Mbrogghi e ‘mbrugghiuni

Stampa questo copione

"MBROGGHI E 'MBRUGGHIUNI"

"MBROGGHI E 'MBRUGGHIUNI"

COMMEDIA  IN TRE ATTI

DI FRANCESCO D'ARRIGO

PERSONAGGI                                                                              INTERPRETI

GIACOMO VALENTI                          anni    50

CARMELA         (moglie)                     anni    45

MARIA               (figlia)                        anni    25

LUCIA               (figlia)                        anni    20

GRAZIA             (vicina di casa)          anni    45

FILIPPO                                              anni    30

ANGELO                                             anni    45

ORAZIO                                               anni    30

ERNESTO          (padrone di casa)       anni    60                           

AVVOCATO VADALA'                        anni    40

La vita, si sa, è piena d'inganni, di raggiri, di truffe, di situazioni intricate che magari richiedono artifici per essere risolte. C'è dunque l'imbroglione acito,incallito, che si adopera a esercitare il raggiro per sbarcare il lunario e che lo fa per innata vocazione di impostore, di lestofante. Giuri chi, almeno una volta nella vita, non è stato vittima di un truffatore, di un disonesto, di un'impostore, da "nu mbrugghiuni" se morale c'è in questa commedia è che anche un padre buono può essere indotto dalla necessità della vita e per sue esperienze negative col prossimo a doverne copiare l'esempio per non lasciarsi sopraffare dalla indigenza. Sempre in buona fede, si capisce.

                                                                                     l'autore

Modesta casa in un quartiere di Catania. Comune a centro, a sinistra una porta che comunica con il resto della casa. Al centro della scena, tavolo con quattro sedie sopra il tavolo. Tavolinetto con televisione, mobiletto con telefono, quadri alle pareti, All'aprirsi del sipario Maria toglie le sedie dal tavolo e le depone per terra. Poi stende un tappeto sopra il tavolo e mette un vaso di fiori. Lucia pulisce. Carmela dirige le faccende.

SCENA PRIMA

(CARMELA - MARIA - LUCIA)

CARMELA        -      Carusi, ama fari a pulizia di Pasqua, perciò mittemini u cori m'paci, e                                                          accuminciamua sbarattari!

LUCIA              -      Mamma, iu aia studiari.

CARMELA        -      Na studiatu mai, e ora hai sta volontà? Pi oggi ni fai a menu. Tantu ca testa ca                                            hai tu, non succeri nenti!

MARIA              -      A mia mi doli a carina, e non mi pozzu moviri.

CARMELA        -      ( Seccata ) Inveci ta moviri; a fari ginnastica ca ti fa beni, annunca ta bessu iù                                              a carina cu n'coppu di scarpa ca ti rugnu!( Fa la mossa relativa ) E ti fazzu                                             passari u duluri.

MARIA              -      Non c'è bisognu, mi passau.

CARMELA        -      Brava, tu si na carusa giudiziosa. I me paroli sunu na santa cosa: megghiu                                                   da pumata. Avanti, ognunu o so postu.

MARIA              -      Iù mi ni vaiu a lavari i piatti!

CARMELA        -      Comu? I piatti ne lavau nuddu?

MARIA              -      Nuddu!

CARMELA        -      ( Minacciosa ) Caiordi e cosi puzzolenti. Non vi vergognati?

LUCIA              -      Mamma, l'aveva lavari Maria; é u so turnu.

MARIA              -      Non è veru! Iù i lavai assira, ora tocca a idda.

LUCIA              -      Si munzignara!

CARMELA        -      Basta! Aviti ragiuni. U tortu è mio ca non m'aia n'tisu bona e mi ii a cuccari.                                                ( Minacciosa ) Stati attenti, chiddu ca vi dicu: su pi lu vostru diavulu varisicati                           a lassari i piatti lordi, vi putiti scavari a fossa che vostri manu. ( A Maria ) Tu,                                marciamu da banna a lavari i piatti.

MARIA              -      ( Esce ).

LUCIA              -      ( Comincia le pulizie, spolvera i mobili, mette le sedie sotto sopra ecc.ecc. ).

SCENA SECONDA

( Carmela - Lucia - Grazia )

SUONANO

CARMELA        -      Sunanu viri cu è.

LUCIA              -      Rapici tu, ca iù non ci pozzu iri.

CARMELA        -      ( Apre vede Grazia e dice ) Lei è, si accomodi.

GRAZIA            -      ( Entra ) Signura Carmela buonasera. A scusari sa disturbu ( Guarda, poi                                                    sarcastica ) Chi faciti a pulizia di Pasqua?

CARMELA        -      Picchì cià diri cosa?

GRAZIA            -      No, nenti.

CARMELA        -      Annunca picchì sfutti?

GRAZIA            -      Non staiu sfuttennu, chi centra? A stamu facennu macari nuatri. Avemu tutti                                                 cosi peri peri, lampadari, tenni...

CARMELA        -      ( Subito ) Quaterni, cinchina...

GRAZIA            -      Annunca è lei ca sfutti?

CARMELA        -      N'zomma, mu voli diri chi cosa voli?

GRAZIA            -      Aieri so maritu, mi purtau m'paru di scarpi nummuru trentasetti. Chidda destra                                            è giusta, chidda sinistra è nummuru trentasei e non mi pozzu mettiri. I purtai                             ca. Ci runa a so marito ca mi cancia.

CARMELA        -      Me marito non c'è, e no negozio. Ci và e si fa canciari.

GRAZIA            -      Iù non ci pozzu iri, ci lassu a lei, quannu su pronti, mi pigghiu (ridi) no carettu,                                            a fera, mu chiama negozio.

CARMELA        -      Non c'è nenti, d'aririri. Vidissi ca u carrettu di me marito è megghiu do                                                         negozio. Pava u solo pubblico e i tassi megghiu di lautri.

GRAZIA            -      Chi sta n'cucchiannu! Voli mettiri u negoziu co carettu? No negoziu, su lei ci                                                dici vogghiu u trentasetti, ci dununu u trentasetti, no carrettu inveci, ci dununu                           nu trentasei e nu trentasetti.

CARMELA        -      Annunca lei, picchì ci va?

GRAZIA            -      Ca me marito è disoccupato. Ammenu sgavitamu! Ma no ca iù ne capissi i coso                                           fini. Purttroppu na vita ci su i chianati e i scinnuti, a m'aia cuntintari di chiddu                          ca passa u cunventu; però me maritu picca n'avi ca trasi na m'postu sicuru, ca                                 ciù prumittiu l'onorevoli Salsetta comu acchiana.

CARMELA        -      ( Ride ) Chissu comu acchiana, sassetta na putruna e non si scugna chiù. U                                                  postu so maritu no viri mancu co binoculu.

GRAZIA            -      Prima di tutto si chiama Salsetta, no Sassetta; Poi è n'cucinu n'fora di me                                                     maritu e ci dissi ca u primu postu ca c'è, è u so.

CARMELA        -      E lei ci criri?

GRAZIA            -      Picchì non ciaia cririri? Ci resi a parola d'onore!

CARMELA        -      Appuntu pi chissu lei non cià cririri. Su non ci dava a parola d'onore, u postu                                               ciù dava sicuru.

GRAZIA            -      Chi voli diri?

CARMELA        -      Vogghiu diri, ca chissi, quannu dununu a parola d'onore, na mantenunu mai.

GRAZIA            -      Chissu non ciù lassu diri: è onestu!

CARMELA        -      Annunca non è onorevole, ciù n'cucchiau a lei.

GRAZIA            -      Chi sta dicennu? Sugnu sicura ca u postu ciù runa.

CARMELA        -      Ca biata lei ca ancora criri a si genti onesti. Iù sacciu sulu, ca unu di chissi,                                                 vint'anni fà, ci prumittiu m'postu a me marito e ancora aspetta.

GRAZIA            -      L'onorevole di vint'anni fà erunu tutti fasulli, ora è diversu.

CARMELA        -      Si mittissi na testa ca l'onorevole di vint'anni fà, o di ora sunu tutti i stissi. Na                                                canciatu nenti. Iddi  u fanu pi tradizioni della categoria, ca prumettunu e non                                           mantenunu mai. Ascutassi a mia, non si illuda.

GRAZIA            -      Iù, sugnu cunvinta ca ciù runa.

CARMELA        -      E Iù, ciù auguru cu tuttu u cori.

GRAZIA            -      Mi ni vaiu, ca si fici tardu. Ciù dicissi a so maritu!

CARMELA        -      Comu veni ciù dicu e ci fazzu canciari.

GRAZIA            -      Grazie, buonasera ( Esce ).

CARMELA        -      Buonasera. ( A lucia e Maria ) Carusi, ancora tutti cosi a menzu e peri ci su.                                                Chi n'tinzioni aviti? Ca pi fari annicchia pulizia di Pasqua, ama fari a notti                                              Natali?

MARIA              -      ( Entra ) Mamma alleggiu, alleggiu, appoi ti lamenti ca i cosi ne facemu puliti.

LUCIA              -      Giustu dici Maria, u tempu ca ci voli.

CARMELA        -      ( A Maria ) I piatti i lavasti? Su veni vostru padri e viri tutti i cosi a menzu i                                                   peri, ni vannia.

MARIA              -      I lavai. O papà facemu finta ca no sintemu.

CARMELA        -      Ni stamu pirdennu n'chiacchiri e non cunchiuremu nenti.

SCENA TERZA

( Carmela - Maria - Lucia - Giacomo )

GIACOMO       -      ( Entra con un occhio nero e resta meravigliato ) Chi succiriu, ni ni stamu                                                    stunnannu di casa?

CARMELA        -      U scunghiurutu ca si! Stamu facennu a pulizia di Pasqua.

GIACOMO       -      U capii, stati livannu tutti i muffi e i fulinii c'ata cucchiatu n'ta nannu.

CARMELA        -      A lingua ta siccari! ( Guarda l'occhio di Giacomo ) Chi fu n'ta l'occhio, parra,                                             chi succiriu?

GIACOMO       -      Nenti!

CARMELA        -      Comu, ai l'occhio niuru e dici nenti?

MARIA              -      Papà unni n'tappasti?

GIACOMO       -      Na na tumpulata!

LUCIA              -      Na tumpulata? E fici stu dannu?

CARMELA        -      E cu ta resi?

GIACOMO       -      ( Siede ) Vinni unu no negozio cu so muggheri e mi dissi: chi avi scarpi di

                                 secunna manu? Iù ci dissi no, aiu scarpi di secunnu peri! Mi resi m'pugnu na                                               facci e pigghiau l'occhio.

CARMELA        -      E tu chi facisti?

GIACOMO       -      C'ava fari, ca mu pigghiai!

CARMELA        -      U lassasti iri d'accussi, senza farici nenti? Chi uomu si!

GIACOMO       -      Uomu spettu! Comu iù ci dissi veni ca, avvicina, su hai curaggiu! Iddu mi

                                 dissi: s'avvicinu ti dugnu u restu. Annunca iù pinsai ca i clienti anu sempri                                        raggiuni; mi fici nicu nicu e maggattai.

MARIA              -      Papà, cu tu fici fari a dirici d'accussi?

LUCIA              -      Chiddu ca dicu iù.

GIACOMO       -      Ciù dissi pi schirzari. Chi sapeva ca sa pigghiava a mali.

CARMELA        -      Sempri pi parrari assai! A chiddu ci passi ca u pigghiavi in giro!

GIACOMO       -      A genti di sti tempi è selvaggia; Non si ci può mancu schirzari.

CARMELA        -      Amuninni da banna, ca ti fazzu bagnoli.

GIACOMO       -      Quali bagnoli e brindisi, ora mi passa!

CARMELA        -      Mancu ti mettu m'pezzu di carni cruda, ca ietta tuttu u niuru?

GIACOMO       -      U me occhio, chi ù pigghiasti pi m'puppu?

CARMELA        -      Ora comu ti fai i fotografie pa tessera?

GIACOMO       -      Mi fazzu a simana ca trasi.

CARMELA        -      E piddemu nautra simana!

GIACOMO       -      Chi ci fà, non è ca ma giuva subutu. Su mi fazzu ora, na tessera ci mettunu:                                                  Segni particolari, occhiu niuru!

CARMELA        -      Mancu ci mettu annicchia di garza e m'pocu di sparattrappuli?

GIACOMO       -      Ti dissi ca non cià mettiri nenti!

CARMELA        -      U voi lassari l'occhiu accussi a nura?

GIACOMO       -      Vadda chi fai: ora u vistemu l'occhio. Vai da banna pigghia macari a                                                           canuttera.

CARMELA        -      Quantu si matelicu! E tu pi chistu scippasti u pugnu, pi pigghiari in giru a

                                 genti. A propositu ti  cattasti i bretelli novi?

GIACOMO       -      Mi cattai! U sai chi mi dissi chiddu do negoziu?

CARMELA        -      Chi ti dissi?

GIACOMO       -      Lei chi è avvocato?

CARMELA        -      O lu bestia!

GIACOMO       -      Picchì è bestia?

CARMELA        -      Si viri na facci su unu è avvocato.

GIACOMO       -      Chi facci anu l'avvucati? Per casu chi anu, tri occhi, du nasi?

CARMELA        -      Si virunu di tri migghia luntanu, sunu inteliggenti, no comu a tia.

