Lu zu Ninu… e lu tilifuninu

Stampa questo copione

                                                                                                                                                      

                                            Lu zu Ninu … e lu tilifuninu

   

                                  Commedia brillante in tre atti in siciliano

                                                                  di

                                     

                                                    Antonio  Sapienza

Una satira sull’uso compulsivo del telefonino, tramite le strane stramberie, non del tutte strane, di un settantenne alle prese col telefonino.

Turri Lifo, agosto 2016

Personaggi:

Lu zu Ninu Carrubba, detto Sbrogghiu ..…………………………pensionato;

‘Nzulu Caramella………………………………………………………….. suo compare;

Pina………………………………………………………………………………. moglie di Ninu;

Turi………………………………………………………………………………. .figlio di Ninu;

Gina……………………………………………………………………………… .figlia di Ninu;

Lina……………………………………………………………………………….. moglie di Turi;

Bob, ragazzo quattordicenne..………………………………………. figlio di Turi:

Sonja………………………………………………………………………………massaggiatrice a domicilio;

Il titolare…………………………………………………………………………malavitoso;

Pittbull…………………..……………………………………………………….il testimone oculare;

L’agente immobiliare………………………………………………donna bruttina, ma vogliosa.

Il personaggio di Sonja e dell’agente immobiliare potrebbero essere interpretati, dopo un trucco adeguato, dalle stesse attrici che impersonano Gina e Lina.

  

                                                                 Atto  I

Soggiorno di casa Carrubba. A destra, in fondo, uscio d’ingresso, e, all’altezza della ribalta, la porta di una camera. A destra una finestra che dà su una terrazza. Arredamento adeguato, comprendente un divano.

In scena u zu’ Ninu, settantenne, suo compare ‘Nzulu, coetaneo, la moglie Pina sessantenne, ma ancora piacente, il figlio Turi, quarantenne, sua moglie Lina trentenne, l’altra figlia, Gina, trentacinquenne, Bob, suo  nipote, quattordicenne.

Si festeggia il compleanno dello zu’ Ninu. Tavola apparecchiata, disposta dal fondo scena alla ribalta, gli attori saranno intorno ad essa, con Ninu capotavola, Pina alla sua destra e ‘Nzulu alla sua sinistra, gli altri a soggetto. Vocio dei presenti. Poi ‘Nzulu picchetta con una forchettina un bicchiere, per richiamare l’attenzione di tutti.

‘Nzulu- (levando il bicchiere) Nu brinnisi po’ festeggiatu: E’ chinu o nun è chinu, vivu alla saluti di ‘mbari Ninu!-

Tutti – ( levando in alto i bicchieri) Alla saluti! (bevono)-

Ninu – Grazzi, grazzi assai. (beve anche lui)-

Turi – E ora in nomi di tutti i prisenti, accetta st’omaggio e tanti auguri ancora. (offre un piccolo pacchetto al padre)-

Ninu – (prendendolo con cautela, come se fosse un oggetto pericoloso) Grazzi, ma picchi vi siti distrubbati?-

Gina- Ma quali distrubbu, e na cosa di nenti…-

Pina- Na cosuccia…-

Lina - Na cosina…-

Nzulu- Nu pinzeru…-

Ninu- (sempre diffidente) Ah, si? E chi cosa fussi sta cosuccia, cosina, cosa di nenti e magari nu pinzeru?-

Nzuli- ‘Nbari, apri e talia!-

Tutti – Apri, apri, talia, talia!-

Ninu- (come spaventata da tanta insistenza) Apru, apru, taliu, taliu… Videmu… (intanto scarta il pacchettino) … videmu. (poi si blocca, come incantato, infine sbrocca) E chi cosa è st’affari? (mostra un telefonino).-

Turi – Comu chi cosa è? E’ nu tilifuninu, ultimu modellu, cinque mega giga, ecc. ecc. Ci poi tilifunari, riceveri messaggini, fari fotografie, vidiri chi ura è, addumari na lucina se manca la correnti, ecc. ecc.-

Nunu – (Tenendolo con due dita come se scottasse) Eccetera eccetera… tuttu chistu, stu cosa accussì nicu.-

Nzulu- Annunca.-

Turi- E ci poi scriviri l’appuntamenti…-

Ninu – Ah… e dimmi na cosa: fa magari l’ova fritti?-

Turi- (guardando gli altri, sconsolato) E viditi? Chi vi dicevu? Nun ci piaci!-

Ninu- Ahu, stativi bboni! Nunn’è ca nun mi piaci, ma volevu sghizzarici nu poco… si po’ o nun si po’? c’appoi macari ‘mparu a pigghiarimi l’appuntamenti, per esempiu: co’ sinnicu, co’ pattriapparucu, co’ fammacista… cu ‘mbari Nzulu…-

Nzulu- … e cu to soru ‘a monica. –

Pina- Tu sghezzi sempri, macari c’a santa chiesa… avaia, diciammillu sinceramenti: Ti piaci?-

Ninu- (diventando serioso) Mi piaci. Grazzie ancora.-

Pina – Ho salaratu Diu. Ora u sai cchi ci poi fari cu ssu tilifuninu?-

Ninu- (ironico) Cchi ci pozzu fari, a muggheri, aceddi cu l’ova?-

Pina- (sensa raccogliere l’ironia) Ci poi fari ca mi chiami quannu cche to amici finiti di jucari o trissetti; mi chiami e mi dici: Pina, calaci a pasta! (guardando gli altri) Nun è magnificu: si mangia a pasta al dente e u pisci arrustutu cauru cauru…-

Nzulu- Vidi chi furtuna ca ci hai, ‘mbari.-

Ninu- Mih, bedda mattri, sugnu tuttu priatu (e intanto continua a tenere il telefonino con due dita e a guardarlo con diffidenza.) D’ora in poi, a me vita sarà cchiù bella! (smaccoso) Siti tutti cuntenti?-

Turi- (cupamente) Semu cuntenti. E ora haiu cchi fari e minni aia iri. Lina, Rob, iamuninni.-

Ninu- Ecco s’affinniu!-

Bob - Nonno, me lo fai provare?-

Ninu- (passandoglielo velocemente, come per liberarsi di un oggetto che scotta) Teni, beddu, teni.-

Turi- Bob, lassulu stati!-

Lina- Ma Turi, cosa c’è di mali se u picciriddu ci joca nu pocu.-

Ninu- Cu ssu cosu? (indica l’apparecchetto).

Lina- Ca certu.-

Ninu- E comu fa?-

Lina – Bob, a mattri, facci videri a nannu come ci jochi.-

Bob - (smanettando) Mih cche beddu: Ci sono i super eroi che combattono contro tutti i mostri della terra...-

Ninu – ---Macari cu to nanna?-

Pina- Chi ssi spiritusu…-

Ninu- (Non raccoglie) E cu vinci?-

Bob- Pi ora sonu a pareggio. Ma i super eroi vincono sempre. (s’ode un clic dal telefonino) Mizzica, si scarricau a batteria. Nonno ci l’hai il carricabatterie?-

Ninu- Aspetta vaju nta stadda e ci addumannu o sceccu!-

Turi – Bonu va’! Januninni ca si fa tardi. (che non vedeva l’or d’andarsene, s’alza e si avvia verso l’uscita, seguito da Lina e da Bob che restituisce il telefonino al nonno con una risatina)

Ninu – Bobbinu, dumani t’aspetto pi ‘nzignarami a usari st’affari cinisi.-

Bob - Dopo la scola, nonno... si papà vuole…-

Turi- Voli, voli, abbasta ca prima ti fai i compiti… bonasera a tutti.-

Ninu- Va beni, veni quannu puoi. Salutamu… ( alza la mano, poi si gira e a bassa voce) e cacciamu.-   

Gina – Ccà è, papà. (mostra il caricabatterie, prendendolo dallo scatolo d’imballagio).

Ninu – (reggendolo come se fosse una bomba a mano) E chi ci ni fazzu?-

Gina – Varda, t’ammustru (prende l’oggetto, si china e inserisce la spina nella presa, poi chiede a Ninu) Pà, dammi il telefoninu. (Nino glielo porge) Eccu, infila questa presa in questo buco e tenila… chissacciù… dui tri uri, doppu lu puoi usari. (poggia l’apparecchio su una sedia)-

Ninu – (sottovoce a Gina) Senti ‘o papajeddu, ma a ccu ci vinni s’idea brillanti di farimi sta sorti di rialu?-

Gina – A ammà, picchi si scanta ca ti perdi.-

Ninu – Cui ju? E picchì m’aviss’a perdiri?-

Gina –Dici ca ti scordi li cosi, ‘nzumma ca ti stai arrimbambennu.-

Ninu – Ah, dici accussì?-

Gina – Si, ma in sensu bbonu… ‘mzumma ti voli cuntrullari, u capisti?-

Ninu- Ci volu nu scinziato pi capillu, sai? Va beni, m’ascordu di fari qualichi serviziu ca mi dici idda? Ma è sicuru ca mu scordu… oppuru minni futtu?-

Gina- Ah, chissi sunu affari vostri. Avanti, và, ora scappu a casa ca i picciriddi anu a manciari.-

Ninu -E picchì nun i purtasti ccà?-

Gina- Picchì so pattri nun vosi…-

Ninu- Cui, ddu pezzo di cajordu? E cchi c’è a pesti a casa di to pattri?-

Gina – Papà, lassumu perdiri, su cosi vecchi ca ‘un vogghiu arrivurdari…-

Ninu- Mi dispiaci pi tia e pi ddi carusi... ma ni parranu ancora di ssa vecchia facenna, t’avissi a cridiri-

Gina- Papà, ti dissi lassa perdiri… chiddu se ci passa a musca, è piriculusu.

