L’eredità du ziu Mustafà

Stampa questo copione

Tonnarella 08, Febbraio 2007

Tonnarella  08, Febbraio 2007

L’EREDITA’ DU ZIU MUSTAFA’

Commedia brillante in due atti di: Rocco Chinnici

----------

PERSONAGGI

         PETRU                                   Capo famiglia

         CUNCETTA                          Moglie

         MUSTAFA’                           Zio di Pietro

            NONA                                                           Badante

            PINUZZEDDU                                 Scemo del paese

            ANDREA                                          Compare di Pietro

            MOAMED                                        Marocchino

(Un cortile. Pietro, calzolaio del paese, al suo banchetto col grembiule o una stoffa che solgono mettere i calzolai, è intento ad aggiustare scarpe, mentre la moglie canta; dopo un po’ entrerà per stendere della biancheria)

CUNCETTA

(Canticchia, stonata,  una canzone, alludendo ad una eredità perduta. Il motivo, preferibilmente, sarà quello di “quantu è laria la me zita”). Quantu è’ megghiu essiri povera, e ricca di saluti. - Oh, megghiu è, megghiu di chissu no nun c’è; uèh!!! -  A chi servi essiri ricca, si poi a saluti ti manca. Oh, megghiu è, megghiu di chissu no nun c’è. Uéh!!! La ricchizza nun servi a nenti, quannu li senzi sunnu vacanti. Oh, veru è, megghiu di senzi, no nun c’è…

PETRU

(Le precede il “uèh” finale) Uèh!!! Uèh!!! Ma mai ci siccanu li jargi? Mai ci cadi dda lingua bifurcùta? Ma comu ci spercia! Ma cu quali curaggiu canta puru sta canzuna! Idda abbasta ca canta… dicemu canta. (Entra Concetta con degli indumenti da stendere ad asciugare) Mah, lu signuri ci havi di pinsàri! Vol diri, aviri sta furtuna, e vidirisilla squagghiari di ‘n manu!

CUNCETTA

Ma chi ha? Sempri chi ti lamenti si!

PETRU

Chi haju? Haju chiddu ca nun avissi aviri! E ricordati ca a galera, è sempri megghiu da parintela.

CUNCETTA

(Meravigliata) A galera? E chi ci ‘ntrasi ora a galera? Casu mai si dici, chi: “u vicinanzu è megghiu di la parintéla”.

PETRU

No, no! Capisti giustu, e fussi ura c’arricugghissimu li firmi pi fari un referento…

CUNCETTA

Referendum, si chiama re-fe-ren-dum. Ma chi ha stamatina?

PETRU

E si, si! Refe… comu dici tu, ddocu, pi vidiri si a galèra nun è megghiu da parintéla. Pi nun parrari di li viscuvati!

CUNCETTA

Viscuvati? E chi ci ‘ntrasinu ora puru li viscuvati?!

PETRU

Ci ‘ntrasinu, ci ‘ntrasinu; e forsi, megghiu ancora fussi diri ca… “viscuvati e parintati sunnu peju di lavuri forzati”.

CUNCETTA

Ma chi ha? Nun digiristi bonu sta notti?

PETRU

Gran pezzu di misirabbuli! A mia, a mia ca sugnu l’unicu parenti, niputi, e figghiozzu du cori… du cori! mi lassa: li pusati, a ruttami, la biancheria, lu cantaru, lu cantaranu… (ripete deluso) lu cantaru; e a patri Liboriu… ma cu è stu patri Liboriu? Ci lassa lu megghiu: palazzi, puzzi di pitroliu, tirreni cu chianùridi banani; villi, sordi…

CUNCETTA

Ah, tuttu chissu era! Si tu chi nun vo capiri. Si to ziu e…patrozzu, dicisi così, è picchì è signu ca t’ha vulutu sempri beni.

PETRU

(Meravigliato) Senti st’autra ‘mbucca baddottuli!

CUNCETTA

Ah, ju sugnu ‘mbucca baddottuli. Si tu chi nun capisci; si ti carmassi ‘n’anticchiedda e ridduliassi cchiù picca, ti ddunassi ca lu tu ziu e… patrozzu (padrino), ti sta lassannu li megghiu cosi, tutti li so beni affettivi chi eranu intimi a la so diretta pirsuna, capisti? Mentri: li villi… chi s’avissinu di pitturari, aggiustari li cupirtizza; li puzza, cu tuttu ddu petroliu, chi s’avissinu spissu di spurgari; li palazzi... ca travagghi nun ci nni ’mmancanu mai; e li tirreni… distesi di banani chi nun finiscine mai, e chi s’avvissinu puru di zappari, a patri Liboriu; u capisti? Mentri tu, ‘nveci, ti riposi! (Pietro la guarda sbalordito) E li picciuli… o li sordi, comu li chiami tu, chi passanu spissu di ‘na pirsuna a ‘n’autra, ‘ngrascianu li manu…

PETRU

(Sfotte, ironico, la moglie che vorrebe ancora persuaderlo di quel mancato lascito dello zio) Bih, bih, bih bih bih! Chi manu ‘Ngrasciati chi haju! Lordi! Fitusi!

CUNCETTA

Eccu, lu vidi chi u dici puru tu ca su lordi e fitusi… e allura! To ziu… puureddu, chistu t’havia di lassari? Picciuli, picciuli e picciuli! E ‘nn’aviumu di ccattari sapuni pi livari sta grascia! Ci nni vulìa ‘na fabbrica; e lu primu tu, lu primu tu, dopu chi mi dicivi: “bedda rennita chi mi lassò me ziu!”

PETRU

(Sbalorditissimo) Ma… dimmi ‘na cosa, ta misurasti a prissioni? durmisti bona sta notti? O chi forsi ti scurdasti lu cirvellettu ‘nto lettu? Ma chi ci ‘ntrasi u discursu da frabbica du sapuni… ca poi, dicu jò, anchi vulennuti veniri pi ddappressu a sta cammurrìa di discursu du sapuni, nun ci avissinu statu problemi, picchi ju t’avissi ccattatu du chila di putassa, du chila di farina di semula di frumentu, ottu litra d’ogghiu d’alivi; l’acqua, ringraziannu a Diu, l’avemu franca, jittavi tutti cosi dintra un quaddaruni e riminavi, e rimina, rimina, facivi avogghia di sapuni; tu facivi sapuni e ju cuntava picciuli, tu facivi sapuni, e ju cuntava picciuli;  picciuli, picciuli e picciuli… (entra il compare).

ANDREA

Quantu picciuli, cumpari! Eh, oramai… grazii a vostru ziu sceriffu…

CUNCETTA

Sceiccu, cumpari, sceiccu.

ANDREA

Ah, non è sceriffu? E ju ca già mu mmagginava cu du pistoli, un beddu paru di stivali, ‘na grossa stidda ‘nto pettu…

CUNCETTA

Cumpari, vui pinsàti ca li sceriffi… comu diciti vui, sunnu miliardari? U megghiu c’avissi pututu fari, lu me ziu, era chidda di lassarinni… li pistoli!

PETRU

E nun era megghiu, m’avissi sparatu du corpa e finiva sta camurrìa; cu i pusati e a biancheria mu vuliti diri comu fazzu?

CUNCETTA

(Andrea non capisce) Nenti, lassatilu perdiri a vostru cumpari ca ogni tantu duna nummari.

ANDREA

E chi cosa voli diri allura sceiccu, cummari?

CUNCETTA

Chi voli diri? L’aviti presenti la pirsuna cchiù riccu c’avemu ‘nta l’Italia, oh! Tutti li picciuli chi po’ aviri sta pirsuna, stu nostru ziu ziu Mustafà… u sceriffu ddocu comu diciti vui,  si spenni ‘ntra ‘na para di voti sulu facennu shopping… a fari a spisa, va! Havi tanti ri ddi puzza stu so ziu, ca vui mancu vi lu mmagginati!

ANDREA

Allura, avogghia di ‘mbivirari ortu chi havi! avogghia di robba frisca: mulinciani, lattuchi, cucuzzi… e nuiautri, cca, chi ccattamu pir sinu lu pitrusinu.

CUNCETTA

Li cucuzzi, si! Lu veru cucuzzuni vui siti! Ma chi capistuu? Li puzzi, chi havi nostru ziu Mustafà, sunnu puzzi di petroliu! capistuu ora?

ANDREA

Petroliu? E comi i ‘mbivira… (finalmente capisce) Chi dicistuu, pe… pe…troliu? petroliu chiddu di… machini? Allura voli diri miliuna di dullaruna! E prosita o cumpari! Ma megghiu a vui ca unu straniu. E ju, si vaju propriu a diri a virtà, havia vinutu propriu pi chissu, pi… (facendo segno di soldi).

PETRU

Pi davveru, diciti?

ANDREA

E allura comu! Avissi bisognu di tridicimila euru.

PETRU

Tridici…chi?

ANDREA

Mila euru. Chi sunnu oramai pi vui, tridicimila euri… basta chi jittati u catu ‘nto puzzu, o… ‘na para di pieni di benzina e nafta… Ah, ma entru l’annu, comu finisciu di cogghiri la ulivi, vi tornu tutti, o chi vi pari!

CUNCETTA

Cumpari, vui forsi capistuu mali; chi è? Picchì ‘ntrasennu sintistivu a me maritu ca cuntava, dicemu… picciuli? Aviti a sapiri chi vostru cumpari, di nicu, havia lu pallinu di ‘ntrasiri a banca… a travagghiari, s’intenni, e… siccomu u postu non ci u desinu cchiù, ogni tantu ci pigghia sta camurrìa di malatia e si metti a cuntari picciuli; ju fazzu sapuni, e iddu cunta picciuli, ju fazzu sapuni, e iddu… (Andrea è più confuso che persuaso) Chi è, nun capistivu?

ANDREA

(Meravigliato, non capisce) Picciuli, sapuni… no, veramenti, no!

PETRU

A no? E u cantaru… u capiti, u cantaru?

ANDREA

Chi è, cumpari, stamu jucannu a li quiz?

PETRU

Lassati perdiri e rispunniti.

ANDREA

(Pensando d’aver capito) Ah, a risposta, vuliti a risposta, ora capisciu! Vui mi diciti: “unni su i picciuli? E ju vi rispunnu: ‘nno cantaru! (Pietro e Concetta si guardano meravigliati) Chi è, ‘nzirtavu?

PETRU

Ah, ma vju ca siti veramenti fissatu cu i picciuli, ju vi vulia diri ca si canuscivavu u cantaru…

ANDREA

Chi è cumpari, i troppu puzza vi ficinu divintari pazzu, e ‘ncuminciastivu a perdiri corpa?

PETRU

Allura veru pi cchissu a viavu vinutu! Certu! Picchì sicuramenti già u paisi è beddu chinu ca me ziu… ora capisciu picchì l’autru jornu, jennu a cattari l’ova unni a putìa da signurina Pruvvidenza, appena mi desi, mi dissi <<Petru, cummogghili boni, picchì prima chi rrivi a casa, sti du ova diventinu ‘na piattela>>! A genti, caru cumpari, prima chi ju ‘ntrasia a casa avissi dittu c’havia ccattatu na piattela d’ova… ‘nna signurina Pruvvidenza; capistuu ora? ‘O paisi, cu sta camurrìa di disoccupazioni, a genti nun avennu travagghiu… dicemu nun avennu travagghiu; a virità è ca nun voli travagghiari cchiù nuddu, caru cumpari, e allura eccu ca, nun travagghiannu, ‘na cosa s’havi a fari, chi cosa? Pigghiarisi tutti li pinseri di l’autri! Eh! E ju, senza ca vui nni sapiavu nenti, vi stava ‘mpristannu parti di li beni ca mi lassò me ziu: li posàti, lu cantaru… ah, ma beni affittivi! Gran pezzu di crastu!

