Ol mont al fenes inco

Stampa questo copione

Ol mont al fenes inco di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

         

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

http://copioni.dnsalias.org

TITOLO

OL MONT AL

FENES INCÖ

ATTO UNICO

Personaggi

GINA

RINA

PINA

MINA

TRAMA

Le ormai famose sorelle Gina e Rina con l’immancabile amica Pina e la sorella, Mina, alle prese con la fine del mondo del 21 dicembre 2012. Divertenti e spassosi equivoci a non finire.

ATTO PRIMO

In casa della sorelle Gina e Rina.

SCENA I

Gina e Rina

GINA. (In scena mentre sta piegando i panni. Ha un bella pancetta).

RINA. (Rientra da sinistra) Gina, ma che manera a ghè delà töta chèla spesa?! Et isvaligiat töt ol supermercato ol Mondo?

GINA. Me nò! Alè ègnida che depèrsòcönt!

RINA. Cominsa mia a töm in gir né? Al sa pöl saì cosa a tè saltat in mènt de comprà töta chèla ròba?

GINA. Cominsa mia a damla dre né?! A sere là a fa la spesa al Mondo, che a “fo” al solèt … (al pubblico alzando la voce) perché “la spesa che in cà dèla me sorèla, ala fo sèmpèr me”…

RINA. Braa, a te pròpe dicc ü laur giöst.

GINA. Che so me che a fo sèmpèr la spesa?

RINA. Nò! Che chèsta alè la me cà! Annacc docà! (Al pubblico) alè longa compagn dèla fam.

GINA. Alura, a sere là al supermercato e o sentit dì che … anche se o mia capit be, che …

RINA. (Al pubblico) sö chèsto a gavrès iscometìt. Alura, al sa pöl saì che cosa a te sentit?

GINA. Te, sta calma né? A to apena dicc che o mia capit be, dam ol tep de metì insèma i idèe in dèl co.

RINA. (Al pubblico ridendo ironica) i idèe in dèl co … ala ga gniac ol co, come fala a iga det i edèe!

GINA. Èco che i idee aiè riade alla base … in dèl momènt che a sere indre a tösö o strachì pèr me e öna sigola pèr te …

RINA. (Al pubblico) a ga öl dò ure prima che la cominse ü discors … (a Gina) e po’ ala de né Gina?!

GINA. Come faroi andannacc se a ta ma interompèt sèmpèr! Alura! A sere indre a dì che ere tössö o strachì pèr me perché te a ta ghe ol polistirolo ai stèle …

RINA. Ala lüna, mia ai stèle!

GINA. Cosa c’èntra la lüna che a ghè neol incö?! Alura, dato che te a ta pödèt mia mangià i formai, ma adoma usmai …

RINA. Ma ala ölèt mocala fò de cöntasö i me laur che che nigü al ga interèsa se me a pöde o pöde mia mangià i formai?

GINA. Nigü? Te, ada che ol pubblico se alè che a ediga al völ dì che al ganterèsa chèl che an ga de cöntasö né bèla?

RINA. Braa, a te centrat in pieno ol punto.

GINA. Ol punto? Qual de punto? Ol punto noce dèla Pina?

RINA. Al sa dis ol punto “croce”! E po’ dòpo alè mia chèl ol punto che a ma santèndie me, ma che a ta ghe de cöntasö dèl perché a ghè delà töta chèla spesa che a ta set indacia a fa al Mondo quando de solèt a ta comprèt a malapena chèl che a vocor pèr du de. 

GINA. Dam ol tep de rià al punto! Te e pò dòpo anche ol Signur al ga impiegat sèt de pèr creà ol mont né!

RINA. E cosa ölerèsèt dì? Che a ta ölèt impiegaga anche te sèt de pèr ispiegaga che manera a te facc ü containèr de spesa?

GINA. Ma set bambosa! A gampieghero mia sèt de me! A so mia ol Signur me nè! (Al pubblico) a ma edì otre cola barba? E po’ dòpo, a portà chèla crus isse pesante, indasaì come a sarès stöfa morta!

RINA. Mai pesante come iga te come sorela. Annacc docà che al ve nòcc! Che manera … (viene interrotta).

GINA. Arie! Alura, a sere indre a dì che o mia capìt be, ma o sentìt dì: “ai maià! Ai maià!” E che ol Mondo al sarès isparit! Te cosa avrèsèt facc al me pòst? Chèl che me o facc per la pura che töcc i maiès chèl che al supermercato Ol Mondo a ghera: fa öbèla spesa.

RINA. Öna spesuna a ta ölìèt dì forse! Vinte borse de spesa!

SCENA II

Gina, Rina e Pina

PINA. (Entrando dal fondo) scète, alè riada!

GINA. La camera d’aria dèla me bici?

RINA. La sèrva dèl preòst nöa?

PINA. Ma cosa andì a ultasà! Adì che chèsta alè mia la comedia del’ampasat né? Scète, incö ala ria dèlbù!

GINA. (Al pubblico) l’ampasat ala fì alera la so sorèla che ala ghera de rià …

RINA. … e stan ala sarà amò le.

PINA. Alèindre cha al rià la “fine del Mondo”!

GINA. Cosa tere dicc me Rina? Ol supermercato Ol mondo al seràfò.

RINA. Ma set sigüra Pina? (Al pubblico) al sarès la prima olta che la me sorèla ala imböcia èrgot de giöst.

GINA. Come o facc be a fa töta chèla spesa!

PINA. Ma cosit capit? Mia chelle del Mondo, ma ol mondo intero! Töt ol mont al ga sarà piö. I capit adès?

GINA. Ma cèrto! (A Rina) töcc i supermercati Ol mondo dèl mont ai serafò! Che disgrasia! Ah, chèla crisi che è!

RINA. Che bestia de öna crisi!

PINA. Ma cosa a gaèntrela la crisi adès! (Al pubblico) öna olta che ala sabe öna olta che i capese söl drecc! (Alle due) a mezanòcc, al fenes ol mont!

GINA. (Triste) Rina, ai te deèrt infena a mezanocc …

RINA. Fa pò mia isse Gina, annà derverà fò di otèr de supermercati, preòcupèt mia.

PINA. Ma scète, a ghè la fì dèl mont! In domà an sarà töte morte! A mezanòcc, a ga sarà al mont piö nigü! Ol supermercato Ol Mondo al ga entrà mia. I capit?

