LA SOGGIRA
Commedia
brillante in lingua siciliana
Francesco
Paolo Catanzaro
Personaggi
Uomo (marito, genero)
Donna (moglie, figlia)
Comare
Postino
Suocera (madre della
donna)
1.a voce (comare)
2.a voce (comare)
3.a voce (comare)
Dottore-Idraulico
Quattro operai
Notaio
Gallo Ernesto
ATTO PRIMO
Scena Prima
(La scena è composta da
una stanza da letto con lettino e si apre con un uomo che dorme, russando
fragorosamente.
Al centro della stanza,
proprio sopra il letto, la fotografia di un anziano con i baffi ben evidenti,
un mazzetto di fiori dentro un vaso sul davanzale: la buonanima del padre; un
tavolo con tovaglia ricamata e piatti lasciati dalla cena della sera
precedente, sedie e mobili vari.
Tutt’ad un tratto si sente un
gallo cantare.)
-Gallo,Uomo, Cane-
Gallo- Chicchirichì, chicchirichì!
Uomo- Ma cu è ca ecca vuci? (e si
riaddormenta, ronfando dopo essersi girato e rigirato)
Gallo- Chicchirichì!
Uomo- Ah, addazzu ri lu malaguriu, ma
‘unn’havi sonnu, disgraziatu? Ma chi ura è? A chi ura m’arruspigghiò?
Gallo- Chicchirichì?
Uomo- Ah, ancora i aggi ti grapi? Aspetta
ca ti conciu iu pi li festi.
(Il genero si alza e presa
una pantofola, apre la finestra e la lancia fuori.
Si sente un cane latrare
perché colpito dalla pantofola.)
Cane-… ahi, ahi, ahi…
Uomo- Mischinu u cani pigghiau! Ma
s’uncocci, stu addu un jornu o l’avutru mi lu fazzu arrustutu mentri ecca vuci.
Gallo- Chicchirichì!
Uomo- E zittiti, u capivu ca voi ca mi
susu; ma zittuti na bbona vota. Anzi, aspetta un po’…ora ti fregu iu…(apre
un cassetto e piglia del cotone idrofilo, che mette alle orecchie. Si rivolge
alla finestra e fa un gesto.)
Uomo- Tiè, addazzu arripuddutu,ecca
tutti i vuci chi voi mentri iu mi nni vaiu a curari. Matri mia chi friddu fa (e
piglia una sciallina di lana e se la mette di sopra. Si corica.Prima di
coricarsi, si rivolge alla fotografia.)
Uomo- Ah, caru patri, u viristi quantu è
scartru tò figghiu?Ti nni prii, ah! Bona notti.
(Si corica.)
Scena Seconda
(Entra una donna con pezza
sulla spalla, grembiule ed occorrente per spolverare.)
-Donna,Uomo-
Donna- Ciuri, ciuri, ciur’ì i tuttu
l’annu…
l’amuri ca
mi fici crisciri un cornu…
(e poi)
oè, cu mi pigghia pi francisi
cu mi pigghia pi spagnola
ma mi piaci a coca cola
e nun ci pozzu nenti far…
(Visto che l’uomo continua
a dormire e non si sveglia con le sue canzoncine…)
Donna- Mah, taliatilu stu scanzafatichi,…
ah, lagnusazzu… (e con più foga)
Cu mi pigghia pi palermitana
Cu mi pigghia pi spagnola
Ma mi piacinu i cannola
E nun ci pozzu nenti far…
Nenti, nun c’è versu pi stu
lagnusu…
Ohhhhh, ma iu è fari i
pulizzii, comu ogni jornu …e a viriri stu beccamortu cunzatu m’acchiana un
nirvusu ca rumpissi tutti i cosi…
(colpo di tosse dell’uomo)
Donna- A tussidda? Avi a tussidda,
mischineddu…chi pari piatusu!? Ma a piatusa sugnu iu ca mi fazzu un ciancu
tutti i jorna e …chistu…curcatu…adduluratu…
(e gridandogli più
fortemente)
Va isa a cardarella e va a
guaragnariti u pani…Nenti…mancu i bummi ci ponnu. Ma ura v’assistemu iu (si
avvicina)
Ah, ncà certu ca nun senti
nenti: a mattula nt’aricchi si misi. Nnò ciriveddu avi a mattala!…
(leva delicatamente il
cotone idrofilo dall’ orecchio destro; poi con uno sbattere le labbra
velocemente lo fa rigirare e leva il cotone dall’altro recchio e fa vedere al
pubblico i due batuffoli.)
Ora cci penzu iu…(Si
avvicina e fa fragorosamente) Boooom!
Uomo, tutto spaventato- Matri mia, chi successi? A guerra?
‘U tirrimotu?Scappamu (e alzandosi velocemente scappa con tutto il pigiama
per la stanza).
Aiutu, aiutu, chiamati
l’esercitu,i pompieri, u dutturi… Salvati a mmia, i fimmini e i picciridi, u
portafogghiu, fatimi pigghiari u portafogghiu…(poi pensandoci) Va bbè
nun c’è cchiù bisognu…è vacanti…
(La donna lo guarda tutta
divertita ed immobile nella stanza. Lui la vede e grida.)
Uomo-Scappa fimmina,u tirrimotu, a
guerra…(e vedendola sorridente) Ah, gran pezza ri fitusa, scummissa ca
fu u tò babbiu? Matri mia , mi fa mali u cori (e si tocca la pancia).
Donna- Ccà, caru miu,s’hav’à travagghiari
e nun si po’ perdiri tempu a dormiri…
Cca s’hav’à travagghiari pi manciari…
Uomo- Fatimi assittari, fimmina
scellerata, pigghiarisi jocu ri un poviru malatu. (e tossisce) Talìa chi
tussi chi haiu… a prumunia minimu mi sta vinennu…e vui… ccu sta scupa nmanu e
stu falaru mi viniti a farmi prenniri un matruni…Chi sensibilità aviti!…mancu a
lu cani si offri stu serviziu…
Donna- Ma iu lu serviziu l’è puliziari,
l’haiu a spolverari e ccu vui curcatu nun pozzu fari nenti, u lettu in menzu i
peri, u vasinu sutta u lettu…
Uomo- Comunque iu nun dugnu fastidiu…mi
mettu ntà n’agnuni e mi viru n’anticchia ri televisioni.
Zittu, zittu… mentri vui fati
i vostri sibbizza.
Donna- E a travagghiari nun si cci va? Va
bbè, accussì stasira manciamu surci vugghiuti.
Uomo- Chi schifiu, ma mi vuliti fari
veniri puru u tifu? ‘Un v’abbasta chiddu chi haiu?
Donna- Ma chi aviti? A vostra …si
chiama…lagnusia…e pi chistu aviti ragioni: è na malatia gravi.
Uomo- Comunque, bando alle cianciole, iu
mi vestu, beddu ammantatu e minni vaju a taverna. Ddà sì ca si trova cunfortu.
Donna- Bbonu,bbonu. Accussì mi si livati
nmenzu i peri ed iu pozzu fari i pulizii .
Uomo- Sé, ma prima una dumanna. Cosa
priparastivu pi colazioni (e sbadiglia) haiu un pirtusu ccà, nnò centru
ri li vuredda.
Donna- Un pirtusu nnò ciriveddu aviti. Ca
chi cosa haiu a priparari? Pani ruru ed acqua vugghiuta…
Uomo- Bbonu chiddu ca mi piaci a mmia.
Accusì mi tegnu leggeru e pozzu fari megghiu a pipì.
Donna- Va beni, vi portu tutti i cosi!
L’impurtanti ca poi vi livati ‘nmenzu i peri picchì am’à fari granni pulizii.
Uomo- Granni pulizii?
Donna- Sé, granni puliziii! Picchì nun
vi…confinfera?
