENA

Tonieta, vestita da medico, Argantina, Beralda.

TONIETA. (Da sinistra) scüsim se la distürbe, ma me a so che pèr ofriga la me esperiènza de dutur. A go che tate de chèle pörghe e de crister pensando be che, magare, i ga ocorès.

ARGANTINA. Al vègne innacc dutur. Ma chesto alè la Tonieta.

TONIETA. A ga domande scüsa, ma a turne söbèt. (Esce sempre a sinistra).

ARGANTINA. Ma evvest? A digherèsèt mìa che alera la Tonieta?

BERALDA. Be, cèrto al ga sömèa be. Ol mont alè pie de someanse isse.  

VIII SCENA

Tonieta, Argantina, Beralda.

TONIETA. (Si è liberata del travestimento per raggirarlo) Cosa desiderelà?

ARGANTINA. Mee?

TONIETA. Ala mìa sunàt?

ARGANTINA. Me nò.

TONIETA. Ma dèlbù? As vèt che i ma sunàt i orègie.  

ARGANTINA. Te sta che ü menüt che ando a èt me, chèl dutur che al ta sömèa (Fa per alzarsi).   

TONIETA. (Va sulla soglia) come se me a ghès negot de fa. Alo zamò est a tròp chelle. (Esce a sinistra).

ARGANTINA. Se agliès mia escc töddù, la Tonieta e ol dutur, avrès dicc che alera adoma ü. 

BERALDA. Al sarès mia la prima olta che a sènte de chèste sömeanse stèse.

ARGANTINA. Dèl sigür. La Tonieta pò, annà mia de fradèi.

IX SCENA

Tonieta, vestita da medico, Argantina, Beralda.

TONIETA. Scusì sciura, a so che.

ARGANTINA. Ma pènsa che sömeansa!

TONIETA. La ma scüse se a ga so mìa riàt a resistì a conòs öna malada isse famosa come le. Al sa parla de le depertöt che alè stacc piö fort de me.

ARGANTINA. Al fa negot. A so che ai vòscc urdègn.

TONIETA. Ède che ala ma arda. Quace agn la ma dà?!

ARGANTINA. Vinteses. Al massimo, vintesèt.

TONIETA.    Ah, ah, ah! Ah, ah! Me, a go novantagn.

ARGANTINA. Novantagn?

TONIETA. Cèrto. Ai porte be nè? Come conservas be, alè ü di me segreti.

ARGANTINA. A ga fo i me complimèncc dutur. Ü bèl zuen vècc con novantagn.

TONIETA. Me a so ü dutur girovago. O girat töt ol mont sèmpèr pèr sircà casi rari e famosi, malacc disponibèil a sperimentà la me medicina special. A ma so stöfat de malatìe de pöc, de bronchitine, emicranie, fevrèta ecc. Me a öle cürà malatìe gròse: pleuriti con caèrne ai pulmù, mal de co de sciopà, fevrù de caaal: alè le, che me a so ü rè.  Me ölereès che le ala gabe di mai isse bröcc e che la ma lase cürala.

ARGANTINA. Madonname dutur, come alè brao lü.

TONIETA. La ma daghe ol pols. Alura? Quando pènsèt de cominsà a bat. Asvèt che a ta ma conòsèt mia. Chi el ol vòst dutur.  

ARGANTINA. La duturèsa Squacquera.      

TONIETA. Squacquera? Ala ma risulta mia in di grancc dutur. Ala va dicc che a soffrì de cos’è?

ARGANTINA. Le la dìs che alè töta colpa dèl fidèc.

TONIETA. Che ignoranta. Ol sò mal, sciura Argantina, aiè i pulmù.

ARGANTINA. I pulmù?                                                 

TONIETA. Cèrto. I pulmù. Disìm i òscc dulur.

ARGANTINA. Ogni tat a ma fa mal ol co. 

TONIETA. Al sere, i pulmù.

ARGANTINA. Di olte, ol me cör, al fa come di salcc.

TONIETA. Aiè i pulmù.                                          

ARGANTINA. A so sèmpèr ün po straca morta.

TONIETA. Tipèc dèi pulmù.

