NINO MARTOGLIO
NICA
“IL VESPRO”
PERSONAGGI
COSIMO, guardiano del camposanto. Uomo sui sessanta, robusto, ma colpito da paralisi parziale al lato sinistro, che gli fa trascinare un po’la gamba.
ANGILINA (Nica), sua figlia. Bruna, avvenente, 18 anni.
LUIGINU, signorotto del paese, 26 anni.
JANU, cugino di Nica. Armaiolo, 28 anni. Forte.
‘GNÂ MARA, vecchia faccendiera, usuraia, maestra di lenocinio
LONA, 50 anni in su - FINUZZA, 20 anni, contadine semplici
MICIU, cieco accattone, ospitato da Mara. 30 anni.
SARU, castaldo di Luigino. 40 anni.
‘GNÂ FILUMENA - ‘GNÂ BRIGIDA, vicine di casa di Nica. 40 anni in su.
La scena si svolge in un borgo etneo.
Epoca presente.
ATTO I
Camera semplice, modesta: un tavolo, un tavoli netto con coperta, una credenza, un vecchio seggiolone a bracciuoli, un attaccapanni ingombro, inchiodato al muro, un canterano con sopra delle tazze da caffè, dei bicchieri, un lume a petrolio e l'effige della Madonna in un quadro, davanti al quale arde una piccola lampada. Porta (comune) in centro, uscio alla sinistra e finestra praticabile alla destra. Nel centro della camera un braciere di rame (conca) su piede di legno. a cerchio, Notte, prima d'albeggiare. Di gennaio.
SCENA 1
Cosimu, poi Nica.
COSIMU
(oltrepassando l'uscio, con il candeliere in mano, depone questo sul tavolo e si reca alla finestra, della quale apre gli scuri) E chi fu? (parlando alla figlia, di làdell'uscio) Nìca, vidi chi ura è, ca ancora mancu ha fattu l'arba! ...
NICA
(dall'interno) Veni!... (Breve pausa. Cosimu smoccola il lucignolo del candeliere e si soffia, poscia, sulle mani, stropicciandole forte l'una contro l'altra, per riscaldarle) Sunnu 'i quattru menu cincu minuti
COSIMU
Caspita! Di picca sbagghiasti! Ancora, ppi agghiurnari, cci vòli 'n'ura e menza... Chi facisti, ti vististi, Nica?
NICA
Sì... Mi staju lavannu 'a facci.
COSIMU
Aspetta, figghia, va' cúrcati 'n'autra vòta, ca ancora è prestu.
NICA
(sempre dall'interno) Ora ca mi susívi!...
COSIMU
Chi ci fa? Ti torni a cùrcari...
NICA
No, ca non mi fa chiú sonnu (appare; n scena, pallidetta e freddolosa, avvolgendosi in uno sciallino di lana).
COSIMU
Chi senti, friddu?
NICA
Friddu fa, L'acqua era gelata! ...
COSIMU
Ma pirchì non ti curchi 'n'autra vòta?
NICA
Vi dicu ca non mi fa chiú sonnu!...
COSIMU
(avvicinandosele, premuroso) Pirchí Chi ti senti?
NICA
Nenti, Beddamatri (gli volge le spalle, come per mettersi in faccende).
COSIMU
Veni cca, non ti nni jri (la guarda con tenerezza). Mi pari un pocu pallida ... Non si' tu, stamatina ... Chi hai?
NICA
Nenti! ... Chi mi viditi? ..
COSIMU
Dimmillu, o' papà!... Chi ti senti? Vòi ca ti chiamu 'u medicu?
NICA
Ca quali medicu!... Chi su', 'sti fantasii? Mi sentu benissimu.
Mi fa un poco di friddu, e chistu è tuttu. Comu nesci 'u suli mi passa.
COSIMU
(prende la paletta e riattiva la carbonella del braciere) Veni cca, o' papà, assèttiti cca (avvicinando le due sedie accanto al braciere, costringe amorosamente la figlia a sedere su una di esse, e prende posto nell'altra, dirimpetto a lei, le aggiusta, poscia, i piedini sul cerchio di legno) Accussí. Ah! ... ti piaci 'stu caluri?
NICA
Si mi piaci, grazii.
COSIMU
Dammi 'i manuzzi (prende le mani di lei nelle sue) Chi su' friddi! Mischina! Cca... cca (gliele avvicina al fuoco) 'U vidi ca stannu quariannu, a pocu a pocu? (si ode bussare alla porta) Cu' è, a 'stura?
NICA.
(trasalendo) Chi sacciu!?...
COSIMU
(vedendola trasalire) Chi hai? ti scanti? (si sente picchiare una seconda volta).
NICA
(vedendo che il padre fa per alzarsi, lo costringe, con premura, a restar seduto) Non vi muviti... cci vaju ju! (avviandosi alla porta) Cu' è?
SCENA II
Janu e detti.
JANU
(dietro la porta) Ju sugnu, Janu ...
NICA
Janu è, patri.
COSIMU
(che ha seguito attentamente i movimenti e gli atteggiamenti della figlia) 'U vidi? Cu ' ti pareva? Gràpicci, a Januzzu (Nica apre).
JANU
(entrando con voce presa d'emozione) Scusa Angilinedda... Vossia scusa, zù Cosimu... Chi eruu, cúrcati?
COSIMU
No, Janu, àvi menz'ura ca semu susuti. Chi c'è cosa?
JANU
Nenti... Scusati ... Mi pareva ca v'avissi successu qualche cosa a vui...
NICA
(scrutandolo negli occhi) Ma pirchí? Di unni ti vinni, 'ssu pinseri?
JANU
Accussí... Siccomu, passannu di cca sutta, pocu fa, vitti lumi d'a finestra, a 'dd'ura... A' prima pinsai ca 'u zù Cosimu nisceva chiú prestu, ma poi, non vidènnulu nèsciri, e sempre c'era lumi, fici malu pinseri, e acchianai ... Scusati ...
COSIMU
Anzi! ... Ca 'u sai chi fu? 'Sta Nica pazzaredda sbagghiau l'ura e si susíu chiú prestu, e ju appressu ad idda. Víttimu ca pp'agghiurnari ci vuleva chiú dì 'n'ura, idda non si vòsi cùrcari chiú, e nni misimu o' focu, comu du' vicchiareddi. È veru, Nica? E tu, comu va ca si' fòra, d'accussí prestu?
JANU
Ca ... 'u sapi chi fu? Siccome niscívi di notturna, ccu minullinu e chitarra ...
COSIMU
Bravu! Ccu 'stu friddu! 'A stagiuni è opportuna!... E cu' crunu, 'ss'autri pazzi?
JANU
Cicciu Ciranga e Oraziu Berfiuri.
NICA
Vi 'ntisi ju. Tu cantavi, averu?
JANU
(giulivo e premuroso) Sì, veru è! Ci fomu, cca sutta ... Vossia nni 'ntisi, zu' Cosimu?
COSIMU
No, figghiu, nuâtri vecchi 'u sonnu l'avernu chiú duru ...
JANU
Oh, ju sapeva 'o cuntrariu. Sapeva ca 'i picciotti dormunu chiú pisanti ...
COSIMU
'U fattu è chiddu ca 'sta nica vi 'ntisi e ju no. E ora chi fai, ti vo' curchi?
JANU
(sorridendo, ironicamente) Cui, ju? Ca chi vordiri! ... Dumani haju a cunsignari du' tilara di scupetta a bacchetta e oggi non sacciu d 'unn' haju a cuminciari...
NICA
Perciò pirdisti 'u beddu sonnu!...
JANU
(guardandola fisso, con intenzione) Assai nni perdu sonnu, di 'sti tempi! (Nica abbassa gli occhi e si volge dall’altro lato).
COSIMU
Pirchí, chi ci fai, 'a nuvena a San Pantaliu?
JANU
(sempre guardando Nica) E macari s'accattassi l'arma mia, abbasta ca mi dassi chiddu ca disidiru! ...
NICA
Chi sorti di pazzii ca dici!
JANU
Si, sugnu pazzu, chi ci pozzu fari?
COSIMU
Ma tu chi disidiri?
JANU
(come sopra) Chi disidiru? ... Vuliti sapiri chiddu ca disidiru ju? E chi sacciu! Mancu ju stissu 'u sacciu! (seguendo con gli occhi e accompagnando con la voce Nica, che per non sostenere il suo sguardo si è allontanata di qualche passo, verso il canterano) Taluni vòti disidiru 'n corpu di cuteddu cca, (mostra la tempia) quantu mi scaricassi 'a testa e mi niscissi 'u sangu pazzu! (prendendo la mano di Cosimo e baciandogliela) Mi nni vaju, zù Cosimu. Vossia benedica (a Nica, senza porgerle neanche la mano, con semplice gesto di saluto) Salutamu, cucina.
COSIMU e NICA
Bongiornu, Janu.
JANU
(giunto alla porta, torna indietro) 'U megghiu mi scurdava!... Zù Cosimu, si vossia l'accetta, ci purtai quattru marvizzi, ca ajeri doppu pranzu 'i 'mmazzai a Munti Pileri, sutta Niculosi (cava di tasca una mezza dozzina di tordi).
COSIMU
E pirchí, ora, 'ssu 'ncommudu?
NICA
Daveru' ... A to' soru ci piacinu, e a to' cugnatu macari!...
JANU
A iddi ci nni portu sempri (li depone sulla tavola) :
COSIMU
E chistu è veru! Hannu 'a prima scupetta d' 'u paisi! Non ci nn'ha' a èssiri caccia, 'nt' 'e ressi, ppi non nn'ammazzari tu. Unni vai lassi 'a fatta, poviri armali!...
JANU
Buntàso', zù Cosimu (con intenzione, guardando Nica, come sopra) Ma c'è sarvaggina ca ccu mia non casca, né ccu tri effi, né ccu nudda pruvuli... (frugando ancora in tasca) Oh! guarda chi truvai (presenta a Nica un garofano scbiattone) Teni cca. Chistu veni d' 'a Cavaranni, nenti di menu! ...
NICA
Tanti grazii (lo prende, lo depone in un bicchiere, dove ha versato dell'acqua e porta questo sul canterano, davanti alla Madonna),
JANU
(la segue con occhio dolente, poscia s'allontana rapidamente) Salutamu! (richiude la porta e via).
COSIMU
Addiu, figghiu. (Guardando Nica) Bravu picciottu, to' cucinu Janu!... Menzu pazzarignu, si' Ma prima non era accussí... Avi 'na pocu di tempu ca strammau...
NICA
(troncandogli il discorso) Patri, v' 'i mannu ddà, ccu Ciuschidda, quannu su' cotti 'sti marvizzi?
COSIMU
No, figghia, m' 'i mangiu a 'sta sira, ccu tia. L'hai a fari ccu 'a cipudda, a spizzareddu. 'U senti? Chi sta' facennu?
NICA
Vi priparu 'a cannistra ccu 'a culazioni e 'u ciascu cc' 'u vinu.
COSIMU
Aspetta, veni cca, prima. Comu ti senti, o' papàto'? Dimmillu.
NICA
Bona, bona mi sentu. Pirchí?
COSIMU
Ca pirchí... chi sacciu ... mi pari ammaeiatedda, a 'sta matina. Hai l'occhi 'nfussateddi e 'a facciuzza pallida.
NICA
(impacciata) Forsi pirchí mi susívi prestu... ma ju mi sentu bona.
COSIMU
Bravu. Sâtti riguardari, o' papà, 'u senti? E si non t'avissi a sentiri bona, cúrcati, ca ppi dari versu 'nt' 'a casa c'è 'a 'gnâ Mara... Tantu assai non pò tardari a veniri. Mi senti?
NICA
Sì patri, jtavinni spinsiratu!
COSIMU
(guardandola con tenerezza) Veni cca, Nica (le prende la testa fra le mani) Mi vo' beni, tu, averu?
NICA
(con espansione) Oh!...
COSIMU
E quantu? ...
NICA
Chi sacciu, quantu? Assai!
COSIMU
No, mi l'ha' adiri comu quann'eri picciridda, ca ti pigghiava 'n vrazza. Quantu mi vo ' beni?
NICA
Quantu 'u me' cori!
COSIMU
E quant'è, 'u to' cori?
NICA
(mostrando il pugno destro, chiuso) Quantu a chistu.
COSIMU
(prendendo il pugno e baciandoglielo) Grazie (le riprende la testa e la bacia in fronte) Figghia bedda, si non avissi a tia!... (resta un momento pensoso; poi, rivolgendosi verso l'effige della Madonna, le fa il segno di un bacio con la mano e si segna, con devozione).
NICA
(commossa e cogitabonda, si toglie all'amplesso paterno e va alla finestra) Patri, agghiurnau! 'U 'stutu, 'u cannileri?