Ninu- U sai? Staiu trimannu tuttu.-

Gina- Lassa perdiri, pa’-

Ninu- Nonzi, nun lassu perdiri, picchi nun vogghiu perdiri na figghia pi curpa di na cosa tinta… ca pi forza ti vulisti maritari.-

Gina- L’amuri…-

Ninu- … e broru di ciciri. Senti chi ti dicu: Questo individuo è nu malacarni senza rispettu…-

Gina – Pa’, vacci pianu che paroloni.-

Ninu- Paroloni? Ma chiddu ca dissi è mieli, pi na cosa fitusa comu a to maritu. Ma u sai, ultimamenti chi fici?-

Gina- … si fici l’affariceddi so.-

Ninu- Macari! Invece si fici l’affariceddi mei, e mi misi in ridiculu cu tutti l’amici mei. Tantu pi sapillu.-

Gina- E chi cosa ci dissi (calcando la parola) ca si menzu cunsuntu?-

Ninu – No, dissi rimbambitu! Propriu accussì. A mia, rimbambitu, o zu Ninu Carrubba, stimato da tutti l’amici…ma tu fiuri?-

Gina- Pa’ ju nun mi fiuru nenti. Ma certi cosi ti li vai circannu…-

Ninu- Ah, si? E cchi cosi?-

Gina- Lassamu perdiri…-

Ninu- No, ora parri.-

Gina- Se sapissi chi si dici in giru…-

Ninu- Di mia? Ca sugnu nu galantomu, sissignuri!-

Gina- Certu ca si ‘n galantomu, ma si nu pocu picchiatellu…(si tocca la testa)-

Ninu- A si? picchì, sintemu.-

Gina- Picchi curri appressu a cassera do bar dello sport, ca ‘n’avi mancu vint’anni.-

Ninu- E a tia cu tu dissi?-

Gina- Na prissuna.-

Ninu- To’ maritu? Veru?-

Gina- (evasiva) Forsi…-

Ninu- ( con un gran respiro) E si nun fussi ju, chiddu ca carri appresso a cassera?-

Gina- No? E cu fussi allura?-

Ninu- (cambiando discorso) Ahu, aiu siti, mi dati nu itu di spumanti?-  

Gina- Cu fussi, pa’?

Ninu- Na prissunedda di mia conoscenza…-

Gina- Pozzu sapiri u nomu?-

Ninu- Na prissuna ca nun poi immagginari.-

Gina- E cu è?-

Ninu- Nun la canusci e basta… (sottovoce) ssu cajordu. (poi ad alta voce con intenzione di troncare la discussione con la figlia) Ahu stu spumanti?-

Gina- Pi cuntu miu si tu! (sottovoce) Non pi nenti ti sanu sentiri Sbrogghiu picchì si fimminaru! (poi rivolto a Nino) Ti salutai, papà. Ciao mà. Vi salutai cumpari ‘Nzulu.(esce)-

Nzulu- Ciau bedda.-

Ninu- E su dui! E finiu a festa...-

Pina- …  e a curpa e da tò…-

Ninu- …comu sempri.-

Nzulu- Se ci primmittiti m’arritiru macari ju. Vi salutai cummari, statti bbonu Ninu. (si appresta ad uscire)-

Ninu- (malinconicamente) Ciao, ciao.

Pina- Arrivederci cumpari..-

Nzulu, Di nuovo… (esce)

Ninu- ( a Pina) Picchi sintemu, stavota chi fici?-

Pina – Tu nun fai mai nenti, e manni tuttu all’aria.-

Ninu- Sarebbe?-

Pina- Sarebbe ca si troppu tistuni e… e… e duru che to figghi.-

Ninu- Tistuni te lo passo, ma duru coi figghi no.-

Pina- Si duru, o maritu, si duru e nun ti n’adduni.-

Ninu- Sugnu pi l’educazioni e p’o rospettu.-

Pina- Ti l’ha meritari …ssu rispettu.-

Ninu- Picchì, sugnu forsi riddiculu?-

Pina – Pocu ci manca.-

Ninu- Pocu ci manca? E sintemu, forsi picchì pizzicu o to figghiu predilettu?-

Pina- Nu ndiri scemenze. E lassa stari i figghi!-

Ninu- Ju dicu scimenzi? E va beni. Ma m’u voi diri se nun è na scimenza fari ma fabbrica di oliu di simenza di cucuzza? Cioè, tantu pi fari nomi e cugnumi, chidda ca armau to figghiu?-

Pina- E’ una cosa nuovissima ca nuddu aveva mai immaginatu. E to figghiu è un pdecursori...-

Ninu- … de morti di fami. Avaja Pinuzza, ci voli curaggiu pi faro logghiu da simenza… e, senti, e se si metti na gtesta fi farla macari colla calia? Mih, ci pensi, fa calia e simenza…-    

Pina- Quannu a finisci di sbintari, mai? Avanti ca aiu sparecchiari.-

Ninu- Avanti, fine corsa, scendete (con tono professionale).-

Pina- E chi cridi d’essiri ancora nta Scat, a fari biglietti?-

Ninu- Ogni tantu sentu a nostalgia…-

Pina- … d’o travagghiu?-

Ninu- No, di l’amici, de prissuni, de passeggeri…di chiddi ca mi volevunu beni e mi arrispettavunu-

Pina- Ah, ‘nzamai, cchi mi pareva. (sminuendo intenzionalmente, poi si mette il grembiule per sparecchiare)-

Ninu – (capendo) ‘nzamai… cchi mi pareva… o vo’ cuccati bedda.-

Pina- Dacci ‘n tagghiu, Ninu.-

In scena cala un pesante silenzio, poi Pina, lentamente sparecchia la tavola, mentre Ninu osserva il telefonino intanto che si ricarica. Si siede come in attesa che finisse quell’operazione, e, intanto, inforca gli occhiali e legge le caratteristiche dello strumento e le varie istruzioni.

Ninu- Allura sintemu cchi dici: Smartphone G 950, 55 min (tra se) ca forsi voli diri;  950 di Gran minchiati; Display 4 pollici e ‘n mignulu…-

Pina- (alzando la testa e fermandosi) ‘N mignulu? Ma chi senti diri?-

Ninu- Cca c’è scrittu 4 pollici virgola unu, e se chistu è u pollici (indica il dito) l’unu a essiri pi forza u mignulu…(gestualità relativa)-

Pina- Bonu va’, incominciò ca farsa…(riprende a sparecchiare)-

Ninu- (non raccogliendo l’osservazione di Pina) Dunque, rete 4 GLTE ca forsi voli diri: Guai Letali Tutti Espliciti (Pina brontola), Sistema operativo Androgini 4,4. (perplesso) Androgini, cioè pi’ menzi masculi e mezzi fimmini?-

Pina – Chi c’entra chissu? Androgini po telefuninu voli diri… voli essiri…voli fari…-

Ninu- … voli pindarici. Avaja Pina chi min… che sciocchezze dici?-

Pina – Va beni, mi cunfunniu, però voli diri ca avi tanti cosa da fari…-

Ninu- …annunca! E’ indaffaratu.-

Pina- Si sempri u solitu sceccutu.-

Ninu- Forsi vulissi diri: scetticu?-

Pina- No! sceccu tu, e basta!-

Ninu- (tra se) Mizzica s’ncazzau. E va beni, cuntinuamu a leggiri. Allura: Processore Quantu curri…-

Pina – Ma cchi ci stai ‘ncucchiannu.-

Ninu – Cca c’è scittu Quad Core, ca forsi in ‘nglese voli diri propriu quannu curri…allura cuntinuamu: Ram 1,5 GB. ( rivolgendosi a Pina) C’appoi nu povuru Cristu ca nun sapi u ‘nglisi, m’u voi diri comu ci ava capiri stì ambaradam? Continuamu: Ram 1,5 GB, pi mia significa rami, rami longhi un metru e cinquanta di Geusu Biancu a memoria 16 Geusi Bianchi inclusi co sistema operativo fotocamerale, 8 Megapixel… ca voli diri forsi otto grandi pisciate…-

Pina- Ahu, parra pulitu, nannu!-

Ninu- E chiu pulitu d’accussì… Batteria… a chistu u capiu. Dunchi, Batteria 2100 m , chi cosa voli diri? Ca fa na cursa di dumila e centu metri? Ah no… Bluetooth 4,0, no, chista no! m’arrennu! (alza le braccia, poi legge nuovamente) E stu Wi Fi… forsi voli diri Viva Firenzi? e NFC: Certu, significa Nun Facitici Casu. (pausa) Minchia, chista è bella: Hsdpa 42,2 Mbps, srogghici i nummiri cummari Pina.-

