ITALO SCHIRINZI
(2012)
'N PARU DI ORICCHINI
ATTO UNICO
versione in dialetto siciliano dell'atto unico
Orecchini al piatto
del medesimo autore
EMAIL: italoschirinzi@alice.it
cell. 340 5837903
Codice S.I.A.E. 905176A
'N PARU DI ORICCHINI
ATTO UNICO
di
ITALO SCHIRINZI
PERSONAGGI (in ordine di entrata):
Margherita............................................... l'amica da signura Gelsomina
Antonio.................................................... 'n amicu di famigghia
Calabretta................................................. u prufissuri
Passalacqua.............................................. l'avvucatu
Armando Acquasparta............................. u maritu viduvu
Gelsomina................................................ a mugghieri defunta di Armando
a mia moglie Giovanna
'N PARU DI ORICCHINI
La scena
La scena costituita da un salottino di un appartamento di una famiglia della piccola borghesia. In un angolo, che sar al momento opportuno illuminato da un fascio di luce, c' un tavolo con due sedie intorno.
Nella quinta di destra una porta che d nella camera da letto, dove in
corso la veglia funebre. Nella quinta di sinistra un'altra porta (anche finta) attraverso la quale si accede ad altri ipotetici locali della casa. In fondo l'ingresso che d sull'esterno.
L'azione si svolge in una citt del nord alla fine degli anni cinquanta.
Alcuni personaggi parlano un linguaggio misto di dialetto e di italiano perch, anche se non lo confessano apertamente, sono anche loro di origini siciliane.
Scena prima
(Margherita, Antonio e Calabretta, quindi, Armando e Passalacqua)
(Dalla porta che conduce alla camera da letto entra in scena Margherita. Fa qualche passo, poi si volta verso la stanza dalla quale proviene e si fa il segno della croce. Con un fazzolettino, che prende dalla borsetta si asciuga gli occhi come se poco prima avesse pianto. Poco dopo attraverso la stessa porta si reca nuovamente nella camera da letto, dalla quale esce contemporaneamente Antonio, che ripete il gesto di Margherita, facendosi anche lui il segno della croce. Attraverso la stessa porta entra in scena il professore Calabretta, che al contrario di coloro che l'hanno preceduto, non mostra particolare turbamento. Calabretta e Antonio incrociano gli sguardi ed allargano le braccia come a dire: noi che ci possiamo fare? Cos la vita. Intanto fa il suo ritorno in scena Margherita la quale si fa un'altra volta il segno della croce e, rivolgendosi ai due uomini presenti, dice:)
Margherita: Paci a l'anima so.
Antonio: Ca Diu si l'abbia n gloria povira anima biniditta.
Margherita: Ju ancora nun mi fazzu persuasa di chiddu ca successi, nun mi nni fazzu ancora na raggiuni. Haiu 'n pisu dintra u cori, ca Diu sulu u sapi. Calabretta: Anchi si chidda ca successi pari na cosa ca nun si pu spiegari, secunnu mia giustu cercari u stissu si c' na spiegazioni.
Antonio: E' inutili pruvarici, prufissuri. Ppa morti nun c' mai na spigazioni
cunvincenti. Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: E' difficili accettari 'n fattu accuss tristi specialmenti si arriva di bottu quannu unu menu si l'aspetta. Sunu cosi ca ti lassunu di stuccu.
Antonio: A morti di so mugghieri na tragedia ppu signor Armando ed difficili va ni veni a capu. Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: Ju sugnu cunvinta ca sta tragedia ci cundiziona ppi sempri la so vita. U signor Armando era troppu affezionatu a so mugghieri e ora nun sacciu comu pu fari a campari senza di idda.
Antonio: U signor Armando c'era troppu affezionatu. Troppu.
Margherita: Troppu, troppu. Nun mi stancu mai di diri:troppu.
Antonio: A morti da mugghieri sempri 'n fattu ca sconvolgi la vita di 'n omu pirch da 'n jornu a 'n autru unu vidi cangiari n peggiu la so vita. E' veru, prufissuri?
Calabretta: Chi nni sacciu? Chi sugnu magu ju? Ppi evitari di sbagghiari sha valutari casu ppi casu comu stannu i cosi. Nun si pu fari di tutta l'erba 'n fasciu.
Antonio: Pirch, secunnu lei nta stu casu pu essiri diversu?
Calabretta: Dipendi.
Antonio: Da chi dipendi, prufissuri?
Calabretta: Dipendi.... da tanti cosi. Prima di tuttu da comu hannu statu maritu e mugghieri quannu erunu tutti e dui n vita. Bisogna vidiri si si vulevunu beni, si si sciarriaunu...si si pigghiaunu di caratteri...dipendi...dipendi da tanti cosi.
Antonio: U sapevunu tutti ca fra Armando e Gelsomina cera 'n legami troppu intensu, fattu di comprensioni e di reciprocu rispettu di l'unu versu l'autru e viceversa di entrambi tutti e dui.
Margherita: Si, si. Ieunu d'amuri e d'accordu. U pozzu testimoniari ju, ca haiu statu ppi tanti anni amica di la povira defunta. Maritu e mugghieri si spartevunu u sonnu di la notti. Erunu, comu si suoli diri, dui corpi e n'anima sulamenti.
Antonio: Cu' lu pu diri megghiu da signura Margherita, ca ha statu ppi tant' anni a megghiu amica da signura Gelsomina, cu la quali aveva n comuni puru u nomu di origini botanicu? Comu diceva..... giustamenti....eh, eh....!
Calabretta: Ju nun mettu n dubbiu i paroli da signura Margherita e mancu la sincerit de' so pinseri, ca sunu sempri limpidi e genuini ma....
Antonio: Minc..! Quannu lei dici ma... megghiu stari n campana pirch c' sempri d'aspittarisi qualchi sorpresa. Lei, caru prufissuri, cu 'n semplici ma... capaci di distruriri 'n castellu.
Calabretta: Di carti?
Antonio: No. Di idei.
Margherita: U prufissuri Calabretta 'n omu di pinseri ed giustu, perci, ca dici certi cosi pirch iddu parra comu si fussi 'n filosofu di la magna grecia.
Antonio: Sugnu d'accordu puru ju su chiddu ca dici u prufissuri. U problema ca stavota nun staiu capennu chiddu ca ni vuoli diri.
Calabretta: E' semplici. Non ci dobbiamo fare influenzare dalle apparenze. U capiu chistu?
Antonio: Si, si. U capii.
Calabretta: Si vulemu dari 'n giudiziu chi precisu supra fatti o personi, ca ni interessanu, dobbiamo prima di tutto approfondire l'argomento e arrivari
n funnu a li cosi, scavannu ni la nostra cuscenza e ni la cuscenza di l'autri cristiani ppi tentari di scopriri la verit.
Margherita: Basta taliallu nta facci ddu pover'omu du maritu, viduvu, ppi capiri la pena ca c'havi nto cori.
Calabretta: Bisogna scavari, scavari....., scavari...., cari signori....
Margherita: Ma chi vuoli scavari, prufissuri? L'occhi sunu u specchiu di l'anima e nun ni ponnu mai ingannari.
Antonio: L'occhi sunu u specchiu di l'anima. Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: Ju 'a canusceva da tanti anni la defunta signura Gelsomina e ci pozzu assicurari, caru prufissuri, ca la vita di dda coppia ha statu di esempiu ppi tutti.
Antonio: Si, si. Ppi tutti, ppi tutti. Comu diceva...... giustamenti....
Margherita: Mai nu screziu n famigghia, mai na liti, ma chi dicu liti, mai n'ummira,
n'incomprensioni....'n qui pro quo....ppi sbagghiu .
Antonio: Mai, mai. Comu diceva..... giustamenti.....
Calabretta: Bisogna scavari, scavari....., scavari..... senza farisi illusioni.
Margherita: Mancu la mancanza di figghi fici nasciri cuntrasti fra maritu e mugghieri. Iddi hannu statu sempri na coppia perfetta ni la bona e ni la cattiva sorti, senza farisi mai suggistionari da li vicendi di la vita.