COSIMU
Si, figghia, dammi 'ssi cosi, ca mi nni vaju, Oggi, ddàsutta, o' campusantu, c'è tràficu, ca lèvanu l’ossa d' 'i puvireddi di 'nt ' 'e fossi, ppi jttalli ‘nta l'ossuariu. Armi Santi! (si segna per la seconda volta) E ci haju a fari truvari tuttu cosi all'ordini, ca veni l'assessuri, cc' 'u cappillanu, ppi la santa binidizioni (indossa il mantello che toglie dall'attaccapanni e calza il cappello).
NICA
(porgendogli la cesta e il fiaschetto) Binidicítimi.
COSIMU
Tutta santa e biniditta, figghia! (si avvia verso la porta per uscire).
NICA
(come assalita da invincibile sgomento) Patri! ...
COSIMU
(volgendosi meravigliato e pauroso verso di lei) Chi hai? Chi hai, figghia?
NJCA
(risoluta) Ci vegnu! ... Ccu vui mi nni vogghiu vèniri! ...
COSIMU
Chi dici, figghia? ... Chi ti pigghiau? Unn'è ca vòi vèniri? E poi, giustu giustu oggi, p' assístiri a 'ddu spittaculu accussí tristi? Ma chi hai? Tu tremi, Nica, chi ti pigghiau? ... Santa Virgini!
NICA
(aggrappandosi a lui, fortemente) Patri, non ci jti chiú, a 'ssu campusantu! ... Circativi 'n autru 'mpiegu, 'nt' 'o paisi, vicinu a mia! Sempri ‘mmenzu a ‘ddi morti! ... Mi scantu! ... Mi scantu, patri!
COSIMU
Ma tu chi hai, oggi? ... Mi fa’stari ccu pinseri! ... Giustu giustu ora, ti scanti, doppu tant'anni ca mi sai ddàintra? Càlmati, bedda, càlmati!... Di chi ti scanti? Megghiu aviri chi fari cch' 'i morti cca cch' 'i vivi. I morti, almenu, mali non nni ponnu fari, D' 'i vivi t'ha' a scantari!... (vedendo aprir la porta) Menu mali, va! Cca c'è 'a ‘gnâ Mara (alla stessa) Viditi ca 'sta nica non si senti bona. Àvi friddu, l'occhi 'nfussati, si scanta, sparra... Chi sacciu ... non mi nni vurrissi jri... Ma comu fazzu?
SCENA III
Mara e detti.
MARA
Chi àvi, chi àvi, 'sta gioia? (affettuosamente premurosa, le si fa da presso).
NICA
(respingendola debolmente) Nenti... non haju nenti.
MARA
Nenti, àvi!... (a Cosimo) Vossia chi ci vidi?
COSIMU
Chi sacciu! Sempri ha statu 'mmizzigghiata, 'sta nica!... Vòli vèniri ccu mia, 'o campusantu, È possibili, specialmente oggi, ca c'è tràficu e si sbòrricanu 'i morti?
MARA
Vih! Gesù! Chi su', 'sti pazzii>?.. Di unni ti venunu 'sti sparati, figghia?
COSIMU
Mi nni vaju, Nica? Pozzu stari tranquillu, o' papà?
NICA
(sempre incerta e sgomenta, quasi non volesse lasciarlo, fa per parlare e articola qualche sillaba).
MARA
(coprendo, con la sua, la voce di Nica) Mi si nni va tranquillu, vossia, ca ora ci dugnu versu ju, ci cuntu quattru fattarelli e ci passanu tutti cosi.
COSIMU
(guardando la figlia con tenerezza) Mi nni vaju, dunca (Nica si abbandona sopra una sedia, come vinta) 'N autru jornu, poi, ti ci portu, comu fici 'nta maju... t'arricordi? Arrivederci (richiudendo la porta) M'arraccumannu a vui, ‘gnâ Mara ... Casu mai, mi mannati a chiamati.
MARA
E pirchí? Quantu cosi, a' 'sta matina! ... Chi nn'avemu a fari, di vossia? Ca ora nn'allianàmu, averu, bedda?
NICA
(come suggestionata) Sì...
COSIMU
Arrivederci (se ne va).
NICA
(correndo verso la camera, come per sfuggire un pericolo che la sovrasta) No, no, no!... Non pò essiri! Ppi carità, ‘gnâ Mara, non m'ahbasta 'u cori, vo' dicitaccillu!... Non pò essiri! Non haju chiusu occhiu, sranotti, sempri ccu 'ssu pinseri, sempri ccu 'ssu chiovu fittu! Haju 'a frevi, guardati! È impossibili! Non pozzu... non pozzu!...
MARA
Ma chi ti vutâru, 'i sintimenti? ... Comu? Doppu ca tutti cosi su' stabiliti, doppu du' misi di va e veni?! ... Mi ci facisti diri Sì! Chi cumparsa mi fa' fari, ora?
NICA
Non sacciu, non sacciu! Chiddu ca sacciu è ca era pazza, non cunnitteva! ... Ci scrivu ju stissa e ci dicu di pirdunari a mia e a vui, ma non pò essiri!... Si sapiti chi nuttata c'haju passatu! Mi pareva di vidiri a me' patri ca mi malediceva!... Versu l'una passau me' cucinu Janu, di notturna, e si firmau cca sutta ... Iddu cantava e a mia mi siccava l'arma l...
MARA
Chi pensi, a Janu, ora? C'è paura 'ssu mastrigghiuni fa comu o' surci ca ci dissi a' nuci: dammi tempu ca ti pèrciu?
NICA
Chi diciti? Non bistirnmiati, 'gnâ Mara!
MARA
E chi sacciu! Ccu vuâtri picciotti non si ci pò pigghiari cupioni! Ti vidu canciata d'un mumentu all'autru! Chi c'è?! ...
NICA
No, ‘gnâ Mara, ppi la Vergini Santissima, ju mancu ci pensu, a Janu, lu vogghiu beni comu un frati ma vui lu sapiti ca sugnu pazza ppi Luiginu, e nni sugnu 'nfangata pp'ansina a li capiddi!... Ma mi scantu!... Janu vidi ca non ci dugnu cuntu e si fa fràcitu dintra, e sfirnicía, non dormi chiú, passa li so' nuttati cca sutta! ...
MARA
Bella cùzzica, ca ti mittisti 'ncoddu! ... 'A curpa è to’, ca ci ha' datu cunfidenza!...
NICA
Non è veru! Non ci pozzu fari mala facci, pirchí è me' cucinu... e poi fussi peju. Si arrivassi ad appurari qualche cosa, sa chi succidissi!... Janu è furbu ... Janu si nn'adduna prestu... non è comu a me' patri, ca non vidi nenti, poviru Diu!...
MARA
Bellu discursu! 'Ssu bonu cristianu, a tia, t'ha a fari pèrdiri 'a a bedda sorti! ... Làssaci jttari sangu!...
NICA
Puvireddu, non ci curpa, iddu è 'nnarnrnuratu comu un pazzu!... Ju sula 'u pozzu cunsidirari, ca non haju chi ù rizzettu... E ju sugnu corrisposta! Fiuramini iddu, ca non àvi spiranza!
MARA
Figghia mia, 'u sai chi si dici? Cu' àvi pena d' 'i carni d'autri 'i soi s' 'i mangianu 'i cani ...
NICA
Ma ju mi scantu ppi Luiginu! Si Janu appura ca nni sugnu 'nnamurata, 'u 'mmazza!...
MARA
Sicuru, ca era ciareddu! N'autra, nn'haju a sèntiri, ora! Ca un signuri s'ha' a scantari di 'n tintu mastru, pirchí a chistu ci piaci 'a so' zita!... Ca chi dici, figghia?... Ogni tantu ti nni scappanu bistimrnii, d' 'a vucca! ... Va, spicciamini, tostu, ca ju non pozzu pèrdiri tempu! Don Luiginu mi sta aspittannu in casa e tantu assai non pozzu tardari. Ju non sugnu chiú picciridda e sacciu 'u me' doviri ...
NICA
No, no! Ppi carità!... Jtici e ci diciti ca non pò essiri!... Si mi vòli beni daveru mi cumpatisci! Ci cuntati tutti cosi. Ci diciti ca a 'sta notti non durmivi, sempri pinsannu a 'na cosa! Si sapissivu!... Mi susivi du' uri prima d'agghiurnari, e me' patri appressu a mia, poviru vicchiareddu offisu! Mi fici tanti carini! Mi civava ccu l'occhi!... Comu lu pozzu tradiri? No, no! Cu' tradisci a patri e matri mori addannatu! Poviru Cristiceddu! Si arrivassi a sapiri quarche cosa, doppu, ci pigghiassi 'na morti subitania! No, no, Madunnuzza (rivolgendosi all'effige della Madonna) sarvatimi vui d'ogni piccatu e d'ogni tintazioni! (si segna e ripete un Ave a fior di labbra).
MARA
(fa altrettanto, co nuntuosità) figghia mia, chi ti pozzu diri?! Veni a diri ca non c'è distinu!
NICA
(impressionata, afferrandola per un braccio) Chi? Di chi è, ca non c'è distinu? Chi sinti ti diri? Parrati!
MARA
C'haju a sèntiri diri? Taluni vòti 'a furtuna nni passa allatu e nuâtri non nni sapemu apprufittari.
NICA
Ma chi significa, 'ssu discursu? Parrati chiú chiara, ppi favuri, ca ju non vi sacci u sèntiri!
MARA
Ma chi ha' a sapiri sèntiri, si si' picciridda?! Quannu semu pieciutteddi avemu 'a testa china di scrupuli e di minchiunarii e non cunuscemu la grazia di Diu.
NICA
Vergini Santa, chi discursi curiusi ca faciti! Chi vuliti diri, ccu 'ssi parabuli?
MARA
Ca ... chi sacciu! 'U to' cori vulissi ca don Luiginu mittemu, vinissi nni to' patri, si spiegassi ppi tia, facissivu Chesa e Municipiu e addivintassi rigina di la so' casa, ccu lu cunsensu di tutti, è veru? Jamu, ca li cosi non ponnu jri accuss il isci ...
NICA
(malinconicamente) 'u sacciu!...
MARA
Cui, tu? Nenti sai, tu!... Prima di tuttu ca don Luiginu, ppi lu so' decoru, duvissi cuminciari a livari a to' patri di 'ssu 'mpiegu, pirchí un signuri comu ad iddu non dimanna 'a manu d' 'a figghia d'un guardianu di campusantu. Dunca, lu duvissi livari di ddà, ci avissi a muntari 'na bella casa, pulita ... E to' patri, ccu 'dda gran superbia, accittassi 'na cosa simili? ...
NICA
Vih Gesù?... Quali accittari! Ragiuni aviti!...
MARA
Poi ci su' li parenti di don Luiginu! Chiddi, sintennu 'na cosa di chisti, satàssiru a menz'aria, pirchí ci volunu fari fari un mattimoniu riccuni, a paru di lu so' statu ...
NICA
(con lo sguardo fisso nel vuoto) È veru... è veru!...
MARA
Poi ci fussiru li mali genti, ca non mancanu mai, li quali ci nni dicissiru di centu culuri, mangiànnicci la facci. Maria Addulurata! Lu facissiru pèntiri doppu menza jurnata!
NICA
(come sopra) Veru è ... Veru è ... Ah Signuri! Non puteva nasciri ricca!... O 'nnunca iddu d' 'u me' statu?!
MARA
Poi ci fussi Janu, ccu la so' pazzia...
NICA
Scanzàtini! Stamatina pareva ca sparrava!...
MARA
E chiddu fussi capaci d'ammazzaritíllu ...
NICA
Signuri, liberàtini! Non cridu cca fussi accussí Cainu! ...
MARA
'U dicisti tu stissa, antura, ca è capaci! ...
NICA
Aviti ragiuni!... Aviti ragiuni!...
MARA
(con aria di mistero) E poi... tuttu chissu nenti fussi... Ci nni'è ri'autra, chiú seria! ...
NICA
(premurosa) Chi è?... Parrari,
MARA
Chi è (si ode dalla strada, un fischio cadenzato) Maria Addulurata, iddu è! Don Luiginu! Cca sutta è!
NICA
(alzandosi, pallidissima) No! no! no! ... ppi carità!... ‘Nta ‘stu mumentu, no! ... Chiú tardu! ... Chiú tardu!
MARA
(facendole segno con la mano) Càrmiti, càrmiti, figghia!... (si affaccia alla finestra e fa segnale a Luiginu di allontanarsi per un po').
NICA
Chi fici, si nni jiu?
MARA
Sicuru (vedendola mesta) Vòi ca 'u chiamu?
NICA
No! no! ppi ora! Dicitimi 'ssa cosa chiú seria!
MARA
Chista, cori miu, non ti la purissi diri... Ma ccu tia non haju segreti... M’arraccumannu, pero.... Senza mal, non lulissi Diu!...
NICA
Parrati, sugnu un puzzu!