Pina- … spiritoso…-

Ninu - (con sollievo) Ah, chista è chiara: Garanzia 2 anni. Ah, finalmenti na cosa in italianu ca tutti ponnu capiri, macari i scecchi…-

Pina- Comu a tia.-

Ninu- Bedda mattri, certi voti si vilinusa comu na vipira: Ma dimmi donna struita, tu chi ci hai capitu di tutta sta scrittura ostriogota?-

Pina – Ju nenti, ma mancu mi pigghiu a quistioni, comu fai tu. Ju co’ me tilifuninu fazzu u nummuru e basta cchiù. Ju ci tefelunu comu c’o tilefunu fissu.-

Ninu- E ju ca nun sugnu ammuccalapuni, vulissi sapiri cchi ci haiu ‘ncoddu, quannu m’u metto nta sacchetta st’oggettu misteriosu.-

Pina- Tu si addivintato oggettu misteriosu. Certu, l’antropausa… (allusiva)-

Ninu- Ca ora, assummata a to menopausa, vidi cchi nesci…-

Pina- Nun ci nesci nenti. E ora finiscila di ironizzare sulla scienza e sul progresso umano.-       

Ninu- Cui ju?-

Pina- Nooo, me nanna! Avanti datti na mossa e aiutami a sparecchiare.-

Ninu – Senti Pinuzza, nun a cridiri ca non l’aiu apprezzato stu gran rialu? E ca mi pigghiasturu di sorpresa. E cu si l’aspittava mai? Cu puteva mmagginari ca alla me età aviss’a usari sti cosi…complicati… avventurosi, misteriosi, extrasensoriali.-

Pina- A finiscila! Senti macari ju haiu li me anni, e lu tilifuninu lu usu da cchiù di tri anni. E u trovu comudu, soprattutto pi sintiri i to figghi, a mezzu d’o Vassappi - ca, prima ca mu dumanni tu - ti dicu ca nun voli diri na vastasata, bensì voli diri: ca si collegatu con una (piccolissima pausa) App…-

Ninu- E vo’ falla!-

Pina – Fari chi cosa?-

Ninu – A pipì…no?-

Pina- (che finalmente capisce) Vecchiu vastasi… App voli diri: applicazioni, con la quali mi collego ai tilifunini di amici e parenti.-

Ninu- Fammi capiri, mintemu: Come si fussi nu curtigghiu tilefonicu?-

Pina- U sapevu ca ci avissi fattu lu smaccu. Comunque ju telefunu cu chistu picchì i to figghi intra nun ci stannu mai.-

Ninu – Certu su peri longu…-

Pina- No! su’ travagghiaturi! Nun sunu scansafatiche come a certi prissuni di me conoscenza…(allusione pesante, toccandosi la gamba destra)-

Ninu- Attorna cu ssa musica! Io sono mutilato del lavoro, mia cara consorte, come sai benissimo.-

Pina- Ca certu c’o sacciu! Ti trasiu na spina di rizza nto carcagnu e ti fici zoppu! Ma va a cuntaraccilla a cu havi lu pattri mortu…-

Ninu- Ssa spina, comu tu ben sai, nun era di rizza, ma di tracina, ca mi lassò quasi mortu supra a rina. E se nun  era pi ‘Mbari ‘Nzulu, u me cumpagnu autista, a st’ura eru ai tri canceddi, beddu e siccagnu! Autru ca sciancatu...-

Pina- … e chi cosa ci facevi nta rina da Plaja, scausu pi junta?-

Ninu- Comu chi ci facevu. Ci facevu… ci facevu… ca stavu… ca mi stavu vagnannu a facci, prima di rifare la corsa di ritorno, d’a Plaja a porta Jaci .-

Pina- Scausu? Si sicuru ca t’a vo’ lavari a facci?-

Ninu- E chi cosa ci putevu fari, forsi u bagnu?-

Pina- … canuscennuti…-

Ninu- … ah, si? E sacunnu tia, avo trasiri nta l’acqua cu tutti i scappi? Malalingua.- 

Pina- E se così fussi? Appoi stai parrannu cu to muggheri, ca ti canusci d’intra e fora! A cu vulissi ‘mbrusari, a mia? Tu hai finto a paralisi… e i dutturi, scecchi vistuti puliti, c’ana cridutu, e accussì sunu trent’anni ca si ‘n pinzioni. Scanzatini!.-

Ninu- Si? E sta jamma ca n’ha pozzu moviri? (batte la mano sulla gamba)-

Pina- Vidi ca ju lu sacciu megghiu di tia, cu si tu! Picchì ti canusciu nell’intimità (alza la testa e sparecchia con furore)-

Ninu – E allura?-

Pina- E allura… è megghiu ca mi staiu muta…-

Ninu- Chi senti diri?-

Pina – Sentu diri chiddu ca dissi, e dissi: quannu a notti mi sfriculiavi, a jamma ti funzionava, eccomu…-

Ninu- Chiddu ca mi funzionava, all’epuca, era n’autra cosa, a muggheri… (allusivo)-

Pina- E chi cosa, sintemu?-

Ninu- A terza jamma, pi esempiu.-

Pina- Sempri volgari si tu!-

Ninu- Nonzi, sugnu santa Chiara di Napuli.-

Pina- Cui tu? Tu si meno d’o saristanu da chiesa matri, u primu scunghiurutu do paisi. E ora aiutami e mutu!-

Ninu (facendo il saluto militare) Agli ordini, madama. (poi si avvicina e abbraccia la moglie dalle spalle) Avaja Pinuzza, macari nto jornu do me cumpliannu na ma sciarriari.-

Pina- (addolcendosi) Ca vistu ca si un malomu…-

Ninu- Ju ‘n malomu? Ju ca ti portu ‘n palma di manu?-

Pina- … quannu si ‘mbriacu…-

Ninu- Mi offendi! (finto offeso) Mi calunni e mi cunnanni…(poi conciliante) Chi dici Pinuzza, stanotti mi fai l’auguri?-

Pina – Scostumatu! (poi sorridendo) Si ci la fai…-

Ninu- Ci mettu tutti li mezzi... a mia disposizioni.-

Pina- Abbasta ca nun ti pigghi ddu schifiu di pinnula…-

Ninu – …e picchi? Di grazia?...-

Pina- Picchì l’autra vota facisti vastasati- assai assai.-

Ninu – Era furore eroticu.-

Pina- Ca quali, era viziu prostaticu! Ahu, si ci la fai comu natura cumanna beni, annunca nisba, chiaru?!-

Ninu- Tiranna! E cu ti cridi d’essiri, Lisistrata?-

Pina- A chissa ‘nn’a canusciu, ma chiddu ca ti dissi ju, è vangelu, puntu e basta.-

Ninu… e ci calamu a pasta…-

Pina … a pasta è cotta…

Ninu -  e ti veni da storta…-

Pina – … ma a casanza di tia…-

Ninu- … no, ma di vossignuria…-

Pina- … e p’accuntu malanova a tia!-

Ninu- Ed ecco signori miei, comu si festeggia nu compleannu di nu galantomu.-

Pina- Vaja Ninu, dacci ‘n tagghiu...-

Ninu – …e sta sira sinni parra?...-

Pina- … e stasira sini parra, senza pinnuli di scorta...-

Ninu- …e ju accetto a provocazione…-

Pina- …e così sia!-

  

 

              

Tela

 

                                                             Atto  II

Scessa scenografia dell’atto precedente.

In scena c’è Ninu che consulta i messaggi sul telefonino. Suona il campanello, e Ninu, borbottando va ad aprire. Rientra con ‘Nzulu.

Ninu- E si po’ sapiri chi voi a st’ura?-

Nzulu- Accusì si ricevunu l’amici? Senza mancu salutari?-

Ninu- Brevi Nzulu, cchi voi?-

Nzulu- Comu chi vogghiu? E t’o scurdasti ca ama fari u trissetti con Cicciu e Tinu?-

Ninu - M’o scurdaiu, e allura?-

Nzulu- Allura passai pi arrivurdaratillo. (controlla l’orologio) Anzi semu macari in ritardu.-

Ninu- (sempre consultando il telefonino) In ritardu ci si tu, picchì ju nun vegnu.-

Nzulu – (meravigliato) Nun veni? E comu sarebbe a dire?-

Ninu- Sarebbe a diri ca ci aiu cchi fari. Puntu!-

Nzulu- Pattri, figghiu e Spiritu Santu, doppu trent’anni, chista sarebbi a prima vota ca fagghiamu…-

Ninu- C’è sempri na prima vota. Vacci tu e fativi un chiamatri.-

Nzulu- Bedda matttri quannu parri accussì, mi vinissi a vogghia di farimi u trissetti c’o mortu! E u mortu fussi tu! Oh! Avanti annacati…-

Ninu- (occhiataccia, poi cantilenando) Aiu cchi fari.-

Nzulu- Ju di ccà nun mi movu se nun mi dici chi cosa è sta novità.-

Ninu- Nzulu, o frati e cumpari, ti dissi ca ci aiu chi fari… cca in casa.-

Nzulu- C’entra pri casu su cosu? (indica il telefonino)-

Ninu- C’entra e nun c’entra. Nzumma, aspettu na prissuna (guarda l’orologio) e è quasi l’ura di l’appuntamentu.-