GINA. (Preoccupata) dai, a ta dighere mia delbù né?!

PINA. Ma certo che a dighe delbù! Aialsà töcc po’! Posebol che otre a agal sirès mia?

RINA. Fam mia pura né Pina!

GINA. Dai schèrsa mia Pina.

PINA. Alè mia ü schèrs iscète! Alè la pura verità! A mezanòcc piö nigù al sarà if.

GINA. Madonname che disgrasia. Ma perché pròpe in doma che a ghere dendà dèla paruchiera? Pina, al sa pöl mia spostà la fì dèl mont de ü de? Al ma nincrès, dai, alè zamò ü mis che o prenotat!

PINA. Ma Gina a capesèt vergot? Adès a mi spòsta la fì dèl mont che alè stacia decidida ü muntù de agn fa, adoma pèr te.

RINA. Ma dai Gina, a ta ègnèt fò con chèle scopèrte diolte. A pensaga be però, anche me indomà a gaavrès ü apuntamènt … (viene interrotta).

GINA. Poate dèla paruchiera?

RINA. Me nò dala paruchiera, i me chièi aiè bèi isse.

GINA. (Al pubblico) seè, ala sömèa che ala gabe sö di penace.

RINA. (Con timidezza) me a go … un appuntamento … galante.

GINA. Al so a me che ala ria la fì dèl mont alura!

PINA. Scète, ma cosa a sindre a cöntasö? Metì de banda töcc i òscc penser perche indomà a farì pròpe ön bèl negot. Aià dicc i Maia.

GINA. Cos’è? Chi maiù che indaa al supermercato ol Mondo? Aiè stacc lur che aià dicc che al ve la fì dèl mont? Pina, evvest che ergot al cèntra col supermercato Ol mondo?

RINA. Perché ammlà dicc prima a me se de nò a ga crèderès gniac.

GINA. Scolta Pina ü menüt, me indomà a go dendà dèla paruchiera, la me sorèla ala ga ö apuntamènt con dü nòm … (al pubblico) a ga fo sö l’òss dèl còl che al sarà bröt compagn dèl pecat … scolta Pina, an pöderès mia notre tirà sö öna quac firme pèr spostà la fì dèl mont a … l’anchie?

RINA. Braa Gina! Come o facc a pensaga mia me?!

GINA. Perché me a so piö intèligèmènta de te, come al solèt.

RINA. Te sapientuna, e perché spostà mia la fì dèl mont de che du agn invece?

GINA. Braa Rina! E perché an fa mia de che sic agn?

PINA. E se an fes de che des agn? Ma desmetila docà de cöntasò di eresie! An sé mia notèr che an pöl decidì.

GINA. A già che aiè chèi chi maia. (Pensando) te Pina, ma ada che anche me e la me sorela an maia nè? E perché notre an pöl mia decidì alura?

RINA. Asvèt che a ma mia maiat a sé Gina, a te sempèr comprat i laur cöntacc! A parte incö, ovviament, ma asvèt che alè stacc tròp tarde.

SCENA III

Gina, Rina, Pina e Mina

MINA. (Da fuori, preoccupata) scète! I sentit a otre?

GINA. (Al pubblico) cosa farala al mont amò la Mina! A ghel mia ol fuso orario a Bagnatica?

MINA. (Sempre preoccupata) scète, al sis mia cosa ai dis a Bagnatica? Che indomà a ga sar la fì dèl mont!

PINA. A mal sa a notre Mina.

MINA. A ma me a so mia bambosa dèl töt né, a so egnida insà che a Brüsa. (Entra con una valigia).

RINA. Te Mina la Pina alà dicc che ala e anche che a Brüsa la fì dèl mont.

MINA. Cos’è? Anche che a Brüsa ala ria? Mè che andaghe söbèt a Seriat alura! (Fa per uscire di nuovo).

GINA. Indoet Mina! Ma al set mia che Seriat alè prima de Brüsa? E perciò, la fì dèl mont ala rià là prima de rià che.

PINA. Dai sorèla, e che e sèntèzzo che a mi speterà che di nòste amise la fì dèl mont. Che bèl mör töte insèma!

RINA. Pota ma, me a sarès mia gniamò mia pronta pèr mör …

MINA. Pèrchè me a so pronta? A go de fa amò tace de chi laur …

GINA. Pèr esèmpe? Sircà fò la tomba?

MINA. Chèla aglo zamò pronta, deluntà dèl me òm almeno sènto metèr. O zamò tecat bega tat quando alera al mont che de morta, ölerès pò posa in pace.

PINA. E te Gina a set pronta de mör?

GINA. A me a so pronta. O facc tat de chèl’alenamènt! Öna olta a ma so slongadazo in dèl lecc, come i fa i morcc e o metit sö ol vestit che al ma pias de piö. O proat a respirà mia e pènse de ès istacia anche braa perché la Rina, quando ala ma est alà tirafò dè chi èrs …

RINA. Pèr forsa, a la ciamae ma le ala ma respondia mia, pensae ala födès morta delbù. (Al pubblico) mia che al sarès istacc sto granchè dispiaser … (Alle tre) però a ma tocat indà a fa segnà infena ai èrèm, perché a dormie piö gnià de nòcc. Al’avrès copada me delbù per chèl ischèrs!

PINA. Mina, cosa ghet det in chèle alis?

MINA. I laur che öle portà con me quando a saro morta. Ülie pò mia che indès perdicc cola scüsa dèla fì dèl mont.

GINA. Braa Mina! Alè pròpe öna bèla idèa. A fo isse a me. (Esce a sinistra).

RINA. Ma dondarala! Ma scolta Mina, e mia pensat che se a ta sare morta, al ta ocorerà negot?

MINA. Chèsto a tal dighèt te. Me a so sigüra dèl’incuntrare invece. Te, e pò dòpo ada che o mia metit det di sbambosade né?!

PINA. Fam vèt alura.

MINA. (Inizia a togliere: 1 camicia da notte) chèsta pèr la prima nòcc de morta. (1 paio di mutandoni) chèsce alè pèr ol ricambe, almeno ü al ga öl. (1 dentiera) chèsta pèr forsa, se de nò come faroi a mangià. (1 boccale) indoca an do, chèsto al ve sèmpèr con me, al sa sa mai …

RINA. Se chèsce aiè öna quac i laur che a ta preme de tösö, forse alè mèi che a ta sa fèrmèt che, se de nò an fa scapa töt ol nòst publico.