ANDREA

Eh!

PETRU

(Si corregge) No, no! … vuliva diri gran pezzu di cristianu bonu!

ANDREA

Ah, si, chistu è veru… così dicinu: un cristianu d’oru, cristianu di chiesa; anchi siddu dda nno Maroccu… (alla comare) così si dici veru cummari? Di chiesi ‘’n’havi picca.

PETRU

(Allusivo e guardando la moglie) Di chiesa, suprattuttu di chiesa! Havi pirsinu chiesi privati, capistuu?

CUNCETTA

Ah, ora capisciu! Parintati, viscuvati, lavuri forzati…

ANDREA

(E’ più confuso che persuaso) Cummari, lassamu perdiri u cumpari ca putissi essiri giustificatu chi sballò d’un tuttu pi stu gran beni di diu d’eredità du so ziu;  ma vui…

PETRU

E ‘nsisti! Sintiti a mia, lassati perdiri ca oj nun è propriu la jurnàta. Vui pinsàti ca si me ziu mi lassava tutti li beni chi havi, a vui ora nun v’avissi jincutu di sordi? Avutru chi… quantu dicistivu chi vi giuvavanu?

ANDREA

Tridicimila euru.

PETRU

(Ironizza ridendo) Ah, Tridicimila…! e nun vi l’avissi rialatu, scusati! Chi sunnu tridici mila euru, ‘na bonza… du bonzi di carburanti! avutru chi ‘mpristari e ‘mpristari. (Scherzando, ironico, facendo finta d’essere diventato ricco, si rivolge alla moglie) Cuncetta, vai a prendere tridicimila euri al compare. (fa la voce sdolcinata della moglie) “Non li ttrovo scanciati, ci sonno sani!” Guarda ca li spiccioli li ho mettuti dentro lo taschino dello gillette di casciomiro (Andrea non capisce e guarda la comare).

CUNCETTA

Kashimir, (al compare) vuliva diri kashimir; eh, u cumpari, di po’ ca divintò… dicemu, (ironica) riccu, ci pigghiò la manìa di parrari ‘n talianu.

ANDREA

(Stropicciandosi gli occhi) Nenti, sicuramenti pensu di dormiri, e ‘nveci… (Si sente arrivare Pinuzzeddu, lo scemo del paese. Parlerà come suole uno che ha di questi problemi. Entra con una carriola vecchia, rugginita e malconcia).

PINUZZEDDU

Talutamu, ttu  (zù) Petu (Petru); ju tugnu (sugnu) ccà!

PETRU

E u Papa è a Roma! (Attimo di silenzio).

PINUZZEDDU

U tapiddu! (sapiddu) (Silenzio) Ti (chi) è, non ti (si) accogge di nente? (Pietro guarda, meravigliato, la moglie)

ANDREA

Chi è cumpari, rispunniti a stu quiz.

PINUZZEDDU

(A Pietro) Chi ditti (dissi) a pitta? (pizza)

ANDREA

Se, u sfinciuni! (Al compare) Cumpari cu vui parra.

PETRU

(Facendosi il segno della croce e alzandosi dal banchetto da lavoro) Facemunni a cruci cu a santa matinàta. E… scusa Pinuzzeddu, di chi cosa… m’havia di ddunari?

PINUZZEDDU

(Ad Andrea) Ma com’è timunitu? (scimunitu) Tu mantu (mancu) a vidi a tarriola? (carriola).

ANDREA

A carriola? Ca certu!

PINUZZEDDU

(A Pietro) Oh, veglia, veglia! (sveglia). Ma ti (chi) fa, dommi? (dormi).

PETRU

Ah, a carriola! U capivu; a oj Pinuzzeddu m’havi a fari fari un giru. (Gli si va a sedere dentro)  Pronto! (E cade con tutta la carriola).

PINUZZEDDU

(Adirato) Oooh! Ma ti diti veru? (Alza la carriola e comincia a girargli attorno cercando di trovare qualche graffio per la caduta).

CUNCETTA

(Meravigliati, lo guardano) Senti, ma chi sta facennu?

PINUZZEDDU

Ti fattu? (fazzu) Ora ttu (ciù) fattu vitiri ju ti fattu! Ta (ca) ti pi catu (casu), pi catu, tovu acchi ccuttiatìna (scurciatìna, ‘mbuddatìna…), a tticurattioni m’havi a fari; ah , no!

PETRU

(Pinuzzeddu continua a cercare girando) Senti mi sta facennu firriari a testa mi sta facennu firriari! Ti vo firmari ‘n anticchia e lassi perdiri st’autra camurrìa d’assicurazioni?

PINUZZEDDU

(Adirato) Ti ttota? (cosa) (Continua a cercare indicando uno dei tanti graffi) U viri ta u tuvavu (truvavu) unu! Ah, no! (Piagnucoloso) Minta, t’ammaccò, t’ammaccò; e ora? Tomu a mittemu?

ANDREA

Sintiti cumpari; capisciu ca forsi a oj nun è propria lu mumentu adattu pi chiddu ca v’avia dittu, voli diri chi tornu ‘n’autru jornu. Vi salutu cummari. (Si avvia, ma…).

PINUZZEDDU

Ti tota!? Vottìa (vossia) è tittimoniu (tistimoniu) e retta (resta) tta! (cca) Minta, ti nni ttava (stava) ennu! Volevi fare il catto (scaltro).

CUNCETTA

Senti, Pinuzzeddu, tu sicuramenti a oj chiffari nun nn’ha propriu e pò perdiri tempu; nuiautri ‘n veci… dimmi cchiù tostu picchì vinisti cca; chi p’assicurazioni natru jornu si nni parra, va beni?

PINUZZEDDU

Allura u tapi ti fatemu… fattiamo i (il) tid (cid)!

PETRU

Soccu facemu, i stiddi?

PINUZZEDDU

Te, u tuli!

ANDREA

Cumpari, forsi voli diri u cid; chiddu ca si fa nni l’assicurazioni  e ssa spidugghianu iddi.

PETRU

Puru! Allura veru dici!

PINUZZEDDU

Ah, no! A ti nnò, u tapi chi fatemu…

PETRU

Sintemu, e spicciati.

PINUZZEDDU

Tti (ci) fatemu ‘na fotorrafìa (fotografia) e poi nni parramu. Oh, un fatemu ta poi vottìa riti (dici) ca tu (su) ccuddà (scurdà)? Allura fatemu i tiddi (il cid), o a fotorrafia?

PETRU

(Nervosissimo, guarda il compare e la moglie) Ma quali cid e cid, e fotografia! Comu fazzu a scurdarimillu stu jornu!

ANDREA

Allura… ju, mi nni pozzu jri?

PINUZZEDDU

E ti, ti! Però ti l’avvocatu poi diti ca tti vonnu i tittimòni (testimoni), vottia…

ANDREA

Ca certu! Vi salutu a tutti. (esce)

CUNCETTA

(A Pinuzzeddu) Allura, sintemu picchì vinisti.

PINUZZEDDU

Me mà diti ca tti le diri a (a Pietro) iddu.

PETRU

E dimmillu, avanti!

PINUZZEDDU

Diti me mà, mi jnchi tta (sta) tarriola di pittuli (picciuli), ta poi patta (passa) me pati (patri).

PETRU

(Adiratissimo) Ooooooh! Ma chi diciti veru, diciti, tutti quantu siti? Ti nni vò iri di ccà tu cu tutta sta tinta carriola, e… i stiddi, ddocu! E ci dici a to mà, co manna a travagghiari a to patri, anzicché tinillu chiazza chiazza!

PINUZZEDDU

(Si adira anch’egli) Eeee! Tenti non ti ‘ncattare; (incazzare) te ttè (c’è) ancora il diccotto della tarriola! Hai tentito?

CUNCETTA

E lassalu perdiri, chi ci dici a ddu, criaturi! chi capisci, iddu!

PINUZZEDDU

A ti! Attotì (accussì) te la penti? (penzi). Ora pattu (passu) ri l’abbocatu e tti fattu viriri a tarriola, u tapitti? A tauta (causa) te (ce) fari fari! A tauta! Talutamu! (Esce borbottando forte).

CUNCETTA

Chissu i manetti ti fa mettiri!

PETRU

Nun ti pari chi tu si cchiù scimunìta d’iddu? Nun pezzi ca i manetti mi facissi mettiri pi davveru, ju, dopu tutti sti discursa persi? Havi di sta matina chi parramu, oh ddiu si ‘nn’haju caputu ‘na parola! Mi facissi ‘n chiudiri pi ddaveru mi facissi ‘n chiudiri!  Mi jssi a ripusari ‘na para di misi senza vidiri e sentiri cchiù a nuddu. Assicurazioni pi… ora dicu ju, ma comu u lassanu caminari sulu? Certu sulu a jddu putivanu mannari pi ‘na carriola di picciuli. ‘Na carriola di picciluli!

CUNCETTA

Senti, nun ti meravigghiari cchiù di tantu, picchi ju sugnu sicura ca nun finiu ddocu cu discursu d’assicurazioni.

PETRU

Ah, ma allura veru dici puru tu! Cchiù tostu videmu chiddu c’avemu a cumminari, prima chi rriva u ziu du Maroccu pi fari tistamentu.

CUNCETTA

E chi vò fari, oramai nun lu sai quali sunnu li so ‘ntinzioni? ‘nun la liggisti puru tu a littra?

PETRU

E tu pensi ca ju, parenti unicu e figghiozzu du cori… iddu dici, vegnu nno nutaru comu n’agnidduzzu, pi firmari tuttu u lassitu di stu beni di diu a patri Liboriu? Ma mancu siddu sapissi di perdiri li senzi! Mancu siddu… (Ci pensa un po’) Li senzi; e si pirdissi pi davvero li senzi? O chi sacciu; Iddu…

CUNCETTA

Si po’ sapiri a chi cosa sta pinsannu?

PETRU

Senti chi facemu; ora, cumu rriva u ziu, mi fazzu ttruvari: chi nun sentu, nun parru e nun vjdu. Accussi, u nutaru, chiddu ca mi dici nun lu sentu, chiddu ca mi fa vidiri no vju, e si voli risposti non ci nni pozzu mancu dari ca sugnu mutu, e videmu, senza lu me cunsenzu, si pò fari tistamentu.

CUNCETTA

Chi cosa? Tu si pazzu! E comu facemu? Patri Liboriu nun lu sapi ca si bonu? E lu vicinanzu, lu vicinanzu? To cumpari stissu, ca si nni ju ora ora!

PETRU

Oh locca! Nun lu vidi ca si mori comu nenti? Quantu voti tu stissa ha dittu: “cu muriu, u zu Giuvanni? Ma comu era bonu sinu a l’autru jornu!” Quannu ‘na disgrazia s’havi di prisintari, nun è ca varda chi jornu è, e chi ura sunnu.

CUNCETTA

E… quann’è ca s’avissi di prisintari sta cosa doccu… da disgrazia?

PETRU

Me ziu rriva dumani l’autru, quindi ‘ntra oggi e dumani.

CUNCETTA

Allura tu…  ‘ntra oggi e dumani, avissi a essiri: orbu, surdu, mutu… e ju, ju comu fazzu?