Uomo- Sì, …mi confinfera…Tantu… i fati
vui!
(La donna prende tazza,
teiera e l’uomo seduto a tavola comincia a fare colazione, sminuzza il pane. La
donna comincia a spolverare.)
Uomo- (infastidito) Talè, Carmelina!
Donna- Chi cc’è? Viremu chi cc’è ora!
Uomo- No, nenti. E’ che datu ca ddà
vicinu c’è a televisioni…chi ffà cci lu dati un corpu e addumati?
Donna- Sé un corpu ntesta.
(Accende.)
Donna- Ora, però, nun m’aviti a
‘ncuitari…
Uomo- No, e picchì?(e gusta la
colazione, mentre la donna spolvera)
Uomo- Oè, Carmelì…na
Donna- Sintemu!
Uomo- Ti dispiacissi si canciassi
canali, ca stu Riggiu ri Biutifulli …nun mi piaci.
Donna- Ah, ora vi viritu a Maikki
Bongiornu. (e nervosamente cambia canale).
Uomo- (dopo un minuto di visione)
Oè Carmelì…no, nun ti siddiari, a muggheri. E’ che se vi mittiti ravanti, ccu
vostru …volumi isatu…(e fa segno con le mani , riferendosi al posteriore
della donna), iu…mischineddu..nun viru nenti…
Donna- U capivu (e si siede) appena
finissi, vassìa, iu travagghiu…
Uomo- Miii,’ un c’è bisognu ri fari
accussì! Mi nni vaiu, mi nni vaiu…Ma sappi ca fora c’ è friddu e si mi veni a
bronchiti…a curpa è vostra…
Donna- Si, è mia…ma l’importanti è ca
nisciti e nun mi ‘ncuitati cchiù.
E nun vi scurdati ri
vistirivi. Altrimenti i cristiani virinu sprinzii: u malateddu ccu pigiama… ca
va a la taverna…
(Esce)
Uomo- (uscendo e rivolgendosi al
pubblico) Pettegola…pettegola e ‘ngrata!
Donna- (rivolgendosi al pubblico)
Lagnusu…lagnusu e fintu malatu!
Scena Terza
-Donna, Uomo-
Donna- (si guarda intorno) Ma
runn’è cuminciari prima?…Già mi sentu stanca!…Talè, a televisioni addumata
lassò- e guardando bene- Cu ccè? Ah… a telenovelassi! Anche i ricchi piangono.
Miii! Ma si puru i ricchi chiancinu…penza a chiddi morti ri fami. Quanti ciumi
ri lacrimi hann’a fari!
(La donna comincia a
guardare la televisione sempre più interessata.)
Donna- Ah, chiddu è u figghiu ri chiddu
ca si nni fuju ccu chidda ca avìa un amanti e vinti figghi…Mizzica…cosi turchi
cci sunnu nta sta famigghia!
Uomo- (dall’interno)-Mi nni vaju!
(Sentendo la voce del
marito, la donna si alza subito e comincia a spolverare quello che le sta
davanti.)
Donna- Sì…vatinni …ancora cca siì.
Uomo- Viri ca mi nni staju ennu veru!
Donna- (un po’ arrabbiata) E
vattinni!
(Si sente chiudere una
porta.
Lei guarda bene, ascolta con
una mano all’orecchio ed accertatasi che il marito se n’è andato, si siede e
continua a guardare la televisione.)
Donna- Mizzica, cosi scannalusi cci
sunnu: u picciriddu unn’è ri iddu ! E’ ri l’autista ri la famigghia…Così, cosi,
cosi… ma comu ficiru mentri guidavano? Boh!
Scena Quarta
-Donna, Comare-
(Suonano alla porta)
Donna- Ooooh! E ccu è ora ca m’incueta?
iu staju travagghiannu…Ahi! Ancora i letti ‘i fari cc’haiu! (ed arrivata alla
porta) Cu è?
Comare- Vostra cummari! Grapiti.
Donna- (rivolgendosi al pubblico)
Chi camurrìa! Ma chista un’havi chi fari ri prima matina?
Chi mi vinni a livari u
cantaru?
(aggiustandosi)
Aspittati, aspettati un minutu
(rivolgendosi al pubblico)
ca chista è na sparrittera ri prima categoria! Nzamaddiu! Ah,anzi, aspittati ca
astutu a televisioni…ca sa fira a diri ca un fazzu nenti picchi mè viriri i
televovelassi: Ma poi ad idda chi cosa cci intressa? Iu unn’è ca vaju nnì idda
a rumpiri l’ova ntò panaru. E’ chi certa genti nasci ciaracasi e ciaracasi
mori!
(cambiando tono della voce)
Arrivoooo…
(Apre la porta.)
Comare- Mizzica! E quantu tempu cci vulì pi
grapiri? I filina stava facennu! (e si aggiusta i capelli.)
Donna- M’aviti a scusari…ma sugnu ancora ntà
negghia…picchì mè maritu si susìu ora, sapiti…pi la so malatìa.
Comare- Quali malatìa? (e tutta
preoccupata) U compari è malatu? E nun m’aviti rittu nenti?
Donna- Sìii…a so malatia…lagnusìa ri lu
disoccupatu.
Comare- Chi cosa?Havi u figatu malatu?
Mischineddu u cumpari…
Donna- Ma quali figatu malatu! A mmia
chiddu fa ammalari! Avi a lagnusia ri lu disoccupatu
Comare- E chi è gravi?
Donna- Potrebbe diventari gravi. Picchì,
ma s’assittassi mentri iu posu a pezza…picchì, stava ricennu, u disoccupatu
quannu s’abitua a nun fari nenti sviluppa tutta na serii ri fissazioni ca u
portanu a la lagnusia cronica.
Comare- Ma siti megghiu ri na dutturessa
ca lauria, cummari…
Donna- E’ l’esperienza ca nni fa
divintari sperti. Vi ricìa…fissazioni ca sunnu sempri cchiù gravi ri la
malatìa…E si comincia a starisi curcatu, a sentiri mali nta l’ossa, a cririsi
malatu ri cori…e si diventa… un cactussi.
Comari- Miii. U compari è cumminatu
bbonu…puru a tussi cci vinni…
Donna- No, divintò un cactussi, un
citrolu ccu li spini…ca vivi, vivi e si vuncia tuttu u jornu a
la taverna
Commare- Ah,ma allura pì chistu siti accusì
siddiata! Ma addumativi a televisioni ca astura c’è a telenovelassi e vi
distraiti un pocu ca iu v’arrisettu n’anticchia!
Donna- Ma chi diti!
Comare- Senza complimenti…
Donna- Si vuliti accussì, taliassi… c’è
ri rifari u lettu, dari na spolverata e…nastrumentri addumatimi a televisioni
ca forsi ‘un finìu…
Comare- Sì, a li cumanni; ma appena u
cunpari sta megghiu e cci passa sta tussi vi vogghiu a manciari a casa mia….
Donna- Va beni! Siti na donna speciali!
Comare- Sugnu sulu vostra cummari (e
rivolta al pubblico) ma appena cci lu cuntu a l’avutri cummari ru
curtigghiu a grascia chi truvavu ntà sta casa i cianchi n’am’a fari…E poi… a
storia ca so maritu è un citrolu ntà ‘nzalata, anzi un citrolu senza spini…
Donna- Taliati, ci avissi ad essiri
n’anticchia i cafè nnà pignatedda: chi ffà vi siddiati si mi lu purtati nta na
tazza ri purciddana?
Comare- (rivolta al pubblico) Puru!
Basta ca si cci runa una manu si pigghia puru u peri (e rivolta alla donna)
Certu, cummari! Certu cummari!
(Esce ed entra subito dopo
in scena con la tazza del caffè.)
Comare- Vivissi, vivissi…araciu, araciu…e
nun s’affucassi.