MARA
C'è la cucina di so' matri, la signura Maria Stella, ca ci va fricannu a so' figghia Dia mussu mussu.
NICA
Dia? 'A minzana?...
MARA
Già! 'Dda gran sorti di picciotta, ca è 'na bannera, non disprizzannu... E sai com'è? Frinzía oggi e frinzía dumani, 'a prùuli accostu 'o focu ha' a addumari ppi forza!
NICA
Beddamatri, chi friddu ca mi facistivu vèniri! ...
MARA
Ca figghia mia, chi ti pari ca non vidu e non carculu tutti cosi, ju? Pirchí è ca lu vogghiu attaccati ppi sempri ccu tia? ... Tu non po' sapiri sèntiri, ppi comora, pirchí si' virdi. Si fussi fimmina comu a mia, a 'st’ura non mi facisti appilari tantu!
NICA
Santa Vergini, mi sentu 'a testa ammaraggiata! Ma si poi mi lassassi, unni finissi, ju?
MARA
Non ti lassa, pirchí arresta pigghiatu comu un passiru 'nt' 'a virgunata!... Chissu è viscu tantu forti, bedda mia ca, qualunchi omu non si nni spíccica! Quantu ci nn'è, pirsuni civili e signuruni, ca s'hannu maritatu ccu la so' criata? Ca pirchí a prima non ci pensanu, a sangu cauru, e poi, sia ppi troppu amuri, sia ppi la santa riligioni, sia pirchí ci su' 'i figghi, sia ppi scrupulu di cuscenza...
NICA
Luiginu non fussi capaci, ppi 'ssa cosa ...
MARA
Cui, chiddu? Chiddu è un santu, daveru! 'I so' parenti su' terribili! ... Ma dumani, però ca ci fussi di menzu l'arma so', o ppamuri, o ppi forza, avissiru a calari 'a testa!
NICA
Chi sacciul Aviti 'na pirsuasiva, vui ...
MARA
Vattinni, babba! 'U Signuri manna 'u viscottu a cu' non àvi denti!... Ci nni sunnu figghi di matri, a 'st 'ura, ca si jttassiru di 'na timpa, pp' aviri 'a to' sorti! Va, chi fazzu, 'u chiamu, a 'ddu criaturi? (si avvia alla finestra e guarda fuori). Ranni Diu, vardati unn 'è jttatu, comu un puvireddu ca aspetta 'a limosina! ... Un signuruni tantu! Livàmicci 'ss'òpira, va!
NICA
No! no!... Beddamatri! Ppi oggi no!...
MARA
Comu! ancora? Non si' persuasa?
NICA
Si, sugnu persuasa... ma ppi oggi no!... Chi ci fa? Dumani (corre a inginocchiarsi davanti l'effigie della Madonna) Madunnuzza di lu Santu Lumi, cunsigghiatimi vui, ca ju persi li sintimenti! ...
MARA
(fa segno a Luigmu di salire con precauzione) La bedda Dia! (a questo nome Nica sospende di pregare e ascolta con viva attenzione) Ci aveva misu pinseri! Ma cca cci arresta, 'rit'o cannarozzu! Fina ca campu ju Luiginu saràd' 'u to'! Quannu moru ju, poi... (va a socchiudere la porta).
NICA
(alzandosi, senza aver notato a/cuna dei movimenti di Mara) Ma Luiginu chi fa, ci va, nni so' zia Maria Stella?
MARA
Ca... comu parenti, cu' ci pò diri cosa? Ma 'na vòta ca saràtuttu d' 'u to ', poi, mancu ci divi passari d' 'a strata!... Poi ci pensu ju! ....
NICA
Diu di misiricordia, si tradissi a mia, tradissi a Maria Vergini Santissima! (udendo rumore di passi per le scale) Cu' è? (interrogando con lo sguardo Mara, che sorride) Iddu è? lddu è? No! no! no! ppi carità! Ora no! ora no!... (vedendo Luiginu sulla soglia). Ah! (scappa verso la camera) No, no! Non pò essiri! Moru !... Staju murennu! ... (si abbondona su una sedia)
SCENA IV
Luiginu e detti.
LUIGINU
Accussí, finiu? Ca ti scanti di mia? Chi tantu bruttu addivintai? Ragiuni hai... Amari a cu' non t'ama è tempu persu! Non ti fa pena ca staju squagghiannu comu la cira?
NICA
(guardandolo lungamente con tenerezza e dolce rimprovero) Comu 'a pò diri, 'na cosa di chissi, Luiginu? Si ju sugnu pazza, ppi tia!
MARA
E chistu è veru, ca mi costa a mia, nuzzintedda!
LUIGINU
(richiudendo la porta) E allura pirchí non mi vulevi? (le si avvicina) Staju niscennu pazzu, Angilina!
NICA
No! No! Ppi carità! Luiginu! Ppi oggi no! Guarda, staju trimannu comu 'na fogghia! Non haju armu mancu di parrari! Dumani... torna dumani... Ppi carità!
LUIGINU
(fermandosi a pochi passi da lei, interdetto) Già... quantu t' 'a pensi bona, si ti cunveni. Troppu assai, ci sta' pinsannu! Quannu 'u cori non parra e si ragiuna suprecchiu, veni a diri ca l'amuri non è amuru, è carculu! (avvicinandosele) Ma chi t'haju fattu, Angilina, ppi farimi suffriri d'accussí? Si tu sapissi chi mali mi fai non fussi accussí tiranna!... Stanitti non haju durmutu, ammuttannu 'u tempu con l'occhi! Non videva l'ura ca agghiurnassi ppi cùrriri cca! Sugnu pazzu! Sugnu pazzu, ppi tia! Non vidi ca non discurru chiú? ... Ajeri, quannu 'a ‘gnâ Mara mi purtau 'a nutizia ca tu dicevi sì, fu tanta la gioia, ca non patti parrari chiú. 'Gnà Mara ...
MARA
Veru è, criaturi, addivintau jancu comu la carta!...
LUIGINU
E ora ca t'haju cca, fitta comu un pugnali, ca mi duna la morti, ora mi nni manni? Ma chissu, accussí che è? Chi t'haju fattu, ppi strazzarimi Iu cori di 'sta manera?
NICA
Ppi carità, Luiginu!
LUIGINU
(interrompendola, si alza) Ah! cori di tigri! E dillu ca t'ha' vulutu spassari a costi mei! (e presso la porta) Lassatiminni jri, ‘gnâ Mara, ca annunca mi pigghia 'na morti subitania cca dintra! ...
MARA
E ora, vossignuria aspetta, quantu s'arripigghia, criatura!... Idda mancu ha durmutu!
LUIGINU
Nenti nenti, lassàtimi nèsciri!... Quannu 'a fimmina vòli beni all'omu so', non havi dubbi, non suspetta, si ci abbannuna tutta, anima e corpu, ci duna lu so' sangu e la so' vita, senza pinsari a nenti! Non ci cridu, no, a 'ss'amuri ca ragiuna, non ci cridu a 'ss'amuri ca si scanta! (infila la porta e va via).
MARA
(a Nica, che è rimasta seduta con la testa fra le mani e non si è accorta che Luiginu è andato via) Ragiuni àvi, 'n autru tantu avissi fattu ju! Bonu ti sta!
NICA
(scuotendosi) Unn'è? Si nni jiu?
MARA
Si nn i jiu pp' 'i fatti soj!...
NICA
E chi fa, non torna?
MARA
Iddu chi ti pari pupu a filu? Si capisci ca non torna!
NICA
(disperata) No, no, ppi carità, chiamàtilu!
MARA
Santa cristiana, ma cc'avemu a fari, l'òpira, a 'sta matina? Si poi veni, chi turnamu, da capu?
NICA
No, no, vi lu giuru! Basta ca non mi lassa, tuttu chiddu ca voli'...
MARA
(premurosa, davanti alla porta) Don Luiginu, don Luiginu! ... Aspittassi!... Voscienza senti! ... Vinissi cca!... a vaja ora, non facissi ‘u picciriddu macari vossia! Tutti coi aggiustati su’! Avanti!... Jamu!...
NICA
Chi fa, veni?
MARA
Eh! Nica fortunata! Cca è, sta turnannu!
NICA
Ah! (si precipita incontro a Luiginu, che riappare sulla soglia, cupido e raggiante),
MARA
(con un sospiro ne) Ah, sia lodatu Diu, chi ci vosi!
Tela
ATTO II
Sei mesi dopo
Camera rustica a pianterreno, abitazione della 'gnâ Mara. Un vecchio tavolo sgangherato da un lato, e un altro tavolo, più grande, coperto da una tovaglia sporca, in mezzo, Un comò addossato alla parete di fondo, con sopra un crocifisso in legno, piatti, bicchieri ed altro. All'altro lato, sempre in fondo, un vecchio armadio chiuso, dentro il quale saranno vari involti con panni usati, accatastati l'uno sull'altro. Una credenzuola da cucina, poche sedie e un vecchissimo canapè. A sinistra un letto composto di due materassi sui trespoli con tavole. a destra, per terra, un giaciglio e accanto un cassettone, sul quale saràun fornello portatile (cufuni) con sopra una pentola di coccio. Sulle pareti effigie di santi e qualche giornale illustrato, Unica porta in fondo, che dàsulla strada,
SCENA I
Mara e Finuzza.
MARA
(tenendo in mano una collana d'oro a pallottole grosse) Perciò, figghia mia, diciditi. Si pagati 'n cuntanti vi costa trenta liri, sì pagati a quattru lìri o' misi 'ma 'n annu l'aviti scuntatu! ...
FINUZZA
Bravu!... Quantu vi pigghiati, accussí? Dicerottu lira súpira trenta? ... ‘U sissanta ppi centu!... Ca bona ci jti, a vinniri? ...
MARA
E vui bona ci jti, a accattati! ... jtavinni a' magazzinu, ca vi costa quattr'unzi in cuntanti ...
FINUZZA
Ma armenu haju 'na cosa nova! ...
MARA
E pirchí, chista chi è, vecchia? Spicchia comu lu suli!... Guardati! ... Tutta oru finu! ...
FINUZZA
Ma è vacanti, dintra! ...
MARA
Chi siti bedda!... Si era china valeva cent'unzi! ... Taliati... (gliela cinge al collo) quannu nun pariti Sanr'Aita sùpira 'a vara non vogghiu essiri pagata! ...
FINUZZA
(togliendosela) Bonu, senza purtalla a longu, vi dugnu trentase' liri, atri liri o' misi. O si o no. Chi diciti?
MARA
Mai, non pò essiri.
FINUZZA
E allura vi salutu (sta per uscire).
MARA
Aspittati, facemu quarantadui ...
FINUZZA
No, nenti (c. s.).
MARA
E ora!... Chi siti priscialora? ... Aspittati ... Trentanovi (vedendo che Finuzza fa segno di diniego) Tiníti cca, mancu! Ppi simpatia, oh, pirchí v' 'u miritati... ca siri 'na pupidda, siti! ... Unni su' 'i tri liri di 'stu misi?
FINUZZA
(prendendo la collana, le porge le tre lire che ha tolto di tasca) Tiníti cca... Veni a diri ca finisciu di pagari 'nta marzu. È giustu?
MARA
Accussí è... (Finuzza la saluta e via) Vi salutu, donna Finuzza! ...
MARA
(rimasta sola da una rassettata al mobilio della casa, guarda nella pentola, scoperchiandola. soffia nel fornello con una vento/a di paglia e prepara due piatti, cucchiai e forchette di latta, pane e una bottiglia con olio sulla tavola, poi va ad aprire la porta, e guarda in strada) 'Dd'orvu canariu non è cuntu ca veni! ... Cummari Lona, a mia circati?
SCENA II
Lona e detta.
LONA
(entrando) A vui cercu, 'gnâ Mara. M'aviti a prizzari, 'stu sciallu (glielo porge).
MARA
(dopo averlo osservato da tutti i lati e steso e palpato per bene) Non c'è mali.
LONA
Ma quantu pò valiri?
MARA
A' magazzinu po' valiri deci liri... Di secunna manu quattru... e macari cincu, pirchí è ben cunsirvatu.
LONA
Vih! Gesù, chi diciti? Fu accattatu vintisetti liri!
MARA
V'hannu 'ngannatu, soru mia. Di cu' è? vostru?
LONA
Mai, cummissioni è ... Cu' è... s' 'u vulissi 'mpignari.
MARA
(ripalpandolo) E chi ci putissi dari? ... 'Na para di liri.
LONA
Mai, non pò essiri. Idda nni vulissi quattru.
MARA
E chi è, pazza.
LONA
A muríri a muríri, tri.
MARA
Mai, bona donna, chiú di du ' liri non ci pozzu dari... Pirmittiti, ca mi scantu ca si jetta 'a pignata di fòra (corre verso il tornello e discopre la pentola che bolle) Àvi menz'ura ca vugghi e 'ddu singaliatu 'nfami non veni!