GIACOMO       -      Non ti scurdari ca iù macari haiu bazzicatu all'università.

CARMELA        -      All'università? Mai saputu!

GIACOMO       -      Tu scuddasti ca attagghiu ci vinneva panini imbottiti e cazzusi. Sempri

                                 all'università era. Mi chiamaunu collega.

CARMELA        -      Pi sfuttiri ti chiamaunu cullega.

GIACOMO       -      Tantu p'accuzzari, ci addimannai, picchi ci ero sembrato avvocato...

                                 m'arrispunniu ca sulu l'avvocati portunu i bretelli. A stu puntu, ci fici iù

                                 l'interrogatorio. U sapi lei picchì l'avvocati portunu i bretelli? Pi non perdiri i

                                 causi, ci dissi! E si stricau n'terra di risati.

MARIA              -      Papà, da seggia ta susiri,  c'aia dari na spolverata.

GIACOMO       -      Giustu giustu chista, a spolverari?

LUCIA              -      L'autri già su fatti!

GIACOMO       -      Ora ni mangiamu ( Si alza e si siede in un'altra sedia ).

MARIA              -      Papà, ta susiri macari di ca. C'aia dari na scupata n'terra.

GIACOMO       -      ( Seccato si alza e si siede sopra il tavolo ).

CARMELA        -      E comu supra, a tavola tassetti? Idda ca è scunicchiata!

GIACOMO       -      Scunicchiata ci si tu. ( Gridando ) Mu vuliti diri unni m'aia sittari? Ne seggi                                                  no, na tavola mancu, m'assettu n'terra?

MARIA              -      N'terra no, non tu dissi c'aia scupari?

GIACOMO       -      Ma dicu iù, sta pulizia di Pasqua na putissuru fari pi cannaluvari e non ci                                                     rumpissuru a testa?

CARMELA        -      Comu, spatti ti lamenti ca facemu a pulizia?

GIACOMO       -      Non mi lamentu da pulizia.

LUCIA              -      U papà si lamenta de carabinieri?!

GIACOMO       -      Mi lamentu di carab..... Viri ca pigghiu sta seggia senza puliziata e ta sbattu na                                            testa. Maladucata ( Fa la mossa relativa ).

CARMELA        -      ( Subito interviene ) Bonu, bonu a picciridda schirzava.

GIACOMO       -      A schirzari cu so soru. Già ca di sti tempi a ducazioni si pessi.

CARMELA        -      Chissu non è veru. A sira prima ca si cuccunu ti dununu u bacio da buona                                                    notte.

GIACOMO       -      E tu timmirii.

CARMELA        -      Si, ca ora mimmiriava, pi bacio ca ti dununu i to figghi.

LUCIA              -      ( A Maria ) A soru megghiu di ora, non c'è, pi dirici du discursu o papà.

MARIA              -      Iù non ciù dicu ca mi scantu.

LUCIA              -      Annunca ciù dicu iù.

MARIA              -      Aspetta, e su ni vannia?

LUCIA              -      Non ti scantari ca non ni vannia.

GIACOMO       -      ( Vede Lucia e Maria che parlano tra di loro ) Chi cosa aviti tutti dui, ca                                                       parrati a sulu?

LUCIA              -      Nenti.

GIACOMO       -      Non può essiri. Dui ca si parrunu qualche cosa sa diciunu.

LUCIA              -      Ti vuleumu diri, a stasira semu ammitati na n'compleannu! N'amica nostra fa                                               diciott'anni.

GIACOMO       -      E tuttu chistu era u segretu Quantu siti babbi.

LUCIA              -      ( A Maria ) Non tu dissi iù, ca non ni diceva nenti!

GIACOMO       -      Vò diri, ca comu vi ha vitati, ora vi svitati.

MARIA              -      Ma papà...

GIACOMO       -      Nenti! A stasira non si nesci.

LUCIA              -      Lassulu iri. Avemu m'patri ca non nesci iddu, e non voli fari nesciri a lautri.

GIACOMO       -      ( A Carmela ) U vidi comu parrunu i to figghi?

CARMELA        -      Hanu ragiuni.

GIACOMO       -      Macari tu si d'accordo cu iddi? Na sta casa siti tri contro unu.

CARMELA        -      Non fari a vittima. In fin dei conti chi ti stanu addumannannu, u permesso pi                                                nesciri n'tra iddi carusi. Vanu na signura Di Bella, ca so figghia fa u                                                        compleanno.

GIACOMO       -      E va beni, m'arennu! Però a un patto: ca massimo a menzannotti, ata essiri                                                  intra!

LUCIA - MARIA      ( Baciano Giacomo ) Grazie papà!

GIACOMO       -      Prima però, ata sistimari sta casa. Pari ca ci fu l'alluvioni.

LUCIA              -      Non ti preoccupari papà. Semu quasi pronti ( Escono ).

CARMELA        -      U viri quantu sunu felici?

GIACOMO       -      Si, ma iù, sugnu infelici.

CARMELA        -      Picchì?

GIACOMO       -      Picchì non pozzu dormiri, pinsannu a iddi ca su fora.

CARMELA        -      Macari iù. Ma non è ca i putemu attaccari. é pericoloso! Quannu si                                                              strogghiunu fanu chiù dannu.

GIACOMO       -      Docu hai ragiuni. Spiriamu ca sa divertunu e non succeri nenti.

CARMELA        -      Giustu giustu cià succeriri qualche cosa? Ca pensa Dio. Chiuttostu, vinni a                                                  signura Grazia, a muggheri di Pippo n'zalatera.

GIACOMO       -      Chi vuleva?

CARMELA        -      Purtau i scarpi ca s'accattau aieri.

GIACOMO       -      E picchì?

CARMELA        -      Dici ca a destra era numero trentasetti, mentri a sinistra, nummuru trentasei. E                                            i voli canciati. Chissa ogni vota ca s'accatta m'paru di scarpi, fa na storia.

GIACOMO       -      Ciù dicisti ca si ni parra dumani a sira?

CARMELA        -      Chi c'è bisognu ca ciù diceva. Non si sapi?

GIACOMO       -      U sai ca è cammuriusa.

SCENA QUARTA

( Giacomo - Carmela - Turi )

SUONANO.

GIACOMO       -      Sunanu, viri cu è.

CARMELA        -      ( Apre ) Trasissi.

GIACOMO       -      Cu è?

CARMELA        -      Turi u scupinu, l'amicu tò.

TURI                 -      ( Entra ) Signura, vidissi ca iù mi chiamu Turi Buffa.

CARMELA        -      E si viri na facci.

TURI                 -      Chi cosa?

CARMELA        -      Nenti. Ci curpa me marito ca mi fa fari mali cumpassi. M'a dittu sempri ca lei                                              si chiama Turi u scupinu.

TURI                 -      Signura, u scupinu è u soprannomu, u capiu?

CARMELA        -      U capii. Di ora in poi vi chiamu Turi Buffa.

TURI                 -      ( A Giacomo ) Cu viri a tia viri a Pasqua.

GIACOMO       -      Picchì dici chissu? Tu chiuttostu unni a statu?

TURI                 -      Trasii o spidali...

GIACOMO       -      Bravo! Finalmenti cià riniscisti. Comu portantinu?

TURI                 -      No, mi operai di appendiciti.

GIACOMO       -      Iù non sappi nenti, annunca na visita ta faceva.

TURI                 -      l'ultima vota ca ni vistumu, tu dissi ca m'ava ricoverari.

GIACOMO       -      Ti pari ca mu riuddai? Però, iù na me menti diceva: iavi assai ca non viru a                                                 Turi. Cu sapi unni si n'ficcau. Nenti sapennu ca eri ricoveratu o spitali. Ora                               comu stai, tutto beni?

TURI                 -      Tutto beni grazie a Dio. E tu? Viru ca hai n'occhiu niuru. Chi fù?

GIACOMO       -      Ca ci dissi na parola pi scherzu a unu, e mi desi m'pugnu.

TURI                 -      ( Ride  ) E su a parola cià dicevi appiddaveru, chi ti faceva?

CARMELA        -      U mannava o spitali, e ci faceva cumpagnia a lei.Iù vaiu da banna ( Esce ).

TURI                 -      To muggheri è sempri a stissa. Iavi vint'anni ca ni canuscemu, e non cancia                                                  mai.

GIACOMO       -      Inveci canciau. Na viri ca è chiù vecchia?

TURI                 -      Iù parrava comu carattiri. Ca è n'tipu schirzusa.

GIACOMO       -      E to muggheri, chi dici?

TURI                 -      Iù quannu mi ni ii di intra, a lassai ca non diceva nenti, ora no sacciu chi dici?

GIACOMO       -      Vuleva diri, comu stà.

TURI                 -      Beni! Sapeva ca vineva cca, e ti manna a salutari.

GIACOMO       -      Grazie! Annunca vinisti pi dirimi ca ti operasti?

TURI                 -      Vinni a me casa Nicola Bafacchia.

GIACOMO       -      E chi vuleva?

TURI                 -      Mi dissi, su duminica vuleumu iri a piscari cu iddu.

GIACOMO       -      No, duminica non ci pozzu veniri. Ci prumittii a me muggheri, ca di matina ci                                              faceva fari na passiata a muntagna.

TURI                 -      Ca ci vai n'autra duminica. Non è ca muntagna sa m'pununu e sa portunu.

GIACOMO       -      Annunca è u stissu po mari. Ca ci iemu n'autra vota. Sempri dda è, non è ca u                                              mettunu ne biduni e u trasportunu.

TURI                 -      é ca su non ci veni tu, chi piaciri c'è!

GIACOMO       -      U piaciri ciù sintiti u stissu.

TURI                 -      Ma non è u stissu. Quannu ci si tu, ni facemu di risati. ( Ride ) Tu rioddi                                                        quannu ci cumminasti u fattu de lapuni?

GIACOMO       -      Quali fattu? Ci criri, ca non mu rioddu.

TURI                 -      Avaia, ci mittisti na l'amo u lapuni, inveci do vermu. E Nicola sbalordito ti                                                    dissi: ci metti u lapuni? E tu cià risppunnisti: sempri a passari m'pisci                                                       c'ammucca lapuni.

GIACOMO       -      ( Ride ) Veru è. Ora mu staiu ariuddannu. A li risati ca ni ficiumu.

TURI                 -      ( Ridendo ) E d'autra, ca na lenza senza amu, ci mittisti m'pezzu di carta. Ci                                                 scrivisti: trent'unu e quarantasetti. A calasti e mari e ti dissi: picchì ci scrivisti                            si nummira? E tu dicisti, ca era l'amu.

GIACOMO       -      Certu, ca ci cumminai quattru. Viri, iddu, quannu va a piscari, su non pigghia                                              pisci si pigghia collira. Iù inveci, ci vaiu pi passari tempu.

TURI                 -      ( Guarda l'orologio ) Aiutamini ca si fici tardu.

GIACOMO       -      C'ama fari?

TURI                 -      Comu c'ama fari? Tu scurdasti, ca oggi, c'è sciopero e n'ama riuniri?

GIACOMO       -      Oggi quantu n'avemu?

TURI                 -      Diciannovi.

GIACOMO       -      Veru è, mi l'ava scurdatu. Aspetta ca ciù dicu a me muggheri ( Chiama                                                         Carmela ).

CARMELA        -      ( Entra ) Chi voi?

GIACOMO       -      Viri ca iù e Turi, ama ghiri a riunioni ca c'è sciopero, e c'è macari u comizio.

CARMELA        -      Stai attentu. Ne comizi, ci su sempri chiddi ca scippunu vastunati.

TURI                 -      Chi va dicennu signura? Nuatri chi semu tipi ca ni facemu dari vastunati? Na                                              facemu a larga.

CARMELA        -      Forsi è comu dici lei, ma iù, mi scantu.

GIACOMO       -      Chi centri tu. Ca, su c'è unu ca s'avissi scantari sugnu iù. A nostra categoria                                                 sunu tutti genti boni, non succeri nenti.

CARMELA        -      Spiriamu ca è comu dici tu.

TURI                 -      Ni ni iemu, ca si fici tardu?

GIACOMO       -      Senza primura, tantu accumincia e sei.

TURI                 -      ( Guarda l'orologio ) Su i sei menu n'quartu.

GIACOMO       -      Annunca è tardu.

TURI                 -      Signura Buonasera.

CARMELA        -      Buonasera, e mi saluta a so muggheri.

TURI                 -      Grazie, non mancherò ( Esce ).

SCENA QUINTA

( Carmela - Maria - Lucia - Filippo )

MARIA              -      ( Entra ) Mamma, pa festa di dumani, mi vulissi mettiri a vesti ca mi misi,                                                     quannu ii o matrimonio. Tu chi dici?

CARMELA        -      Certu a mamma, fai na bella cumparsa. Lucia unni è?

MARIA              -      Da banna. Sta circannu a menzu e robbi chiddu ca sa mettiri stasira.

CARMELA        -      Non si può mettiri macari idda a vesti do matrimonio?

MARIA              -      Ciù dissi e non ni voli sentiri ( Esce ).

LUCIA              -      ( Entra ) Mamma, a vistu i me pantaloni ca mi l'aia stirari pi dumani?

CARMELA        -      Ti metti i pantaloni?

LUCIA              -      Si.