Antonio: Ni la bona e ni la cattiva sorti. Comu diceva.... giustamenti....
Margherita: Ni la bona e ni la cattiva sorti. Assemi hannu affruntatu la vita e assemi sugnu sicura ca hannu affruntatu puru la morti.
Antonio: Puru la morti. L'unu era degnu di l'autra e nun c' dubbiu ca entrambi tutti e dui si vulevunu 'n gran beni. Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: U signor Armando aveva occhi sulu ppi so mugghieri. A taliava comu si era na Madonna.
Antonio: Chi ca purtalla a spassu si pu diri ca la esibiva, no ppi civittaria ma ppi l'orgogliu di aviriccilla accantu. Comu diceva.... giustamenti....
Calabretta: Bisogna scavari, scavari prima di tuttu ni la nostra cuscenza ppi tentari di scopriri la verit.
Margherita: Chi persona u maritu!
Antonio: Chi persona!
Calabretta: Chi persona?
Margherita: 'N omu d'autri tempi, 'n signori vecchiu stampu, di pochi paroli ma di tantu sentimentu.
Antonio: 'N omu di chiddi ca oramai si persi puru u stampu, di pochi paroli..... Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: Sempri gentili e disponibili cu tutti anchi si apparentementi 'n pocu frigidu e distaccatu.
Calabretta: Eh, cari signori! Nun ci si deve mai fidare delle apparenze.
Margherita: Trattava a so mugghieri chi nguanti gialli, facennula viviri comu na riggina. E idda ci ricambiava l'affettu cu tuttu u cori, dedicannusi anima e corpu completamenti a iddu. I cosi giusti sunu giusti.
Antonio: U signor Armando 'n omu fora tempu, 'n signori di vecchiu stampu, di pochi paroli.... comu diceva ...giustamenti...
Margherita: Di pochi paroli ma di tantu sentimentu. Chistu chiddu ca cunta.
Antonio: Puru a signura Gelsomina, mischinedda...Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: Ah! Idda s ca era na persona ppi beni ca si sacrificava ppa famigghia. Na vera fimmina di casa. Tutta casa e....chiesa.
Antonio: Prima di tuttu di chiesa. Comu diceva.... giustamenti....
Margherita: Secunnu mia a una comu a Gelsomina u maritu nun si la pu mai scurdari. Chi nni dici lei, prufissuri?
Calabretta: Chi vuoli ca ci dicu, signura mia? Ju sugnu scetticu ppi natura e, ppi nun aviri brutti sorpresi, nun fazzu mai affidamentu supra i sentimenti di l'autri cristiani.
Antonio: Mizzica! Lei nun cridi a nenti, prufissuri.
Calabretta: Chistu nun veru. Ju nun sugnu sicuru di nenti e lassu, perci, a porta sempri aperta 'o dubbiu e a la riflessioni critica ppi na forma di rispettu ne' cunfronti di la verit. Nun ca nun cridu a nenti.
Antonio: A verit ca lei nun cridi a nenti. Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: U prufissuri dissi ca nun cridi a l'apparenzi.
Antonio: Ma quali apparenzi? Cc a verita e sutta l'occhi di tutti. A verit evidenti.
Calabretta: Nun c' cosa chi evidenti di chiddu ca apparenti, signuri miu. A vita di na coppia intra i quattru mura domestichi apparteni sulamenti a i dui protagonisti ed difficili ppi qualunqui autra pirsuna canusciri i fatti so' chi intimi e privati.
Margherita: Ju i canusciu beni tutti e dui e sacciu, perci, chiddu ca dicu e pirch u dicu.
Antonio: A signura i canusci beni entrambi tutti e dui e sapi, perci, chiddu ca dici e anchi pirch u dici.
Calabretta: Nuatri sapemu di dda coppia sulu chiddu ca ha statu possibili vidiri di fora o chiddu ca maritu e mugghieri, vulennu o nun vulennu, n'hannu fattu vidiri. Ma cu di vuatri dui pu diri n cuscenza di aviri scrutatu a l'internu di l'animu di Armando e Gelsomina ppi sapiri cu certizza quali erunu i so pinseri, i sentimenti, i timuri, i speranzi, o l'illusioni? Chidda vostra, pura immaginazioni, signuri mei, e perci facili sbagghiari e pigghiari fischi ppi fiaschi. Pirchistu vi invitu a essiri prudenti e a raggiunari beni prima di sentenziari. Bisogna scavari, scavari.., scavari....
Armando: (Entra insieme all'avvocato Passalacqua) Vi ringraziu tutti ppi la solidariet ca mi stati dimustrannu ma, anchi si mi sforzu di pigghiarini cuscenza, ancora nun mi fazzu persuasu ca.... me mugghieri Gelsomina nun c' chi. Idda si nni iu n punta di pedi, mischinedda, accuss comu ava campatu, n silenziu e cu discrezioni, lassannumi sulu comu 'n cani. E chistu ju nun ci 'u pozzu perdonari. Chistu nun ci 'u pozzu perdonari...
Antonio: Lei s'ha' fari curaggiu, caru segretariu, e cha aviri fiducia ni la vita nonostanti la pena ca c'havi nto cori. Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: Ju ci 'u dissi ora ora puru a iddi ca a signura Gelsomina lassau 'n vuotu ca nuddu mai pu colmari cu la so presenza.
Armando: Sulu vuatri mi putiti capiri ed essiri di cunfortu nto me duluri. Ju ci 'u diceva antura puru a l'avvucatu ca, bont so, mha statu vicinu nta sti difficili momenti. E iddu mi cunsulau chi so' paroli.
Passalacqua:(Parla uno strano linguaggio italo-siculo-partenopeo) In questa triste evenienza noi le siamo assai vicini ppi farici sntiri tuttu u caluri di la
nostra sincera amicizia.
Armando: Vi ringraziu cu tuttu u cori ppu beni ca mi vuliti. Senza u vostru aiutu v'assicuru ca ju mi sintissi spersu.
Antonio: Si facissi curaggiu e taliassi sempri avanti, ascutassi a mia.
Armando: Si, certu. Ora vi pregu, per, di scusarimi si vi lassu suli pirch ci vogghiu stari vicinu finu a l'ultimu momentu a dd'anima santa di me mugghieri.
Margherita: Ci issi subbitu da so mugghieri, segretariu. Ju sugnu sicura ca anchi a Gelsomina ci fa piaciri di sntiri vicina la so presenza comu ha' sempri statu ni la vita.
Armando: Allura cu vostru pirmissu ju m' alluntanu e curru subbitu da me mugghieri Gelsomina (esce).
Calabretta: Si nun ci dispiaci vegnu cu lei ppi farici 'n pocu di cumpagnia (esce).
Margherita: (Dopo un'attimo di pausa) U vidistivu comu s'arridduciu, mischineddu? E' 'n omu distruttu du duluri.
Antonio: Ju pregu a Diu ca ci dassi la forza di supportari stu duluri. Comu diceva giustamenti.....
Passalacqua:Ppi diri a verit a mia mi parsi ca, ppi essiri 'n viduvu friscu friscu di jurnata, u signor Armando anchi troppu serenu. Ju mi crideva di vidillu 'n pocu diversu, vah, chi afflittu.... chi..... scunfurtatu... chi....
Margherita: Comu? Comu? A lei ci parsi serenu ddu cristianu?
Antonio: Serenu ci parsi a lei? Ma unni ci l'havi l'occhi, avvucatu?
Passalacqua:Chi vaiu a diri? Forse il pover'uomu era da tempo rassegnato a l'ineluttabile destino, ma io non ho notato in lui una reazione emotiva proporzionata alla gravit del fatto luttuoso, che lo ha colpito.
Margherita: Chi vuleva vidiri, avvucatu, ca ppi la disperazioni u segretariu comunali si pinnava tuttu, si strazzava i robbi di ncoddu o si dava focu comu na vamparigghia?
Antonio: Chi vuleva vidiri, avvucatu..., i vamparigghi?
Passalacqua:Si u vuliti propriu sapiri a mia u so modu di suffriri non mi sta piacennu, n picca n tantu, pirchistu sugnu 'n pocu delusu.