LONA
A cu' aspittati, a Miciu?
MARA
Già!... A 'dd'orvu canariu! Mi duna còliri di morti! Ora si 'nsignau a caminari sulu, cc' 'u vastuni, e quannu nesci non s'aro ricogghi chiú! Ci pozzu stari d' appressu, cch' 'i me' chi fari?
LONA
Ca vui mangiati e 'u so' ci 'u lassati friddu.
MARA
Bah! ... Non nni mangia, minestra fridda, ca è di gustu dilicatu!
LONA
Varda ca 'n'autra nn'haju a sèntiri!... Spartì ca ci dati a mangiari, puviredda! ...
MARA
No, ‘a viritati giusta, s’‘u vusca, ìu panuzzu!... Orvuè!... E quantu vali ‘n orvu pp’addimannari! ... Cca è, s’‘u rumpíu ‘u coddu!... (va a togliere la pentola dal fuoco e la sulla tavola).
SCENA III
Miciu e detti.
MICIU
(entra a tentoni, portando un involto sotto il braccio) Beneríciti!
MARA
(versando dell'olio nella pentola e rimestando la minestra col mestolo) Salutamu, beddu spícchiu ! Putevi vèniri chiú tardu!
MICIU
Pirchí, chi ura è?
MARA
Ca su' du ' uri doppo mezoiurno! (versa la minestra nei piatti).
MICIU
(svolgendo l'involto che contiene un vecchio abito a "tait", cajella) Guardati! Oh! ‘gnâ Mara! Unni siti?
MARA
Cca sugnu, chi c'è?
MICIU
Guardati chi m 'arrialaru!
LONA
Bella giacca!
MICIU
Giacca? Cajella è, chi siti, orva?
MARA
Bonu! bella è! ... Ora vo’pistía!
MICIU
Ora vegnu, quantu m' 'a 'nzaju, videmu comu mi sta ...
MARA
Si, tinítici 'u specchiu, all'orvu, quantu si vidi bonu!
LONA
E lassàtilu priari, mischinu!
MICIU
Chi ci fa?... Ch' 'i manu m' 'ha vidu. (indossa il "tait", larghissimo, sulla giacca, che gli resta più lunga) Bella mi sta, averu?
MARA
Magnifica!... Va' mangia, prestu, c'arrifridda!
MICIU
Ora, ora (toccandosi l'abito, da tutti i lati) Accussí si usunu ora, averu?
MARA
Sicuru, l'urtimu fiurinu di Parigi è!... Viri ca si non veni a mangiari, dijunu ti lassu, orvu!...
MICIU
(va a prender posto al desco) Arristati sirvita, ‘gnâ cosa?... Unni siti?
LONA
Tanti grazii! Bonu appititu!
MARA
Ju non vi dicu nenti, pirchí non su' cosi ppi lu vostru meritu.
LONA
Grazii, grazii ppi daveru! ... Chiuttostu... Chi facemu, ccu 'sto sciallu?
MARA
(avvicinandosele) Vi! 'haju dittu, soru mia, chiú di du' liri non vi pozzu dari (riprendendo lo scialle e riosservandolo) E spartì mi staju addunannu ca cca è stramatu ... Basta, ora ca mi trovu spiegata.
LONA
Du' liri e menza, mancu?... Mi pari bruttu a purtarici du ' liri!
MARA
Ma cummari bedda, chiú di tantu non pozzu.
LONA
Tiníti cca, mancu? N'autra vòta di 'ssi commissioni non nni pigghiu chiú ...
MICIU
E puru è veru, ‘ssa commissioni v’‘a dastu vu’stissa! (seguita a mangiare)
MARA
Zittiti, cucca sùpira 'u panaru! Pistía, 'ddocu!
LONA
Chi lingua sacrilica, scanzàtini! Ragiuni aviti, ‘gnâ Mara!
MARA
'I genti non ci cridunu, poi! (involta lo scialle in un fazzoletto vecchio, apre l'armadio, e depone l'involto con gli altri. Poscia cava di tasca una calza nel cui pedale sono delle monete, ne prende una da due lire e la consegna a Lona) V'haju pagaru.
LONA
Ccu la facci, ‘gnâ Mara. E ju 'u sciallu vi l'haju consignatu senza macchia
MICIU
(alzandosi, perché ha finito di mangiare) Tistimoniu ju.
MARA
Zittiti, botta di vilenu! (o Lona) Ccu la facci, ‘gnâ Lona.
LONA
Vi salutu (va via).
MARA
Saluti a vui (avvicinandosi a Miciu e dandogli un forte pizzicotto in un braccio) 'N'autra vòta non fari 'u spiritusu, 'u senti?
MICIU
Ahi! ... Ahi! ... Auh... e senza jucari cch' 'i manu, 'u sintiti, vecchia?!
MARA
Non sbagghiari a parrari, oh! ... A proposi tu, chi purtasti?
MICIU
(serio, si fruga nelle tasche e ne cava una manciata di monete da 2 e da 5 centesimi) Cca sunnu!
MARA
(contandole ad occhio e croce) Ffu! ... Non t'affrunti? Sfurcatu! Mancu menza lira ha' fattu, 'nta 'na jurnata sana, jornu di festa? Chi t'haju a dari a mangiari, dumani?... Parra! Quantu vidu si nn'hai chiú...
MICIU
(schernendosi) No, Beddamatri, non n 'haju!
MARA
(frugandolo) Videmu s'è veru!
MICIU
Orvu di l'occhi!
MARA
(trovandogli nella tasca una piccola tabaccbiera colma) Chi è 'sta cosa?... Bravu! Tabaccu pigghi? Macari viziusu addivintasti?
MICIU
Non è viziu!... M' 'a dèsiru!
MARA
(picchiandolo) Eh, vilunazzu! Guardati chi c'è cca, ca mi pigghia tabaccu, ora! E spenni sordi pp' 'u viziu, 'stu pizzenti cugghiatu ppi misiricordia 'mmenzu a 'na strata! Mi spenni sordi pp' 'u viziu, mentri ca ju mi levu 'u pani d' 'a vucca ppi daraccillu ad iddu! Te’! vilunazzu! Te'!...
MICIU
Ahi! ... Ahi... Bedda Matruzza, ahi!... Bonu! Bonu! ca mi struppíu (guadagnando a tentoni il suo giaciglio) Ragiuni aviti!... Pirchí non haju l’occhi, non haju ad aviri mancu nasu! (si accovaccia, poggiando la testa sul cassettone).
MARA
E 'ssa cajella, cu ' t' 'a desi?
MIClU
'U figghiu d' 'a Cavalera, don Luiginu.
MARA
Nn’iddu ha statu? Parra!
MICIU
Non fu' ju! Mi vosi ppi forza!
MARA
E chi puteva vuliri, di tia?
MICIU
Vosi cantata chidda d' 'u pulici, pirchí c'era 'a so' zita.
MARA
Donna Marastella, 'a matri d' 'a zita, ddà, era?
MICIU
Macari ddàera... e mi fieiru pèrdiri ternpu! ...
MARA
E a don Luiginu chi 'u lassasti, dintra?
MICIU
Dìntra 'u lassai!
MARA
(chiudendo l'armadio a doppio giro e mettendone la chiave in tasca) Guarada chi fai: Vidi ca ju mancu un quartu d 'ura giustu. Si veni quarchcdunu ca mi cerca, ci dici ca m'aspetta, l'ha' ‘ntisu?
MICIU
Sì...
MARA
E non trafichiàri casa casa, annunca, turnannu (gli si avvicina minacciosa) ti dugnu la to' malanova, 'u senti?
MICIU
Non vi scantati, ca nenti toccu.
MARA
Staju a vidiri (esce, socchiudendo la porta).
SCENA IV
Miciu solo, indi Nica.
MICIU
‘Gnâ Nara!... ‘gnâ Nara! ... Unni siti? Vi nni jistuu, ‘gnâ Mara?
Haju 'n autri cincu sordi! ... (convinto) Si nni jiu ppi daveru! ...
(si alza, guadagna la porta e leggermente la chiude con il lucchetto di dentro, indi, a tentoni, si avvicina al tavolo presso la parete e tasta da per tutto, solleva con cautela la tovaglia ed apre il cassetto, ne cava fuori della mostarda di vino cotto e dopo averla annusata la mangia avidamente, fermandosi di tanto in tanto ad origliare. Richiude e ritasta sul tavolo, prende una bottiglia con del vino, la stura, l'odora, ne assaggia cautamente il contenuto, poi beve, dimena la bottiglia per accertarsi che c'è ancora del liquido e ribeve. Si ode picchiare alla porta, Spaventato, rimette il turacciolo nella bottiglia e la ripone, poggiandola però su una tazza, davanti al Crocifisso, indi, pian pianino, senza far rumore, con relativa speditezza, va a togliere il lucchetto alla porta e si trascina fino al giaciglio dove torna ad accoccolarsi come prima. Si riode picchiare)
Cu' è? Ammuttàti... ammuttàti, ca aperta è!
NICA
(aprendo) C'è permissu, ‘gnâ Mara? (entra, pallida, dimagrita, sofferente) Nuddu c'è?
MICIU
Ci sugnu ju, chi vuliti?
NICA
'A ‘gnâ Mara non c'è?
MICIU
Ora torna, aspittàtila ... Cu ' siti, vui?
NICA
Angilina sugnu, 'a figghia di Don Cosimu! (siede)
MIClU
Ah, vui siti? Cornu si ti? Assittativi!
NICA
Tanti grazii! Assittata sugnu.
MICIU
Bravu!... Ora veni, 'a ‘gnâ Mara (si alza e si tasta ancora il "tait" da tutti i lati) Chi vi nni pari? Ah?
NICA
Di chi?
MICIU
Di 'sta cajella? Bona è, averu?
NICA
(macchinalmente) Si!
MICIU
'U pannu è finu... Chista assai àppi a custari, quannu fu fatta!... ‘U sapiti cu’m’‘a desi?
NICA
(come sopra) Sì!
MICIU
E videmu, cui?
NICA
(correggendosi) Cioè, no, non nni sacciu nenti!
MICIU
Don Luiginu.
NICA
(trasalendo) Don Luiginu, 'u figghiu d' 'a Cavalera?!
MICIU
Iddu... iddu! ... Picciotto bonu, chissu! ... 'U canusciti?
NICA
Si... di vista ...
MICIU
Si marita, ora.
NICA
(impallidendo, ansiosa) Cui?
MICJU
Don Luiginu: Mi pozzu maritari ju?
NICA
(afferrandolo per un braccio) Chi sta' dicennu? Miciu!
MICIU
Oh! Staju vinennu di ddà, ca c'era 'a so' zita! Ccu so' cucina Dia, 'a figghia di donna Marastella, si marita (Nica cade a sedere sul cassettone, angosciata) Passannu ajeri si puntau 'u matrirnoniu, e a simana ca trasi jettunu i banni, prestu prestu! Bellu parritu! Ci porta seimila unzi, tri vigni, 'na partita di casi, tri lenzi di castagnitu ...
NlCA
(riavendosi) E poi? Parra! Parra!
MICIU
Non v’abbastunu?... Ju ddàhaju statu. Mi dèsiru vinu, viscotta, rosoliu... e mi ficiru cantari chidda d’‘u pilici... Ci fòru risati!... Ah ah! macari ju rideva!... Amicu sugnu! Amicu di casa...
SCENA V
Mara e detti.
MARA
(entrando e vedendo Nica resta confusa e cerca di tornare sui suoi passi) Menti ppi mia, mi scurdai ca aveva a passari di Sant 'Antoni, ppi 'n affari ... Scusa Angilina, figghia, ca poi nni viremu.
NICA
(supplichevole) Aspittati, ‘gnâ Mara, ppi carità(andandole incontro, singhiozzando) Macari vui m'abbannunati? E comu fazzu? Non haju matri, non haju a nuddu! ... Me' patruzzu offisu ca non si pò privaliri, tuttu a lu jornu fòra, a lu scuru di tuttu, comu l'armi 'nnucenti!... Ccu cu ' mi confidu, Diu!? ...
MARA
Ma chi fu, c'avisti?
NICA
Ca comu! M'abbannunastuu tutti e mi lassastuu in piccatu!
MARA
Figghia bedda mia, ju 'u sai ca non pozzu.vèniri chiú, comu prima... Haju tanti chi fari, ccu 'stu misteri ca pigghiai ora, ccu la grazia di Diu (si segna) E poi... haju a 'st'urviceddu, ca era abbannunatu di tutti, e si non ci pensu ju, pò mòriri di fami (Miciu fa segni di diniego e di disprezzo) Prima era n’autra cosa! Era chiú sfacinnata, 'n aveva a 'stu nutricu (accenna al cieco che fa le boccacce) e ti puteva arriscèdiri ogne jornu. Ma chi fu? Chi hai?
NICA
Ah! 'Gna Mara! chi tradimentu!... Haju lu cori feddi feddi'
MARA
Ma chi ti successi? Parra!