PETRU

Tu? Chi ci ‘ntrasi tu! Ju sugnu u malatu! Tu ‘n casu mai ha sapiri comu fari pi dari adenzia a mia, senza farici capiri nenti o ziu. Anzi, sai chi facemu, ‘ncuminciamu cu fari a prova.

CUNCETTA

Senti, ma nun putèmu lassari perdiri tutti cosi? Su ziu nni scopri, nun è peggiu? E la genti, chi dirà la genti quannu si veni a sapisci ‘na cosa di chista?

PETRU

S’è pa genti, nun ti pigghiari pinseri c’avrà sempri di chi diri.

CUNCETTA

E si mintemu u ziu rinesci a lassariti tuttu, comu fai dopu? Cuntinui a ristari orbu, surdu e mutu pi tuttu a vita?

PETRU

‘Ntantu pinsamu pi ora, prima ca veni u ziu. E poi, cu tutti sti picciuli, nun penzi ca mi pozzu operari nne megghiu spitali du munnu… (la moglie lo guarda stupita) oh locca! Pi finta s’intenni.

CUNCETTA

Bedda matri, mi scantu! No, no, no, no no! ‘Un ci a fazzu propriu!  (Riflettendo un pò) Si nno, nun putemu fari ca ju mi trasfirisciu unni me matri, dicennu ca sta mali? E chi, pi dari adenzia a tia, mintemu ‘na badanti?

PETRU

‘Na badanti? (Alludendo ad una bella ragazza) Certu! Livamu ‘na fimminedda di mmenzu ‘na strata! Sai can un ci havia pinzatu! E tu ti nni vai pi un pocu di tempu unni tò matri; (pietoso) mischina, sta mali puuredda. ‘Ntruvamula, ‘ntruvamula prima chi rriva u ziu!

CUNCETTA

(Ironica) ‘Ntruvamula, ‘ntruvamula! (misteriosa) Dimmi ‘na cosa, nun è chi tu, dopu, cu a scusa di essiri sulu… cu a badanti…

PETRU

(Cerca di dissuaderla da quella idea) Ma chi va pinzannu! Ora cchiù! E poi cu tutti sti camurrii chi haju pa testa, tu penzi ca ju putissi aviri u ciriveddu a badanti? E poi a badanti, tu pensi ca si menti cu mia… orbu, surdu e mutu puru?

CUNCETTA

(Ha un’idea) Sai chi forsi attruvavu ‘na fimmina? Però prima ci haju di spiegari tutti li difetti chi hai, cioèni ca si orbu, surdu, mutu… Eni chidda ca dava adenzia a don Luigi… mischinu, dicinu chi murìu l’autru jeri d’infartu.

PETRU

Don Luigi? Ma cu, u mister… u prufissuri? E nun era bonu di saluti? Ma comu, allinava a squadra di calciu du paisi! Tuttu ‘nta ‘na vota…

CUNCETTA

(Allusiva a quanto aveva prima affermato lui) Eh, ‘na disgrazia quannu s’havi di prisintari nun è ca tuppulìa a la po-rta. Videmu chi mi dici.

PETRU

Senti, ma nun è chi chista eni, malacumminata, chi sacciu: vecchia, sciancata, rimbambinuta, e… avissi a badari ju, a idda?

CUNCETTA

Allura è signu chi nun la canusci?

PETRU

Veramenti no!

CUNCETTA

Ah, no? Megghiu accussì; anzi, quantu mi ddunu si veni. (Esce)

PETRU

(Ironizza quanto ha detto Concetta) Ah no? Megghiu accussì! Amu a vidiri a cu m’havi a purtari! Talè, quantu mi finisciu di giustari sti du scarpi, prima ca veni u patruni a ritiralli. (Si rimette a lavoro; mentre fuori si sentirà un marocchino che va vendendo i soliti oggetti.

MOAMED V.F.S.

Cuperti, linzoli! Ruloggi boni, tappiti, mappini pi cucina vendere!

PETRU

Eh, mischini! Chi vita ca fannu! S’arrancianu comu megghiu ponnu. Scertu, lassari a famigghia dda fora e viniri cca a fari sta vita, è signu ca dda nun stannu propria boni! ‘Nna vita c’è sempri u peggiu! (Riflettendo) Ma ‘ntantu me ziu nun si ttrova pur unni u paisi du Maroccu! Com’è ca iddu è riccunissimu e sti mischinazzi… Boh!

MOAMED

(Entra allegro; è di colore nero come il carbone e cerca di accattivarsi la simpatia di Pietro) Guggino, gugino! Scarpe, tu giustare?

PETRU

E camu a fari! Senti, ma picchì mi chiami cuggiinu? Nun è ca pi casu si parenti du me ziu ca si trova ‘nno Maroccu?

MOAMED

Tuo zio Marocco? Io non sapere questo tuo zio. Dire Guggino… così, come dire amigo. Allora, volere comprare riloggio? Bono, gugino! Riloggio di macca! Costare pochino; volere vedere?

PETRU

Senti, ma tu… rrivasti ora? E’ a prima vota chi veni ‘o Mizzagnu? Comu ti chiami?

MOAMED

Io chiamare Moamed, e questo, mio primo giorno che io essere qui a Belmonte Mezzagno; essere bello paesino, peccato che domani dovere andare via, tornare in Marocco. Davvero bello questo tuo paese Belmonte!

PETRU

Beddu è!

MOAMED

Non essere bello, paese?

PETRU

U paisi si; è a genti ca ‘un funziona. Quasi quasi ca dumani mi nni vinissi cu tia a stari nno Maroccu, tantu dda ci haju a me ziu. Tu, u canusci a me ziu? E’ u cchiù riccu du Maroccu; havi: puzzi di petroliu, villi, palazzi, campi di banani…

MOAMED

In Marocco, molti avere campi di banane. Allora, volere comprare riloggio? Se no, volere tu coperta, linzola? Io avere fame gugino! Al mio paese avere sette mogli da sfamare!

PETRU

Quantu? Setti mugghieri? E… (va a guardare se viene qualcuno) m’ha scusari, cuscinu, comu fa a… (alludendo) comu si dici… cu lu attrezzo?  ci hai la protisi, pi casu?

MOAMED

(Capisce l’allusione e ride) Cosa dire Gugino! Io no protisi, a noi il grande Allah avere fatto grandissimo dono! Capito tu?

PETRU

(Meravigliato, vorrebbe capire meglio) Ah, grandissimo… E dimmi ‘na cosa, si ju vulissi veniri dda, tu pensi chi Allah, a mia…

MOAMED

Tu gugino scherzoso! Simpatico! E io a te fare bello regalo! (Gli mostra un orologio da parte).

PETRU

Senti, cuscinu, nun ‘ncuminciamu cu i riali, ca ju nun haju mancu un centesimu… si ‘nveci me ziu m’avissi lassatu… nenti, nenti, lassamu perdiri.

MOAMED

Cosa capire? Io non volere soldi!

PETRU

Ah, senza… picciuli?

MOAMED

Nenti piccioli.

PETRU

(Confuso) Senti… cuscinu, mi sta facennu cunfunniri tuttu; ti finì u pitittu e di dari a campari a tutti ddi mugghieri?

MOAMED

Tu non preoccupare; io sapere come arrangiare. Guarda invece cosa fare; questo metterlo (si avvia alla parete vicina dove suole lavorare Pietro) qua, in questo muro. Bene, andare per te?

PETRU

Si propriu ha su piaceri, mettilu unni vò, chi cosa t’aju a diri. (Prende un martello e un chiodo che teneva in tasca e lo pianta alla parete, poi, guarda Pietro che stava controllando quanto egli tenesse in mezzo a tutti gli altri oggetti in vendita, prende ancora dalla tasca una batteria e la mette all’orologio).

MOAMED

Questa batteria, durare tanti anni. Contento tu?

PETRU

Si, si. però nun è bellu ca tu mi regalasti u ruloggiu e ju nun mi ccattu nenti. (Prende un paio di occhiali scuri) Senti chi facemu, mi vinni chisti di cca, e semu appostu.

MOAMED

Questi, no, vendere a te! Solo a quelli che non vedere, io vendere!

PETRU

E boni sunnu! Tantu ju a mumentu nun ci vju cchiù!

MOAMED

Cosa dire? Allora tu essere veramente scherzoso!

PETRU

Ma quali schirzusu, ca ju veru dicu.

MOAMED

E come fare tu a sapere che dopo non vedere più? Tu indovinare futuro?

PETRU

Ma quali futuru e futuru! Tu pensi ca si sapissi leggiri a manu, a sta ura nun m’avissi japrutu ‘na putìa cu‘na licenza in regola cu scrittu: “Pietro ‘ndovina tutto”.

MOAMED

E allora perché tu comprare occhiali scuri?

PETRU

U vò propriu sapiri? Tantu… quannu dicisti ca a partiri?

MOAMED

Quando partire… io? Domani, anzi no! forse ora, andare a prendere corriera in piazza e andare a Palermo a prendere aereo pi Marocco.

PETRU

Senti, ma… tu a me ziu dicisti ca dda nun lu canusci, veru?

MOAMED

Non sapere chi essere tuo zio Mustafà. Io conoscere poca gente in mio paese.

PETRU

E va beni, aspetta (va controllare se viene qualcuno), ha sapiri ca tra dumani e dopu dumani avissi arrivari stu me ziu du tò paisi, pi veniri a fari tistamentu di tutti li so beni, e siccomu dici di vuliri lassari tuttu a la chiesa, ju, vistu ca sugnu l’unicu eredi e quindi l’unicu a dari lu cunzenzu, mi fazzu ttruvari ca sugnu: surdu, mutu e orbu, accussì nun pozzu dari nuddu cunzenzu. Capisti, ora?

MOAMED

Tu essere troppo furbo! E tu fare questo per i soldi?

PETRU

Senti, cugino, ju pi tutti sti sordi du me ziu facissi quarsiasi cosa, puru chiddu di faricci assicurazioni a carriola di Pinuzzeddu.

MOAMED

Io no capire questo carriola e Pinuz… come dire tu. Però, io, prima che a momenti andare, volerti fare una domanda, e tu dovere dare risposta vera, risposta di cuore, capito?

PETRU

Chi è cuscinu, fa u giornalista puru?

MOAMED

Tu ora niente scherzo, capito?

PETRU

E va beni, va beni; dimmi chi vo sapiri.

MOAMED

Io, solo una cosa volere sapere; ma tu dovere dire verità a me, s’è no, tu no rispondere. Dire, volere bene tu a questo tuo zio?

PETRU

A tia, ta pozzu diri a verità, tantu non nni videmu cchiù; a stu me ziu, ha sapiri ca puru chi dicidissi di lassari tutti li so beni a chiesa… o a patri Liboriu comu dici iddu, a mia nun mi ‘nteressa propriu; li ricchizzi i so su, iddu si l’ha fattu; è sulu ca… vidiriccili dari ‘o parrinu, o a chiesa ca picciuli nn’havi quantu a rina du mari, mi dispiacessi, e circassi di fari i menzi e possibili di pigghiarimilli ju; ma, si chistu nun avissi a succediri, pacenzia; ju a me ziu u stissu u vogghiu beni, e puru si iddu, un jornu, avissi di divintari misiru e pazzu, u stissu nni mia u ttruvassi un piatticeddu di pasta e un littineddu unni putiri dormiri, capisti, ora?

MOAMED

Tu essere troppo buono, guggino, e Allah pure per te pensare!

