Ol campanel de spisser

Stampa questo copione

Ol campanel de spisser di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

         

http://giusicopioni.altervista.org/

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

Codice opera Siae 911084A

         

TITOLO

OL CAMPANEL

DE SPISSIER

COMMEDIA IN

ATTO UNICO

Personaggi

SERAFINA sposa

ROSA madre di Serafina 

ENRICO innamorato di Rosa

DON ANNIBALE PISTACCHIO speziale e sposo

SPIRIDIONE giovane di bottega di Don Annibale

FRANCESCO invitato

ANGELITA invitato

GASTONE invitato

CATERINA invitato

CARLO invitato

LUCINA invitato

TRAMA

Traduzione in dialetto Bergamasco e libero adattamento dall’opera buffa

“Il campanello dello Speziale” di Gaetano Donizetti

TRAMA COMPLETA

Don Annibale Pistacchio, speziale di Bergamo, sta festeggiando in compagnia di parenti, il suo matrimonio con Serafina, giovane molto più di lui. Si sente però triste perché l’indomani dovrà lasciarla sola per recarsi a Roma per un’eredità di una defunta zia.

A guastare la festa ci pensa Enrico, ex amante di Serafina, che, deciso a riconquistarla, vuole impedire a Don Annibale di trascorrere la prima notte di nozze con la moglie, in modo da poterne poi chiedere l’annullamento.

Gli speziali hanno l’obbligo per legge, pena il carcere, di rispondere personalmente alle chiamate notturne di chi avesse bisogno di cure. Così Enrico, approfittando di ciò, mette in atto il suo piano: suonare di continuo il campanello con una girandola di travestimenti chiedendo medicine per i più strani malanni. La notte trascorre in fretta e all’alba Don Annibale parte tristemente, senza aver messo piede in camera da letto.

ATTO PRIMO

Porte laterali e una in fondo. In scena: libreria, paravento, un armadio, un tavolino più piccolo con due sedie, tavolo al centro della scena, sopra la quale ci sono, bottiglie, pane, salsicce, frutta e altro.

SCENA I

Spiridione e tutti i parenti invitati mentre stanno mangiando e bevendo

 

TUTTI GLI INVITATI. Viva ‘l Don Annibale Pistachio!

TUTTE LE INVITATE. Viva la Serafina!

TUTTI. Evviva i sposi!

SPIRIDIONE. (Verserà per tutto il tempo da bere ai sei ospiti).

CARLO. Lucina, èi gnimò de rià i sposi?

LUCINA. A ta èdere mia né?!

CARLO. Nò perché, ölerès metì in carsèla öna bèla sfilsa de codeghì e ölerès mia che ol padrù de cà al ma ède. A ghè che tata zet che, a go pura che ammanà rèste gniaü. (Fa per prenderli).

LUCINA. Lasazo söbèt chi codeghì se de nò a ma toca pasafò de spisser a tö ol decòt!

CARLO. Ada che an ga sé zamò dè spisser né?! 

LUCINA. Ah già che an sé che dèl me cüsì che al fa o spisser! E comunque tirafò söbèt dèla scarsèla chi codeghì le! A öle pò mia fa di figüre pèr colpa tò.

CARLO. Insoma bisògna sèmpèr fa chèl che a ta ölèt te. Ma a sa rèndèt cönt che a ta ma töèt ivià ol pà dè boca? Cioè … ölie dì, i codeghì dè boca.

LUCINA. Fa sito de brao, fa si sito.

CARLO. A proposèt de codeghì, el vira pò che ol Don Annibale al ga de iga ön’eredità da öna zia de Roma?

LUCINA. Se, cèrto che alè ira. Ma Carlo, scüsa né, ma che manera, pensando ai codeghì, a tè egnit immènt al Don Annibale?

CARLO. Perché quando a pense a lü a ma e in mènt ün’insacat!

LUCINA. Fa sito de brao, fa sito.

GASTONE. Chi avrès mai dicc che chi du le indaa a finì insèma …

CATERINA. Ol me cüsì alè stacc fürtünat a troà öna come la Serafina.

GASTONE. Fürtünat? Otèr che fürtünat, alè le alè gras impastat e scüsa fommla, al sarà anche ü bèl partit, ma al ga mia sta grant elegansa.

CATERINA. A lü al ga pias a mangià …

GASTONE. Poamè al ma pias a mangià … e alura?

CATERINA. E alura sta atènt che prima o dòpo a ta dientere come lü.

GASTONE. (Stava per mettere alla bocca del pane quando desiste). Scolta Caterina ma la tò amisa la Serafina, a parlaela mia insema al’Enrico?

CATERINA. Chèl Don Giovanni?

GASTONE. Col Don Giovanni? Avrès iscömetit che l’era l’Enrico, però se a ta ma dighet che alera ol Don Giovanni, al sarà stacc dèl sigür ol Don Giovanni. Ma qual de Don Giovanni, o scèt dèl Bortol o scèt del Leone?

CATERINA. Cosa indet a ultasà ol Don Giovanni a te! Ol fato alè che l’Enrico a ga pias i fommle!

GASTONE. A spererès che a ga piase i fommle!

CATERINA. A masntèndie che a ga pias i fommle anche quando al ga la murusa.

GASTONE. Ciamèl bambo!

CATERINA. Perché, ölerèsèt fa stès a te forse?

GASTONE. Chi me? (Poco convinto) me nò! Te a ta se l’önica fommla che me öle. Dai pasèm chèl codeghì che ampienese almeno la pansa … (Glielo porge).

FRANCESCO. Angelita, a ghè che pròpe ògni ben di Dio!

ANGELITA. Se, pròpe. Alè mia come quando an sé spusacc notèr che ai nòscc parecc an ga facc fa adoma ol gir dèl taol.

FRANCESCO. Te, ada che me a fo ol bechì e mia o spisser.

ANGELITA. A sail prima  …

FRANCESCO. Cosa a ölerèsèt dì? Ada che quando an sé conosit ol prim laur che o facc alè stacc chèl de dit öl mester che fae.

ANGELITA. Se, pecat però che a tammle dicc in italiano.

FRANCESCO. Cèrto e a to dicc precisamente: io facciolo di mestierolo il beccaio.

ANGELITA. E me ere pensat che alera l’italiano dèl “becher”.

FRANCESCO. Alè mia colpa me se la tò madèr ala ta mia mandàt a scöla de italianolo.

ANGELITA. Perché te a ta se indacc a scöla?

FRANCESCO. Eccomelo! Dai passèm quel tochello di pane in piacere. (Glielo passa).

SCENA II

Spiridione e tutti i parenti invitati, Don Annibale, Serafina e Rosa

(Don Annibale, Serafina e Rosa entrano in scena).

TUTTI GLI INVITATI. Viva ‘l Don Annibale!

TUTTE LE INVITATE. Viva la Serafina!

TUTTI. Evviva i sposi!

I sei invitati parlano alzando i calici.

LUCINA. An völ bif e mangià infena a doma’matina!

CARLO. Bif e mangià, infena amò pèr tat!

ANGELITA. Fav fèsta e balà in unur a otèr.

FRANCESCO. Balà e festegiaf finchè an sé mia sotracc!

GASTONE. Don Annibale alè ü deo come ol’Esculapio.

CATERINA. E la Serafina invece alè la dea Venere

LUCINA. A fì pròpe öna bèla coppia otèr du.

CARLO. E del sigür ol vòst futuro al pöl mia che èsga piö che bèl.

FRANCESCO. E töcc insèma an brinda infena a dama’matina!

TUTTI GLI INVITATI. Viva ‘l Don Annibale!

TUTTE LE INVITATE. Viva la Serafina!

TUTTI. Evviva i promessi sposi!

DON ANNIBALE. Parecc e amis a me cari, alè ü bèl laur a cambià ol stato civil, ol’òm ispusat, al dientà ün’òm de qualità. Chi pò alà troat öna scèta isse bèla e buna come la me, al ga pasa piö negot pèr la crapa, al völ adoma ès contet. Zamò a ma sa ède padèr de du scetì che ède sentaizzo, ü de che e ü de che. Ü al sigheterà a dim che al völerà di caramèle e chèl’otèr invece al sigheterà a dim che al völerà ol pà. E ai ma ciamerà töt ol de e töta nòcc: papà, a ma det i caramèle? Papà a ma det ol pà? E me felice a saro e come la fenice a rinasero töte i olte. E töta Bèrghèm piena de Pistachi ala sa troerà ala svèlta. Amis e parecc, grasie de ès vegnicc che a festegiaga. Adì che se a ölì balà amò compagn de prima, l’orchèstra alè là pronta a spetaf né?!

FRANCESCO. Öna balada ala farès sö amò olenterà intat che i gambe ai va amò. Angelita?

ANGELITA. Ma se dai, chesse al fo sta ün po de piö in mès ai vif dato che alè là sèmpèr casast là in chèl cimitero!

DON ANNIBALE. Brai, isse cha a ma piasì. Bisògna fa festa! (Agli altri) e otèr?

CATERINA. Me andarès anche a balà, ma bisògna èt se ol me òm al ga òia de balà.