NICA
Nenti sapiti, vui? Comu pò essiri ca non sapiti nenti? Luiginu àvi deci jorna ca non veni nni mia!
MARA
Forsi ha statu 'n campagna ...
NICA
No, ca ha statu ed è cca!... Si stancau di mia, ora nni sugnu convinta! ... Si nni saziau!... Ju lu fici saziari e ora m'abbannuna comu 'na pezza vecchia ca non servi chiú! M'abbannuna 'nta 'stu statu... e vui lu sapiti, ca ccu 'nautri du' jorna non mi pozzu ammucciari chiú!
MARA
Ma cu ' ti li fa pinsari e cu' ti lì fa diri, 'sti cosi, figghia?!
NICA
'U sacciu, 'u sacciu, e vui 'u sapiti macari e fingiti di non sapillu! Ah, 'gnâ Mara... Vui ca mi purtastivu a 'stu malu passu, comu mi putiti abbannunari, ora?! ...
MARA
Ju t'abbannunu? Chi sugnu ju ca t'haju a maritari? Càrmiti, càrmiti figghia! Chi sapemu! Forsi c'è quarchi malintisu! Peni di ziri e nuvoli di 'stati, su' cosi ca passanu prestu. Vattinni intra, ca torna, torna, chi nn 'ha' a fari! ...
NICA
Unni? Quali turnari, quali malintisi! Luiginu si fici zitu ccu so' cucina, 'u matrimoniu è puntatu e quantu prima si marita e mi lassa comu 'na dannata! Tuttu cosi sacciu, ca mi l'ha dittu 'st’urviceddu, 'nta la so' 'nnucenza!
MARA
(furente contro il cieco) Ah, 'st'orvu fitenti! Cu' t' 'u fici fari a tia, di parrari, ca non nnì fai una giusta?! ... (lo picchia).
MIClU
(piegando le spalle sotto la gragnuola) Ju chi sapeva!
NICA
Lassàtilu stati, mischinu! Chi cci curpa, iddu? O oggi o dumani sempri l'aveva a sapiri. Ah! Armuzza Santa di me' Matri, unni siti?... Parruzzu miu, comu ti 'ngannai!... Signuruzzu, ajutatimi vui, ca ju perdu li sintirnenti! (smettendo di piangere ed erigendosi sulla persona) Ma non pò essiri, no, non po' essiri: Ci vogghiu parrari!
MARA
A cui?
NICA
A iddu, a Luiginu!
MARA
Chi si' pazza? Chi pinseri ti vinni, ora?
NICA
Nenti, ci vogghiu parrari! Vo' dicitaccillu ca vinissi cca ora stissu, annunca ci vaju, pi 'nsina ad intra!... Ci jti? ...
MICIU
Ci vajo ju?...
MARA
(dandogli uno spintone che lo fa cadere) Cùrchiti, tu, riddiculu ì (a Nica) Càrmiti, càrrniti, figghia, non fari mali passi, ca ti nni po' pènriri!
NICA
(risoluta) 'Nsumma, chi faciti, ci jti? Si non veni iddu cca, ci vaju ju! Sugnu dicisa! Vi lu giuru pri 'st'arma 'nnucenti ca portu di 'ncoddu!
MARA
Aspetta, aspetta, figghia!… Non t’artrerari, ca ci vaju! ci vaju!.. ’N aviti paura!… Ju fazzu ‘u possibili di falli vèniri; ma però t’arraccumannu ca cca intra non vogghiu scannali…
NICA
Vo’ jti! Chi mi ‘mporta a mia, di tutti li genti di lu munnu e di chiddu ca ponnu diri, si perdu Luiginu?!…
MARA
Ah! non ti nni ‘mporta?… Non ti ‘mporta mancu di to’ patri? … Non ti ‘mporta di nyddu?… Bravu!…
NICA
(angosciata) M’ patri!… Sì!… Svinturatu! Cu’ ci l’ha’ a dari, ‘stu colpu? Megghiu ammazzullu, poviru ciuncu! Iddu ca mi cridi ‘nnuccenti comu a Maria Vergini!… Ca mi tratta comu ‘na picciridda!
MARA
‘U vidi, si dicu giusto (esce).
NICA
Ragiuni àvi, ragiuni!… Miciu, senti!…
MICIU
(commosso) Chi vuliti, donn’Angilina? Parrati.
NICA
Senti ... non diri nenti a nuddu, di chiddu c'ha' 'ntisu. Fammillu ppi carità!
MICIU
Non ci pinsatu, donn'Angilinedda! La lingua mia abbruciata, si mi tazzu scappari 'na parola! 'A vista mi manca, ma 'u sintimentu l'haju, non dubitati.
NICA
Patruzzu miu amurusu, pirchí vi 'nagannai, pirchí non v'avvisai di tuttu? Pirchí non vi dissi nenti, scialarata?!
MICIU
Ma iddu nenti sapi?
NICA
Nenti, nenti, poviru Diu! e mi stima cornu la 'Mmaculata, mentri non sugnu chiú digna di guardallu 'n facci!
MICIU
Ma cornu! a tantu tempu, mancu suspcttu, nn'àvi?
NICA
Ti dicu nebti! Comu po' suspittari, svinturatu, ca si parti 'a matina e torna 'a sira, sempri fòra di lu paisi, luntanu di tutti, senza parrari ccu nuddu, senza vidiri a nuddu! Sta sirenu, cornu un serafinu e ju l'haju 'ngannatu comu 'na fimmina tinta, e la so' casa ci l'haju disonoratu! Ah! 'nfami ca sugnu! Ah! 'nfamazza ca sugnu!... (piange lungamente),
MICIU
Non chiancíti, ca non siti vui, 'a 'nfami! ... 'Nfami su' chiddi ca vi fannu chiànciri! Chi nni sapèuvu vui, arma 'nnuccenti? Eh, chi fa fari a 'n aviri 'a matri! ... (Nica china il capo assentendo malinconicamente) Ju macari, siddu avissi avutu a me' matruzza, sutta l'ali so', non patissi chiddu ca patisciu! Orfanu e orvu!.,. Me' matri non mi vastuniassi, comu fa chista!... Non mi marinassi a circari 'a limosina! ... Me' matruzza mi cummigghiassi 'i carni, mi dassi 'na cammisa, e non mi facissi dòrmiri supina 'ddu jazzu, peju di un cani! ... Ma 'a matri non l'haju... (singhiozza) e sugnu cca, a patìri, 'nsina ca 'u Signuruzzu si stanca e m'arricogghi! ... (piange, mentre Angelina anch'essa singulta angosciosamente).
SCENA VI
Janu e detti.
JANU
(Spingendo improvvisamente la porta, scruta, sospettoso, da per tutto, poi resta un po' a guardare Nica con dolorosa curiosità).
NICA
(trasalendo, si ricompone ed esclama) Ah!
JANU
Chi hai, Angilina? ... Già... Ju addimannu a tia, comi si avissi dirittu di sapiri 'i fatti toi! Macari l'amicizia, mi pirdisti! Quannu vidi a mia pari ca vidi a Lucifiru! Fineru 'ddi tempi, quann'erimu comu frati e soru!
NICA
(guardandolo con tenerezza, ricorda i tempi lieti della sua infanzia e sbotta ancora in pianto) Ah! Janu, Janu! ...
JANU
(facendosele da presso) Chi fu? Chi hai? Ti successi cosa?
NICA
(con un groppo alla gola fa segno di non poter parlare, poscia, tra i singhiozzi) Non pozzu! Ccu tia non pozzu ! … Vattinni si m i vo' beni! Làssimi a lu me' distinu!
JANU
Ma chi su 'ssi paraIi? .. Chi ti ficiru! ... Biniditta Maria Santissima, parra!…
SCENA VII
Luiginu, Mara e detti
LUIGINU
(apre la porta parlando con Mara) Unn'è 'ssa pazza? (vedendo Janu resta sorpreso e confuso, volge attorno lo sguardo e scoprendo anche Miciu fa una smorfia come per dire: "Mi voglion prendere in trappola, ma la sbagliano).
NICA
(vedendo apparire Luiginu, scatta dalla sedia, e, dimentica di tutto e di tutti, gli corre incontro e gli si butta ai ginocchi) Dimmillu, dimmillu ca non è veru! Ppi la Vergini Santa, dimmi ca mi vò sempri beni! Dimmi ca non è veru ca si' saziu di mia!... Ca non è veru ca mi lassi senza onuri e senza paci! Luiginu! Luiginu miu! di l'arma mia! Parra! Lèvimi 'stu focu di lu pettu! ... 'stu chiovu di lu cori!
JANU
(che ha fatto segni di meraviglia, di dispetto e di dolore) Matruzza mia, e chi staju sintennu?!…
LUIGINU
(indispettito e sospettoso, fingendo stupore) Cara donna Angilina, chi aviti? (volgendosi a Mara) Chi cosa voli, 'sta signura? (la fulmina con gli occhi) 'Gnâ Mara!... Parrati vui! ... chi semu, 'o spitali 'i pazzi?
MARA
(confusa, guardando con occhio smarrito, un po' Luiginu, un po' Nica e un po' Janu) Chi sacciu? Mi staju sintennu pigghiata d' 'i Turchi!! Chi hai? Chi ti senti, figghia? ... Non sparrari...
NICA
(che è rimasta esterefatta alle parole di Luiginu e a quelle di Mara ed ha guardato con occhi smarriti un po' l'uno e un po' l'altra, mentre hanno parlato, resta per un po' ferma, fissandoli come inebetita, poscia, passandosi una mano sulla fronte, come per sincerarsi d'esser desta) Comu!? ... Chi veni adiri, accussí? Gesù, Gesù!… Chi sugnu, pazza?… Chi mi staju ‘nsunnannu?… Pii carità arrisbigghiatimi!… Ppi carità, ‘gnâ Mara, parrati bui! Unni sugnu? Chi mi stai facennu vìdiri? (tornando verso Luiginu) Luiginu, parra tu, Luiginu!… Vergini Santa! … Maria Santissima Addulurata!… Dimmi ca stai schirzannu!… Luiginu!… Luiginu!… (cerca di avvinghiarsi ai suoi ginocchi).
LUIGINU
(respingendola, si rivolge a Mara) Chi cci pozzu fari, ju, si 'mpazziu? Si v'occurri cosa mi viniti a circari 'n casa! (salutando con un cenno del capo) Signuri mei! (va via rapidamente).
JANU
(vedendo uscire Luiginu fa per lanciarglisi contro) Eh, birbanti! (ma si ferma per soccorrere Nica che cade).
NICA
Signuruzzu misiricurdiusu, e chi non nn'aviti giustizia ppi li debuli! ... (fa per correre dietro a Luiginu, ma si sente venir meno, emette un grido) Ah! (e cade sulle braccia di Janu che è corso a sostenerla).
JANU
(reggendola) Figghia sfurtunata! (la depone sul letto e la ricompone, mordendosi le mani in atto di minaccia, poscia, vedendo che Mara cerca di svignarsela, corre presso la porta, le sbarra il passo e l'agguanta per un braccio).
MARA
(emettendo un grido) Beddamatruzza! Non mi faciti nenti, Januzzo, ca sugnu ‘nnuccenti come Gesù Cristu!!… Ajutu!…
JANU
(turandole la bocca con la mano) Non faciti vuci, vecchia mavara, ca vi scannu!… (la lascia terrorizzata ed immobile per andare a serrare la porta, poscia, n'agguantandola, la fa cadere in ginocchio davanti a sé, e con gli occhi fuori dell'orbita le impone) Parrati, auh!… Parrati, vi dicu!.. Parrati!…
Tela
ATTO III
Campagna etnea, proprietàdi Luiginu. In fondo biancheggia l’Etna. Qua e làrocce laviche e qualche albero, nonché qualche cespuglio fitto.
SCENA I
Luiginu e Saru
LUIGINU
(in costume da caccia, col fucile a retrocarica a bandoliera è intento a spiare qualcosa di indistinto in lontananza. Dopo un po', mettendosi le dita in bocca, fa un fischio acutissimo e gli risponde un egual fischio in lontananza. Indi si odono i passi di qualcuno che accorre e appare Saro, ansante).
SARU
Voscenza benedica! Com'è voscenza? Cumanna, 'ccillenza?
LUIGINU
Cu' c'è, 'nt ' 'a luppinata di ddàsutta?
SARU
Unni?
LUIGINU
Ddàjusu! Chi si', orvu?
SARU
Ju non vidu a nuddu, ‘ccillenza!...
LUIGINU
Si nni potti jri: antura c'era 'n cristianu. Di unni trasiu?
SARU
'Ccillenza, ju 'n haju vistu a nuddu. C'è paura ci ficiru l'occhi?