PINA. Ma con töt chèl che a taavrèsèt pödìt tösö, pròpe chi laur le, sorèla?

MINA. Perché a ta ai mia be?

GINA. (Rientra con una valigia) eco pronta la me de alis. (Vede gli oggetti di Mina sul tavolo) e chi laur le, cosei?

MINA. Aiè i me laur che a öle tösö pèr la me mort.

GINA. Ol bocal e la dentiera? Ma Signur, a pöderèsèt mia fam ü piaser sènsa spetà mezanòcc? Töla sö söbèt!

RINA. Dai Gina, trata mia isse la zet almeno l’öltèm de che a tla èdèt.

GINA. Te bèla, ada che me a trate sèmpèr be la zet. A fo isse adoma cola Mina.

PINA. Fam vèt te Gina cosa a ta ghe det in dè alis?

MINA. (Al pubblico) indasaì quace reciòc alavrà casat det.

PINA. Ada che a to sentit chèl che a ta ghe dicc al publico né? E a ta stòpe söbèt la boca. (Toglie una spazzola per capelli).

RINA. Cosa annà faret de öna spasola di chièi?

PINA. Pèr chi tri chièi che a ta ghe sö Gina?!

MINA. Du chièi, mia trì.

GINA. Come a si teade fò dèl mont votre. Ol mont ma chèl de là. Chèla spasola che alè mia pèr me ma pèr ol Signur.

PINA. MINA. RINA. Pèr ol Signur?

GINA. Cèrto. Quando notre an sarà morte, an sarà in banda al Signur o nò? Cioè “me” a sarò in banda al Signur perché otre andarì al’inferno. E come töcc aialsa, ol Signur al ga i chièi lonc e töcc ispetenacc. E me a saro chèla che pèr la prima olta in de storia ala petena i chièi dèl Signur.

RINA. Mah! Me a go di döbe sö töt chèsto ma dighe negot perché almeno l’öltèm de öle mia tecabega..

MINA. (Toglie la pancera dalla valigia di Gina) e chèsta cosela?

GINA. Zo i mà dèla me ventiera.

PINA. Ma cosa a ta ocorela a fa?

GINA. A conosì otre la Celsa dèla Costa?

MINA. Cèrto che me ala conòse, alera in de me compagnia de zuena.

PINA. Alè la scèta dèla cüsina dèla me pòvra madèr.

RINA. Gniac a fala apòsta, alo esta l’otèr de, dòpo tace agn.

GINA. Èco, me invece a so sèmpèr restada amisa anche se alè ün po che an sa èt mia però an sa sènt sèmpèr al telefolo.

MINA. E cosa a gaèntrela la ventiera cola Celsa, quando a ta sare morta?

GINA. A go dicc ala Celsa che a so amò bèla magra come quando ala ma conosìt e infena al’ampasat alera isse, invece dè ün po de tep … 

PINA. A te metit sö öna bèla panseta.

GINA. Eh dom, pansèta! Du o tri chili.

RINA. Fa anche des dè chili.

GINA. E alura adès a go pura de incuntrala in dèl’aldelà e che ala ma ède come a so ben metida. Ma me fürba a töesö la ventiera e se a strènse det la me bèla pansetina e so apòst.

RINA. (Al pubblico, ironica) apòst pròpe dèl töt!

MINA. (Vede Gina con in mano scatole di pastiglie) e chèle le cosele?

GINA. Ma a ga edìs piö? Aiè i pastiglie pèr la pressiù. Ele mia compagn di tò Pina?

PINA. (Le guarda) se, aiè stèse a chèla che töezo me. Ma scüsa né, cosa a ta ocorele a fa i pastiglie dèla pressiù se a ta se morta? Me a ga pènse pò gniac de töle sö.

MINA. (Ironica, al pubblico) che anche chèste ai ga ocore al Signur?

GINA. I ma ocor adoma a me perché a so adoma me che andaro in Paradis! Sa regordèt Rina quando an sèndacie söl Mut de Nef che ala ma sera alsada la pressiù? Èco, chisa andà in Paradis che alè piö in volt che pressiù a gaavro. Ma me la fèrme söbèt coi me bèle pastigliète.

PINA. Ma Gina, ma a sa rèndèt cönt chèl che a ta set indre a dì pò?

GINA. Te, domandaghèl ala me sorèla se a stae mia mal söl Mut de Nef.

PINA. A parlae mia dèl Mut de Nef ma del Paradìs che te a ta èdere col binocol!

RINA. Pina, a ta me robaffò i parole di boca: la me sorèla ala èdera ol Paradis dè che. (Fa il gesto).

MINA. Alo pensat söbèt a me: la Gina in Paradis? Dèl büs dèla ciaf!

GINA. Me al manterèsa mia chèl che disì perché me andaro in Paradis drecia. E otre tre invece, andarì drecie dreciente al’inferno!

PINA. (Fa le corna) tiè! A ta se te che a tandere al’inferno!

RINA. (Al pubblico) con töte i sorèle che a ghe in giro, pròpe öna sorèla dèl genèr ala ghera de capitam!?

MINA. E me che a so egnida che de te Gina cola speransa che a ta ma pödièt vötà e invece… a ta ma ölèt mandà al’infèrno.

GINA. Scète, ma me a va öle be e alè pèr chèsto che o preparat chèla pomata che de daf a otre?

RINA. E che pomata ela?

GINA. Chèla pèr i scotadüre nò? (Ironica) perché, pèr indà al’inferno ölièt forse la crema dèl sul?

PINA. Dai scète, infena al nòst öltèm de de età an tèca bega. Dai, sirchem dendà almeno ü tantì decorde.

GINA. Alè chèl che dighe a me.

RINA. Ma se a ta se sèmpèr te che a tanvièt fò töt!

MINA. Ma basta scète! Bötem mia vià chèle poche ure che al ga rèsta a dì sèmpèr i stès laur, che a mal savrà mia se an sa èderà amò.

GINA. Otre? Otre tre a sa ederì amò töte. (Al pubblico) al’inferno ai sa ederà. Ma me là in dèl me bèl Paradis pèr fürtüna ai vèdero piö.