GASTIONE. Öna baladina ala farès amò. Adà che però staolta a guide me né? A so me l’òm. El mia ira Don Annibale?

DON ANNIBALE. Fin proa contraria …

CARLO. Dai Lucina che öle fat imparà la polka.

LUCINA. Dom alura.

ANGELITA. Te a ta se bu de balà la polka? A ta ma fere imparà a me a balala alura.

CATERINA. Anche me a öle imparala!

FRANCESCO.  E cèrto! E me e ol Gastone an bala con chi alura adès?

GASTONE. Francesco te a met che adès an ga de balà me e te!

SERAFINA. Preòcupis mia che a bale me con votèr!

DON ANNIBALE. Braa Serafina mia. Va pör a balà, ma stöfèt mia tat, a talse che adès a ta se spusada. Spiridione, acompagnà de là töta la brigada.

SPIRIDIONE. Ma mia prima de i’dicc: “Evviva ol me padrù! Evviva gli sposi!”

TUTTI GLI INVITATI. Viva ‘l Don Annibale!

TUTTE LE INVITATE. Viva la Serafina!

TUTTI. Evviva i sposi!

SPIRIDIONE. Indom! (Escono dal fondo).

DON ANNIBALE. (Si accorge della presenza della suocera) ala mia a balà le? 

ROSA. Zèndèr, aio lasacc indà de là apòsta töcc pèrchè a go de diga dò parole.

DON ANNIBALE. La ma dighe pör, a so che a l’ascolte.

ROSA. Èco, lü al ga de capì  che me a so öna madèr che …

DON ANNIBALE. Ala dighe, al dighe pör … (avvicinandosi al tavolo) ma ada se aià lasacc vergot de mangià sö chèl taol che!

ROSA. Maa … a m’ascoltèl?

DON ANNIBALE. Ma se cèrto, ala’ndaghe ‘nnacc pör. (Le va vicino).

ROSA. A sere indre a dì che me a so öna madèr col cör ün po malat perché …

DON ANNIBALE. (Si avvicina al tavolo) infena töt ol vì aià fini’fò! Ma al sa pöderà?!

ROSA. Alura, al ma scoltèl o cos’è pò!?

DON ANNIBALE. Ma come nò? A so che töt pèr le. (Le va di nuovo vicino).

ROSA. Èco! A sere indre a dì che ol me cör alè ün po malat perchè a ma toca separas dala me önica scèta e …

DON ANNIBALE. (Si avvicina al tavolo) ma ardì! Al sömèa ü cap’sbaragliat! Alè gròsa be né?!

ROSA. (Arrabbiata) adès basta! (Le avvicina e non lo lascia più muovere) ol me cör alè ün po malat pèrchè a ma toca separas dèla me scèta e dagla a ü straniero compagn de lü.

DON ANNIBALE. Me ü straniero? Ma ala arde che me a so de Berghèm né? A so egnìt al mont in dèl mela…… (dice qualcosa sotto voce in modo che non si conosca la data di nascita)… e töcc che a Bèrghèm, e precisamènt in sità olta ai conòs o spisser Annibale Pistacchio! Ol’inventur di pastiglie cuntra al’asma, la tos catarusa e anche ol mal dèla madèr.

ROSA. Adì che la me scèta alè scèta de ü padèr “onorato” e de ü “valoroso ufficiale”.

DON ANNIBALE. Come? La sò scèta ala ga du padèr? Ü alè ü padèr onorato e l’otèr alè ü valoroso ufficiale?

ROSA. Cosal capìt! Ol padèr alè sèmpèr ü, adoma che alè stacc ü uficial valorus e anche onorato.

DON ANNIBALE. Isse, al va zamò mèi.

ROSA. Töt perché alè mort in guera … pace ala sò anima. Turnando ala me scèta, me al so che lü aià farà felice in töt e pèr töt.

DON ANNIBALE. Me aggla metero töta dèl sigür.

ROSA. Al varde che la me Serafina aià merita ü compagn de lü perché le alè ü angèl.

DON ANNIBALE. Al so, al so! E alè pèr chèsto che a sto mal adoma a pensà che doma’matina prèst a ma tocheà abandunala e mètèm in vias. (Al pubblico) e dì che ü spisser alì sta mal, alè ün po gròsa.

ROSA. Ma pödèl mia spostà la partensa de che a öna quac setimane?

DON ANNIBALE. A pöde mia! A go dendà a Milà pèr forsa indomà. La ga de saì che alè pròpe indomà che ai dèrf ol testamet dèla me zia Onoria.

ROSA. (Compiaciuta) a se, delbù?

DON ANNIBALE. Se, a go dendà a Milà.

ROSA. (Compiaciuta) nò, disie dèl testamet.

DON ANNIBALE. A se cèrto … a go dendà a saì chèl che la me zia ala ma lasat.

ROSA. Don Annibile, al sa preòcupe mia che finchè al turna mia a staro me insèma ala Serafina. Al sa preòcupe de negot e l’indaghe col cör soleat. Dai che adès an sa dièrt ün po …

DON ANNIBALE. Grasie suocera. Alè pròpe dora. (Si incammina verso la tavola) cara la me suocera, che, aià tracanat töt al ma sa. Ala arde cosa a ghè restat , ü dit de ì!

ROSA. Al ga arde mia al töt dom. Che bèla festa … (si sentono risate dal fondo) che alegria! (Ironica) per completà la festa al manca ol piö bù.

DON ANNIBALE. E chi sarèsèl? La ma dighe mia che alè ol’Enrico né?!

ROSA. Se, pròpe lü.

DON ANNIBALE. A gorès a chèla! Ol vòst neut, la ma scüse se a gal dighe, ma a pöde sofril gniampo. Cola scüsa che lü alà girat in sö e in zo o stial dèl’Italia, al pènsa de ès ü sapientù. Sensa parlà di caricadüre che al ga fa sö a töcc. E pò dòpo, e chèsto che alè chèl che al ma da piö fastöde de töt, alà tentat de portam ivià la me Serafina. (Si sentono grida festose e scrosci di risate) adà, sentì … sentì come aiè  töcc aleghèr e contecc sènsa de lü. Sentì come ai sa dièrt!

SCENA III

Don Annibale, Rosa e Spiridione

SPIRIDIONE. (Entra dal fondo sganasciandosi dalle risate) che mat che alè! Alè pròpe mat!

DON ANNIBALE. A set indre a parlà de chi pò?

SPIRIDIONE. Al varde, an sera indre a giögà mosca cieca, quando al sè dèrvìt la porta söi scale. Za le, amà ma ciapat töcc ü stremese adoma pèr chèl. Ma ü stremese! Ma ü de chi stremese! Ma ü stremese de nò crèt! Ma ü stremese che anna sé mai … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. O capit! Annacc docà però!

SPIRIDIONE. Èco. An sa gira töcc e al ve de det ü caporal coi barbis. Ma che barbis! Ma de chi barbis! Ma barbis che a ta ne mai vest in giro! Ma barbis che ai ta faa ègn … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. O capit! Ölèt indannac pò!?

SPIRIDIONE. Èco. Al ve’nnacc e al sa mèt indre a usà: “Me a va comande dendà vià de che”. Ma con döna us! Ma con döna us che anno mai sentide. Ma con döna us che … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. O capit! Smöèffo docà se de nò al ve nòcc!

SPIRIDIONE. Èco. Nigü alà piö bofat! A ghera ü silensio de tomba e ü ala olta a te est che ai sé inviacc a tösö la propria roba e indà. Chi ol capel, chi ol mantèl, chi ol bastù, quando, chèl caporal, al mia caaffò l’uniforme e i barbif? Ma che barbis e che uniforme! Ma de chi barbis e de chèla uniforme! Ma barbis e uniforme che a ta ne mai vest in giro! Ma barbis e uniforme che ai ta faa ègn … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. O capit!!! Desciulèt però!

SPIRIDIONE. Èco. Alà caaffò uniforme a barbis … e al sis chi calera? Ma al sis chi calera?  Ma al sis mia che calera?

DON ANNIBALE. O capit!

SPIRIDIONE. E chi erel alura? A mal dighe  … sö …

DON ANNIBALE. Al so mia me chi calèra.

SPIRIDIONE. E perché alà dicc che aiera capit alura?

DON ANNIBALE. O dicc che ere capit, ma adoma quando a ta disièt: “Al sis mia chi calera?”.

SPIRIDIONE. Se certo che al so chi calera, alo est me.

DON ANNIBALE. Èco, alura dimèl anche a me.

SPIRIDIONE. Alura, alera mia capit dèl töt?!

DON ANNIBALE. (Stanco) no! Ere mia capit! Chi erèl?

SPIRIDIONE. Al gregne …

DON ANNIBALE. Dai, smöèffò docà!

SPIRIDIONE. A, se gregnì mia, a val dighe mia. E  val dighe mia. Ma mia de mia. E piö in la de mia, che a ta pöde … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. (Ride forzatamente) ah! Ah! Chi erel?

SPIRIDIONE. (Ride) ah! Ah! Ol’Enrico! Ah! Ah!