LUIGINU
No, ca c'è unu! E poi, trasennu di 'nt' '0 zappatu, vitti 'i pidati sùpira a terra smossa. Tu chi cosa fai? Pirchí ti ci tegnu, cca? Si divi essiri ca cui junci trasi è inutili ca ci facemu jsari 'i mura di sidici parmi!…
SARU
'Ccillenza, voscenza nn'àvi ragiuni, ma ju ci pozzu giurari ppi l'arma di me' patri, ca cca non ci trasi nuddu.
LUIGINU
'Ntantu àvi du' misi ca non si vidi un cunigghiu. E ci nni jttai tri duzzini, 'a 'stati passata ... Si arrivu a vídiri a quarcunu ccu 'a scupetta, cca intra, com'è veru Diu ca ccu 'na badda 'm'a carina 'u fazzu cascari allampatu! (mostrandogli le cartucce nella cartucciera) 'U vidi? Tutti chisti janchi su' carricati a palla! ... E a tia, poi, ti nni mannu a pirati! ...
SARU
'Ccillenza, voscenza è patruni di tinírimi o di mannaraminni a piaciri so', ma in quantu a genti strana, cca dintra, massimamenti cacciaturi, non ci nni trasunu, pirchí ju sugnu sempri all'erta, comu un cani di mànnira,
LUIGINU
Bonu. Guarda chi fai: vidi ca 'nt' 'a casedda, allatu 'u pignu; c'è attaccata 'a jmenta cch' 'i vertuli. Sciògghila, ci levi a sedda, i vertuli, l'attacchi 'nt ' 'a mangiatura e ci duni 'na regna di fenu e un munníu d'orzu.
SARU
Pronti, 'ccillenza (fa per avviarsi).
LUIGINU
Aspetta, Vidi ca 'nt' 'e vertuli c'è 'u panaru ccu 'a culazioni ...Da poi mu' tu porti... Ju sugnu 'nt' 'e cerzi, ppi vidiri si c'è 'dda merra di l'autru jornu ...
SARU
Sì issignuri, 'ccillenza.
LUIGINU
Teni a cura si rumpi 'a buttigghia cc' 'u vinu.
SARU
Non dubita ‘ccillenza! Vòli chiú cosa, voscenza?
LUIGINU
Non vogghiu chiú nenti, marciamu! (Saru va via).
SCENA Il
Luiginu solo, e poi Janu.
LUJGINU
(dopo aver spiato in giro, toglie dalla cartucciera una cartuccia bianca, apre il fucile, e la sostituisce ad una rossa) Non si sa mai! (siede sopra un masso per riallacciarsi la legaccia d'una scarpa, deponendo il fucile li accosto. Si ode un rumore d'erbe secche calpestate, si raddrizza di scatto e cerca d'afferrare istintivamente lo schioppo) Cu ' è 'ddocu?
JANU
(armato di fucile anch'egli, gli si fa davanti all'improvviso e afferrandogli lo schioppo prima ch'egli vi giunga) Vossignuria non si scanta... Chi ci pari ca ci vogghiu fari mali? Chi sugnu pirsuna di fari mali 'e genti, ju?… Specialmenti a genti comu a vossignuria? Mi non si scanta... (va a deporre i due fucili lontano e torna verso Luiginu con aria d'uomo calmissimo).
LUIGINU
Ma ... cu' ti cci porta cca, a 'st' ura? Di unni trasisti? ... A cu' cerchi?
JANU
(sempre calmo e rassicurante, stringendoglisi, però, da presso)
Trasívi satannu 'u muru, ddàsutta, 'nt'o zappatu, e cercu a vossignoria, pirchí ci divu parrari ...
LUIGINU
Aspetta, quantu mi fazzu purtari 'u ciascu, c'haju siri (va per mettere due dita in bocca per fischiare, ma Janu glielo impedisce, prendendogli la mano, e invitandolo a sedere).
JANU
No, vossignuria scusa… Discursu di sulu a sulu, è. Doppu, vossignuria, bivi. 'U discursu non è longu.
LUIGINU
(che torna a temere, titubante) Ma chistu che è lucali di fari discursi?!… Putevi vèniri a casa ... Non è megghiu ca parramu a 'n' au tra banna? (fa per alzarsi).
JANU
(trattenendo lo a sedere) Vossignuria scusa, ci dicu!... È discursu di primura. Non c'è megghiu opportunità, d' 'u restu, di parrari cca, ca non c'è autru tistimoniu ca Dominiddiu!
LUIGINU
(sempre più timoroso) Ma ... 'nzumma... chi 'ntinzioni aviti, mastru Janu..... Ju ... non v’haju fattu nenti.
JANU
Pò darisi!… E mancu ju ci fazzu nenti a vossignuria ... Chi ci staju facennu?
LUIGINU
Nenti ... Ma ju non sacciu chi pinsati... Vui l'aviti ccu mia pirchí... 'sa chi vi cuntaru... Ma aviti a pinsari ca ju sugnu un galantomu ...
JANU
(togliendosi il cappello) Ccu la facci a li so' pedi, signuri! E ju vinni ppi parrari a lu galantomu.
LUIGINU
Si, ma cca non è lucali unni si pò parrari a un galantomu... 'mmenzu a 'na campagna,
JANU
Don Luiginu, 'a starnu purtannu a longu! Vossignoria m'ha a sèntiri, pirchí havi, ca 'u vaju circannu sulu, tri jorna e tri notti e ora ca l'haju truvatu, ppi quantu è veru Diu, non mi scappa! ...
LUIGINU
(impallidendo) Ma allura ... chi 'ntinzioni aviti? Allura mi facistivu 'a posta ppi fàrimi mali!… (cerca di scostarsi, ma Janu gli si fa da presso).
JANU
Signuri, ci haju dittu ca mali, a vossignuria, non ci nni fazzu, sidd'è veru ca è galantomu ...
LUIGINU
Chi sintiti diri?
JANU
Sentu diri ca si è galantomu non pò timiri di nenti, pirchì 'u galantomu ca sapi 'u so' doviri è comu l'ariu nettu, ca non ha paura di trona.
LUIGINU
Guardàti, Janu ...
JANU
Pirchí mi chiama di vui, vossignoria? Mi pò turnari a chiamaci dì tu, ca tuttu 'u stissu, è.
LUIGINU
(padroneggiandosi) Guarda, Janu, si tu l'hai ccu mia e mi vo' fari mali… non mi fari stari 'ntra 'st'agunia! Mi facisti 'a posta, m’accumparisti davanti all'improvvisu, vinennumi arretu, arretu... Si hai mala 'ntinzioni... chi ti pozzu diri? .. Cca sugnu ... sfogatínni di mia, pirchí 'ntra 'stu mumentu 'u patruni si' tu! Ma bada! Bada ca arreri di mia c'è me' patri, ci su' 'i me' frati, 'i me' ziani, e ci su' vinti camperi ca mi volunu beni chiú dì l'occhi so'...
JANU
(interrompendolo) Bonu, signuri, vossignuria sta sbagghiannu... Ju, ci repricu, non ci vogghiu tòrciri un sulu capiddu. Haju circatu l'opportunitàdi parrarici di sulu a sulu e non disidiru autru. Si lassassi passari 'st'occasioni fussi brurtu assai ppi mia, e ppi vossignuria; perciò vossignuria m’ascuta beddu tranquillu ca ju paroli dicu, e 'i paroli non su' scupittati, e mancu carpa di cuteddu.
LUIGINU
(rassicurato) Quann'è accussí, parra, ca ju t'ascutu (volge gli occhi in giro).
JANU
Si, ma vossignuria divi guardari a mia, pirchí saràca su' paroli, ma ogneduna pisa setti cantara, e vossignuria non nni divi fari caseari nudda in vacanti, pirchí vasinnò ci pò arristari scacciatu di sutta!…
LUIGINU
(tornando a preoccuparsi) A tia guardu ... parra! ...
JANU
(dopo un momento di pausa,
tirando un sospiro affannoso) Dunca... ju, vossignuria 'u sapi, non haju né patri, né
matri, ca mi lassaru
piccirjddu… Haju 'na soru maritata, ccu cui
staju
di casa e
poi... haju a me' zù
Cosimu e a me' cucina
Angilina, povera figghia...
LUIGINU
(impallidendo) 'U sacciu chi vo ' diri! 'Sa chi ti dèsiru a capiri! ...
JANU
(frenando la sua ira) Vossignuria m 'ha a fari 'u piaciti ca non m 'havi a interrumpiri! All’urtimu, quannu finisciu ju, parra vossignuria (imperiosamente) M 'ha' capitu?
LUIGINU
Va beni, scusa!
JANU
A di nicu criscívi 'n casa di me' zù Cosimu, ccu me' soru, e ccu Angilinedda, ca era un buttuneddu di rosa, figghiuzza mia! E binchí havi se' anni ca non staju chiú 'nt' 'a stissa casa, l'haju vulutu beni e la vogghiu beni... comu 'na soru.
LUIGINU
(timidamente) È troppu giustu.
JANU
È veru? Anzi... Chiú di 'na soru, pirchí a me' soru n' 'a vogghiu beni accussí. Chi ci haju a diri? Chiú di Maria Santissima... E 'ssu buttuneddu di rosa mi pareva ca l'aveva a cògghiri ju, e mi lu criscivi ccu l'occhi notti e jornu... Ma idda ...
LUIGINU
(c.s.) Non ti vuleva?
JANU
(guardandolo con gli occhi accesi di gelosia e di rancore) Già!... non mi vuleva, pirchí sùpira 'ssu ciuri, sùpira 'ssa rosa, un jornu, si ci pusau 'na pùdditra (con intenzione) cioè, pareva, pùddira (con disprezzo) ma era un virmazzu vilinusu ...
LUIGINU
(pauroso, cerca di farsi più in là).
JANU
(fermandolo per un braccio, con forza) Vossignuria a mia ha a sèntiri!
LUIGINU
A tia sen ... tu ...
JANU
E 'ssa rosa si spampinau, senza ca ju nni sapissi nenti, mentri ca pirdeva li me' notti sutta la so' finestra, jttannu suspiri ca spizzavanu cantuneri!… (dopo breve pausa) Non m'accorsi di nenti! ... E non si nn'accorsi mancu so' patri ... Già, chiddu è ’n omu ca non vidi mai nenti, 'n omu anticu, ruttu d'un pezzu, ca cridi a tutti onesti cornu ad iddu...; paraliticu sparti ... e poi, jttatu sempri fòra d’ 'u paisi, 'rnmenzu a chiddi di l'autru munnu…
LUIGINU
(con ipocrisia) Puvireddu!
JANU
(con sarcasmo) Ah!... Macari a vossignuria ci nni fa pena, averu? Ma 'a chiú pena ci l'avissi a fari ju. Ora 'ddocu ci voli! ... Pirchí chiddu, almenu, non sapi ncnti, e occhiu ca non vidi cori ca non pati, mentri ca ju àvi tri jorna ca sugnu supra 'na grarigghia e li me' carni su' di li cani! ...
LUIGINJJ
Tri jorna?
JANU
Sicuru, tri jorna! ... Chi vòli, puru ju era comu l'orvi, Quannu 'a mugghieri, 'a soru, 'a figghia, o l'amanti fannu quarche passu fausu, l'urtimi a sapillu sunnu 'u maritu, 'u frati, 'u patri, l'amanti, ju 'a videva cangiata, indifferenti ccu mia, siddusa, e mi pareva ch'era malata, e non m'accurgeva di nenti! Pirchí (ironicamente) vossignuria 'i so' cosi 'i sapi fari beni... ccu tutta cautela ...
LUIGINU
Ma ... ju ...
JANU
Don Luiginu! (guardandolo negli occhi) Don Luiginu! Finissi di fari 'ssa cummedia ccu mia! 'A vitti nèsciri d' 'a so' casa cornu 'na dispirata e cci jvi dappressu, lunedì passatu (con intenzione) si ricorda? Trasiu 'nt' 'a casa d' 'a 'gnâ Mara, e vidennu ca chidda nisceva e idda no, non sapennu chi pinsari, ammuttai 'a porta a trasìvi ju puro... (c. s.) E vossignuria mi trovau ddàdintra ...
LUIGINU
(istintivamente) Si, ma chidda fu 'na trappula, ca mi vulevuvu stènniri!
JANU
(alza su Luiginu una mano minacciosa, ma la ritira in tempo, padroneggiandosi) E pirchí, fu trappula? Chi criitti, vossignuria, ca 'u vulevanu fari parrari ppi purtallu davanti o' judici? Non signuri... non è cosa di judici, chista!
LUIGINU
Ma chi cosa cridi, tu?
JANU
(a denti stretti) Chi cridu? Cridu all'occhi mei e all'oricchi mei, purtroppu, e cridu a tuttu chiddu ca ci fici cantari a 'dda mavara d' 'a ‘gnâ Mara, ca non niscíu di li me' manu pirchí ppi 'na scarpazza vecchia comu ad idda non vali a pena di perdiri 'a libirtà!... Sicuru... la fici cantari comu un pàssiru sulitariu, a 'dda 'nfami senza cuscenza! Si persuadi vossia?