RINA. (Pensando) perché an fa mia isse? Perché almeno in chèste poche ure che al ga rèsta, an proa mia a dì chèl che a maavrès mai dicc in de eta? Pènsì a quace bèi laur o bröt che tata set a la fa mia in tep a dìs perché o öna di dò ala mör o perché ai ga mia ol coragio?

PINA. Pròpe öna bèla idèa. Öna specie de confesiù insoma.

RINA. Se pròpe: öna specie de confisiù e che diolte ai metà apòst in po anche la cosciensa.

GINA. La tò de coscienza dèl sigür alè nigra compagn di dü scorbacc. La me invece alè bianca. (Al pubblico) bianca come i tòneghe che i ma farà mèssö quando riero in Paradis. Se ma, me faro ala svèlta a cambiaga ol culur de chèle toneghe. Merà chi staghe anche lur ala moda! Dai, chi part pèr prima.

RINA. Se ölì parte me …

MINA. Dai, ègnèt ala öna alura.

RINA. (Al pubblico) sperem in be. Gina, a sa regordèt l’an pasat, quando a ma facc ol censimènt?

GINA. Adà, regordemèl mia! A ma tocat cambià pais perché in cümü ai disia che me a ere mia consegnat ol censimènt e isse a mè tocat indà a abità a Bagnatica pèr tri mis.

RINA. (Al pubblico) sènsa de le, öna pace che a va dighe mia.

MINA. (Al pubblico) e me trì mis d’inferno: agglo ida la me!

PINA. (Al pubblico) e chèsta a me ala mè mai pasada zo.

RINA. A sere indre adì che dòpo ifacc ol censimènt, a so indacia pèr consegnal in cümü.

GINA. E chi bambòs che ghè là ai ma dicc che lur aià gniac est l’ombra del me censimènt. Rina de braa, parla d’otèr ma mia de chèsto per piaser che a sto amò mal compagn de iura.

RINA. Gina interompèm mia per piaser, lasèm dì chèl che a go de dì!

GINA. (Al pubblico) an ga de mör de che öna quac ure e le ala ultasà ol censimènt!

RINA. E quando a so indacia per consegnal … prima de rià in cümü … me … me … o bötat ivià in dü sestì dè sporc ol tò de censimènt.

GINA. (Incredula) cos’è? Cosa ne facc dèl me censimènt?

RINA. Gina! Scüsèm! Perdunèm! Al so mia cosa al mè ciapat in chèl momènt le!

GINA. Te a te bötat ivià de proposèt ol me censimènt?

RINA. Se ma, dòpo a ma so pentida e a so indacia a tölfò e alo portat a cà.

GINA. A tle portà a cà e mia in cümü?

RINA. Se, pròpe. Ölèt che indaghe a töl che agglo de là in dè me stansa?

GINA. (Arrabbiatissima si alza e la rincorre) te de che, a ta sa möèt mia perché me adès a ta strengule! O forse alè mèi che a t’anvelene? Perché nò öna bèla scortelada! Me a ta fo mör sènsa spetà stasira! (Si fermano ansanti e si siedono).

PINA. Gina, fa mia isse docà! Arda al fato che alè stacia onèsta a ditèl però.

MINA. Perdunèla dom, in font, a ta se che amò in dè to cà.

RINA. In dè me cà!

PINA. A già che la tò cà Gina alè chèla tecada a chèsta e te ghe mai vit i solcc pèr giöstala sö.

GINA. Annì amò tat?

MINA. Adès a ma toca a me a fa la me specie di confesiù.

GINA. Sperem che al siès almeno ergot de bèl …

MINA. Èco … me a go de dì ü laur, ma a go mia tat ol coragio …

PINA. Dai sorèla, dì pör töt chèl che a ta ghe de dì sènsa pura, an sé pò fra amise né!

GINA. (Ironica) amisune, mia amise! Dai cöntasö Mina, al sarà dèl sigür negot a confront de chèl che alà cöntassö la me “fedele” sorèla.

MINA. Èco … èco me … Gina …

GINA. (Meravigliata) amò me?

MINA. (Affrettandosi) no, no! Öliè di  … Rina! Rina … a so stacia me a diga al sindèc de Bagnatica che, quando la Gina ala abitaa con me a Bagnatica, ala bagnaa la sò ses … col’acido.

GINA. Cos’è!? A ta set indacia diga al tò sindèc de Bagnatica che me a ga bagnae la sò ses… col’acido? Ma me dighe che an sa capes piö! Certo che aggla bagnae perché ala edìe ün po sèca, ma adoma col’acqua e mia col’acido!

RINA. Mina, perché alura cöntaga sö i bale al tò sindèc?

MINA. Ada che me o mia cötassö i bale né? A so amò convinta.

PINA. E che manera a set amò convinta de chèl che a ta dighèt?

MINA. Perché la ses … alè morta!

GINA. E se alè morta alè mia certo stacia per colpa me: me a go dacc sempèr e adoma, acqua. Mettifèl in chèl co le de amaròt!

RINA. Metem anche che ala siès isse …

GINA. Alle issè a va dighe! (Al pubblico) ivvest a faga dèl be ai persune? Em … ciòè … ölie dì … ai piante.

RINA. Metem anche … cioè  alè isse … ma scüsa né Mina, ma a pödièt pò mia lasastà dendà a röfianà al sindèc.

MINA. Oltre al fat che a sere pròpe convinta che ala födès istacia delbù la Gina a fala mör, o dicc al sindèc töt chèsto … perché … perché … Gina, sirca de capim, né? Perché … ölie che al ta casès ivià de Bagnatica e perciò dèla me cà perché me annà pödìe piö de te.

GINA. (Al pubblico) chèste se che aiè amisune! (La rincorre) a pödièt mia domandamèl a me sènsa indà a ultasà ol sindèc?!

MINA. A go mia it ol coragio. A ghere pura de ofèndèt …

GINA. A so circundada de persune pròpe pèr be. (Si siedono).

RINA. Gina, a ta do resù. Mina, a ta se pròpe comportada mal.

GINA. Te fa sita, Giuda de ön Giuda!

PINA. A ta ghe resù Gina, alè mèi fidas mia dèla me sorela che ala sé pròpe comportada mal.

GINA. E al so gniàmò mia che manera alo gniamò de casàla vià dela me esta. Dai Pina, cötasö almeno te ergot de giöst.

PINA. (Con paura) a ma toca, zamò … a me!?

RINA. Se Pina, a ta ga se te e la Gina.