DON ANNIBALE. (Fra sé)  che al va ègne a töcc’dù i turciù de pansa!

ROSA. Chèl balòs, annà lasà indre pròpe gniaöna de fa!

SPIRIDIONE. E alè mia finida che! Ai sé inviacc amò a balà e lü, sel mia inviat a botà pèr tèra di bali fulminanti? Che gregnà che a ma facc! Che diertimet! A te sentit: paf … pif … puf! Ma che paf! E che pif! E sensa parlà dèl puf! Ma ü paf che a ga dighe mia. Ü pif che an se mai vest! E ü puf che ala facc … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. O capit! O capit!

SPIRIDIONE. Adì se a fo apòsta … agghio che ... (toglie dalla tasca alcuni pallini fulminati).

DON ANNIBALE. (Fra sé) merà che adès an’dannacc a staghe visì ol piö posebol ala me Serafina. (Si sente suonare un valzer).

SPIRIDIONE. (Esce dal fondo).

ROSA. Ma … el mia ü valzer? Madonname come a me al ma pias i valzer! A sentèl chèla müsica che, a ma sömèa de turna’ndre coi agn. Dai, al bale con me.

DON ANNIBALE. (Allontanandosi) me e ol ballo an ga negot a che fa.

ROSA. (Andandole incontro) dai, al vègne che.

DON ANNIBALE. (Sfuggendole) a so mia bù dendà a tep.

ROSA. Töte scüse. Al ma faghe balà ‘sto valzer.

DON ANNIBALE. (Sempre sfuggendole. Al pubblico) ma se ghe a go mia òia de balà!

ROSA. (Trattenendolo) al ga de balà con me. Al sa pöl mia bala mia cola suocera.

DON ANNIBALE. Ma … a so mia bù … come ala èt … (balla e lo fa simpaticamente).

ROSA. Al manteresa mia … balà me öle. (E ballando escono di scena a destra).

SCENA IV

Serafina ed Enrico

SERAFINA. (Entrano dal fondo ballando sulle note del valzer. Al centro della scena, Enrico, smette di ballare). A set zamò stöfa de balà?

ENRICO. Dai, dai Serafina, schèrza mia cöl föc. Te a ta pènsèt che me a sabe ol’amante ofeso, invece alè mia isse. Perché Serafina a ta se spusada sènsa dimèl e sènsa ol me permès!?

SERAFINA. E a ta ghet anche ol coragio de domandamèl? Te a ta se ü mostro. Me de te a ma sa fide piö. A ta se … a ta se … ü traditür!

ENRICO. A ta se te invece öna traditüra …

SERAFINA. Öle mia scoltat … (fa per andarsene quando Enrico la ferma).

ENRICO. E che! In doet ingrata! Scolta chèl che a go de dì prima de burlazo ai tò pe. La me fiama che ala sé impiada in Sita Basa, adès te a ta disprèsèt. (Triste) ma de che mia tato öl zel aià smurseràzo ala svèlta.

SERAFINA. Adà che a ta mörere mia! L’erba catìa ala stanta a mör. Me a ta conòse e te a ta fet töt chèsto mia perché a ta ma amèt, ma perché me che a to mia ölìt. Adès che ergü al ma ölit me, alura adès a ta spuntèt fò cola storia dèla fiama. A sa regordèt piö che te a ta me tradìt? Oltre a me a ta ga nerèt amò otre. E alè le che me … (viene interrotto).

ENRICO. Alè ira pròpe ün bèl negot! Töte bale!

SERAFINA. A me a ta mla cöntèt mia sö! A ta ga ne amò dò!

ENRICO. Ma se a ta dighe de nò!?

SERAFINA. E a ta ghet ol coragio de amètìl mia?

ENRICO. No! A ta dighe che alè mia isse.

SERAFINA. Impustur e bugiardù!

ENRICO. A ta dighe che aiè mia dò perché … aiè tre. (Piagnucolando) te a ta se disonesta e mia de cör se a ta ma crèdèt mia! E se a ta ölèl sail, al fae adoma per tö’ffò dèl co te! Me a to sèmpèr amat e a ta ama amò come mai nigü al mont ala mai amat öna fommla. Ol me cör alè che, che al brama d’amur adoma pèr te e sènsa de te chèsto me cör al morerà d’amur.

SERAFINA. A tammla de mia ‘ntend! Me a ta amae e sperae de infiamà ol tò cör, ma la me speransa alè stacc ü sògn facc adoma de parole dicie al vent. E chèla speransa adès alè svanida dato che ol tò amur pèr me al ghè mia stacc. A ta salüde.

ENRICO. Ma nò, fa mia isse. Me a ta ame Serafina.

SERAFINA. A so spusada oramai.

ENRICO. E me cosa foi adès?

SERAFINA. Te oramai a tamaanterèsèt piö.

ENRICO. A ta ma amèt pròpe piö?!

SERAFINA. (Mentendo) piö pèr negot.

ENRICO. A ta crède mia e la speransa de iga ol tò amur ala perdero mai. A ga staro adòs a chèl vampiro che al ta portat ivià de me. Finida la festa a faro in modo che al pense a töddötèr e a ga rüinero sö la serada sènsa parlà de töt ol rèst. Chi tròp al völ, negot al’istrènzerà. E te cara la me traditura Serafina, a ta sa pentire ala svèlta.

SERAFINA. Ol tep al giösta töt e al giösterà anche te.

ENRICO. (Si inginocchia e le prende la mano) Serafina, ol me cör alè adoma pèr te e me a ta öle be che te a ta pödèt gnià crèt.

SERAFINA. Ma set sigür?

SCENA V

Serafina, Enrico, Don Annibale, Rosa, Spiridione e i sei invitati

ENRICO. (Sente che tutti gli altri sono entrati dal fondo. Al pubblico) alè riat! Adès al mète apòst me. (A Serafina) te a ta scapere mia de che! A ta se öna perfida e ön’ingrata!

DON ANNIBALE. Ma cosa södèl che!

SERAFINA. Cielo, ol me òm!

ENRICO. Fermèt!

DON ANNIBALE. Guardie! Föc e fiame!

SPIRIDIONE. Ma perché a dighèl isse? Isse? Isse?

ROSA. Cosa al vest de isse grave?

DAN ANNIBALE. Ma edì mia?

FRANCESCO. Me a ède ol’Enrico …

ANGELITA. … cola Serafina.

GASTONE. Invece me a ède la Serafina …

CATERINA. … col’Enrico.

CARLO. Me invece a ède la Serafina e l’Enrico.

LUCINA. (Non risponde e tutti la guardano) anche me ai vède, cosa credis!

DON ANNIBALE. E alura ivvest töcc che alè’ndre a fa ala me fommla! Adì, adì, alè inzenöciat denacc ala ormai sciura Pistachio!

ENRICO. Cos’è’ lü al crèt che me a sabe inzènöcc? Al sa sbaglia de gròs. (Si alza) me a so mia in zenöcc.

ROSA. Al’istà piö in zenöcc.

DON ANNIBALE. Adès al vède a me.

ENRICO. Ma come Don Annibale? Al mia capit che a sere indre a proà öna scena de teatèr con la Serafina? A sere indre a proala con le, ma alera me intensiù de favla èt a töcc votèr.

ROSA. Madonname che bèla idea! Dai, dai, sentemla töta sta scena.

DON ANNIBALE. Ün corno! Adès … alè tròp tarde! A … pensì mia a me?

SPIRIDIONE. No. La scena. La scena. La scena.

FRANCESCO. Certo che a ta pense, ma me öle èt la scena.

ANGELITA. Poame öle èt la scena.

GASTONE. E me a ède mia l’ura de èdela.

CATERINA. Che bèl, öna comedia de teatèr che!

CARLO. Dai, dai inviis docà!

LUCINA. Dèl teatèr sènsa indà a teatèr!

ENRICO. (Al pubblico) o diaol, cosa foi adès?! Mè che invente ergot … e ala svèlta!

SERAFINA. (Al pubblico) cosa cönteral sö pò adès!? Sperem in be.

ENRICO. èco … al sa trata de öna commedia classica-romantica. in doca i parti di atur principai aiè tri. Me a faro la part dèl … (non dice nulla) la spusa alà farà la part dèla… (non dice nulla) e lü al gaavrà la part … (non dice nulla). O lü invece al preferes önotra part?

DON ANNIBALE. Ma … al saavrès mia …  

ENRICO. Al varde che se ala ga pias mia a ga fo fa la parte de … (non dice nulla). A ga ala be?

DON ANNIBALE. Le mei de chela de prima dèl sigür.

ENRICO. Se al va mia be aggla cambie amò né?

DON ANNIBALE. No, no, ala ma pias chèsta.

ENRICO. E te Serafina?

SERAFINA. A me ala ma a be chèla che a te me dacc. (Al pubblico) e quale sarèsèla?

ROSA. Alura, dato che adès i parti aiè stace distribüide, an san vièi pò?!

ENRICO. Söbèt. Alura …

SPIRIDIONE. Ma gala mia ol titol? Ol titol?

ENRICO. Ma se certo. Ol titol alè: Zzzasse, Zzzanze e Zzzonzo.