ARGANTINA. Diolte, a go di dulur in de pansa come se i födès coliche.

TONIETA. Pulmù, e amò pulmù. Mangì cön göst?   

ARGANTINA. Se, al ma pias mangià.

TONIETA. I pulmù aià fa spès. A biì dèl vì diolte?

ARGANTINA. Se. Alè la me passiù.                                    

TONIETA. Adàlle, ol pulmù. Che dieta ala va dicc de fa la òsta duturèsa?

ARGANTINA. Minestrina.                                      

TONIETA. Ignoranta.                                          

ARGANTINA. Poia buida.

TONIETA. Ignoranta amò.                                            

ARGANTINA. Dèl bröt.                                                

TONIETA.  Ignoranta sèmpèr de piö.     

ARGANTINA. E la sira, brögne còcie pèr l’intestino.

TONIETA.  Ignoranta che annè mia.

ARGANTINA. E slongà ol vì con tata acqua.  

TONIETA.  Ignorantus, ignoranta, ignorantum. Mai slongà ol vì col’acqua. Le alè anèmica e ala ga bisògn de fa sanc. Dora in avanti la ga de mangià: bistèche de mans e de sunì a volontà, i formai gras e picancc, polenta, ris e finì sèmpèr con castègne e ü bèl dolce. La sò duturèsa, scüsim né, alè öna sömara.

ARGANTINA. Madonna me, al so mìa come ringrasial.

TONIETA. Ma che bras gala che?  

ARGANTINA. Cosa ölèl dì?            

TONIETA. Me al so pòst al’avrès zamò facc teazö.  

ARGANTINA. Teazo ol me brass? Che manera?

TONIETA. Ardiga be. Èdela mia che al ga roba l’energia a chel’otèr? 

ARGANTINA. Se cèrto, ma chèl bras che pèrò al ma fa anche còmòt. 

TONIETA. Anche l’öcc dèstèr al ma pias mia tat. Me se födès in le, al tirerès fò.

ARGANTINA. Travià ün’öcc?                                  

TONIETA. Ma èdela mia che al pompa sanc adoma pèr lü e in chèl dèstèr negot? Che a ghè mia de pèr tep. Tirà vià ol dèstèr pèr vediga mèi col sinister o nò!

ARGANTINA. A ghè pò mia töta chèla urgenza dom.

TONIETA. Ala ma scüse sciura ma adès me a go dendà. I ma spèta pèr ü consulto pèr ün òm mort ier.

ARGANTINA. Pèr ü mort ier?

TONIETA. Se, öna riuniù pèr stòdià sö cosa al ga servia pèr fal guarì. Arrivederci sciura.

ARGANTINA. Come le alalsà, öna malada ala pöl mia acompagnal. La salude e grasie nè dutur. (Esce a sinistra).    

BERALDA. Òh! Menomal ü dutur in gamba. Chèsto se che alè bù de guarì la zet.

ARGANTINA. Se se. Anche se alè ön po tròp isvèlt in di diagnosi.  

BERALDA. Compagn de töcc i grancc dutur.

ARGANTINA. O capìt. Ma teanzo ü bras e tiram fò ün öcc pèr fa stai mèi l’otèr, al ma sömèa ün po tròp. A prefererès mèla olte che al’istaghe mal sia ol bras che löcc. Monca e ghecia. A görès a chèla.  

X SCENA

Tonieta, Argantina, Beralda.

TONIETA. (Sulla soglia, fingendo di parlare con qualcuno) Via, via, dai, ma a soporte mia ol gatigolì…

ARGANTINA. Cosa ghè?                                                        

TONIETA. Negot, negot. Ol sò dutur, al völìa sentìm ol cör.

ARGANTINA. Ma arda te se al sa pöderà a novantagn!  

BERALDA. Dato come alè’ndacia, a ölèt alura pensaga al me bèl partit pèr l’Angelica?

ARGANTINA. Amò set indre Beralda? L’Angelica, dato che ala ma disobedìt, ala part pèr ol convènt. Me a ga so, che ala ga ü che al ga pìas.

BERALDA. Mèi isse alura. Ala sé innamurada e ala öl ispusas. Cosa a ghè de mal!