Margherita: A verit ca di fronti a la morti u signor Armando sta manifestannu u solitu distaccu, ca addimustrau sempri ne' confronti di la vita.
Passalacqua:Il suo modo di soffrire non ha soddisfatto le mie legittime aspettative. N sustanza ju m'aspittava da iddu na reazioni diversa, na reazioni chi, chi......
Antonio: Forsi vuleva vidiri na reazioni chi..... normali?
Passalacqua:Eccu, bravu! Vuleva vidiri na reazioni chi normali. Chi normali.
Margherita: E chi significa normali? Lei, ca avvucatu, l'avvissi a sapiri megghiu di mia ca u rapportu cu la sofferenza nun ppi tutti uguali, pirch ci sunu nto menzu sentimenti, emozioni, ca da na pirsuna a nautra sunu sempri differenti.
Passalacqua:Ju speru cu tuttu u cori di sbagghiari ma ad un certo punto mi sembrato di vedere quell'uomo atteggiare le sue labbra ad un sardonico sorriso. Accuss. (Prova a imitarlo suscitando involontariamente ilarit) Na smorfia ca m'arristau mpressa ni la menti e che a li voti mi sembra ancora di rivedere. U Signuri m'ha' perdonari si staiu dicennu na fissaria ma sta cosa a vuleva diri ppi livarimi 'n pisu da la cuscenza.
Margherita: Chiddu so nun era 'n sorrisu ma na smorfia di duluri. Sugnu tantu sicura di chiddu ca dicu ca ci putissi mettiri a manu supra u focu.
Antonio: Sugnu completamenti d'accordu cu lei, signura Margherita, completamenti d'accordu ma...., pinsannuci beni, sugnu daccordu puru cu chiddu ca dissi ora ora l'avvucatu. pirch dopu la morti di so mugghieri u cumpurtamentu du viduvu nun mi parsi intonatu propriamenti a la luttuosa evenienza. Comu diceva.... giustamenti....
Passalacqua:Secunnu mia iddu nun sta suffrennu comu avissi a sffriri unu ca perdiu la mugghieri. Puntu e basta. Nun dicu ca ppi la disperazioni s'avissi a pinnari tuttu..... chistu no. Ma, santu Iddiu, stu modu so di suffriri lassa l'amaru nta vucca e fa nasciri qualchi sospettu circa la sua capacit di interpretare correttamente la parte del vedovo inconsolabile.
Antonio: Havi raggiuni l'avvucatu. Anchi l'occhiu vuoli la so parti, nun veru?
Margherita: Ju sugnu sicura ca si ci succidissi n'autra vota stu pover'omu facissi tesoru di sta tristi esperienza e v'accuntintassi a tutti e dui.
Passalacqua:A signura Gelsomina inveci no. Idda morta e si vidi chiaramenti ca morta, senza ombra di dubbio, pirchistu a mia mi parsi ni la circostanza chi sincera di so maritu. Nun sacciu si mi spiegu.
Margherita: A signura Gelsomina nun morta. A signura Gelsomina nun morta.
Calabretta: (Entra giusto in tempo per sentire quest'ultima frase) Ma chi sta dicennu, signura Margherita? Chi sta dicennui, lei? Idda morta , mischinedda!
Margherita: A signura Gelsomina nun morta. Si consumau comu si consuma na cannila ppi curpa di 'n mali ca risultau chi forti di li curi medichi. 'N mali silenziusu, oscuru ca ni piegau la resistenza e a volunt di campari, nonostanti l' amorevoli assistenza di so maritu, ca c'ha statu sempri vicinu ppi farici curaggiu.
Calabretta: Allura ci chiedu subbitu scusa si pigghiai na cantunata. Ju mi crideva ca...lei stava dicennu n'autra cosa.
Margherita: Dd'omu si meritassi na miragghia d'oru appuntata cc, nto pettu.
Antonio: Ju nun ci u faceva capaci di tanta dedizioni. Ma si comu dici lei allura
u comportamentu du signor Armando avissi a essiri di esempiu ppi tutti, scettici e menu...scettici. Comu diceva..... giustamenti....
Margherita: Da quannu a signura Gelsomina decisi di nun parrari chi cu nuddu, u maritu nun la lassau mai 'n attimu sula, sacrificannu puru u so travagghiu, mischinu.
Passalacqua:Si accuss mi scusu puru ju pp'aviri pensatu mali. Ma u fici senza malizia, sulamenti pp'amuri di verit.
Margherita: Cu' 'u sapi chiddu c'avissi fattu u poviru signur Armando ppi vidiri sorridiri ancora na vota a so mugghieri?
Calabretta: Si veru chiddu ca lei dici, e cu chistu nun ca vogghiu dubbitari di la so sincerit, comu si spiega u fattu ca na bedda fimmina nto ciuri di l'anni, ca c'aveva, grazii a Dio, tuttu chiddu ca ni la vita si pu disiddirari, a 'n certu puntu s'ammala e mori di..... malincunia? Pirch di chistu a la fini si tratta, cari signori.
Antonio: Di chistu si tratta?
Calabretta: Di chistu.
Margherita: Anchi stavota chavi raggiuni u prufissuri.
Passalacqua:Ah, si? Allura bisogna scavari, scavari, scavari...comu ci cunsigghiau di fari u prufissuri.
Calabretta: I dutturi hannu dittu sempri ca a signura Gelsomina era sana comu 'n pisci ma ppi na raggiuni scanusciuta a 'n certu puntu si pigghiau di na malincunia, ca a picca a picca, a purtau finu a la morti.
Passalacqua:Allura tuttu chiaru . Nun chi mistiriusa a malatia ca curpiu a Gelsomina. A signura muriu di malincunia. Ci vuleva tantu a dillu?
Antonio: Allura tuttu chiaru . La verit evidenti e nun c' nissun misteru da chiariri. A signura Gelsomina muriu ppi n'attaccu di....malincunia..... fulminanti. Puntu e basta. Comu diceva.... giustamenti.....
Passalacqua:Nessun mistero. Questo ci d sollievo e ci libera dall'angoscia. Grazie alla mirabile intuizione del professore stata fatta piena luce ed il caso si pu considerare definitivamente chiuso con piena soddisfazione dei presenti.
Calabretta: Attenzioni a nun curriri troppu a tirari i conclusioni. A malincunia, di la quali stamu parrannu, era casumai l'effettu, no la causa. E' necessariu, perci, scopriri quali fu n concretu u fattu ca scatenau dda malincunia, di la quali fu vittima a signura Gelsomina.
Passalacqua:L'assunto, che ha test proposto il professore, di una malinconia che sarebbe effetto di una causa remota ed ancora sconosciuta, mi sembra molto interessante e degna di considerazione. Bisogna, perci, scavare....
Margherita: Avvucatu, vidissi ca cc nun semu ni l'aula du tribunali. Si dd'abbanna c' na morta, ca godi, grazii a Dio, di la luci eterna, cc ci semu nuatri, vivi, ca semu gnoranti e nun capemu nenti.
Calabretta: E' troppu semplici fermarisi a la superfici de' cosi e diri ca a signura Gelsomina muriu di tristezza, senza preoccuparisi di sapiri da unni appi origini dda tristezza.
Passalacqua:Pigghiari cuscenza ca na cosa esisti nun vuoli diri nenti si poi nun si canusci tuttu u restu, chavi raggiuni u prufissuri.
Calabretta: Tutti sapemu chiddu ca la vita ma sulamenti pochi ni capisciunu u significatu e sunu, perci, capaci di apprezzarini u valuri.
Antonio: Cc na cosa certa. A malincunia nun nasci comu i funci ppi vulunt du spiritu santu. Perci c'appi a essiri ppi forza 'n fattu o na cosa ca ci la fici veniri. Forsi pirchistu u prufissuri ci cunsigghiau di scavari ni la nostra cuscenza.
Calabretta: Bravu! A malincunia comu la punta di l'iceberg, perci ora interessanti sapiri chiddu ca cera sutta sta muntagna di ghiacciu.