SERAFINA. (Al pubblico) al’avrès iscömetit!

DON ANNIBALE. Mah, alè mia che al ma piase tat …

ROSA. Sito e  te vannacc …

ENRICO. Adès a ma s’anvie. Al sa trata de öna comeda in vinte ati adoma. Alura eco la trama … me a so Zasse, ame Zanze e a brame de riaga a tirala vià al me rivale in amur che a lè lü (A Don annibale). Al sa alsa ol sipario.

DON ANNIBALE. Ferma ü momènt chèl sipario pèr piaser. Ma … töt chèsto adoma in de comedia né?

ENRICO. Ma se cèrto. Al sa alsa ol sipario. Ai pe dèl gelso  a ghè … (viene interrotto).

SPIRIDIONE. Fermo! A èdèt mia che ol sipario alè restat a metà? Ma a metà!

ENRICO. Oh, a ma sere mia nincorzit. Scüsim. (Si ferma un attimo, poi riprende) a cominse. Ai pie dèl gelso, a ghe Zanze che ala löcia disperada pèr colpa de ün amur che al ganterèsa mia. Èco che a caal al ria Zasse, al saltazo e al ga a incuntra … e al ga fa capì töt chèl che al sènt pèr le, basandole i mà. (Bacia la mano di Serafina).

DON ANNIBALE. (Preso dalla gelosia va vicino ai due per separarli).

ENRICO. Zonzo, alè amò fò de scena pèr ol momènt. (Lo spinge al suo posto). Zanze al basa la mà de Zasse, aia basa e aia basa amò e i tra i dù al’isciopa l’amur (la bacia sul collo). Zonzo che alà est töta la scena, al dienta gnèc e al va visì ai dü e al sa mèt indre a usà: Zasse, a tammla paghèt chèsta, bröt ladèr de dòne. Ma Zassi Zaffi al ga respont Ziffe! Alura Zonzo al ciama Zasse e le denacc a Zanze a Zasse Zonzo, al ga tèazo ol co. (Cade per terra e trascina su di se Serafina). A chèsta scena, la pòvra Zanze ala svenes söl còrp de Zasse e Zonzo al dis: ai Zanze, ai Zanze.

DON ANNIBALE. (Si avvicina per far alzare Serafina. Suonano le campane). Sentì? Alè mezanòcc. Alè tarde e al sarès mèi che ognù al’indaghe ala sò cà e in dèl sò lècc.

SERAFINA. Ah, madèr!

DON ANNIBALE. Sciura suocera, chèla alè la sò stansa.

ENRICO. E la me … in doela?

DON ANNIBALE. La tò alè la de fò in mès ala strada. Andì de brai, andì.

ROSA. Serafina, dai che an va. (Escono a destra).

SERAFINA. Se mama.

FRANCESCO. Dai che a m’indarà.

GASTONE. Se la fèsta alè finida …

CARLO. Pecat però, a ma sa diertie isse tat …

ENRICO. Amis e parecc di sposi, in dondì? Dai che an fa l’öltèm brindisi a sposo! Spiridù, dai al’indaghe a tö amò di botiglie de ì. 

SPIRIDIONE. Söbèt! Ma sobèt! (Va a prendere due bottiglie e distribuisce i bicchieri a tutti).

ENRICO. E per festegial amò, a cante öna cansù che o imparat a Milà. Invitati, scoltì be e pò dòpo otèr a farì gli intercalari. Spiridione a rièt col vì pò?

SPIRIDIONE. Pronti! (Porge ad Enrico una bottiglia).

ENRICO. (Cantato)

MESCI MESCI E SPERDA IL VENTO

OGNI CURA, OGNI LAMENTO;

SOLO IL CANTO DEL PIACERE

RISUONAR FRA NOI S’UDRA’.

NELL’EBREZZA DEL PIACERE

STA LA VERA ILARITA’.

MESCI MESCI.

MESCI MESCI.

DON ANNIBALE. Bene, alura a va salüde töcc.

INVITATI. (Non si spostano e vanno avanti a cantare)

MESCI MESCI E SPERDA IL VENTO

OGNI CURA, OGNI LAMENTO;

SOLO IL CANTO DEL PIACERE

RISUONAR FRA NOI S’UDRA’.

NELL’EBREZZA DEL PIACERE

STA LA VERA ILARITA’.

DON ANNIBALE. Grasie de töt, ala pròsima olta che an sa èderà.

ENRICO. MESCI

INVITATI. MESCI

ENRICO. MESCI

INVITATI. MESCI

DON ANNIBALE. E dòpo chèsto final, vià töcc a cà.

INVITATI. 

LUNGA E’ L’ORA DEGLI AFFANNI

HA IL PIACERE FUGACI I VANNI

E IL MOMENTO DEL GODERE

BRILLA E RAPIDO SE NE VA

ENRICO. SE NE VA, SE NE VA, SE NE VA.

DON ANNIBALE. (Fa per andarsene quando viene fatto ritornare al suo posto da Enrico per ben due volte. Controllerà spesso l’orologio).

ENRICO. (Cantato)

MESCI MESCI E SPERDA IL VENTO

OGNI CURA, OGNI LAMENTO;

SOLO IL CANTO DEL PIACERE

RISUONAR FRA NOI S’UDRA’.

INVITATI. (Cantato)

NELL’EBREZZA DEL PIACERE

STA LA VERA ILARITA’.

ENRICO E INVITATI. (Cantano)

MESCI MESCI NEI BICCHIERI

MESCI MESCI STA LA VERA ILARITA’.

DON ANNIBALE. Se i finit, adès pò basta. Ogniü ala so ca.

ENRICO. (Mentre gli invitati escono accompagnati da Spiridione. Al pubblico) al crèt denda’lècc! Poarì a lü! A ga fo èt me adès. (A Don Annibale) buonanotte. (Esce).

DON ANNIBALE. Ardae che indès piö! Ala sömèaa che chèla cansù al finiès piö! Spiridiù! In do set casat pò? Dai, ötèm a caanfò.

SPIRIDIONE. (Entrando dal fondo) a rie, arie. (Mentre gli toglie la giacca) a ma sömèa de i’sentit a sunà ol campanèl?

DON ANNIBALE. Ma e’perdìt ol servèl? A ga mancherès a chèla! Perché alè mia zamò tarde!

SPIRIDIONE. E se anche al födès? Al sa preòcupe mia che stasira nigü aià distürberà piö. A so mia che me? A ghè mia che ol sò servo ol Spiridiù? Ma mia ü servo qualsiasi, ol Spiridiù! E perciò chi al völerà i medesine a ghi daro me!

DON ANNIBALE. No, no, al sa pöl mia. 

SPIRIDIONE. Ma come al sa pöl mia? Al sarès adoma pèr ‘stanòcc nò. Maa stanòcc e basta.

DON ANNIBALE. Negot de fa, la lège ala parla ciar. (Prende un libro dove legge): “In vista di frequenti funesti avvenimenti, si ordina che ogni spezziale, di notte, le proprie medicine venda in persona. Il trasgressor punito sarà di multa e prigionia”. Come a ta èdèt … sperem che nigü al vègn a distürbà. Te intat dam la beretina dèla nòcc e la estaia. (Si toglie la giacca. Nel frattempo la suocera Rosa esce dalla camera nuziale e chiude la porta con la chiave) chi el che al ria? Madonname, la suocera … (va a nascondersi dietro il paravento con Spiridione che lo aiuta a cambiarsi).

SCENA VI

Don Annibale, Rosa e Spiridione

ROSA. Zèndèr, a go la ciaf dèla … ma … ma … ma’ndo el casat?

DON ANNIBALE. A so che, a so che. A ma èdela?

ROSA. Insoma … mia tat. Adès a ègne le che al vèdero ün po mèi.

DON ANNIBALE. (Alzando la voce) la sa ferme le né?! Guai se la sa sposta de ü metèr amò.

ROSA. Eh … che manera a pöde mia èdèl?! El forse indre a giögà a nascondino?

DON ANNIBALE. Ma nò! Édèla mia che a so che dendre a cambiam pèr la nòcc!

ROSA. (Affrettandosi) a se cèrto. Al’iscolte, a gaavrès che la ciaf dèla òsta stansa de daf. Cosa foi, agglà porte le?

DON ANNIBALE. Ala ga pènse gniac! A go apena dicc che a sondre a cambiam …

ROSA. A se cèrto. Va be, al völerà dì che agglà lase che söl mòbèl. Al be isse?

DON ANNIBALE. Benissimo.

ROSA. Ègnero a desdaffò prima che al lèe ol sul.

DON ANNIBALE. (Al pubblico ironico) e me a ède mia l’ura!

ROSA. (Dolcemente) felice notte, piccolo Cupido. (Va nella sua stanza).

DON ANNIBALE. (Esce dal paravento e girando su se stesso) cosa dighèt?

SPIRIDIONE. Cosa digheroi?! Al ga sö la èsta de camera e la beretina söl co. Ma mia öna beretina qualsiasi né? öna de chèle beretine che …

DON ANNIBALE. Va be, ve be, o capit. (Ironico) ma, a ta scapa pròpe negot né? A mas’antendie se a sere ü figürì!