Donna- Grazi pì la cortesia…
(La comare, fatta una
smorfia, si dirige verso il letto. Comincia a rifarlo. Ma alzatisi gli occhi
verso il quadro dell’anziano signore dai lunghi baffi, lancia un grido.)
Comare- Ah, matri mia, u spirdu. Chi
scantu! Matri matruzza…
Donna- (che era intenta a vedere la
televisione alle grida si alza e comincia a gridare pure lei) U spirdu, u
spirdu nnà mè casa. Scappamu…ammucciamunni sutta a tavula…u spirdu.
(e corrono per la stanza.
Dopo un po’ di giri, si fermano in un angolo e la donna chiede alla comare.)
Donna- Cummari, cummari…chi scantu! Ma
runni u vittu stu pirdu?
Comare- (non riuscendo quasi a parlare)
Ma-ma-ma-matri mia, cu-cu-cu-cummari mia,…u spirdu…tu-tu-tu-tuttu nivuru…ccu un
paru ri ba-ba-ba-ba-ffi atturcigghiati
Donna-U spirdu ccu li baffi?
Comare- Sé… e puru atturcigghiati comu serpi…
Donna- E runni, mi ricissi,runni u vitti?
Comare- Chi scantu…ddà…supra u lettu…
Donna- Ma finitila, cummmari. U spirdu!
Ma chi diciti?Chiddu è mè soggiru, la buonanima.
Comare- Sò soggiru. E vivi ccù vuatri?
Donna- No, nun vivi…è l’immagini. Mè
maritu è fissatu ca nni proteggi, ccu dd’occhi ri vulpi.
Comare- Ma allura sò maritu è gravi… è
gravi assai!
Donna- Sé cummari, è gravi, gravi assai
nnò ciriveddu. Ma cosa è fari? (guardando di nuovo la tv) ma cosa ri
pazzi…ddu sdisanuratu…ora ccu Ellen s’à fa!
Comare- E già, sò maritu è gravi assai (e
rivolta al pubblico) ma mancu idda babbìa!
Comare- Comunque, tra soggiru prutitturi,
maritu disoccupatu e ri ciriveddu annaccquatu, u tempu vi passa e v’arricriati…
Donna- Picchì, chi ura è?
Comare- Ma ricìa accussì! (e rivolta al
pubblico) Mizzica un si po’ parrari nta sta casa ri spustati!
Scena Quinta
-Donna, Comare, postino-
(Suonano alla porta.)
toc-toc
Le due donne insieme- (guardandosi vicendevolmente)
E ccu è astura?
Donna- (si avvicina alla porta) Un
momentu, un momentu arrivu. U tempu ri arrivari. Mizzica tutti fretta hannu
oggi, e chi cci l’hannu ntà paredda?
(Apre.)
Postino- Signora, cc’è na raccumannata pi
lei!
Donna- Na raccumannata? Quarcunu forsi
voli veniri a fari a cammarera nni mia?
Postino- No, na raccumannata, na
ra-ccu-ma-nna-ta…na littra!
Donna- Peggio…e ccu mi scrivi? E poi ccu
tanta fritta!
Postino- Nun lu sacciu! Iu portu sulu a
littra.
(La comare curiosa cerca
di carpire il discorso.)
Postino-…anche se…
Donna- Parrassi
Postino- Mi pari ca sia vostra matri a
scriviri…
Donna- Me matri! (e guarda la lettera)
Havi raggiuni. Chi scantu. Cosa successi? Taliassi, mè ghiri ad assittari, mi
sta vinendu un capologiru. Arrivederci e grazii…
Postino- Grazi! E nenti mi runa?
Donna- E chi ccè dari? Ringraziassi anzi
ca avi stu postu r’oru. Nuatri un avemu tanta grazia.
Postino- E già…vostru maritu disoccupatu, u
cani malatu. E avi puru a cammarera.
Donna- Comu si permetti?Chidda è mè
cummari.
Comare- (con le mani ai fianchi)
Sì, sogno sua commare.
Postino- Va bene, va bene. I spirimentanu
tutti pi nun darimi a mancia. Ma si lu sapìa cci la grapeva iu a littra e m’a
liggeva tutta…genti pirucchiusa- (ed esce.)
Donna- Ma viriti a chistu! Ma unnu u
pigghiaru? Da dintra un paccu ri patatini scaruti?
Cosa ri pazzi! Puru u postinu
pettegolu m’avìa a capitari.
Comare- (avvicinatasi) Grapiti,
grapiti…
Donna- Ma chi c’entra lei , cummari?
Grapiri…chi cosa?
Comare- A littra
Donna- Ah, veru mi sentu trimari tutta.
Cosa app’ a succeriri?
Comare- Ma cummari, si nun la grapiti nun
lu sapremu mai!
Donna- Iu…nun lu saprò! Ora, inveci, la
ringraziu ma vogghiu ristari sula… si nun si dispiaci. Chisti sù cosi
privatuli…
Comare- Ah, è accussì? Iu mi fici i
cianchi a travagghiari pì scanzarla e lei mi caccia a quattru peri?
Donna- Si un si dispiacissi. Ma sù cosi
…privatuli.
Comare- E già, quannu sù cosi mpurtanti su
privati, anzi privatuli comu rici idda. Pi fissarii mi chiamati!
Donna- Ma cu a chiamò oggi? Fu lei a
veniri a curiosari nnà mè casa!
Comare- Ah è accussì a storia? Ma da oggi
in poi iu un peri nnà vostra casa nun ci lu mettu cchiù. Cosi ri pazzi…un
sulu…cosi ri pazzi!
Donna- Comu vuliti vui. (e rivolta al
pubblico) Mancu passa un’ura e a viriti arreri cca, ccu una scusa!
Comare- Mi nni vaju. Ma nun finisci cca… (e
tra sé) U maritu lagnusu, a litura…cosa cci sarà sutta?…(ed esce.)
Donna- Oè, ma su tutti stralunati, sta
jurnata! Un si ragiona cchiù. Taliati, fatimi assittari.ca sta littra mi fici
veniri u trimulìu (e guardando la televisione da lontano) Mannaggia,
finìu u sceneggiatu. Mi fici perdiri tutta a puntata…pì so lucchii…pacienza!
Ah, sta cuminciannu ”Il pranzu è sirbutu” Ma chi ura è? Che è
tardu!…Spicciamunni a leggiri sta littra (e la apre. La guarda bene, la
gira, la rigira.)
Donna- Talè chi fu scartu, stu postinu!
Veru mè matri mi scrivi…E che è fanatica! Mittente: N. D. Elvira Guastidduni…e
chi voli diri N. D.? Ah ,comu rici sempri idda: Nobil Donna. E’ sempri stata
accusì…puru ora nnà vicchiaia. Vediamo chi cosa scrivi…(legge ad alta voce)
“Carissima figghiola ri lu mè
cori,…(ruffiana!), Ti scrivu sta littra presenti…pi annunciariti na cosa
eccezziunali…suprannaturali…(forsi si sarà fatta monaca!). Haiu decidutu
di veniri a truvarivi pi stari n’anticchia ccu vuatri. Oramai i mè anni si
stanno assummannu e inveci ri spinnari a addina quannu è morta, haiu decidutu
ri lassarivi quarcosa ri mè medesima (e chi cosa voli riri?). Comunque
prima è viriri si vostru maritu è canciatu (allura po’ stari frisca) e
poi deciderò definitivamente a mè decisioni (capisciu ca si senti nobil
donna ma quannu parra nun si capisci nenti!)”
(e pensando) E chistu
chi voli diri? Ca veni a stari ccu nuatri, a dormiri cca, sutta u stessu tettu
ri mia, me maritu e mè soggiru. E sì ,ca stavolta scappa a faidda… E che ffari?