Antonio: Mi......! A malinconia comu na muntagna di ghiacciu?
Calabretta: Comu l'iceberg .
Margherita: Pu capitari a tutti di pigghiarisi qualchi vota di malincunia. Ppi na disgrazia n famigghia, ppi na brutta malatia, ppi 'n amuri ca finiu mali....
Antonio: Certu. Pu capitari a tutti, a tutti. Ma....comu diceva..... giustamenti...
Calabretta: Resta, per, u fattu ca nto casu specificu di la signura Gelsomina nuddu finu a ora n'ha saputu diri quali era l'origini du so mali esistenziali. E, siccomu nun ni canuscemu la raggiuni, a so morti prematura ni pari inspiegabili ed assurda comu si diceva pocu fa.
Passalacqua:Ju pensu ca almenu u signor Armando havi tuttu u dirittu di sapiri a verit circa la morti di so mugghieri anchi si impossibili fari l'autopsia de' sentimenti.
Calabretta: E' giustu. Di na ferita, ca interessa il nostro corpo, nuatri prima o dopu semu capaci di scopririni origini e natura, ma a stissa cosa purtroppu nun putemu diri di na ferita, ca ni tocca l'anima, ca ni opprimi u ciriveddu, ca ni leva l'entusiasmu e ni fa persinu disiddirari di mriri. Puru nta stu casu sunu importanti i comportamenti umani, specialmenti chiddi di cu ni sta sempri attornu.
Passalacqua:Supratuttu di cu dici a paroli ca ni voli beni.
Calabretta: A cuminciari da i parenti chi prossimi. (Segue una breve pausa).
Antonio: Ju nun sacciu si chiddu ma mi cuntanu na decina di anni arreri era veru
oppuru falsu. Mi virgognu ju stissu a ricordallu, ma pensu ca megghiu si vu fazzu sapiri puru a vuatri accuss ni putemu raggiunari tutti assemi.
Passalacqua:Ogni notizia ca cuncurri a fari luci supra stu picculu misteru sicuramenti prizziusa pirch ni cunsenti di fari 'n passu avanti ni la ricerca di la verit. Perci si sbuttunassi senza pirdiri autru tempu.
Antonio: Parrannu di sti cosi ju nun vulissi, per, involontariamenti fari tortu a na povira morta innoccenti, ca nun si pu difenniri chi. Comu diceva... giustamenti....
Calabretta: Nun si facissi scrupulu e parrassi liberamenti. Riferiri na notizia, avuta da autri n cunfidenza, nun vuoli diri condividirini necessariamenti u cuntenutu.
Passalacqua:Forza, signor Antonio, ci cuntassi tuttu chiddu ca sapi e si mittissi u cori 'n paci.
Calabretta: Tantu oramai troppu tardu ppi turnari arreri. Ora, ca lei ni stuzzicau u pitittu, nun ni pu lassari ca fami di canuscenza, ca ni vinni cu la curiosit di sapiri.
Passalacqua:Ora nun ni pu deludiri.
Calabretta: Si no fussi comu si ni facissi 'n tradimentu.
Antonio: Chiedu scusa prima di tuttu a la signura Margherita, ca havi sicuramenti milli motivi ppi cuntraddirimi, ma ju vogghiu dichiarari davanti a tutti ca
nun haiu mai cridutu a sti maldicenzi e di riferirini u contenutu sulu pp' amuri di verit. Chiddu ca fazzu, u fazzu, perci, ppi rispettu di la povira defunta. Comu diceva.... giustamenti.....
Margherita: Lei nun c'havi motivu di temeri u me giudiziu pirch riferisci cosi ppi sintutu diri, perci pu diri liberamenti tuttu chiddu ca a lei ci consta.
Passalacqua:Pirch chiddu ca c'havi da dirici a lei ci.... consta di persona, veru?
Antonio: Diu sulu u sapi chiddu ma mi....costa a dillu. Na decina di anni fa nta stu paisi successi 'n fattu, ca fini nasciri pettegolezzi e malignit a caricu
di la giovani coppia di immigrati. Si diceva, e qualchedunu forsi ancora si lu ricorda beni, ca u signor Armando Acquasparta, segretariu comunali di frisca nomina, na sira attruvau a so mugghieri Gelsomina curcata nto lettu mentri faceva l'amuri cu l'amanti.
Passalacqua:Si, si. Mi ricordu ca i vuci a 'n certu puntu si ficiru insistenti e appi a interveniri u parrucu ppi raccumannari a tutti i fedeli di non fari casu a ddi maldicenzi, ca stavunu rovinannu a reputazioni di dui giovani sposini di origini siciliani.
Calabretta: Avvucatu, allura puru lei si ricorda di stu fattu?
Passalacqua:Vagamenti. Sulu vagamenti, appena nta n'aria mu ricordu. A ddu tempu si dissi ca, scoperta in flagranti adulteriu da so maritu, a signura Gelsomina si pigghiau di scunfortu e nun tentau mancu di giustificarisi, mischinedda, dichiarannusi disposta a lassari subbitu u tettu coniugali.
Antonio: A ddu puntu chi puteva fari, nuzzintedda?
Passalacqua:Ma qualchi cosa di chi precisu ni la pu diri sicuramenti a signura Margherita, ca seguiu da vicinu tutta la vicenda.
Antonio: Ju mi ricordu pocu o nenti di ddu fattu, ca ni parrau, per, tuttu u paisi e sugnu curiusu di sntiri chiddu ca c'havi da diri a signura Margherita ppi cunfruntari la versioni so' cu chidda mia.
Calabretta: Lei furtunatu, signuri miu, pirch ora a signura Margherita ni cunta filu filu chiddu ca sapi, aiutannuni a scupriri la verit.
Margherita: Ppi mia libera scelta e vulunt ju nun avissi mai parratu di ddu fattu ca scunvulgiu la vita di ddi dui giovani sposini ma, vistu ca vuatri nsistiti tantu ...., pirch vuatri..... nsistiti, veru, nsistiti?
Antonio: Nsistemu, nsistemu, certu ca nsistemu.
Margherita: Allura, vistu ca vuatri.... nsistiti e ca la povira Gelsomina lassau definitivamenti sta valli di lacrimi, pozzu essiri chi indulgenti cu mia e cuntarivi ddu picca o assai ca sacciu di sta bella storia di corna. Iddu, 'n terruni sicilianu comu a mia, era gi da qualchi annu nta stu paisi quannu si maritau cu Gelsomina, ca era, si nun ricordu mali, na so cumpagna di scola du liceu. Forsi qualchidunu di vuatri su ricorda l'arrivu di dda bedda carusa siciliana? Forza, cu' di vuatri ca su ricorda?
Passalacqua:Ju qualchicosa mi ricordu ma ....vagamenti....
Antonio: Nta n'aria veru, avvucatu?
Passalacqua:Nta n'aria. Mi ricordu ca Gelsomina era na carusa di carnagiuni scura, quasi olivastra, cu na leggera peluria nta facci.
Antonio: Aveva praticamenti a varba e i baffi. Comu diceva... giustamenti.....
Margherita: Ora cc stamu esagerannu. C'aveva nta facci qualchi pilu di troppu.
Passalacqua:Sulu qualchi pilu, dici lei?
Margherita: A diri a verit nun li cuntai tutti.
Antonio: U pilu nun ci l'aveva sulu nta facci ma puru nte jammi e nte vrazza ppi chiddu ca mi ricordu ju, ca la visti qualchi vota di sfujuta.
Passalacqua:Ju mi ricordu ca c'aveva l'occhi niuri, niuri e granni, ncurniciati da dui supraccigghia pilusi e scuri comu la pici e u corpu di na maggiurata fisica come tanti famusi attrici di ddu mumentu.
Calabretta: Cumplimenti, avvucatu, lei c'havi na memoria fotografica di ferru.
Passalacqua:Grazii a Diu, n quantu a memoria nun mi pozzu lamentari.
Margherita: Vidilli passiari manu ni la manu ppa via principali du paisi era nu spettaculu da nun prdiri. E tanti masculi nun si lu pirdevunu.