SPIRIDIONE. Ü figürì? (Mentendo) otèr che figürì! Ü figurunù!

DON ANNIBALE. Dai, va a durmì a te Spiridiù e regordèt de ès in pe ai sic. 

SPIRIDIONE. Pèr la pura andaro in lècc vestit. Maa, töt vestit. Completamentevesti! (Esce al fondo).

DON ANNIBALE. (Prende il lume e la chiave e mentre si avvia alla sua stanza a destra, si sente suonare il campanello) ma pròpe adès? Ma chi saral a chèst’ura?! Ü menüt! (Depone la chiave ed il lume e va ad aprire al fondo).

SCENA VII

Don Annibale ed Enrico

ENRICO. (Entra travestito da damerino francese. Userà sempre un accento francese) bonsoir.

DON ANNIBALE. Al sa pö saì chèl che al va ocor?

ENRICO. Je al völ dömandà … prim cos, pardon pèr l’urar tarde. Ma cand ün òm soffré … al soffre. E je, mon amis, je tèng la fevr. Senté, toché la mon front, töché la mon orec.

DON ANNIBALE. (Al pubblico) ma cosa ölèl chèsto de me? O capi’fò negot de chèl che alà cöntassö. Al’iscolte sciòr, pöderèsèl mia parlà come parle me? Nò perché, se de nò a capese mia cosa al dis e cosa al völ.

ENRICO. Va bien a ma spiegherò in bergamasc. Je suis … me a so malat e a go’nbisògn de medesine.

DON ANNIBALE. O capit, ma però mè che me prima a sape cosa al ga pèrchè a pöde mia daga öna medesina qualunque. Me a go de daga la medesina indicada pèr ol sò problema. Che problema gal?

ENRICO. A so stacc a ü bal e j’ai danzato pèr quatr’ure filade. E che coldòn inaudit! A ghere colt depertöt, söl còl, sota i asèè, infina sota i pe. E per rinfrescam un pò, mi sòn bevü apena öna trèntina dö bicchieron ghiacciatì.

DON ANNIBALE. (Al pubblico) trenta bicer zelacc!? E lè if amò?!

ENRICO. E quèi bicchieròn, dòp man fat vègn ön imbaras allo stomàc. E je pèr turnar ala svèlt in furmà, ho bèvüt cinq o ses bouttilles de Malaga, Champagn e Porto. Monsieur datem prèst vergòt.

DON ANNIBALE. (Al pubblico) ölis vèt che al ma tölt ivià pèr ü cantiner? Scüsa buna de leamèl di pe. Al ma spète che, che ando a töga söbèt ü ì che alè la fì dèl mont. (Al pubblico) a go ü fiasc che alè indacc in’asìt!

ENRICO. (Fra sé) caro ol me spisser, a ta tègnero ocupat ün bèl po. An sé adoma in presensepe a chèl che a ta öle fa. (Prende un biglietto dalla tasca e lo mette nella serratura della stanza dove c’è Serafina. Inizia a spostare alcuni mobili) a ghè né de tep pèr vèt la fì a chèsta serada. Intat, a mète sto armade denacc ala porta di sposi … chèsta scagna ala sposte de che … e che in dèl mes a mete ol taol. E adès an vederà se ol me rivale in amur al ga ria a troà ol bandol dèla matasa. Al rià zamò … (Spegne il lume e la scena rimane oscura).

DON ANNIBALE. Eco che … ol vì. Ma … ma … chi a smursat la luce? (Si ferma, va a tentoni dalla parte dove sente la voce di Enrico).

ENRICO. Pardon, j’avut öna crisì e  sòn cadüt e inavvertitament o smursato la lumiere.

DON ANNIBALE. (Ha raggiunto Enrico).

ENRICO. Scusòm ma or non hò più bisògn dèl votr vinèl. Merci, merci. Guidatem ala porta pur piasser.

DON ANNIBALE. Söbèt!

ENRICO. Io andrò a lett. (Mentre viene accompagnato al fondo).

DON ANNIBALE. Anche me adès ando in lècc.

ENRICO. (Alpubblico) poarì a lü. Buonsoir! (Esce al fondo).

DON ANNIBALE. Adio. E fas piö èt. Fürtüna che a so pratèc dèla me cà e a pöde anche caminà a öcc serraiffò. (Nel camminare urta le sedie e le fa cadere) e pensà che a credìe de ès in dèl mès dèla stansa e invece a so al’angol. E perciò se me adès a so al’angol, ando de che e cosa a troe? A troe la me stansa e dèla Serafina che a dervero fò con chèsta bèla ciaf. (Si accorge che c’è l’armadio) ma cosa a ghè che? A so pò brao de orientam, ölie troà ol lecc in dèl’armade! Pòta ma … in doela finida la me stansa? Ala sarà mia scapada con det la me Serafina adès nè? Spiridiù! Spiridiù! In do set casat! Al ronca compagn de ü sunì. (Vede il tavolino) adès che a ma e immènt, sö chèl taol che ere metissö üna quac serì … (cerca) adal che ü! (Accende la candela) pèr i corègn de töcc i demone! Ma che i mobèi ai caminà! Al sarà stacc dèl sigür o Spiridiù che alaavrà facc ol sonambul e alà facc töt chèl casòt che. Va be! Pasiensa. (Mentre sta sistemando la stanza, SUONO DI CAMPANELLO) campanèl maledèt! Ma cosa a ta sighetere a sunà stasira? (Va ad aprire).

SCENA VIII

Don Annibale ed Enrico

ENRICO. Permès … ela chèsta la bütiga dèl famoso Pistachio? (Con voce bassa).

DON ANNIBALE. Se ala sarès chèsta, ma la bütiga alè serada fò.

ENRICO. La bütiga ala sarà anche serada fò, ma ède che ghè che ol spissier se nò sbaglie.

DON ANNIBALE. Se, ma ol spisser adès al va’lècc perché alè tarde.

ENRICO. Se se, alè tarde e perciò an fa ala svèlta. El pò lü alura ol sciur famosissimo, altissimo, insuperabilissimo Pistachio?

DON ANNIBALE. Se, a ghi innacc ol Pistachio in persona.

ENRICO. Pròpe come ai mla descricc.

DON ANNIBALE. (Dolcemente) al desmète coi complimèncc adès e … (affrettato) al sa smüefò che a go frèsa.

ENRICO. Alura … a ghi de saì che me a so ü cantante e gniac a fala apòsta, indomà me a ghere de fa ol me debutto con döna cansù nöa-nöènta. Ma come al pöl sènt a lü, a so rauco e a so che apòsta de lü perché ho sentit tat parlà be, sempèr de lü e de chèle bèle pastigliète cuntra ol mal de gola e cuntra la us rauca e basa.

DON ANNIBALE. A va do söbèt chèl che al va ocor e pò dòpò vià de che. (Fa per andare a prenderle, quando viene trattenuto da Enrico).

ENRICO. Ma indoal?

DON ANNIBALE. A tö i pastiglie pèr la gola.

ENRICO. A certo. Al’indaghe pör …

DON ANNIBALE. (Fa per andare quando viene di nuovo trattenuto da Enrico).

ENRICO. Se, pèr la gola … ma faral be anche ala us rauca?

DON ANNIBALE. Ma cèrto, se ai fa be ala gola ai fa benissimo anche ala us rauca. Ala us rauca e anche ai öcc e al nas! (Al pubblico) chesse ammlà fenes pò che! (Fa per andare quando viene di nuovo trattenuto da Enrico).

ENRICO. Se cèrto … ma a farale be a töte dò i tonsille? A chèla de destra e chèla de sinistra?

DON ANNIBALE. Ma sensotèr! E se al ghès anche piö de dò tonsille, ai farès be anche a chèle. (Fa per andare a prenderle quando viene trattenuto da Enrico).

ENRICO. Ma el pròpe sigür che … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. (Liberandosi e andando a prendere le pastiglie a sinistra) se se, ai va be a go dicc. (Torna con le pastiglie in una scatola).

ENRICO. (Prende tutte le pastiglie e le mette in tasca. Davanti a Don Annibale, finge di ingerirle tutte) sperem che ai ma faghe ergot almeno.

DON ANNIBALE. Ma cèrto, al vederà che dòpo öna bèla durmida la us alè compagn de prima.

ENRICO. (Con voce normale) adà, ala sömèa che la us ala siès compagn de prima. (Emette dei vocalizzi mentre viene spinto alla porta del fondo).

DON ANNIBALE. Al salüde alura e buona notte.

ENRICO. Buona notte. (Di nuovo voce rauca) buona notte. Ma cosa söcèdèl amò? Ma che manera ela indacia sö zamò? Alè mia pèr caso che al mabe dacc i pastiglie sbagliade nè?

DON ANNIBALE. Ma no! Cosa dighèl! (Al pubblico) che ghiabe dacie dèlbù sbagliade? Sperem che al ma rèste mia che, se de nò, poarì a me e la me prima nòcc!

ENRICO. Merà che a ga dighe come amè indacc zo la us chesse almeno al pöderà dam i pastigliète adatade al me caso.