CARMELA        -      Non è megghiu ca ti metti u vistitu do matrimonio?

LUCIA              -      Mamma, sempri na cosa? Almenu canciu.

CARMELA        -      Iù ti cunsighiu u vistitu. Specialmenti ca iti no locali. Fai chiù cumparsa.

LUCIA              -      Nenti ci fà. Oggi a genti si vesti comu ci pari e piaci.

CARMELA        -      Fai chiddu ca voi. Tantu sempri tu vinci. I pantaloni su misi na putruna da                         stanza lettu.

LUCIA              -      E cu ci misi?

CARMELA        -      Chi ni sacciu iù.

LUCIA              -      Va beni, ora mi pigghiu ( Esce ).

SUONANO.

CARMELA        -      Cu è?

FILIPPO           -      Sugnu chiddu da televisione.

CARMELA        -      ( Apre ) Finalmenti vinni? Iavi ca u spettu.

FILIPPO           -      Quant'avi ca ma spetta?

CARMELA        -      Ca ora fa na simana.

FILIPPO           -      Mi dicissi na cosa, so maritu c'è?

CARMELA        -      Non c'è, nisciu ora ora.

FILIPPO           -      ( Sospirando ) Menu mali.

CARMELA        -      Picchì dici: menu mali?

FILIPPO           -      No nenti. Certi voti parrari che mariti, non mi cià trovu. Megghiu parrari che                                               fimmini...Dunca lei avi a televisioni?!

CARMELA        -      Certu ca ci l'aiu.

FILIPPO           -      Comu, in bianco e nero?

CARMELA        -      Chi va n'cucchiannu, lei arristau arritratu. Ci l'aiu a culuri.

FILIPPO           -      Havi assai ca ci l'avi?

CARMELA        -      Cinc'anni, e parrannu sincera, non ma datu mai c'aviri. Ora ci pigghiau ca                                                  non si viri nenti.

FILIPPO           -      Scummettu ca tassa non ni pava.

CARMELA        -      Comu u  n'zittau? Chi sugnu bestia ca pavu a tassa?

FILIPPO           -      Secunnu lei, tutti chiddi ca paunu a tassa sunu bestia?

CARMELA        -      Ca certu!

FILIPPO           -      Macari iù?

CARMELA        -      Ca su a pava, è bestia macari lei.

FILIPPO           -      E chissu è macari veru. Mi dicissi na cosa: a cu è intestata?

CARMELA        -      A mia.

FILIPPO           -      Lei dunque sarebbe?

CARMELA        -      Non capisciu picchì havi a sapiri comu mi chiamu?

FILIPPO           -      Pi scriviri a ricevuta.

CARMELA        -      Comu a ricevuta? E chi fà, prima scrivi e poi abbessa?

FILIPPO           -      Certo?! Abbessu pe festi

CARMELA        -      Pe festi? Comu, lei travagghia pe festi, quannu l'autri sunu in vacanza? Prima                                             di duminica me maritu a voli abbissata, annunca cu senti. Chiuttostu, mi dicissi                                                   na cosa: Mi costa assai?

FILIPPO           -      Assai, assai, ci costa!

CARMELA        -      E comu, senza talialla, dici ca mi costa assai?

FILIPPO           -      Iù viru a occhio, perciò lei si chiama?

CARMELA        -      Carmela Occhipinti... Sintissi, prima ca ci metti manu: Virissi ca la giustari                                                  subutu. Me maritu sa viriri a partita.

FILIPPO           -      Docu sta a lei. Su pava subutu, so marito sa viri a partita; su non pava subutu,                                             non sa  viri.

CARMELA        -      Haia pavari prima?

FILIPPO           -      Ca certu!

CARMELA        -      Mai l'aia n'tisu diri. Tutti chiddi ca giustunu i televisioni si fanu pavari dopu.

FILIPPO           -      Signora, ancora non l'ha capito? Iù non na giustu. Iù i sigillu. Sugnu un                                                        funzionario delle tasse, e succomu lei a tassa non l'ha pavatu, ora a pava, e                               spatti cu l'interessi.

CARMELA        -      ( Seccata ) Annunca lei è trarimintusu? Apprufittau da me bona fede. E quantu                                             avissi a pavari?

FILIPPO           -      (guarda un figlio) Centumilaliri e cu iautri interessi e cosi varie ducentumilaliri                                            e trianni ca nun'a pavatu mai....fanu seicentumilaliri.

CARMELA        -      Mizzica! Prima haia a parrari cu me maritu.

FILIPPO           -      Cu so maritu? Non ci duna stu dispiaciri...ascutassi a mia anzi, u sapi chi ci                                                 dicu, ca poichè lei mi è simpatica ci fazzu pavari cinquecentumilaliri va beni?

CARMELA        -      U Signuri ciarenni. Na vota tantu s'incontra n'anima bona.

FILIPPO           -      Signura haiu chi ffari s'allistissi.

CARMELA        -      E va bene. Mi lassa a ricevuta.

FILIPPO           -      Certu ca cià lassu, chi ci  pari, ca sugnu 'mbrugghiuni?

CARMELA        -      (prende la ricevuta) Aspittassi minutu ca pigghiu i soddi (esce) Poi entra con                                                Maria, da i soldi) Tinissi.

FILIPPO           -      (prende i soldi) Buonasera (esce).

CARMELA        -      Autru ca bona sira. Lei mi desi a malasira. (rivolta al pubblico) Ciana fari tutti                                             vilenu.

MARIA              -      U viri ca i me parolai vi 'ntappunu na facci? Quantu voti vu dissi, a tia e o                          papà di pavari?

CARMELA        -      To patri ci curpa. Iddu ha statu, ca no la vulutu pavari.

SCENA SESTA

( Carmela - Maria - Giacomo)

GIACOMO       -      (entra con la testa fasciata)

MARIA              -      (piange) Papà, chi succiriu? Pichi hai a testa fasciata?

GIACOMO       -      E' di moda. Ora si usa!

CARMELA        -      U sapeva iù ca ti fineva d'accussi!

GIACOMO       -      Senti tu, ma diri comu fai a sapiri ca ma succeriri qualche cosa? Mi pari na                                                 mavara.

CARMELA        -      E' ca si m'branatu! Non c'è na vota, ca nesci e non torni intra cu qualche                                                      difettu. Ora per esempiu chi succiriu?

GIACOMO       -      O comizio, mentri chiddu parrava, di bonu a bonu, a genti accuminciau                                                       abbiarici trunza di bastardu, scocci di muluni, pumadoru,,,iù e Turi comu                                                            vistumu a carta mala pigghiata, ni staumu alluntanannu, n'duttuna                                                                       m'pumaroro ca sa si truvava di passaggiu, scapula a testa di Turi e n'attapu                              na mia. Mi fici n'acchettu, mi curiu m'pocu di sangu. C'era a farmacia da                                          n'facci e u medicu mi miricau. Pi futtuna non ci vosunu punti.

CARMELA        -      (sbalordita) Ma comu, cu pomaroro ti spaccasti a testa?

GIACOMO       -      Era pumadoro n'ta lanna.

CARMELA        -      Chissu picchi, pi na scutari a mia....chiuttostu cosi niuri ci sunu. vinni unu da                                               televisione.

GIACOMO       -      Finalmenti! E' chi ci voli pi falli veniri, a domanna do sinnucu?

CARMELA        -      Chissi venunu senza dumanna, tuppuliunu e trasunu!

MARIA              -      Papà trasiu di dirittu!

GIACOMO       -      Pi casu, si cumpurtau di malarucatu? Chi pigghiau a me casa pi funnucu?

CARMELA        -      Non vinni pi giustalla!

GIACOMO       -      Annunca picchi?

MARIA              -      Papà, nunn'era u tecnico, ma chiddu de tassi.

GIACOMO       -      Chiddu de tassi? E chi ti dissi?

CARMELA        -      Ca si nun pavava subbutu, siggillava l'apparecchiu.

GIACOMO       -      E' quantu pavasti?

CARMELA        -      Seicentumilaliri...veramenti mi calò a tassa a cinquecentomilaliri.

GIACOMO       -      E na puteumu cattari nova?

CARMELA        -      A cuppa è a to! Ora a nesciri macari i soldi p'aggiustalla.

MARIA              -      Papà, quantu voti tu dissi di pagalla?             

GIACOMO       -      Tu statti muta, ca si chiu bestia di to matri?

CARMELA        -      Non sbagghiari a parari. Su eri tu chi facevi?

GIACOMO       -      L'assicutava a pirati.

CARMELA        -      Accussi, ti dinunziava e ti mannava n'galera.

GIACOMO       -      A cu mannava n'galera?

CARMELA        -      A tia!

GIACOMO       -      Vo cucchiti, fui! N'galera! Non mi può paci signuri mei, aiu na muggheri bestia

MARIA              -      Papà a mamma non ci curpa nenti, u voi capiri, si o no, ca unu a essiri in                                                     regola con lo stato?

GIACOMO       -      (seccato) Au, tu non ti n'tricari.

MARIA              -      Va bene! (esce)

GIACOMO       -      Non mi po paci!

CARMELA        -      Non ti po' paci, picchi si m'brugghiuni, e nun ti cala ca finalmenti a pavasti                                                   cara. Vulevi fregari u stato? E u stato ti ha fregato.

SCENA SETTIMA

(Carmela - Giacomo - Angelo)

SUONANO

GIACOMO       -      Stanu sunannu viri cu è.

CARMELA        -      (apre) A cu cerca?

ANGELO          -      Buonasera, sono un funziunariu delle tasse.

GIACOMO       -      (ride) E chi si desunu tutti a parola? Viremu chi voli! Si accomodi.

ANGELO          -      Grazie (siede)

CARMELA        -      (a Giacomo) N'autru funzionante di tassi?

GIACOMO       -      Muta statti! Anzi pigghia a ricevuta.

CARMELA        -      (esce)

ANGELO          -      (prende un foglio della carpetta) Dunque lei chi avi a televisioni. non mi dicissi di                                         no, ca u sacciu aiu locchiu clinicu.

GIACOMO       -      Iu inveci aiu l'occhiu spitali

ANGELO          -      (sbalotrdito) Occhiu spitali? E' chi occhiu è?

GIACOMO       -      Se dici d'aviri l'occhiu clinico, ha sapiri pi fozza chi è l'occhiu spitali.

ANGELO          -      E invece no sacciu.

GIACOMO       -      Mancu iù!

ANGELO          -      Virissi ca spirutu non ni mangiu.

GIACOMO       -      E fa beni, u spirutu non si mangia servi pi miricari e pi fari u rosolio.

ANGELO          -      Sintissi non mi facissi perdiri il lume della raggione.

GIACOMO       -      Picchi saridduciu co lumi a regioni? Ca certu addopu ca l'onorevoli sa                                                         mangianu tutta.

ANGELO          -      Ma quali regioni e lumi a petrolio, parrai, ca mi sta facennu perdiri i sensi.

GIACOMO       -      Addopu ca, parra ostrogoto e nun si fa capiri.

ANGELO          -      Senta, viru ca noi due non ci capemu.

GIACOMO       -      (ride) A lei ci pari, nu viri quantu largu c'è com'è ca non ci capemu a stanza è                                              chidda ca è, ma ( si muove si gira, e saltella ) a mia mi pari ca ci capemu, non                          ni etta stritta.

ANGELO          -      Senta, nunn'haiu vogghia di fari u pulcinella nunni mangiu spiritu! A cu voli                                                 fari ridiri lei? Mi pigghiassi chiuttostu a ricevuta.

GIACOMO       -      Dunca sapi ca me muggheri ha pagato ora ora a multa, ma cu ciù dissi?

ANGELO          -      U me collega, chiddu de tassi. So muggheri ha pavato picchì sono anni che non                                           era in regola.

GIACOMO       -      Cinquecentomilaliri ha pavato.

ANGELO          -      U sacciu! é che ora lei deve pagare il canone per quest'anno i                                                                       cinquecentomilaliri pe tassi arretrati, u canone pi l'anno ca curri.

GIACOMO       -      Unni u viri ca curri? Chi ci và appresso?

ANGELO          -      Senta, chi  fà ci schezza, a fari u scemunitu, oppure c'è daveru?

CARMELA        -      ( Entra ) Ca c'è u ricivu.

ANGELO          -      Brava, la signora! Megghiu ca parru cu lei. Senta, io e u me cullega semu di                                                giro pi stanari chiddi ca fanu i sperti e nun pavanu a televisione.

CARMELA        -      E com'è ca i stanati, di unni u viriti?

ANGELO          -      N'abbasta taliari le antenne ca sunu supra i tetti, perciò emu o sicuru, pi                                                       tassari.

GIACOMO       -      Senza tassista?

ANGELO          -      Non sugnu tassista.

GIACOMO       -      Annunca tassametro?

ANGELO          -      E mancu tassametro.

GIACOMO       -      Insomma, chiddi comu a lei comu si chiamunu?

ANGELO          -      Chi c'interessa a lei?

GIACOMO       -      M'interessa pi reclamare. Com'è ca l'aviti sempri cu nui puvireddi e nun tassati                                            i grossi evasori?

ANGELO          -      Non dubiti, ci nè macari pi iddi, ora ca a sinistra acchianau o governo.

GIACOMO       -      Cu m'peri! E ca destra...Sa io mi intendo di scarpe...Ca scarpa destra chi                                                     faciti?