LUIGINU
Bonu, capisciu ca ora siti tutti contru di mia. Chi cosa vòi?
Chi divu fari? Parra, sapèmunii sèntiri ...
JANU
Bravu! Sapèmuni sèntiri! Dici giustu ... Ju non vogghiu nenti ...
Ppi mia passau 'a 'stati e vinni 'u 'nvernu, 'nta 'na vota. Vitti lu beddu persicu appisu all'arvulu, jancu, russu e villutatu ... lu criscìvi ccu l'occhi... e 'na bedda matina truvai l'ossu spurpatu! Pacenzia! Ma (guardando Luiginu con occhio di bragia) cu' si mangiau 'a purpa s'ha a mangiari puru l'ossu, vasinnò si perdi 'u nomu di Janu Carrà! Dicu giusru?
LUIGINU
Non capisciu.
JANU
Mi dispiaci, pirchí vossignuria è 'ntilligenti, ma comu sia sia, mi spiegu megghiu e m'àvi a scusari s'haju fattu troppu paroli, cosa ca non ci sugnu avvezzu (poggiandogli la mano sulla spalla) Vossignuria si nni scapricciau, di me' cucinedda, e vossignuria ora divi pinsari a regulari la so' pusizioni ...
LUIGINU
Certamenti ca ju non sugnu omu di lassalla 'mmenzu 'na strata!... Certu ca ju non sugnu patruni di tuttu 'u miu, pirchí ancora sugnu figghiu di famigghia; ma di fami, to' cucina, macari ca la scacciassi so' patri, appurannu 'a cosa... non ci mori...
JANU
(guardandolo prima con ira, poi con stupore, indi con curiositàcome per scrutare fino in fondo quell'anima) Vossignuria parra, ca ju sugnu tuttu oricchi! ...
LUIGINU
(titubante) A morti di me' patri, poi... ci fazzu 'na pusizioncella (rassicurato dall'apparente calma di Janu) e si qualchi bonu giuvini (lo guarda con intenzione) ... poi... s' 'a vulissi... maritari... 'a doti ci 'a fazzu ju. Pozzu fari chiú di chistu?
JANU
(ironico) A chiddu ca voli Diu!… e 'u Signuri ci 'a renni, a vossignuria (vedendo lo sorridere di soddisfazione) Sintiti, a 'st'ura vi duvissi scippari l'occhi (lo minaccia con le dita), vi duvissi tagghiari l'oricchi e cci l'avissi 'a mannari 'ncartati a 'dda bedda zita vostra, grannissimu birbanti e assassinu di strata! E si non lu fazzu 'u sapiti pirchí è? Pirchí sugnu sicuru ca chiddu ca diciti non lu pinsati, e si l'aviti pinsatu, giànni siri pintutu! Non trimati, omu vili, ca nenti vi fazzu!... Sintiti: si dintra la jurnata di dumani non jti nni me' zù Cosirnu, e ci addimannati 'a manu di so' figghia, si dintra quinnici jorna non siti maritu e mugghieri, davanti a Diu e davanti all'omini, ju v'aspettu 'mmenzu a la chiazza, e puru ca siti ccu tri mila surdati vi lassu cùrriri 'na parigghia di baddi 'nt' 'a tavula 'o petru, ca vi lassu ppi spirdu accostu 'a vostra casa!... .
LUIGINU
(atterrito) Ma!
JANU
Non c'è autru! (sollevando di peso e deponendolo) Vi nni puriti jri (si alza).
LUIGINU
Ma... e me patri?
JANU
Vostru patri? Chi fa? Parrati ...
LUIGINU
(supplichevole) Vi giuru ca ju non ci trovu difficoltà... ma a me' patri... cu' 'u persuadi? Senza cunsensu d'iddu comu fazzu?
JANU
E vui chi ci 'u dumannastivu 'u cunsensu, quannu 'nfangastivu a 'dda criatura?
LUIGINU
Mi disereda! Mi jetta fòra!... Mi fici zitu a vuluntàso' ... 'U matrirnoniu ccu me' cucina Dia è puntatu.
JANU
(minaccioso) Si spunta!... E si vostru patri vi disereda, travagghiati, vi spizzati 'i spaddi e vi vuscati 'u panuzzu ppi vui, ppi vostra mugghieri... e ppi vostru figghiu!… (Luiginu lo guarda come istupidito e meravigliato) Sicuru... vostru figghiu! Mancu 'u sapiti, ah?
LUIGINU
(prendendo il suo partito, come illuminato da una sùbita idea, recita la commedia) Chi? Mastru Janu?... Chi daveru 'u diciti?
JANU
E vui chi schirzati? Nenti nni sapiti, vui?
LUIGINU
Vi lu giuru sull'onuri miu. Chi c'entra! V'avissi tinutu 'n autru discursu! Ccu 'n fattu di chistu me' patri non pò pritenniri chiù ...
JANU
(studiandolo) Certu! Vui stissu vi putiti fari forti (prendendo sul serio l'interessamento di Luiginu e atteggiandosi a bonario) Non cridu ca non sapiti truvari 'ssu curaggiu!
LUIGINU
(c. s.) Oh, si!... E in casu vui m'ajutati... Per esempiu cuntànnucci tutti cosi a me' zia Stidda, ppi quantu si ritiràssiru iddi stissi ...
JANU
(completamente rassicurato) Comu vòli vossignuria ...
LUIGINU
Non dubitari, Janu (affettato) e scusami, si t'haju offisu! ...
Facisti bonu a parrarimi tu... e ti nni ringraziu (gli stende la mano, alzandosi).
JANU
(prendendo la mano nella sua) Vossignoria senti: 'i scusi ci l'haju a fari ju, pirchí senza vuliri mancavi d' 'u me' doviri (guardandolo negli occhi) Di 'ssa bon'azioni non si nni truvirà pintutu, pirchí Angilina è 'na santa, 'nuzzintedda, e non ci vidi di l'occhi ppi vossignuria... Vulissi essiri ju, 'o postu so'!... Basta! Diu l'avi a fari filici (scuotendolo, preso da un ultimo sospetto) Abbasta ca non mi ‘nganna!... Pirchí si mi vòli 'ngannari, 'ntra 'stu mumentu sta facennu un cuntrattu cc' 'u diavulu! Sugnu omu di dimannariccínni cuntu puru supra l'artaru! Vossignuria si nni pò jri!
LUIGINU
(con affettata tenerezza) Grazii! ...
JANU
Vossignuria scusa (baciandogli la mano) A so' libirtà(commosso) Grazii a vossignuria (togliendosi il cappello) Vossignuria benerica.
LUIGINU
Arrivederci (si avvia, ma ricordandosi del fucile che e rimasto a terra, accanto a quello di Janu, si ferma e mostrandolo a questi) Permetti?
JANU
(dopo che una nube d'improvviso sospetto sarà passata per il suo volto, rassicurato, prende lui stesso il fucile e porgendolo con fiducia, a Luiginu) Vossia pigghia... Benedíciti!...
LUIGINU
Addiu (mette il fucile in ispalla e va via).
SCENA III
Janu solo, indi Sarno
JANU
(dopo aver seguito per un po' con lo sguardo Luiginu, va a sedere sul masso accanto al fucile e piange) Ahi! Madunnuzza, ahi!... Ma haju fattu 'na bona azioni (si mette una mano sul petto come per reprimere l'affanno interno. Odesi un fischio donde è scomparso Luiginu. Janu si erge per guardare da quel lato quando si sente una fucilata e il cappello gli vola via) Madonna!... (si porta le mani alla testa, tastandosela, poi se le guarda e le porta al naso. Atterrito, esasperato, comprendendo che Luiginu ha attentato alla sua vita) Ah, vili!... Ah, assassinu!… Ah, carogna!... (afferra il fucile, lo spiana contro il vile e pigliandolo ben bene di mira, con braccio fermo, tira i due colpi, uno dopo l’altro. Dopo il primo colpo si ode un grido angoscioso, poi più niente. Dall'altro lato, mentre Janu è ancora col fucile in mano, fumante, accorre Saru, terrorizzato).
SARU
(correndogli incontro con una picozza in mano, minaccioso) Chi facistivu, assassinu?! O' me' patruni ammazzastuu!… (si arresta alla vista diJanu, che volgendosi a lui gli mostra il volto contraffatto e l'occhio iniettato di sangue, e preso da paura non può più profferir verbo).
JANU
(afferrandolo per un braccio lo disarma e scuotendolo forte, mentre Saru lo supplica con gli occhi) Curri!... Vidi ca o' to’ patruni ci scasciò 'a scupetta! (fissandolo minaccioso) Ha' capitu?! (Saru fa segno di sì) Ci scasciò 'a scupetta! Vo' pigghialu! ...
Tela
ATTO IV
La stessa scena del primo atto.
SCENA I
Filumena e Brigida.
FILUMENA
'GnàBrigida, facítimi un favuri, tinítimi, un mumentu, 'sta marredda di cuttuni, quantu 'a spurùgghiu.
BRIGIDA
Vegnu e vi servu, quantu ci levu tuttu 'stu pruvulazzu di supira 'stu cantaranu.
FILUMENA
Ah, sì faciti, faciti.
BRIGIDA
Chi aviti, pp' 'i manu, quasetti?
FILUMENA
No, ci fazzu du' para di pidali 'o zù Petru... M'accupu senza fari nenti.
BRIGIDA
Tali e quali comu mia. Lannuniàta cca, jurnati sani, a guardari 'a malata, si non mi dassi versu di fari quarche pulizia, mi sintissi persa.
FILUMENA
Ma... dicitimi 'na cosa: di com'è pigghiata, cca, ccu 'ssa picciuttedda, non si nni nesci chiú ... 'U dutturi chi dici?
BRIGIDA
Quali dutturi?... Chi s'ha' vulutu fari visitati!... Comu senti parrari di medici spirda!
FILUMENA
E pirchí?
BRIGIDA
E chi sacciu! Pari comu a chiddi affatturati!
FILUMENA
Scanzàtini, Signuri!... C'è paura ci ficiru malocchiu?
BRIGIDA
Non sacciu chi vi diri. Certi vòti si fissa ca pari 'na pazza, e poi chianci j urnati sani. Ju ci l'haju dittu, a so' patri: chiamatici 'u dutturi, purtàtila 'n Catania!... Nenti! Chidda ci dici ca non vòli vìdiri a nuddu, e iddu accunsenti.
FILUMENA
Malu!... Accussi ci squagghia 'nt' 'e manu, senza ca si nn'adduna.
BRIGIDA
Scanzàtini, Signuri, ‘nuzzintedda!
FILUMENA
(dopo breve silenzio, accostandosele) E... so' cucinu Janu, ci veni?
BRIGIDA
Àvi 'na pocu di jorna, ca non si vidi... Ma poi, chi sacciu, macari iddu, è tantu stralunatu!... Pirchí mi faciti 'ssa dimanna?
FlLUMENA
Accussi... Ppi curiusità...
BRIGIDA
Mai... M'addimannastuu ccu 'ntinzioni... Chi sapiti cosa?
FILUMENA
Ju?… Nenti, com’è veru Diu. E vui?
BRIGIDA
Chi sacciu c'haju a scriviri, senza ucchiali!...
FILUMENA
Chi diciti, ca c'è cosa, tra tutti du' cucini?
BRIGIDA
Ju non l'haju dittu... Ma ognunu po' fari 'stu pinseri... Picciottu è iddu, picciotta è idda ...
FILUMENA
E chi cridiri, ca su' sciarriati?
BRIGIDA
Affari soi, sunnu!
FILUMENA
Va, allura quali mericu? .. Ragiuni àvi so' patri!… 'U megghiu Mericu fussi 'u Sinnacu, cca!
BRIGIDA
(ride, seguita da Filumena).
SCENA Il
Cosimu e dette.
COSIMU
(uscendo in punta di piedi dalla camera di Nica) Sssss... Non parrati forti, ppi carità, ca s'appinnicàu!
FILUMENA
'Nt' 'o lettu?
COSIMU
Si, si jttau un mumentu ceu tutti 'i robi. Lassàmula durmiri, criatura, ca stanotti non ha chiusu occhiu, smaniannu!
FILUMENA
(strizzando l'occhio a Brigida) Ma... medicu, non ci nni vuliti chiamati?
COSIMU
Speru di persuadilla, dumani.
BRIGIDA
Macari ppi scrupulu di cuscenza ...
COSIMU
Giustu diciti. Ma non ha mancatu ppi mia... Non l'ha vulutu (prende il cappello dall’attaccapanni, e il bastone).
FILUMENA
Vi nni jti?
COSIMU
Non nni pozzu fari a menu. Ci mannai a Ciuschidda, dda sutta, e non sacciu c'hannu fattu... M'arraccumannu a vui, cummareddi ... Tinítila allegra!