Antonio: U maritu era gilusu appistatu e i paisani si nn' accurgenu quasi subbitu ca iddu era gilusu.
Margherita: Si videva luntanu 'n migghiu ca u signor Armando era nnamuratu di so mugghieri e ca ci piaceva ca tutti l'utri masculi lu invidiavunu.
Passalacqua:A signura Gelsomina, ppi farici vidiri a tutti ca c'aveva doti fisichi importanti, si mitteva quasi sempri vistiti stritti stritti, ca ci faceunu nesciri l'occhi di fora a l'omini e suscitaunu a gilusia de' so mugghieri.
Antonio: Si diceva ca tanti masculi a tinevunu d'occhiu, sugnannu fucusi incontri amurusi a li spaddi di so maritu ma ca idda nun ci dava spagu a nuddu, scuraggiannuli n partenza.
Margherita: L'unicu masculu ca puteva trsiri e nsciri da so casa era u medicu di famigghia. 'N dutturinu giuvini, beddu, a l'iniziu da so carrera, ca gudeva di la fiducia di tutti i so cumpaisani.
Passalacqua:Puru u signor Armando si fidava di iddu a occhi chiusi, cunvintu comu era ca u medicu svolgi la so missioni rispittannu sempri l'etica professionali.
Margherita: E cc cascau l'asinu.
Antonio: Mischinu!
Margherita: Cascau pirch na sira successi chiddu ca nuddu si puteva mmaginari ca succideva. E ora vi pregu di fari attenzioni e d'ascutari parola ppi parola chiddu ca si dissiru dda sira i dui sposini meridionali.
Scena seconda
(Armando e Gelsomina)
(Sul palco si fa buio ed entrano in scena Armando e Gelsomina, illuminati da un fascio di luce, che li isola dal contesto in cui si trovano).
Armando: Si a tia nun ti dispiaci ju mi nni vaiu nto bar ppi vidiri u festivalli di Sanremu a la televisioni.
Gelsomina: Tu vatti a vdiri u festivalli n televisioni ca ju mu sentu comu o solitu nta radiu.
Armando: Gelsomina!
Gelsomina: Chi vuoi?
Armando: Senti, pirch nun ti fai curaggiu e ppi na vota ci veni puru tu nto bar?
Gelsomina: Ju ti facissi volentieri cumpagnia ma nun vogghiu rischiari dattruvarini ju sula fimmina a nmenzu a tanti masculi.
Armando: Ma chi vai dicennu, bedda? Eh! Eh! (ride). Forsi ti scurdasti ca cc semu ni l'Italia settentrionali e ca li usanzi sunu diversi da chiddi di la Sicilia. Cc c' na mentalit chi aperta, figghia bedda. Cc i fimmini nesciunu suli e sunu liberi di fari chiddu ca volunu e nuddu ci dici nenti.
Gelsomina: Nuddu nenti dici?
Armando: Nuddu. Chistu n'autru munnu. Tu, a picca a picca, ti c'ha abbituari e fari comu fannu tutti i fimmini settentrionali, ca si nni futtunu di chiddu ca pensunu l'autri cristiani.
Gelsomina: Me patri diceva sempri ca tuttu u munnu paisi e ju cridu ca c'aveva raggiuni.
Armando: Chiddu ca diceva to patri sulu 'n modu di diri. I differenzi fra nord e sud c'hannu sempri statu e sempri ci sarannu. E' inutili negari l'evidenza. U nord chi evolutu, chi sviluppatu e puru i fimmini du settentrioni sunu chi emancipati.
Gelsomina: Chi vuoli diri chistu ca sunu chi zocculi?
Armando: Si, ma cu na certa classi, no comu a chiddi siciliani.
Gelsomina: A verit ca ju sugnu timida e nun mi piaci stari nmenzu a tanti masculi, ca mi spogghiunu cu l'occhi. Perci, ppi evitari di fari stari mali puru a tia, ca si gilusu, megghiu ca mi nni staiu n casa. U capisti ora quali u me pinseri?
Armando: U capii. Tu ancora nun si abbituata a sintiriti l'occhi addossu di tutti l'autri masculi du paisi. Si vidi ca si na fimmina di casa, siciliana da la testa a li pedi e nun hai pigghiatu ancora l'aria du cuntinenti.
Gelsomina: Ju pozzu puru fari finta di nun vidiri ddi taliati maliziusi di certi omini viddani, fari finta di nun vdiri i so facci e di nun sntiri i commenti, ma mi dispiaci si qualchedunu ti manca di rispettu, anchi si lu fa sulamenti cu pinseri.
Armando: Ju ringraziu u destinu ca mi fici ncuntrari na fimmina comu a tia e nun sacciu comu putissi campari senza di tia.
Gelsomina: Campari senza di mia?
Armando: E' sulu 'n modu di diri, nun ti preoccupari. Senti, allura si a tia nun ti dispiaci, ora ju mi nni vaiu.
Gelsomina: Vai, vai, caru. Nun ti pigghiari pena ppi mia. Vai tranquillamenti nto bar comu fai tutti i siri.
Armando: Ju ti vuleva diri, per, ca a differenza di l'autri voti, sta sira fazzu chi tardu.
Gelsomina: Addivertiti. Tantu ju t'aspettu susuta comu fazzu sempri.
Armando: Brava, brava, brava daveru! Nun ci sunu autri paroli ppi diriti: brava!
Gelsomina: T'arraccumannu, per, di taliari beni comu sunu vistuti i cantanti fimmini
accuss quannu torni mu cunti.
Armando: Stai tranquilla ca fazzu chiddu ca vuoi tu. Dammi 'n vasuni. (La bacia) Ciao.
Gelsomina: T'accumpagnu. (gli cinge la vita con un braccio ed escono ambedue di scena).
Scena terza
(Margherita, Calabretta, Passalacqua e Antonio)
(Si rif luce sul palco e riprende il racconto della signora Margherita)
Margherita: E cc cascau l'asinu.
Antonio: Cascau n'autra vota?
Margherita: No sempri a solita vota. Appena arrivau nto bar u signor Armando s'accurgiu ca dda sira ceranu puru tanti fimmini, ca avunu vinutu assemi a i mariti ppi vidirisi u festivalli n televisioni. Allura chi fici iddu, mischineddu?
Antonio: Chi fici?
Margherita: Fici chiddu ca avissi fattu qualunqui maritu nnamuratu. Turnau di cursa a casa ppi cumminciri a so mugghieri a fari a stissa cosa. Purtroppu cc ..
Antonio: Cascau u sceccu.
Margherita: Bravu!
Calabretta: Quannu si fa 'n pattu bisogna rispettallu. Ppi evitari brutti sorpresi megghiu nun cangiari mai programma senza avvertiri prima l'autra parti.
Passalacqua:A quantu pari l'idea era bona pirch iddu vuleva fari 'n piaciri a so mugghieri.
Calabretta: Si. L'idea era bona ma u risultatu nun fu chiddu ca u maritu s'aspittava.
Antonio: Chistu pocu ma sicuru. Ma nun fu curpa so si u maritu visti chiddu ca visti.
Passalacqua:Pirch, chi visti?
Calabretta: Chiddu ca visti, visti ma forsi era chi megghiu si chiddu ca visti nun lu videva.
Margherita: Chiddu ca visti cu l'occhi so' vu lassu sulamenti mmaginari.
Passalacqua:Si pu sapiri chi visti di precisu, stu cristianu?
Margherita: Visti na scena scioccanti.
Calabretta: Na scena ca nuddu vulissi mai vidiri. Na scena.... di chiddi....
Margherita: Na scena da fari restari senza ciatu.
Calabretta: Na scena.... nu cuntassi lei, signura, chi scena visti u signor Armando.
Margherita: A signura Gelsomina e u dutturinu erunu curcati tutti dui nto lettu e stavunu facennu l'amuri a leva pilu. Erunu nudi comu dui vermi, ci l'aviti presenti i vermi? Completamenti nudi....
Antonio: Nudi, nudi erunu?
Margherita: Nudi, nudi. C'avevumu i jammi accuss mbrugghiati ca oramai nun si
capeva chi quali erunu chiddi di l'unu e quali erunu chiddi di l'autra.