CARMELA        -      Giacomo, non lo cunfunniri co to sarcasmo.

ANGELO          -      Non dubiti signora, non mi cunfunnu iù sugnu un funzionario...Se mi                                                             cunfunnissi, chi putissi fari stu misteri? E che so marito è barzallettaro.

CARMELA        -      Sintissi funzionario, com'è ca nun funziona nenti in questa nostra Italia? I                                                     soddi i vuliti, vi pigghiati, ni livati de sacchetti, e poi non funziona mai nenti pi                           noi poviri diavoli, ca n'arribbattamu pi putiri campari.

ANGELO          -      E chi ci pari ca non m'arrabbattu macari iù e u me collega chiddu ca vinni? A                                             vita è difficcili oggi! U stipendiu è picca. Signura mi fa vidiri a ricevuta do me                                          collega?

CARMELA        -      Ca è ( Gliela dà ).

ANGELO          -      ( La prende, la guarda e la restituisce ) Bene bene bene...Chista è pe tassi                                                     arretrati, ora c'è da pavari u canone.

CARMELA        -      Chi è stu canone?

ANGELO          -      é a tassa annuale. U capiu ora?

CARMELA        -      U cani tira o strazzatu. Pava Giacomo, picchì non haiu chiù soddi.

GIACOMO       -      E va beni! Dumani vaiu a posta a pavari.

ANGELO          -      Pi farici vidiri ca sugnu n'amicu, mi dassi a mia ducentumilaliri e ci                                                              arrisparmiu a fatica di fari a fila a posta pi pavari.

CARMELA        -      C'è ancora genti bona e generosa, n'è veru Giacomo? Senta, mi livassi na                                                    curiosità: nun sunu assai ducentumilaliri?

ANGELO          -      (stacca un foglio dopo avere scritto) Chistu è u canone pi stannu, ci fici pagari                                             qualcosa di più, accussi l'annu prossimo non pava, sta ricevuta, e pi l'annu....

GIACOMO       -      Ca curri! Lei ca è funzionante, u firmassi l'annu picchi troppi cosi tinti stamu                                                virennu e suffrennu! Tinissi i soddi! Ma lei su fa u cuntu quandu scarpi difittusi                                        rapinatu?

ANGELO          -      Attento come parla! Lei affenni un pubblico ufficiale.

GIACOMO       -      A si ni issi, ufficiale! Mancu i stelletti havi!

CARMELA        -      Giacomo finiscila, picchi ti finisci mali.

GIACOMO       -      Chiù mali di comu finiu? U capisci ca oggi nun'avemu mancu i soddi da spisa?

ANGELO          -      Chistu dispiaci macari a mia ma iù nun ci trasu, u statu è ca si mangia tuttu, vi                                             salutu! (esce)

SCENA OTTAVA

(Giacomo - Carmela - Grazia)

GRAZIA            -      (approfitta che la porta è aperta ed entra affannata) Signura Carmela, chi                                                    vuleva chissu?

CARMELA        -      è un funzionante di televisione.

GRAZIA            -      E scummettu ca ci fici pavari a tassa, n'è veru?

GIACOMO       -      E comu u sapi lei?

GRAZIA            -      Ca vinni macari ni mia e mi vuleva 'mbrugghiari ca non ero in regola, ma iù                                                sugnu appostu pavu tuttu in regola.

GIACOMO       -      Dunca nun l'a multatu, nun ci ha fattu pavari nenti.

GRAZIA            -      Su sugnu in regola c'avia a pagari? Inveci a Jolanda Mangiapani ci ha                                                         arrubbato i soddi, picchì chissu nunn'era mannatu da finanza. é un truffatore, è                                                   truffatore macari l'amicu so!

CARMELA        -      Ma chi mi dici signura Grazia?

GRAZIA            -      Mischineddi cu c'incappa na sti lestofanti.

GIACOMO       -      A nasciri cu mi pigghia pe funneddi! Cu mi..n'è veru Carmela?...Cu mia toccau                                           duru! A mia nun ma fa' nuddu.

GRAZIA            -      Ma se so muggheri mi fici capiri ca pavò a tassa.

CARMELA        -      Ci dissi: Comu u sapi lei, ca chiddu vinni pi farini pavari a tassa.                                                                  Interrogatoria fu a mia dumanna?

GRAZIA            -      Menu mali! Cu tanti 'mbrugghiuni ca ci sunu in giru, uno a teniri l'occhi aperti,                                            nè veru Signor Giacomo?

GIACOMO       -      Aperti?...Sbalancati!!!

FINE PRIMO ATTO

 

 

 

  

SECONDO ATTO

(stessa scena del primo atto)

SCENA NONA

( Giacomo - Maria - Carmela - Lucia )

MARIA              -      ( Passeggia, poi va verso la porta chiama ) Lucia, pronta si?

LUCIA              -      ( Da dentro ) Ancora no.

MARIA              -      Aiutiti ca si fici tardu; prima ca scura e non cunghiuremu nenti.

GIACOMO       -      ( Entra ) Semu di uscita?

MARIA              -      Papà, no semu, addiri siti: niscemu iù e Lucia.

GIACOMO       -      Va beni, siti di uscita. E su non sugnu indiscreto, unni vi luciunu l'occhi, unni iti?

MARIA              -      Ama fari du visiti.

GIACOMO       -      Chi siti dottoresse?

MARIA              -      Papà, ti prego, non schirzari ca non è iurnata.

CARMELA        -      ( Entra ) Chi è ca non è iurnata?

MARIA              -      Nenti mamma. U papà ogni parola ca dicu, cià mettiri a sò.

CARMELA        -      E tu lassulu iri, no viri ca è accusssi lisciu.

GIACOMO       -      Chi ci dissi, vuleva sapiri inni vanu i me figghi.

CARMELA        -      Chi ti n'teressa a tia. Ti n'trichi ne cosi ca non t'appattenunu.

GIACOMO       -      Secunnu tia, unu ca voli sapiri unni vanu i so figghi, si n'trica?

CARMELA        -      Tu si n'tricaloru. Ca fatti i fatti to; quantu si piliddusu.

GIACOMO       -      Na sta casa non si po' diri chiù mancu na parola.

CARMELA        -      Na parola si può diri, ma no discursu.

GIACOMO       -      Di ora in poi, mi staiu mutu, ti piaci?

CARMELA        -      Però, nò mutu comu fai tu, mutu ca ta cusiri a ucca.

LUCIA              -      ( Entra ) Iù sugnu pronta, ni ni putemu iri.

GIACOMO       -      Stati attenti, caminati supira a banchina.

LUCIA              -      Su caminamu na strada, ni pigghiunu a multa?

GIACOMO       -      Muta statti, ca si chiù pizzuta di to matri.

CARMELA        -      Sempri a mia mi ci metti no menzu.

GIACOMO       -      Certo, ogni vota ca dicu na parola i difenni.

MARIA              -      ( A Lucia ) Lucia, amuninni ca già si fici tardu ( Escono ).

GIACOMO       -      Arricugghitivi prestu!

CARMELA        -      Ca c'è u coprifocu.

GIACOMO       -      Sempri tu si! Ma fari u favuri, ca quannu parru che me figghi, non ma cuntrariari,                                       annunca chiddi n'acchianunu di n'coddu. Quanti voti ti l'aia diri.

CARMELA        -      Ma u voi capiri ca ormai sunu grandi, si o no? Ogni vota ca nesciunu a tia non                                            ti sta beni. Ca lassili m'paci na bona vota.

GIACOMO       -      Brava! Accussi sa raggiuna, ca un patri non può parrari chiù.

CARMELA        -      Però tu ci fai nesciri i peri di fora. Annicchia di respiru ci l'a dari.

GIACOMO       -      é inutile, l'ultima parola l'a diri sempri tu. ( Siede vicino al tavolo a fare la                                         schedina ).

SCENA DECIMA

( Giacomo - Carmela - Orazio )

SUONANO.

GIACOMO       -      Stanu sunannu, o rapi.

CARMELA        -      Picchì, tu non cià fai a drapiri?

GIACOMO       -      Mi staiu facennu a schedina e sugnu cuncintratu.

CARMELA        -      Ti scuncentri, e rapi.

GIACOMO       -      Mi dolunu i peri, e non pozzu camminari.

CARMELA        -      Ca santa pazienza. ( Va ad aprire ) Cu è?

ORAZIO            -      Sugnu chiddu da televisione ( ha una cassetta di lavoro in mano ).

CARMELA        -      N'autra vota cca è?

ORAZIO            -      Signura, mi taliassi bonu a prima, vota è ca vegnu.

GIACOMO       -      ( Con intenzione ) Sintissi, prima ca trasi: chi misteri fa lei?

ORAZIO            -      Haiu na clinica.

GIACOMO       -      ( Sbalordito ) Na clinica? Ca nun semu malati.

ORAZIO            -      Mi fa finiri di parrari? Haiu na clinica di riparazioni radio e tv.

GIACOMO       -      'Mprisa è chiddu ca me muggheri chiamau na simana fà, p'aggiustari u                                                        televisore?

ORAZIO            -      Appunto! No viri ca haiu a cassetta che ferri?

GIACOMO       -      Chissu non vol diri nenti.

ORAZIO            -      Ma scusi c'è da capiri quaccosa?

CARMELA        -      C'è che u tempu c'ama spittatu a lei, vinni unu da finanza, unu fasullu, un                                                     truffatore và...e mi fregò cinquecentomilaliri.

GIACOMO       -      Appoi vinni unu ca dissi ca era veru finanzieri, e ni fici pavari u canone.

ORAZIO            -      Lei u canoni no pava?

GIACOMO       -      Non l'ama pavatu mai, ma di ora in poi u pavamu.

ORAZIO            -      E fa beni. Prima o poi i scoprunu a tutti.

CARMELA        -      Nun faciti c'aggiusta na cosa e, ni spascia n'autra, pi poi chiamallu n'autra vota?                                         Picchì diciti sempri a ogni chiamata che u guastu è diversu di l'autru.

GIACOMO       -      Carmela, fallu travagghiari.

CARMELA        -      Chi avi primura?

ORAZIO            -      No signura, travagghiu pi cuntu miu.

GIACOMO       -      Carmela, chiù tempu ci fai peddiri, chiù assai n'addumanna, attaccassi a                                                      travagghiari. Chiuttostu prima di mettiri manu, mi dicissi quantu mi costa.

ORAZIO            -      A chiamata ci costa trentamilaliri, pa strada c'haiu fattu.

GIACOMO       -      Boni stamu accuminciannu! E l'autri cosi?

ORAZIO            -      No sacciu. Prima haia visitari l'apparecchiu, valutari u dannu, fari a diagnosi e                                           spiriamu ca non è nenti di gravi.

GIACOMO       -      N'casumai u ricoveramu o spitali, e ci facemu fari autri accertamenti.

ORAZIO            -      A chiddu ca viru lei è n'tipu schirzusu.

CARMELA        -      S intissi chi travagghia cca, oppure si la purtari a casa?

ORAZIO            -      Signura ciù dissi? Prima rapemula.

GIACOMO       -      E rapemula, viremu chi spunta?

ORAZIO            -      Unni è?

CARMELA        -      ( Indica il posto dove c'è la televisione ) Ca è na facissi scantari cu chiddu ca ci                                            voli fari.

ORAZIO            -      ( Va a prendere i ferri, la apre, tocca ) Cca a cosa è m'pocu trubbula; male, molto                                       male. De primi sintomi, si viri ca u dannu è grosso.

GIACOMO       -      Grosso quantu?

ORAZIO            -      A occhi e cruci ci voli u cinescopio e u trasfurmaturi.

GIACOMO       -      E cu n'occhiu sulu, senza cruci?

ORAZIO            -      A stissa cosa.

CARMELA        -      Costunu assai i dui pezzi nuovi ca cià trapiantari?

ORAZIO            -      Addipenni.

GIACOMO       -      Chi havi pe manu n'autra televisioni  ca ni pò dari i pezzi di secunna manu, da                                             trapiantari?

ORAZIO            -      ( Ride ) Ci cummeni, ca s'accatta nova ciù dicu appiddaveru, non ci cummeni                                              aggiustalla.

GIACOMO       -      Annunca ascutu a lei, accattu nova! ( Gli da la mano ) L'accumpagnu!

ORAZIO            -      Unni m'accumpagna? A nudda parti devo andare.

GIACOMO       -      Dicevo, ora ca finiu, l'accumpagnu a porta.

ORAZIO            -      Si, ma prima c'è da pavari a strata ca fici, a visita ca ci fici all'apparecchiu, u                                               cunsultu ca ci desi, facemu un forfait, ci piaci sessantamilaliri?

GIACOMO       -      A mancu un medicu si pigghia tantu!

ORAZIO            -      I medici ca canusci lei? Picchì ni chiamai unu pi me soggira e mi fici pavari di                                             machina, di visita, di ricetta, un patrimoniu. E iù non sugnu forsi u medicu da      

                                 televisioni?

GIACOMO       -      Tinissi, s'inniissi! Facemu trenta, altrimenti u denunziu pi abuso clinico televisivo     

                                 e spatti ci addumannu a ricevuta, almenu na parti de soddi ci duna o stato.

ORAZIO            -      Haiu a capiri ca lei mi pigghiò pi nu 'brugghiuni e ca nun capisciu u me misteri.