PINA. Ma me, se a ölì, a dighe pò gnià negot né? Anno mia me de confesiù isse tat importanti come i òste.

GINA. Ma nò, dì pör chèl che a ta ghe òia Pina e sènsa pura. De te, a ma sa fide ciecamente.

PINA. éco, ol fato alè che … alè che … Gina …

GINA. Gina? Amò … me?

PINA. Mina! Ölie dì Mina! Èco … Mina …

GINA. (Al pubblico) meno mal che pèr istaolta a so fò.

PINA. Mina, ala ga resù la Gina quando ala disia che ala ga daa l’acqua de bif ala ses dèl tò sindèc.

GINA. (Al pubblico) meno mal che a ghè amò ergü che al ma crèt. (A Pina) Pina, o sèmpèr dicc me che te a ta se öna amisa, ma de chèle vere.

MINA. Sorèla, ala sarà anche come a ta dighèt, ma intat la ses dèl sindèc alè morta.

GINA. Asvèt che alera ol so destino. Adì che anche i piante ai mör né! E piö tante di persune.

RINA. (Ironica) segont te alura bisognerès faga ol fenerala anche a öna pianta?

GINA. No. Èdèt che an sé sorèle ma te a ta ma conosèt gniamò mia?! A persune come te e la Mina me a va farès gniac ol feneral, gnià morte! Te Pina, du de fenerai de tat che a ta öle be.

RINA. Ma fa sito lömaga böta corègn! Annacc Pina, annacc perchè se nò al so mia come ala a finì stasira.

PINA. Se ma, a go mia pò sto gran che de dì né! A pöde anche lasà pèrt.

GINA. Nò, nò Pina, vannacc pör a dì chèl che a ta serèt indre a dì e ciòè che me a ghere resù e che a ga dae l’acqua ala ses dèl sindèc. E dopo me o dicc che asvet che alera ol so destino.

PINA. (Con paura) alèmia stacc colpa dèl destino, ma … del’acido …

MINA. Del’acido? A se te apena dicc che la Gina ala ga daa l’acqua!

PINA. Se le ala ga daa l’acqua … ma me dòpo … a ga dae … l’acido …

GINA. Cos’è, Pina?

MINA. Te a ta ga daèt ala ses dèl me sindèc … ol’acido? E che manera?

PINA. Me a ga dae de bif ol’acido dòpo che la Gina ala ga daa l’acqua perché … perché ... a sere gelusa che a ta tegnìèt la Gina con te. E ölie che al ègnès mandada vià dela tò ca insoma.

GINA. A ta paria se me a fodès fò dèl töt! Pina, bèla amisa che a ta se! A so che con trè gabane! Fürtüna che de che (guarda l’orologio) trè ure a va ède piö! Incolpam dèla mort dèla ses dèl sindèc … ala ga öl pròpe töta né! Mia tre gabane ma tre … trè …marsune!

RINA. Dai Gina, tratèga mia isse, an sé stace adoma sincere.

GINA. Me a va trate isse mia perché a si stace sincere, ma per chèl che a mi facc! Sincere! Me con votre a parle piö! E a dorme piötòst de èdèf amò. (Accomoda le braccia sul tavolo e vi appoggia la testa).

PINA. (Dopo qualche secondo) pota ma, a dormela delbù?

RINA. Dai Gina, scüsega …

MINA. Chèl che ghè stacc a ghè stacc. (Silenzio).

GINA. (Si mette a russare).

PINA. Ala dorma delbù!

RINA. (Sbadigliando) al sis che anche a me a ma e sonc?

MINA. (Sbadigliando) a ta ma contagièt a me Rina …

RINA. (Si mette a dormire come la Gina) scüsim ma a pise i pom.

PINA. (Sbadigliando) a ma s’anpisule sic menüc scète …

MINA. (Si mette a dormire) braa e dopo an sa saluda töte …

TUTTE DORMONO RUSSANDO E FISCHIETTANDO

GINA. (Si sveglia e si stira) madonname a ma so indormentada delbù! E indasaì quat o dormit. (Si sentono che campane che suonano tre volte) aiè i tre! O dormìt pèr ses ure filade. (Rendendosi conto) i tre? Potà … ma la mezanòcc alè pasada … e … a so mia morta. (Guarda l’orologio) aiè delbù i tre e so ia amò! (Felice) a so mia morta! (Si mette a ballare. Canticchiando) a so mia morta, a so mia morta, a ghè mia egnit la fì dèl mont … (Poi si accorge delle tre che stanno dormendo al tavolo) se alè mia egnida pèr me, alè mia egnida gnià pèr lure alura. E se invece lure ai födès morte? (Va vicino a Mina per constatare).

MINA. (Russa).

GINA. Nò, nò, aiè ie iente. A pensaga forse al sarès istacc mèi ès morta chesse almeno al’avrès piö est i face de chèste traditure. (Prende il lenzuolo) che oia che a gaavrès de strengulale con chèsto! (Si avvicina pèr farlo ma poi ci ripensa) dai che al pieghe sö e al mète vià, nègot a ghè cambiat! (Non si sa come ma Gina se lo mette in testa).

IN QUESTO MOMENTO LE TRE INIZIANO A SVEGLIARSI

PINA. (Stirandosi e poi svegliando le altre) scète desdìfò che an sa salüda prima che al siès tròp tarde.

RINA. (Stirandosi) a dormie isse be … Mina, desdèffò che aiè zamò (guarda l’orologio) i trè.

MINA. (Stirandosi) i trè! Pòta ma se aiè i trè e notre an sé amò che, al völ dì … che an sé amò ie!

PINA. E se ansè amò ie al völ dì che la fì dèl mont ala ghè mia stacia.

RINA. (Guardando il posto dove dormiva Gina) ma … e la Gina?

MINA. (Al pubblico) ölis svèt che a ghè mort adoma la Gina?!

PINA. Alè pò mia öna gran persita né!

RINA. (Al pubblico) ölis vèt che ala ma a be anche stan sènsa la me sorèla?

MINA. Ma cöntì mia sö di stüpidade! (Al pubblico) magare al sarès isse! (Alle due) ala sarà indacia de là. (Si gira e vede il fantasma. URLA) madonname!

GINA. (Urla anche lei).

PINA. Cosa ghè de usà a te! (Si gira e vede anche il fantasma. URLA.) Signur!

GINA. (Urla anche lei).