Antonio: Forsi nun si capeva di cui erunu pirch i jammi erunu tutti e quattru pilusi. (Segue il racconto e con le braccia mima in modo goffo l'intreccio dei corpi e, quindi, anche il respiro affannoso dei due amanti).
Margherita: Chi c'entra chistu? Avevunu tutti dui a pantaciata e u so pettu pareva 'n mantici. Ci l'aviti presenti u mantici? (Guarda Antonio) Di chi, di chi.... iddi sbuffaunu comu na locomotiva a vapuri.
Antonio: (Esegue, suscitando una certa ilarit) Accuss?
Margherita: Accuss ma puru chi forti ancora.
Antonio: Oh! A forza di sbuffari a mia mi stannu niscennu l'occhi di fora.
Margherita: Puru o signor Armando ci niscenu l'occhi di fora pirch i dui sciagurati amanti, annurvuliati comu eranu mentri facevunu l'amuri, nun si n'addunnu ca, senza vuliri, u maritu era presenti 'e pedi du lettu, e continunu tranquillamenti a sbuffari, custringennulu a vdiri cosi turchi ed anchi u finali pirotecchinicu.
Antonio: Pirch finenu chi fuochi artificiali?
Margherita: Chi fuochi no, ma quasi.
Antonio: Mizzica!
Passalacqua:U maritu fu, perci, vittima e testimoniu oculari di ddu vili tradimentu ca ci fici so mugghieri.
Antonio: Na cosa da nun augurari mancu o chi peggiu nnimicu. Comu diceva... giustamenti....
Margherita: La cosa fu ancora chi umilianti ppu signor Armando pirch, assistennu di straforu a dda scena d'amuri, visti ca so mugghieri era filici e cuntenta comu nun aveva mai statu mentri faceva l'amuri coniugali.
Calabretta: Accuss u signor Armando scupriu na cosa di so mugghieri ca tutti l'omini vulissiru scupriri sulu de' mugghieri di l'autri.
Antonio: Comu diceva.... giustamenti....
Margherita: Nta dda circustanza u signor Armando visti ca so mugghieri si spugghiau .
Antonio: Certu. Si erunu nudi?
Margherita: .Si spugghiau nun sulu de' vistiti ma puru di tutti ddi timuri ca la bluccaunu quannu faceva l'amuri cu so maritu. Stu fattu u firiu ni l'orgogliu chi assai du vili tradimentu, ca puru u faceva suffriri e Diu sulu u sapi quantu lu faceva suffriri, mischineddu.
Calabretta: Comu capita o spissu a tanti mariti puru u signor Armando scupriu di bottu l'esistenza di n'autra Gelsomina.
Antonio: Cu era stautra Gelsomina?
Calabretta: Era na Gelsomina diversa da chidda ca u maritu crideva di canusciri e ca conviveva, senza ca iddu ni sapissi nenti, cu dd'autra ca ancora nun canusceva.
Antonio: Madonna, chi confusioni! Allura di dui ca erunu iddu nun nni canusceva mancu una?
Calabretta: Purtroppu no. E chistu nun 'n fattu raru nto munnu d'oggi.
Antonio: Comu diceva.... giustamenti....
Margherita: L ppi l u signor Armando pinsau ca era forsi curpa so pirch nun ava cunsiddiratu ca puru i mugghieri channu dirittu di pruvari a so parti di piaciri.
Passalacqua:A la rabbia s'agghiunciu, perci, la virgogna ppi la propria incapacit a sodisfari l'esiggenzi di so mugghieri, ma chistu nun lu cunvinsi, per, a perdonari.
Antonio: Comu reagiu chi precisamenti u signor Armando?
Margherita: Reagiu da pirsuna educata comu era abbituatu a fari puru quannu i cosi ci ieunu mali, senza farisi vidiri ncazzatu e mancu tantu afflittu.
Antonio: Chi mi vuoli fari cridiri ca, granni e grossu comu , si misi a cura a nmenzu e jammi e a so mugghieri nun ci dissi nenti? Comu diceva... giustamenti...
Passalacqua:Comu diceva.... giustamenti... Comu diceva.... giustamenti....Lei tuttu u jornu ca ni sta rumpennu a testa cu stu riturnellu: comu diceva giustamenti ... Ma cu' 'u diceva....giustamenti?
Antonio: Chi nni sacciu ju cu' ca ... u diceva? Secunnu mia quachedunu di riffi o di raffi 'u diceva.
Passalacqua:Lei dici ca qualchedunu 'u.... diceva?
Antonio: Fra tanti miliardi ca semu nto munnu ju pensu ca qualchedunu giustamenti 'u diceva.
Passalacqua:Ah! 'U pensa lei ca qualchedunu 'u diceva!
Antonio: 'U diceva, 'u diceva. Ju ci mittissi a manu nto focu ca qualchedunu 'u diceva.
Passalacqua:Ma chi diceva, chi diceva stu sbinturatu?
Antonio: Ju sacciu ca 'u diceva ma chiddu ca diceva giustamenti.... nun mu ricordu chi.
Passalacqua:E allura chi lu ripeti a fari: comu diceva....giustamenti?
Antonio: Pirch giustamenti 'u diceva.
Margherita: 'U diceva, nun lu diceva.... Ora vi putiti stari 'n pocu muti, ppi favuri?
Calabretta: Faciti silenziu ca megghiu.
Margherita: Si vuliti sapiri comu ienu veramenti i cosi ascutati ora stu dialogu fra maritu e mugghieri, accuss comu si svulgiu precisamenti a l'epoca de' fatti, e poi ni raggiunamu tutti assemi.
Scena quarta
( Gelsomina e Armando)
(Si spengono le luci sul palco ed un fascio di luce illumina i due coniugi
impegnati in un colloquio particolarmente animato, si fa per dire. La donna appare alquanto.....sfiorita rispetto alla scena precedente).
Gelsomina: Senti, accuss nun pu cuntinuari. Ju nun c'haiu mancu a forza di reagiri, sugnu troppu debuli e nun ci la fazzu chi a gghiri avanti.
Armando: Si tu, ca si colpevoli, t'arrenni c'haiu a fari allura ju ca sugnu la vittima nnuccenti?
Gelsomina: Ora comu ora difficili diri cu' di nuatri dui la vittima e cu' inveci u
carnefici. A mia mi pari ca si invertenu gi i parti.
Armando: Finu a prova cuntraria fusti tu a tradiri a me fiducia senza fariti scrupulu du mali ca facevi nun sulu a mia ma anchi a tia. Pirch u facisti? Pirch?
M'haiu addumannatu tanti voti?
Gelsomina: Nun lu sacciu mancu ju pirch u fici. Na forza misteriusa mi spingiu a dari retta a ddu giuvini dutturi ca cu lusinghi e cumplimenti mi faceva intendiri di cumprenniri i me difficolt. Ju diceva di no ma dda forza misteriusa diceva inveci di s. Ju diceva di no e idda diceva di s. Ju di no e idda di s. Ju di no e idda di s e...... a la fini di stu tira e molla prevaliu u s di la forza misteriusa. Nudu e crudu chistu u fattu.
Armando: Ah! Tu dicevi di no e idda diceva di si? Tu di no e idda di s. Allura a curpa fu di la forza....misteriusa?
Gelsomina: Si. A curpa fu sulu di dda forza misteriusa, ca mi spingiu nta li vrazza du dutturi.
Armando: Ma guarda 'n po' a li voti chi ti cummina na forza misteriusa!
Gelsomina: U vidisti chi mi cumminau?
Armando: U visti, u visti e comu si lu visti chiddu ca ti cumminau! Ci l'haiu sempri avanti l'occhi chiddu ca visti. Ma ora megghiu si pinsamu ad autru.
Gelsomina: Si, si. E' megghiu, megghiu si pinsamu ad autri cosi.