GIACOMO       -      Chissu u sta dicennu lei, e pi dillu, vò diri ca si reputa 'brugghiuni.

ORAZIO            -      Signura, u senti a so maritu chi dici?

CARMELA        -      Chi voli ca ci dicu? Certu ca me maritu havi u nasu finu, e a genti a canusci a                                              vista d'occhiu, iddu si in'intendi di 'mbrugghiuni. Sintissi a mia si ni issi.

                                 Buonasera( L'accompagna alla porta ).

ORAZIO            -      ( Si ferma alla porta ) Senta, pi farici capiri ca sugnu onestu ci lassu a fattura,                                              però lei m'ha versari l'iva.

CARMELA        -      Comu i voli alivi ianchi o niuri? Si ni voli iri?

GIACOMO       -      Nun ci ni dugnu soddi a mangiari o statu, na vogghiu a fattura.

ORAZIO            -      Dunca lei, voli 'mbrugghiari a liggi su non pava l'iva. U sapi ca è obbligatoria?                                           Ma comu? Prima mi dici ca sugnu iù ca vogghiu arrubbari o statu e ora picchì cià                                  addumannu l'iva na voli pavari? U sapi ca è n'omu senza carattiri?

CARMELA        -      A porta arristò aperta. Si ni voli iri?

ORAZIO            -      Vaiu, vaiu! Chi genti però ca ci sunu...'mbrogghiapopulu! ( Esce ).

GIACOMO       -      Carmela, semu senza soddi, pigghia dda neddu fausu ca hai, a quaccunu sempri                                          ci l'impunu.

CARMELA        -      A Nicola, l'amico tò.

GIACOMO       -      Chi vai n'cucchiannu? Tu scuddasti ca misi fà, ci m'punii u riloggiu?

CARMELA        -      Veru è, mi l'ava scuddatu.

GIACOMO       -      Ama circari a qualche autru. Aspetta, mu vinnu a fera; sempri u trovu a unu                                                n'trunatu.

CARMELA        -      Stai attentu, su capiti chiddu sbagghiatu, ti runa qualche sugghiata di vastunati.

GIACOMO       -      Nè megghiu ca u vinnu fra misi?...

CARMELA        -      Picchì? 

GIACOMO       -      Già abbiasti a sintenza: su mu vinnu, ora chi mi succeri?

CARMELA        -      Non parrari assai.

GIACOMO       -      Ma se ciaiu i provi?

CARMELA        -      Ma ridducii ca cu tia non pozzu parrari chiù.

GIACOMO       -      Veru è. Chiù picca parri e menu cosi mi succerunu.

CARMELA        -      U capii, mi ni vaiu da banna ca è megghiu ( esce ).

SCENA UNDICESIMA

( Giacomo - Ernesto - Carmela )

SUONANO.

GIACOMO       -      ( Apre ) Cu è?

ERNESTO         -      ( Entra ) Buonasera ( Sarcastico ) Si ricorda di me?

GIACOMO       -      No, non mu rioddu.

ERNESTO         -      Mi taliassi bonu.

GIACOMO       -      ( Lo guarda ) A facci non mi è nuova, ma non mi veni a menti.

ERNESTO         -      Certu, iavi quattru misi ca non mi viri.

GIACOMO       -      Aspittassi, lei è u patruni...

ERNESTO         -      Di casa! U sta vidennu ca su riuddau.

GIACOMO       -      E cu ciù porta cca...Vuleva diri, comu mai na vinutu prima.

ERNESTO         -      Aia avutu chiffari. Ora mi truvai di passaggiu e dissi: quannu ci fazzu na visita o                                          Signor Giacomo.

GIACOMO       -      Fici beni! Chi piaciri vidillu.

ERNESTO         -      Mi pari ca tantu piaciri, non ci senti a vidirimi.

GIACOMO       -      Chi va dicennu! Aieri cu me muggheri parraumu di lei, e ci diceva: iavi assai ca                                          non vidu o Signor Ernesto Giuffrida, u nostru padruni di casa. Comu si dici: "u                                                   sparatu nesci o chianu".

CARMELA        -      ( Di dentro ) Giacomo, cu è ca sunau?

GIACOMO       -      é l'ingegnieri, u nostru patruni di casa.

ERNESTO         -      Non sugnu ingegnere e mancu geometra.

GIACOMO       -      Me muggheri ma dittu sempri ca è ingegnere.

ERNESTO         -      So muggheri ci può diri macari ca sugnu dutturi.

CARMELA        -      ( Entra ) Bi...chi sorpresa, u gigneri a nostra casa?!

GIACOMO       -      ( A Carmela ) Vidi ca non è mancu geometra.

CARMELA        -      Non, è gigneri? E mancu geometra? U sapi ca mi dispiaci? Chiuttostu, u lassasti                                         additta? Picchì non s'assetta. Ci putemu offriri cafè, bicchierino...

ERNESTO         -      ( Siede ) No grazie, ca mi fanu iacitu.

CARMELA        -      E dopu ci damu bicchieri di acqua limoni e bicarbonato.

ERNESTO         -      Ci dissi ca non vogghiu nenti.

GIACOMO       -      Comu voli lei.

ERNESTO         -      Dunque iù vinni....

GIACOMO       -      ( Non lo fa finire di parlare ) U sacciu, vinni pi farini aggiustari a pareti da stanza              lettu ca è china di umidità.

ERNESTO         -      Si sbagghia, forsi lei fa a finta ca non su riodda. M'ha dari quattru misi di casa, e               non pozzu aspittari chiù.

GIACOMO       -      E bonu. Pi na miseria chi sta facennu! Ciama dari quattru misi, u sapemu.                                       purtroppu di sti tempi, i cosi m'ana iutu storti.

CARMELA        -      Chiù storti di n'ferru di cavaddu. Lei a sapiri, ca aieri...

GIACOMO       -      ( Subito ) Basta Carmela! Chi ci voi cuntari tutta a nostra storia? Chi ci n'teressa                                         a iddu! Tantu i soddi di beni e megghiu ci l'avi.

ERNESTO         -      Vidissi ca i me soddi mi servunu pi sbarcare il lunario.

GIACOMO       -      Chi è m'barcatu no l'unario? Chi fa viaggia pi mari?

ERNESTO         -      Cui?

GIACOMO       -      Lei.

ERNESTO         -      Dissi sbarcari il lunario pi farici intendiri ca campu alla meglio, p'arrivari a fine                                          do mese.

GIACOMO       -      M'avia parsu ca era imbarcato na navi chiamata lunario.

ERNESTO         -      A nun facissi finta di nun sapiri chi significa sbarcari il lunario. I misati mi                                        servunu appuntu p'arrivari o prossimu misi.

CARMELA        -      A mia mi pareva chiddu ca veni da luna.

ERNESTO         -      Si, chiddu ca veni do suli! N'zomma accuzzamila: iù vogghiu i soddi!

GIACOMO       -      Comu ci dissi: na stu mumentu, non ci pozzu dari, e mancu fra misi.

ERNESTO         -      E iù ci mannu u sfrattu.

GIACOMO       -      Sintissi prima ca manna u sfrattu. Su lei non si siddia, ci pozzu dari na neddu cu                                           brillanti antichissimo, o postu de soddi; ca ciù resi a nanna di me muggheri a me                                                soggira; ca a sua volta ciù desi a me muggheri; ca a sua volta u purtau o munti                                                  S.Agata a m'pignallu, e na simana fà su spignau.

CARMELA        -      ( Che ha capito, piange ) No, aneddu di me nanna no, ca è ricordo affettiu.

GIACOMO       -      U sacciu a muggheri, chiddu ca provi na stu mumentu. Ma non ni putemu fari a                                           menu. O patruni casa ci ama dari i soddi. Non è ca ci putemu dari na culunnetta,                                               chi mi fà. Oppuri, picchì ti viri chianciri ti dici: soddi non ni vogghiu chiù.

ERNESTO         -      No, non ciù dicu! Iù non vogghiu ne aneddu e mancu culunneti; vogghiu i soddi!

GIACOMO       -      Ma è n'aneddu di valore! A lei ci pari bellu c'aia privari a me muggheri di na cosa                                       accussì cara, ca ci teni chiossai da so vita? Però, sugnu sicuru, ca a lei ciù duna                                                 cu tuttu u cori, picchì sapi ca è in buone mani. Anzi, pi essiri chiù precisi, in buone                    dita.

CARMELA        -      ( Piange ) Non si ni può fari a menu?

ERNESTO         -      Sintiti, a mia i vostri cosi non mi n'teressunu. Capisciu ca na stu mumentu va                                                truvati in difficoltà, ma non pozzu accittari. Iù vogghiu i soddi.

CARMELA        -      Si fissau che soddi! Non ciù dissi me maritu ca non n'avemu?

ERNESTO         -      Chi voli ca ci fazzu, a cifra è assai, sunu ottocentumilaliri ca m'ha dari.

GIACOMO       -      U sacciu, accuntu si pigghia a neddu.

ERNESTO         -      Quantu può valiri sta neddu, centumilaliri?

GIACOMO       -      U voli capiri ca è n'aneddu che brillanti?

ERNESTO         -      Ma l'oro vecchiu vali chù picca.

CARMELA        -      Au! N'affinnissi aneddu di me nanna, ca vali milioni.

ERNESTO         -      Signura chi ci pari ca sugnu scemu, oppuri non ni capisciu: sempri n'aneddu di                                            terza manu è.

GIACOMO       -      Semmai di terzi ita. Appoi picchì n'ama chiappari: facemu quattrucentumilaliri.

CARMELA        -      Chi si, spustatu macari tu? Annunca arialacilllu, e ci fai chiù cumparsa.

ERNESTO         -      Signura, non c'è bisognu ca mu riala, tantu no vogghiu.

CARMELA        -      Vadda chi facemu, ciù vinnemu a l'orefice ca pigghiamu chiossai, e quannu veni a                                       prossima vota ci damu i soddi.

ERNESTO         -      Megghiu è!

GIACOMO       -      Chi cunghiuremu? Inveci su pigghia lei pi ducentumilaliri e non si ni parra chiù.

ERNESTO         -      E va beni! Mu pigghiu. Però in via eccezzionale.

GIACOMO       -      Non c'è bisognu, ca và a via eccezzionale. Ciù damu ora stissu.

ERNESTO         -      Chi capiu? Fazzu un'eccezzione.

GIACOMO       -      ( A Carmela ) Pigghiaccillu. é da banna, no casciolo do comò.

CARMELA        -      U pigghiu subutu ( esce ).

ERNESTO         -      Dicu iù, comu mai lei, ca iavi u postu a fera a vinniri scarpe, non può pavari a                                             misata?

GIACOMO       -      Non ciù dissi: mi vinnunu i cosi storti!

CARMELA        -      ( Entra, dà l'anello ) Tinissi: e u trattassi bonu.

ERNESTO         -      Non si preoccupi, ciù rialu a me muggheri.

CARMELA        -      Fa beni, a nuatri fimmini, ni piaciunu sti riali.

ERNESTO         -      Mi raccumannu, a misata mi l'ha dari ogni misi.

GIACOMO       -      Comu haiu a possibilità, ci pavu l'autri tri misi, macari ca non mangiu.

ERNESTO         -      Chi centra, di mangiari ata mangiari.

CARMELA        -      Na cosa ama fari. Su mangiamu, non ci putemu dari a misata.

ERNESTO         -      Faciti comu vuliti. Iù di ora in poi, ogni fini misi sugnu cca.

CARMELA        -      Aristamu d'accussì. é cuntentu?

ERNESTO         -      Mi staiu priannu tuttu paru.

GIACOMO       -      Avanti, ca neddu ca ci resumu, non sulu ci cumminiu, ma fa na bella cumparsa cu                                       so muggheri.

ERNESTO         -      Buonasera! ( Esce ).

CARMELA        -      Tu chi dici ca sa squarau?

GIACOMO       -      Iù dicu di no. Appoi cu da chianciuta ca ci facisti tu, ci stava vinennu di chianciri                                         macari a iddu.

CARMELA        -      Ti piaciu? Certu ca sugnu n'artista. A propositu...su porta na l'orefice comu                                                  finisci?

GIACOMO       -      Non ti scantari, ca non ciù porta, ca sinniiu cunvintu.

CARMELA        -      Spiriamu!

SCENA DODICESIMA

( Giacomo - Carmela - Grazia )

SUONANO

CARMELA        -      (apre) E a signura Grazia, si accomodi.

GRAZIA            -      Buonasera, unni è so maritu? I purtau i scarpi?

GIACOMO       -      I puurtai (a Carmela) pichiaccilli, su da banna na cucina.

CARMELA        -      (esce)

GRAZIA            -      I stissi mi purtau, è veru?

GIACOMO       -      Certu.

CARMELA        -      (entra, e da le scarpe) Tinissi.

GRAZIA            -      U sapi oggi chi mi succiriu?

CARMERLA     -      Chi ci succiriu?

GRAZIA            -      C'a ci arrivau a cartulina a me maritu.

GIACOMO       -      Pi partiri a surdatu?

GRAZIA            -      Quali surdatu! na cartollina do cumuni, c'era scrittu: Presentarsi subito pi cosi ca              ci riguardano. S'ammagginari ca me maritu, pi l'emozione, ci vinni a frevi a                                    quaranta.