PETRU

Veru? Allura puru a mia … a protisi? Cioè, grande dono?

MOAMED

Tu essere veramente, scherzoso! Guggino allegro, Allàh lo aiuta. Forse io rivedere te molto presto. Ciao, ciao guggino! (Esce)

PETRU

Ciau, ciau! Viriti chi sorti di genti brava ca c’è, e mi rialò puru u ruloggiu, (guarda l’orologio) e chi beddu roggiu! (Si mette gli occhiali) ‘Nca va ca puru boni mi stannu, pari chi fussi veramenti orbu... Spiramu ca nun lu dici a nuddu stu discursu di l’occhiali; a me ziu, dici chi mancu u canusci, quind… (rimane scioccato) aspetta, aspetta! Comu fa a diri di nun canusciri me ziu si sapi puru ca si chiama Mustafà, senza ca ju ci l’avissi dittu? (Va a guardare se lo vede, ma quello è già scomparso) E’ stranu stu discursu, mah, stranu, veramenti stranu! Quantu videmu si è ancora nna chiazza (esce, e dopo un po’, entra Concetta con la badante, una ragazza molto attraente e con vestiti un po’ seducenti, avrà l’accento straniero).

CUNCETTA

Allura, signurina, mi raccumannu a lu me maritu; mischinu, cu sta tinta disgrazia chi appi, avemu a circari di starici cchiù vicinu.

NONA

(Parlerà con accento straniero e coi verbi quasi sempre all’infinito) Io, stare molto vicino! Coricare con lui?

CUNCETTA

Ma quali coricari e coricari! ‘Nca bonu ‘ncuminciamu! Nun t’arrisicari, sai! Ju, dicìa vicinu nel senzu di nun lassallu sulu, capisti?

NONA

Capire, capire! Lui non vedere e potere cadere! Giusto dico?

CUNCETTA

Eh! E poi, nun ci senti, nun parra…

NONA

E tu allora perché andare da tua madre, se lui avere molto bisogno?

CUNCETTA

Perché, perché… picchì me matri stari troppo male!

NONA

Di più assai di tuo marito?

CUNCETTA

Oh, ma u sa ca fai troppu dumanni? (Le guarda il vestitino troppo libertino) Ma dimmi ‘na cosa, nun l’havivi ‘na vistinedda cchiù sistemata di mittiriti? Nun nni senti friddu?

NONA

Friddu? No, friddu! Io sentire sempre troppo caldo! Io in casa stare ancora più vestita libera! Avere nella valigia cose più… come dire… di stare più nuda, meno robbi messi di sopra! Capito tu?

CUNCETTA

(Tra se) Eccu picchì o prifissuri ci vinni… certu cu chista casa casa d’accussì… santa vintulina! (Pensierosa) Nun facemu ca s’avissi a sciucari puru a me maritu!

NONA

Cosa pensare tu? Tuo marito vergognare se io vestire così?

CUNCETTA

Eh!

NONA

Ah, ma lui non vedere! E io potere essere finalmente libera come volere! Potere stare pure nuda!

CUNCETTA

(Meravigliata) Puru! (La riprende) No, no, Nun ti rrisicari!

NONA

Perché? Tanto lui non vedere!

CUNCETTA

Cu tu dissi?

NONA

Tu dire! (Meravigliata) Allora… lui… vedere?

CUNCETTA

No, no, ma quannu mai! Vuliva diri ca… Putissinu ‘ntrasiri genti, eccu!

NONA

Ma gente, prima di entrare… bussare!

CUNCETTA

Ma dicu ju, cu mi ci porta ‘nna sti discursa!

NONA

Cosa dire tu? Qualche cosa non andare?

CUNCETTA

Tutto non andare! (Ravvedendosi) Cioè… vuliva diri, che andare tutto bene, a meraviglia… ‘nzumma. Anzi, senti chi facemu, ju mi nni vaju, e tu, mi raccumannu a me maritu, mi raccumannu.

NONA

Ma si, non avere paura! Tuo marito essere… come dire… ‘ntra le mie braccia, si proprio così dire!

CUNCETTA

(Tra se) Haju a ‘mprissioni d’aviri raccumannatu a pecura o’ lupu.

NONA

Aspetta qui uno momento, che prima andare a vedere e conoscere stanze. (Esce, entrando in una stanza).

CUNCETTA

(Meravigliata) Puru! Cu signuri ‘nna manna bona. (Entra Pietro; ha messo un paio di occhiali scuri, e, con un bastone in mano, entra a tentoni, proprio come usano fare i ciechi).

 

PETRU

Cuncittina. Unni si Cuncittina? Ah, cca si! Senti nun è ca vidisti ‘nna  chiazza un marocchinu?

CUNCETTA

Un marocchinu? E cu è stu marocchinu?

PETRU

E’ unu ca mi rialò ddu ruloggiu.

CUNCETTA

U ruloggiu! Ma di chi cosa sta parrannu? Ma chi cosa ti facisti ‘mpaccari?

PETRU

Nenti, nenti, lassa perdiri. (Si mette gli occhiali) Senti, Comu ti paru? Ci vaju bonu? E’ scuru totali; nun vju propria nenti! Comu si dici nenti… nenti di nenti! (Entra Nona; a Pietro gli scivolano gli occhiali e rimane impietrito a guardarla) …di-di-di-dicemu.

NONA

Essere questo Petro, tuo marito? Ma lui parlare?

CUNCETTA

Ma quannu mai! Mprissioni.

NONA

Così, tu dire? (Pietro è sempre immobile) Ciao! (Nona gli da la mano, ma lui non si scompone, tanto che ella gli passa la mano davanti agli occhi, e lui, come se non ci vedesse proprio, rimane sempre immobile). Per un momento m’era sembrato che lui pure vedere! Poverino, essere rimasto di blocco; e ora?

CUNCETTA

Ora! ora chi? Aspetta. (Gli si avvicina e lo chiama) Petru, (non si muove) Pitrinu! (Niente, tanto che Concetta si preoccupa) Bedda matri, chi ci pigghiò? Nun facemu… chi già fici a fini du mister? Pitrinu, Pitrinu rispunni! (Lo scuote, ma egli è rigido). Un pezzu di lignu pari; e ora?

NONA

(Meravigliata) Sai tu che pure don Luigi rimanere così! Dopo, io fare  respirazione bocca a bocca, e lui muoversi (Pietro cade a terra tutto d’un pezzo). Guarda (fa per avvicinarsi a Pietro).

CUNCETTA

Nun ti rrisicari, sai! (riguarda Pietro) E chi fici muriu? Bedda matri!!!

NONA

(Gli tocca il polso) No, quale morire! il cuore… si, battere troppo veloce, ma tu non avere paura, tra poco, poco, lui stare bene. Aspetta che andare a prendere uno poco di acqua co zucchero (esce).

CUNCETTA

(Cerca di svegliarlo) Santa Rita, Maria vergini! Petru, Pitrineddu chi ti successi? Parra.

PETRU

(Rinvenendo un po’ sconvolto) Bedda matri! Unni sugnu?

CUNCETTA

A casa, a casa si. Comu ti senti?

PETRU

(Cerca qualcosa) Unni è, unni è si nni ju? Matri, chi sonnu! Mi ‘nzunnavu di essiri ‘n celu e ‘n ancilu mi apriva a porta du paradisu…

CUNCETTA

Ma quali ancilu e paradisu! chidda era a badanti, anzi (prende gli occhiali da terra) rimettiti l’occhiali prima ca torna e si dduna du ‘mbrogghiu. (glieli infila mentre entra Nona). L’ancilu! ‘Gna bonu ‘ncuminciamu puru cu chistu; avutru chi mortu!

NONA

Vedo che lui si essere ripreso; allora acqua con zucchero posare. (Si gira per andare, e Pietro risponde di no; Nona si rigira meravigliata). Lui parlare?

CUNCETTA

(Cerca di non farle capire niente) Ma quanno mai! Io parlare! Dissi (facendo la voce da maschio) no, nel senzo ca… a chi sei ccà mi la ‘mbevo io.

NONA

(Meravigliata) Eppure non mi era sembrata tua voce. Allora lui stare meglio ora?

CUNCETTA

Si, si, si è arripigghiato.

NONA

E allora, visto che lui si essere ripreso, tu potere andare, pensare io a lui, non avere paura, io sapere come fare, abituata a tutte persone; capito?

CUNCETTA

Si, forsi è megghiu ca mi nni vaju, haju a me matri chi mi spetta. Si hai di bisognu u sai unni è ca sta me matri?

NONA

Si, si, avere capito chi essere tua madre. Però, l’ultima volta che averla vista, non mi sembrare lei stare tanto male.

CUNCETTA

Ora, ora s’ammalò mischina. Anzi, quantu mi nni vaju. Ciau, ciau (esce).

NONA

E ora, da dove cominciare? Prima sedere lui poltrona e poi vedere cosa fare (lo alza, lo siede in poltrona e lo guarda attentamente). Sai che tu non essere tanto brutto? E se essere pure buono, ritenerti molto fortunato! (esce per l’altra stanza) Si, si, anzi, moltissimo fortunato!

PETRU

(Strofinandosi le mani contento) Allura è fatta! E’ signu ca ju e idda putemu… Vai Pitrinu, ca po’ fari ‘nzinzula! (tridici) Quali ziu e ziu, chista è furtuna! Già ho fatto corpo! (Si sente arrivare Nona).

NONA

(Affaccia la testa dalla porta e parla a Pietro) Perché se tu non essere buono, niente fortunato, e io fare bere a te medicina cattiva, così tu fare fine di don Luigi. (Rientra la testa).

PETRU

(Fa un gestaccio) Tè!!! Minchiuni! Avutru chi corpu e corpu, chista si va asciucannu a tutti i malati chi havi ‘ncunsigna! Avutru chi daricci adenzia! E ora, chi fazzu? A sbattu fora, o continuu a ricitari sinu c’arriva u ziu? Ma si, mali c’avissi a gghjri, ci ‘mbiscu ‘na bona timpulàta, e finisci sta camurrìa. ‘Ntantu, spiramu chi si rricogghi subbitu u me ziu. Però, viditi sta gran tappinàra! Allura… si ju nun fazzu u bravu, idda mi duna a ‘mbiviri… e ju fazzu a fini du mister… Lassa ca finisci sta recita ca ci pensu ju pi tia, grandissima zoccula! (Nona, rientra con un bicchiere in mano che poi poserà sul tavolo).

NONA

(Gli si avvicina a parlare) Sai che… ah già! Tanto tu non potere sentire. Come faccio a fare capire te quello che io dire? Nemmeno se io scrivere su carta tu capire… non vedere! (Si gira ed egli le guarda il sedere; lei si rigira e lui rimane immobile) Neanche… strano, è come se mi guardare. (Guarda il bicchiere e parla con Pietro anche se pensa di non essere ne vista e neanche sentita). Neanche medicina cattiva potere dare, perché questa medicina essere… come dire… porgante, lassativo, forte lassativo; come fare tu andare di corsa gabinetto se non vedere! Allo mister poterla dare, perché lui vedere… come correva veloce! poverino; tu come correre veloce se non vedere dove andare? E poi tu essere buono, no cattivo. Ma si lasciare sul tavolo, tanto tu non potere prendere bicchiere. (Esce. Dopo un po’ si sente arrivare Pinuzzeddu).

PETRU

Quindi chiddu è puganti! Allura nun l’ammazza i malati! si diverti a vidilli curriri… figghia di cacàta! (Entra Pinuzzeddu).