Nun pozzu riricci: talè, sai, mè maritu è accussì…perciò vatinni nnà la locanda
a dormiri.. ma a cui? A mè matri? Succirissi chiddu chi voli u Signori! (e
si fa il segno della croce) Ntantu fatimi risittari picchì nun vogghiu
essiri sparrata puru ri mè matri. Mizzica ru pruvulazzu supra ddu mobili.
Aspetta ca vaju a pulizziarlu…
Scena Sesta
-Donna, Uomo-
(Mentre la donna spolvera
si apre la porta ed entra il marito, tutto arrabbiato.)
Uomo- Iu vulissi sapiri cu fu… dda gran
pezza ri sparrattirazza ca misi ngiru a vuci ca iu sugnu un citrolu senza
spini…ca haju u figatu malatu
Donna- (rivolta al pubblico) Dà
fimminazza ri mè cummari… curpiu! U ricia iu ca nun s’ava fari trasiri a nuddu
ntà sta casa (e rivolta al marito) ma cosa diti maritu miu, un t’haju
vistu mai accussì arrabbiatu: carmati ca ti fa mali!
Uomo- Aviti raggiuni. Chi vali
arrabbiarisi pi nuddu. E poi, tuccatimi, tuccatimi cca (ed allunga il
braccio) Vi pari ca haju mai avutu i spini?
Donna- Ma cosa diti?
Uomo- E’ che in questa casa nun c’è
comprensioni pi lu duluri altrui (e si tocca il cuore.) E poi un jornu
vedreti cosa vol diri essiri inventuri!
Donna- Inventuri?
Uomo- Sì, inventuri. Vi fazzu virri cosa
la mè menti po’ partoriri (ed esce due tappi di sughero uniti da un pezzo di
fil di ferro) Ecco u fruttu ri la mè menti. Assittativi cca ca vi lu fazzu
viriri comu funzionanu.
(Si siedono.)
Donna- Belli, ma servinu pi tappari du
buttigghi ri vinu contemporaneamente?
Uomo- Ma cosa diciti? Un tempu sirveru
pi tappari i buttigghi, ermeticatatamenti.
Donna- Comu?
Uomo- Ermeticatatamemnti!… Attuppati
bbonu,và!
Donna- Ah! E parrati comu diu cumanna!
Uomo- E l’idea è chista! Così comu i
tappi ri buttigghia nun fannu nesciri u vinu ri la buttigghia, ora nun farannu
trasiri i rimura estranei rintra aricchi. E accussì u addu e fregatu!
Donna- Ma finitila! Chi c’entra u addu
ora?
Uomo- Sì, picchì ne avrà un vantaggiu
puru iddu. Picchì mettennumi i tappi rientra aricchi iu potrò dormiri mentri
iddu ecca vuci e nun rischierà ri buscarisi un corpu ri scarpa ntà cricchia.
Viriti, (e mette i tappi) parrati, parrati!…E vuliti parrari?
Donna- Quindi …oltri u figatu, u citrolu,
puru u ciriveddu aviti svintatu! Povera me. Ccu sta cruci rientra!
Uomo– Nenti, un haiu sintutu nenti. Chi
scoperta eccezziunali. E quantu picciuli mi porterà…picchì si ognunu nun voli
sentiri i fissarii ri chiddi ca cci stanno attornu po’ mettiri i mè tappi e
sarà …un silenziu ri tumma.
Donna- Viri chi granni scuperta…Ma ora
leva sta granni scoperta ed apri bbeni aricchi picchì v’è cuntari un fattu
Uomo- Riciti, riciti liberamente.
Donna- Fra qualchi ura saremo chiossà!
Uomo- Comu, comu?
Donna- Sì, saremo chiossà!
Uomo- Matri mia, fatimi assittari (e
sembra svenire.)
Donna- Chi hai, rispunni, nun ti fari
veniri u virticchiu ora ca u fattu sta avvinennu. Respira…respira
profondamenti..unu, dui…unu, dui…Comu ti senti ?
Uomo- Megghiu, megghiu. Ma picchì mi
sintivu mali?
Donna- Nenti …ti stavu ricennu ca fra
quacchi ura saremo chissà.
Uomo- Arreri, arreri, deboli mi sentu. E
chi voli diri? Ca aspetti …un …frufrufru?
Donna- Un frufru frù…e chi è?
Uomo- Un pi-cci-ri -ddu?
Donna- Ma quali picciriddu e
picciutteddu! Veni a truvarinni mè matri…
Uomo- Ah, mi sentu rilassatu…ti mmaggini
u chiantu rù picciriddu? Avutru chi tappi!…(e pensandoci) Tò matri?
Vabbonu! E finiu a tranquillità!
Donna- Nenti, starà solo pochi jorna
picchì, scrissi,ca nn’av’à diri quacchi cosa…u sai, i soliti cosi ri mammà…
Uomo- Appuntu! Nun po’ stari a so casa e
nni scrivi chiddu ca nn’av’à diri? Iu haju a perfezionari a mè invenzioni!
Donna- Quali ‘nvenzioni?
Uomo- Chidda ri tappi! Vabbonu nenti
capisti? Nun ti lu ricordi?…i ta-ppi!
Donna- Ma fammi u piaceri… a “nvinzioni.”
E cerca ri essiri cchiù seriu, na bbona vota.
Uomo- Certu è essiri cchiù seriu ccu mè
soggera nmemzu è peri. U capivu: unu unn’è cchiù patruni mancu a sò casa.
Donna- Ma solu pi pochi jorna …fallu pì
mmia.
Uomo- E va beni! Ma sappilu, appena mi
ncueta iu scoppiu e finisci a schifiu.
Donna- Ma quali schifiu e scoppi…
Uomo- Abbasta ca nun cumincia ccu tuttu
u so babbìu…
Donna- No, non ti preoccupari…
Uomo- Ora, donna, lassami un po’npaci ca
haju sonnu! Mè ripusari n’anticchia picchì ccu stu addu ca mi sveglia ogni
prima matina haju sviluppatu un nirvusu ca mi pari ri trimari comu ‘na
fogghia…talè (e fa tremare la mano) poi u trimuliu continua nta la amma,
talè (e fa tremare la gamba) fino ad arrivare…
Donna- (rivolta al pubblico) …nnò
ciriveddu.
Uomo- Nnò ditu mignulini… ri l’ossu
pizzinu.
Donna- Ho caputu: mettiti ntà n’agnuni ca
iu finisciu ri spolverari…
Uomo- Sì, però un fari troppu pruvulazzu
picchì sinnò l’asma…
(Si siede su una poltrona
e comincia a russare profondamente.)
Donna- (sentitolo russare) Va
bbonu, cumincia a fallignameria! Serra, serra maritu miu, ca poi cugghemu a
sirratura.
(E l’uomo rinforza il suo
russare. La donna, guardato il marito dormire, si avvicina e sbadigliando si
siede sulla sedia vicino alla tavola.)
Donna- Talè, iddu rormi e cci vonnu i
bummi pi arrispigghiarlu, quasi quasi m’addumu araciu araciu a televisioni ca
ast’ura cc’hav’à essiri Maria De Filippi, sé, a pupa i jssu, ma l’aviti vista
quannu balla? pari un burattinu!…
(Ed accende la
televisione. Si addormante sul tavolo, dopo aver visto un secondo di immagini.
Russa pure lei.)
ATTO SECONDO
Scena Prima
(La scena si apre con il
ronfare dei due personaggi: uomo e donna
Si sentono voci fuori campo.
Dapprima sommesse, poi più forti che simulano un bisbiglio tra comari.)
-1.a voce, 2.a voce, 3.a
voce, Donna, Gallo, Uomo-
1.a voce- Zà Carmelina, unni siti?
2.a voce- Zà Carmelina, affacciativi!
3.a voce- Runni siti cummaredda?