GIACOMO       -      E picchì?

GRAZIA            -      So muggheri u sapi.

CARMELA        -      Iù non sacciu nenti.

GRAZIA            -      Comu, non sapi nenti? U fattu do postu ca ci cuntai.

CARMELA        -      M'ata scusari, ma aiu autri frastorni na testa.

GRAZIA            -      Me maritu aveva presentato a dimanna pi essiri trasutu na munnizza. Si riorda ca              ci dissi ca c'era na prumissa di un pezzu grossu? Ebbene, arrivò l'invitu e me                               marito, ci iu cu tutta a frevi a quaranta.

GIACOMO       -      Non è ca a frevi a puteva lassari a casa.

GRAZIA            -      C'era scrittu nell'invito ca su non ci ieva subutu, iddi si ni ieunu a via legale.

CARMELA        -      E picchì ieunu a truvallu a via legale, si inveci abita cca?

GIACOMO       -      Bestia co giummu! Chi fa esiste a via legale?

GRAZIA            -      Na cartulina, intantu c'era scrittu ca se no truvaunu, evunu a via legale,                                                        comunque peggio pi iddi, picchì avi decianni ca stamu na sta strata, a ogni modu,                     me maritu ci iu subbutu, tuttu cuntentu, picchì pinsò ca finalmenti ci avevano, dato                u postu na munnizza, e comu l'impiegato si misi a ridiri, ridiu tantu ca fossi sa fici                        n'coddu.

CARMELA        -      Picchì, ora o municipiu ci sunu impiegati ca devono solo ridere, o spurtellu?

GIACOMO       -      Pi chistu, ci sunu impiegati pi liggirisi sulu u giurnali.

GRAZIA            -      Lei a pavari a tassa da munnizza ci dissi chiddu arrirennu e fici bonu a veniri                                               subbutu picchì altrimenti ieumu a via legale.

CARMELA        -      U bestia! E unni u truvavunu, si abita ccà.

GIACOMO       -      Carmela, tu si chiù trunza di l'impiegato. A via legale non esiste forsi ci cangianu                                         u nomu.

GRAZIA            -      A me maritu ci passò a frevi, arrivò intra iancu iancu, ca sappa cuccari.

GIACOMO       -      Mischinu l'emozione fu!

CARMELA        -      E comu finiu?

GRAZIA            -      Finiu ca nunn'era po concorso. Era picchì era amoroso.

CARMELA        -      Amoroso? Chi avi l'amante?

GIACOMO       -      Non diri bestialità!

GRAZIA            -      No, iavi dieci anni ca non pavu munnizza. Però ci dissunu, ca su vuleva a può                                              pavari a tantu o misi.

CARMELA        -      E unni si trova tantomisi? Chi è fora comuni?

GIACOMO       -      A tantu o misi nunn'è paisi! Vuol diri ca a può pavari a rate. Carmela a quantu                                            anni a ripitisti a prima alimentari?

GRAZIA            -      Menu mali ca lei mu spiegau, annunca me maritu si ni ieva a circari a via                                                    atantomisi e cu sapi chi cumminava. Mi ni vaiu a scusari quantu ci u vo dicu!

                                 ( Esce ).

GIACOMO       -      A sintisti, ma dicu iù ci può essiri genti accussì ignoranti? Avita statu, cumpagni                                           di bancu?

SCENA TREDICESIMA

( Giacomo - Carmela - Maria - Lucia )

MARIA - LUCIA      ( Entrano con due involti, salutano ) Ciao papà, ciao mamma.

GIACOMO       -      Chi è, accussì prestu turnasturu?

MARIA              -      Ti pari unni auma iri.

GIACOMO       -      Non dicisturu ca euru a fari due visiti?

LUCIA              -      Su, vinnumu prestu, ni ni putemu iri n'autra vota.

CARMELA        -      Non c'è bisognu. Chiuttostu, dicitici o papà picchì niscisturu.

MARIA              -      ( Apre il pacco dove c'è una cravatta, la da a Giacomo ) Buon compleanno papà!                                        ( Lo bacia ).

LUCIA              -      ( Da un dopo barba a Giacomo ) Buon compleanno papà! ( Lo bacia ).

GIACOMO       -      Grazie! Vi pari ca mu riuddai ca faceva l'anni? Chista fu na bella sorpresa!

CARMELA        -      U viri chi sanu fari i to figghi?

GIACOMO       -      E tu, bacio non mu runi?

CARMELA        -      Cca, avanti e to figghi?

GIACOMO       -      Menzamai si scrupuliunu.

MARIA              -      ( Ride ) Mamma oramai semu beddi ranni.

LUCIA              -      E macari?

CARMELA        -      ( Da un bacio a Giacomo ).

MARIA - LUCIA      Tanti auguri a te, tanti auguri a te ( cantano ).

GIACOMO       -      Basta ca mi staiu cummuvennu. Annunca niscisturu pi chissu? Birbanti ca non siti             autru. ( A carmela ) Tu u sapevi, e non mi dicisti nenti.

CARMELA        -      U sai ca si curiusu? Su tu diceva ciappizzava a sorpresa e to figghi.

GIACOMO       -      Chissu è macari giustu. E tu, non ma riali nenti?

CARMELA        -      Picchì, quannu iù fazzu l'anni tu chi ma riali?

GIACOMO       -      Nenti!

CARMELA        -      Annunca, semu a paci.

GIACOMO       -      Mancu m'panzarottu?

CARMELA        -      Mancu m'panzarottu.

GIACOMO       -      Senti, di stu mumentu in poi n'ama fari i riali .

CARMELA        -      Iù ci staiu.

MARIA              -      Mamma, u sai chi t'aia diri? Ca mentri erumu a via Garibaldi, c'era giovanottu di                           Milano: Ni frimmau e ni dissi ca supra a l'autobus cià rubbanu u portafogghiu cu                                               tutti i documenti e i soldi. Succomu non canusceva a nuddu, e non sapeva comu                                                  ava fari pi irasinni a casa, ni dissi su ci puteumu pristari cinquantamilaliri, ca                           comu arrivava a Milano ni spireva. Ni desi macari l'indirizzo.

GIACOMO       -      ( Sbalordito ) E tu ci dasti?

MARIA              -      Ca certu.

GIACOMO       -      Inveci non ci l'ava dari.

LUCIA              -      Chi dici papà era puureddu senza soddi. Comu faceva a irasinni a casa? Appoi ti                                        stai pigghiannnu collira? Su dissi ca ni manna.

GIACOMO       -      Mumentu, dicisti ca vi desi u n'dirizzu?

MARIA              -      Certu.

GIACOMO       -      E chiddu vostru ciù dastuvu?

MARIA              -      No.

GIACOMO       -      A vistu? Ora unni vi manna?

CARMELA        -      U vidisturu a chissu?

MARIA              -      Si.

CARMELA        -      E ora no viriti chiù.

GIACOMO       -      Chiddu era n'catanisi comu a mia e comu a tia, e ti fregau i soddi.

MARIA              -      Mamma, non ci criru: na facci era accussì pigghiatu di collira. Io ho fiducia che                                          in un modo o nell'altro ci restituisci i soddi. Vado a cambiarmi ( Esce ).

LUCIA              -      Bisogna aiutare il prossimo. Aspetta Maria ( Esce ).

GIACOMO       -      Aiutare u prossimo?

CARMELA        -      Veramenti non t'avissa scurdari chiddu ca ti cumminau to frati, ca ti livau u                                                  negozio e ti lassau poviru e pazzu.

GIACOMO       -      Non m'ariuddari u chiovu. U sacciu,me frati non l'ava fari na cosa di chissa, ma 

                                 chiddu è tintu di natura. U sai chi ti dicu: iavi trent'anni ca non ni parramu chiù;                                          è megghiu accussì, a larga!!!

CARMELA        -      Ora amuninni da banna, ca c'è na sopresa.

GIACOMO       -      Na sorpresa? Chi cumminasturu matri e figghi?

CARMELA        -      Non ti l'avissa a diri ma tu dicu: i carusi ti ficiunu a torta. Però fai finta ca non sai              nenti, annunca perdunu u piaciri. Comu ta portunu tu chi fai?

GIACOMO       -      M'assettu a tagghiu e ma mangiu.

CARMELA        -      E cunghiuristi.

GIACOMO       -      Non ti scantari, comu trasu da banna e mi portunu a torta ci dicu: chi bella                                                  sorpresa ca mi facisturu e ci dugnu un bacio.

CARMELA        -      Bravo, accussì a fari e ora amuninni a festeggiari.

FINE SECONDO ATTO 

 

TERZO ATTO

(stessa scena)

SCENA QUATTORDICESIMA

( Maria - Lucia - Carmela - Giacomo )

MARIA              -      ( A Lucia ) A sta notti ci fu movimentu e non potti dormiri. Sinteva o papà ca                                                faceva vuci.

LUCIA              -      Iù non n'tisi nenti!

MARIA              -      Tu, quannu dormi, ti ponu sparari cannunati e ne senti.

LUCIA              -      Chi ci pozzu fari, su aiu u sonnu pisanti. Certu ca quannu ci pigghia a papà, c'è                                           di scantarisi. U bellu ca ci va n'to menzu a mamma.

MARIA              -      Comu ci può cummattiri, sa viri idda.

CARMELA        -      ( Entra ) Carusi u latti è prontu, mangiatavillu cauru cauru.

MARIA              -      Ma chi succiriu a stanotti, ca u papà faceva vuci.

CARMELA        -      Sarà ca ci potti iri annicchia di torta n'to menzu o denti fracitu ca iavi , e ci                                                   duleva. Mischinu, faceva comu n'cani. Si pigghiau na pinnula e non ci fici nenti. U

                                 duluri su mangiava vivu. T'ammagginari ca si ni vuleva iri fora a sbariari m'pocu.

                                 E iù picchì ci dissi: "unni vai, intra o fora u duluri u stissu ci l'hai", mi vanniau da

                                 testa n'finu e peri, dicennu ca iù no considerava.

MARIA              -      Annunca i vuci, non fonu picchì v'acchiappasturu.

CARMELA        -      Ca quali?

LUCIA              -      E cu du duluri si ni iu a travagghiari?

CARMELA        -      No, iu a cassa malattia. A farasillu scippari.

MARIA              -      ( Ride ) U papà? Ma su si scanta a farisi na gnizioni.

CARMELA        -      Accussì mi dissi.

LUCIA              -      Quannu mi mangiu u latti ( esce ).

MARIA              -      Macari iù ( esce ).

GIACOMO       -      ( Entra con un involto ) Chi iurnata signuri mei, non cià disiduru a nuddu, mancu              e cani. Cosi ca mi succerunu sulu a mia.

CARMELA        -      ( Ansiosa ) Chi ti succiriu?

GIACOMO       -      Non mi può  paci.

CARMELA        -      Comu finiu, tu scippasti u denti?

GIACOMO       -      No!

CARMELA        -      No? E ora cu ti supporta tutta a iurnata? Ma comu, tutta a nuttata na fattu                                        dormiri a nuddu po duluri, e non tu scippasti?

GIACOMO       -      Fici chiacchiri.

CARMELA        -      Quannu mai tu.

GIACOMO       -      Chi cosa voi, dopu ca mi n'suttunu!

CARMELA        -      Cu è ca ti n'sutta, cui? Addiri ca tu, i chiacchiri, i vai circannu.

GIACOMO       -      Au, non parrari assai, ca non è cuppa me.

CARMELA        -      Ma comu, dopu ca fai na matinata pi pigghiari u nummuru, arrivi a cassa                                                    malattia e non ti scippi u denti? Canuscenniti bonu, sicuramenti ti scantasti!

GIACOMO       -      Chi vai dicennu? Chi sugnu tipu ca mi scantu pi denti.

CARMELA        -      No, è ca tremi sulu. Sugnu curiusa di sapiri chi succiriu.

GIACOMO       -      Ora tu cuntu.( Siede ) Dunca, comu trasii, c'erunu setti cristiani. Iù comu i visti                                             dissi: boni stamu accuminciannu. Mutu mutu m'assitai e na me menti dissi:                                              speriamu ca non sunu tutti po dentista! Dopu menzura u n'fimmeri accuminciau a                                               chiamari: < cu è pa bronchiti può trasiri, ca u dutturi arrivau>, si susi unu e                             dici: < iù >! e trasiu iddu e so muggheri. Dopu n'quartu dura iù ci dicu o                                                n'fimmeri: scusi, u dentista vinni? M'arispunniu: no, accatta.

CARMELA        -      E picchì?

GIACOMO       -      Chi ni sacciu! Comu mi dissi d'accussì, iù c'ava fari?

CARMELA        -      C'ava fari?!

GIACOMO       -      Ciava dari o na tumpulata, o mi stava mutu.

CARMELA        -      ( Ansiosa ) Chi facisti?

GIACOMO       -      Mi stesi mutu. Na du mumentu, pinsai a tia ca mi dici ca intra ma ricogghiu                                                 sempri che coppa. Dissi: è su chistu mi rumpi na iamma, ci rugnu u piaciri a me                                                 muggheri.

CARMELA        -      Bravo, sempri accussì a fari.