RINA. (Si gira e vede il fantasma. Spaventata) Dio al salve ol President dela Repubblica! Scète, an sé morte, otèr che ès ie!

MINA. (Disperada) scète alè pròpe finida pèr notre. A ghè che ol fantasma!

GINA. (Al pubblico) ol fantasma? (Spaventata) e in doel che me a go pura di fantasmi?!

PINA. (Tremante) sciur fantasma, al preghe, al ma faghe mia dèl mal, in de eta mee, a so stacia buna. Lure mia tat.

RINA. Ma te pènsa pèr te Pina! Sciur fantasma al ga daghe mia scolt, la Pina ala sarà mia stacia catìa ma la cöntasö i bale.

GINA. Ma sif indre a parlam a me?

MINA. (Alle tre) al ga tö infena in giro. Ma cèrto sciur fantasma che an parla de lü, an parlerà mia forse … dèl preòst!

GINA. Ol preòst? E cosa cèntrèl ol preòst adès?

MINA. Negot! (Titubante perché ha paura) ol preòst al cèntra pròpe negot col fato che lü alè … ü fantasma. Ol preòst pò, alè estit de nighèr!

RINA. Ma cosa andet a diga a te? Ölèt fal dientà gnèc? (Al pubblico pensando teneramente) la risposta dèl fantasma al ma facc egnì in mènt la me Gina che ala metìa preost depèrtöt. La me Ginì. La me Gineta. Indasaì in doca la sarà …

GINA. (Al pubblico) ai pensa de ès morte e i ma töl ivià pèr ol fantasma. (Contenta) Alura adès aggla fo pagà me a töte trè pèr chèl che i ma facc! (Alle tre) otre tre a si morte e si che al’inferno.

PINA. (Guardandosi in giro) scète adì come a ghè bröt che al’inferno!

MINA. A ta ghe resü Pina! Al sa ciamerès gniac inferno! (Fermandosi un attimo) ma, ala sömèa infena ün po ala tò cà Rina.

RINA. Ma cosa a cöntisö pò! La me cà alè ü tòc piö bèl de chèsta!

GINA. I finìt o alè amò longa? E adì che a so ol diaol e mia ol fantasma me.

MINA. Al ga scüse sciur diaol se amlà tölt ivià pèr ol fantasma, ol fato alè che a mera mia est i corègn.

GINA. I corègn ai ghè … che sota (indica la sotto il lenzuolo che sta in testa). (Al pubblico) annè in gir tace de corègn che ai sa èt mia.

PINA. Al ma scüse sciur diaol ma alè stacc ol sò estit che al ga tölt in ingan. Ma … che manera el vestit de bianc e mia de ros?

GINA. Ol me estit … alè mia ros? (Al pubblico) cosa a ga dighe me a chèste adès?

RINA. Infati, che manera estit de ros? Nò è, mia che magare ai gabe sbagliat pòst né?

PINA. Che an sabe mia al’inferno-inferno chèl zo in fonta, ma chèl ön po piö in sö?

GINA. (Decisa) nò! Chèsto alè ol’inferno che piö zo in fonta al sa pöl mia. Me a so mia estit de ros perché … perché … ol vestit ros alè a laà in lavanderia!

TRE. (Si guardano) in lavanderia?

GINA. Perché? Pensì che adoma söla tèra a ga sabe la lavanderia? Adì che anche che in fonta alè riat ol progresso.

RINA. A se cèrto, a ghere mia pensat. Anche se a ghè a mò ü laur che a capese gniamò mia … ma lü sciur diaol, a gal adoma … ü estit?

GINA. (Pensando di essere Gina) ü estit? Anno tace in dèl guardaroba de la che … (Ricordandosi chi impersona) cosa al vanterèsa a otre chèl che ol padrù de cà al caasö! Il monaco non fa l’abito.

RINA. Al völia forse dì che l’abito non fa il monaco.

GINA. Regordif che a so adoma me che comande perché a si in de me cà! (Al pubblico) per öna olta a pöde dìl a me che chèsta alè la me cà.

PINA. Fa sito docà Rina, fal mia dientà gnec pèr carità! Al ga scüse sèmpèr sciur diaol, ma che manera che al’inferno a ghe mia ol föc e gniac i fiame?

MINA. Fa sito Pina de braa, cosa andet a diga? Ölèt fal infiamà chesse al ga brüsa? (Al pubblico) mè che al distrae me. Sciur diaol ma aialsà che alè pròpe cumudat be?

GINA. (Alzando la voce) che a ghè mia föc e fiame perché … perché … (al pubblico) cosa a ga dighe a chèste adès? A ghè mia föc e fiame perché … pèrchè ... pèr dopia penitenza o ölìt creà töt come quando in de eta …  i trata mal la Gina. A ghi de sta mal e de sofrì che, in chèsta cà in doca la Gina alà sofrìt a causa òsta.

RINA. (A Mina, piano) te Mina, a set indre a soffrì?

MINA. (Pinao) me nò. E te Pina?

PINA. A gniame.

RINA. Forse pèrò al sarès mèi fas vèt a sofrì ön po, prima che al ga cambie pòst dato che che, an sa troa mia pròpe mal. (Fingendo) madonname come sto mal!

MINA. (Fingendo) mea culpa che o tratat mal la Gina!

PINA. (Fingendo) ah, se pödès turnà indre! Pòvra Gina che an ta facc sofrì isse tat!

GINA. (Al publico) ivest come al sa fa a mètega pura a chèste trè?! Adès alè riat ol momènt de fa i penitense.

TRE. I penitense?

RINA. E che manera?

MINA. Al varde che an sé mia stace isse catìe né?

PINA. A ma gnià robat e gnià copat.

RINA. E a ma gniac giögat ai machinète.

GINA. (Al pubblico) ai machinète? E cosa a ga èntrele i machinète adès?

MINA. (Al pubblico) a ga sarà riat anche la lavanderia che al’inferno ma iè sèmpèr indre. (A Gina) ma aialsà mia cosa aiè i machinète?

GINA. Certo che a mal sa cosa aiè. Cosa pensì otèr? Noter che al’inferno an ga sa töt i bröcc laur che a fì otèr söla tera.

PINA. Alura al saavrà che chèl di machinète alè l’öltèm pecat che ghè riat.

RINA. Annè tate a Brüsa che ai giöga ai machinète.