PINUZZEDDU

Ttu Petu!, Ttu Pitinu! (Non vede Pietro che è messo seduto alle sue spalle; va leccando un gelato al cioccolato, e rimane meravigliato nel vedere entrare Nona) E ti è, (si stropiccia gli occhi meravigliato) bbagghiavu (sbagliavu) cata (casa)? Tu… cu tì?

NONA

Io cucire? No, no!

PINUZZEDDU

Ti diti? Cutire?

NONA

Cugine? No, no, neanche cugine! Io non avere nessuno qui, essere sola; capito  sola?

PINUZZEDDU

Ti, ti! A tola (suola) è’ chitta (indicando il sotto della scarpa) tutta a ccappa (scarpa). (Nona non capisce) Fotte, volevi tire che tei tola, tola? Te ttei tola, volette ttare co me? Io fatetti tutte cote co te, tai (sai)? Tutte cote, tutte cote!

NONA

Anche tu essere straniero?

PINUZZEDDU

Te ttei (sei) cchettota! Ho tapito te (che) non ti ‘nteretta; ma tu tti (ci) peddi (perdi). Tentitte (sentisse), io tecco (cerco) allo tio (zio) Peto (Pietro); ha vitto (visto)?

NONA

(Fraintendendo) Ah, vitto! Ora, capito. Tu essere barbone e avere fame? Andare chiedendo elemosina! Aspetta che andare a vedere in cucina (esce).

PINUZZEDDU

(Meravigliato) Limotina, cutina… ma tomu parra tt’avuta (st’avutra)? (Si accorge di Pietro) Oh, ttu Petu, vottia cca è! Picchì ti miti l’occhiali ccuri, pu tuli (suli)? Oh, ma tu è tidda? Minta t’è (ch’è) bona!

PETRU

(Arrabbiato) Oooh!!! Ma comu ti permetti? Tu u sa cu è chidda?

PINUZZEDDU

No, un lu tattu (sacciu), tu è?

PETRU

Comu, cu è! Me mugghieri è!

PINUZZEDDU

Te (se), me toru (soru) è! To (so) mugghieri! E tomu fiti a divintari accuttì bona, ti nni ju a Ludditi (Lourdes) allura?

PETRU

Si, nni Patri Piu, si nni ju!

PINUZZEDDU

Ah, nni Pati Piu?

PETRU

Ma quali Patri Piu e Patri Piu!

PINUZZEDDU

E unni allura? Ca tti vaju puru ju.

PETRU

Nun tu pozzu diri, picchì tu poi u cunti a tutti.

PINUZZEDDU

No, no, ttu giuru, bedda mati!

PETRU

E si tu dicu, poi ti nni va?

PINUZZEDDU

Ti, ti! Unni ju? A va, dimmillu.

PETRU

Nun a ghjutu a nudda banna.

PINUZZEDDU

(Quasi piangendo) Pima riti a ghiutu, poi diti t’un a ghjutu; vottia mi pigghia pi pitta.

PETRU

Senti nun ‘ncuminciari a chianciri ah! ca tu dicu; va vidi si veni me mugghieri. (Pinuzzeddu va a guardare e gli fa segno di no) Però poi ti ‘nn agghjri!

PINUZZEDDU

E ti, ti!

PETRU

Ha sapiri ca me ziu, oltri a tutti ddi dollari, mi lassò un filtru  maggicu… ma…. senza cuntallu a nuddu!

PINUZZEDDU

Chi cota? Un figghiu maggicu, comu tupemmen (supermen)?

PETRU

Se, comu Nembo Kidi!

PINUZZEDDU

Chi cota? Tempi (sempri) i ttitti (stissi)?

PETRU

Ma dicu ju, ti vò zittiri? Mi sta facennu cunfunnii tuttu! Ti dissi chi me ziu, mi lassò un filtru, fil-tru, fil-tru! E’ ‘na buttigghiedda c’un liquidu, basta chi ti nni ‘mbivi ‘n’anticchia, ca subbitu fa effettu, diventi di ‘na biddizza unica. Senti chi fa… però, dopu ti ‘nna jiri di cursa; ‘mbiviti chiddu chi ristò ‘nno biccheri supra a tavula, è chiddu chi lassò me mugghieri. E… dopu, mi raccumannu, nun salutari a nuddu sinu chi rrivi a casa; si nno, lu ‘ncantisimu si sciogghi.

PINUZZEDDU

(Contento, prende il bicchiere) Allura, ju mi ‘mbivu chittu e mi taffommu? … Ma…  è ticuru… ttu Petu? (Aspetta la risposta da Pietro) Allura mu ‘mbivu?

PETRU

Ancora! A cu spetti? (E beve. Pietro, dopo che egli ha bevuto,  fa finta di meravigliarsi per la finta riuscita della trasformazione, assicurandolo per quel bel fisico nuovo). Uella! Minchiuni! T’avissi a vidiri! chi fisicu slanciatu! E chi biddizzi! Pari ‘n attori famosu! Un modellu! Si, proriu d’accussì! un modellu di chiddi ca fannu i sfilati di moda!

PINUZZEDDU

(Contentissimo) Veru? Di moda di moda… (come se facesse la sfilata) Unn’è, unn’è u ppecchiu (specchiu)? Mi vogghiu vidiri! Allura ti tugnu ttu (cchiù) beddu, ttu beddu, mi pottu maritari ora?

PETRU

Ti po’ maritari? Ti nni po’ fuiri puru!

PINUZZEDDU

A ti? E mi nni potette fuiri tu (cu) ttu (ccu) mi piatitti (piacissi), piatitti di quetto paite? (paisi).

PETRU

(Facendo sempre finta d’essere sbalordito) Oh, ma u sai ca parri puru bonu! ‘Na pronunzia… Pari ‘n attori di tiatru! Ma u sa ca si ci mittisi ogni tantu u “né”, comu fannu chiddi chi stannu a Milanu, parissi propriu un continentali!

PINUZZEDDU

Un totimentali? Totimentali… totimentali?

PETRU

Precisu! Oh, ma t’avissi a sentiri! Nun ti scurdari però a mittiricci u “né” ogni tantu!

PINUZZEDDU

(Cantilena l’ultima parola muovendosi a ritmo) Ti, ti! Appetta, appetta; talìa! Paru totimentali, né! Paru totimentali, né! (Si ferma e si tocca la pancia per l’effetto che comincia a fare la purga)  E ti è, ttu Petu, mi tentu u ttomacu (stomacu) comu tiddu (siddu)…

PETRU

Nenti, chissu è u sfogu du canciamentu chi facisti; è signu ca a ghiri al gabinetto per svuotariti del Pinuzzeddu di prima, di quello trasformato. 

PINUZZEDDU

(Entra Nona e lo guarda meravigliata). Eh! Tta Contetta, tome tti paro (certo che Nona lo avesse visto cambiato) te ho cantato (cambiato)?

NONA

(Confusa) Si, si, troppo bello tu cantare!

PINUZZEDDU

Ti, però vottìa... (girandole attorno) un pari propia vottìa! Vottìa vinni cchiù… (fa anche segno di seno grosso) megghiu attai attai ri mia, tta Cuntetta (Cuncetta). Ora però è ttappari, (scappari) picchì è jri a tatàri (cacàri) a Pinutteddu l’autu (l’autru) Tau, (ciau) tau! (esce ricantando il motivetto di prima). Paru totimentali, né! Paru totimentali, né! Paru totimentali, né!

NONA

(Rimane a guardarlo sbalordita, mentre esce cantilenando le parole di prima e con lo stesso motivetto) Tatàri! Tta Cuntetta?! Totimentali!

Fine Primo Atto

Secondo Atto

(Scena medesima. Nona, sola in scena, è intenta a far le pulizie, mentre Pietro ancora dorme).

NONA: Poverino, come essere ridotto. Non volere mangiare più; stare sempre da solo e non muoversi niente… certo che anche io, se essere come lui, stare sempre triste. (Riflettendo) Anche se certe volte io non capire bene lui; quando io spogliare, lui guardare me come se vedere.  …Poverino, fare tanta, tanta pena. Forse è meglio andarlo a prendere e farlo sedere qui, fuori, può essere che molto aria, lui sentire meglio (esce. Si sentirà arrivare Pinuzzeddu che va piangendo).

PINUZZEDDU

(Piangendo) Ju vogghiu ettiri tomu pima, totimentali. Vogghiu ettiri tomu pia! Ttu Petu! Ttu Petu!

NONA V.F.S

Un momento! Aspettare uno momento!

PINUZZEDDU

(Sempre piangendo) Un tugnu cchiù comu ‘n attori! Vogghiu ettiri tomu pima, tomu pima! Ttu Petu! Oh, ttu Petu! Unni ti?

NONA

(Entra sorreggendo Pietro. Pinuzzeddu smette di piangere e guarda i due). Che cosa avere tu che piangere così?

PINUZZEDDU

Tta Cuntetta, ti (chi) havi u ttu Petu?

NONA

Io essere Nona…

PINUZZEDDU

Te, e ju ettere tettimo (settimo)! Té chittuta (schirzusa).

 

NONA

Nona, no tta Cuntetta! Nona, capito?

PINUZZEDDU

Ah, picchì è cantàta (canciata) nove votte (volte)? E ju mmeti tulu na vota, e ora tunnavu (turnavu) tomu pima, tomu pima! Vogghiu a mititìna, vogghiu a mititìna tomu pima!

NONA

Volere medicina? E va bene, non piangere; aspetta che sedere lui e andare a preparare… (Pietro le tocca il di dietro col bastone; lei, pensando che fosse stato Pinuzzeddu, gli molla un ceffone) Tieni! Grande pezzo di porco!

PINUZZEDDU

(Si vede arrivare quel grandissimo ceffone e rimane scioccato) Oh, ma tom’è patta è, tta Cuntetta? (Riprende a piangere) Mi ttuppiavu, mi ttuppiavu!

 

NONA

Piangi pure, piangi, che io preparare bella medicina per te e portare; grande pezzo di maladucato! (Ed esce).

PINUZZEDDU

Ti, ti, a miditina vogghiu, a midiiina!

PETRU

Si po’ sapiri chi ci chianci? Io chi ti dissi, antura: Pinuzzeddu nun ha salutari a nuddu, e tu ‘nveci salutasti subitu…

PINUZZEDDU

A tta Cuntetta! Tti rissi, ttau, ttau.

PETRU

E ora, mi raccumannu, comu ti ‘mbivi a medicina magica e tu cuntinui a salutari, nun mi veniri cchiù a diri ca nni vò ancora, u capisti?

PINUZZEDDU

Ti, ti! Oh, a tta Cunetta puru a vuti ‘ntalianu tti cantà! Puru totimentali pari! E… tenti, mancu a me pati (patri) e a me mati (matri) pottu talutari?

PETRU

Ah, e ‘nsisti! Si ti dicu a nuddu, voli diri nuddu! U capisti? E ora, comu ti pigghi a midicina, a casa di cursa. (Entra Nona).

NONA

Tu essere molto bravo! Non piangere più! Allora, niente medicina!  Quasi, quasi, berla io berla (Fa finta di bere e Pinuzzeddu, piangendo, corre verso il muro dando le spalle a gli altri, mentre Nona è già uscita a posare il bicchiere. Entra Concetta).

CUNCETTA

Ciau, Pinuzzeddu; chi ha?