Donna- (si sveglia frastornata)
Mizzica cu è ca mi chiama? (e andando verso la finestra) Zittitivi,
fimmini, ca mè maritu dormi! Araciu, araciu…chi vuliti?
1.voce- Affacciativi. Commu sta?
Donna- Cui, cummari?
1.a voce- Ma vostru maritu, biniritta
fimmina!
Donna- Bbonu, picchi mi lu chiedeti?
2.a voce- Mah, si rici ca cci spuntò un
bozzu quantu un citrolu!
3.a voce- No, nun è accussì, iddu addivintò
un citrolu…senza simenza!
Donna- Ma chi diciti, cummari? Mè maritu
sta bbonu e dormi ca pari un piaceri…Mali lingui misiru ngiru sta notizia. Ma
nun havi funnamentu. Ora fatiminni iri ca a picca haju visiti!
2.a voce- Sé, u sapemu…veni vostra matri.
Donna- Ma è possibili ca i cosi prima ri
avveniri i sannu l’avutri? Sta casa mi pari ca avissi un paru r’aricchi ntà
ogni stanza!
1.a voce- Stativi bbonu, cummari e nun fati
abbili… Nni nni amu ca n’amu a spicciari…
Donna- (rientrando) E sì, ccu
tutti sti pettegoli nmenzu i peri avutru ca spicciarinni…(e guardando suo
marito ca si rigira ronfando) Menu mali ca nun si svegliò! Dormi, dormi
maritu miu ca pari n’ancileddu. L’acqua u vagna e u ventu asciuca. ‘Ntantu u
tempu passa e cca dintra nun cancia nenti…
Voce fuori campo- Chicchiricchì
Donna- Matri mia, u addu si cci metti
puru
Gallo- Chicchiricchì, chicchirichì
Uomo- (svegliatosi di soprassalto)
Ma chi ura è? U addu canta? Ah, sdisanuratu, puru ri pomeriggiu ora si metti a
cantari. Ma si lu pigghiu, stasira mi lu fazzu arrustutu nto bracieri. Puru i
sira canta… ma allura cci l’havi ccu mmia!
Donna- Calmatevi, maritu miu, è sulu un
armali…
Uomo- Sé, un armali ccu li pinni. E pi
chistu ca l’haiu a spinnari…
Scena Seconda
-Suocera, Uomo, Donna-
(Suonano.)
Uomo- E ccu è ora?
Donna- Assettati cca ca vaju a viriri. Ma
tu…carmati…è sulu un armali.
(Apre la porta.)
Suocera- Oh, cara figghia, comu stati?
Uomo- (intravedendola) Eccu, si
parra r’armali e spunta…vassia..
Suocera- Sempri gentili mio generu. Comu
stati? Vi vìu in ottima forma!
Uomo- Sabbenerica. Sé sono rientra na
furma; insomma tranni quacchi dulureddu, m’arranciu.
Suocera- E sì, caru miu, vui aviti la
giovinezza…iu…ormai..sugnu vecchia.
Uomo- Ma assittativi, nun stati accussì
‘mpalata ca mi pariti…(e rivolto al pubblico) ‘na mummia. E chi cci
hannu a sparari pi moriri a sta decrepita!
Suocera- Tanta gentilezza… mi cunfunni…
Donna- (rimasta senza parole per
l’atteggiamento del marito, rivolta al pubblico) Ma chi ffà mpazziu mè
maritu? (e alla madre) Sedetevi liberamente…
Suocera- Ma cosa stava succirennu dintra a
vostra casa. Si sintianu vuci e donne ad origliare…
Donna- Ah, eccu cu è ca cunta i fatti ri
la mè famigghia. Nenti, mè maritu si stava sciarriannu ccu un addu!
Suocera- Ccu un addu?
Uomo- Sì, ccu un addu dispittusu ca nun
mi fa dormiri
Suocera- Che sia in amuri? Ah, l’amuri,
l’amuri…
Uomo- Va bbonu. Ora u addu s’innammurò…a
vulissi viriri bbona sta addina!
Donna- Comunque, madtri, cosa pozzu
offrirle.
Suocera- Nenti, nenti, un po’ r’acqua, sulu
un po’ r’acqua pì rinfrancarmi…
Uomo- Sì, mittemucci i lavaggi…
Suocera- Riri, riri, generu miu ma u sai ca
si nun fussi statu pì mè figghia ca si misi a mignatta, avutru ca v’avissi
fattu adivintari u sposu ri stu mè ciuri! Ma purtroppu… C’est la vie…E’
l’amuri.
Uomo- (rivolto al pubblico) Ma
chi schifia sta dicennu? (e rivolto alla suocera) E’ la via…E’ l’amuri!
Suocera- Sì, l’amuri ri lu addu…
Donna- Matri, si si voli rispusari…faccia
liberamente…
Uomo- Sì, mi libirassi rà so presenza…e
cunzumassi un babbasuni…
Suocera- Grazi, figghia mia, ma un vinni pi
dirivi ca mè spusari.
Uomo- Peccatu!
Suocera- Ma unni pozzu pusari sti valigi.
Uomo- Ddocu, nna munnizza…..ehm, supra u
comò.
Donna- No, sempri a schirzari vuatri
Uomo- Bbonu, mi nni vaju a la taverna
mentri vuatri fimmini vi sistemati.
Donna- Megghiu, megghiu. Nni viremu.
Uomo- (rivolto al pubblico)
Mizzica, vinni ’a mammà e nun si lamenta ca vaju a la taverna. Talè comu cancia
u tempu!
Scena Terza
-Suocera, Donna, Uomo-
(L’uomo fa finta di uscire
ma rimane ad origliare da dietro un mobile.)
Suocera- Figghia, ora ca semu suli, vi
vogghiu cunfirari un segretu.
Donna- (preoccupata) Quali
segretu, matri?
Suocera- Haiu statu mali!
Donna- Seee, e chi aviti avutu?
Suocera- E’ un periodu ri tempu ca nun
pozzu iri in…ehm bagnu…ma si blocca u manciari cca dintra u stomacu, e
nenti…dulura, dulura, cunturcimentii ri panza…
Donna- Oh, mi dispiaci. E chi cc’è ri
fari?
Suocera- Nenti, chi vò fari? I duttura
ricinu ca è a vicchiaia… a mala vicchiaia.
Ed è pì chistu ca mi dicidivu
ri veniri pi viriri ri sistimari…la mè eredità.
Donna- Eredità?
Suocera- Si, chiddu ca haju u vogghiu
lassari a ttia prima ca sta panza scoppi
Uomo- (da dietro il mobile
sussurrando al pubblico) Chi schifiu… vù ‘mmagginati? Si scoppia tutta a
casa è finuta! Chi puzza (e si tappa il naso.)
Donna- No, no, e chi mi nnè fari, matri?
Uomo- (rivolto al pubblico) Ma
chi è locca, sta scimunita! Ma unn’à truvavu?
Suocera- (mettendo una mano sulla spalla
alla figlia) Ti toccanu, figghia mia…purchè, però, vostru maritu si riveli
un omu saggiu
Uomo- (da dietro il mobile)
Saggiu? ‘nventuri ri tappi p’aricchi!
Donna- (titubante) Mah, sarà ma iu
nun sugnu tantu convinta!
Uomo- (da dietro l’armadioe
mordendosi una mano) Ah, disgraziata! Chi vò tiraricci un cavuciu a la
fortuna? (e mentre le donne si abbracciano) Talè, haju sintutu bbonu, aspetta
ca mi la svilittìu (ed aperta senza far rumore la porta esce.)
Scena Quarta
-Donna, Suocera-
Donna- Nun ti preoccupari, matri, ca
guarisci prestu e nun c’è bisognu ri lassari a nuddu i tò picciuli.