DON ANNIBALE. Ma al varde che …

ENRICO. Dai che an sa sèntazo.

DON ANNIBALE. Adès che a me imment, a pènse de iga la medesina giösta pèr ol sò caso.

ENRICO. Nò, nò, adès lü al ma scolta perché se de nò al ma sbaglia amò.

DON ANNIBALE. Ma al varde che alè tarde …

ENRICO. Ö … che ura el pò?

DON ANNIBALE. Aiè i trè de nòcc.

ENRICO. (Preparando le due sedie al centro della scena) ah, pèr me alè amò prèst … me ando’lècc mai prima di sic.

DON ANNIBALE. An va pò be!

ENRICO. (Si siede) dai al sa sènte zo e al’iscolte ol me caso disperat.

DON ANNIBALE. Ma a me al manteresa mia de sail, me a so zamò cosa lü al ga’mbisògn e perciò …

ENRICO. O al sa sènta zo o stoche infena a mèsde de domà!

DON ANNIBALE. A görès a ca chèla! (Si siede a malincuore).

ENRICO. Alura, al ga de saì che me a go öna bèla innamurada che però ala ama ün’otèr ma me al’andore alo stès.

DON ANNIBALE. Contet lü …

ENRICO. A so gelus e le al gòde de töt chèsto.

DON ANNIBALE. Balosina la scèta …

ENRICO. E alura, me, pèr riciamà la sò atensiù sö de me, cosa foi?

DON ANNIBALE. Cosa fal?

ENRICO. Al’ispete che a dès a gal dighe. Che curiusù!

DON ANNIBALE. Ma al varde che me che o facc la domanda dòpo che lü ammlà facia a me.

ENRICO. Mèi amò! Mai fa domande dòpo öna domanda!

DON ANNIBALE. Al’iscolte, ol ve an dunque o me … (fa per alzarsi quando Enrico lo fa risedere di nuovo).

ENRICO. E me alura pèr chèsto, a gire inturèm al sò balcù, de e nòcc. Nòcc e de. Sul, acqua, nef, tempesta e ènt de tramontana. O de sciròc. Insoma, me a so sèmpèr là!

DON ANNIBALE. Ol problema alura alè facile de risolvèr.

ENRICO. A se? E dòpo al ma paserà tòt e la us ala turnerà al so pòst?

DON ANNIBALE. Ma certo!

ENRICO. Al ma dighe alura …

DON ANNIBALE. Me, se a födès al sò pòst, o la spuse o la lase. Chesse, acqua o mia acqua, tempesta o mia tempèsta, nef o mia nef …

ENRICO. … sul …

DON ANNIBALE. … sul o mia sul …

ENRICO. … ènt de tramontana …

DON ANNIBALE. … ènt de tramontana o mia ènt de tramontana …

ENRICO. … ènt de sciròcc …

DON ANNIBALE. … ènt de sciròc o mia ènt de sciròc …

ENRICO. (Vede che non prosegue) è?! Alura?

DON ANNIBALE. A ma sa regorde piö cosa sera indre a dì … (affrettandosi) e comunque me o la spuse o la lasè.

ENRICO. (Quasi piangendo) se … ma intat … ol me debutto con döna cansù nöa-noènta?!

DON ANNIBALE. Al’indarà töt be, al sa preòcupe mia. Con chèste me bèle pastigliete (va a prenderle nell’armadio a sinistra) al canterà compagn de ün’oselì.

ENRICO. Mi daghe! Mi daghe! (Gli prende tutta la scatola).

DON ANNIBALE. Ma … ma mia töta la scatola però! (Gli prende tutta la scatola).

ENRICO. Töte, töte invece! (Gli prende di nuovo tutta la scatola).

DON ANNIBALE. Ma isse al sa sènterà mal! (Gli prende di nuovo tutta la scatola).

ENRICO. Tanto a ghè che lü che al ma pöl cöl cürà, nò? (Gli prende di nuovo tutta la scatola e senza farsi vedere, mette tutte le pastiglie in tasca e poi finge di inghiottirle).

DON ANNIBALE. Se, de che a ta cüre! Dai che alè tarde! Al’indaghe pèr piaser …

ENRICO. Adès, che a ma so cürat, a pödero pò proà la us.

DON ANNIBALE. Al’indaghe a proala de ün’otra banda (spingendolo al fondo).

ENRICO. (Tornando indietro) e nò, a gaavro pò de controlala che, che töt al siès come prima. Adès a cantero öna cansù d’amur bellissima. Alè öna cansù dedicada ad öna fommla sensuale, öna fomma con dì fisionomie che töcc i òmegn ai völerès pèr la so fommla. El pront?

DON ANNIBALE. Me a sarès pront dendà’nlècc!

ENRICO. A’iscolte e al’istaghe atènt.

Le la dis che la ga ol murus, stòrp e gop e bignuscus, al ga la rogna.

Le la dis che la ga ol murus, stòrp e gop e bignuscus, al ga la rogna.

Le ala dis che alà ga un bèl pècc, aiè tri strass in dèl regipèt, ma aià fa franca.

Le ala dis che alà ga un bèl pècc, aiè tri strass in dèl regipèt, ma aià fa franca.

Le ala dis che ala ga ol cül gròs, aiè töcc’strass che alà ga’ndòs, pèr fa figüra.

Le ala dis che ala ga ol cül gròs, aiè töcc’strass che alà ga’ndòs, pèr fa figüra.

Le la dis che ala ga i ögiai, aiè du manèc de bocai tecacc insèma.

Le la dis che ala ga i ögiai, aiè du manèc de bocai tecacc insèma.

Le la dis che ala ga ün’anèl ma alè chèl dèl so fradèl che ghèl’impresta.

Le la dis che ala ga ün’anèl ma alè chèl dèl so fradèl che ghèl’impresta.

Le la dis che la ga ü bèl lècc aiè du as de caalèc chi sa ribalta.

Le la dis che la ga ü bèl lècc aiè du as de caalèc chi sa ribalta.

Le la dis che la ga ol bocal ma ‘lè mia buna de central, la pisa in tèra.

Le la dis che la ga ol bocal ma ‘lè mia buna de central, la pisa in tèra.

DON ANNIBALE. (Ironico) che bèla cansù d’amur! Pròpe bèla.

ENRICO. Cosa a ghere dicc!

DON ANNIBALE. E adès, de brao, l’indaghe ala sò cà. (Lo spinge al fondo). La us alè egnida sö.

ENRICO. Ma … ma … (di nuovo rauco) le la dis che la ga ol murus … a so rauco amò turna. A sèntèl? (Ritornando al centro). A ma ocor amò di pastiglie.

DON ANNIBALE. Amò? Che stöfada! Adès alè’ndre afam pèrt la pasiensa. Me adès a ghi do amò öna olta ma lü al va fò di pe söbèt dòpo però.

ENRICO. Se a guarese, andaro vià.

DON ANNIBALE. Guarit o mia guarit, lü de che al’ispares!

ENRICO. Al ma daghe di pastigliète come adoma lù e me a malsà, al vederà che al me debutto a faro ü bèl figürü.

DON ANNIBALE. (Va a prendere le pastiglie).

ENRICO. (Nel frattempo, prende dalla tasca un bigliettino e lo infila nella serratura della camera di Don Annibale e Serafina).

DON ANNIBALE. Èco, chèste aiè i öltime. (Gli da le pastiglie).

ENRICO. Ma, al so mia se … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. Se l’ispares mia de che, öna fracada de bastunade agghià tira vià nigü. Sciur cantante alè ü bèl po seccante e se al’istache amò ün po, al so mia come ala à a finì pèr lü.

ENRICO. (Escendo dal fondo) ando, ando.

DON ANNIBALE. L’è indacc pèr fürtüna! Indoölèl indà con chèla cansù le?! Cansù d’amur … ma se la cansù ala parla dè … ü mostro, e ala ga negot a che fa coi cansù d’amur. E me spere con töt ol cör che ai ta fischie e che ai ta case indre de töt. (Prendendo la candela e avvicinandosi alla sua camera). Sperem che la me Serafina ala sabe mia indormentada intat che ala ma spetaa. Töt pèr colpa de chèl balurt de ü cantante … (si accorge del biglietto e lo prende). Cosa ède? Ü biglièt in de seradüra?! San vèt cosa a ghè scricc … (legge a mente). Perdiana! Spiridiù! Spiridiù!

SCENA IX

Don Annibale e Spiridione

SPIRIDIONE. Chi’l ma ciama?

DON ANNIBALE. A so me … ve che söbèt!

SPIRIDIONE. Ma che manera a go de egnì le söbèt che alè tarde e che me a so indre che a dorme isse be?! Ma ü be? Ü be che a ma sa dèsde fò gniac coi canunade.

DON ANNIBALE. Ve che a ta dighe! Smöèffò pèr piaser, alè ü laur importante. E pò dòpo se me so dèst, a capese mia che manera te a ta gaavrèsèt de durmì.

SPIRIDIONE. (Entrando tutto assonnato) cosa ölèl …

DON ANNIBALE. E’pèr caso est chi alà metit det in dè seradüra ‘sto biglièt?