FILUMENA
Facemu 'u possibili.
BRIGIDA
Ccu tuttu 'u cori! ...
COSIMU
(commosso) 'U Signuri v' 'a renni!... Non àvi matri, 'nuzzintedda... e si non fussi pp'i boni vicini! ...
FILUMENA
Jtavinni tranquillu, ca ci semu nui... E 'u Signuri vi pozza ajutari comu miritati.
COSIMU
Grazii!... (si asciuga una lagrima ed esce).
SCENA III
Filumena e Brigida.
BRIGIDA
(commossa, a sua volta) Poviru patri!... Quant'è bonu!
FILUMENA
E quant'ha statu disgraziatu, puvireddu! Figghiu di genti boni, prima ci morsi 'a mugghieri, tempu du' jorna, poi falliu e lu jttaru 'mmenzu a 'na strata, ccu 'na picciridda smammata d'allura... Quantu nn'ha patutu 'stu cristianu, mancu du linu!
BRIGIDA
Eh, cummari mia, quannu 'a sorti pigghia a sfardari a unu è comu 'a baddòttula, tannu 'u lassa quannu si nn' ha bivutu I'urtima stizza di sangu.
FILUMENA
Ora spiramu ca passa qualunchi nuvula, tra Angilina e so' cucinu, si maritanu e 'ddu puvireddu passa tranquilli l'urtimi jorna so', quannu nenti.
BRIGIDA
Ca si fussi comu pinsamu nui!... S' 'a vidi idda, poi, s'è veru! ...
FILUMENA
Zittítivi, ca cca è, 'sta vinennu.
SCENA IV
Nica e dette.
BRIGIDA
(andandole incontro) Pirchí ti susisti, curina? N' 'o vidi ca non t'arreggi all'impedì!
NICA
(pallidissima, sofferente, con gli occhi infossati, le mani in preda al tremore) No, lassàtimi vèniri cca... Dda banna m 'accupu, sula!
BRIGIDA
Aspetta, allura 'gnâ Filumena, pigghiàtimi un cuscinu.
FILUMENA
(corre in camera e torna con un cuscino).
BRIGIDA
(frattanto ha fatto adagiare Nica sul seggiolone) Accussí… Assèttiti (e le mette il cuscino dietro le spalle) Stai beni, accussí?
NICA
Si, tanti grazii!.. Grapítila, 'ssa finestra, ppi favuri, quantu pigghiu un pocu d'aria!...
BRIGIDA
(corre ad aprire la finestra) Ragiuni, hai.
NICA
'Sa chi ura è?
FILUMENA
Sarannu du' uri doppu menzijornu. 'U vòi tanticchia di brodu?
NICA
No, per ora no, chiú tardu... Datimi un pocu d'acqua frisca, ppi favuri.
FILUMENA
(prende da sul tavolo una bottiglia d'acqua e ne versa in un bicchiere) Ci voi un pocu di limuni?
NICA
Si, grazii!
FILUMENA
(prende un limone, lo taglia, lo spreme nell'acqua e porge il bicchiere a Nica).
NICA
(beve appena un sorso d'acqua e scosta dalle labbra il bicchiere, quasi con nausea) Ch'è càura, beddamatri!… Fa scuncirtari! ...
FILUMENA
'Nta giugnettu semu, figghìa mia!... Aspetta: ci vòi un pocu di nivi?
NICA
Ci nn'è?
FILUMENA
'A mannamu a pigghiari ... 'Gnâ Brigida, cci vuliti jri ppi 'n sordu di nivi, 'nt' 'a Librína?
BRIGIDA
Pirchí no?!
FILUMENA
Cca c'è 'u sordu (glielo porge).
BRIGIDA
(prende la moneta e si avvia. Sulla soglia si imbatte in Janu, che entra, scrutando attorno con occhi dolenti e sospettosi. Tutta giuliva torna sui suoi passi e, avvicinandosi a Nica, le dice piano, con aria di mistero e con malizia indagatrice) Allegra, Nica, ca cca è!
NICA
(sussultando e cercando d'alzarsi) Cui?
BRIGIDA
Januzzu!
NICA
(ricadendo a sedere, accasciata) Ah, Janu! ...
BRIGIDA
(guarda Filumena come per dirle: "Ma che! ci siamo ingannate" e va via).
FILUMENA
Spicciàtivi, 'u sintiti?
SCENA V
Janu, Nica e Filumena.
JANU
(che è rimasto fermo sulla soglia, richiude la porta dietro a 'gnâ Brigida e poscia, lentamente, si appressa a Nica e la guarda lungamente, in silenzio) Comu ti senti?
NICA
(ad occhi bassi) Beni... E tu, comu si'?
JANU
Bonu macari ... 'U zù Cosimu?
NICA
O' solitu, o' Campusantu. Ma oggi torna chiú prestu, dissi.
JANU
Ha vinutu nuddu, a circari a mia?
NICA
Cca? .. Nuddu, picchi?
JANU
Ppi nenti…
FILUMENA
A cu' aspittàuvu?
JANU
(istintivamente) E carrabineri... (correggendosi subito) Già... pirchí partu,
NICA
(dolente) Ti nni vai?
JANU
Si oggi stissu.
FILUMENA
(come persona che ha compreso d'esser di troppo) Januzzu, mentri ci siti vui, nn'apprufittu ppi spicciari 'dda banna (va in camera, richiudendo l'uscio dietro a sé).
SCENA VI
Janu e Nica.
NICA
(dopo un lungo silenzio, durante il quale i due si guardano piangendo) Macari tu, m’abbannuni!... Ma tu nn'hai ragiuni! ... 'A 'nfami, ccu tia, fu' ju.
JANU
(prendendole una mano) No, non diri accussi! ...
NICA
E quantu manchi?
JANU
Ppi sempri.
NICA
Ppi sempri?... E 'i carrabineri chi c'entranu?
JANU
Ccu iddi, mi nni vaju... M'arrollu!
NICA
(dopo breve pausa) Megghiu è ...
JANU
(la fissa come volesse rimproverarla di tanta indifferenza).
NICA
(proseguendo) Accussi non mi vidi mòriri.
JANU
(asciugandosi le lagrime) Addiu, Angilina!... Quantu ti vosi beni... 'u sapi Diu sulu! Mi pareva ca duvèvamu passari 'a vita 'nsemi, du' armi 'nta 'n cori... E inveci!…
NICA
Distinu!... (piange) Poviru patruzzu miu, arma 'nnuccenti!... (lunga pausa).
JANU
Senti, prima di jramminni, t'addimannu pirdunu ...
NICA
E di chi, Janu? .. 'U pirdunu ti l'haju a dimmannari ju, ca senza vuliri t'avvilinai la vita!…
JANU
No, Angilina! Pirdunami!... Tu m'ha' a pirdunari... E non mi mannari malidizioni, pirchí già sugnu malidittu! (si ode un rumore dietro la porta e scatta all'impiedi come in preda a una strana paura).
NICA
Chi hai?
JANU
(resta un momento all'impiedi, in silenzio, tendendo l’orecchio, poi, prendendo la mano di Nica e baciandogliela con effusione, mentre gliela copre di lagrime) Addiu!
NICA
(commossa, tenta di alzarsi, ma non vi riesce. Lo trae a sé e lo bacia).
JANU
(ebbro d'amore ricambia il bacio con effusione, indi si alza e scappa verso la porta. Ivi si imbatte in Brigida, che rientra, pallida, ansante, mentre Filumena, che ha tutto ascoltato, origliando, rientra essa pure).
SCENA VII
Filumena, Brigida, Nica e Janu.
BRIGIDA
(consegnando la neve a Filumena) Cummari mia, sugnu sicca 'nt ' 'e robi!…
JANU
(che istintivamente s'è fermato, resta ad ascoltare quello che dice Brigida, mentre il suo orecchio avverte come un mormorio lontano di folla, che lo preoccupa).
FlLUMENA
Chi fu? Chi vi successi?
BRIGIDA
'Na nutizia terribili, scanzàtini!… Non haju chiú sangu 'nt' 'e vini!... Tuttu 'u paisi è 'nt' 'a chiazza!
FILUMENA
Ma chi fu, parrari, non nni tiniti accussí! ...
BRIGIDA
Ca... siccomu 'a Librína era chiusa, pp' 'a nivi, fici 'na cursa finu 'nt' 'a chiazza, e trasívi nni Malacunnutta; quannu 'ntutt'una, ddàdavanti, si furmò 'na pupulazioni… E vidu passari a Saru Manitta, 'u massuru d' 'a Istirnazza, ammanittatu, 'mmenzu 'e carrabineri! ...
JANU
(non visto da Nica) Ssssss... (piano) Stàtivi muta!! ...
FILUMENA
E c'aveva successu?…
BRIGIDA
Vegnu .. 'Ntutt'una sentu li gran vuci dispirati di 'na fimmina ca chianceva e non si sapi chiddu ca diceva ...
JANU
(c. s.) Muta, muta stativi.... Zittítivi.... Bonu! ....
FILUMENA
E cu’ era?… Ca spicciativi, a cuntari!…
BRIGIDA
Nenti di menu era donna Mariarosa, 'a Cavalera ...
NICA
(come scattando, a quel nome, si solleva dal suo accasciamento, si sveglia dalla sua incuriosita e prende vivo interesse alla narrazione) E chi ci aveva successu? Parrati!...
JANU
(risolutamente) No, stàtivi muta! ...
NICA
Janu!.. Chi vòl diri?… (a Brigida) A donna Mariarosa 'a Cavalera, dicistuu?... Chi ci aveva successu?... (si ode distintamente il rumore della folla che si avvicina sempre più) Chi è, 'stu vucílizio confusu, 'nt' 'a strata?… Ppi carità, parrati!…
JANU
(fulminando con gli occhi Brigida, le dice, senza parlare "Non parlate").
BRIGIDA
(confusa) Chi sacciu cc' haju a fari, figghia... Non vidi ca non vòli? ..
FILUMENA
(si fa alla finestra e si segna, sgomenta. Il vocio confuso e il rumore di una moltitudine si ode sempre più distinto. Janu trema e freme, insieme).
NICA
Janu, chi vòl diri, 'stu discursu? .. Pirchí n' 'a lassi parrari? …
Chi successi?… Chi è ca succedi, oggi?… (a Brigida) Ppi carità di Diu, parati!…
JANU
No, vui!… Parru ju!… Nescíti!… (le due donne escono, egli va a chiudere le imposte della finestra per non udire e non vedere quanto avviene in istrada).
SCENA VIII
Janu e Nica.
JANU
(si fa da presso a Nica e le resta davanti, erto nella persona, parlandole concitatamente) Pocu fa t'addimannai pirdunu, pirchí, senza vuliri, e ppi fàriti beni, cummisi un attu ...
NICA
(intuendo, con un grido) Luiginu! … Chi ci facisti? ...
JANU
Ti livau l'onuri ...
NICA
Non 'mporta, chi ci facisti?
JANU
Ti lassau 'nta 'ssu statu, povira e pazza, comu si pò lassari 'na pezza vecchia, ca non servi chiú ...
NICA
Si, non ci fa nenti!… Dimmi chi ci facisti Janu, ppi carità! ...
JANU
A mia, ca circai di farici fari 'u so' duviri ccu tia, m'attintau 'a vita a tradimentu… Cca, guarda! (le mostra il cappello forato e bruciacchiato),
NICA
Ah, Janu, lèvimi di ‘st'agunia! Tuttu chissu ca dici non àvi valuri, ppi mia! Chi ci facisti? ...
JANU
Comu! Non àvi valuri?... E non lu vòi mortu, a 'ssu vilunazzu, a 'ssu Giuda, a 'ssu briganti di strata! ...
NICA
(ergendosi, con grande sforzo della persona, e parlando con impeto) Ju? Mortu a Luiginu?… E chi pensi?… E chi dici? … Briganti,, vili, tradituri, saràtuttu chiddu ca vòi, ma ppi mia è assassinu cu' ci torci un capiddu! ...
JANU
(alla parola assassino, detta con tanta veemenza, si copre la faccia con ambo le mani, poi, ripreso dalla collera) Assassinu cu' ci torci un capiddu?…
NICA
Si! … Dimmi ca non è veru, ca non ci facisti nenti! …
JANU
Ragiuni, hai, aspetta (riapre l'uscio e la finestra e si riode la folla quasi tumultuare) 'Gnâ Filumena, 'gnâ Brigida, viniti cca! (le due donne tornano in iscena timorosamente) Scinniti cca sutta e dicitici o' brigaderi di lassari a Saru Manitta, ch'è 'nnuccenti comu Cristu. Chiddu c'ammazzau a don Luiginu, sugnu ju, Janu Carrà!
LE DUE DONNE
(indietreggiano spaventate).
NICA
(dàin un grido acutissimo, straziante, e cade riversa al suolo).
SIPARIO