PINUZZEDDU

(Si gira e la guarda meravigliato) Minta! E ora? Pecché m’hai talutato? Non lo tapevi che cantavi? (cambiavi).

CUNCETTA

(Meravigliata) Cantava cu, ju?

PINUZZEDDU

E cu, me toru? (soru).

PETRU

(A Pinuzzeddu) U sta vidennu chi cumminasti?

PINUZZEDDU

Ttu Petu, io un ti cuppu nenti! Idda ditti… Tenti, fotte, fotte è megghiu ta ju mi nni vaju. (Se ne va cantilenando come prima) Era megghiu ca un mi talutava, né!  Era megghiu ca un mi talutava, né! (Esce, mentre Concetta rimane sbalordita a guardalo).

CUNCETTA

E chi è st’autra nuvità di cantari?

PETRU

Nenti, poi tu cuntu.

CUNCETTA

Ma… a signurinella nun c’è?

NONA

(Entra Nona, sempre vestita un po’ spinta) Oh, signora! Da molto essere arrivata?

CUNCETTA

Ma dicu ju, nun nni senti propria friddu tu n’autra, cu ssa vistinedda?

NONA

Quale freddo! Io freddo, no, detto! Io, essere dispiaciuta solo per lui.

CUNCETTA

Ah, pi chissu vesti… picchì giustamente iddu sta mali e tu u vulissi accuntintari facennucci rrifriscari l’occhi.

NONA

(Meravigliata) Rifriscari occhi? Cosa dire? Lui non vedere! (Sospettosa) Però, io non capire; quando io spogliare, lui guardare e sembrare che lui vedere; guardare sempre, guardare sempre… sempre me, come se lui vedere bene!

CUNCETTA

Ah, si! Ma tu, nun è ca ti… spogghi… tu…tta?

NONA

(Esclamando) Tutta, tutta, tutta! Tanto lui non vedere!

CUNCETTA

(Meravigliata) Ah! Tutta… tutta?

NONA

Si, si! Tanto, lui non vedere! Anche la doccia io fare con sportello aperto!

CUNCETTA

Ca certu! Tanto… lui non vedere!

NONA

(Contenta) Eh!

CUNCETTA

E ch’è cuntenta! Tanto…

NONA

…Lui non vedere.

CUNCETTA

Ma u sa ca mi sta piacennu puru a mia sta musica, quasi, quasi ca mi spogghiu puru ju, quantu videmu… (Fa per spogliarsi e Pietro si gira) tanto, lui… non vedere!

NONA

(Meravigliata) Lui avere girato!

CUNCETTA

Picchì, ju chi ti dissi, tanto lui non vedere!

NONA

E allora perché lui girare?

CUNCETTA

Perché! come perché? Perché lui non vedere!

NONA

(Confusa) Io non capire.

CUNCETTA

E nenti ci fa, mi capisciu (Allusiva) ju, mi ca-pi-sciu! Ma finiri havi!

MUSTAFA’ V.F.S.

(Fuori si sente parlare) Salam, salam gugino! Questa essere, abitazione di Petro?

VOCE FUORI SCENA

Si, si, chissa ddocu è!

NONA

(Pietro si alza e fa per andare, ma Nona lo rimette a sedere) Aspettare tu, dove andare?

MUSTAFA’

Salam, salam you very much!

CUNCETTA

Sbarcaru i miricani! E chi vannu vinnennu, salami? N’autra ora!

NONA

(Pietro ri fa per alzarsi, e Nona lo rifà sedere) Aspettare, detto!

MUSTAFà

Excuse me? (Entra. Sarà vestito abbondantemente e da buon sceicco: grossi anelli d’oro…). Salam, gugini! Essere lui Petro?

NONA

Yes, and he is Pietro.

CUNCETTA

Pietro? Allura… (a Nona) Senti, dumannacci si si chiama Mustafà.

NONA

Your name Mustafà?

MUSTAFA’

Oh, yes, yes gugina, tu parlare inglese come mia?

NONA

Yes.

MUSATAFA’

Ok, ok! Chiamare Mustafà, io, yes! Allora tu (a Nona), essere no  gugina, ma  mugliera Concittina, mia nipote?

CUNCETTA

(Tra se) Veru iddu è! E chista è a prima. (Allo zio) Io sugnu, ziu, Cuncittina! E (indicando Pietro) chiddu è Petru, to niputi e figghiozzu!

MUSTAFA’

(Meravigliato) Piter, lui essere?

CUNCETTA

Si, ziu, Petru è!

MUSTAFA’

E come mai lui non capire niente, to sleep? Dormire?

CUNCETTA

Ma quannu mai ziu, macari Diu!

MUSTAFA’

Lui essere grown foolisc?

CUNCETTA

(A Nona) Chi schifiu dissi?

NONA

Rimbambito.

MUSTAFA’

Si, ecco, proprio così dire! Rimbambinuto. (Indicando Nona) E questa chi essere? Sapere che arrivare io, e lei essere intrepeter? Ma io parlare tante lingue! E poi… anche se io non venire da quando lui essere piccirillo di poco battezzato, io capire bene lingua siciliana; questa essere mia terra!

CUNCETTA

Ma quali ‘ntrepiti e ‘ntrepiti, ziu! Chista è a badant.

MUSATAFA’

Nurse, essere? Because?

CUNCETTA

(Che non capisce) Pi casu? Ma quali pi casu, ca veru è!

MUSTAFA’

Io, no detto per caso, because, vuol significare… pirché?

CUNCETTA

E picchì, picchi… to niputi appi ‘na disgrazia.

MUSTAFA’

Misfortune?

CUNCETTA

(Continua a non capire) Pi furtuna? (tra se) E chi fici, già si nni ddunò du ‘mbrogghiu?

MUSTAFA’

Lui, unfortunate?

CUNCETTA

Si è furtunatu? E chi nni sacciu, ziu, tu u po’ sapiri.

MUSTAFA’

Sapere cosa, io?

CUNCETTA

S’è furtunatu!

MUSTAFA’

Quali furtunato e furtunato! Io ho detto se lui unfortunate, unfortunate jonciuto, attaccato! Che volere dire… desgraziato. No, un furtunato diviso che volere dire che essere furtunato; capito? E cosa avere lui di disgrazie, che sembrare come se non ci essere?

CUNCETTA

Chi avere? E di unni ‘ncuminciu? Prima di tuttu, nun vidi…

MUSTAFA’

And first one, non vedere niente?..

CUNCETTA

Nenti di nenti!.Secunnu secunnu ca ‘un senti…

MUSTAFA’

Pure! Non sentire… niente niente?

CUNCETTA

Comu si dici nenti? Nenti! E terzu, can ‘un parra!

MUSTAFA’

Nun parra, pure? Ma allora illo non avere nix, capito nix?!

CUNCETTA

Comu nix, ziu! A mumentu era megghiu mortu!

MUSTAFA’

Io dire a te che lui non avere niente; questo essere solamente signale che lui essere siciliano siciliano; siciliano all’antica: non parlare, non vedere e non sentire, quale malattia e disgrazia! Allora tutti siciliani malati!?

CUNCETTA

Ziu, ju nun mi rifirisciu a la pansìti, cioeni a ddu geniri di malatìa ca l’aria di sta isula nni fici a tutti a panza granni, chi ‘nveci di parrari ‘nghiuttemu sempri,  ma a la disgrazia chi ci capitò a me maritu! Avutru chi!

MUSTAFA’

(Dispiaciuto) E allora io non potere lasciare a lui tutte mie pozzi petroliferi, proprietà e dollari? Tu non avere scritto a me che lui essere… come dire… E ora?  tutti li mei risturanti, pizzirii, puzzi, piantaggini di banani che avere in Marocco, a chi lasciare ora, se lui non potere amministrare? 

CUNCETTA

(Meravigliata) A chi... lasciare? Comu a chi lasciare? Nna littra non scrivisti, c’havii di lassari tutti cosi a chiesa? A patri Liboriu?

MUSTAFA’

A chiesa! Patri Liboriu? Quali chiesa e patri Liboriu! Essere stato uno scherzo quello che avere scritto a voi! (Pietro cade a terra svenuto, e Concetta si sente mancare).

CUNCETTA

Bedda matri, chi mi sentu laria. Ajutu, ajutu, un motu, un motu mi sta vinennu…

MUSTAFA’

(Preoccupato, chiama la badante) Gugina, gugina badante! Correre qua che stare tutti due male! Cosa essere successo?

NONA

Cosa avere accaduto?

MUSTAFA’

Non sapere. Mentre parlare… svenire tutti due. Non avere tu medicina?

NONA

Io avere medicina per quando loro stare bene, no malati.

MUSTAFA’

Cosa dire, gugina? Medicina servire quando stare male, no quando stare bene! E tu, con questo tuo passeggiamento e vestita di questo modo… faremi fare pure a me loro fine. Tu stare sempre vestita così davanti lo mio nipote Piter?

NONA

Si, che stare così! Anche più libera! Tanto lui non vedere.

MUSTAFA’

E la mia nipote, non dire niente?

NONA

Cosa ci entrare sua nipote? Lei essere femmina!

CUNCETTA

(Rinvenendo lentamente) Chi mi sentu strana. ‘N zoccu mi successi?

MUSTAFA’

Cuncittina! Come stare, meglio?

NONA

Signora Concetta, come vi sentite?

CUNCETTA

Ah, tu si? Ma dimmi ‘na cosa non nni senti friddu cu sta vistinedda?

NONA

(Adirata) Essere camurrìa quista vestinedda! Ho capito, forse è meglio che andare a cambiare (si avvia).

MUSTAFA’

Tu, no arrabbiare. Non dare ascolto, lei dire pi scherzo! (Nona esce).

CUNCETTA

Zio, quando sei arrivato? E’ venuto già patri Liboriu? (Pietro da segni di rinvenire anch’egli). Aspetta c’ajutu a sistimari a Pitrinu (lo aiutano a sedersi).

MUSTAFA’

Perché tu dire sempre patri Liboriu? Io non conoscere questo patri. Solo per lettera sentire dire di questo patre Liboriu. Si è vero, avere mandato qualche dollaro di beneficenza per chiesa di questo paese; ma solo questo e basta.

CUNCETTA

Allura… a patri Liboriu, è signu ca eredità… nenti! Nun ci lassi nenti di nenti?

MUSTAFA’

A questo… patri Liboriu, come dire tu, io essere stato sempre sicuro di non lasciare nemmeno uno dollaro! Io, essere di riligione: Maometto!

CUNCETTA

(Sollevata) Sia lodatu Gesù cristu! Allura voli diri chi ci lassi tutti cosi a to niputi Petru?

MUSTAFA’

Sicuro, jes!

CUNCETTA

U sentisti Pitrineddu? Tutti cosi a tia lassa!

MUSTAFA’

Essiri quisto però lu bellu, che io essere sicuro… prima! di non lasciare niente a quisto patre Liborio; ma ora… come fare a lasciare io a lo mio nipote, che lui non essere più ‘n grado a curare questi grandi capitali? (Svengono di nuovo contemporaneamente). Ma cosa avere che questi due svenire two minutes? (Chiama Nona) Gugina, gugina! Correre, correre ancora!

NONA

(Entra) Io diventare pazza, qui dentro questa casa! Lei chiamare ogni due minuti; quell’altra che diremi di andare a vestire più assai; lo suo nipote che non vedere! Io non sapere più cosa fare!

MUSTAFA’

Tu non dovere arrabbiare! Essere pagata, per stare dentro questa casa! Su aiutare per uora. (Si sente arrivare Pinuzzeddu che va cantando quel motivetto di prima).