Suocera- Figghia, chistu chi dici ti fa
onuri. Ma i cosi ancora nun tornanu nnò giustu cuntu. Haju statu mali e staju
mali
Donna- (rivolta al pubblico) A
mala erba nun sicca mai (e rivolta alla madre) Ora tranquillizzatevi, ca
vi portu n’anticchia ri tè rinfrescanti…Hai vistu mai ca avvenga un miraculu!
Suocera- Sì sempre stata gentili ccu mia. E
ri chistu ti ringraziu…
Donna- Ma chi diti, siti mè matri! E nun
si po’ mai dimenticari…
(Si abbracciano. La
suocera si siede e sfoglia una rivista presa sul tavolo e la donna va verso la
cucina a prendere la teiera.)
Scena Quinta
-Donna, Uomo, Suocera-
(Bussano.)
Donna- Vaiu iu, vaiu iu matri, nun
v’incomodati. Matri mia, oggi sta casa mi pari chidda ri lu sinnacu! Quantu
visiti!
Uomo- Sugnu ccà (e schiaccia un
occhio alla moglie.)
Donna- Siì cca (e rimane a vederlo
schiacciare l’occhio, stupita.) Accussì prestu?
Uomo- Prestu?
Donna- (rivolgendosi al pubblico)
Matri bedda, puru u ticchiu cci vinni!
Uomo- (entrando) Certu, avemu
ospiti oggi, cc’è tò matri … ed iu pozzu stari fora?…(e schiaccia l’occhio)
Nun mi pari giustu! E’ veru, soggira?
Suocera- Mah, comu rici tu!
Donna- (chiamandoselo a solo) Chi
successi, sbattisti a testa? Macari nnò scinniri i scali, sciddicastivu
e…boom…un corpu ntesta.
Uomo- Ma quali corpu ntesta (e
alzando la voce in modo che la suocera lo senta) E’ che mi fa piaceri ca mè
soggira nni vinni a truvari. E’ assai ca nun la viremu!
Suocera- E sì, da parecchi anni…
Uomo- Ora nun hav’à succeriri cchiù.
Sinnò mi siddìu. Lei avi a veniri quannu cci pari. Picchì a nuatri e a mmia nni
fa piaceri. E poi cci runa cunpagnia a sta so figghia ca è sempri sula…
Suocera- Ti ringraziu, ma nun ti ricanosciu
cchiù…
Uomo- No, sugnu sempri iu, sempri iu, so
jenneru
Suocera- Ahi (e si tocca la pancia.)
Uomo- Ma chi havi? A vìu canticchia
giarna nta facci.Si senti mali?
Suocera- No…passerà
Uomo- (rivolgendosi a sua moglie
rimasta incredula) Muggheri mia, viri chi avi tò matri…
Donna- Cosa cc’è matri…
Suocera- Nenti, nun ti preoccupari, i
soliti dulura…
Donna- Forsi è megghiu ca vi nni iti a
ripusari…
Suocera- Sì, hai raggiuni, sarà megghiu…
(E le donne stanno per
uscire dalla stanza per recarsi nella camera da letto.)
Uomo- Com’è, iu vegnu pi stari
n’anticchia ccu lei… e lei si nni va a curcarisi?
Suocera- Un po’ di riposo … e ritorno.
Donna- Mè matri è stanca…verrà pi la
cena.
Uomo- Comunqui…iu m’assettu cca e sturiu
stu marchingegnu a du tappi…picchì sti tappi hann’à funzionari dumani
matina…accussì u addu potrà sgargiarsi tuttu u tempu ed iu dormiri beatamente…a
facci sua (e rigirando i tappi fra le mani) aspetta, viremu si
funzionanu…(ne porta uno in bocca e lo soffia) Bonu! Caà aria nun nni
passa…Ora viremu chistu cca. Trutrutru. Ccà mi pari ca c’è na perdita…
Scena Sesta
-Donna, Uomo-
Voce- Pss
Uomo- (credendo che il bisbiglio
provenga dal tappo) Avìa vistu bbonu. A perdità cc’è!
Voce- Pss, pss…
Uomo- Mizzica, na perdita granni. Stu
tappu s’av’à canciari…(Esce un altro tappo dalla tasca.) Amunì, viremu
ccu stu canciu (e soffia.)
Voce- Pss,pss,pss…
Uomo- Mizzichedda, chistu è persu…
Voce- (sussurrante) Oè, maritu
miu,! Ma chi aviti i tappi nt’aricchi?
Uomo- No,…ah, siete voi?
Donna- Mih, cci nni voli a farisi capiri…
Uomo- (sommessamente) E picchì
parrati accussì pianu? S’astutò a vuci?
Donna- No, è pi nun incuitari…
Uomo- No, nun mi ‘ncuitati! Putiti parrari
forti!
Donna- Ma no a vui! Mè matri stà
ripusannu…
Uomo- Mizzica, a nobildonna dormi…e
tutti ham’à stari zitti…E u addu un’havi vuci ri fari sentiri? Cci siccaru’ i
aggi?
Donna- No, maritu miu, a situazioni è
seria! Gravi! Cumplicata!
Uomo- (incuriositosi) Picchì? Chi
c’è?
Donna- Mè matri ‘un stà bbonu…
Uomo- Ah, veru? Patri patruzzu (e si
dirige verso l’immagine del padre appesa alla parete) A grazia, a grazia mi
stati facennu? Forsi a mammà perderà a lingua ri baccalà e parrari mai cchiù
potrà?
Donna- No, ‘un fati vucciria. No, a cosa
è cchiù gravi: mè matri mi rissi ca sta mali ri stomacu! E’ comu fussi ntasata,
avi dulura ed havi bisognu ri tranquillità! E poi sai ca è ricca e nun sapi a
cui lassari i so proprietà!
Uomo- Mizzica, u guiau è grossu! Ed iu
ca l’haiu sempri sfuttuta! (e pensando) Ma sacciu iu comu aiutarla! Mi
pari ca mè compari canusci ò figghiu ri so cumapri ca è spusatu ccu la cummari
ca, ricinu, è bravu dutturi e ri sti cosi si nni’ntendi…
Donna- Bravu! E allura fallu veniri,
fallu veniri prestu!
Uomo- Sai chi fazzu? Quasi quasi cci
vaju ora, accussì lu rintracciu e lu portu cca. Rammi u cappottu ca cci vaju! E
sarbami sti tappi ca forsi, a comu al vìu iu, ponnu puru serviri…
Donna- I tappi? Ponnu serviri?
Uomo- Sì, mi pari ca li usa puru…picchì
ad un picciottu mi pari cci risulviu u stissu problema…e ora si lu viri pari un
viteddu…
Donna- Mah, sarà! Ma fallu veniri subitu.
Uomo- Va beni (e parte. Sta per
uscire ma si dirige verso la foto del padre) Si ri l’attuppamentu falla
guariri …ma la lingua faccilla agghiuttìri. Ed esce di corsa.La moglie rimane
allibita.)
Scena Settima
-Donna, Suocera.-
Donna- Mizzica, ‘un nu crireva accussì
sensibili! Certi voti, è veru, si dunanu certi giudizi a li cristiani ca si
rivelanu sbagghiati, sbagghiati assai…Tantu generusu è mè maritu e lu crireva
lagnusu e rispusteri. Comunqui, spolveramu, ca sinnò sti pulizii iu nun li
finisciu cchiù sta jurnata!
(Entra la suocera in
camicia da notte.)
Suocera- Figghia, chi stai facennu?
Donna- Chi ffa v’arrispigghiastivu?
Nenti, stava circannu ri finiri sti biniritti pulizii…
Suocera- Brava, sì na vera fimmina ri
casa…no, comu iu sempri ri ccà e ri ddà tra un teatru e l’avutru (ed intona
un acuto) E poi, roppu ca tò patri si nni iu, paci all’anima so, (e si
fa il segno della croce) chiossà fui impergnata al teatro Massimu, al
Politeama, a Palermo, a Catania, a Napoli…
Donna-…eh sì, na bella vita!
Suocera- Sì, na bella vita. Ma chi n’appi
ri la vita ri mè figghia? Nenti. Nun la vitti crisciri, addivintari signorina, ed
ora ca mi sentu moriri, haiu u rimorsu ntò cori…
Donna- Ma cosa diti, matri. Chidda fu a
vostra vita! Siti divinuta una starri…ed ora sta stidda va astutannusi a picca
a picca…è a liggi ri lanatura.
Suocera- Hai raggiuni, figghia. A stidda
s’astuta. Ma prima ri astutarisi sugnu contenta ri aviriti vista…sì donna,
fimmina i casa, patruna ri lu tò regnu. E ri chistu mi nni compiacciu.
Donna- Viniti cca, matri, abbrazzatimi e
scordativi u passatu. Iu sugnu stata priata ri avirivi pi matri, ri aviri na
matri mpurtanti… e sugnu sempri na vostra ammiratrici.
Suocera- Veru?
Donna- Sì, specialmente quannnu cantavati
dd’aria ri la manina ghiacciata!
Suocera- Ma ti sbagli, nun era iu chidda.
Era il tenore…
…Che gelida manina, ti la
vogghiu riscaldari…
Iu eru chidda ca gridava a lu
munnu:
…Aaaaamami Alfreeeedu…ahi la
panza
…Ammami Alfreeedu…ahi, arreri
u ruluri ri panza.
Donna- No, chista iu nun la canusciu.
Forsi però stamu facennu n’anticchia ri confusioni…
Suocera- Sì, forsi sì. Ma brindiamo,
brindiamo…
Donna- E comu?
Suocera- Ccu lu vinu
Donna- Ma nun vi faceva mali a panza?
Suocera- Sì, brindiamo pi la figghia
arritruvata. E pi lu maritu…Ma aspetta: runnè tò maritu?
Donna- Sta pinsannu pi vuatri. Canusci un
dutturi…e si misi ntesta ca vav’a fari visitari!
Suocera- Ma aviti un ancilu pì maritu!
Donna- Mè maritu quannu si metti ntesta
na cosa è duru…peggiu r’un mulu.
Suocera- Forsi l’haiu giudicatu mali.
(Versano del vino nei
bicchieri e brindano.)
Suocera- Talè, prima ca vennu, iu vaju a
rendermi cchiù prisintabili pì mè jenneru. Na justatina ccà…na spazzulata ddà
e, ohi, u duluri nna panza ca mi fa ‘nturciuniari (ed esce massaggiandosi il
ventre.)
Donna- Iu finisciu ri spolverari …sinnò
ccu tuttu stu pruvulazzu nn’am’à ghiri a curcari.!
ATTO TERZO
Scena Prima
-Donna, Uomo, Dott. Idr., 5
operai-
(Bussano.)
Donna- Ecculu! Sarà iddu (e va ad
aprire.)
Uomo- Vinissi ccà, s’accumurassi, sé
cca, si catamiassi: Chista è a mè casa!
(Entra l’uomo,
accompagnato da un altro uomo vestito da idraulico con in mano dei tubi e
seguito da cinque manovali che portano un tubo per annaffiare, un mantice, una
sedia bucata, un salvagente ed un grosso imbuto. L’uomo, guardandosi bene
attorno, quasi a voler misurare tutta la stanza, gli oggetti, i mobili, si
convince lui stesso ed alla fine dell’osservazione dà un parere positivo.)
Dott.Idr.- Sì, sì, sì, va beni…aspetta…(e
guarda vicino alla finestra)…sì, perfetto,la scenografia è più che
sufficiente…
(Gli aiutanti cominciano a
posare gli attrezzi per terra e misurano gli spazi con un metro.)
Dott.Idr.- Sì, sì, si può fare…
Uomo- Meno male! Sugnu cuntentu…picchì
avìa n’anticchia ri preoccupazioni…pi via…ri…,ma mi ricissi na cosa! si
malauguratamente mentri faciti st’operazioni un addu si metti a cantari po’
disturbari?
Dott.Idr.- Ah…ma si un addu canta…a cosa
addiventa cchiù cumplicata…sì…cchiù cumplicata…picchì l’attenzioni scientifica
veni menu …e allura..si rischia ca l’operazioni sia…inutili…
Uomo- E allura?
Dott.Idr.- Nenti… questioni ri darricci
…quacchi cosa chissà… a sti picciutteddi… ca nescinu fora e cci vannu a tirari
u coddu.
Uomo- (rivolto al pubblico)
Mizzica, allura pozzu pigghiari du’ picciuna ccu una fava…Ma voi viriri ca ora
u addu nun canta?…Spiramu! (e rivolto all’idraulico) Spiramu ri no…ca
nun ci sia bisognu picchì vassia av’a sapiri ca l’armali mi piacinu ma si
canta…chi cci putemu fare
Dott.Idr.- Si canta…Zac- e fa segno di
tagliargli la testa.
Uomo- No zac.
Dott.Idr.- Comi no?
Uomo- Zac, zac, zac…Chi sugnu cuntentu!
(La moglie, che era
rimasta lì a capire chi fossero quel signore e tutti i suoi aiutanti, va avanti
verso suo marito.)
Uomo- Ah, ecco mè muggheri!
Dott.Idr.- ‘Ncantatu,signora (e rivolto
all’uomo) E’ idda l’occlusa?
Uomo- Cosa? Havi na scusa?
Dott.Idr. (sussurrando) No,
l’occlusa…l’intasata…l’attuppata…
Uomo- (sorridendo) No, chi dici…è
mè soggira,ca sta ddà dintra…
Dott.Idr.- Ah…quindi…paziente dai più di …60
anni?
Uomo- Sé, a sessanta a sessanta…
Dott.Idr.- Bbonu, (e rivolgendosi ad uno
dei suoi aiutanti) Allura anticchedda cchiossà ri ogghiu r’aliva nna
mistura.
Donna- Ma di cosa parlati? Mistura?
Ogghiu r’aliva?
Uomo- Eh, cara moglie,questo è
l’illustre professor dottor che curerà tua madre! E’ un lampadariu nnà so
spicialità
Un aiutante- Sé …na lampadina!
Donna- Oh, sono filici. Risolviti stu
problema a mè matri… e le sarò ricanuscenti tutta la vita.
Dott.Idr.- Oh, signora, mi cunfunniti, la sua
fiducia, m’incanta. Spero di serviri cchiù chi possu…
Uomo- Allura, dutturi, cosa avi bisognu?
Dott.Idr.- Nenti, nenti, tuttu è in manu
nostra. Anticchia ri tranquillità pi priparari u necessariu, a pazienti…e du
tappi ri sugheru!
Uomo- Ecculu (e fa un gesto a sua
moglie) Du tappi?U viriti comu servinu puru pi la scienza ri li duttura?
Chi soddisfazioni! Sé, chista è na granni soddisfazioni!
(Il dottore ordina ai
ragazzi di disporre la sedia in mezzo alla stanza e loro con l’imbuto e la
ciambella di gomma e il tubo srotolato per tutta la stanza.
La donna sempre più
sospettosa, chiama in disparte suo marito.)
Donna- Veni cca, veni cca, un ti
scantari, veni cca, avvicinati…ma dimmi na cosa: chi razza ri dutturi è chistu
ca usa tubi , imbuti e pompa ri umma?…
Uomo- Ah, un dutturi ri fama
munniali!…Figurati ca è rinisciutu a stuppari puru a muggheri ri lu sinnacu
ca…unnu riri a nuddu!…giura!…
Donna- Giuru…
Uomo- Avia stu problema!
Donna- Veru?