GIACOMO       -      Si, ma a mia, una mi n'acchianava, e n'autra mi ni scinneva; e m'assittai o me                                              postu. Dopu dieci minuti ci dicu o n'fimmeri: scusi u dentista e venuto? iddu mi                         dici non è venuto. é venuto l'ortopedico. E n'tantu a mia una mi n'acchianava...

CARMELA        -      ..E n'autra ti ni scinneva, u capii.

GIACOMO       -      Esatto! No stissu tempu, u duluri non mi lassava pi cuttu, ca mi mangiava vivu.                                            Na signura mi dici: non facissi d'accussì, iavi raggiuni. Iù u sacciu chi vo diri                            duluri. Ci dissi: ci doli u denti macari a lei? Dici no, iù aiu a sciatica. N'autru ca                         era vicinu a mia mi dissi: è lei, pi denti ca ci doli fà d'accussì? annunca iù c'avissi                     a diri, ca aiu u cori ca mi doli notti e iornu. Iù comu n'tisi ci dissi: u sapi lei ca                                fari: sa fari dari m'pugnu n'ta n'occhiu, ca u duluri ci passa subutu subutu, ca ciù                         sinteva diri a me nanna quannu era nicu. Comu ciù dissi, mi dici: mu duna lei?                                    Chi c'entra, iù cià rispunnii, su facissi dari di so muggheri. Dici, mu dassi lei ca è                                      praticu. Basta, iddu si, iù no, ci desi m'pugnu n'ta n'occhiu, ca passi ca cià                                               arrivau na bumma. Non ci visti chiù puureddu e faceva: Aiai non ci viru chiù, aiai                    non ci viru chiù. Iù a coppu ci dissi: ci doli chiù u cori? mi dissi no. U st avirennu,                      occhiu ca non viri cori ca non doli. Au, si ni iu e non si fici chiù visitari do dutturi.                  Dicennumi: grazie u signuri cià renni. Ora ogni vota ca mi doli u cori, mi fazzu                                  dari m'pugnu n'ta n'occhiu. 

CARMELA        -      Chissu sa ridduci tuttu abbuscicatu!

GIACOMO       -      A mia chi mi n'teressa.

CARMELA        -      E comu finiu?

GIACOMO       -      Iù, sempri cu du duluri, vaiu no n'fimmeri e ci dicu: u me dutturi quannu arriva?                                          Iddu, cu da facci caera cosa di pigghiaraccilla a tumpulati...l'hai presenti di                                             n'fimmeri cu da pansa di fora, ca tuttu parunu fora chiù di n'fimmeri...mi dissi:

                                 arriva quannu veni.

CARMELA        -      Certu, ca era lisciu!

GIACOMO       -      Lisciu? Chiù lisciu do passamanu da pritura. Basta, p'accuzzari, dopu c'aspettu n                                        n'autri deci minuti, dici: arrivau u dutturi pi nervi. Iù mi susu, isu a manu.

CARMELA        -      ( Subito ) E ci runi na tumpulata.

GIACOMO       -      No, isu a manu e ci dicu iù. Pari ca ciavissi dittu curnutu! Dici: chi mi voli       

                               pigghiari in giro? lei è pi denti! Annunca iu, cu l'occhi niscuti di fora, ci dissi: era 

                                 pi denti, ma di quantavi c'aspettu, mi smuvenu i nervi! E miniii.

CARMELA        -      E non tu scippasti?

GIACOMO       -      No, mi passau u pitittu!

CARMELA        -      Picchì, ti l'ava mangiari?

GIACOMO       -      Stai attenta, ca sugnu siddiatu e non ti permettu di schirzari!

CARMELA        -      Iù u dicu pi tia, ca ti doli.

GIACOMO       -      U duluri u pozzu surputtari. Dumani ci vaiu e mu fazzu scippari.

LUCIA              -      ( Entra ) Papà, comu finiu tu scippasti u denti?

CARMELA        -      Non iappi u tempu.

LUCIA              -      ( A Carmela ) Non iappi u tempu? Non dicisti ca si susiu decisu ca si lava                                                     scippari?

GIACOMO       -      Forsi, aia dari cuntu a tia?

CARMELA        -      Dumani su scippa. Chiuttostu, pi secunnu chi purtasti.

GIACOMO       -      Pisci.

LUCIA              -      Papà sempri pisci, sempri pisci.

CARMELA        -      To figghia iavi raggiuni, comu non ti siddii ogni gnornu pisci.

GIACOMO       -      Non vaia dari cuntu a vuatri, possibile ca ogni vota ca portu a spisa ama fari                                               chiacchiri. A spisa picchì na faciti uautri?

CARMELA        -      Ca megghiu fussi, ammenu canciamu. Ora, su i to figghi non ni volunu, chi ci                                              damu?

GIACOMO       -      Nenti, non cià dari nenti, si cuccunu a diiunu.

CARMELA        -      Chi è ca dicisti? I me figghi si cuccunu a diiunu? No diri mancu pi schezzu. I me                                          figghi anu bisognu di sustanzi. Ca su c'è unu ca si cucca a diiunu si tu.

GIACOMO       -      ( Gridando ) Iù non mi pozzu mettiri tutti i iorna cu iddi. Su ciaccattu a carni, na                                          volunu picchì c'è u rassu. Su ciaccattu a cutini mi diciunu chi è sta cosa. Su                                              ciaccattu a quarumi, chi semu iatti? Ora u sai chi fazzu? A matina mi fazzu dari u                     menù comu i ristoranti, e n'zoccu mi diciunu iddi, si mangia.

CARMELA        -      Bravu, accussì facemu, specialmenti pi Lucia ca sturia.

GIACOMO       -      Appuntu pi chissu a mangiari pisci, ca cunteni fosforo e ci sviluppa u ciriveddu.

LUCIA              -      Papà, viri ca iù non n'haiu bisognu di fosforo pi studiari, ca sugnu intelligenti di                                           natura.

GIACOMO       -      Ciai sempri a risposta pronta. Ti n'signunu chissu a scola, ca cià rispunniri o                                               patri?

CARMELA        -      Non ciù n'signunu a scola.

GIACOMO       -      Annunca ciù n'signi tu.

CARMELA        -      ( Sarcastica ) A carusa apprenni di tia, ca si strurusu! Una parra e subutu tu ci                                            fai a smorfia! Bella ducazioni ca c'insigni!

MARIA              -      ( Entra ) Ma picchì faciti vuci, non sapiti parrari alleggiu?

GIACOMO       -      Ca ci n'è n'autra! Unu na so casa non può fari vuci?

MARIA              -      I vicini chi ponu diri, na sa famigghia sempri s'acchiappunu?

GIACOMO       -      Chi m'interessa a mia de vicini.

MARIA              -      Tu scippasti u denti?

LUCIA              -      Non su scippau.

MARIA              -      ( Ride ) Mu magginava iù!

GIACOMO       -      Au, senza ca ci fai a risata! Non sugnu to frati! ( Imita la figlia: mu magginava   

                                 iù ). Non mu potti scippari, ca ci fonu cumplicazioni.

MARIA              -      Complicazioni di scantu?

LUCIA              -      Quali scantu? U papà chi è unu ca si scanta pi na cosa di chissa? Chiddu avi                                               n'curaggiu di leoni.

GIACOMO       -      Enutili, chista si viri a coppu ca è me figghia. ( A Maria ) No comu a tia.

LUCIA              -      ( Ride ) Astura, comu visti o dutturi ciacchianau a prissioni a ducentu.

GIACOMO       -      ( Prende una sedia e la minaccia ) Au, itavinni da banna tutti dui e vi mittiti in                                              castigo no cammarinu, e pi deci iorna non si nesci, maladucati ca non siti autru.

MARIA-LUCIA -      ( Escono correndo e ridendo ).

CARMELA        -      Cammiti, ca i carusi schirzaunu.

GIACOMO       -      Ci cuppi tu ca i vizziasti. Appoi viri comu pigghiunu cunfirenza.

SCENA QUINDICESIMA

( Giacomo - Carmela - Vadalà )

SUONANO

GIACOMO       -      ( Apre ) Lei cu è?

VADALA'          -      ( é un po' effeminato, entra ) Vadalà.

GIACOMO       -      ( Serio ) Picchì aia iiri là.

VADALA'          -      Non ci siamo capiti. Vadalà, Vadalà.

GIACOMO       -      N'autra vota. Picchì aia iiri la; su iù non ci vogghiu iri?

VADALA'          -      Lei non cià iiri là.

GIACOMO       -      Annunca picchì dici sempri vadalà.

VADALA'          -      Vadalà sono io, u capiu?

GIACOMO       -      E su facissi canciari su cugnomu.

VADALA'          -      Sono l'avvocato Vadalà, dello studio Vadalà e c.

GIACOMO       -      Salute!

VADALA'          -      Grazie. ( Poi ci pensa ) E c. significa compagni.

GIACOMO       -      Senta, non si siddiassi, a mia mi pareva c'ava stranutatu. Chiuttostu. mi dicissi chi              voli.

VADALA'          -      Permette ca m'assettu.

GIACOMO       -      Si accomodi.

VADALA'          -      Grazie. Dunque, comu ci stava dicennu, iù sugnu l'avvocato...

GIACOMO       -      ( Subito )...Vadalà, u capii, e chi voli?

VADALA'          -      Vinni cca picchì rappresento un mio cliente: il Signor Ernesto Giuffrida.

CARMELA        -      Un galantuomo, una persona squisita.

GIACOMO       -      N'cristianu cu cori quantu na casa.

VADALA'          -      Ecco appunto, di chissu ciaia parrari. U me clienti voli ca lei ci lassa a casa.

GIACOMO       -      Prima di tutto, a casa non è a me, picchì su era a me, cià lassava e me figghi.                                               Picchì dici ora ca ci l'ava lassari a iddu, ca non mi veni nenti?

CARMELA        -      E bravo me maritu?! Cia lassavi e to figghi, e a mia mi mittevi ammenzu na                                                 strada, abbeggu de vecchi? ( Piange ) Dopu tuttu chiddu c'aia fattu pi tia.  ( (                            ( All'avocato ) U sta sintennu? lei cu so muggheri facissi d'accussì?

VADALA'          -      Iù non sugnu maritatu.

CARMELA        -      Chi è zitu?

VADALA'          -      E mancu zitu.

CARMELA        -      Annunca aresta schettu?

VADALA'          -      Non ti 'ntricari, i masculi comu a iddu non si maritunu.

CARMELA        -      Comu a iddu? Picchì, chi avi nuzzinteddu è accussì simpaticu.

GIACOMO       -      Stamu facennu na cunfusioni pi na parola ca ti dissi. Ora cammiti e fanni parrari.

VADALA'          -      Signora, havi raggiuni so marito, non vuleva diri ca lassava in menzu la strada.

GIACOMO       -      A lassava supira a banchina.

VADALA'          -      ( Subito ) A lassava supira a banchina...Matri, chi mi fa diri.

GIACOMO       -      Iù nenti, tutti cosi lei sta facennu.

CARMELA        -      Lei ci runa raggiuni pichcì è uomo. Già ca l'omoni, siti tutti i stissi.

VADALA'          -      Virissi ca l'omini non semu tutti i stissi. Non mi metta alla pari di suo marito.

CARMELA        -      ( Gridando ) Picchì chi avi me maritu, vidissi ca è u so patruni.

VADALA'          -      Signura non facissi vuci ca ci sentu. E poi su no sapi, so maritu è 'mbrugghiuni.

GIACOMO       -      Non sbagghiassi a parrari.

VADALA'          -      Egregio signore, io ho le prove. Il mio cliente mi ha incaricato di restituire                                        l'anello ca lei ci resi in cambio de soddi, quannu vinni cca, fecennuci cririri ca era                    di valore. Ora, essendo accertato, badi bene accertato, ca è falso, perchè non è                               altro che un anello di bigiotteria. Nonostante ciò il mio cliente non voli denunziare                      per truffa ma voli iri auna transazione!

GIACOMO       -      Unni voli iri?

VADALA'          -      A una transazione!

GIACOMO       -      Chi è sa cosa?

VADALA'          -      Matri, ma lei non capisci nenti?! Non sapi chi è la transazione?

GIACOMO       -      No sacciu, l'aia sapiri pi fozza?

VADALA'          -      é un accomodamento.

GIACOMO       -      U capii. é quannu unu ci dici a n'autru: si accomodi e u fà assittari.

VADALA'          -      Diniscanza signuri! Lei accussì mi fa incretiniri!

GIACOMO       -      Accuzzamu, u so clienti chi voli?

VADALA'          -      U me clienti è dispostu a lassarici tutti i misati ca cià dari.

GIACOMO       -      ( Subito ) Ca su mi voli dari, iù u ringraziu.

VADALA'          -      A cui?

GIACOMO       -      O so clienti.

VADALA'          -      é picchì u ringrazia?

GIACOMO       -      De misati ca mi voli dari.

VADALA'          -      Quali misati?

GIACOMO       -      No dissi lei?

VADALA'          -      Chi dissi iù?

GIACOMO       -      Dissi: il mio cliente è dispostu a lassarici tutti i misati ca cià dari.

VADALA'          -      Non è u me clienti ca ci l'ha dari a lei. é lei ca ci l'ha dari a iddu. Però, ne voli                                              chiù. Basta ca ci lassa a casa.

GIACOMO       -      Mizzica, lei è chiù duru do pu...