PINUZZEDDU

Cu tapi (sapi) chi diti u ttu Petu, ne! Cu tapi tomu (comu) finì cu (entra) Cuntetta, ne! Talutamu (gli altri non si muovono e lo guardano meravigliati) Ih, e ti è, coti novi tti tu? (ci su) (guarda le due donne e non capisce) Tta Cuntetta, e tomé ta vottìa è puru tuttata (curcata) ‘n terra? Eni quella di pima taffommata, te (che) vottìa ha tatato (cacato)? E quetto (a Mustafà) ti ettere? Pieto taffommato? Minta ti è brutato quetta votta (volta),

MUSTAFA’

Tu chi essere? Don’t know!

PINUZZEDDU

(A Nona) Chi ditti? Talé tomu parra ora! Ti è, tabbrutaru tutti coti? E ora? Ti ditti?

MUSTAFA’

Don’t know?

PINUZZEDDU

Ti voli, u tinottu (chinottu)? (A Mustafà) Tenti  Pieto, tinotto non te ne, ti potto dare quacche acqua frecca, non comintare a fare il camorruto (camurrusu).

MUSTAFA’

(Meravigliato, a Nona) Anche lui straniero?

NONA

In questa casa, io non ci stare capendo più niente; e tu ora cosa volere?

PINUZZEDDU

Io volere meditina, meditina volere!

NONA

Aspetta che prendere subito medicina, così tu andare di corsa (esce).

PINUZZEDDU

Ti, ti andare via di cotta.

MUSTAFA’

E’ cotta?!

PINUZZEDDU

No cotta! Cotta, (fa finta di correre) co-tta, tapitti?

MUSTAFA’

Tappiti! vendere tu tappiti? Allora essere pure di Marocco?

PINUZZEDDU

Tio Peto, che fai il catto ora? Non mi capitti più?

MUSTAFA’

Per Allah! Io conoscere tantissime lingue, ma questa di quale paese essere?

PINUZZEDDU

Quetta ettere di Bemmonte Mettagno!

MUSTAFA’

Mettagno?

PINUZZEDU

No… Mettagno! Me-tta-gno…

NONA

Ecco medicina! Ti ho portato pure bottiglietta. Tutta, bevila tutta, che  subito fare grande effetto.

PINUZZEDDU

Te, te, fotti è megghiu, chi chittu un tapitti (capisci) cu nenti! E quitta, caro Pieto, me la bevo tutta tutta! Accuttì pottu ddivintari, toppo bellittimo, bellittimo. (Beve tutto) Accottì, tutto, tutto! (Comincia a contare) Uno, due, te (tre), te e mezzo… minta, effettu miti a fari! Tta vota mi pari chi di cchiù nni tta fatènnu (i due si guardano meravigliati) effettu. (Ai due che si guardavano stupiti) Eh! Come tono?

MUSTAFA’

(Non capisce e guarda Nona che, anch’essa meravigliata, fa segno a Mustafà che Pinuzzeddu è matto) Ok, tu essere ok!

PINUZZEDDU

Ttu Petu, ora mi nni vaju ri cutta (cursa), ca fotti fotti, tta vota, mancu a cata arrivu! (Si contorce per lo stimolo d’andare in bagno) A talutu, tta Cuntetta. (Esce cantilenando il motivetto) Tome tono bellittimo, né! Tome tono tontento, né! (Esce cantilenando e ballando) Ora mi potto (posso) ppotare (sposare), né! Tono diventato totimentale, né!

NONA

Io non ci stare capendo più niente. (Pietro e Concetta vanno rinvenendo) Forse è meglio andare a fare pulizie (Si stava per avviare e Mustafà la chiama.)

MUSTAFA’

Aspettare, tu; aiutami a sistemare… (guarda Pietro e concetta) niente potere andare, loro stare meglio. (Nona, esce) Come stare Concittina?

CUNCETTA

Megghiu, megghiu staju ziu. (Aiuta a sedere pure Pietro). 

MUSTAFA’

Io andare un poco di la, nni la tualetts; avere bisogno, tu?

CUNCETTA

No, no ziu, va puru. (Esce) Ora dicu ju, ma cu mi ci porta ‘nta sta ‘nzalata! Nun era megghiu…

ANDREA

(Entra Andrea) Cummari, ma chi ‘ntisi, ca u cumpari….

CUNCETTA

Bonu, bonu è vostru compari! Sugnu ju ca staju ‘nfradicennu di jntra.

Sulu vui, cumpari, nni putiti jutari.

ANDREA

(Meravigliato) Jutari… ju? E di chi cosa? Megghiu di vostru ziu ca è riccu sfurnatu! E ora vi sta lassannu…

CUNCETTA

Nni stava, diciti nni stava!

ANDREA

Ma chi diciti, cummari?

CUNCETTA

(A Pietro) Malidittu a quannu mi pirsuadivu a calarici a testa cu stu scherzu! Nun mi putìa veniri ‘na paralisi, ‘na sincopi! Oh, signuri, signuri!

ANDREA

Cummari, vi luliti spiegari megghiu, ‘nveci d’avvilirivi d’accussì?

PETRU

Cumpari, sulu vui nni putiti jutari pi quantu me ziu nni lassa l’eredità; si nno addiu tuttu!

ANDREA

(Meravigliato) Cumpari! Ma… allura, nun aviti nenti? Comu, u paisi è chinu ca vui… Si po’ sapiri chi è sta storia, e comu vi pozzu jutari?

PETRU

A storia, cumpari, è troppu longa e ‘un va pozzu cuntari ‘nta quattro e quattr’ottu; ‘ntantu ‘nn’avissivu di jutari pi quantu me ziu si pirsuadi a farimi tistamentu. Quindi vuautri avissivu a fari… u dutturi, si, propriu d’accussì, u dutturi! Chi cu a scusa di ‘na visita, putissivu dari a capire a lu me ziu, ca ju putissi guariri, e quindi putirimi fari lu tistamentu, e chi vui putissivu puru fari lu lu testimoni a lu lassitu; capistuu, ora?

ANDREA

Va beni cumpari… (Che non aveva capito bene) Chi dicistivu c’avissi di fari?

PETRU

U dutturi, lu medicu di famigghia ‘nzumma. Tutto qui.

ANDREA

(Ironico) Ah, tutto qui! Ma dicitimi ‘na cosa, nun è ca ‘ncuminciastivu pi ddavveru a dari nummari? Ca comu fazzu ju a fari u dutturi? Mo sapiti quant’anni ci vonnu pi pigghiarisi la lauria di dutturi? E vui vuliti ca ju… accussì, ‘nna quattro e quattr’ottu… no, no, no, no, no!

PETRU

Cumpari, quantu dicistivu chi vi giuvavanu? 

ANDREA

Tridici mila euru!

PETRU

E si ju vi dicissi ca vi nni dassi du voti tanti... e a gratis, ‘nzoccu mi rispunnissivu?

ANDREA

Du voti… ta…nti?

PETRU

Propriu d’accussì!

ANDREA

E allura cumpari, faciti finta di vidirimi già cu a campanella e u telescopiu o coddu!

CUNCETTA

(Meravigliata) U telescopiu o coddu, si! ‘Gna bonu ‘ncuminciamu! Cumpari ma vui u sapiti chi è u telescopiu? U sapiti quant’è granni? Forsi vuliavu diri stetoscopiu?

ANDREA

Ih, cummari sempri cu scopiu finisci! Si vi mittiti cu i duttura… Vui pinsàti chi ssi u dutturi l’avissi scrittu telescopiu o steto… comu diciti vui, l’avissivu caputu? Quindi unni è a diffirenza?

PETRU

Cumpari, ju pensu ca vui menu parrati e cchiù possibilità avemu di fariccilla. Vui aviti a essiri seriu, parrari… ogni quannu piscia ‘na jaddina…. cioè quannu vi ttocca, e comu unu allittratu, possibilmente cu paruluna difficili… ‘nzumma, allitratu, allitratu, allitratu. va!

CUNCETTA

Allittratu, voli diri allittratu.

ANDREA

Allittratu! E comu fazzu? Allura si vostru ziu mi dumanna corchi cosa, ju chi fazzu non rispunnu?

CUNCETTA

Vui rispunniti sulu dicennu…: chistu nenti è; si riprenderà. Tantu chi dumanni vi po’ fari me ziu.

PETRU

U capistivu chiddu c’aviti di fari? Sulu cincu paroli…

ANDREA

Chistu nenti è; si riprenderà.

CUNCETTA

Oh, bravu u cumpari!

ANDREA

Chistu nenti è; si riprenderà:

PETRU

E bonu, cumpari, ca u capemu. Ora, jitivinni; vi jti a priparari li rubbiceddi cu la bursitedda di dutturi; ci mittiti dintra u telescopiu… ddocu, comu diciti vui; ca poi ju fazzu finta di mannarivi a chiamari cu a badanti… e quannu rrivati, mi raccumannu, nun nni dati cunfidenza! Si nno u me ziu po’ capiri lu truccu, e semu fritti.

CUNCETTA

Cumpari, aviti di far propriu comu fannu i duttura quannu vannu a fari ‘na visita, pochi paroli, ‘na ricetta veloci, e pagari. Basti ca vui nun vi scurdati…

ANDREA

Chistu nenti è; si riprenderà!

PETRU

Cumpari, putiti iri tranquillu!

ANDREA

Si, si cumpari, u sapiti chi fazzu, vaju unni u dutturi La Barbera chi a jddu u tiatru ci piaci; ci dicu ca è fari ‘na parti di dutturi ‘nta ‘na commedia, e chi mi servinu li so attrezzi, d’accussì iddu  mi ‘mpresta; e subbitu vaju a casa a ripassarimi a parti.

CUNCETTA

Va beh, cumpari, chi c’è di ripassari, cincu battuti aviti!

ANDREA

Se, se cummari, nun vi prioccupati. (Esce ripetendo la frase). Chistu nenti è; si riprenderà.

PETRU

E chista è fatta!

CUNCETTA

Spiramu.

PETRU

Chi voli diri spiramu?

CUNCETTA

Voli diri ca li cosi vannu sempri a compricarisi. (Si sente rientrare Mustafà).

MUSTAFA’

Cara Concittina, mi ero disteso due minuti e avere fatto uno sonno strano; ma molto, molto bello, era come se lu grande Allah, avesse fatto uno grosso, ma un grosso rigalo a lo mio nipote Petro.

CUNCETTA

Un rialu! E chi cosa, ziu? (Pietro fa segno con la mano alludendo all’attrezzo dei desideri) E chi veni a diri stu signali ziu?

MUSTAFA’

Questo, da noi volere dire… (gli viene difficile spiegare alla nipote) insomma…

CUNCETTA

Nooo! Pi davvero, ziu? Certu… po’ essiri;  cu chidda casa casa!

MUSTAFA’

Cosa quilla, badanti? Certu che… (poi ci ripensa) allora lui vedere?

CUNCETTA

Macari Diu! Dissi cu chidda casa, casa picchì pinsàva ca a putìa vidiri, sai com’è ziu?

MUSTAFA’

Io volevo dire di avere fatto sogno che lo mio nipote non avere più niente di malatie.

CUNCETTA

Oh, Gesù Cristu, Maria Vergini! U sai, ziu, u dutturi puru chissu nn’ha fattu capiri, anzi a mumentu avissi a veniri pi visitallu. (Guarda l’orologio).