MINA. Perché a Bagnatica nò?

PINA. Se, ma chèle de Bagnatica ai ve a fa ol pecat a Brüsa e chèle de Brüsa ai va a fa ol pecat a Bagnatica.

GINA. E quale sarèsèl chèl pecat che a sindre a parlà?

RINA. Ma se ammlà dicc adès! Chèl di machinète o nò? Al sirche de sta ön po atènt né sciur diaol pèr piaser?

MINA. (Al pubblico) con töcc i diaol che an pödìa capità, pròpe con dü interdèt!

PINA. E zamò de interndèt söla tèra an ghera la Gina …

RINA. Braa Pina, a tle dicia giösta. Però, scète, pèr vès al’infern al fa ün po tròp frècc. Troì mia otèr?

MINA. Rina, a te me robat fò i paròle de boca.

PINA. Cèrto sciur diaol che al fa pròpe ü gran frècc che. Al pöderès mia daga öna fiamada?

RINA. Öna quac fiamade che ala me cà? Pina, tötèl fò del co.

MINA. Ma Rina, ada che chèsta alè mia la tò cà, alè öna sömeansa. Adà che an sé al’inferno.

RINA. Ah già, a ta ghe resù, a ma egnia piö immènt che an sé morte e mia ie.

PINA. Alura sciur diaol a scoldèl det ün po o cos’è?

GINA. (Al pubblico) alè tat che a sondre a pensasö cosa respondega ma a ma e immènt negot!

RINA. Al sa desciule né pò! Al varde che se al fa negot lü, a fo ergot me: andaro a riclamà.

MINA. Al ma dighe chi el ol sò superiore che a fo zo söbèt öna bèle letera de protesta.

PINA. Ma chi saràl ol so superiore se mia ol Lucifero …

RINA. (Meravigliata) ol Lucifero? O scèt dèla Luciferina che ala abita zo in fonta ala strada?

MINA. Ma nò, mia chèl! (Al pubblico) töta sò sorèla. (A Rina) ma Rina ol Lucifero a te! Chèl che al’abita ala Teza!

PINA. Ma cosa sindre a cöntasö pò?! Ol Lucifero, ol Satana!

GINA. (Al pubblico) mè chi ferme söbèt se de nò indasaì in doca ai và. (Alle tre) ferme! Fermis söbèt! Che de Luciferi e de Satani annè mia. Che a ga so adoma me.

RINA. E lü chi sarèsèl? Quael ol so nòm.

GINA. Ol me nòm? Ma al sis che me a ma sa ciame Gi … (al pubblico) madonname cosa a sere indre a dì!?

TRE. Gi …

GINA. Gi … Giandiavolone! Me a ma sa ciame Giandiavolone e a so ol capo di capi de töcc i diaoi.

MINA. Alura, de brao sciur Giandiavolone, al’impie sö ün po pèr piaser pèrchè notre tre an zela dèl frècc.

GINA. A … pöde mia.

PINA. Ma come al pöl mia? An sèi o an sèi mia al’inferno?

GINA. Certo! Ma ol fato alè che … alè che … come söla tèra a ghè ün po de crisi … e alura…

RINA. E alura?

GINA. E alura a mè tegnamà ol riscaldamènt.

MINA. Ol riscaldamènt?

GINA. Em … ölie dì … la stüa!

PINA. La stüa?

GINA. Ol … föc! Che al’inferno an ga de tegnamà ol föc. E po’ dòpo, alè öna penitensa fa zelà dèl frècc i pecadur dèla tèra compagn de otre.

MINA. Cosa mai facc isse de grave pèr merità sto castigo?

GINA. E la Gina, chèla ala cöntì mia.

MINA. Potà, se an ga de cöntala ammla cönterà ale. Dai invièt te Rina.

RINA. Pròpe me che a pias gniac la matemattica. Alura, 1 2 3 4, la Gina, 5 6 7 8 la Gina …

GINA. Ma cosa a set indre a fa?

MINA. Alèndre che la cönta condet la Gina come lü prima ala dicc de fa.

GINA. (Arrabbiata) mochila de töm in giro o va mande … al’inferno!

PINA. Ma se an ga sé zamò!

GINA. Basta o dicc! Adès otre tre a fi sito o va cope!

RINA. Ma se an sé zamò morte!

GINA. O dicc de fa sito! (Al pubblico) adès a ga pète me a chèste öna bèla penitènsa che ai sa regordera finchè ai campa. (Alle tre) adès alè riat ol momènt dèla penitènsa.

TRE. (Tremano di paura).

GINA. Ma öna de chèle penitense che ai sé mai veste! Cominsì a tremà!

TRE. (Hanno sempre più paura).

RINA. Al gabe ün po de pietà de notre, sciur bèl diaol …

MINA. Al preghe sciur Giandiavolone al ga faghe mia … (viene interrotta).

PINA. Ma a ga dighèt de pregà a ü diaol pò? Ma al set mia che alè come bestemià!?

MINA. A ta ghe resù Pina, a ghere mia pensat. Sciur Giandiavolone al preghe mia, però al sirche de iga almeno ün po de compiassiù de notre.

PINA. An sé zamò morte, al’iscongiüre, al ga faghe mia èt i pene del’inferno.

MINA. Cosa andet a diga che an sé zamò al’inferno?!

GINA. Me, a va fo èt i pene che otre tre a ghi facc pasà ala Gina.

RINA. Ma me a ga ölie be ala Gina, alera le che … (viene interrotta).

GINA. Che … cos’è?

RINA. (Si corregge subito) la Gina … alera tròp per me. Inteligenta fena mai. Ah, se pödès turnà indre! Al’andorerès chèla Gina!

MINA. La Gina? Öna santa dòna!

PINA. (Piano a Mina) Santa? A talse che a ta ghe mia de nominaga i laur dè cesa ai diaoi!

MINA. (Piano a Pina) a ta ghe resù! (A Gina) la Gina? Öna dòna de clas! Öna dòna de amirà! Öna dòna che isse braa a te ne mai vest ingiro. Öna dòna … (viene interrotta).

RINA. (Piano a Mina) pientèla pò le adès né.

MINA. (A Mina) lasèm finì docà. Ah se pödès turnà indre, ala ospiterès a eta.

PINA. A ga na ölia come la Gina! A se pödès turnà indre ala farès la me amisa dèl cör.