SPIRIDIONE. Ma cosa annà sape de bigliet, de biglietì e de bigliètù, a sere là a durmì!

DON ANNIBALE. Chèsto alera det che.

SPIRIDIONE. Al varde che me al so mia che manera alè’ndacc a finì le.

DON ANNIBALE. E e mobèi spostacc isse? A se mia stacc te forse?

SPIRIDIONE. Me nò. A va dighe che me a ma so mia möit dèla me stansa … (sospirando) in doca a dormie isse be. Ma ü be?

DON ANNIBALE. O capit, mochela. Ma … se a ta se mia stacc te … ma cosa söcèdèl che in chèsta cà!

SPIRIDIONE. Al ma faghe mia pura …

DON ANNIBALE. Scolta e pò dòpo, se, che a ta crèpere de pura.

SPIRIDIONE. Al lèse alura. Ma al faghe piano, a so debol de cör. Ma tat debol.

DON ANNIBALE. (Legge) “Una persona, offesa gravemente da voi, giurò di vendicarsi in questa notte, restate in piè, vegliate, se vi è cara la vita. Un vostro amico.” Cosa dighèt te Spiridiù?

SPIRIDIONE. Mah …

DON ANNIBALE. Ma indasaì chi o ofendìt pèrchè me a ma so mia rendit cönt alura.

SPIRIDIONE. Mah …

DON ANNIBALE. Cosa ölerèsèt dì?

SPIRIDIONE. Mah … che, a ghè dò bestie.

DON ANNIBALE. Se, e öna a ta se te.

SPIRIDIONE. E l’otra a lè lü.

DON ANNIBALE. Grasie. Grasie tat.

SPIRIDIONE. Pèr me alà scricc ol biglièt ergü d’invitati … ü nemico che al völ vendetta. Ma vendetta, vendetta.

DON ANNIBALE. E chi sarèsèl per te?

SPIRIDIONE. Mah …

DON ANNIBALE. A ghet in mènt vergü?

SPIRIDIONE. Mah …

DON ANNIBALE. Dimèl  docà! Fam mia sta söi spine!

SPIRIDIONE. Mah …

DON ANNIBALE. O a ta mal dihèt o te che a ta … (viene interrotto).

SPIRIDIONE. Enrico. Per me alè stacc ol’Enrico.

DON ANNIBALE. Perdiana e perbacco insèma! A ta ghe resù!

SPIRIDIONE. Me, se a födès al sò pòst, a sircherès de sta dèst, al sa sa mai. Chel’Enrico le alè bù de töt. Ma de töt né? Töt-töt.

DON ANNIBALE. Ma me … a pöde mia sta dèst!

SPIRIDIONE. Al pöl mia … o al völ mia?!

DON ANNIBALE. Chèl … chè’lè! Mè che troe ü sistema … (Al pubblico) me de sta dèst a öle gniac pensal … la prima nòcc … nò, nò, nò, an san parla gniac. (Pensando) cosa pöde fa … o troat! Spiridiù, caro ol me “servo”, te adès a ta sa mètèt de sentinela denacc ala porta dèla stansa in doca me e la Serafina … (viene interrotto).

SPIRIDIONE. Ma che sentinèla d’Egitto! Me a go sonc e perciò ando in lècc a durmì! Buonanotte! E buonanotte!

DON ANNIBALE. Fermèt söbèt e guai se a ta sa möèt de che! Se chèsta ala ta a mia be, an ga de troà öna solusiù. Se ammla troa mia, a ta ste che a fa la sentinèla e annà öle mia de storie.

SPIRIDIONE. Va be, a ma sa sforsero de pensà a ü piano. (Pensa in una posa simpatica) o troat ol piano. Ma che piano?! Ü piano che aià laserà sènsa paròle.

DON ANNIBALE. Dai, smöèffò docà.

SPIRIDIONE. Ol piano alè chèsto: me adès a mète che denacc ala porta dèla sö stansa i balì fülminacc che a go che in carsela e che a go facc vèt prima, e se a ghè ergü che al völ saltaga adòs, chèsce ai sciopà. E sciopando ai farà tat de chèl rumur che me a ma sa dèsdero fò e a ma sa mètero’ndre a usà, ma usà tat che al rierà che la guardia e ala meterà in carcere chi al völ faga dèl mal. (Gongolando) cosa dighèl?

DON ANNIBALE. Perbacco, perdiana e pergiove! Alè ön’idea meravigliusa!

SPIRIDIONE. Pronti alura (sparge le pallottole dinanzi all’uscio). SUONO DI CAMPANELLO.

DON ANNIBALE. Ma chi saral amò turna?

SPIRIDIONE. Al’ispète che ando a controlà dala finestra. (Guarda) Don Annibale, alè ü ècc. Ma pròpe ècc né? madonname se alè ècc!

DON ANNIBALE. Poa ü ècc adès! Cosa faral in giro a chèl’urare che ü ècc! Che, al ria zet öna vià de l’otra! A ga rie piö a capì che negose alè chèsto. Dai, dervega fò pèr piaser. A ma chèsto, ü mènüt e al liquide ala svèlta.

SPIRIDIONE. (Va ad aprire e poi se ne va nella sua stanza).

SCENA X

Don Annibale ed Enrico

ENRICO. (Entra mostrandosi affannato) caro ol me brao spisser!

DON ANNIBALE. Sciòr … cosa a ghè söcedit?

ENRICO. A ma ocor chèl che a ghè sö söla risèta ma ala svèlta, ala svèlta.

DON ANNIBALE. (Al pubblico) alè chèl che a öle a me. E indoela?

ENRICO. Agglo che … (fruga prima da una parte e poi dall’altra perdendo un pò di tempo).

DON ANNIBALE. Alura?

ENRICO. A sondre che ala sirche piö ala svèlta che pöde. Cosa crèdèl, al varde che me a go frèsa né?!

DON ANNIBALE. E perché me nò? Al sa smöefò pèr piaser.

ENRICO. (Cerca di nuovo) al so piö in doca alo casada.

DON ANNIBALE. (Al pubblico) ma ada te se me a go de stache a pèr ol tep con dü che al ga frèsa de iga i medesine ma al troa mia la risèta.

ENRICO. Perdinci! Al ma sa ma, alo perdida! Ando e rie söbèt!

DON ANNIBALE. Benone! (Al pubblico) se al va fò chèsto, giüre che a sere fò ol purtù a ciaf. Serafina, arrivo! Sciòr, buon viaggio!

ENRICO. (Fa per andare ma poi sentendo ciò che dice torna indietro) troada!

DON ANNIBALE. Ma perché a so isse scalognat’istasira!? 

ENRICO. Prima a öle gafa saì töcc i mai ala me fommla.

DON ANNIBALE. A me al ma’nterèsa de iga ala svèlta la risèta e de daga i medesine e serafò bütiga.

ENRICO. Al ga de saì che la me fommla, poarina, alè ün po malada e me invece ala öle perfètta e sènsa dulur.

DON ANNIBALE. Al ma daghe sta risèta …

ENRICO. La me povra Anastasia … ala sa ciama Anastasia la me fommla.

DON ANNIBALE. O sentit e ghera mia imbignon de ripetil.

ENRICO. Eco, la me Anastasia ala soffre poarèta de diabete e ala anche ün po de tubercolosi.

DON ANNIBALE. La tubercolosi?

ENRICO. Se, ma apena-apena né?

DON ANNIBALE. Mèi pèr le.

ENRICO. Dòpo, alè paralitica  e alè anche cieca poerina.

DON ANNIBALE. Alè pròpe tat isfürtünada né però?!

ENRICO. Sensa parlà del mal de co che agglà vinteses ure al de.

DON ANNIBALE. Vinteses? Al völerà dì vintequatèr …

ENRICO. No, no, de piö, vinteses! Ala ga ria gniac a respirà diolte quando ala ga sanvia fò l’asma e pèr nò parlà dèla sciatica che aià fa mia caminà.

DON ANNIBALE. Ma erèl mia dicc che alera paralita?

ENRICO. Se, paralitica cola sciatica. E la ga infena i spine ventose e öna smagia al co.

DON ANNIBALE. Öna smagia al co? Cosa al sa trata?

ENRICO. Li scolte, se aià dicc che ala ga öna smagia, al völ dì che ala ga öna smagia. De cosa al so mia, me al so che de ès unciuna alè e anche tat. O mia finit … ala ga ön’artrite e ön’artrosi che aià fa usà dèl mal che ala fa infena a pena.

DON ANNIBALE. O Signur benedet, ma lü pènsèl che alè ase egnì che de me?

ENRICO. Ma cèrto! Alè che (mostra la ricetta che è lunga circa un metro) ol rimedio e con chèl che lü al ma darà la me Anastasia ala guarirà.

DON ANNIBALE. (Sbalordito per la lunghezza della ricetta. Al pubblico) ma … ma … a gaavroi me in töta la bütiga isse tate medesine?