Armando. Senti, comu ienu i cosi a mia oramai nun m'interessa chi. Chiddu ca ora m'interessa ca di sta storia nun s'ha' sapiri nenti fora di sta casa. Dintra sti quattru mura nasciu e dintra sti quattru mura havi a restari. Nuddu ha' sapiri nenti, pirch na parola di troppu mi putissi danniggiari comu omu e comu funziunariu du Comuni e chista fussi ppi mia na cosa insopportabili. Hai caputu?
Gelsomina: Ju ti prumettu ca nun nni fazzu parola cu nuddu di chiddu ca successi nta sta casa ppi curpa di dda forza misteriusa. Nun vogghiu passari ppi na fimmina pocu seria a l'occhi di la genti. Anzi, si tu vuoi, ju sugnu pronta a lassari ppi sempri sta casa ppi espiari n silenziu la me pena e rimediari a la gravi offisa ca ti fici.
Armando: No, no, no. Ppi com'ora tu nun tha moviri da sta casa. Qualunqui movimentu pu pariri sospettu a l'occhi di amici e canuscenti, perci megghiu ca continui ad espiari la to pena comu concordammu l'autra vota.
Gelsomina: Comu..... concordammu l'autra vota? Comu tu mi obbligasti a fari.
Armando: I vidi sti oricchini? (Li mostra) Sti oricchini ca ti chiesi n prestitu, ju ti li restituisciu sulamenti quannu hai scuntatu tutta la pena ma finu a ddu jornu, ca nun sacciu quali , a pranzu e a cena ju i cuntinuu a mettiri supra a tavula cunsata vicinu 'o to piattu ppi farirti ricordari cu stu semplici gestu tuttu u mali ca mi facisti.
Gelsomina: Senti beddu, ju accettai di subiri stu jocu di l'oricchini misi vicinu 'o me piattu pirch mi parsi 'n jocu spiritusu e di brevi durata ca fineva cu to perdonu ma, cunsiddiratu ca nun accuss, cuminciu 'n pocu a preoccuparimi.
Armando: Ora chi ti preoccupi a fari? Era megghiu si ti preoccupavi nto mumentu giustu e ti comportavi beni.
Gelsomina: Stu modu to', accuss calmu, di reagiri a l'offisa ca ti fici, senza farimi rimproveri e minacci, si u vuoi propriu sapiri mi urta i nervi e mi fa sffriri chi di ogni autra cosa.
Armando: Ju nun sugnu abbituatu a ghisari a vuci e a fari minacci pirch sunu cosi ca mi parunu inutili e volgari. Ma chistu nun vuoli diri ca ju soffru menu di chiddi ca sbraitanu e fannu tanta confusioni.
Gelsomina: Ju accettai pirch era cunvinta di riconquistari prestu l'amuri to'.
Armando: Ah, ah, ah! E' megghiu nun farisi illusioni, bedda.
Gelsomina: Chiddu me fu 'n cedimentu momentaneu, fu na sbandata di na fimmina insodisfatta ppi na raggiuni, ca nun ti sacciu diri mancu iu qual ma di la quali mi pentu amaramenti.
Armando. E' inutili ca ora cerchi di giustificariti. Tantu decidu ju si e quannu finisci la to pena. Puntu e basta.
Gelsomina: Ma chi voli diri puntu e basta? Ju u sacciu benissimu ca fici 'n grossu sbagghiu e di nun meritari attenuanti, ma ora tempu di finilla cu sta manfrina pirch ju nun lu supportu chi di vidiri ddi oricchini accantu 'o me piattu. Nun lu supportu chi. U capisti, beddu? Oh! Sugnu stufa di sintirimi misa continuamenti sutta accusa e di vidirimi rinfacciari la me curpa. Stufa di vidiriti fari dui voti 'o jornu dda mossa, ca mi fa passari subbitu u pitittu. Sugnu stufa, u capisti? Stufa. Quannu vidu ca nficchi a manu nta sacchetta ppi pigghiari n'autra vota l'oricchini, ca poi depositi vicinu 'o me piattu, a mia mi si chiudi subbitu a vucca di lu stomacu e nun ci la fazzu chi a mangiari.
Armando: E a mia chi mi nni futti?
Gelsomina: Sugnu stanca di fari sta vita, stanca sugnu, stanca.
Armando: Si vuoi continuari a campari ti ci devi abbituari.
Gelsomina: Ma u capisci ca fari sta cosa comu affunnari cuntinuamenti u cuteddu ni la piaga?
Armando: Si accuss a mia nun mi dispiaci.
Gelsomina: Diu sulu u sapi quantu granni la pena, ca chaiu nto cori e quantu granni u strazziu, ca provu ogni jornu a pranzu e a cena. E tu mi dici ca ti nni futti? Ma u sai ca si continua di stu passu ju puzzu puru mpazziri?
Armando: Ppi nun curriri stu rischiu tu tha rassegnari a suppurtari.
Gelsomina: Ju nun ci la fazzu chi, chaiu gi i nervi a pezzi. A la fin fini ju na vota sula piccai e nun mi pari giustu ca haiu a espiari tutta la vita.
Armando: Puru si tu piccasti na sula vota, cosa ca ancora tutta da dimostrari, i
corna ca mi mittisti nfrunti sunu 'n regalu nun graditu, ca dura, per, tutta la vita. Ju, puru vulennu, nun mi nni pozzu cu 'n gestu liberari. Nun mi li pozzu svitari da la frunti comu si fussiru dui lampadini, misi dd ppi prova. Chistu nun lu pozzu fari. Chiddi ca mi mittisti sunu corna stabili, inamovibili, cunficcati dintra u me ciriveddu. Corna invisibili sunu ma esistenti. Capisci? Ju, ogni vota ca incontru ppa strata ddu strunzu du medicu curanti provu na strana sensazioni. Mi sentu 'n pisu supra a testa e sacciu beni chiddu ca . E nun mi pari ca cu tempu diminuisci u me duluri.
Gelsomina: Tu puoi diri tuttu chiddu ca vuoi ma ju piccai na vota sula e nun vogghiu pagari pegnu tutta la vita. U capisti chistu? Nun vogghiu pagari pegnu tutta la vita. Nun vogghiu. Ora puntu e basta u dicu ju. Puntu e basta.
Armando: Chiddu ca vuoi tu nun cunta nenti. A to sbandata, puru si fu momentanea comu dici tu, cappi purtroppu 'n effettu permanenti e di chistu tu hai a teniri cuntu. Perci megghiu ca t'arrizzetti e ti metti u cori n paci.
Gelsomina: Ju mi sentu gi mancari i forzi e haiu paura ca nun ci la fazzu chi a suppurtari a penitenza ca mi dasti.
Armando: E inveci ci l'ha fari. Ognunu di nuatri havi supra 'e spaddi a so cruci e
s'ha' abbituari a purtarasilla ncoddu. Forsi nun veru ma ju chaiu l'impressioni ca tutti i paesani mi taliunu cu na certa commiserazioni, comu si sapissiru ogni cosa e circassiru di leggiri nte me occhi chiddu ca c'haiu dintra u cori.
Gelsomina: Tu ha' stari tranquillu ca nuddu sapi nenti.
Armando: Sta brutta esperienza a mia mi lassau na firita dintra o cori e ora mi pari di essiri addirittura n'autru cristianu. Na pirsuna diversa, na pirsuna malata pirch privata di la so dignit di omu e di maritu. Ma cu tuttu chistu nun haiu ancora persu u pitittu. Perci, finu a quannu dura sta situazioni, megghiu ca ju mi portu i corna ntesta, senza gemiti n lamenti, e tu supporti a pranzu e a cena l' oricchini vicinu 'o to piattu.
Gelsomina: Allura era megghiu si, quannu mattruvasti a lettu cu dutturi, mi facevi na scenata, mi rumpevi a testa, mi cacciavi via di casa o addirittura m'ammazzavi. Era megghiu ppi mia e forsi puru ppi tia. Tuttu era preferibili chiuttostu ca scuntari sta terribili penitenza ca mi dasti.
Armando: Nun capisciu di chi ti lamenti. Nonostanti chiddu, ca mi facisti, mi pari ca ti staiu trattannu beni e nun ti fazzu mancari nenti.