ARGANTINA. Al manterèsa mia. Attlo zamò dicc: ala ciaperà i voti.

BERALDA. Dì piötòst che al ga fa còmòt a ergù dotèr.  

ARGANTINA. Ah, come a ta se nuiusa. Dì pör che ol me òm al ta sta söi scatole.

BERALDA. Se, Argantina, dato che an sèndre a parlà fò di decc, a tal dighe! A soporte mia che a ta sa rimbambesèt coi medesime ma a soporte mìa de piö a èdìt rimbambida dal tò òm. Che rabbia a edìt a burladet in di sò tranèi come öna drogada.

TONIETA. Sciura Beralda, ala parle mia isse dèl sciòr Belin che al ga cèntra negot. Ün òm che al ga mìa di secondi fini e che al’indora la sciura Argantina.

ARGANTINA. (A Beralda) fat dì che carèse che ol Belin al ma fa.

TONIETA. Alè pròpe isse sciura.

ARGANTINA. Quate olte alè stacc col cör soleat pèr la me malatìa.

TONIETA. Vira, töt vira..

ARGANTINA. E i olte che al ma ötat a rampafò di guai.

TONIETA. Alè pròpe isse. A ga crèdela mia sciura Beralda? Ölìf forse öna proa? Ölela èt coi sò öcc, come ol sciur Belin al ga öl be ala sciura? Sciura Argantina, dai che an dimostra ala sò sorèla che ala sbaglia de gròs a parlà mal dèl sò òm.  

ARGANTINA. Va be, ma come?

TONIETA. Ol sciòr Belin, alèndre che al ria. La sa mète slongada zo söla sò pultruna e la faghe finta de ès morta.

ARGANTINA. Cos’è? Me morta?

TONIETA. Ma cèrto. Chesse la sò sorèla ala ederà quat ol so òm al’istarà mal nèl vedila morta. Alà capìt?

ARGANTINA. Se se, adès o capit. Dai che an proa.

TONIETA. Basta pèrò che al düre mia tròp la soferènsa: öle pò mia che al möre pèr la disperasiù.

ARGANTINA. Preòcupès mia che a ga pènse me.

TONIETA. (A Beralda) le ala sa mète in chèl cantù e la sa faghe mìa èt.

ARGANTINA. Tonieta, al sarà mia periculus a fa finta de ès morta né?

TONIETA. Ma nò! A ghe gniaü perecol. Basta che a la sa mète maciada zo, isse ècò. (Si sdraia sulla poltrona) Adès ammàn’vèt di bèle (Sottovoce). Èco che al ria. Ma recomande.

XI SCENA

Belin, Tonieta, Argantina, Beralda.

TONIETA. (Gridando) Madonname Signur, che disgrasia. Ala ga ölia mia.

BELIN. Cosa ghè Tonièta?                

TONIETA.  Ah, sciur Belin!                     

BELIN. Ma cosa ghè?                                                     

TONIETA. La òsta fommla alè morta.                            

BELIN. Ela morta?                                                                  

TONIETA. Se, pròpe. La sciura Argantina alè morta. Ala ga arde.

BELIN. Set sigüra? (Avvicinandosi alla salma).

TONIETA. Otèr che sigüra. Aglialsà gniamò nigü pèrchè alè apena söcedìt. Alè morta in di me bras. Pòvra sciura Argantina (piange).

BELIN. Sia lodato il cielo! Ü pìs in meno. Tonieta, a ta preghe, fa mia la stüpida. Fa mìa chèste scenade denacc a me.

TONIETA. Ma me pensae che al födès ol caso de löcia ün po.

BELIN. Ma va, al val mia la pena. Ala servia pò a negot sö chèsta tèra. Alera adoma öna impiastruna, öna schifusa de öna. Sèmpèr le coi sò pörghe e crister. Ala ghera pò gniac ü dit de servèl. Ala sa lömentaa sèmpèr, alera lünatica e disemèl ciar, che penitenza staga indre.   

TONIETA. Pròpe öna bèla orasiù funebre.

BELIN. Tonieta a ta ghe de dam öna ma. Ötèm a fa chèl che a öle e a ta daro öna bèla ricompènsa. Adès ammlà porta in dèl sò lècc e an dìs negot a nigü che alè morta finchè a sisteme mia i me laur. A ghè in bal, cartamèncc, tace solcc e me a öle la me part. Görès a chèla che a ma ègne negot in carsèla dòpo che a go dacc, a chèsta che, i agn piö bèi dèla me eta. Dai ötèm docà, prima che al rie ergù. Prima ròba, dam söbèt i cìaf.           

ARGANTINA. (Alzandosi di scatto) Calma.    

BELIN. (Sorpreso e spaventato) Madonname!

ARGANTINA. E brao omasì, el chèsto ol be che a ta ma ölèt?

TONIETA. Madonname! La morta, alera mia morta (Scappa a sinistra).

ARGANTINA. (A Belin) A ta ringrasie tat pèr ol tò amur, e de piö pèr la tò orasiù funebre. A tegnero cönt per la me seconda eta e staro anche piö atènta prima de firmà di incartamèncc.  

BERALDA. (Uscendo dal nascondiglio) Evvest Argantina?

TONIETA. (Ironica) Ma pènsa che avrès mai pensat ü laur dèl gènèr. Al ma sömèa che ala rie la sò scèta. Dai che an vèt che èfèt alà farà ala sò scèta edila morta. Almeno al sìs cosa ol rèst dèla òsta famèa ala pensa de le.

XII SCENA

Angelica, Argantina, Tonieta, Beralda.

TONIETA. (Gridando) Madonname! Cosa a ghè söcedìt! Che disgrasia!                                    

ANGELICA. Ma Tonieta, cosa ghè! Pèrchè usèt?

TONIETA. Che disgrasia! Öna bröta notisia. La òsta madèr alè morta.

ANGELICA. La me madèr alè morta?Ma cosa cöntèssö po’?

TONIETA. Ma cèrto. Adila là. Al sömea ü svenimènt, e invece…

ANGELICA. Oh, no! Dio mio, ma pèrchè! Che disgrasia! Pòvra me, alera l’önica persona de famea che ghere. E pèr giunta alè morta gnèca con me. Chèl penser che, al portero in de tomba. Ma adès? Cosa foi sènsa de le?

XIII SCENA

Cleante, Angelica, Argantina, Tonieta, Beralda.

CLEANTE. (Entrando da sinistra) Angelica, amore, cosa a ghè söcedìt pèr löcià isse?

ANGELICA. A löciè pèr la persuna piö cara e presiusa che a ghere: la mort dela me madèr.

CLEANTE. Oh, Santissima! Che disgrasia! Come al ma dispias! E pensà che a ere preparat töt ü bèl discors de faga: a ga domandae ol sò consènso a spusas.

ANGELICA. Per carità, Cleante, parlèmèn piö. Basta spusas. Cola mort dela me madèr al cambia töt. O zamò decidìt, ando in convènt. Alera chèl che le ala ölìa e me adès a öle daga scolt anche se alè tròp tarde. Mama, lasèt brasafò in sègn de pentimènt.                          

ARGANTINA. (Alzandosi) Ah, cara la me scèta!          

ANGELICA. (Spaventata) Madonname!

ARGANTINA. Eche, iga mia pura. A so mìa morta delbù né. A so pròpe conteta de ivvest come a ta se facia sö.

ANGELICA. Mama! Come a so conteta! Dato che ol Signor al ma dacc chèsta grasia dè edìf amò, a va preghe in zenöcc: se ölì mia che alì spuse, a va scöngiüre, fim mia spusam ün’otèr òm. Alè töt chèl che a va domande.

CLEANTE. (Si butta anche lui in ginocchio) Sciura Argantina, a va preghe a me, ala ga mète mia ol bastù fra i röde. Notèr an sa öl be delbù.

BERALDA. Ma come fet a cet mìa Argantina?

TONIETA. Sciura, ma ol cör al va dis negot?

ARGANTINA. (Pensando) Al faghe ol dutur e pò dòpo an man parla. Se al fa ol dutur a gala lase ispusà. A ga cöstèl isse tat a lü a fa ol dutur?