Nzulu- Appuntamento, ccà? E cu cui?-

Ninu- Cu na prissuna, ti dissi.-

Nzulu- Ahu Ninu Sbrogghiu, chi stai cumminannu?-

Ninu- In che senso?-

Nzulu- Nel senso unico ca sai tu: Cioè fimmini!-

Ninu- Vaja ‘mbari, nun ti ci mettiri macari tu. Nun mi basta me muggheri…-

Nzulu- A propositu unn’è  a cummari?-

Ninu- A casa di Gina, ca fa a babby sitter e so’ niputi… e (guarda l’orologio) prima di dui urati nun s’arritira.-

Nzulu- E tu nta sti dui urati stai comminannu…( fa un gesto con la mano per dire: stai mescolando la pentola)-

Ninu- Mih, ‘mbari, si sapissi. (non facendocela più a fare il misterioso e per mostrarsi ancora fimminaro) Staiu aspiuttannu ma picciuttedda ca è la fine del mondo: Avi due mulinciani accussì (imita le mammelle grosse), nu panaru ca è comu nu muluni gigante (indica il sedere), nu paru di jammi ca assumigghianu alle colonne d’Ercole…-

Nzulu- …Le colonne d’Ercole sono metaforiche…-

Ninu-…ma chiddi di dda carusazza sunu veri, riali, vivi e beddi e lisci… e sapissi chi occhi, parunu ddu cocci di castagnola bedda matura; e a vuccuzza? È nu frauluni giganti; e li capiddi? biondi comu li spighi di frummentu. In poche parole è na da dea!-

Nzulu- A mia mi pari a bancarella di Melu, u fruttaiolu…

Ninu- (sdegnato) Si spoetizzanti ‘o cumpari.-

Nzulu- Sta beni. E tu chi ci vulissi fari cu ssa dea? Nun ti la vulissi ammuccari, ccà, nta to casa?-

Ninu- No, ancora nun semu a chistu, ma ci arrivu prestu, prestissimu, quant’è veru ca mi chiamu Ninu detto Sbrogghiu.-

Nzulu- Ahu, Ninu dettu Sbrogghiu, vidi ca a facenna finisce a fetu.

Ninu- Stai tranquillo ‘mbari.-

Nzulu – Ninu, il talamo nuziale è sacro!-

Ninu- U talamu si, ma u divanu no...-

Nzulu-… anche il tetto coniugale...-

Ninu- ( dopo un attimo di riflessione) Annunca m’impunu u divano e u metto nto tirrazzu. Si cuntentu?-

Nzulu- Ma tu sai comu si dici: Fai a cacca luntanu di casa, senno’ si senti la puzza. Nun t’nzignau nenti Mastru Cola u pustinu, ca si ni faceva una ogni matinu?-        

Ninu – Tranquillu, tranquillu, sugnu stiticu.- 

Nzulu- …e se ti sorprende la tua consorte?-

Ninu – Ahu, ‘mbari, è comu parri? Comu ‘n parrinu? Appoi ti dissi ca me muggheri non torna prima di…-

Nzulu- … dui urati. E senti, comu a caniscisti ssa sorti di…di… signorina?-

Ninu- Tramiti u tilefoninu.-

Nzulu- Comu? Comu?-

Ninu- Comu? Cu l’aiutu di me niputi Bobbionu, ca m’anzignò tanti cosi e mi misi una certa App- ca, ti prevengo, nun aia fari a pipì- pozzu cuntattari ‘n caforu di prissuni. Pi esempiu (consulta lo schermo del telefonino): Voi nu medicu? Ti servi n’infimmera? Uno specialista da vista?...nu dentista, nu…-

Nzulu- ‘n vorricamorti…-

Ninu- …Chissu e pi tia, ‘mbari, nun ti siddiari. Allura, ju visti na riclama di una fimminuna ca fa i massaggi a domiciliu e, doppu le oppurtune verifiche fotografiche, pigghiai ‘n’appuntamento. Per l’esattezza fra tri minuti. E ora vattinni.-

Nzulu- Minni vaju di cursa pi nun essiri ammiscatu nte to traffici fimminini fraudolenti...-

Suonano alla porta. Ninu spinge Nzulu in un’altra stanza, e aggiustandosi i capelli, va ad aprire, e rientra con una formosissima ragazza, una straniera, che regge in mano una valigetta.

Ninu- Bungiorno dottoressa, s’accomodi, prego, per di qua. (le fa cenno al divano).

Sonja- Buon giorno, mio nome Sonja, piaceri miu. Di cossa hai bisogno piccolo Ninu?-

Ninu- Di una carrittata di cosi.-

Sonja- Caritata? Io non fa carità.-

Ninu- U sacciu bedda, u sacciu, c’è tempu e appoi videmu.-

Sonja – Patti chiari! ( fa cenni con le dita al denaro)-

Ninu – Tranquilla, patti chiari… e amicizia longa…-

Sonja - Dove fare male,  Ninuzzu?-

Ninu- A mia? Ah, si… mi fa mali qui, e qui, poi qui e macari qui (intanto indica varie parti del corpo, compresi i genitali), nzumma sugnu tutto ‘n duluri… d’amuri.-

Sonja- Duluri d’amuri? E che malattia essere?-

Ninu- Si chiama “Futti futti”.-

Sonja- Mai sentita. E’ contaggiosa?-

Ninu- Alli voti si, qualchi altra vota no, dipende del soggetto (si tocca l’orecchio).-

Sonja- Capiscio.-

Ninu- U bagnu è a destra…-

Sonja- Bagno serve doppo. Ora dimmi dove possiamo fare il lavoretto?-

Ninu- Macari cca, sul divano.-

Sonja- Bene, Ninuzzo, spogliati e mettiti a pancia in giù.-

Ninu- Ahu, ju mi spogghiu, m’appoi (fa un cenno osè) Evveru?

Sonja- Vedere, vedere...-

La ragazza sta preparandosi prendendo qualche oggetto dalla valigetta, mentre Ninu, con la fretta non riesce a togliersi la cravatta e la camicia. Poi resta di sasso perché sente girare la chiave nella toppa della serratura della porta d’ingresso.

Ninu- Me  muggheri. Sugnu persu! (s’affretta a mettersi in ordine, intanto entra Pina, che vedendo la ragazza resta allibita) Pina, Pinuzza a muggheri, e comu mai turnasti accussì prestu?-

Pina – (riprendendosi dallo stupore, e poi, capendo le intenzioni del marito) To figghia si sbrigò prestu… e mu sai diri cu è sta… signurina?-

Ninu- Cui idda?-

Pina- Ci nni suni autri?-

Ninu- Ah, idda… idda è… è… è … a chi pensi? Idda è a zita di ‘mbari ‘Nzulu.-

Pina- Ah, e veni a truvari a tia?-

Sonja- Io, veramenti…-

Ninu- Muta, statti muta! (poi, cerimonioso) Signurina c’apprisentu me muggheri...-

Sonju- Troppone piaceri assai, muggheri di Ninuzzu.-

Pina- Ma comu parra chista?-

Ninu- E’…è…una scienziata terapista stranera...-

Pina- … pi mia , è una tappinara cca prova, vistu ca sta cu tia…-

Ninu - Pina, Pinuzza, a cchi vai pinzannu. Nun è cca poi mia, è pi Nzulu. Varda, ti lu provu subbitu subbitu. ‘Mbari ‘Nzulu, veni ccà! (Nzulu non viene, allora Ninu si reca alla porta della stanza, l’apre e chiama il compare)  Nzulu, Nzulicchiu, veni, arrivau a cummaredda to, ca ti voli salutati.-

Nzulu- (frastornato, vedendo la ragazza e Pina, si confonde e vorrebbe rientrare nella stanza, trattenuto da Ninu, poi coi cenni disperati dell’amico, capisce che deve assecondarlo e si fa avanti) Bon giornu cummari. Comu stati?-

Pina- (che si è mangiata la foglia) Ju beni, e p’accamora macari vui e me maritu.-

Ninu- Diciaccillu tu ca la signurina cca prisenti è a to zita.-

Nzulu- Cui idda? (indica la ragazza)-

Ninu- No, me nanna. Avaja e chi t’affrunti comu un picciriddu? Avanti, prisintacilla a me muggheri.-

Pina- (non potendone più) Sintiti cumpari ‘Nzulu, cu tuttu u rispetto vi dicu jatavinni bonu bonu e tuttu interu… e purtativi a vostra… zita. In quantu a tia (Ninu arretra), in quantu a tia appoi ni facemu i cunti.-

Sonja si precipita verso l’uscita, seguita, mogio mogio da Nzulu.