Gelsomina: Ma chistu nun sufficienti ppi fari stari beni na pirsuna anchi si na povira sbinturata comu a mia. Puru una, ca sbagghiau, chavi dirittu di viviri la so vita.
Armando: Ju nun ti staiu impedennu di viviri la to vita.
Gelsomina: Ma chi vita mi stai facennu fari?
Armando: La vita ca tu stissa scigghisti di fari.
Gelsomina: No, no e no! Ju sta vita nun la vogghiu fari chi. Nun la vogghiu fari chi. Ju l'oricchini vicinu 'o me piattu nun li vogghiu vidiri chi. Nun li vogghiu vidiri chi, hai caputu? Addivintanu 'n incubu ppi mia, na ossessioni e ora mi 'i nsonnu puru la notti. Cerca di capiri u me statu d'animu e finiscila cu sta tragica pantomima di l'oricchini vicinu 'o me piattu. Ti pregu, ti supplicu, aiutami a nesciri da stu tunnel unni ju stissa mi infilai. Aiutami, aiutami, aiutami... ti pregu (piange).
Armando: U sacciu ju chiddu ca haiu a fari pp'aiutariti, nun ti preoccupari. (I due escono di scena).
(Si riaccendono le luci sul palco e riprende la conversazione).
Scena quinta
(Margherita, Antonio, Passalacqua e Calabretta)
Passalacqua:Ppi ddu pocu ca ju ni sacciu....
Antonio: Ppi chiddu ca lei ni sapi?
Passalacqua:Ppi ddu pocu ca ju ni sacciu a signura Gelsomina attruvava cunfortu sulu ni la preghiera.
Margherita: Si, si. A signura pregava tantu. Pregava la Madonna, San Giuseppi, tutti i santi du paradisu ma nuddu a stava a sntiri a dda poviru sbindurata. Pirchistu si ntisi sula e abbannunata da tutti.
Antonio: Stannu a chiddu ca si diceva 'n giru u dutturi tentau di interveniri, spiegannuci 'o signur Armando ca si so mugghieri si pigghiava l'esaurimentu nirvusu si cumplicavunu i cosi pirch poi era difficili guariri. Ma iddu fu irremovibili e anzi ci dissi 'o dutturi ca era tutta curpa so si Gelsomina stava mali.
Margherita: A dda mischinedda ci tuccau di subiri 'n castigu terribili. Cu 'n paru di corna n pratica firmau a so cundanna a morti.
Passalacqua:Cu passari du tempu di l'antica prorompenti biddizza da signura Gelsomina arristau sulu 'n luntanu ricordu. Ogni jornu chi pallida, smagruta, i capiddi tutti janchi.... da furmusa, ca era, addivintau tutta chiatta comu na tavula.
Margherita: A 'n certu puntu persi a speranza di truvari na giusta soluzioni e, dopu u scioperu da fami fici anchi chiddu du silenziu. Si stesi muta e nun parrau chi cu nuddu, mancu cu so maritu, ca inveci cuntinuau imperterritu a mittirici l'oricchini vicinu 'o so piattu anchi si Gelsomina nun occupava chi u so postu a tavula.
Antonio: Nessun medicu puteva fari a diagnosi precisa pirch nuddu sapeva a vera storia du malessiri di Gelsomina.
Passalacqua:Ppi ddu pocu ca ju ni sacciu....
Margherita: L'unicu ca puteva fari qualchi cosa ppi mettiri fini a ddu strazziu era u dutturinu, ma iddu, ppi nun cumprumettiri a so reputazioni, si stesi mutu. Fici finta di nenti puru quannu u chiamnu ppi redigiri u certificatu di morti di la so clienti. Quannu constatau l'avvenutu decessu, taliau nta l'occhi u maritu e supra 'n fogghiu di carta scrissi a chiari noti: morta di morti naturali, senza provari alcun rimorsu.
Passalacqua:Comu putiti vdiri, sta storia, apparentementi scanusciuta, cuvava sutta a cinniri di l'indifferenza e di l'ignavia di la genti, ca sapeva tuttu e nun diceva nenti.
Antonio: Avvucatu, propriu lei parra di ignavia di la genti? Propriu lei ca sapeva tuttu e nun diceva nenti?
Passalacqua:Chi c'entru ju? Ddu picca ca sapeva ju mi crideva ca era falsu o forsi sperava ju stissu ca nun era veru.
Antonio: Bella scusa! Comu diceva....giustamenti...
Passalacqua:Comu diceva un cornu!
Calabretta: Nun parramu di forca n casa di l'impiccatu. Ju vi dissi di nun fidarivi di l'apparenzi, vu ricordati? Ma qualcunu si n'appi quasi a mali.
Antonio: Nun veru, prufissuri. Si qualchedunu fici chistu, u fici sicuramenti n bona fidi.
Margherita: Ju fici di tuttu ppi nun macchiari cu l'infamia u ricordu di n'amica ca in vita mi fu cara.
Calabretta: Cu' havi chi sali consa a minestra. Chiddu ca ora cunta ca finalmenti aviti decisu di mettiri a confrontu ddi spicchi di verit, ca ognunu si tineva dintra u cori, cunsintennu a tutti d'aviri na canuscenza de' fatti chi cumpleta.
Passalacqua:Ppi ddu pocu ca ju ni sacciu....
Calabretta: Avvucatu, mi facissi finiri u me discursu, ppi favuri. Ora, ppi completari u quatru, ca vuatri stissi stati disegnannu cu ricordu di chiddu ca successi tanti anni arreri nta stu paisi, vi vogghiu cuntari 'n fattu, ca visti pocu fa cu l'occhi mei e ca mi fici na certa impressioni.
Margherita: Ci 'u cuntassi subbitu chiddu ca visti, prufissuri.
Passalacqua:Sugnu curiusu di sapiri di chi si tratta.
Antonio: Ju megghiu ca mi staiu mutu. Comu diceva....giustamenti....
Calabretta: Prima di chiudiri u tabutu di la povira defunta unu de' beccamorti ci chiesi a so maritu si ci vuleva dari 'n ultimu salutu o farici na carizza a so mugghieri.
Margherita: E chi c' di stranu?
Antonio: Comu diceva.... giustamenti...
Passalacqua:Lassatulu parrari, u prufissuri.
Calabretta: Secunnu vuatri u signor Armando chi fici?
Margherita: Chi fici?
Calabretta: Nfilau na manu nta sacchetta da giacca e tirau fora 'n paru di oricchini prizziusi. Prima i taliau, l'annaculiavu tinennuli supra u palmu di na manu e poi ci l'appuntau delicatamenti a l'oricchi di so mugghieri.
Margherita: Ju l'haiu dittu sempri ca dd'omu veramenti 'n gran signuri.
Passalacqua:Forsi si pintiu di chiddu ca ci fici quannu era n vita e a vosi finalmenti perdonari a so mugghieri.
Antonio: Ah! A vosi perdonari?
Calabretta: Sti oricchini sunu chiddi ca tu mi dasti ci dissi, accarizzannuci la frunti ca era fridda comu u marmuru, e ppi eternu ricordu du mali ca mi facisti giustu ca ti li porti assemi a tia a l'autru munnu, unni puoi cuntinuari ad espiari n santa paci la to pena. Poi, mentri i beccamorti chiudevunu u tabutu, u signor Armando cu l'occhi lucidi ci mannau 'n vasuni, purtannusi na manu supra la vucca.
Passalacqua:Min.....! Chistu nun mi l'aspittava.
Antonio: Comu dici giustamenti l'avvucatu....
Passalacqua:Chistu nun mi l'aspittava veramenti.
Margherita: Prufissuri, ci dicissi a verit, ora ca lei canusciu a vera storia di sti dui sposi, ca sulu a l'apparenza erunu filici, ni cunsigghiassi ancora di scavari, scavari, scavari.... ppi scopriri sempri e a qualunqui costu a verit?
Passalacqua:Ci dicissi: si o no?
Calabretta: Ppu beni di l'umanit ju vi cunsigghiu di cercari sempri la verit.
FINE
SIPARIO
- Questo copione è stato visto:


