Nica – Il vespro

Stampa questo copione

NINO MARTOGLIO

NICA

“IL VESPRO”

PERSONAGGI

COSIMO, guardiano del camposanto. Uomo sui sessanta, robusto, ma colpito da paralisi parziale al          lato sinistro, che gli fa trascinare un po’la gamba.

ANGILINA (Nica), sua figlia. Bruna, avvenente, 18 anni.

LUIGINU, signorotto del paese, 26 anni.

JANU, cugino di Nica. Armaiolo, 28 anni. Forte.

‘GNÂ MARA, vecchia faccendiera, usuraia, maestra di lenocinio

LONA, 50 anni in su - FINUZZA, 20 anni, contadine semplici

MICIU, cieco accattone, ospitato da Mara. 30 anni.

SARU, castaldo di Luigino. 40 anni.

‘GNÂ FILUMENA - ‘GNÂ BRIGIDA, vicine di casa di Nica. 40 anni in su.

La scena si svolge in un borgo etneo.

Epoca presente.

ATTO I

Camera semplice, modesta: un tavolo, un tavoli netto con coperta, una credenza, un vecchio seggiolone a bracciuoli, un attaccapanni ingombro, inchiodato al muro, un canterano con sopra delle tazze da caffè, dei bicchieri, un lume a petrolio e l'effige della Madonna in un quadro, davanti al quale arde una piccola lampada. Porta (comune) in centro, uscio alla sinistra e finestra praticabile alla destra. Nel centro della camera un braciere di rame (conca) su piede di legno. a cerchio, Notte, prima d'albeggiare. Di gennaio.

SCENA 1

Cosimu, poi Nica.

COSIMU

            (oltrepassando l'uscio, con il candeliere in mano, depone questo sul tavolo e si reca alla      finestra, della quale apre gli scuri) E chi fu? (parlando alla figlia, di làdell'uscio) Nìca, vidi         chi ura è, ca ancora mancu ha fattu l'arba! ...

NICA

            (dall'interno) Veni!... (Breve pausa. Cosimu smoccola il lucignolo del candeliere e si soffia,            poscia, sulle mani, stropicciandole forte l'una contro l'altra, per riscaldarle) Sunnu 'i quattru         menu cincu minuti

COSIMU

            Caspita! Di picca sbagghiasti! Ancora, ppi agghiurnari, cci vòli 'n'ura e menza... Chi facisti,            ti vististi, Nica?

NICA

            Sì... Mi staju lavannu 'a facci.

COSIMU

            Aspetta, figghia, va' cúrcati 'n'autra vòta, ca ancora è prestu.

NICA

            (sempre dall'interno) Ora ca mi susívi!...

COSIMU

            Chi ci fa? Ti torni a cùrcari...

NICA

            No, ca non mi fa chiú sonnu (appare; n scena, pallidetta e freddolosa, avvolgendosi in uno             sciallino di lana).

COSIMU

            Chi senti, friddu?

NICA

            Friddu fa, L'acqua era gelata! ...

COSIMU

            Ma pirchì non ti curchi 'n'autra vòta?

NICA

            Vi dicu ca non mi fa chiú sonnu!...

COSIMU

            (avvicinandosele, premuroso) Pirchí Chi ti senti?

NICA

            Nenti, Beddamatri (gli volge le spalle, come per mettersi in faccende).

COSIMU

            Veni cca, non ti nni jri (la guarda con tenerezza). Mi pari un pocu pallida ... Non si' tu,     stamatina ... Chi hai?

NICA

            Nenti! ... Chi mi viditi? ..

COSIMU

            Dimmillu, o' papà!... Chi ti senti? Vòi ca ti chiamu 'u medicu?

NICA

            Ca quali medicu!... Chi su', 'sti fantasii? Mi sentu benissimu.

            Mi fa un poco di friddu, e chistu è tuttu. Comu nesci 'u suli mi passa.

COSIMU

            (prende la paletta e riattiva la carbonella del braciere) Veni cca, o' papà, assèttiti cca            (avvicinando le due sedie accanto al braciere, costringe amorosamente la figlia a sedere su            una di esse, e prende posto nell'altra, dirimpetto a lei, le aggiusta, poscia, i piedini sul               cerchio di legno) Accussí. Ah! ... ti piaci 'stu caluri?

NICA

            Si mi piaci, grazii.

COSIMU

            Dammi 'i manuzzi (prende le mani di lei nelle sue) Chi su' friddi! Mischina! Cca... cca        (gliele avvicina al fuoco) 'U vidi ca stannu quariannu, a pocu a pocu? (si ode bussare alla      porta) Cu' è, a 'stura?

NICA.

            (trasalendo) Chi sacciu!?...

COSIMU

            (vedendola trasalire) Chi hai? ti scanti? (si sente picchiare una seconda volta).

NICA

            (vedendo che il padre fa per alzarsi, lo costringe, con premura, a restar seduto) Non vi        muviti... cci vaju ju! (avviandosi alla porta) Cu' è?

SCENA II

Janu e detti.

JANU

            (dietro la porta) Ju sugnu, Janu ...

NICA

            Janu è, patri.

COSIMU

            (che ha seguito attentamente i movimenti e gli atteggiamenti della figlia) 'U vidi? Cu ' ti    pareva? Gràpicci, a Januzzu (Nica apre).

JANU

            (entrando con voce presa d'emozione) Scusa Angilinedda... Vossia scusa, zù Cosimu... Chi            eruu, cúrcati?

COSIMU

            No, Janu, àvi menz'ura ca semu susuti. Chi c'è cosa?

JANU

            Nenti... Scusati ... Mi pareva ca v'avissi successu qualche cosa a vui...

NICA

            (scrutandolo negli occhi) Ma pirchí? Di unni ti vinni, 'ssu pinseri?

JANU

Accussí... Siccomu, passannu di cca sutta, pocu fa, vitti lumi d'a finestra, a 'dd'ura... A' prima        pinsai ca 'u zù Cosimu nisceva chiú prestu, ma poi, non vidènnulu nèsciri, e sempre c'era lumi, fici malu pinseri, e acchianai ... Scusati ...

COSIMU

            Anzi! ... Ca 'u sai chi fu? 'Sta Nica pazzaredda sbagghiau l'ura e si susíu chiú prestu, e ju    appressu ad idda. Víttimu ca pp'agghiurnari ci vuleva chiú dì 'n'ura, idda non si vòsi cùrcari chiú, e nni misimu o' focu, comu du' vicchiareddi. È veru, Nica? E tu, comu va ca si' fòra,           d'accussí prestu?

JANU

            Ca ... 'u sapi chi fu? Siccome niscívi di notturna, ccu minullinu e chitarra ...

COSIMU

            Bravu! Ccu 'stu friddu! 'A stagiuni è opportuna!... E cu' crunu, 'ss'autri pazzi?

JANU

            Cicciu Ciranga e Oraziu Berfiuri.

NICA

            Vi 'ntisi ju. Tu cantavi, averu?

JANU

            (giulivo e premuroso) Sì, veru è! Ci fomu, cca sutta ... Vossia nni 'ntisi, zu' Cosimu?

COSIMU

            No, figghiu, nuâtri vecchi 'u sonnu l'avernu chiú duru ...

JANU

            Oh, ju sapeva 'o cuntrariu. Sapeva ca 'i picciotti dormunu chiú pisanti ...

COSIMU

            'U fattu è chiddu ca 'sta nica vi 'ntisi e ju no. E ora chi fai, ti vo' curchi?

JANU

            (sorridendo, ironicamente) Cui, ju? Ca chi vordiri! ... Dumani haju a cunsignari du' tilara di            scupetta a bacchetta e oggi non sacciu d 'unn' haju a cuminciari...

NICA

            Perciò pirdisti 'u beddu sonnu!...

JANU

            (guardandola fisso, con intenzione) Assai nni perdu sonnu, di 'sti tempi! (Nica abbassa gli occhi e si volge dall’altro lato).

COSIMU

            Pirchí, chi ci fai, 'a nuvena a San Pantaliu?

JANU

            (sempre guardando Nica) E macari s'accattassi l'arma mia, abbasta ca mi dassi chiddu ca    disidiru! ...

NICA

            Chi sorti di pazzii ca dici!

JANU

            Si, sugnu pazzu, chi ci pozzu fari?

COSIMU

            Ma tu chi disidiri?

JANU

            (come sopra) Chi disidiru? ... Vuliti sapiri chiddu ca disidiru ju? E chi sacciu! Mancu ju     stissu 'u sacciu! (seguendo con gli occhi e accompagnando con la voce Nica, che per non   sostenere il suo sguardo si è allontanata di qualche passo, verso il canterano) Taluni vòti           disidiru 'n corpu di cuteddu cca, (mostra la tempia) quantu mi scaricassi 'a testa e mi niscissi            'u sangu pazzu! (prendendo la mano di Cosimo e baciandogliela) Mi nni vaju, zù Cosimu.           Vossia benedica (a Nica, senza porgerle neanche la mano, con semplice gesto di saluto)                  Salutamu, cucina.

COSIMU e NICA

            Bongiornu, Janu.

JANU

            (giunto alla porta, torna indietro) 'U megghiu mi scurdava!... Zù Cosimu, si vossia l'accetta,           ci purtai quattru marvizzi, ca ajeri doppu pranzu 'i 'mmazzai a Munti Pileri, sutta Niculosi   (cava di tasca una mezza dozzina di tordi).

COSIMU

            E pirchí, ora, 'ssu 'ncommudu?

NICA

            Daveru' ... A to' soru ci piacinu, e a to' cugnatu macari!...

JANU

            A iddi ci nni portu sempri (li depone sulla tavola) :

COSIMU

            E chistu è veru! Hannu 'a prima scupetta d' 'u paisi! Non ci nn'ha' a èssiri caccia, 'nt' 'e ressi,           ppi non nn'ammazzari tu. Unni vai lassi 'a fatta, poviri armali!...

JANU

            Buntàso', zù Cosimu (con intenzione, guardando Nica, come sopra) Ma c'è sarvaggina ca ccu mia non casca, né ccu tri effi, né ccu nudda pruvuli... (frugando ancora in tasca) Oh!        guarda chi truvai (presenta a Nica un garofano scbiattone) Teni cca. Chistu veni d' 'a                    Cavaranni, nenti di menu! ...

NICA

            Tanti grazii (lo prende, lo depone in un bicchiere, dove ha versato dell'acqua e porta questo           sul canterano, davanti alla Madonna),

JANU

            (la segue con occhio dolente, poscia s'allontana rapidamente) Salutamu! (richiude la porta e           via).

COSIMU

            Addiu, figghiu. (Guardando Nica) Bravu picciottu, to' cucinu Janu!... Menzu pazzarignu, si'          Ma prima non era accussí... Avi 'na pocu di tempu ca strammau...

NICA

            (troncandogli il discorso) Patri, v' 'i mannu ddà, ccu Ciuschidda, quannu su' cotti 'sti          marvizzi?

COSIMU

            No, figghia, m' 'i mangiu a 'sta sira, ccu tia. L'hai a fari ccu 'a cipudda, a spizzareddu. 'U                senti? Chi sta' facennu?

           

NICA

            Vi priparu 'a cannistra ccu 'a culazioni e 'u ciascu cc' 'u vinu.

COSIMU

            Aspetta, veni cca, prima. Comu ti senti, o' papàto'? Dimmillu.

NICA

            Bona, bona mi sentu. Pirchí?

COSIMU

            Ca pirchí... chi sacciu ... mi pari ammaeiatedda, a 'sta matina. Hai l'occhi 'nfussateddi e 'a   facciuzza pallida.

NICA

            (impacciata) Forsi pirchí mi susívi prestu... ma ju mi sentu bona.

COSIMU

            Bravu. Sâtti riguardari, o' papà, 'u senti? E si non t'avissi a sentiri bona, cúrcati, ca ppi dari             versu 'nt' 'a casa c'è 'a 'gnâ Mara... Tantu assai non pò tardari a veniri. Mi senti?

NICA

            Sì patri, jtavinni spinsiratu!

COSIMU

            (guardandola con tenerezza) Veni cca, Nica (le prende la testa fra le mani) Mi vo' beni, tu,             averu?

NICA

            (con espansione) Oh!...

COSIMU

            E quantu? ...

NICA

            Chi sacciu, quantu? Assai!

COSIMU

            No, mi l'ha' adiri comu quann'eri picciridda, ca ti pigghiava 'n vrazza. Quantu mi vo ' beni?

NICA

            Quantu 'u me' cori!

COSIMU

            E quant'è, 'u to' cori?

NICA

            (mostrando il pugno destro, chiuso) Quantu a chistu.

COSIMU

            (prendendo il pugno e baciandoglielo) Grazie (le riprende la testa e la bacia in fronte)         Figghia bedda, si non avissi a tia!... (resta un momento pensoso; poi, rivolgendosi verso                    l'effige della Madonna, le fa il segno di un bacio con la mano e si segna, con devozione).

NICA

            (commossa e cogitabonda, si toglie all'amplesso paterno e va alla finestra) Patri, agghiurnau!          'U 'stutu, 'u cannileri?

COSIMU

Si, figghia, dammi 'ssi cosi, ca mi nni vaju, Oggi, ddàsutta, o' campusantu, c'è tràficu, ca lèvanu l’ossa d' 'i puvireddi di 'nt ' 'e fossi, ppi jttalli ‘nta l'ossuariu. Armi Santi! (si segna per la seconda volta) E ci haju a fari truvari tuttu cosi all'ordini, ca veni l'assessuri, cc' 'u cappillanu, ppi la santa binidizioni (indossa il mantello che toglie dall'attaccapanni e calza il cappello).

NICA

            (porgendogli la cesta e il fiaschetto) Binidicítimi.

COSIMU

            Tutta santa e biniditta, figghia! (si avvia verso la porta per uscire).

NICA

            (come assalita da invincibile sgomento) Patri! ...

COSIMU

            (volgendosi meravigliato e pauroso verso di lei) Chi hai? Chi hai, figghia?

NJCA

            (risoluta) Ci vegnu! ... Ccu vui mi nni vogghiu vèniri! ...

COSIMU

            Chi dici, figghia? ... Chi ti pigghiau? Unn'è ca vòi vèniri? E poi, giustu giustu oggi, p'         assístiri a 'ddu spittaculu accussí tristi? Ma chi hai? Tu tremi, Nica, chi ti pigghiau? ... Santa        Virgini!

NICA

            (aggrappandosi a lui, fortemente) Patri, non ci jti chiú, a 'ssu campusantu! ... Circativi 'n autru 'mpiegu, 'nt' 'o paisi, vicinu a mia! Sempri ‘mmenzu a ‘ddi morti! ... Mi scantu! ... Mi        scantu, patri!

COSIMU

            Ma tu chi hai, oggi? ... Mi fa’stari ccu pinseri! ... Giustu giustu ora, ti scanti, doppu tant'anni         ca mi sai ddàintra? Càlmati, bedda, càlmati!... Di chi ti scanti? Megghiu aviri chi fari cch' 'i           morti cca cch' 'i vivi. I morti, almenu, mali non nni ponnu fari, D' 'i vivi t'ha' a scantari!... (vedendo aprir la porta) Menu mali, va! Cca c'è 'a ‘gnâ Mara (alla stessa) Viditi ca 'sta nica       non si senti bona. Àvi friddu, l'occhi 'nfussati, si scanta, sparra... Chi sacciu ... non mi nni    vurrissi jri... Ma comu fazzu?

SCENA III

Mara e detti.

MARA

            Chi àvi, chi àvi, 'sta gioia? (affettuosamente premurosa, le si fa da presso).

NICA

            (respingendola debolmente) Nenti... non haju nenti.

MARA

            Nenti, àvi!... (a Cosimo) Vossia chi ci vidi?

COSIMU

            Chi sacciu! Sempri ha statu 'mmizzigghiata, 'sta nica!... Vòli vèniri ccu mia, 'o campusantu,            È possibili, specialmente oggi, ca c'è tràficu e si sbòrricanu 'i morti?

MARA

            Vih! Gesù! Chi su', 'sti pazzii>?.. Di unni ti venunu 'sti sparati, figghia?

COSIMU

            Mi nni vaju, Nica? Pozzu stari tranquillu, o' papà?

NICA

            (sempre incerta e sgomenta, quasi non volesse lasciarlo, fa per parlare e articola qualche   sillaba).

MARA

            (coprendo, con la sua, la voce di Nica) Mi si nni va tranquillu, vossia, ca ora ci dugnu versu           ju, ci cuntu quattru fattarelli e ci passanu tutti cosi.

COSIMU

            (guardando la figlia con tenerezza) Mi nni vaju, dunca (Nica si abbandona sopra una sedia,            come vinta) 'N autru jornu, poi, ti ci portu, comu fici 'nta maju... t'arricordi? Arrivederci                      (richiudendo la porta) M'arraccumannu a vui, ‘gnâ Mara ... Casu mai, mi mannati a                       chiamati.

MARA

            E pirchí? Quantu cosi, a' 'sta matina! ... Chi nn'avemu a fari, di vossia? Ca ora nn'allianàmu,           averu, bedda?

NICA

            (come suggestionata) Sì...

COSIMU

            Arrivederci (se ne va).

NICA

            (correndo verso la camera, come per sfuggire un pericolo che la sovrasta) No, no, no!... Non          pò essiri! Ppi carità, ‘gnâ Mara, non m'ahbasta 'u cori, vo' dicitaccillu!... Non pò essiri! Non            haju chiusu occhiu, sranotti, sempri ccu 'ssu pinseri, sempri ccu 'ssu chiovu fittu! Haju 'a            frevi, guardati! È impossibili! Non pozzu... non pozzu!...

MARA

            Ma chi ti vutâru, 'i sintimenti? ... Comu? Doppu ca tutti cosi su' stabiliti, doppu du' misi di             va e veni?! ... Mi ci facisti diri Sì! Chi cumparsa mi fa' fari, ora?

NICA

            Non sacciu, non sacciu! Chiddu ca sacciu è ca era pazza, non cunnitteva! ... Ci scrivu ju    stissa e ci dicu di pirdunari a mia e a vui, ma non pò essiri!... Si sapiti chi nuttata c'haju                     passatu! Mi pareva di vidiri a me' patri ca mi malediceva!... Versu l'una passau me' cucinu      Janu, di notturna, e si firmau cca sutta ... Iddu cantava e a mia mi siccava l'arma l...

MARA

            Chi pensi, a Janu, ora? C'è paura 'ssu mastrigghiuni fa comu o' surci ca ci dissi a' nuci:         dammi tempu ca ti pèrciu?

NICA

            Chi diciti? Non bistirnmiati, 'gnâ Mara!

MARA

            E chi sacciu! Ccu vuâtri picciotti non si ci pò pigghiari cupioni! Ti vidu canciata d'un          mumentu all'autru! Chi c'è?! ...

           

NICA

            No, ‘gnâ Mara, ppi la Vergini Santissima, ju mancu ci pensu, a Janu, lu vogghiu beni comu            un frati ma vui lu sapiti ca sugnu pazza ppi Luiginu, e nni sugnu 'nfangata pp'ansina a li                      capiddi!... Ma mi scantu!... Janu vidi ca non ci dugnu cuntu e si fa fràcitu dintra, e sfirnicía,    non dormi chiú, passa li so' nuttati cca sutta! ...

MARA

            Bella cùzzica, ca ti mittisti 'ncoddu! ... 'A curpa è to’, ca ci ha' datu cunfidenza!...

NICA

            Non è veru! Non ci pozzu fari mala facci, pirchí è me' cucinu... e poi fussi peju. Si arrivassi            ad appurari qualche cosa, sa chi succidissi!... Janu è furbu ... Janu si nn'adduna prestu... non   è comu a me' patri, ca non vidi nenti, poviru Diu!...

MARA

            Bellu discursu! 'Ssu bonu cristianu, a tia, t'ha a fari pèrdiri 'a a bedda sorti! ... Làssaci jttari            sangu!...

NICA

            Puvireddu, non ci curpa, iddu è 'nnarnrnuratu comu un pazzu!... Ju sula 'u pozzu cunsidirari,          ca non haju chi ù rizzettu... E ju sugnu corrisposta! Fiuramini iddu, ca non àvi spiranza!

MARA

            Figghia mia, 'u sai chi si dici? Cu' àvi pena d' 'i carni d'autri 'i soi s' 'i mangianu 'i cani ...

NICA

            Ma ju mi scantu ppi Luiginu! Si Janu appura ca nni sugnu 'nnamurata, 'u 'mmazza!...

MARA

            Sicuru, ca era ciareddu! N'autra, nn'haju a sèntiri, ora! Ca un signuri s'ha' a scantari di 'n tintu mastru, pirchí a chistu ci piaci 'a so' zita!... Ca chi dici, figghia?... Ogni tantu ti nni                         scappanu bistimrnii, d' 'a vucca! ... Va, spicciamini, tostu, ca ju non pozzu pèrdiri tempu!         Don Luiginu mi sta aspittannu in casa e tantu assai non pozzu tardari. Ju non sugnu chiú       picciridda e sacciu 'u me' doviri ...

NICA

            No, no! Ppi carità!... Jtici e ci diciti ca non pò essiri!... Si mi vòli beni daveru mi cumpatisci!           Ci cuntati tutti cosi. Ci diciti ca a 'sta notti non durmivi, sempri pinsannu a 'na cosa! Si                     sapissivu!... Mi susivi du' uri prima d'agghiurnari, e me' patri appressu a mia, poviru                     vicchiareddu offisu! Mi fici tanti carini! Mi civava ccu l'occhi!... Comu lu pozzu tradiri? No,     no! Cu' tradisci a patri e matri mori addannatu! Poviru Cristiceddu! Si arrivassi a sapiri                      quarche cosa, doppu, ci pigghiassi 'na morti subitania! No, no, Madunnuzza                                    (rivolgendosi all'effige della Madonna) sarvatimi vui d'ogni piccatu e d'ogni tintazioni! (si             segna e ripete un Ave a fior di labbra).

MARA

            (fa altrettanto, co nuntuosità) figghia mia, chi ti pozzu diri?! Veni a diri ca non c'è distinu!

NICA

            (impressionata, afferrandola per un braccio) Chi? Di chi è, ca non c'è distinu? Chi sinti ti    diri? Parrati!

MARA

            C'haju a sèntiri diri? Taluni vòti 'a furtuna nni passa allatu e nuâtri non nni sapemu              apprufittari.

NICA

            Ma chi significa, 'ssu discursu? Parrati chiú chiara, ppi favuri, ca ju non vi sacci u sèntiri!

MARA

            Ma chi ha' a sapiri sèntiri, si si' picciridda?! Quannu semu pieciutteddi avemu 'a testa china            di scrupuli e di minchiunarii e non cunuscemu la grazia di Diu.

NICA

            Vergini Santa, chi discursi curiusi ca faciti! Chi vuliti diri, ccu 'ssi parabuli?

MARA

            Ca ... chi sacciu! 'U to' cori vulissi ca don Luiginu mittemu, vinissi nni to' patri, si spiegassi            ppi tia, facissivu Chesa e Municipiu e addivintassi rigina di la so' casa, ccu lu cunsensu di            tutti, è veru? Jamu, ca li cosi non ponnu jri accuss il isci ...

NICA

            (malinconicamente) 'u sacciu!...

MARA

            Cui, tu? Nenti sai, tu!... Prima di tuttu ca don Luiginu, ppi lu so' decoru, duvissi cuminciari a         livari a to' patri di 'ssu 'mpiegu, pirchí un signuri comu ad iddu non dimanna 'a manu d' 'a     figghia d'un guardianu di campusantu. Dunca, lu duvissi livari di ddà, ci avissi a muntari 'na             bella casa, pulita ... E to' patri, ccu 'dda gran superbia, accittassi 'na cosa simili? ...

NICA

            Vih Gesù?... Quali accittari! Ragiuni aviti!...

MARA

            Poi ci su' li parenti di don Luiginu! Chiddi, sintennu 'na cosa di chisti, satàssiru a menz'aria,           pirchí ci volunu fari fari un mattimoniu riccuni, a paru di lu so' statu ...

NICA

            (con lo sguardo fisso nel vuoto) È veru... è veru!...

MARA

            Poi ci fussiru li mali genti, ca non mancanu mai, li quali ci nni dicissiru di centu culuri,        mangiànnicci la facci. Maria Addulurata! Lu facissiru pèntiri doppu menza jurnata!

NICA

            (come sopra) Veru è ... Veru è ... Ah Signuri! Non puteva nasciri ricca!... O 'nnunca iddu d'           'u me' statu?!

MARA

            Poi ci fussi Janu, ccu la so' pazzia...

NICA

            Scanzàtini! Stamatina pareva ca sparrava!...

MARA

            E chiddu fussi capaci d'ammazzaritíllu ...

NICA

            Signuri, liberàtini! Non cridu cca fussi accussí Cainu! ...

MARA

            'U dicisti tu stissa, antura, ca è capaci! ...

NICA

            Aviti ragiuni!... Aviti ragiuni!...

MARA

            (con aria di mistero) E poi... tuttu chissu nenti fussi... Ci nni'è ri'autra, chiú seria! ...

NICA

            (premurosa) Chi è?... Parrari,

MARA

            Chi è (si ode dalla strada, un fischio cadenzato) Maria Addulurata, iddu è! Don Luiginu! Cca sutta è!

NICA

            (alzandosi, pallidissima) No! no! no! ... ppi carità!... ‘Nta ‘stu mumentu, no! ... Chiú            tardu! ... Chiú tardu!

MARA

            (facendole segno con la mano) Càrmiti, càrmiti, figghia!... (si affaccia alla finestra e fa        segnale a Luiginu di allontanarsi per un po').

NICA

            Chi fici, si nni jiu?

MARA

            Sicuru (vedendola mesta) Vòi ca 'u chiamu?

NICA

            No! no! ppi ora! Dicitimi 'ssa cosa chiú seria!

MARA

            Chista, cori miu, non ti la purissi diri... Ma ccu tia non haju segreti... M’arraccumannu,        pero.... Senza mal, non lulissi Diu!...

NICA

            Parrati, sugnu un puzzu!

MARA

            C'è la cucina di so' matri, la signura Maria Stella, ca ci va fricannu a so' figghia Dia mussu mussu.

NICA

            Dia? 'A minzana?...

MARA

            Già! 'Dda gran sorti di picciotta, ca è 'na bannera, non disprizzannu... E sai com'è? Frinzía             oggi e frinzía dumani, 'a prùuli accostu 'o focu ha' a addumari ppi forza!

NICA

            Beddamatri, chi friddu ca mi facistivu vèniri! ...

MARA

            Ca figghia mia, chi ti pari ca non vidu e non carculu tutti cosi, ju? Pirchí è ca lu vogghiu attaccati ppi sempri ccu tia? ... Tu non po' sapiri sèntiri, ppi comora, pirchí si' virdi. Si fussi       fimmina comu a mia, a 'st’ura non mi facisti appilari tantu!

NICA

            Santa Vergini, mi sentu 'a testa ammaraggiata! Ma si poi mi lassassi, unni finissi, ju?

MARA

            Non ti lassa, pirchí arresta pigghiatu comu un passiru 'nt' 'a virgunata!... Chissu è viscu tantu          forti, bedda mia ca, qualunchi omu non si nni spíccica! Quantu ci nn'è, pirsuni civili e               signuruni, ca s'hannu maritatu ccu la so' criata? Ca pirchí a prima non ci pensanu, a sangu        cauru, e poi, sia ppi troppu amuri, sia ppi la santa riligioni, sia pirchí ci su' 'i figghi, sia ppi          scrupulu di cuscenza...

NICA

            Luiginu non fussi capaci, ppi 'ssa cosa ...

MARA

            Cui, chiddu? Chiddu è un santu, daveru! 'I so' parenti su' terribili! ... Ma dumani, però ca ci           fussi di menzu l'arma so', o ppamuri, o ppi forza, avissiru a calari 'a testa!

NICA

            Chi sacciul Aviti 'na pirsuasiva, vui ...

MARA

            Vattinni, babba! 'U Signuri manna 'u viscottu a cu' non àvi denti!... Ci nni sunnu figghi di matri, a 'st 'ura, ca si jttassiru di 'na timpa, pp' aviri 'a to' sorti! Va, chi fazzu, 'u chiamu, a       'ddu criaturi? (si avvia alla finestra e guarda fuori). Ranni Diu, vardati unn 'è jttatu, comu un      puvireddu ca aspetta 'a limosina! ... Un signuruni tantu! Livàmicci 'ss'òpira, va!

NICA

            No! no!... Beddamatri! Ppi oggi no!...

MARA

            Comu! ancora? Non si' persuasa?

NICA

            Si, sugnu persuasa... ma ppi oggi no!... Chi ci fa? Dumani (corre a inginocchiarsi davanti    l'effigie della Madonna) Madunnuzza di lu Santu Lumi, cunsigghiatimi vui, ca ju persi li            sintimenti! ...

MARA

            (fa segno a Luigmu di salire con precauzione) La bedda Dia! (a questo nome Nica sospende          di pregare e ascolta con viva attenzione) Ci aveva misu pinseri! Ma cca cci arresta, 'rit'o                       cannarozzu! Fina ca campu ju Luiginu saràd' 'u to'! Quannu moru ju, poi... (va a                                   socchiudere la porta).

NICA

            (alzandosi, senza aver notato a/cuna dei movimenti di Mara) Ma Luiginu chi fa, ci va, nni so' zia Maria Stella?

MARA

            Ca... comu parenti, cu' ci pò diri cosa? Ma 'na vòta ca saràtuttu d' 'u to ', poi, mancu ci divi           passari d' 'a strata!... Poi ci pensu ju! ....

NICA

            Diu di misiricordia, si tradissi a mia, tradissi a Maria Vergini Santissima! (udendo rumore di          passi per le scale) Cu' è? (interrogando con lo sguardo Mara, che sorride) Iddu è? lddu è?      No! no! no! ppi carità! Ora no! ora no!... (vedendo Luiginu sulla soglia). Ah! (scappa verso      la camera) No, no! Non pò essiri! Moru !... Staju murennu! ... (si abbondona su una sedia)

SCENA IV

Luiginu e detti.

LUIGINU

            Accussí, finiu? Ca ti scanti di mia? Chi tantu bruttu addivintai? Ragiuni hai... Amari a cu' non t'ama è tempu persu! Non ti fa pena ca staju squagghiannu comu la cira?

NICA

            (guardandolo lungamente con tenerezza e dolce rimprovero) Comu 'a pò diri, 'na cosa di    chissi, Luiginu? Si ju sugnu pazza, ppi tia!

MARA

            E chistu è veru, ca mi costa a mia, nuzzintedda!

LUIGINU

            (richiudendo la porta) E allura pirchí non mi vulevi? (le si avvicina) Staju niscennu pazzu, Angilina!

NICA

            No! No! Ppi carità! Luiginu! Ppi oggi no! Guarda, staju trimannu comu 'na fogghia! Non   haju armu mancu di parrari! Dumani... torna dumani... Ppi carità!

LUIGINU

            (fermandosi a pochi passi da lei, interdetto) Già... quantu t' 'a pensi bona, si ti cunveni.      Troppu assai, ci sta' pinsannu! Quannu 'u cori non parra e si ragiuna suprecchiu, veni a diri       ca l'amuri non è amuru, è carculu! (avvicinandosele) Ma chi t'haju fattu, Angilina, ppi farimi   suffriri d'accussí? Si tu sapissi chi mali mi fai non fussi accussí tiranna!... Stanitti non haju    durmutu, ammuttannu 'u tempu con l'occhi! Non videva l'ura ca agghiurnassi ppi cùrriri        cca!     Sugnu pazzu! Sugnu pazzu, ppi tia! Non vidi ca non discurru chiú? ... Ajeri, quannu 'a        ‘gnâ Mara mi purtau 'a nutizia ca tu dicevi sì, fu tanta la gioia, ca non patti parrari chiú. 'Gnà   Mara ...

MARA

            Veru è, criaturi, addivintau jancu comu la carta!...

LUIGINU

            E ora ca t'haju cca, fitta comu un pugnali, ca mi duna la morti, ora mi nni manni? Ma chissu,          accussí che è? Chi t'haju fattu, ppi strazzarimi Iu cori di 'sta manera?

NICA

            Ppi carità, Luiginu!

LUIGINU

            (interrompendola, si alza) Ah! cori di tigri! E dillu ca t'ha' vulutu spassari a costi mei! (e   presso la porta) Lassatiminni jri, ‘gnâ Mara, ca annunca mi pigghia 'na morti subitania cca dintra! ...

MARA

            E ora, vossignuria aspetta, quantu s'arripigghia, criatura!... Idda mancu ha durmutu!

LUIGINU

            Nenti nenti, lassàtimi nèsciri!... Quannu 'a fimmina vòli beni all'omu so', non havi dubbi, non suspetta, si ci abbannuna tutta, anima e corpu, ci duna lu so' sangu e la so' vita, senza      pinsari a nenti! Non ci cridu, no, a 'ss'amuri ca ragiuna, non ci cridu a 'ss'amuri ca si scanta!        (infila la porta e va via).

MARA

            (a Nica, che è rimasta seduta con la testa fra le mani e non si è accorta che Luiginu è andato          via) Ragiuni àvi, 'n autru tantu avissi fattu ju! Bonu ti sta!

NICA

            (scuotendosi) Unn'è? Si nni jiu?

MARA

            Si nn i jiu pp' 'i fatti soj!...

NICA

            E chi fa, non torna?

MARA

            Iddu chi ti pari pupu a filu? Si capisci ca non torna!

NICA

            (disperata) No, no, ppi carità, chiamàtilu!

MARA

            Santa cristiana, ma cc'avemu a fari, l'òpira, a 'sta matina? Si poi veni, chi turnamu, da capu?

NICA

            No, no, vi lu giuru! Basta ca non mi lassa, tuttu chiddu ca voli'...

MARA

            (premurosa, davanti alla porta) Don Luiginu, don Luiginu! ... Aspittassi!... Voscienza         senti! ... Vinissi cca!... a vaja ora, non facissi ‘u picciriddu macari vossia! Tutti coi aggiustati         su’! Avanti!... Jamu!...

NICA

            Chi fa, veni?

MARA

            Eh! Nica fortunata! Cca è, sta turnannu!

NICA

            Ah! (si precipita incontro a Luiginu, che riappare sulla soglia, cupido e raggiante),

MARA

            (con un sospiro ne) Ah, sia lodatu Diu, chi ci vosi!

Tela

ATTO II

Sei mesi dopo

Camera rustica a pianterreno, abitazione della 'gnâ Mara. Un vecchio tavolo sgangherato da un lato, e un altro tavolo, più grande, coperto da una tovaglia sporca, in mezzo, Un comò addossato alla parete di fondo, con sopra un crocifisso in legno, piatti, bicchieri ed altro. All'altro lato, sempre in fondo, un vecchio armadio chiuso, dentro il quale saranno vari involti con panni usati, accatastati l'uno sull'altro. Una credenzuola da cucina, poche sedie e un vecchissimo canapè. A sinistra un letto composto di due materassi sui trespoli con tavole. a destra, per terra, un giaciglio e accanto un cassettone, sul quale saràun fornello portatile (cufuni) con sopra una pentola di coccio. Sulle pareti effigie di santi e qualche giornale illustrato, Unica porta in fondo, che dàsulla strada,

SCENA I

Mara e Finuzza.

MARA

            (tenendo in mano una collana d'oro a pallottole grosse) Perciò, figghia mia, diciditi. Si        pagati 'n cuntanti vi costa trenta liri, sì pagati a quattru lìri o' misi 'ma 'n annu l'aviti               scuntatu! ...

FINUZZA

            Bravu!... Quantu vi pigghiati, accussí? Dicerottu lira súpira trenta? ... ‘U sissanta ppi          centu!... Ca bona ci jti, a vinniri? ...

MARA

            E vui bona ci jti, a accattati! ... jtavinni a' magazzinu, ca vi costa quattr'unzi in cuntanti ...

FINUZZA

            Ma armenu haju 'na cosa nova! ...

MARA

            E pirchí, chista chi è, vecchia? Spicchia comu lu suli!... Guardati! ... Tutta oru finu! ...

FINUZZA

            Ma è vacanti, dintra! ...

MARA

            Chi siti bedda!... Si era china valeva cent'unzi! ... Taliati... (gliela cinge al collo) quannu nun           pariti Sanr'Aita sùpira 'a vara non vogghiu essiri pagata! ...

FINUZZA

            (togliendosela) Bonu, senza purtalla a longu, vi dugnu trentase' liri, atri liri o' misi. O si o   no. Chi diciti?

MARA

            Mai, non pò essiri.

FINUZZA

            E allura vi salutu (sta per uscire).

MARA

            Aspittati, facemu quarantadui ...

FINUZZA

            No, nenti (c. s.).

MARA

            E ora!... Chi siti priscialora? ... Aspittati ... Trentanovi (vedendo che Finuzza fa segno di    diniego) Tiníti cca, mancu! Ppi simpatia, oh, pirchí v' 'u miritati... ca siri 'na pupidda, siti! ...    Unni su' 'i tri liri di 'stu misi?

FINUZZA

            (prendendo la collana, le porge le tre lire che ha tolto di tasca) Tiníti cca... Veni a diri ca    finisciu di pagari 'nta marzu. È giustu?

MARA

            Accussí è... (Finuzza la saluta e via) Vi salutu, donna Finuzza! ...

MARA

            (rimasta sola da una rassettata al mobilio della casa, guarda nella pentola, scoperchiandola.            soffia nel fornello con una vento/a di paglia e prepara due piatti, cucchiai e forchette di latta,          pane e una bottiglia con olio sulla tavola, poi va ad aprire la porta, e guarda in strada)     'Dd'orvu canariu non è cuntu ca veni! ... Cummari Lona, a mia circati?

SCENA II

Lona e detta.

LONA

            (entrando) A vui cercu, 'gnâ Mara. M'aviti a prizzari, 'stu sciallu (glielo porge).

MARA

            (dopo averlo osservato da tutti i lati e steso e palpato per bene) Non c'è mali.

LONA

            Ma quantu pò valiri?

MARA

            A' magazzinu po' valiri deci liri... Di secunna manu quattru... e macari cincu, pirchí è ben    cunsirvatu.

LONA

            Vih! Gesù,  chi diciti? Fu accattatu vintisetti liri!

MARA

            V'hannu 'ngannatu, soru mia. Di cu' è? vostru?

LONA

            Mai, cummissioni è ... Cu' è... s' 'u vulissi 'mpignari.

MARA

            (ripalpandolo) E chi ci putissi dari? ... 'Na para di liri.

LONA

            Mai, non pò essiri. Idda nni vulissi quattru.

MARA

            E chi è, pazza.

LONA

            A muríri a muríri, tri.

MARA

            Mai, bona donna, chiú di du ' liri non ci pozzu dari... Pirmittiti, ca mi scantu ca si jetta 'a pignata di fòra (corre verso il tornello e discopre la pentola che bolle) Àvi menz'ura ca                  vugghi e 'ddu singaliatu 'nfami non veni!

LONA

            A cu' aspittati, a Miciu?

MARA

            Già!... A 'dd'orvu canariu! Mi duna còliri di morti! Ora si 'nsignau a caminari sulu, cc' 'u    vastuni, e quannu nesci non s'aro ricogghi chiú! Ci pozzu stari d' appressu, cch' 'i me' chi       fari?

LONA

            Ca vui mangiati e 'u so' ci 'u lassati friddu.

MARA

            Bah! ... Non nni mangia, minestra fridda, ca è di gustu dilicatu!

LONA

            Varda ca 'n'autra nn'haju a sèntiri!... Spartì ca ci dati a mangiari, puviredda! ...

MARA

            No, ‘a viritati giusta, s’‘u vusca, ìu panuzzu!... Orvuè!... E quantu vali ‘n orvu                    pp’addimannari! ... Cca è, s’‘u rumpíu ‘u coddu!... (va a togliere la pentola dal fuoco e la       sulla tavola).

SCENA III

Miciu e detti.

MICIU

            (entra a tentoni, portando un involto sotto il braccio) Beneríciti!

MARA

            (versando dell'olio nella pentola e rimestando la minestra col mestolo) Salutamu, beddu     spícchiu ! Putevi vèniri chiú tardu!

MICIU

            Pirchí, chi ura è?

MARA

            Ca su' du ' uri doppo mezoiurno! (versa la minestra nei piatti).

MICIU

            (svolgendo l'involto che contiene un vecchio abito a "tait", cajella) Guardati! Oh! ‘gnâ       Mara! Unni siti?

MARA

            Cca sugnu, chi c'è?

MICIU

            Guardati chi m 'arrialaru!

LONA

            Bella giacca!

MICIU

            Giacca? Cajella è, chi siti, orva?

MARA

            Bonu! bella è! ... Ora vo’pistía!

MICIU

            Ora vegnu, quantu m' 'a 'nzaju, videmu comu mi sta ...

MARA

            Si, tinítici 'u specchiu, all'orvu, quantu si vidi bonu!

LONA

            E lassàtilu priari, mischinu!

MICIU

            Chi ci fa?... Ch' 'i manu m' 'ha vidu. (indossa il "tait", larghissimo, sulla giacca, che gli resta            più lunga) Bella mi sta, averu?

MARA

            Magnifica!... Va' mangia, prestu, c'arrifridda!

MICIU

            Ora, ora (toccandosi l'abito, da tutti i lati) Accussí si usunu ora, averu?

MARA

            Sicuru, l'urtimu fiurinu di Parigi è!... Viri ca si non veni a mangiari, dijunu ti lassu, orvu!...

MICIU

            (va a prender posto al desco) Arristati sirvita, ‘gnâ cosa?... Unni siti?

LONA

            Tanti grazii! Bonu appititu!

MARA

            Ju non vi dicu nenti, pirchí non su' cosi ppi lu vostru meritu.

LONA

            Grazii, grazii ppi daveru! ... Chiuttostu... Chi facemu, ccu 'sto sciallu?

MARA

            (avvicinandosele) Vi! 'haju dittu, soru mia, chiú di du' liri non vi pozzu dari (riprendendo lo           scialle e riosservandolo) E spartì mi staju addunannu ca cca è stramatu ... Basta, ora ca mi             trovu spiegata.

LONA

            Du' liri e menza, mancu?... Mi pari bruttu a purtarici du ' liri!

MARA

            Ma cummari bedda, chiú di tantu non pozzu.

LONA

            Tiníti cca, mancu? N'autra vòta di 'ssi commissioni non nni pigghiu chiú ...

MICIU

            E puru è veru, ‘ssa commissioni v’‘a dastu vu’stissa! (seguita a mangiare)

MARA

            Zittiti, cucca sùpira 'u panaru! Pistía, 'ddocu!

LONA

            Chi lingua sacrilica, scanzàtini! Ragiuni aviti, ‘gnâ Mara!

MARA

            'I genti non ci cridunu, poi! (involta lo scialle in un fazzoletto vecchio, apre l'armadio, e     depone l'involto con gli altri. Poscia cava di tasca una calza nel cui pedale sono delle                      monete, ne prende una da due lire e la consegna a Lona) V'haju pagaru.

LONA

            Ccu la facci, ‘gnâ Mara. E ju 'u sciallu vi l'haju consignatu senza macchia

MICIU

            (alzandosi, perché ha finito di mangiare) Tistimoniu ju.

MARA

            Zittiti, botta di vilenu! (o Lona) Ccu la facci, ‘gnâ Lona.

LONA

            Vi salutu (va via).

MARA

            Saluti a vui (avvicinandosi a Miciu e dandogli un forte pizzicotto in un braccio) 'N'autra vòta        non fari 'u spiritusu, 'u senti?

MICIU

            Ahi! ... Ahi! ... Auh... e senza jucari cch' 'i manu, 'u sintiti, vecchia?!

MARA

            Non sbagghiari a parrari, oh! ... A proposi tu, chi purtasti?

MICIU

            (serio, si fruga nelle tasche e ne cava una manciata di monete da 2 e da 5 centesimi) Cca sunnu!

MARA

            (contandole ad occhio e croce) Ffu! ... Non t'affrunti? Sfurcatu! Mancu menza lira ha' fattu,          'nta 'na jurnata sana, jornu di festa? Chi t'haju a dari a mangiari, dumani?... Parra! Quantu            vidu si nn'hai chiú...

MICIU

            (schernendosi) No, Beddamatri, non n 'haju!

MARA

            (frugandolo) Videmu s'è veru!

MICIU

            Orvu di l'occhi!

MARA

            (trovandogli nella tasca una piccola tabaccbiera colma) Chi è 'sta cosa?... Bravu! Tabaccu   pigghi? Macari viziusu addivintasti?

MICIU

            Non è viziu!... M' 'a dèsiru!

MARA

            (picchiandolo) Eh, vilunazzu! Guardati chi c'è cca, ca mi pigghia tabaccu, ora! E spenni     sordi pp' 'u viziu, 'stu pizzenti cugghiatu ppi misiricordia 'mmenzu a 'na strata! Mi spenni      sordi pp' 'u viziu, mentri ca ju mi levu 'u pani d' 'a vucca ppi daraccillu ad iddu! Te’!              vilunazzu! Te'!...

MICIU

            Ahi! ... Ahi... Bedda Matruzza, ahi!... Bonu! Bonu! ca mi struppíu (guadagnando a tentoni il         suo giaciglio) Ragiuni aviti!... Pirchí non haju l’occhi, non haju ad aviri mancu nasu! (si          accovaccia, poggiando la testa sul cassettone).

MARA

            E 'ssa cajella, cu ' t' 'a desi?

MIClU

            'U figghiu d' 'a Cavalera, don Luiginu.

MARA

            Nn’iddu ha statu? Parra!

MICIU

            Non fu' ju! Mi vosi ppi forza!

MARA

            E chi puteva vuliri, di tia?

MICIU

            Vosi cantata chidda d' 'u pulici, pirchí c'era 'a so' zita.

MARA

            Donna Marastella, 'a matri d' 'a zita, ddà, era?

MICIU

            Macari ddàera... e mi fieiru pèrdiri ternpu! ...

MARA

            E a don Luiginu chi 'u lassasti, dintra?

MICIU

            Dìntra 'u lassai!

MARA

            (chiudendo l'armadio a doppio giro e mettendone la chiave in tasca) Guarada chi fai: Vidi ca         ju mancu un quartu d 'ura giustu. Si veni quarchcdunu ca mi cerca, ci dici ca m'aspetta, l'ha'            ‘ntisu?

MICIU

            Sì...

MARA

            E non trafichiàri casa casa, annunca, turnannu (gli si avvicina minacciosa) ti dugnu la to' malanova, 'u senti?

MICIU

            Non vi scantati, ca nenti toccu.

MARA

            Staju a vidiri (esce, socchiudendo la porta).

SCENA IV

Miciu solo, indi Nica.

MICIU

            ‘Gnâ Nara!... ‘gnâ Nara! ... Unni siti? Vi nni jistuu, ‘gnâ Mara?

            Haju 'n autri cincu sordi! ... (convinto) Si nni jiu ppi daveru! ...

            (si alza, guadagna la porta e   leggermente la chiude con il lucchetto di dentro, indi, a tentoni,        si avvicina al tavolo presso           la parete e tasta da per tutto, solleva con cautela la tovaglia ed       apre il cassetto, ne cava fuori della mostarda di vino cotto e dopo averla annusata la                       mangia avidamente, fermandosi di             tanto in tanto ad origliare. Richiude e ritasta sul tavolo,       prende una bottiglia con del vino, la    stura, l'odora, ne assaggia cautamente il contenuto, poi      beve, dimena la bottiglia per accertarsi che c'è ancora del liquido e ribeve. Si ode picchiare       alla porta, Spaventato, rimette il turacciolo nella bottiglia e la ripone, poggiandola               però su una tazza, davanti al Crocifisso, indi, pian pianino, senza far rumore, con relativa   speditezza, va a togliere il lucchetto alla porta e si trascina fino al giaciglio dove torna ad   accoccolarsi come prima. Si riode picchiare)

            Cu' è? Ammuttàti... ammuttàti, ca aperta è!

NICA

            (aprendo) C'è permissu, ‘gnâ Mara? (entra, pallida, dimagrita, sofferente) Nuddu c'è?

MICIU

            Ci sugnu ju, chi vuliti?

NICA

            'A ‘gnâ Mara non c'è?

MICIU

            Ora torna, aspittàtila ... Cu ' siti, vui?

NICA

            Angilina sugnu, 'a figghia di Don Cosimu! (siede)

MIClU

            Ah, vui siti? Cornu si ti? Assittativi!

NICA

            Tanti grazii! Assittata sugnu.

MICIU

            Bravu!... Ora veni, 'a ‘gnâ Mara (si alza e si tasta ancora il "tait" da tutti i lati) Chi vi nni pari? Ah?

NICA

            Di chi?

MICIU

            Di 'sta cajella? Bona è, averu?

NICA

            (macchinalmente) Si!

MICIU

            'U pannu è finu... Chista assai àppi a custari, quannu fu fatta!... ‘U sapiti cu’m’‘a desi?

NICA

            (come sopra) Sì!

MICIU

            E videmu, cui?

NICA

            (correggendosi) Cioè, no, non nni sacciu nenti!

MICIU

            Don Luiginu.

NICA

            (trasalendo) Don Luiginu, 'u figghiu d' 'a Cavalera?!

MICIU

            Iddu... iddu! ... Picciotto bonu, chissu! ... 'U canusciti?

NICA

            Si... di vista ...

MICIU

            Si marita, ora.

NICA

            (impallidendo, ansiosa) Cui?

MICJU

            Don Luiginu: Mi pozzu maritari ju?

NICA

            (afferrandolo per un braccio) Chi sta' dicennu? Miciu!

MICIU

            Oh! Staju vinennu di ddà, ca c'era 'a so' zita! Ccu so' cucina Dia, 'a figghia di donna          Marastella, si marita (Nica cade a sedere sul cassettone, angosciata) Passannu ajeri si puntau      'u matrirnoniu, e a simana ca trasi jettunu i banni, prestu prestu! Bellu parritu! Ci porta                       seimila unzi, tri vigni, 'na partita di casi, tri lenzi di castagnitu ...

NlCA

            (riavendosi) E poi? Parra! Parra!

MICIU

            Non v’abbastunu?... Ju ddàhaju statu. Mi dèsiru vinu, viscotta, rosoliu... e mi ficiru cantari           chidda d’‘u pilici... Ci fòru risati!... Ah ah! macari ju rideva!... Amicu sugnu! Amicu di                   casa...

SCENA V

Mara e detti.

MARA

            (entrando e vedendo Nica resta confusa e cerca di tornare sui suoi passi) Menti ppi mia, mi            scurdai ca aveva a passari di Sant 'Antoni, ppi 'n affari ... Scusa Angilina, figghia, ca poi nni            viremu.

NICA

            (supplichevole) Aspittati, ‘gnâ Mara, ppi carità(andandole incontro, singhiozzando) Macari           vui m'abbannunati? E comu fazzu? Non haju matri, non haju a nuddu! ... Me' patruzzu offisu           ca non si pò privaliri, tuttu a lu jornu fòra, a lu scuru di tuttu, comu l'armi 'nnucenti!... Ccu         cu ' mi confidu, Diu!? ...

MARA

            Ma chi fu,  c'avisti?

NICA

            Ca comu! M'abbannunastuu tutti e mi lassastuu in piccatu!

MARA

            Figghia bedda mia, ju 'u sai ca non pozzu.vèniri chiú, comu prima... Haju tanti chi fari, ccu            'stu misteri ca pigghiai ora, ccu la grazia di Diu (si segna) E poi... haju a 'st'urviceddu, ca era abbannunatu di tutti, e si non ci pensu ju, pò mòriri di fami (Miciu fa segni di diniego e di   disprezzo) Prima era n’autra cosa! Era chiú sfacinnata, 'n aveva a 'stu nutricu (accenna al          cieco che fa le boccacce) e ti puteva arriscèdiri ogne jornu. Ma chi fu? Chi hai?

NICA

            Ah! 'Gna Mara! chi tradimentu!... Haju lu cori feddi feddi'

MARA

            Ma chi ti successi? Parra!

NICA

            Nenti sapiti, vui? Comu pò essiri ca non sapiti nenti? Luiginu àvi deci jorna ca non veni nni           mia!

MARA

            Forsi ha statu 'n campagna ...

NICA

            No, ca ha statu ed è cca!... Si stancau di mia, ora nni sugnu convinta! ... Si nni saziau!... Ju             lu fici saziari e ora m'abbannuna comu 'na pezza vecchia ca non servi chiú! M'abbannuna           'nta 'stu statu... e vui lu sapiti, ca ccu 'nautri du' jorna non mi pozzu ammucciari chiú!

MARA

            Ma cu ' ti li fa pinsari e cu' ti lì fa diri, 'sti cosi, figghia?!

NICA

            'U sacciu, 'u sacciu, e vui 'u sapiti macari e fingiti di non sapillu! Ah, 'gnâ Mara... Vui ca mi           purtastivu a 'stu malu passu, comu mi putiti abbannunari, ora?! ...

MARA

            Ju t'abbannunu? Chi sugnu ju ca t'haju a maritari? Càrmiti, càrmiti figghia! Chi sapemu! Forsi c'è quarchi malintisu! Peni di ziri e nuvoli di 'stati, su' cosi ca passanu prestu. Vattinni            intra, ca torna, torna, chi nn 'ha' a fari! ...

NICA

            Unni? Quali turnari, quali malintisi! Luiginu si fici zitu ccu so' cucina, 'u matrimoniu è        puntatu e quantu prima si marita e mi lassa comu 'na dannata! Tuttu cosi sacciu, ca mi l'ha    dittu 'st’urviceddu, 'nta la so' 'nnucenza!

MARA

            (furente contro il cieco) Ah, 'st'orvu fitenti! Cu' t' 'u fici fari a tia, di parrari, ca non nnì fai             una giusta?! ... (lo picchia).

MIClU

            (piegando le spalle sotto la gragnuola) Ju chi sapeva!

NICA

            Lassàtilu stati, mischinu! Chi cci curpa, iddu? O oggi o dumani sempri l'aveva a sapiri. Ah!            Armuzza Santa di me' Matri, unni siti?... Parruzzu miu, comu ti 'ngannai!... Signuruzzu,                  ajutatimi vui, ca ju perdu li sintirnenti! (smettendo di piangere ed erigendosi sulla persona)      Ma non pò essiri, no, non po' essiri: Ci vogghiu parrari!

MARA

            A cui?

NICA

            A iddu, a Luiginu!

MARA

            Chi si' pazza? Chi pinseri ti vinni, ora?

NICA

            Nenti, ci vogghiu parrari! Vo' dicitaccillu ca vinissi cca ora stissu, annunca ci vaju, pi 'nsina            ad intra!... Ci jti? ...

MICIU

            Ci vajo ju?...

MARA

            (dandogli uno spintone che lo fa cadere) Cùrchiti, tu, riddiculu ì (a Nica) Càrmiti, càrrniti,             figghia, non fari mali passi, ca ti nni po' pènriri!

NICA

            (risoluta) 'Nsumma, chi faciti, ci jti? Si non veni iddu cca, ci vaju ju! Sugnu dicisa! Vi lu giuru pri 'st'arma 'nnucenti ca portu di 'ncoddu!

MARA

            Aspetta, aspetta, figghia!… Non t’artrerari, ca ci vaju! ci vaju!.. ’N aviti paura!… Ju fazzu             ‘u possibili di falli vèniri; ma però t’arraccumannu ca cca intra non vogghiu scannali…

NICA

            Vo’ jti! Chi mi ‘mporta a mia, di tutti  li genti di lu munnu e di chiddu ca ponnu diri, si perdu        Luiginu?!…

MARA

            Ah! non ti nni ‘mporta?… Non ti ‘mporta mancu di to’ patri? … Non ti ‘mporta di nyddu?…       Bravu!…

NICA

            (angosciata) M’ patri!… Sì!… Svinturatu! Cu’ ci l’ha’ a dari, ‘stu colpu? Megghiu              ammazzullu, poviru ciuncu! Iddu ca mi cridi ‘nnuccenti comu a Maria Vergini!… Ca mi           tratta comu ‘na picciridda!

MARA

            ‘U vidi, si dicu giusto (esce).

NICA

            Ragiuni àvi, ragiuni!… Miciu, senti!…

MICIU

            (commosso) Chi vuliti, donn’Angilina? Parrati.

NICA

            Senti ... non diri nenti a nuddu, di chiddu c'ha' 'ntisu. Fammillu ppi carità!

MICIU

            Non ci pinsatu, donn'Angilinedda! La lingua mia abbruciata, si mi tazzu scappari 'na parola!          'A vista mi manca, ma 'u sintimentu l'haju, non dubitati.

NICA

            Patruzzu miu amurusu, pirchí vi 'nagannai, pirchí non v'avvisai di tuttu? Pirchí non vi dissi             nenti, scialarata?!

MICIU

            Ma iddu nenti sapi?

NICA

            Nenti, nenti, poviru Diu! e mi stima cornu la 'Mmaculata, mentri non sugnu chiú digna di   guardallu 'n facci!

MICIU

            Ma cornu! a tantu tempu, mancu suspcttu, nn'àvi?

NICA

            Ti dicu nebti! Comu po' suspittari, svinturatu, ca si parti 'a matina e torna 'a sira, sempri fòra          di lu paisi, luntanu di tutti, senza parrari ccu nuddu, senza vidiri a nuddu! Sta sirenu, cornu   un serafinu e ju l'haju 'ngannatu comu 'na fimmina tinta, e la so' casa ci l'haju disonoratu!     Ah! 'nfami ca sugnu! Ah! 'nfamazza ca sugnu!... (piange lungamente),

MICIU

            Non chiancíti, ca non siti vui, 'a 'nfami! ... 'Nfami su' chiddi ca vi fannu chiànciri! Chi nni sapèuvu vui, arma 'nnuccenti? Eh, chi fa fari a 'n aviri 'a matri! ... (Nica china il capo              assentendo malinconicamente) Ju macari, siddu avissi avutu a me' matruzza, sutta l'ali so',       non patissi chiddu ca patisciu! Orfanu e orvu!.,. Me' matri non mi vastuniassi, comu fa               chista!... Non mi marinassi a circari 'a limosina! ... Me' matruzza mi cummigghiassi 'i carni,   mi dassi 'na cammisa, e non mi facissi dòrmiri supina 'ddu jazzu, peju di un cani! ... Ma 'a matri non l'haju... (singhiozza) e sugnu cca, a patìri, 'nsina ca 'u Signuruzzu si stanca e                       m'arricogghi! ... (piange, mentre Angelina anch'essa singulta angosciosamente).

SCENA VI

Janu e detti.

JANU

            (Spingendo improvvisamente la porta, scruta, sospettoso, da per tutto, poi resta un po' a     guardare Nica con dolorosa curiosità).

NICA

            (trasalendo, si ricompone ed esclama) Ah!

JANU

            Chi hai, Angilina? ... Già... Ju addimannu a tia, comi si avissi dirittu di sapiri 'i fatti toi!      Macari l'amicizia, mi pirdisti! Quannu vidi a mia pari ca vidi a Lucifiru! Fineru 'ddi tempi,    quann'erimu comu frati e soru!

NICA

            (guardandolo con tenerezza, ricorda i tempi lieti della sua infanzia e sbotta ancora in pianto)          Ah! Janu, Janu! ...

JANU

            (facendosele da presso) Chi fu? Chi hai? Ti successi cosa?

NICA

            (con un groppo alla gola fa segno di non poter parlare, poscia, tra i singhiozzi) Non pozzu!             Ccu tia non pozzu ! … Vattinni si m i vo' beni! Làssimi a lu me' distinu!

JANU

            Ma chi su 'ssi paraIi? .. Chi ti ficiru! ... Biniditta Maria Santissima, parra!…

SCENA VII

Luiginu, Mara e detti

LUIGINU

            (apre la porta parlando con Mara) Unn'è 'ssa pazza? (vedendo Janu resta sorpreso e confuso,          volge attorno lo sguardo e scoprendo anche Miciu fa una smorfia come per dire: "Mi                 voglion prendere in trappola, ma la sbagliano).

NICA

            (vedendo apparire Luiginu, scatta dalla sedia, e, dimentica di tutto e di tutti, gli corre        incontro e gli si butta ai ginocchi) Dimmillu, dimmillu ca non è veru! Ppi la Vergini Santa,             dimmi ca mi vò sempri beni! Dimmi ca non è veru ca si' saziu di mia!... Ca non è veru ca mi       lassi senza onuri e senza paci! Luiginu! Luiginu miu! di l'arma mia! Parra! Lèvimi 'stu focu    di lu pettu! ... 'stu chiovu di lu cori!

JANU

            (che ha fatto segni di meraviglia, di dispetto e di dolore) Matruzza mia, e chi staju              sintennu?!…

LUIGINU

            (indispettito e sospettoso, fingendo stupore) Cara donna Angilina, chi aviti? (volgendosi a             Mara) Chi cosa voli, 'sta signura? (la fulmina con gli occhi) 'Gnâ Mara!... Parrati vui! ... chi   semu, 'o spitali 'i pazzi?

MARA

            (confusa, guardando con occhio smarrito, un po' Luiginu, un po' Nica e un po' Janu) Chi    sacciu? Mi staju sintennu pigghiata d' 'i Turchi!! Chi hai? Chi ti senti, figghia? ... Non                     sparrari...

NICA

            (che è rimasta esterefatta alle parole di Luiginu e a quelle di Mara ed ha guardato con occhi           smarriti un po' l'uno e un po' l'altra, mentre hanno parlato, resta per un po' ferma, fissandoli    come inebetita, poscia, passandosi una mano sulla fronte, come per sincerarsi d'esser desta)     Comu!? ... Chi veni adiri, accussí? Gesù, Gesù!… Chi sugnu, pazza?… Chi mi staju             ‘nsunnannu?… Pii carità arrisbigghiatimi!… Ppi carità, ‘gnâ Mara, parrati bui! Unni sugnu?    Chi mi stai facennu vìdiri? (tornando verso Luiginu) Luiginu, parra tu, Luiginu!… Vergini             Santa! … Maria Santissima Addulurata!… Dimmi ca stai schirzannu!… Luiginu!…           Luiginu!… (cerca di avvinghiarsi ai suoi ginocchi).

LUIGINU

            (respingendola, si rivolge a Mara) Chi cci pozzu fari, ju, si 'mpazziu? Si v'occurri cosa mi    viniti a circari 'n casa! (salutando con un cenno del capo) Signuri mei! (va via rapidamente).

JANU

            (vedendo uscire Luiginu fa per lanciarglisi contro) Eh, birbanti! (ma si ferma per soccorrere            Nica che cade).

NICA

            Signuruzzu misiricurdiusu, e chi non nn'aviti giustizia ppi li debuli! ... (fa per correre dietro            a Luiginu, ma si sente venir meno, emette un grido) Ah! (e cade sulle braccia di Janu che è   corso a sostenerla).

JANU

            (reggendola) Figghia sfurtunata! (la depone sul letto e la ricompone, mordendosi le mani in           atto di minaccia, poscia, vedendo che Mara cerca di svignarsela, corre presso la porta, le sbarra il passo e l'agguanta per un braccio).

MARA

            (emettendo un grido) Beddamatruzza! Non mi faciti nenti, Januzzo, ca sugnu ‘nnuccenti   come Gesù Cristu!!… Ajutu!…

JANU

            (turandole la bocca con la mano) Non faciti vuci, vecchia mavara, ca vi scannu!… (la lascia           terrorizzata ed immobile per andare a serrare la porta, poscia, n'agguantandola, la fa cadere     in ginocchio davanti a sé, e con gli occhi fuori dell'orbita le impone) Parrati, auh!… Parrati,      vi dicu!.. Parrati!…

Tela

ATTO III

Campagna etnea, proprietàdi Luiginu. In fondo biancheggia l’Etna. Qua e làrocce laviche e qualche albero, nonché qualche cespuglio fitto.

SCENA I

Luiginu e Saru

LUIGINU

            (in costume da caccia, col fucile a retrocarica a bandoliera è intento a spiare qualcosa di     indistinto in lontananza. Dopo un po', mettendosi le dita in bocca, fa un fischio acutissimo e    gli risponde un egual fischio in lontananza. Indi si odono i passi di qualcuno che accorre e appare Saro, ansante).

SARU

            Voscenza benedica! Com'è voscenza? Cumanna, 'ccillenza?

LUIGINU

            Cu' c'è, 'nt ' 'a luppinata di ddàsutta?

SARU

            Unni?

LUIGINU

            Ddàjusu! Chi si', orvu?

SARU

            Ju non vidu a nuddu, ‘ccillenza!...

LUIGINU

            Si nni potti jri: antura c'era 'n cristianu. Di unni trasiu?

SARU

            'Ccillenza, ju 'n haju vistu a nuddu. C'è paura ci ficiru l'occhi?

LUIGINU

            No, ca c'è unu! E poi, trasennu di 'nt' '0 zappatu, vitti 'i pidati sùpira a terra smossa. Tu chi             cosa fai? Pirchí ti ci tegnu, cca? Si divi essiri ca cui junci trasi è inutili ca ci facemu jsari 'i   mura di sidici parmi!…

SARU

            'Ccillenza, voscenza nn'àvi ragiuni, ma ju ci pozzu giurari ppi l'arma di me' patri, ca cca non           ci trasi nuddu.

LUIGINU

            'Ntantu àvi du' misi ca non si vidi un cunigghiu. E ci nni jttai tri duzzini, 'a 'stati passata ... Si         arrivu a vídiri a quarcunu ccu 'a scupetta, cca intra, com'è veru Diu ca ccu 'na badda 'm'a carina 'u fazzu cascari allampatu! (mostrandogli le cartucce nella cartucciera) 'U vidi? Tutti    chisti janchi su' carricati a palla! ... E a tia, poi, ti nni mannu a pirati! ...

SARU

            'Ccillenza, voscenza è patruni di tinírimi o di mannaraminni a piaciri so', ma in quantu a   genti strana, cca dintra, massimamenti cacciaturi, non ci nni trasunu, pirchí ju sugnu sempri            all'erta, comu un cani di mànnira,

LUIGINU

            Bonu. Guarda chi fai: vidi ca 'nt' 'a casedda, allatu 'u pignu; c'è attaccata 'a jmenta cch' 'i               vertuli. Sciògghila, ci levi a sedda, i vertuli, l'attacchi 'nt ' 'a mangiatura e ci duni 'na regna di       fenu e un munníu d'orzu.

SARU

            Pronti, 'ccillenza (fa per avviarsi).

LUIGINU

            Aspetta, Vidi ca 'nt' 'e vertuli c'è 'u panaru ccu 'a culazioni ...Da poi mu' tu porti... Ju sugnu           'nt' 'e cerzi, ppi vidiri si c'è 'dda merra di l'autru jornu ...

SARU

            Sì issignuri, 'ccillenza.

LUIGINU

            Teni a cura si rumpi 'a buttigghia cc' 'u vinu.

SARU

            Non dubita ‘ccillenza! Vòli chiú cosa, voscenza?

LUIGINU

Non vogghiu chiú nenti, marciamu! (Saru va via).

SCENA Il

            Luiginu solo, e poi Janu.

LUJGINU

            (dopo aver spiato in giro, toglie dalla cartucciera una cartuccia bianca, apre il fucile, e la sostituisce ad una rossa) Non si sa mai! (siede sopra un masso per riallacciarsi la legaccia       d'una scarpa, deponendo il fucile li accosto. Si ode un rumore d'erbe secche calpestate, si          raddrizza di scatto e cerca d'afferrare istintivamente lo schioppo) Cu ' è 'ddocu?

JANU

            (armato di fucile anch'egli, gli si fa davanti all'improvviso e afferrandogli lo schioppo prima           ch'egli vi giunga) Vossignuria non si scanta... Chi ci pari ca ci vogghiu fari mali? Chi sugnu            pirsuna di fari mali 'e genti, ju?… Specialmenti a genti comu a vossignuria? Mi non si               scanta... (va a deporre i due fucili lontano e torna verso Luiginu con aria d'uomo                                  calmissimo).

LUIGINU

            Ma ... cu' ti cci porta cca, a 'st' ura? Di unni trasisti? ... A cu' cerchi?

JANU

            (sempre calmo e rassicurante, stringendoglisi, però, da presso)

            Trasívi satannu 'u muru, ddàsutta, 'nt'o zappatu, e cercu a vossignoria, pirchí ci divu          parrari ...

LUIGINU

            Aspetta, quantu mi fazzu purtari 'u ciascu, c'haju siri (va per mettere due dita in bocca per fischiare, ma Janu glielo impedisce, prendendogli la mano, e invitandolo a sedere).

JANU

            No, vossignuria scusa… Discursu di sulu a sulu, è. Doppu, vossignuria, bivi. 'U discursu non         è longu.

LUIGINU

            (che torna a temere, titubante) Ma chistu che è lucali di fari discursi?!… Putevi vèniri a   casa        ... Non è megghiu ca parramu a 'n' au tra banna? (fa per alzarsi).

JANU

            (trattenendo lo a sedere) Vossignuria scusa, ci dicu!... È discursu di primura. Non c'è         megghiu opportunità, d' 'u restu, di parrari cca, ca non c'è autru tistimoniu ca Dominiddiu!

LUIGINU

            (sempre più timoroso) Ma ... 'nzumma... chi 'ntinzioni aviti, mastru Janu..... Ju ... non v’haju           fattu nenti.

JANU

            Pò darisi!… E mancu ju ci fazzu nenti a vossignuria ... Chi ci staju facennu?

LUIGINU

            Nenti ... Ma ju non sacciu chi pinsati... Vui l'aviti ccu mia pirchí... 'sa chi vi cuntaru... Ma   aviti a pinsari ca ju sugnu un galantomu ...

JANU

            (togliendosi il cappello) Ccu la facci a li so' pedi, signuri! E ju vinni ppi parrari a lu             galantomu.

LUIGINU

            Si, ma cca non è lucali unni si pò parrari a un galantomu... 'mmenzu a 'na campagna,

JANU

            Don Luiginu, 'a starnu purtannu a longu! Vossignoria m'ha a sèntiri, pirchí havi, ca 'u vaju circannu sulu, tri jorna e tri notti e ora ca l'haju truvatu, ppi quantu è veru Diu, non mi                     scappa! ...

LUIGINU

            (impallidendo) Ma allura ... chi 'ntinzioni aviti? Allura mi facistivu 'a posta ppi fàrimi         mali!… (cerca di scostarsi, ma Janu gli si fa da presso).

JANU

            Signuri, ci haju dittu ca mali, a vossignuria, non ci nni fazzu, sidd'è veru ca è galantomu ...

LUIGINU

            Chi sintiti diri?

JANU

            Sentu diri ca si è galantomu non pò timiri di nenti, pirchì 'u galantomu ca sapi 'u so' doviri è           comu l'ariu nettu, ca non ha paura di trona.

LUIGINU

            Guardàti, Janu ...

JANU

            Pirchí mi chiama di vui, vossignoria? Mi pò turnari a chiamaci dì tu, ca tuttu 'u stissu, è.

LUIGINU

            (padroneggiandosi) Guarda, Janu, si tu l'hai ccu mia e mi vo' fari mali… non mi fari stari    'ntra 'st'agunia! Mi facisti 'a posta, m’accumparisti davanti all'improvvisu, vinennumi arretu,   arretu... Si hai mala 'ntinzioni... chi ti pozzu diri? .. Cca sugnu ... sfogatínni di mia, pirchí             'ntra 'stu mumentu 'u patruni si' tu! Ma bada! Bada ca arreri di mia c'è me' patri, ci su' 'i me'             frati, 'i me' ziani, e ci su' vinti camperi ca mi volunu beni chiú dì  l'occhi so'...

JANU

            (interrompendolo) Bonu, signuri, vossignuria sta sbagghiannu... Ju, ci repricu, non ci          vogghiu tòrciri un sulu capiddu. Haju circatu l'opportunitàdi parrarici di sulu a sulu e non     disidiru autru. Si lassassi passari 'st'occasioni fussi brurtu assai ppi mia, e ppi vossignuria;     perciò vossignuria m’ascuta beddu tranquillu ca ju paroli dicu, e 'i paroli non su' scupittati, e    mancu carpa di cuteddu.

LUIGINU

            (rassicurato) Quann'è accussí, parra, ca ju t'ascutu (volge gli occhi in giro).

JANU

            Si, ma vossignuria divi guardari a mia, pirchí saràca su' paroli, ma ogneduna pisa setti        cantara, e vossignuria non nni divi fari caseari nudda in vacanti, pirchí vasinnò ci pò arristari            scacciatu di sutta!…

LUIGINU

            (tornando a preoccuparsi) A tia guardu ... parra! ...

JANU

(dopo un momento di pausa, tirando un sospiro affannoso) Dunca... ju, vossignuria 'u sapi, non haju né patri, né matri, ca mi lassaru piccirjddu… Haju 'na soru maritata, ccu cui staju
di casa e poi... haju a me' zù Cosimu e a me' cucina Angilina, povera figghia...

LUIGINU

            (impallidendo) 'U sacciu chi vo ' diri! 'Sa chi ti dèsiru a capiri! ...

JANU

            (frenando la sua ira) Vossignuria m 'ha a fari 'u piaciti ca non m 'havi a interrumpiri!           All’urtimu, quannu finisciu ju, parra vossignuria (imperiosamente) M 'ha' capitu?

LUIGINU

            Va beni, scusa!

JANU

            A di nicu criscívi 'n casa di me' zù Cosimu, ccu me' soru, e ccu Angilinedda, ca era un        buttuneddu di rosa, figghiuzza mia! E binchí havi se' anni ca non staju chiú 'nt' 'a stissa casa,       l'haju vulutu beni e la vogghiu beni... comu 'na soru.

LUIGINU

            (timidamente) È troppu giustu.

JANU

            È veru? Anzi... Chiú di 'na soru, pirchí a me' soru n' 'a vogghiu beni accussí. Chi ci haju a   diri? Chiú di Maria Santissima... E 'ssu buttuneddu di rosa mi pareva ca l'aveva a cògghiri       ju, e mi lu criscivi ccu l'occhi notti e jornu... Ma idda ...

LUIGINU

            (c.s.) Non ti vuleva?

JANU

            (guardandolo con gli occhi accesi di gelosia e di rancore) Già!... non mi vuleva, pirchí sùpira          'ssu ciuri, sùpira 'ssa rosa, un jornu, si ci pusau 'na pùdditra (con intenzione) cioè, pareva,     pùddira (con disprezzo) ma era un virmazzu vilinusu ...

LUIGINU

            (pauroso, cerca di farsi più in là).

JANU

            (fermandolo per un braccio, con forza) Vossignuria a mia ha a sèntiri!

LUIGINU

            A tia sen ... tu ...

JANU

            E 'ssa rosa si spampinau, senza ca ju nni sapissi nenti, mentri ca pirdeva li me' notti sutta la             so' finestra, jttannu suspiri ca spizzavanu cantuneri!… (dopo breve pausa) Non m'accorsi di    nenti! ... E non si nn'accorsi mancu so' patri ... Già, chiddu è ’n omu ca non vidi mai nenti, 'n    omu anticu, ruttu d'un pezzu, ca cridi a tutti onesti cornu ad iddu...; paraliticu sparti ... e poi,   jttatu sempri fòra d’ 'u paisi, 'rnmenzu a chiddi di l'autru munnu…

LUIGINU

            (con ipocrisia) Puvireddu!

JANU

            (con sarcasmo) Ah!... Macari a vossignuria ci nni fa pena, averu? Ma 'a chiú pena ci l'avissi            a fari ju. Ora 'ddocu ci voli! ... Pirchí chiddu, almenu, non sapi ncnti, e occhiu ca non vidi cori ca non pati, mentri ca ju àvi tri jorna ca sugnu supra 'na grarigghia e li me' carni su' di li      cani! ...

LUIGINJJ

            Tri jorna?

JANU

Sicuru, tri jorna! ... Chi vòli, puru ju era comu l'orvi, Quannu 'a mugghieri, 'a soru, 'a figghia, o l'amanti fannu quarche passu fausu, l'urtimi a sapillu sunnu 'u maritu, 'u frati, 'u patri, l'amanti, ju 'a videva cangiata, indifferenti ccu mia, siddusa, e mi pareva ch'era malata, e non m'accurgeva di nenti! Pirchí (ironicamente) vossignuria 'i so' cosi 'i sapi fari beni... ccu tutta cautela ...

LUIGINU

            Ma ... ju ...

JANU

            Don Luiginu! (guardandolo negli occhi) Don Luiginu! Finissi di fari 'ssa cummedia ccu mia!         'A vitti nèsciri d' 'a so' casa cornu 'na dispirata e cci jvi dappressu, lunedì passatu (con                  intenzione) si ricorda? Trasiu 'nt' 'a casa d' 'a 'gnâ Mara, e vidennu ca chidda nisceva e idda         no, non sapennu chi pinsari, ammuttai 'a porta a trasìvi ju puro... (c. s.) E vossignuria mi         trovau ddàdintra ...

LUIGINU

            (istintivamente) Si, ma chidda fu 'na trappula, ca mi vulevuvu stènniri!

JANU

            (alza su Luiginu una mano minacciosa, ma la ritira in tempo, padroneggiandosi) E pirchí, fu           trappula? Chi criitti, vossignuria, ca 'u vulevanu fari parrari ppi purtallu davanti o' judici?     Non signuri... non è cosa di judici, chista!

LUIGINU

            Ma chi cosa cridi, tu?

JANU

(a denti stretti) Chi cridu? Cridu all'occhi mei e all'oricchi mei, purtroppu, e cridu a tuttu chiddu ca ci fici cantari a 'dda mavara d' 'a ‘gnâ Mara, ca non niscíu di li me' manu pirchí ppi 'na scarpazza vecchia comu ad idda non vali a pena di perdiri 'a libirtà!... Sicuru... la fici cantari comu un pàssiru sulitariu, a 'dda 'nfami senza cuscenza! Si persuadi vossia?

LUIGINU

            Bonu, capisciu ca ora siti tutti contru di mia. Chi cosa vòi?

            Chi divu fari? Parra, sapèmunii sèntiri ...

JANU

            Bravu! Sapèmuni sèntiri! Dici giustu ... Ju non vogghiu nenti ...

            Ppi mia passau 'a 'stati e vinni 'u 'nvernu, 'nta 'na vota. Vitti lu beddu persicu appisu           all'arvulu, jancu, russu e villutatu ... lu criscìvi ccu l'occhi... e 'na bedda matina truvai l'ossu             spurpatu! Pacenzia! Ma (guardando Luiginu con occhio di bragia) cu' si mangiau 'a purpa           s'ha a mangiari puru l'ossu, vasinnò si perdi 'u nomu di Janu Carrà! Dicu giusru?

LUIGINU

            Non capisciu.

JANU

            Mi dispiaci, pirchí vossignuria è 'ntilligenti, ma comu sia sia, mi spiegu megghiu e m'àvi a   scusari s'haju fattu troppu paroli, cosa ca non ci sugnu avvezzu (poggiandogli la mano sulla    spalla) Vossignuria si nni scapricciau, di me' cucinedda, e vossignuria ora divi pinsari a                     regulari la so' pusizioni ...

LUIGINU

            Certamenti ca ju non sugnu omu di lassalla 'mmenzu 'na strata!... Certu ca ju non sugnu     patruni di tuttu 'u miu, pirchí ancora sugnu figghiu di famigghia; ma di fami, to' cucina,                    macari ca la scacciassi so' patri, appurannu 'a cosa... non ci mori...

JANU

            (guardandolo prima con ira, poi con stupore, indi con curiositàcome per scrutare fino in fondo quell'anima) Vossignuria parra, ca ju sugnu tuttu oricchi! ...

LUIGINU

            (titubante) A morti di me' patri, poi... ci fazzu 'na pusizioncella (rassicurato dall'apparente calma di Janu) e si qualchi bonu giuvini (lo guarda con intenzione) ... poi... s' 'a vulissi...         maritari... 'a doti ci 'a fazzu ju. Pozzu fari chiú di chistu?

JANU

            (ironico) A chiddu ca voli Diu!… e 'u Signuri ci 'a renni, a vossignuria (vedendo lo sorridere          di soddisfazione) Sintiti, a 'st'ura vi duvissi scippari l'occhi (lo minaccia con le dita), vi                    duvissi tagghiari l'oricchi e cci l'avissi 'a mannari 'ncartati a 'dda bedda zita vostra,               grannissimu birbanti e assassinu di strata! E si non lu fazzu 'u sapiti pirchí è? Pirchí sugnu        sicuru ca chiddu ca diciti non lu pinsati, e si l'aviti pinsatu, giànni siri pintutu! Non trimati, omu vili, ca nenti vi fazzu!... Sintiti: si dintra la jurnata di dumani non jti nni me' zù Cosirnu,          e ci addimannati 'a manu di so' figghia, si dintra quinnici jorna non siti maritu e mugghieri,             davanti a Diu e davanti all'omini, ju v'aspettu 'mmenzu a la chiazza, e puru ca siti ccu tri mila surdati vi lassu cùrriri 'na parigghia di baddi 'nt' 'a tavula 'o petru, ca vi lassu ppi spirdu     accostu 'a vostra casa!... .

LUIGINU

            (atterrito) Ma!

JANU

            Non c'è autru! (sollevando di peso e deponendolo) Vi nni puriti jri (si alza).

LUIGINU

            Ma... e me patri?

JANU

            Vostru patri? Chi fa? Parrati ...

LUIGINU

            (supplichevole) Vi giuru ca ju non ci trovu difficoltà... ma a me' patri... cu' 'u persuadi?      Senza cunsensu d'iddu comu fazzu?

JANU

            E vui chi ci 'u dumannastivu 'u cunsensu, quannu 'nfangastivu a 'dda criatura?

LUIGINU

            Mi disereda! Mi jetta fòra!... Mi fici zitu a vuluntàso' ... 'U matrirnoniu ccu me' cucina Dia è         puntatu.

JANU

            (minaccioso) Si spunta!... E si vostru patri vi disereda, travagghiati, vi spizzati 'i spaddi e vi           vuscati 'u panuzzu ppi vui, ppi vostra mugghieri... e ppi vostru figghiu!… (Luiginu lo guarda           come istupidito e meravigliato) Sicuru... vostru figghiu! Mancu 'u sapiti, ah?

LUIGINU

            (prendendo il suo partito, come illuminato da una sùbita idea, recita la commedia) Chi?      Mastru Janu?... Chi daveru 'u diciti?

JANU

            E vui chi schirzati? Nenti nni sapiti, vui?

LUIGINU

            Vi lu giuru sull'onuri miu. Chi c'entra! V'avissi tinutu 'n autru discursu! Ccu 'n fattu di chistu         me' patri non pò pritenniri chiù ...

JANU

            (studiandolo) Certu! Vui stissu vi putiti fari forti (prendendo sul serio l'interessamento di   Luiginu e atteggiandosi a bonario) Non cridu ca non sapiti truvari 'ssu curaggiu!

LUIGINU

            (c. s.) Oh, si!... E in casu vui m'ajutati... Per esempiu cuntànnucci tutti cosi a me' zia Stidda,           ppi quantu si ritiràssiru iddi stissi ...

JANU

            (completamente rassicurato) Comu vòli vossignuria ...

LUIGINU

            Non dubitari, Janu (affettato) e scusami, si t'haju offisu! ...

            Facisti bonu a parrarimi tu... e ti nni ringraziu (gli stende la mano, alzandosi).

JANU

            (prendendo la mano nella sua) Vossignoria senti: 'i scusi ci l'haju a fari ju, pirchí senza vuliri           mancavi d' 'u me' doviri (guardandolo negli occhi) Di 'ssa bon'azioni non si nni truvirà                      pintutu, pirchí Angilina è 'na santa, 'nuzzintedda, e non ci vidi di l'occhi ppi vossignuria...     Vulissi essiri ju, 'o postu so'!... Basta! Diu l'avi a fari filici (scuotendolo, preso da un ultimo    sospetto) Abbasta ca non mi ‘nganna!... Pirchí si mi vòli 'ngannari, 'ntra 'stu mumentu sta         facennu un cuntrattu cc' 'u diavulu! Sugnu omu di dimannariccínni cuntu puru supra l'artaru!             Vossignuria si nni pò jri!

LUIGINU

            (con affettata tenerezza) Grazii! ...

JANU

            Vossignuria scusa (baciandogli la mano) A so' libirtà(commosso) Grazii a vossignuria        (togliendosi il cappello) Vossignuria benerica.

LUIGINU

            Arrivederci (si avvia, ma ricordandosi del fucile che e rimasto a terra, accanto a quello di   Janu, si ferma e mostrandolo a questi) Permetti?

JANU

            (dopo che una nube d'improvviso sospetto sarà passata per il suo volto, rassicurato, prende            lui stesso il fucile e porgendolo con fiducia, a Luiginu) Vossia pigghia... Benedíciti!...

LUIGINU

            Addiu (mette il fucile in ispalla e va via).

           

SCENA III

Janu solo, indi Sarno

JANU

            (dopo aver seguito per un po' con lo sguardo Luiginu, va a sedere sul masso accanto al fucile         e piange) Ahi! Madunnuzza, ahi!... Ma haju fattu 'na bona azioni (si mette una mano sul                  petto come per reprimere l'affanno interno. Odesi un fischio donde è scomparso Luiginu.     Janu si erge per guardare da quel lato quando si sente una fucilata e il cappello gli vola via)   Madonna!... (si porta le mani alla testa, tastandosela, poi se le guarda e le porta al naso.                      Atterrito, esasperato, comprendendo che Luiginu ha attentato alla sua vita) Ah, vili!... Ah,      assassinu!… Ah, carogna!... (afferra il fucile, lo spiana contro il vile e pigliandolo ben bene            di mira, con braccio fermo, tira i due colpi, uno dopo l’altro. Dopo il primo colpo si ode un      grido angoscioso, poi più niente. Dall'altro lato, mentre Janu è ancora col fucile in mano,       fumante, accorre Saru, terrorizzato).

SARU

            (correndogli incontro con una picozza in mano, minaccioso) Chi facistivu, assassinu?! O'    me' patruni ammazzastuu!… (si arresta alla vista diJanu, che volgendosi a lui gli mostra il       volto contraffatto e l'occhio iniettato di sangue, e preso da paura non può più profferir              verbo).

JANU

            (afferrandolo per un braccio lo disarma e scuotendolo forte, mentre Saru lo supplica con gli           occhi) Curri!... Vidi ca o' to’ patruni ci scasciò 'a scupetta! (fissandolo minaccioso) Ha'               capitu?! (Saru fa segno di sì) Ci scasciò 'a scupetta! Vo' pigghialu! ...

Tela

ATTO IV

La stessa scena del primo atto.

SCENA I

Filumena e Brigida.

FILUMENA

            'GnàBrigida, facítimi un favuri, tinítimi, un mumentu, 'sta marredda di cuttuni, quantu 'a spurùgghiu.

BRIGIDA

            Vegnu e vi servu, quantu ci levu tuttu 'stu pruvulazzu di supira 'stu cantaranu.

FILUMENA

            Ah, sì faciti, faciti.

BRIGIDA

            Chi aviti, pp' 'i manu, quasetti?

FILUMENA

            No, ci fazzu du' para di pidali 'o zù Petru... M'accupu senza fari nenti.

BRIGIDA

            Tali e quali comu mia. Lannuniàta cca, jurnati sani, a guardari 'a malata, si non mi dassi      versu di fari quarche pulizia, mi sintissi persa.

FILUMENA

            Ma... dicitimi 'na cosa: di com'è pigghiata, cca, ccu 'ssa picciuttedda, non si nni nesci chiú ...          'U dutturi chi dici?

BRIGIDA

            Quali dutturi?... Chi s'ha' vulutu fari visitati!... Comu senti parrari di medici spirda!

FILUMENA

            E pirchí?

BRIGIDA

            E chi sacciu! Pari comu a chiddi affatturati!

FILUMENA

            Scanzàtini, Signuri!... C'è paura ci ficiru malocchiu?

BRIGIDA

            Non sacciu chi vi diri. Certi vòti si fissa ca pari 'na pazza, e poi chianci j urnati sani. Ju ci    l'haju dittu, a so' patri: chiamatici 'u dutturi, purtàtila 'n Catania!... Nenti! Chidda ci dici ca             non vòli vìdiri a nuddu, e iddu accunsenti.

FILUMENA

            Malu!... Accussi ci squagghia 'nt' 'e manu, senza ca si nn'adduna.

BRIGIDA

            Scanzàtini, Signuri, ‘nuzzintedda!

FILUMENA

            (dopo breve silenzio, accostandosele) E... so' cucinu Janu, ci veni?

BRIGIDA

            Àvi 'na pocu di jorna, ca non si vidi... Ma poi, chi sacciu, macari iddu, è tantu stralunatu!...            Pirchí mi faciti 'ssa dimanna?

FlLUMENA

            Accussi... Ppi curiusità...

BRIGIDA

            Mai... M'addimannastuu ccu 'ntinzioni... Chi sapiti cosa?

FILUMENA

            Ju?… Nenti, com’è veru Diu. E vui?

BRIGIDA

            Chi sacciu c'haju a scriviri, senza ucchiali!...

FILUMENA

            Chi diciti, ca c'è cosa, tra tutti du' cucini?

BRIGIDA

            Ju non l'haju dittu... Ma ognunu po' fari 'stu pinseri... Picciottu è iddu, picciotta è idda ...

FILUMENA

            E chi cridiri, ca su' sciarriati?

BRIGIDA

            Affari soi, sunnu!

FILUMENA

            Va, allura quali mericu? .. Ragiuni àvi so' patri!… 'U megghiu Mericu fussi 'u Sinnacu, cca!

BRIGIDA

            (ride, seguita da Filumena).

SCENA Il

Cosimu e dette.

COSIMU

            (uscendo in punta di piedi dalla camera di Nica) Sssss... Non parrati forti, ppi carità, ca      s'appinnicàu!

FILUMENA

            'Nt' 'o lettu?

COSIMU

            Si, si jttau un mumentu ceu tutti 'i robi. Lassàmula durmiri, criatura, ca stanotti non ha       chiusu occhiu, smaniannu!

FILUMENA

            (strizzando l'occhio a Brigida) Ma... medicu, non ci nni vuliti chiamati?

COSIMU

            Speru di persuadilla, dumani.

BRIGIDA

            Macari ppi scrupulu di cuscenza ...

COSIMU

            Giustu diciti. Ma non ha mancatu ppi mia... Non l'ha vulutu (prende il cappello                   dall’attaccapanni, e il bastone).

FILUMENA

            Vi nni jti?

COSIMU

            Non nni pozzu fari a menu. Ci mannai a Ciuschidda, dda sutta, e non sacciu c'hannu fattu...             M'arraccumannu a vui, cummareddi ... Tinítila allegra!

FILUMENA

            Facemu 'u possibili.

BRIGIDA

            Ccu tuttu 'u cori! ...

COSIMU

            (commosso) 'U Signuri v' 'a renni!... Non àvi matri, 'nuzzintedda... e si non fussi pp'i boni vicini! ...

FILUMENA

            Jtavinni tranquillu, ca ci semu nui... E 'u Signuri vi pozza ajutari comu miritati.

COSIMU

            Grazii!... (si asciuga una lagrima ed esce).

SCENA III

Filumena e Brigida.

BRIGIDA

            (commossa, a sua volta) Poviru patri!... Quant'è bonu!

FILUMENA

            E quant'ha statu disgraziatu, puvireddu! Figghiu di genti boni, prima ci morsi 'a mugghieri,            tempu du' jorna, poi falliu e lu jttaru 'mmenzu a 'na strata, ccu 'na picciridda smammata                    d'allura... Quantu nn'ha patutu 'stu cristianu, mancu du linu!

BRIGIDA

            Eh, cummari mia, quannu 'a sorti pigghia a sfardari a unu è comu 'a baddòttula, tannu 'u    lassa quannu si nn' ha bivutu I'urtima stizza di sangu.

FILUMENA

            Ora spiramu ca passa qualunchi nuvula, tra Angilina e so' cucinu, si maritanu e 'ddu            puvireddu passa tranquilli l'urtimi jorna so', quannu nenti.

BRIGIDA

            Ca si fussi comu pinsamu nui!... S' 'a vidi idda, poi, s'è veru! ...

FILUMENA

            Zittítivi, ca cca è, 'sta vinennu.

SCENA IV

Nica e dette.

BRIGIDA

            (andandole incontro) Pirchí ti susisti, curina? N' 'o vidi ca non t'arreggi all'impedì!

NICA

            (pallidissima, sofferente, con gli occhi infossati, le mani in preda al tremore) No, lassàtimi vèniri cca... Dda banna m 'accupu, sula!

BRIGIDA

            Aspetta, allura 'gnâ Filumena, pigghiàtimi un cuscinu.

FILUMENA

            (corre in camera e torna con un cuscino).

BRIGIDA

            (frattanto ha fatto adagiare Nica sul seggiolone) Accussí… Assèttiti (e le mette il cuscino dietro le spalle) Stai beni, accussí?

NICA

            Si, tanti grazii!.. Grapítila, 'ssa finestra, ppi favuri, quantu pigghiu un pocu d'aria!...

BRIGIDA

            (corre ad aprire la finestra) Ragiuni, hai.

NICA

            'Sa chi ura è?

FILUMENA

            Sarannu du' uri doppu menzijornu. 'U vòi tanticchia di brodu?

NICA

            No, per ora no, chiú tardu... Datimi un pocu d'acqua frisca, ppi favuri.

FILUMENA

            (prende da sul tavolo una bottiglia d'acqua e ne versa in un bicchiere) Ci voi un pocu di     limuni?

NICA

            Si, grazii!

FILUMENA

            (prende un limone, lo taglia, lo spreme nell'acqua e porge il bicchiere a Nica).

NICA

            (beve appena un sorso d'acqua e scosta dalle labbra il bicchiere, quasi con nausea) Ch'è      càura, beddamatri!… Fa scuncirtari! ...

FILUMENA

            'Nta giugnettu semu, figghìa mia!... Aspetta: ci vòi un pocu di nivi?

NICA

            Ci nn'è?

FILUMENA

            'A mannamu a pigghiari ... 'Gnâ Brigida, cci vuliti jri ppi 'n sordu di nivi, 'nt' 'a Librína?

BRIGIDA

            Pirchí no?!

FILUMENA

            Cca c'è 'u sordu (glielo porge).

BRIGIDA

            (prende la moneta e si avvia. Sulla soglia si imbatte in Janu, che entra, scrutando attorno con         occhi dolenti e sospettosi. Tutta giuliva torna sui suoi passi e, avvicinandosi a Nica, le dice       piano, con aria di mistero e con malizia indagatrice) Allegra, Nica, ca cca è!

NICA

            (sussultando e cercando d'alzarsi) Cui?

BRIGIDA

            Januzzu!

NICA

            (ricadendo a sedere, accasciata) Ah, Janu! ...

BRIGIDA

            (guarda Filumena come per dirle: "Ma che! ci siamo ingannate" e va via).

           

FILUMENA

            Spicciàtivi, 'u sintiti?

SCENA V

Janu, Nica e Filumena.

JANU

            (che è rimasto fermo sulla soglia, richiude la porta dietro a 'gnâ Brigida e poscia, lentamente,         si appressa a Nica e la guarda lungamente, in silenzio) Comu ti senti?

NICA

            (ad occhi bassi) Beni... E tu, comu si'?

JANU

            Bonu macari ... 'U zù Cosimu?

NICA

            O' solitu, o' Campusantu. Ma oggi torna chiú prestu, dissi.

JANU

            Ha vinutu nuddu, a circari a mia?

NICA

            Cca? .. Nuddu, picchi?

JANU

            Ppi nenti…

FILUMENA

            A cu' aspittàuvu?

JANU

            (istintivamente) E carrabineri... (correggendosi subito) Già... pirchí partu,

NICA

            (dolente) Ti nni vai?

JANU

            Si oggi stissu.

FILUMENA

            (come persona che ha compreso d'esser di troppo) Januzzu, mentri ci siti vui, nn'apprufittu             ppi spicciari 'dda banna (va in camera, richiudendo l'uscio dietro a sé).

SCENA VI

Janu e Nica.

NICA

            (dopo un lungo silenzio, durante il quale i due si guardano piangendo) Macari tu,               m’abbannuni!... Ma tu nn'hai ragiuni! ... 'A 'nfami, ccu tia, fu' ju.

JANU

            (prendendole una mano) No, non diri accussi! ...

NICA

            E quantu manchi?

JANU

            Ppi sempri.

NICA

            Ppi sempri?... E 'i carrabineri chi c'entranu?

JANU

            Ccu iddi, mi nni vaju... M'arrollu!

NICA

            (dopo breve pausa) Megghiu è ...

JANU

            (la fissa come volesse rimproverarla di tanta indifferenza).

NICA

            (proseguendo) Accussi non mi vidi mòriri.

JANU

            (asciugandosi le lagrime) Addiu, Angilina!... Quantu ti vosi beni... 'u sapi Diu sulu! Mi       pareva ca duvèvamu passari 'a vita 'nsemi, du' armi 'nta 'n cori... E inveci!…

NICA

            Distinu!... (piange) Poviru patruzzu miu, arma 'nnuccenti!... (lunga pausa).

JANU

            Senti, prima di jramminni, t'addimannu pirdunu ...

NICA

            E di chi, Janu? .. 'U pirdunu ti l'haju a dimmannari ju, ca senza vuliri t'avvilinai la vita!…

JANU

            No, Angilina! Pirdunami!... Tu m'ha' a pirdunari... E non mi mannari malidizioni, pirchí già           sugnu malidittu! (si ode un rumore dietro la porta e scatta all'impiedi come in preda a una          strana paura).

NICA

            Chi hai?

JANU

            (resta un momento all'impiedi, in silenzio, tendendo l’orecchio, poi, prendendo la mano di             Nica e baciandogliela con effusione, mentre gliela copre di lagrime) Addiu!

NICA

            (commossa, tenta di alzarsi, ma non vi riesce. Lo trae a sé e lo bacia).

JANU

            (ebbro d'amore ricambia il bacio con effusione, indi si alza e scappa verso la porta. Ivi si imbatte in Brigida, che rientra, pallida, ansante, mentre Filumena, che ha tutto ascoltato,         origliando, rientra essa pure).

SCENA VII

            Filumena, Brigida, Nica e Janu.

BRIGIDA

            (consegnando la neve a Filumena) Cummari mia, sugnu sicca 'nt ' 'e robi!…

JANU

            (che istintivamente s'è fermato, resta ad ascoltare quello che dice Brigida, mentre il suo      orecchio avverte come un mormorio lontano di folla, che lo preoccupa).

FlLUMENA

            Chi fu? Chi vi successi?

BRIGIDA

            'Na nutizia terribili, scanzàtini!… Non haju chiú sangu 'nt' 'e vini!... Tuttu 'u paisi è 'nt' 'a    chiazza!

FILUMENA

            Ma chi fu, parrari, non nni tiniti accussí! ...

BRIGIDA

            Ca... siccomu 'a Librína era chiusa, pp' 'a nivi, fici 'na cursa finu 'nt' 'a chiazza, e trasívi nni             Malacunnutta; quannu 'ntutt'una, ddàdavanti, si furmò 'na pupulazioni… E vidu passari a             Saru Manitta, 'u massuru d' 'a Istirnazza, ammanittatu, 'mmenzu 'e carrabineri! ...

JANU

            (non visto da Nica) Ssssss... (piano) Stàtivi muta!! ...

FILUMENA

            E c'aveva successu?…

BRIGIDA

            Vegnu .. 'Ntutt'una sentu li gran vuci dispirati di 'na fimmina ca chianceva e non si sapi      chiddu ca diceva ...

JANU

            (c. s.) Muta, muta stativi.... Zittítivi.... Bonu! ....

FILUMENA

            E cu’ era?… Ca spicciativi, a cuntari!…

BRIGIDA

            Nenti di menu era donna Mariarosa, 'a Cavalera ...

NICA

            (come scattando, a quel nome, si solleva dal suo accasciamento, si sveglia dalla sua            incuriosita e prende vivo interesse alla narrazione) E chi ci aveva successu? Parrati!...

JANU

            (risolutamente) No, stàtivi muta! ...

NICA

            Janu!.. Chi vòl diri?… (a Brigida) A donna Mariarosa 'a Cavalera, dicistuu?... Chi ci aveva            successu?... (si ode distintamente il rumore della folla che si avvicina sempre più) Chi è, 'stu    vucílizio confusu, 'nt' 'a strata?… Ppi carità, parrati!…

JANU

            (fulminando con gli occhi Brigida, le dice, senza parlare "Non parlate").

BRIGIDA

            (confusa) Chi sacciu cc' haju a fari, figghia... Non vidi ca non vòli? ..

FILUMENA

            (si fa alla finestra e si segna, sgomenta. Il vocio confuso e il rumore di una moltitudine si   ode sempre più distinto. Janu trema e freme, insieme).

NICA

            Janu, chi vòl diri, 'stu discursu? .. Pirchí n' 'a lassi parrari? …

            Chi successi?… Chi è ca succedi, oggi?… (a Brigida) Ppi carità di Diu, parati!…

JANU

            No, vui!… Parru ju!… Nescíti!… (le due donne escono, egli va a chiudere le imposte della            finestra per non udire e non vedere quanto avviene in istrada).

SCENA VIII

Janu e Nica.

JANU

            (si fa da presso a Nica e le resta davanti, erto nella persona, parlandole concitatamente) Pocu         fa t'addimannai pirdunu, pirchí, senza vuliri, e ppi fàriti beni, cummisi un attu ...

NICA

            (intuendo, con un grido) Luiginu! … Chi ci facisti? ...

JANU

            Ti livau l'onuri ...

NICA

            Non 'mporta, chi ci facisti?

JANU

            Ti lassau 'nta 'ssu statu, povira e pazza, comu si pò lassari 'na pezza vecchia, ca non servi chiú ...

NICA

            Si, non ci fa nenti!… Dimmi chi ci facisti Janu, ppi carità! ...

JANU

            A mia, ca circai di farici fari 'u so' duviri ccu tia, m'attintau 'a vita a tradimentu… Cca,       guarda! (le mostra il cappello forato e bruciacchiato),

NICA

            Ah, Janu, lèvimi di ‘st'agunia! Tuttu chissu ca dici non àvi valuri, ppi mia! Chi ci facisti? ...

JANU

            Comu! Non àvi valuri?... E non lu vòi mortu, a 'ssu vilunazzu, a 'ssu Giuda, a 'ssu briganti di          strata! ...

NICA

            (ergendosi, con grande sforzo della persona, e parlando con impeto) Ju? Mortu a Luiginu?…        E chi pensi?… E chi dici? … Briganti,, vili, tradituri, saràtuttu chiddu ca vòi, ma ppi mia è     assassinu cu' ci torci un capiddu! ...

JANU

            (alla parola assassino, detta con tanta veemenza, si copre la faccia con ambo le mani, poi,   ripreso dalla collera) Assassinu cu' ci torci un capiddu?…

NICA

            Si! … Dimmi ca non è veru, ca non ci facisti nenti! …

JANU

            Ragiuni, hai, aspetta (riapre l'uscio e la finestra e si riode la folla quasi tumultuare) 'Gnâ    Filumena, 'gnâ Brigida, viniti cca! (le due donne tornano in iscena timorosamente) Scinniti          cca sutta e dicitici o' brigaderi di lassari a Saru Manitta, ch'è 'nnuccenti comu Cristu. Chiddu            c'ammazzau a don Luiginu, sugnu ju, Janu Carrà!

           

LE DUE DONNE

            (indietreggiano spaventate).

NICA

            (dàin un grido acutissimo, straziante, e cade riversa al suolo).

SIPARIO