ENRICO. La risèta ala cominsa isse: ciapà dèl’acqua benedeta dèl sciòr Murizio e mesciala sö con la capo-cefalo e pò dòpo con la fagiadenica. Con chèsta a ghè de mèsciasö l’asit de aregheto.

DON ANNIBALE. Con l’asit de meregheto? Al so mia se agglo.

ENRICO. Se agglà mia, aià farà urdinà e me aspetero che sentazzo.

DON ANNIBALE. (Affrettandosi) agglo! A so sigür de ighèl.

ENRICO. Mèi isse. E töt chèsto al ga de ès rinforsat con dèl’acqua canforada, col balsamo copaibe e col succo dols del cedro. Ma mia ü cedro qualunque né?

DON ANNIBALE. A no? E de che cedro al sa trata?

ENRICO. Dèl cedro imperial.

DON ANNIBALE. È certo, bisognaa imaginasèl. Ela po’ finida sta risèta adès?

ENRICO. A so gniamò de rià a ü quart … e con chèst cedro imperial al giova e al fa mia mal. E dòpo i’mmetit insèma töte chèsce laur che ai pöl che fa mia be, bisògna fal dientà piö fort con la solusiù d’Elmozio e chèla dèl Paracelso. Mescià e rimescià e pò dòpo fa sö di pastigliète.

DON ANNIBALE. Ma come faroi a fa sö di pastigliète se chèsce aiè liquidi?

ENRICO. Se che a ghè scricc che mè fa isse, mè fa isse. A soi me o Spissier o alè lü?

DON ANNIBALE. No, no, o Spissier che a so adoma me.

ENRICO. E alura de brao al ga de preparà chèle bèle pastiglète che ai ga ocor ala me Anastasia. E che a öna a öna, quatèr a quatèr, sèt a sèt, le ala ga de casazo. Dòpo a ghi de … (viene interrotto).

DON ANNIBALE. Ma basta! Basta adès però!

ENRICO. Dòpo a mè ciapà l’ombelico de Venere, butirro col diascorio dèl dutur Fracastorio, l’arsèla e l’assafetida e ol thè che al siès dèl’America.

DON ANNIBALE. Dèl’America? Ma come foi a iga ol thè dèl’America che an sé a Bèrghèm?

ENRICO. Bene, aià ordinerà alura.

DON ANNIBALE. A … a pensaga be a go de ighèn che amò pèr öna olta.

ENRICO. Bisògna agiungiga anche dèl rob antisifilitico, estratto de cicuta, di papaèr, dèla ruta, dèl’etiope minerale e dèl sciròp cordiale.

DON ANNIBALE. Ela amò longa tat?

ENRICO. Dòpo mè mèddet la polvèr dèl Marco Cornacchione e dèl Gioan Procida, mè dovrà l’impastèr in infusiù, la cassia fistulada e la pomice pestada. Fa boi ol töt e fan öna bibita.

DON ANNIBALE. Otèr che bibita ala ègnerà fò con det töta chèla roba le!

ENRICO. E anche de chèsta, dòpo merà che lü al faghe sö di pastigliète.

DON ANNIBALE. Ma come faroi … e nò è, adès a dighe basta. Basta!

ENRICO. Se, basta, al ga resù. Basta.

DON ANNIBALE. Oh! Meno mal!

ENRICO. Basta … con chèsta risèta. (Togie dalla borsetta tanti foglietti) ma a ghè amò töte chèste.

DON ANNIBALE. Ah mae de sèntèm mal … (sconsolato, riempito di ricette).

ENRICO. (Velocemente) la calega, la veronica, la statice, l’anserina, la piombaggine, ü mas de latuga. Malva d’Ischia, malva rosa, inte fave, otanta rane, legno quassio, erba spögna, polmonaria, capripodio, l’averbesca, spargano. La ruta sèca, la dragonaria, la simarubba, la cascerilla, la ceralacca e ol lègn quassio. Èco, alè töt. (Mentre esce dal fondo) in domà a mèsde ègnero a tö töt.

DON ANNIBALE. Adès al pöl anche egnizö ol campanèl che me a ga dèrve pròpe piö a nigü. I pöl vusà, ai crèpè pör töcc che a me al manterèsa mia. Me a ga dèrve piö a nigü! (Va verso la sua stanza e quella di Serafina quando calpesta i pallini fulminanti che Spirione aveva disseminato. Fa un fracasso infernale). Chi el che ghè che?! Ah già che a some! A ma sa regordae piö di balì fulminanti!

SCENA XI

Don Annibale, Spiridione, Rosa e Serafina

SPIRIDIONE. (Entrando gridando) al ladro! Guardie! All’assassino! Guardie, riì söbèt! Aiuto!

DON ANNIBALE. A so me.

SPIRIDIONE. Guardie! A ghè che ü ladèr!

DON ANNIBALE. Spiridiù, a to dicc che a so me.

SPIRIDIONE. Al’assassino! Aiuto! Guardie!

DON ANNIBALE. (Alzando la voce) Spiridiù, a so me! A ghè né mia de ladèr che!

SPIRIDIONE. Come? A ghè mia di ladèr?

DON ANNIBALE. A ghè né mia de ladèr.

SPIRIDIONE. E di assassini?

DON ANNIBALE. Gnià di assassini a ghè né mia.

SPIRIDIONE.  E i balì fulminanti?

DON ANNIBALE. A so stacc me perché ölie indà in de stansa.

SPIRIDIONE. Alura … a ghè pròpe nigü … ma nigü-nigü-nigü?

DON ANNIBALE. No a to dicc, a so stacc me.

ROSA. (Entrando) ma cosa söcedèl che? Chi el che usa che?

SERAFINA. (Voce fuori) mama, ala ma dèrve, a so in pe.

ROSA. (Prende la chiave e va ad aprire).

SERAFINA. (Uscendo) alura? Cosa söcedèl che?

DON ANNIBALE. Negot, negot, a ghè stacc … ün’equivoco. Dai, ògniü al turne in dèl sò lècc che a ghè söcedìt negot.

(SPIRIDIONE, DON ANNIBALE, ROSA E SERAFINA, VOLENDO RIENTRARE NELLA PROPRIA STANZA CONTINUERANNO A SBAGLIARE STANZA PERCHE’ ASSONNATE E QUANDO LE HANNO TROVATE, SUONA DI NUOVO IL CAMPANELLO).

SPIRIDIONE. A rie, a rie!

DON ANNIBALE. (Ormai è sconsolato).

SCENA XII

Tutti in scena con l’arrivo di Enrico e dei parenti

ROSA. Cosa fal che … ol’Enrico?

ENRICO. El permès? A ghè töcc i òscc parecc.

FRANCESCO. Don Annibale, el zamò leassö?! Ol bèl che a so egni’che pèr fal leasö e invece …

ANGELITA. … e invece alè zamò in pe. E … com’ela’ndacia?

GASTONE. Ma come a sarala indacia a te?

DON ANNIBALE. (Sconsolato) alè’ndacia … alè’ndacia …

SERAFINA. (Ironica) e se … alè pròpe indacia …

CATERINA. Adì che notèr an sé contecc pèr votèr.

CARLO. De la de contecc pèr votèr.

DON ANNIBALE. Poame a so contet …

SERAFINA. De là de conteta …

LUCINA. Alura an sé contecc töcc.

DON ANNIBALE. Se certo, ma se otèr adès andèsès amò ala òsta cà che … (viene interrotto).

ENRICO. Che fra poc al paserà la diligènsa che al va porterà in doca a ghi dendà. E al sirche de smöiffò che aiè zamo quase i ses. A ghè de fò ön’alba che piö bèla de isse ala ghè mai stacia.

DON ANNIBALE. A dighèl delbù? Aiè zamò …

ROSA. È se, aiè quase i ses zèndèr, merà che al sa smöefò se de nò al ve tarde.

DON ANNIBALE. Serafina mia, cosa ölè’fa … an sa èderà al me ritorno.

SERAFINA. Preocupèt mia, caro, te a ta sare intat in dèl me cör e me a ta spetero con sèmpèr l’amur che a go pèr te.

SPIRIDIONE. (Lo veste per uscire).

ENRICO. A me pensero me a Serafina … (affrettandosi) e ala sò suocera.

FRANCESCO. A va augure de ölif be pèr sèmpèr.

ANGELITA. Pèr sèmpèr e de la amò.

GASTONE. Annaavrì amò de tep pèr i òste dolcese.

CATERINA. Otèr a si destinacc a öna eta longa, insèma.

CARLO. Quando al turnerà al sarà töt come prima.

LUCINA. La lontananza ala rafòrza l’amur sèmpèr de piö.

DON ANNIBALE. Grasie … a si tròp bu con me … (Sbadigliando) a ga rie gnia’piö a sta in pe. (Prende Serafina in disparte) tesoro mio, sirca de sta atenta, e ma recomande, se ergü ai ve che a sunà, te dèrvega mia.

SERAFINA. Va pör tranquilo.

TUTTI. Buon viaggio  e buon ritorno. (Più volte).

DON ANNIBALE. (Stringe le due valigie ed esce al fondo).

ENRICO. (Stringe la mano ad Ernestina mentre Don Annibale sta uscendo).

SIPARIO