GINA. (Al pubblico) che bugiardune e falsune! Ma adès ai mète apòst me. (Alle tre) tròp tarde. La prima penitensa alè … (viene interrotta).

TRE. (Urlano disperate) no! Perché pròpe a notèr! Pietà!

GINA. Come prima penitènsa a  ghi de dim … i tabeline!

RINA. (Disperata) no! I tabeline nò!

MINA. (Disperata) con töte i penitènse che a ghera pròpe i tabeline! Perché, perché!

PINA. (Disperata) me a ga so adoma chèl del sic!

RINA. Beada te, me gnià chèla!

MINA. Ma perché pròpe i tabeline!

PINA. Asvèt che alè ü diaol che alà stödiat de ragioniere. Al’iscolte sciur diaol: 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50. Ala be?

GINA. (Al pubblico) come foi a saì se ala a be se agglaso mia? Adès ai petene me chèste. (Alle tre) adès a ghè la segonda penitensa e chèsta ala va laserà ol sègn.

RINA. No, basta penitense!

MINA. Pietà! Pietà!

PINA. Ma perché chèsta törtüra?

GINA. Adès a ghi … de cantà öna cansù. Öna cansù che ölì otre maa sènsa stunà.

RINA. (Al pubblico) öna penitènsa piö bröta del’otra.

MINA. Ma perché pròpe cantà?

PINA. Asvèt che oltre a stödìa de ragioniere alè stacc anche ün intendidür de müsica.

GINA. Alura a sanviì a cantà o preferì che a va fès balà!?

RINA. Bala? A gorès a chèla!

MINA. Al varde sciur diaol che notre an ga öna cèrta età e sèrce laur aiè tacù. (Rina la guarda, si corregge) tabù!

PINA. Mina, parla pèr te per piaser.

GINA. (Arrabbiata) ela amò longa tat?

RINA. No! A ma finìt! Al diènte mia gnièc che an canta söbèt. Dai Mina invièt te.

MINA. Chi me? Me no è, ala sanvìa la Pina a cantà dato che le ala sa sènt zuena.

PINA. Certo che me a so zuena piö de töte otre e de tate carte d’identichità. E val dimostrero anche cantando öna cansù moderna.

RINA. (Al pubblico) bestia se ammlà facia infiamà!

MINA. (Al pubblico) alè picinina l’Argentina, ma alè öna dritta nè. A proposèt de Argentina, Argentina, ma quando pò a ga dighèt ol perchè a ta sa ciamèt Argentina?

PINA. Cominsila mia amò compagn del’otra comedia né? Adès a pöde mia perché an sé ala fì dèla farsa.

RINA. Adès a ta pödèt mia, l’anpasat alera mia ol momènt, insoma an ga de spetà infena a quando?

PINA. Fa sito cocà che a ta ma sconcèntrèt, adès a go de cantà. (Inizia a cantare) UNA CANZONE CHE CONOSCE OPPURE ANCHE FINCHE’ LA BARCA VA.

GINA. (Al pubblico) alè pròpe mia stunada né.

RINA. Se, pecat però che la cansù ala siès dèl Carlo Codega.

MINA. (Ironica) a ta se pròpe moderna.

PINA. (Cadendo dalle nuvole) ma ela mia de stan chèsta cansù? (Pensando) a ghi resù scète, scüsim. A ma sa regordae piö che alè del’ampasat.

GINA. (Al pubblico) ivvest quace sproposècc aià cöntassö infena adès? Come farèsele a merità mia l’inferno? A ma adès a ga fo èt me la strea a chèle tre che. (Alle tre) adès come penitensà otre tre a ghì de balà come al sa bala in discoteca.

MINA. (Al pubblico) ma al pödìa mia capitaga ü diaol normal?

RINA. E nò sciur diaol. Lü prima ala dicc che se an cantaa a mavrès mia balat.

PINA. Me a so abitüada andà a balà e perciò me annaavrès mia de problemi, ma che esempe el pèr ol pubblico? Cöntasö i bale … dom!

GINA. Se a so ü diaol, a gasarà ü motivo nò?

PINA. I diaoi ai cöntasöi bale?

GINA. I diaoi ai cöntasö i bale, aiè vilan, aiè catif … come otre tre ai facc cola Gina! Domandiga söbèt iscüsa al Gina se de nò a va disintegre a’istante!

RINA. Nò! Al faghe mia isse! Gina … Gina scüsèm … te a ta serèt öna … (viene interrotta).

GINA. A ta serèt? A ta se!

RINA. O dicc a ta serèt perché alè morta.

GINA. Perché otre a sis ie forse? No, a si morte a otre e perciò fra morte al sa parla al presente.

RINA. Pota certo, a ta ghe resù.  A ga domande scüsa ala Gina che alè la sorela piö braa che a go it.

MINA. Per forsa alè l’nica sorela che a ta ghe it!

GINA. Fi sito. Annacc Rina …

RINA. (Che non sa più che dire) adà che dì che alè braa a ghe det tö né?

GINA. E te Mina.

MINA. (Pensa un attimo) la Gina alè braa,

GINA. Adà che aià apena dicc la Rina.

MINA. Al ma scüse sciur diaol ma quando al sa dis che öna alè braa a ghè det töt.

GINA. Anche chèsto aià apena dicc la Rina. (Alzando la voce) alura iste scüse ala Gina?!

MINA. Ma che manera alè isse fisat con sti scüse ala Gina? Al varde che anche le a ga na facc a notre né?.

PINA. (Piano a Mina) fa sito docà, se de nò al sanvià coi penitense.

RINA. Ala ga mia töcc i tort la Mina invece, la Gina al ghera ol so caratèr a le.

GINA. Se, ma intat le però alè in Paradis e otre che al’inferno.

NON SI SA COME MA A GINA, INVOLONTARIAMENTE, LE SCIVOLA IL LENZUOLO.

RINA. Cos’è? La Gina?

MINA. La Gina alè ia e alè che al’inferno con notre?

PINA. Macchè inferno! Alè le che ala ga facc ü schèrs!

GINA. Ma nò! An sé töte in Paradis!

LA RINCORRONO

RINA. Faga crèt che an sera morte!

MINA. Chèsta a ta gla paghèt!

PINA. A ta se sèmpèe chèla!

GINA. (Al pubblico) batì i mà chesse ammlà fenes che, se de nò chèste ai ma pèta delbù!

SIPARIO