Pina- E ora a noi due! (prende un nodoso bastone da dietro il mobile e si avvicina minacciosa verso Ninu)-

Ninu- Fremma! Fremma! Ti confesso tutto. Ecco, un amico mi dissi ca pe me duluri ci vulevanu dei massaggi, e mi fici averi n’appuntamento cun  na dottoressa – quella terapista che hai visto. Ma a mia mi parsi nu sghezzu e nun  fici casu e accussì nun ti dissi nenti. Ma dieci minuti fa, tuppuliau sta carusa e mi dissi ca era una massaggiatrice a domuciliu…-

Pina- Forsi vuoi dire buttana a domiciliu.-

Ninu- Po’ essiri comu dici tu. Nto mentri arrivò ‘mbari ‘Nzulu e mi misimu a chiacchiarare. Poi arrivasti tu. Ed è tutto.-

Pina- Tutto? Pi  mia? E chi mi facisti lesa? Scimunita? Rimbambita? Ca ora ju m’ammuccavu ssa storiella. Tu cercavi di tradirmi, fedifrago!-

Ninu- Pinuzza, gioia, pi fozza a ma fari na scerra? Lassamu perdiri… tantu u sai comu sugnu ‘ntisu: Ninu Sbrogghiu, e ju nun ci pozzi fari nenti, oh.-

Pina-  E inveci ju ci pozzu fari tantu. U vidi stu marruggiu? Bene, cu chistu t’acciuncu viramenti, e senza dari a cuppa a dda mischina di tracina e senza pinsioni d’invalidità!-

Ninu- Fremmati donna!-

Pina- Marruggiu, penzaci tu. (fa roteare il bastone, quando suonano alla porta) E ora cu è? A cu aspetti ancora, malacunnutta!-

Ninu- Cui ju? A nuddu aspetto, to giuru.-

Pina- Anveci di spergiurari, vai a apriri.-

Alla porta c’è ‘Nzulu.

Ninu- ‘Nzulu, chi voi?-

Nzulu- Ju nenti, ma ci sunu fora dui prissuni ca ti stanu circannu.-

Ninu- E cchi cosa vonu?-

Nzulu- E chissacciu. I truvai pa’ strada e mi addumannaru se ti canuscevo e se sapevu unni stavi, e accussì, l’accumpagnai ccà.-

Pina- C’aviti voi due?-

Ninu- Nenti, ha accompagnato dui prissuni ca mi cercanu.-

Pina- Chi sunu pri casu, carrabbineri? Vinnuru p’attaccariti?-

Ninu- Spiritosa. Falli trasiri Nzulu.-

Nzulu- (sottovoce) Ahu, varda ca a…massaggiatrici a pavai ju. Mollani un centone.-

Ninu- Avanzi e ci si misu. Fai trasiri ddi prissuni.

Nzulu- Accomodatevi signori, questo è il signor Ninu Carrubba.-

Entrano due uomini, sono il Titolare di una ditta e un tale che ha una faccia torva e un’espressione truce: E’ Pittbull, il testimone oculare.

Titolare- (cerimonioso) Felicissimo di conoscerla signor Carrubba, io sono il titolare della ditta Arredi da giardino e affini. Sono venuto insieme al mio assistente per consegnarle la merce che ci ha ordinato per telefono.-

Ninu- Accomodatevi, questa è mia moglie e quel signore che vi ha accompagnato, è il signor Giuda!!! (occhiataccia a Nzulu il quale fa un cenno per dire: e io che c’entro?)-

Titolare- (c.s.) Felicissimo signora (accenna ad un baciamano che la donna non gradisce, anzi si pulisce la mano nella gonna) Dunque come dicevo, vi ho portato la seguente merce: una tenda da sole a estensione, un dondolo per bambini, uno scivolo sempre per bambini, tre sdraio, un tavolino da esterno con quattro poltroncine. Dove le mettiamo?-

Pina- ( a Ninu, guardandolo ferocemente) Comu, comu? Hai ordinato tutta sta robba? E pi fari cchi cosa?-

Ninu- Pina, calma ti spiego tutto, dopo.-

Pina- No! tu mi dici tuttu prima!-

Titolare- Intanto che voi confabulate il mio aiutante monta la tenda. (il testimone esce per eseguire). E l’altra merce dove la depositiamo?-

Ninu- Senta amicu, vardati ca ci a essiri nu sbagghiu: Ju ordinai sulamenti la tenda da sole.-

Titolare- (consultando una nota) A me risulta che ha ordinato tutto ciò che abbiamo portato.-

Ninu- ( pazientemente) Senta, ci dissi ora ora che c’è un errore, sicuramenti. Infatti come putevo ordinari jochi pe picciriddi se non ne avemu?-

Titolare- …figli no, ma i nipoti?-

Ninu- Unu! Nu carusuni di quattrodici anni… e mancu sta cca.-

Titolare- Comunque non mi riguarda, qui carta canta.-

Ninu- Ma quali carta. Amicu, e cchi è nun ci sintiti? vi dissi ca c’è nu sbagghiu.-

Titolare- Allora vi porto il testimone oculare che era presente quando abbiamo ricevuto l’ordine.-

Ninu- Ca quali testimoni oculare d’egitto. Fatemi la cortesia…-

Titolare- Bene. (apre la porta e chiama) Pittbull! (entra l’uomo) Trasi Pittbull, trasi, picchì c’e da fari na… testimonianza. (l’uomo, entrando, si leva la giacca e incomincia ad arrotolarsi le maniche della camicia)-

Ninu- (terrorizzato) Calma, calma, c’è tempu e luogo.-

Titolare - … fermu Pittbull. (a Ninu) allora? Amicu?-

Ninu- Va beni. Lassati a robba nta tirrazza e datemi la nota. (Pina accenna a dire qualcosa, ma Ninu le fa cenno di stare tranquilla)-

Titolare- Ecco la nota. Sono duemila euro iva eslusa.-

Ninu- (prendendo il libretto degli assegni da un tiretto) Po’ mumentu non ci hai contanti, vi staccu n’assegnu. (e senza dare il tempo di ribadire, riempie l’assegno) Ecco a voi!-

Titolate- Veramenti accettiamo solo contanti, ma visto che non ne avete con voi…vi diamo fiducia… va bene, accetto. (controlla) Bene, grazie e alla prossima, andiamo (a Pittbull). Buon giorno a tutti. (escono)-

Pina- Ma che si’ tuttu foddi? Nel conto nun ci hai na lira fausa, e tu firmi assegni?-

Ninu- (riponendo il libretto) Moglie, l’uomo della casa sono io, e so ciò che faccio (con solennità, poi tra se) E intanto varagnai tri giorna di vita. Lunedì sinni parra.-

Pina- Tu? Propriu tu sai (imitandolo) quello che faccio? A vo cuccati. Senti beddu tu ti mittisti na stu pasticciu comu o solito to: cioè da incosciente! (disperandosi) Maronna e ora comu facemu?-

Nzulu- A ta scusari, ma a mia a cosa mi puzza… intisi diri ca ci sunu certi zingari ca arrobbunu ne giardini e si vinnunu i mobili tramite un ricettatore. Nzamai iddi (accenna alle persone che sono uscite) sunu chissi?-

Ninu- Un ricattatori? ‘Mbari, si na cannunata. Pi mia hai raggiuni, suni ricattatori… e puru violenti.-

Nzulu- Vidi ca dissi ricettatore, cioè unu ca s’accatta a merci arrubbata.-

Ninu- Ah, allora è diversu…-

Nzulu- …Chistu nun ha capitu nenti… (tristemente)-

Ninu- ( che ha sentito, pomposo) Che cosa non avrei capito – io?-

Nzulu- Ca si tu nu ricettaturi, in putenza. Ecco cosa aviss’a capiri, cu fussi tu, accattannuti sti mobili.

Pina- Beni! Di male i peggio!-

Ninu- Stai serena, qui ci sono io, tuo marito.-

Pina- Ora dormu tranquilla (ironica) Aho, scunchiurutu cu tu dissi di mittiriti nta sti centu missi?-

Ninu- Il prezzo favoloso me lo disse. C’era scritto nta l’app, che il prezzo era modico…-

Pina- Di Modica? E cu ci u porta ccà?-

Ninu- Donna: Modico, non mudicanu! Eppoi, capisci? Costava solo cinquanta euro. Tu ch’avissi fattu?-

Nzulu- Cui ju?-

Ninu- No idda. (indicando Pina) Pricchì era idda ca si lamintava ca u suli nta tirrazza ci mureva e che s’aviss’a mettiri almenu na tenda. ( a Pina) T’o rivordi?-

Pina- Certo ca m’o rivordu. Ma accattannila nta ‘n vero negoziu...-

Ninu- … pi seicento euru? Na si l’avvisu saputu ca custava cinquanta euru, tu           c’avissa fattu?-

Pina – M’avissi mangiatu a fogghia.-

Ninu- E brava, ora ca sai. Ma ju chi nni sapevu di sta banda ca traffica i mobili arrubbati? Sulu ora, da Nzulu u vinni a sapiri.-

Pina- E una priassuna in sensi, s’anforma prima. (disperata, poi come ricordandosene in quel momento) Mattri e cu l’assegnu?

Nzulu- E c’o testimoni?       

Pina- Chi facemu?-

Ninu- Ti dissi ca ci pensu ju, cioè l’omu d’a casa!-

Pina- Ma levici manu cu stu riturnello. Sentiti cumpari, ‘Nzulu taliassi cchi ci cuntu: Stu (derisoria) omo di casa, passannnu a ieri si fici veniri cca nu consulenti finanziariu pi farisi spiegari comu investire i so risparmi. Benissimu, però, in primis in primisi, nun havi, comu vi dissi, un soldu fausu, né nto portafogghiu ne tantumenu a banca; secunnu a pinsioni appena arriva, sinni va pi pavari a misata, a putiara, u chianchieri, la bulletta da luci eccetera eccetera; e a poi chi nicchi nacchi parrari cu chissu?... (insospettita) o era una …chissa…Ninu, dimmi a virità.-

Ninu- (che aveva ascoltato insofferente) Ju chissacciu pi mia era un promotore, se appoi arrivò na’ promottrici, chi nni sapevu ju?-

Pina- Ah, anima ‘nnuccenti, chi nni sapeva iddu. Ma sintitilu cumpari Nzulu, vui co conusciti da cinquat’anni.-

Nzulu- Ju, chinni sacciu. Commuredda nun mittitimi ammenzu. Anzi, sapiti chi fazzu? Vi salutai. (esce precipitosamente)-

Ninu- Chi bella cumparsa con gli estranei…-

Pina- … ca sai fari sulu tu. Avanti, finemula ccà, ju vaju a fari a spisa, intantu tu pensa a na via d’uscita di sta stramaledetta storia. Ti salutu.-

Ninu –Ci pensu, ci pensu… Ah, senti a maggheri, intantu ca ci si, accatta dui custateddi, ni facenmu arrustuti nto focu...-

Pina- T’o po’ scurdari! Dui custateddi… ma u sai o nun u sai ca ci hai u colistirolo autu? Eppoi, u sai o nun u sai ca l’animali sa na rispittari? … nun sa na scannari? Nun sa na fari soffriri?-

Ninu- E pi un fari soffriri nu viteddu, voli diri ca facemu a fami…(sconsolato)-

Pina- Si po’ sempri maciari vegetali ca sunu megghiu da carni e nun fanu mali...-

Ninu-Dimmi a virità donna: Cu ti dissi si gran minchiati?-

Pina- A parti ca aviss’a parrari pulitu, appoi nun sunu chiddu ca dici tu, picchì è robba scentifica, pruvata.-

Ninu – E a tia cu tu dissi?-

Pina- A dottoressa do secunnu pianu…-

Ninu-Cui chidda sicca comu n’anciova?-

Pina- E’ una donna in linea.-

Ninu- E a ssa donna in linea, cu ci lu dissi ca l’animali soffrunu e i vegetali no? Pigghia a to soru: E’ una vegetale tali e quali: macia vivi, e sinni futti, ma quannu ci venunu i murroidi, jetta vuci comu ‘n maialinu scannatu! A vo cuccati, tu, a dottoressa e ssi teorie…(poi riflettendo) Ora, mu voi spiegari, pi esempiu, se ci scippi un punu all’alberu, chiddu nun senti duluri? E mu voi diri, pi casu, se u pumaroru ca pigghi o mircatu, nun sapi ca sta finennu nta pignata pa addiventa salsa? Onde per cui, siti tanti fanatici. Ho detto!-

Pina- (che ha ascoltato con sopportazione) Finisti? Mi nni puzzu iri? O m’a dari ancora comunni?-

Ninu- Ciau, ciau… (Pina esce) ci mancava magari na vigitariana p’amica…-

 

 Appena pina sarà uscita, Nunu farà una telefonata.

Ninu- Prontu? Parlo con l’agenzia immobiliare “ La casa”? Bene, sono il signor Carrubba, volevo disdire l’appuntamento per oggi con la vostra agente

per visionare l’appartamento di via Carrapipi 23. Ah, è già fuori… per venire da me? E non si può rintracciare? No? E va beni… aspettu. (chiude il telefono) Speriamo ca ssa bedda agentessa immobiliatrice, bbona comu na fimmina di letto, si sbriga, prima ca ritorna Pina. Intanto, po’ si e po’ no, mi pigghiu na pinnula. (estrae da una scatolina una pillora azzurra e la ingoia con un po’ d’acqua). Ora semu a postu!-

Suonano alla porta. Ninu si precipita ad aprire e si trova difronte una donnicciola piccola e magra, con occhialoni da vista e capelli a tuppo.

Agente imm.- Buon giorno signore.-

Ninu- Bongiorno, bongiornu. Signora, sicurmenti sbagghiavu porta.-

Agente imm.- Questo non è l’appartamento del signor Carrubba?-

Ninu- E’ questo. Ma ora vada via, aspetto gente.-

Agente imm. – Lei aspetta me, io sono l’agente immobiliare, posso entrare?.-

Ninu- Ma non mi faccia ridere, conosco la prissuna prissunalmenti…( intanto la fa entrare)-

Agente- … che non verrà in quanto, poverina, è stata investita da una motoretta e si trova, in questo momento, all’ospedale per una frattura al perone. Ma ci sono io, che la sostituisco, e che, vedrà, ci so fare quasi come la collega.-

Ninu- (guardandola dalla resta ai piedi) A quali. C’è na differenza abbissali.-

Agente- Ma lei mi ha messo alla prova?-

Ninu – A lei? Scansatini.-

Agente- Allora signor Carrubba … (frivolamente) detto sbrogghiu, se non erro, vogliamo incominciare?-

Ninu- (che sente l’effetto della pillola) Cu lei? Mah, chissacciu…intantu si po’ assittare nto divanu.-

Agente- Signore, io sono venuta qui per periziare, ma, da come mi guarda, mi sorge un sospetto… lei forse si vuole approfittare di me?-

Ninu- O’ tempo di bunazza sarebbe un oltraggio alla mia reputazioni, ma cu sta pinnuila in corpu, o fazzu o scoppiu.-

Agente- Allora, se è carricu ‘n’avanti, non opporrò resistenza alla violenza, mi sacrificherò sarà una agentei immobiliari sfortunata.-

Ninu - … chistu è sicuru comu la morti, dimiscanzi!-

Agente - Sono pronta a immolarmi! (assume una posa di vittima sacrificale)-

Ninu- Chiuru l’occhi e così sia.-

Ritorna Pina, vede i due sul divano, e si mette a strillare. L’agente si compone affrettatamente, mentre Ninu resta basito.

Pina- Cosa tinta, ta fai che fimmini magari a casa mia.-

Ninu- Ma quali fimmini, questa signora è un agente immobiliare.-

Agente- Piacere signora.-

Pina- ( a Ninu) E, fammi capiri, quest’agente (la guarda in modo dispreggiativo), cosa caspita ci fa qui, e appoi supra o divanu, appoi cu tia ‘ncoddu?-

Ninu- Ti spiego tutto: Ci fa qui per fare la visura d’a casa; era supra u divanu, pi fari nu calculu dilicatu, ju ero vicino, pi aiutarla. Ecco tutto spiegato.-

Pina- Hai na facci ca ci po’ sparari i pospiri di lignu. Pezzu di munzinaru e viziusu cronicu, comu poi nigari l’evidenza? Appoi, a visura pi cchi cosa?-

Agente- (timidamente) La visura è necessaria per valutare l’immobile in vendita, E’ la prassi, signora.-

Pina- Sarebbi a prassi, si l’immobili fussi do so’, ma sta casa è in affittu, ergo siete due minzugnari e porci!-

Ninu- Avaja Pinuzza, nun drammatizzari, ju vulevo fari a visura pi vidiri quantu vali sta casa e pi sapirimi regulari pi la misata, vistu ca a gennaio scade il contratto.-

Pina- E vulissi farimi capiri ca ti servi la visura pi mittiriti d’accordu cu to cumpari ‘Nzulu (all’agente) perché quest’immobile, cara agente immobiliari libitinosa, non è del qui presente Ninu Carrubba, ma di don ‘Nzulu Caramella.-

Ninu- Comu diri: Caramella di Carrubba. Insomma culu e cammisa (gestualità adeguata).-

Agente – (prendendo la borsa) Ho capito, ho capito, è meglio che vada via. Buongiorno a tutti.-

Pina – E’ megghiu, accussì sinni va coi so pedi! (la donna esce) Buon giorno e acqua d’avanti e ventu d’arreri. E ora a noi beddu spicchiu di mennula amara. Che hai da dire!?-    

Ninu- Dicu: A curpa nun è mia.-

Pina- Sfrontatu!-

Ninu- No, drogatu!-

Pina – Ti pigghiasti a pinnula?-

Ninu- (mestamente) Pultroppo si. L’ava pigghiato pi fari l’amore cu tia, ma tu tinni isti a fari a spisa e… e… ccà sutta prissava comu na morsa… e cu ci puteva cchiù? O facevu o scoppiavu.-

Pina- E facisti?-

Ninu- No, arrivasti prima tu, ma staiu scuppiannu… anzi si nun ti dispiaci… t’aviss’a diri na parola… dda banna (fa l’occhialino, significativamente)… chi dici, a muggheri…-

Pina- Ca si nu bastardu. Ma pi la to’ saluti, mi sacrificu, però ssi pinnuli ana spariri, intesi?-

Ninu- Intesi, intesi, ma sbrigamuni a muggheri, facimu prestu, staiu spaccannu macari i mutanni.-

I due vanno nell’altra camera. Musica adatta.