CLEANTE. Söbèt, ando söbèt a dientà dutur. Dutur, farmacista, töt chèl che le ala öl. A farès de töt pör de spusà che l’angèl che.

BERALDA. Ma, Argantina, ma pèrchè invece a tal fe mia te ol dutur? Piö bèl de chèl. Invece de fas cürà de ün’otèr, a ta sa cürèt depertocönt.  

TONIETA. Ma cèrto! Alè la solusiù piö giösta. Èderì come fì ala svèlta a guarì.

ARGANTINA. Ascolta, Beralda, almeno pèr öna olta, sirca de fa la seria: ölèt che a ma sa mète indre a stödià medicina ala me età? Ma ragiuna.

 BERALDA. Stödià? Ma se a ta ga se zamò töt. Annè mia in giro di dutur che annasà piö de te.

ARGANTINA. Ma bisogna iga la laurea, saì ol latì, riconòs i malatìe, fazo i risète. Cosa crèdèt?

BERALDA. Arda che a ghè i lauree ad honorem. E öna olta it chèla, alè facia. A ta se dutur compagn di otèr. Precis iscapat.

ARGANTINA. Ölerès dì che ala sarès öna assegnasiù che ala ma basterès pèr fa l’espèrta de malatìe?  

BERALDA. Ma cèrto. Se a ta ghe chèla assegnasiù le, a ta pödèt cöntasö chèl che a ta ghe òia che a ta se braa pèr töcc.

TONIETA. Forsa sciura. Con chèl che le ala ga sa, alè zamò a metà strada pèr vès duturèsa.

BERALDA. Cosa dighèt de fa gli esam söbèt?

ARGANTINA. Come, söbèt?

BERALDA. Cèrto, ölèt  ciapà adès l’assegnasiù dèla laurea?

ARGANTINA. Adès, che in dè me ca?

BERALDA. Se pròpe. A go di me amìs in chèla facoltà le e dèl sigür i sarès mia cuntrare ala riuniù in cà dela candidada. Sènsa parlà che a ta tirerès fò gniac sic franc.

ARGANTINA. E se i ma farà di domande, me cosa dighe? Cosa a ga responde?

BERALDA. Preòcupès mia. Alè ü questionario con scricc i domande, ma con scricc anche i risposte. Va a cambias  adès e preocupès mia. Me ando a ciamai intat.

ARGANTINA. Ma dighèt delbù? A go dendà a preparam alura? (Esce a destra).

BERALDA. Ma cèrto. Va e fa ala svèlta.

CLEANTE. Ma che cerimonia ela? E chi ei chèsce amìs? Ma delbù a pensì de fa egnì che i dutur pèr la laurea per sciura Argantina?  

BERALDA. Nò de cèrto.

TONIETA. Quael ol vòst piano Beralda.

BERALDA. Alè de pasà öna bèla serada. A go di amìs che i fa i atur e i recita in diverse compagnie teatrai. Ere pensàt de faga recità öna commedia in doca i farà finta de faga l’esam de laurea al’Argantina. E le ala sarà la protagonista. E notèr an gregnerà invece.

ANGELICA. Zia, arda che al ma pias mia tat che a ta töèt in giro la me madèr.

BERALDA. Cara Angelica, arda che me ala töe mia in giro. Anse. A öte la sò fantasia. E pò dòpo, nigü al ga èt dai. Ma pèrchè invece an va mia a traestìs anche notèr e an fa ergot insèma ai otèr atur? Dai, an fa negot de mal.

CLEANTE. (A Angelica) Cosa dighèt Angelica, set decorde?

ANGELICA. (Pensando un attimo) Ma se dai. Basta che dòpo a ta ma ötèt a fam ispusam col Cleante.

BERALDA. Pèr te töt neuda cara. Don che an va a caassö (escono a sinistra).

ARGANTINA. (Rientrando da destra cambiata) A so pronta. Ma, indoei töcc? Isvèt che aièndre a rià i dutur. Come a so emusiunada. A ga crède gniamò mia: a saro la duturesà Argantina!

SIPARIO