Uomo- L’avianu data pi morta, vuncia,
parìa ‘na vutti…ma quannu intervenìu iddu, u
salvaturi…sbatapunziti….stuppamentu immediatu…e risoluzioni rù problema. U
sinnacu fu accussì cuntentu ca u fici Cavalieri, senza cavaddu…ma cavalieri.
Donna- Mizzica, allura sarà bravu…un
dutturi cavalieri!
Uomo- Sì cavalieri dell’ordini di la
Pompa e di la Stuppa.
Donna- Ma allura facisti na scelta
giusta…
Dott.Idr.- Signura, cortesemente n’anticchia
ri acqua ntà un catu pi..la mistura.
Donna- Subitu, dutturi…(e rivolta al
pubblico) Mizzica, so ‘nfirmera professionali mi fici!
Dott.Idr.- Ora la paziente po’ nesciri…
Uomo- Matri!? Soggira!? L’apparatu è
prontu! Fra quacchi minutu a sò vita cancerà! Runni siti, unni s’ammucciò? (e
si cala sotto il tavolo a cercarla.) ‘Un c’è!
Scena Seconda
-Suocera, Dott. Idr.,operai,
Uomo, Gallo-
(Dalla porta interna
appare la suocera.)
Suocera- Eccomi! Sono pronta per il triste
evento! (e guardando il dottore ed i suoi aiutanti apparati) E vui, vui
chi siete? Nun haiu lu piaceri!
Dott.Idr.- Don Taninu, dottore professore in
idraulica…pi servirla…
Suocera- Ah, ecco…
Donna- Come? dottore professore in
Idraulica?
Uomo- Zittuti, sarà na
specializzazioni…è mpurtanti, è mpurtanti!
Suocera- (scoppia in una grande risata)
e vui volevati farmi operare da un mastro idraulicu, (e rivolgendosi
all’idraulico dottore) senza offesa s’intendi pi vui…
Uomo- Sì, no,…ma è spicializzatu…
puru…mi pari…in spurgo pozzi neri!…
Suocera- E bravu, mè jenneru…, mi volevi
far fare la pompa, mi volevi far far un clistere?
Uomo- No, cci lu giuru. Sapìa ca era una
varca ri scienza …ma non ca s’intendessi ri pompa ri umma!
Suocera- E bravi, bravi…ma iu nun staju
ancora mali e nun haju bisognu ri nessuna operazioni! Picchì staju bbonu,
megghiu ri tutti vuatri. Scusassi dutturi idraulicu ri tanta sincerità …ma è
accussì.
Dott.Idr.- Sugnu contentu pi lei. Vol diri ca
nun sciuperemo ogghiu…
Donna- Ma allura nni pigghiasti pi fissa?
Suocera- No figghia, non è pigghiari pì
fissa viriri comu si comporteranno i tò parenti quannu hai bisognu r’aiutu!
Gallo- Chicchiricchi!
Uomo- U addu, u addu (e rivolto agli
operai)…uscite miei prodi….
Suocera- Ma dove devono andare? Nun
v’arrischiati! Picchì ormai il quadro è chiaro: un jenneru ca voli scippari u
coddu ò addu, na figghia ca l’asseconna nnà so fissazioni… No, nun pozzu
lassari nessuna eredità…Mi la facissiru finiri in un minutu. Ed iu ca vulia
aiutari i cchiù deboli…
Dott.Idr.- Ma la mia parcella nun si discuti,
anchi si l’operazioni nun è stata effettuata. Anchi si lu stuppamentu nun è
statu necessariu, sapiti, chiossà pi li picciotta…
Uomo- Sarà ricompensato a metà picchì…u
addu cantò ma u picciottu nun scippò.
Suocera- Voleva aiutari i cchiù deboli ed
iddi vulevanu farmi fari un impianti ri acqua nnò stomacu.
Donna- Ma pì aiutariti, matri, in bona
fedi…
Suocera Bellu aiutu! Comunque roppu tutta
st’esperienza haiu pigghiatu na giusta decisioni. Putiti trasiri Signori Notaiu
ed Ernestu!
(Tutti sbigottiti guardano
la porta.)
Scena Finale
-Gallo, Dott. Idr., Operai,
Uomo, Donna, Suocera, Notaio-
(Entrano un notaio con un
foglio nelle mani, penna, occhialini e cilindro ed un gallo.
Il Gallo dopo aver girato per
tutta la stanza saluta)
Gallo- Chicchirichi
Uomo- U addu, u addu malirittu, l’incubu
ri li mè matinati…Scippamucci u coddu…
Suocera- Non scippiamo il collo a
nessuno!…picchì hai decisu (e rivoltasi al notaio che scrive) e vui
scriviti nno testamentu…ca tutti li me sostanzi…andrannu…
Tutti- A chi?
Suocera- A chi!?
Tutti- Sì, a chi?
Suocera-… A lu addu!
Gallo- (esplode) Chicchirichì!
(La donna sviene e la
soccorrono, l’uomo si morde le mani e si dà schiaffi nella faccia, il dottore
applaude.)
Suocera- Sì, a lu addu. Accussì me jenneru
si piggherà cura ri iddu, pena la perdita di l’eredità,…e la finirà ri vuliricci
scippari u coddu, avrà un travagghiu, finalmente, picchì…il notaio mi ha
promesso questo…è veru.
Notaio- Si , avia bisognu ri un
spicciafaccenni…
Suocera-…e tutti sariti contenti.
Donna- Grazi matri…e scusati pì lu
priproprò
Uomo- Signora suocera (si inchina)
i mè scusassi (e rivolto al notaio) ma è un travagghiu pisanti?
Notaio- Ma vai!
Suocera- Va beni, va beni, siti tutti
scusati.
Uomo- Però na cortesia, quannu u addu,
mè figghiu, canterà…potrò usari i tappi nt’aricchi?
Suocera- Sulu ri matina…e poi u
furmintuni…Viva viva la vostra filicità…ed anchi mia…picchì…ccu lu notaiu (e
rivolto al notaio) talè Temistocle rammi a manu. (E si danno la mano)
avemu prenotatu una crocevia ncapu o munnu. Via via, amuninni … (e mano
nella mano se ne vanno via)
Notaio e suocera- Saluti a tutti
(Gli altri rimangono
allibiti ed in particolare l’uomo.)
Uomo- Talè, talè mizzichedda, mè soggira
ccu lì’amanti,… a vecchia ‘ncrucera…cosi ri pazzi
Donna- E chi voi? A nostra vita da oggi
canciò sunata…
Uomo- E già…idda in crocera… e a mmia
ncruci…ccu u addu ca divintò comu un figghiu
Gallo- Chicchirichì, papà…
Uomo- Pussa via, papà mi chiamò!
Dottor.Idr.– Scusati tantu, ma ccu tutta sta
filicità, una dumanna mi è lecita? Ma quannu paghereti a mè parcella?
Uomo- Vi pagheremo, vi pagheremo…nun si
scantassi…
Dottor.Idr- E quannu?
Uomo-…Prestu! Nun si preoccupassi!…Non
appena u mè addu… farà un ovu…
(Risata generale.)
Uomo- Chicchirichì (e muove le
braccia come il gallo.)
Gallo e Uomo- Chicchirichì,… coccodè…
(E lascia cadere un uovo.)
Uomo- (dandosi schiaffi) Mizzica
l’ovu fici u addu… e ora haiu a paari i mè debiti…
(Ed esce dalla scena
correndo, seguito da tutti.
Applauso di tutti i
personaggi in scena.
Musichetta finale,
preferibilmente… “Ciuri, ciuri”…)
FINE
La commedia brillante è
stata rappresentata per la prima volta nei giorni 17 e 18 maggio 2004 presso
l’auditorium dell’Istituto Comprensivo di Belmonte Mezzagno con la regia dello
stesso autore.
Musiche dirette dal Maestro
prof.ssa Loredana Scalici
e-mail:catanpaolo@katamail.com