MUSTAFA’

Sai che essere veramente bello questo orologio!

CUNCETTA

Chissu ciù ‘mpacca un marocchinu a me maritu.

MUSTAFA’

(Lo va ad osservare da vicino) Però, questo orologio, essere molto importante, avere grande significato per me.

CUNCETTA

Ma quali, ziu! Di chissi si nni trovanu a cincu euru quantu nni vò; u sai chi ti dicu, pigghitillu si vò.

MUSTAFA’

Non credere che tu trovare altri orologi come questo.

CUNCETTA

E’ stranu chi propriu tu mi dici chissu, stu orologiu di dda veni, di unni tia.

MUSTAFA’

E forse è proprio per questo, che per me avere grosso significato, perché venire proprio da me. (Entra Nona che ha finito di fare le pulizie in casa).

NONA

Io avere finito, di fare pulizie; cosa fare ora?

CUNCETTA

Senti chi fai, va chiama u dutturi e ci dici chi spittamu a iddu pa visita. U sai unni abbita?

NONA

Chi, dottore, La Barbera? dottoressa Spera? O dottore…

CUNCETTA

Nuddu di tutti chissi. Quisto è un dottore nuovo, chi conosce le malatie di mio marito. Stane, in via dei miracoli 33, e si chiama Andrea, dottore Andrea. Vai e spicciati.

MUSTAFA’

Andare pure io con lei?

CUNCETTA

Comu vò ziu.

MUSTAFA’

(A Nona) Su, andare a cambiare tu.

NONA

Io, prima che andare via da questa casa, imparare a fare modella; sempre cambiare, sempre cabiare, sempre cambiare. (esce a cambiarsi).

MUSTAFA’

Concittina, mentre io essere co badanti da dottore e tu sentire marocchino che vendere cose, chiamarlo e dire a lu di aspettare; capito?

CUNCETTA

Chi è, ziu, ti fissasti cu rulogiu, ti  dissi chi tu po’ pigghiari. Veru ti dicu.

MUSTAFA’

Intanto, tu, fallo spettare che noi venire subito (rientra Nona).

NONA

Pronta, potere andare (escono).

PETRU

Vidi si si nni jeru (Concetta va a guardare).

CUNCETTA

Si, si, dda sutta su. E ora? Ma dicu, nun putìa ristari unni me mamma, a chi sirvju pigghiari a dd’autra spiddizzata chi ta fattu llustrari l’occhi! Chi è nun rispunni? Ma finiri havi!

PETRU

Ma u sa ca ti sta purtannu a midudda! Dicu ju chi ci ‘ntrasi dda criatura? Anzi, comu u ziu nni lassa li sordi, la tinemu pi jutariti a fari li survizza.

CUNCETTA

Ma a cu? Tu piddavveru malatu si! Chi è, (ironica) ti ha svigliato dal lungo litargo a signurinella?

PETRU

Ah, ma allura veru dici! Dda signurinella, comu a chiami tu, ha statu pi mia comu ‘na sorella di crausura.

CUNCETTA

(Ironica) Di crausura; (adirata) di crastura! (Si sente un marocchino vendere cose).

MOAMED

Gomprare goperti, linzola, mappini, riloggi! Vendere, vendere!

PETRU

Ma chista nu è a vuci di Moamed? E non si nni havia jutu ‘o so paisi!

CUNCETTA

Cu è, chiddu du ruloggiu è?

PETRU

Chiamalu, chiamalu, ca u voli u ziu!

CUNCETTA

Maomettu, Maomettu!

PETRU

Moamed, moamed!

CUNCETTA

A tia Maomettu!

MOAMED V.F.S.

Chiamare me, gugina?

CUNCETTA

A tia, a tia chiamu! (A Pietro) Com’è ca mi dissi cuscina, chi è già ‘mparintamu?

MOAMED

(Entra; avrà sempre molti oggetti da vendere. S’accorgerà di Pietro) Oh, gugino! Come stare? Ancora occhiali scuri portare? (A Cuncetta) Tu essere gugina?

CUNCETTA

‘Nca certu, ‘na vota ca iddu è to cuscinu, ti pozzu veniri zia!

MOAMED

Allora tu essere pure scherzosa, come lui. A lo mio paese dire che: gente allegra, Allah, aiutare!

CUNCETTA

S’è pi cchissu i santi tutti ri manica larga su.

MOAMED

Così dire da voi?

CUNCETTA

Si, si così dire. Senti chi fa, ssettati cca, ca ora veni me ziu chi t’havi a parrari.

PETRU

U sai cu è; è ddu me ziu ca ju ti parravu l’autra vota, chiddu ca havi i puzza cu petroliu. Sai chi fa ora, tu prisentu ca si avissinu di jri mali a mia li cosi, quantu menu ti facissi attruvari un travagghieddu a tia nno to paisi.

MOAMED

Grazie gugino, tu essere sempre troppo buono!

CUNCETTA

Cuscinu, dici chissu picchì ancora tu nun lu canusci.

MOAMED

(A Pietro) Dire, gugino, funzionare rilogio?

PETRU

E cu l’ha tuccatu! Pi comu u lassasti, è.  Ma dimmi ‘na cosa, tu comu facivi a sapiri chi me ziu si chiama… (Si sentono arrivare gli altri).

MUSTAFA’

Prego, dottore! (Entrano i tre; Mustafà si accorge di Moamed) Moamed! Finalmente essere arrivato!

CUNCETTA

(Pietro non capisce) Ziu, ma chi fa, u canusci?

MUSTAFA’

Certo che conoscere, Moamed! (Al dottore) allora dottore, sbrigare che io dovere sapere cosa fare. Avere molto premura.

ANDREA

(Prende dalla borsa lo stetoscopio, glielo mette a Pietro nelle orecchie e gli parla da quello che avrebbe dovuto appoggiargli al petto o alle spalle, mentre gli altri si guardano meravigliati). Allora, compare Petro dicete trentatrè (Pietro non sa che fare, e quello continua) Dicete trentatrè! (Silenzio).

MUSTAFA’

(Al dottore) E allora, dottore?

ANDREA

Chistu nenti è; si ripigghierà.

MUSTAFA’

(Meravigliato) Ma, è sicuro che voi essere dottore?

ANDREA

Chistu nenti è; si ripigghierà.

CUNCETTA

(Meravigliata) Cumpari… (Cerca di riprendersi) Vulìa diri dutturi, ma comu mai parrati ‘n sicilianu? U me ziu nun capisci.

ANDREA

Sapessivo, signora chi non mi nni avevo ddunato. (A Mustafà) Io ci avessi voluto dire che; chistu, che volesse dire questo medesimo; nenti è, che volesse continuare a dire come qualmente che non è nessuno, va, nenti è; e nel qual mentre si ripigghierà, che vorresse dire chi era scappato e ora lo acchiappiamo, Avesse capito, ora? Ri-pi-gghiè-rà.

MUSTAFA’

Nix.

ANDREA

Ah, nix, e allura che cosa vole, se non rinesce a capiremi.

CUNCETTA

(Concetta cerca di togliere dall’imbarazzo) Dutturi, nnu spiegassi cu paroli poviri; chi cosa havi me maritu?

ANDREA

Chistu nenti è; si ripigghierà.

NONA

Signora, ma non c’era uno dottore molto migliore di questo?

CUNCETTA

Chi vò, tu ‘n’autra, chistu nni passa a mutua!

MOAMED

(A Mustafà) Mio signore, forse essere arrivata ora che io parlare. Pure io già avere recitato mia parte; ora…

PETRU

Aspetta (Nona rimane scioccata). Forsi è ura ca finisci veramenti sta commedia.

NONA

Allora tu… a me… avere visto…, e voi tutti prendere in giro me; se potessi dare a voi un mio regalo, farei volentieri.

PETRU

Mi dispiaci d’aviri criatu sta farsa, nun cridìa chi putiva finiri d’accussì. Pinsava chi nun era giustu ca li to beni finianu ‘n manu ad autri, e circavu di ‘mpidillu eccu! Ora ziu pensa puru chiddu ca vò, tantu, poviru nascivu, poviru criscivu, e si di mortu putissi… puru di poviru murivu, dicissi.

MUSTAFA’

E’ la vita, che è una vera recita! Anch’io, ho finto di non sapere per vedere sino a dove si spingeva la recita; ma a tutto c’è un fine, anche se per me un fine già esisteva da poi che mandai qui Moamed, mio segretario particolare e amministratore di tutti i miei beni. Anch’egli ha dovuto recitare la sua parte fingendosi un venditore ambulante. Ed è in questa casa la risposta che io desideravo. (Indica a Moamed l’orologio). Su, Moamed, facci sentire. (Si guardano tutti meravigliati. Mentre Moamed accende il registratore incorporato all’orologgio che dirà…)

REGISTRATORE

Tu ora niente scherzo, capito?

PETRU

E va beni, va beni; dimmi chi vo sapiri.

MOAMED

Io, solo una cosa volere sapere; ma tu dovere dire verità a me, se no tu no rispondere. Dire, volere bene tu a questo zio?

PETRU

A tia ta pozzu diri a verità, tantu non nni videmu cchiù; a stu me ziu, ha sapiri ca puru chi dicidissi di lassari tutti li so beni a chiesa… o a patri Liboriu comu dici iddu, a mia nun mi ‘nteressa propriu, li ricchizzi i so su, iddu si l’ha fattu; è sulu ca… vidiriccili dari ‘o parrinu, o a chiesa ca picciuli nn’havi quantu a rina du mari, mi dispiacessi e circassi di fari i mencie possibili di pigghiarimilli ju; ma, si chistu nun avissi a succediti, ju a me ziu u stissu u vogghiu beni, e puru chi un jornu divintassi misiru e pazzu, u stissu nni mia u ttruvassi un piatticeddu di pasta e un littineddu unni putiri dormiri, capisti, ora? (Moamed spegne).

MUSTAFA’

Vieni tra le mie braccia caro nipote e figghiozzo, tu essere cuore molto buono, e tu sarai lo mio erede. (A Nona) E ora tu, volere prendere da bere che brindare tutti?

NONA

Subito, andare a prendere subito bottiglia di liquore forte forte. (Si sente arrivare Pinuzzeddu).

PINUZZEDDU

(Entra Pinuzzeddu con la cariola, e si mette al centro, prende un pezzo di legno dalla cariola e comincia a batterlo leggermente sulla cariola, ricordandogli a Pietro tutte le volte che lo ha preso in giro) A tticurattioni! (La prende dalla cariola e la sventola con l’altra mano) Il cantamento! L’attore bellittimo, il totimentale… (Alza il bastone per andare da Pietro, ma…)

PIETRO

Aspetta, aspetta Pinuzzeddu, ca te firmari assicurazioni!

PINUZZEDDU

E di cutta puru! (Ad Andrea) E vottia è tittimoniu, ti ricodda?

ANDREA

Ca certu!

PINUZZEDDU

Teni, fimmala! (Pietro la firma ed entra Nona).

NONA

Su, brindare! Brindare tutti e fare cin, cin! (Riempiono tutti i bicchieri, tranne Nonna e brindano, ma…)

PETRU

(A Nona, dopo che hanno bevuto) E tu, picchì nun ‘mbivisti?

NONA

Ora vedere, perché!

PINUZZEDDU

(Si tocca la pancia) Minta! E ti è ttu Petu?

TUTTI GLIALTRI

(Tranne Nona, e a soggetto, si lamenteranno scappando, entrando e uscendo da per tutto, a cercare un bagno libero).

FINE