VADALA'          -      ( Subito ) Stassi attentu a chiddu ca dici!

GIACOMO       -      Non si preoccupi, ca no dicu. U voli capiri ca a casa non è a me. Comu cià lassu                                         ora ora, lei stissu dissi, ca u so clienti è dispostu a lassarimi i misati, dunque; a                          casa non è a me.

VADALA'          -      Calma per cortesia, un po' di calma ca mi cunfunni. Dunque, cercherò di essere                                          più chiaro: il mio cliente è disposto a lassarici tutti i misati, su lei si ni va da casa.

GIACOMO       -      Chissu non può essiri.

VADALA'          -      E picchì?

GIACOMO       -      Me muggheri non voli. U sapi quantu voti aiu tintatu.

CARMELA        -      Certu ca non vogghiu. Su me maritu si ni va da casa, a mia e me figghi, a                                                     mangiari cu ni runa.

VADALA'          -      Signora chi capiu, si ni va ma no pi sempri.

GIACOMO       -      E chi cunghiuremu, mi ni vaiu pi na para di iorna e appoi tornu? Mancu a fari u                                          traficu. Pi sempri o nenti.

VADALA'          -      ( Seccato ) E lei pi sempri si na iiri.

CARMELA        -      ( Seccata ) Unni, quannu, chi sta dicennu, lei chi ci metti do sò. Me maritu di cca,                                        non si movi, annunca ci rumpu i iammi.

GIACOMO       -      A sta sintennu, ci pari ca scherza? Chidda quannu si metti n'testa na cosa, a fa                                             macari ca iù vulissi. No pozzu fari, rumpennumi i iammi non mi ni pozzu iri da                          casa. Tranni ca avissi a nesciri ca carrozzella, e a mia cu mu fa fari.

VADALA'          -      ( Gridando ) Ma insomma, u vuliti capiri ca vi n'ata iiri, si o no?

GIACOMO       -      Accuntu non facissi vuci, ca non è a so casa.

VADALA'          -      E mancu a so casa.

GIACOMO       -      N'autra vota? E n'sisti! Secunnu lei sti mobili di cu su? ( li indica ).

VADALA'          -      I sò.

GIACOMO       -      E unni sunu misi?

VADALA'          -      Ca intra.

GIACOMO       -      U sta virennu ca è a me casa?

VADALA'          -      Iù diceva, ca non è a so casa, picchì lei non pava.

GIACOMO       -      E a lei cu ciù dissi?

VADALA'          -      U me clienti! Annunca picchì sugnu cca, pi passatempu? o pi taliari a so bedda                                            facci?

GIACOMO       -      é bedda chidda sò!

VADALA'          -      Senta, iù non aiu tempu di perdiri, c'aia fari un atto grande.

GIACOMO       -      ( Sbalordito ) Un atto grande? No può fari.

VADALA'          -      E picchì no pozzu fari?

GIACOMO       -      é n'tuppatu. Stamu aspittannu o mastru ca u stuppa.

VADALA'          -      Chi cosa a stuppari, di chi sta parrannu?

GIACOMO       -      Do cessu!

VADALA'          -      Chi centra u cessu?

GIACOMO       -      Dici ca fari un atto grande? Perciò ci voli  u cessu.

VADALA'          -      Non l'aia fari no cessu.

GIACOMO       -      Annunca, unni u voli fari, ca n'terra?

VADALA'          -      Matri che volgare! L'aia fari no studiu, co me clienti e u nutaru presenti.

GIACOMO       -      E non s'affrunta?

VADALA'          -      Picchì m'aia fruntari, amprisa ca lei capiu chiddu ca staiu pinsannu iù?

GIACOMO       -      Esattu, chissu capii, picchì non è d'accussì?

VADALA'          -      Iù parrava di un atto notariale, essendo di n'saccu di pagine si perdi tempu.                                                  Ritornando o nostru discursu, lei chi n'tinzioni avi: pava o no viremu o tribunali?

CARMELA        -      O tribunali? E picchì?

VADALA'          -      Comu picchì? In questi casi, quannu unu non pava comu si fà...

GIACOMO       -      ( Subito ) Fracitu si fà, vulissi pavari e non può.

VADALA'          -      Quannu unu non può pavari casa non sinn'affitta.

CARMELA        -      Unni ni cuccamu, sutta l'archi da marina? Vidissi ca sunu già occupati, di                                                    autobus e di genti ca vinnunu broccoli e patati.

VADALA'          -      Si cerca nautra casa.

CARMELA        -      Attruvannila!

VADALA'          -      Annunca pava e si sta ccà.

GIACOMO       -      Ma scusi, a lei non cià capitatu mai ca n'ha pututu pavari a casa pi mancanza di                                          soddi?

VADALA'          -      No! Picchì a casa unni staiu è a me.

CARMELA        -      E certu, u sazziu non criri o diiunu.

VADALA'          -      U voli capiri, ca iù non ci pozzu fari nenti, si o no?

CARMELA        -      No! Lei ci può mettiri na bona parola.

VADALA'          -      Na bona parola, dopu chiddu ca ci cumminasturu o me clienti? ( Prende l'anello                                          lo dà a Giacomo ) Ascutassi u me cunsigghiu, un cunsigghiu di avvocato: si                                             pigghiassi aneddu, sinni issi e non si ni parra chiù.

GIACOMO       -      Quant'è bonu lei!

VADALA'          -      Chissu u sacciu mu diciunu tutti.

GIACOMO       -      Che cosa?

VADALA'          -      Non dissi ca sugnu bonu?

GIACOMO       -      Sempri da l'avi a testa? Ci dissi bonu comu pi diri, bravo!

VADALA'          -      La mia professione mi porta a essiri tintu cu l'avversari e bonu che me clienti.                                               Annunca chi faciti? A comu capii, di na ricchi non ci sintiti.

GIACOMO       -      N'uautri ci sintemu, forsi e lei ca non ci senti.

VADALA'          -      Ho capito, cu vuatri è inutili discuriri. Ora vaiu no me clienti e ci dicu su pozzu                                            procedere.

GIACOMO       -      Lei comu dissi ca si chiama?

VADALA'          -      ( Seccato ) Vadalà, Vadalà! E quanti voti ci l'aia diri?

GIACOMO       -      U sta virennu? U so cugnomu stissu u dici: Vadalà...vada no so clienti e ci dici ca              su voli a casa, na dari a buonauscita, annunca di cca non ni ni iemu mancu su                            venunu i carabinieri.

VADALA'          -      ( Seccato ) Inveci vi ni iti, picchì la legge ve lo impone, e di fronte alla legge non                                           potete fare niente.

GIACOMO       -      Lei ciù dicissi.

VADALA'          -      Non dubiti, ca ciù dicu ( esce ).

CARMELA        -      Maladucatu, mancu salutau.

GIACOMO       -      Ca salutari mischinu, ca u ficiumu n'salaniri, unni piscau a s'avvucatu u patruni                                           di casa?...Carmela ti n'addunatu ca non aveva mancu i bretelli?

CARMELA        -      E cu chistu?

GIACOMO       -      No capisti? Unni va, perdi sempri i causi facilmenti, i veri avvucati portunu                                                  sempri i bretelli appuntu pi non perdiri i causi.

CARMELA        -      Ma com'è ca si matelicu macari ne situazioni serie?

SCENA SEDICESIMA

( Giacomo - Carmela - Maria - Lucia )

MARIA              -      ( Entra con Lucia ) Papà, t'ama parrari.

GIACOMO       -      Chi cosa c'è? Non parrati di nesciri, picchì non vi fazzu nesciri, ca siti in castigo.

MARIA              -      Non t'ama parrari di chissu.

GIACOMO       -      Annunca di chi?

MARIA              -      Iù e Lucia ama riflettutu pi chiddu c'avemu n'tisu e chiddu ca viremu ogni iornu n                                        na sta casa...e siamo giunte a na conclusione.

GIACOMO       -      Quali?

LUCIA              -      Non credevamo...

GIACOMO       -      Chi è, ca non vi crireuru?

MARIA              -      Ca eravamo così poveri, e perciò, abbiamo deciso di impiegarci.

LUCIA              -      Fare magari le commesse, purchè guadagniamo qualcosa per la famiglia.

CARMELA        -      E u sturiu, i scoli?

MARIA              -      Mamma, non ti preoccupare, continueremo gli studi. Vuol dire che nelle ore libere                                       faremo qualcosa che so...

LUCIA              -      Lezioni private, serviremo chi ha bisogno di assistenza.

GIACOMO       -      I me figghi hannu a fari i cammareri a l'autri? Mancu pi sonnu! Ci n'haiu dignità                                         di patri.

MARIA              -      Ma papà, abbiamo capito che non ce la fai col solo negozio di scarpe alla fiera, e                                        che ti arabbatti come puoi per non farci mancare il necessario.

GIACOMO       -      Duviri di patri!

LUCIA              -      Ma anche dovere di figlie, quando il padre non ce la fa a prendere in giro il                                                  prossimo con anelli falsi, o non pagando pigione di casa e neanche tassa e canone                    della televisione.

GIACOMO       -      Chistu sunu affari mei!

MARIA              -      Ma anche nostri! Dunque, devi accettare la nostra intenzione, di essere utile in                                             famiglia.

CARMELA        -      Tutta so matri, biniditta figghia ( la bacia ).

GIACOMO       -      E si capisci, quannu i figghi fanu cosi boni, assumigghiunu tutt'a matri, do patri                                           pigghiunu sempri u latu negativu.

CARMELA        -      Bonu non essiri permalosu! U sai ca si sempri so patri.

GIACOMO       -      Su u dici tu, chi fa...cià cririri?

LUCIA - MARIA-     Papà!

CARMELA        -      Pi furtuna, ca a me onestà ci sunu i carusi a confimmarla! Bestia co giummu!!

GIACOMO       -      U sai ca scherzu sempri supra a parola...

CARMELA        -      Però, cià putissi finiri na bona vota di schizzari. Tu non ti n'adduni, ca certi voti                                           autti.

GIACOMO       -      Autti di chi, di vinu o di ogghiu ( Ride ). Assittativi ca vi cuntu na storia. Ve lo                                               siete mai chiesto comu mai vinnu scarpi a fera co carrettu? Ata sapiri, ca me patri                    era 'mpoviru scarparu, e campava cunsannici i scarpi e genti, perciò non è ca sa                               passava bene. Macari picchì u travagghiu era pocu. Cu tuttu ciò, campaumu                               dignitosamente. I clienti non è co pavaunu sempri...picchì c'era chiddu ca n'aveva                              i soddi e chiddu spettu ca faceva finta di scuddarasillu...i spetti ciana statu sempri!

                                 a via di sacrifici di me patri e me matri accattarunu 'mpiccolo negozio di                                                      scarpi...alla morte doveva tuccare a mia e me frati.

MARIA              -      Ca certu.

GIACOMO       -      Inveci no! Me frati, ca era beddu spicchiu, sarà chi cumminau cu me matri, morta             e bona unn'è. Tantu ariminau i carti ca si pigghiau u negozio e mi lassau senza                            soddi e senza travagghiu. Comu putiti capiri mi truvai a menzu a strada.

LUCIA              -      Annunca chi facisti?

GIACOMO       -      Chi fici? Me soggira, puvuredda, ava pigghiatu l'attrassi da pinsioni.

MARIA              -      L'attrassi, e chi su?

GIACOMO       -      L'aretrati.

MARIA              -      E si chiamunu attrassi?

CARMELA        -      Giacomo non criru ca ora ni frimmamu a l'attrassi?

GIACOMO       -      Non ci l'aia spiegari e carusi? Datu ca masticanu pocu u nostru dialettu.

CARMELA        -      Ora u sanu, vai avanti!

GIACOMO       -      Comu stava dicennu, pigghiau...

CARMELA        -      Sti soddi...

GIACOMO       -      E mi desi a mia, datu ca to matri è figghia unica. Cu sti soddi e qualche cosa                                                c'aveva iù, mi fici: u negozio, ca mancu a fallu apposta vinneva scarpi macari                                         addifittati, p'accuzzari, dopu n'annu ca era apertu mi ficiunu na truffa. Ora non                                                   sulu mi ficiunu a truffa, appa pavari tutti i danni e mi sequestranu tuttu chiddu                                         c'aveva e spatti mi chiamanu u 'mbrugghiuni. A su puntu, na me menti scattau na                                                molla, dissi: datu ca sugnu 'mbrugghiuni, ora u fazzu appidaveru! Giurai a mia                                                  stissu ca qualsiasi situazione mi capitava, a sfruttava, e d'accussì fici. Ora sapiti                                                  tuttu.

MARIA              -      Papà ora ca sapemu comu stanu ti vulemu sempri beni u stissu!

GIACOMO       -      A cosa chiù 'mpurtanti pi mia è chidda di sapiri ca vuatri mi capisturu e mi vuliti                                          beni. E di stu mumentu in poi vi promettu ca sarò comu vuliti ca io sia. Però nun                                                 vi fati mai pigghiari in giro da nessuno, picchì finu a quannu na stu munnu ci su                                                 'mbrugghiuni, ci su sempri 'mbrogghi.

FINE

 

                         

 

                                

                                

                                                                                                                                                                       

                         

Finito di stampare 1996 su P.C.WORD - Brogh.doc.Tutti i diritti riservati S.I.A.E. Catania