Tela.  

   

 

    

   

                                                              Atto  III

Stessa scenografia. In scena ci sono Ninu, Pina, ‘Nzulu e Turi.

Pina- …E se ssi zingari venunu armati?-

Ninu- Buum! Ca ora si mettunu a fari a muschitteria nta na casa privata e in pieno giorno.-

Nzulu- (a Ninu) Ju pensu ca venunu pi rumpiriti l’ossa e basta.-

Ninu- Grazi assai ‘mbari, pi cunfortu si nu vero amicu.-

Turi- Comunque ora semu tri contro dui.-

Nzulu- Se venunu in dui…-

Pina-  Picchì vui cririti…-

Nzulu- Mah, chissacciu, putissi veniri macari tutta a banda…-

Ninu- …Ca sinnucu in testa. Avaja ma cchi dici.-

Turi- Certu ca fusti incoscienti a darici n’assegnu scopertu. Chiddi lunedì s’apprisintarunu a banca cu ss’assegnu scupertu, sa na sintutu pigghiati po’ culu e si sono inferociti e ora ni voluno cuntu e raggiuni...-

Nzulu- …E soprattuttu vonu i picciuli!-

Ninu- Sintitimi bbonu: Na ddu mumentu ci avissi firmatu macari na cambiali a vita.-

Pina- Ma a banca, chi cosa farà, lo dimunzia?

Turi- No, cridu di no, comunque am’aspittar gli eventi (guarda l’orologio, poi tra se) E già passau n’urata china china...-

Nzulu- Ju dicissi di fari na cosa saggia.-

Ninu- Pri esempiu?-

Nzulu- Pri esempiu virsannu dumila euru nto to cuntu.-

Ninu- Scupristi i pospiri di cira! E unni i pigghiu du mila euru?-

Nzulu- Si putissi fari na colletta. Ju ci metto cincucento euru, i to figghi a rimanenza e tuttu è fattu.-

Turi- (tossicchiando) Io non passo un momento felice col lavoro, pi cui…-

Ninu- …Pi cui, arrangiativi!-

Turi- Non ho detto questo!-

Pina- Ju ci criru. Turi è ‘n figghiu affeziunatu. Forsi macari to fighia Gina avi qualichi difficoltà…  so maritu travagghia quannu ci avi a valia, cioè mai!-

Turi- (guardando l’orologio) Ma quando arrivano sti personaggi?-

Ninu- C’ai prescia d’arristari orfanu?-

Turi- Non raccolgo. Comunque, ju veramenti avissi ‘n clienti ‘mportanti ca m’aspetta fra menzura…-

Ninu- Varda chi cumminazioni…-

Turi – Chi vo’ diri, ca ma filu?-

Ninu- Nonzi, ca tinni fuj.-

Turi- Amà, u senti? Sempri cu mia ci l’avi. (riguarda l’orologio) Ju minni aia ghiri pi fozza, sennò perdu a st’affari.-

Ninu- Sta sirinata avi un pezzu ca a sintemu…-

Turi- Chi voi diri?-

Ninu- Ca quannu veni, indipendentemente pi quali nutivu, hai sempri chiffari, hai cosi impurtanti, oppuru ca si stancu e tinn’a ghiri a cuccariti.-

Pina- Ma chi ci dici a to figghiu? Nun vidi ca si sta facennu na posizoni? E quindi va a tirari a carretta.-

Ninu – Ai raggiuni ava tirari a carretta… comu i scecchi!

Turi- Amà, mi sta offendendo… u vidi? cu iddu è tuttu persu… nun havi piaciri che mi affermo nel mio lavoro.-

Ninu- Cui ju? Senti beddu, u travagghiu nobilita l’uomo, si va dicennu in giru, ma u to nun mi piaci propriu e sai picchì? In  primis nun mi piaci ssu misteri di zannu; sacunnu, ti pirdisti completamenti, immerso nei tuoi affari; terzu, t’alluntanasti di vista e di cori.-

Pina- Nun è veru! Quannu po’ ni veni a truvari.-

Ninu- Certu: na vota o misi se tuttu va beni, e quannu veni nun vidi l’ura di irasinni. Chiddu, nta nostra casa, chiù di deci minuti nun ci sta. A seggia ci brucia nto panaru!-

Turi - Ora stai esagerannu. Amà, minni vaju picchì staju quariannu.-

Ninu- E sciusciti.-

Turi – Pa’ nun mi provocari.-

Ninu . Picchì sennò chi fai l’Orlando furioso? Sappi, beddu, ca addivintasti na prissina – dico na prissuna e non un figghiu – senza affetto e senza rispettu… e pozzu pozzu, magari ‘ngratu...-

Turi – Ca ora (smaccoso) mettici lattru e assassinu e a facisti completa. Poi (guardandolo di traverso) E cu chissu ti salutai. Ciau ma’ (la bacia e esce quasi di corsa).-

Ninu- Figghiu affezionatu (ironia amara) e omu di sustanza, nun c’è cchi diri…( gesto ironico)-

Pina- U lassi stari? Nun vidi ca avi di uscarisi u pani, avi na famigghia da mantineri, nun lu criticari, propriu tu ca nun hai fattu mai nenti.-

Ninu- Ebbene, si! Nun aiu fattu mai nenti di bbonu, ma sacciu essiri n’omu. E prima sapevu fari macari u figghiu affizionatu e rispettosu. Avanti Jtavinni tutti, l’affrontu sulu, ssi bardasci zingarioti.-

Nzulu.- A stu puntu minni vaju macari ju, ma non picchi mi scantu, ma picchì u pissimakkè  mi si sta scarricannu e nun vulissi ristarici siccu.. e comunque sugnu sempri nta porta accantu, abbasta tuppuliari, vegnu e comu finisci finisci. Arrivurdatillu.-

Ninu- All’epuca, ‘Nzulu, all’epuca, quannu nun ni facevamu passari na musca nto nasu…ma ora…Appoi nun ci nnè propriu di bisogno di tuppuliari, tantu comu ti sentu ju, quannu traffichii ca panittera da via Rannazzu, mi sintirai tu quannu sbraiterò…-

Nzulu- Sempri a babbiari tu. Comunque sugnu e sarò all’erta. Vi salutai.-

Ninu- Vaja, u sacciu cu si tu. Vatinni, tranquillu… vai, vai. (‘Nzulu, malvolentiere esce)-

Pina- Ju sugnu to muggheri e restu cca.-

Ninu- A fari cchi cosa? A jattari vuci?-

Pina- No, a  aiutariti.-

Ninu- Comu? Comu a dda vota quannu mi sciarriai cu dd’automobilista ca mi tagghiò a strata?-

Pina- Vulevu ca nun t’asciarriassi.-

Ninu- Ah, si? E sacunnu tia, mi sciarriu usu? O pi sciarriarisi ci vonu almenu dui prissuni, o no?-

Pina- Miminu…minimu.-

Ninu - E com’è ca pi nun farimi sciarriari t’appinnevi sulamenti nto me brazzu, ammentri chiddu, cu du brazzi libberi, mi carricava di cazzotti?-

Pina- Mih, nun m’a pirduni mai… Va beni, minni vaju.-

Ninu- E’ megghiu.-

Pina - (uscendo, borbottando) Ora chiamu i carrabbineri, prima ca m’addifettunu u maritu.-

Ninu rimasto solo, si aggira nella camera, aggiusta qualche sedia e mette il bastone nodoso a portata di mano. Mima, goffamente, la lite. Suonano alla porta. Ninu sobbalza, poi si da un cintegno virile e quindi va ad aprire. Entrano il titolare e il testimone oculare.

Ninu- Ah, siete voi…-

Titolare- E chi aspittavi o sinnucu. ( con atteggiamento da guappo, entra, si guarda attorno, guarda con disgusto Ninu) Allura Ninu Sbrogghiu, chi mi sai diri di st’assegnu ccà? (lo sventola sul viso di Ninu)-

Ninu- Cui? Chissu?-

Titolare- (minaccioso) Chistu. Chistu. (quasi glielo strofina in viso)-

Ninu- Videmu…(esamina l’assegno con competenza pignolesca. A firma è mia, a data currispunni, a località pure…l’importu mi pati eccessivo. O m i sbagghiu? (occhiataccia  minacciosa del principale, e Nino capisce l’antifona) Si, e chiddu miu…(poi, fulmeamente, lo strappa dalle mani dell’uomo e se lo mette in bocca, masticandolo e ingoiandolo, invano ostacolato dal titolare) Mih, mai aiu mangiato na cosa cchiu sapurita.-

Titolari- ( prima sorpreso, poi furioso) A si? Va beni (a Pittbull) Pensaci tu a riurdarici cu semu, ma lassaci i ita funzionanti, picchì n’a firmari n’autru assegnu e di trimmila euru- stavota!!-

Pittbull, si appresta a pestare Ninu, il quale, prontamente afferra il bastone e lo colpisce lievamente a una spalla, contemporaneamente, si ode un secco rumore, come uno schiocco, e l’energumeno manda un grido di dolore; la situazione scenica si ripeterà varie volte, con Ninu sempre più meravigliato di come stanno andando le cose: infatti, egli non ha neppure il tempo di colpire l’avversario, che si sente lo schiocco e il grido di dolore della vittima. La scena coinvolge anche il titolare, poi i due, torcendosi di dolore, fuggono via.

Titolare – Prestu, scappamu, nta sta casa ci sunu i spiriti malefici e c’ l’annu cu nuattri, dai,  cugghemini i pupi e filamu via!!-

Ninu rimane col bastone in mano, lo esamina assai perplesso, perché, infine, non è sicuro d’essere stato così efficace nella difesa. Guarda, dalla finestra, che da sul terrazzo, e vede i due che s’affrettano a portare via gli arredi, e si strofina le mani dalla contentezza. Ma ecco che dall’altra stanza, la cui porta era rimasta semiaperta, esce Bob con una carabina d’aria compressa in mano.

Ninu- Bobbinu, chi fai ccà?-

Bob- Nannu e cchi ti putevo lassari sulu?-

Ninu- I facisti scappari cu ssu cosu ccà? (indica la arabina)-

Bob- Chista è una carabina ad aria compressa, ca spara piombini calibro 4,5, che a una distanza di cinque metri fanno un bel buchetto nel bersaglio prescelto.-

Ninu- E stavota quali fu u to bersagliu prescelto?     

Bob - U panaru, nonnu, u panaru di ssi dui bellimusti.-

Ninu- Bravu Bobbinu, si na cannunata … (poi rigirandosi di botto e guardando meglio il ragazzo) ma si sicuru ca si figghiu di to pattri?-

Bob- Pi sicuru, sugnu to niputi, nonnino.-

Ninu- Eh, bonsangue non mente. (confidenzialmente) E senti, a fimmini comu si cumminatu?-

Bob- ( timidamente) Bih nonno, e sempre là ce l’hai la testa… cosa vuoi sapere? Se sugnu masculu?-

Ninu- E mi pari ma cosa logica, si’ me niputi, no?-

Bob- (abbassando lo sguardo) Insomma, sono principiante, ma… m’arrangiu.-

Ninu- Bravu! Si nta strada giusta. E dimmi na cosa: comu mai si ccà? Aspetta, aspetta, chiffà forsi sapevi d’a… visita ca aspittavu? (indica la porta da dove sono fuggiti i due aggressori)-

Bob – Sissi. Ho sentito papà che parlava con la mamma della minaccia che t’avevano fatto i malavitosi. Ho chiesto se potevo venire anch’io a difenderti, ma mi ha risposto che sono affari per adulti. E allora, ho finto d’andare a studiare, nella mia stanza, poi ho preso la carabina e, di corsa, sono venuto qui, entrando, però, dalla finestra della stanza da letto dove mi sono nascosto… e ho sentito tutto! Insomma, nonno, sono rimasto il solo a dover difendere i miei nonnini…Mi dispiaci…-

Ninu- Di cchi cosa? d’avermi forse salvato da na fraccata di vastunati?-

Bob – No, dal comportamento di me pattri.-

Ninu- Ahu nun diri sti cosi: T’o pattri s’ambriacò cu ssa specie d’azienda… e, appoi,  ognunu havi u so carattiri.-

Bob – Ok, insomma, scusami. (confuso)-

Ninu – Avaja e finiscila (gli accarezza la testa). Comunque, pri furtuna è andata beni, e tu si statu bravissimu! Però a prossima vota ubbidisci a to pattri.-

Roby- Lo farò.-

Entra ‘Nzulu, è guardingo, e imbraccia una scopa.

Ninu- (scorgendolo) Veni, trasi, è tuttu a postu ‘Nzulu, piriculu scampatu.-

Nzulu - Sinni jenu?-

Ninu- No, scapparunu comu du saittuni.-

Nzulu – E comu fu?.

Ninu- Un colpo d’arma sigreta fu, anzi sei colpi, veru Bobbinu (Bob, sorridendo annuisce)-

Nzulu- Menu mali. (abbassa la scopa).

Ninu- ‘Nzulu, vidu ca macari tu vinisti cu l’arma sigreta. (indica la scopa)-

Nzulu- Chista truvai a putata di manu…-

Ninu – E’ l’intenzioni ca cunta. Grazi ‘nbari.-

Rientra Pina.

Pina- Chi fu? Vitti scappar i dui zingari comu dui saittuni e carichi comu ddu scecchi...-

Ninu-… e deciditi sunu saittuni o scecchi! Comunque, (pomposo) quei malviventi, vista la mia coraggiosa e decisiva determinazione, ci arripinzaruno e s’a svignaruno (facendo l’occhialino a Bob)-

Pina- Comu accussì, di bonu a bonu?-

Ninu- Accussì di bonu a bonu, sensa aspittari a carrozza d’o sinatu.-

Pina – Mattri santissima, ora ci addumu na cannila a Sant’aita…-

Ninu- … E n’autra a santu Roberto.-

Pina- San Roberto? E  chi c’entra?-

Ninu – Centra, centra…-

Pina- Tu e i to’ sbafarati…E c’o l’assegno comu finiu?-

Ninu- Ce l’ho io!-

Pina- Videmu?-

Ninu- Dumani, quannu vaju nto cessu…-

Pina- Sempri a sghizzari, macari che cosi serii... avanti picchì ma teniri appisa.-

Ninu- Ahu, mu mangiai, cuntenta?-

Pina- Bedda mattri, e se ti fa ‘nfezioni?-

Ninu- Ci addumanu n’autra cannila a Sant’Aita. 

Pina- Sghezza coi fanti e lassa stari i santi. (accorgendosi del nipote) E tu Bob, chi  fai ccà?-

Bob- M’attruvai a passari…-

Ninu- …E vinni a salutari i soi nonni. E tu unn’a statu?-

Pina- Nte carrabbineri, stanu vinennu.-

Ninu- E comu venunu sinni vanu. Anzi varda cchi fai, telefunaci e ci dici che è statu un falso allarme.-

Pina- Ora?-

Ninu – E quannu? Quannu su già ccà?-

Nzulu – ‘Nbari Ninu, mi mittu ju di vardia davanti o purticatu e l’avviso ca tuttu è finitu.-

Ninu – Grazzi assai, ‘nbari, ma è megghiu ca l’avvisassi cu li chiamò. Telefona Pina.-

 

Pina esegue.

Ninu- A proposito Bobbinu (prende il telefonino e glielo mostra) chi ni dici di st’affari cinisi?-

Pina- ( insorgendo clamorosamente) Oh no! non ricominciamo! Bob ti proibisco di insegnare al nonno altre App, e programmi vari, sennò l’affucu ammentri dormi!-

Ninu- Calmati, calmati a muggheri…calmati. (a Bob) Senti Bobbinu ju ti lu vulissi dari.-

Bob- Nonno, te lo vuoi togliere? Proprio quando la sai già usare? Eppoi costa molto, è professionale.-

Pina – Macari troppu, pi cuntu miu… appoi, macari senza ssu strumentu, iddu, pi fari casini, c’abbasta e c’assupecchia. -

Ninu- (solennemente) Io sono un uomo incompreso e per giunta calunniato. (occhiataccia a Pina, poi a Bob) E proprio ora te lo vorrei regalare. Anzi, giacchè semu in tema di riali, tiè ‘Nzulu, varda chi ti rialu …(esca dalla tasca una scatola di pillole e la da all’amico)… a tia ti servunu… quannu veni a truvariti a pannittera. A mia nun servunu cchiù. ( Nzulu prende la scatola, frastornato, e se la mette velocemente in tasca) Evveru Pinuzza?-

Pina- Evveru! Accussì finalmenti t’arrizzetti e torna a paci nta sta famigghia.-

Ninu- Un momento! (assumendo il portamento dignitoso) E nun mi controlli cchiù? (Pina fa il gesto di noi); e ‘n t’aia tilifunari cchiù ammentri sugnu cu’ l’amici? (Pina idem) E nun t’aia fari commisioni varie? (idem) E mi fai a parmiggiana ca ricotta salata, tutti i simani? (Pina annuisce. Poi Ninu, avvicinandosi di più alla donna) E senti, pensi ancora ca m’aia fari spurtusari ogni misi pi farimi l’analisi d’o sangu pi vidiri se arraggiunu o no?-

Pina- Diminiscanzi, no!... ma almenu na vota l’annu, s’è possibile, p’accuntintari a to muggheri… (lo guarda supplichevole) –

Ninu- Beni…beni…(poi all’improvviso) E a custatedda ‘n ta braci m’a fai?-

Pina- Si…ma na vota o misi…-

Ninu – (riflettendo) Donna, e sia! ( con gesto regale, quindi solennemente) Tiè Bobbinu, pigghia stu cosu è tuo.-

Cerimonia di consegna del telefonino a Bob. Se sarà possibile dovrebbe essere pomposa, come se fosse un passaggio di consegne tra il vecchio e il ragazzo. 

Ninu- E finalmenti c’è a paci ‘n famigghia. Evvero donna?

Pina- Veru, veru… (Sottovoce, dubitativa) speriamo.-

Fine