Ona sorela special

Stampa questo copione

Ona sorela special di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

http://giusicopioni.altervista.org/

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

Codice opera Siae 921973A

TITOLO

ÖNA SORELA SPECIAL

COMMEDIA IN DUE ATTI

Personaggi

TINO postino

GINA sorella di Rina

RINA

PINA sorella di Mina

MINA

TRAMA

Rina lavora in casa come sarta e sta sistemando una veste di Suor Palmina. Quando le amiche, la sorella e Tino la vedono, pensano che abbia deciso di diventare una suora. Tino, si presenta il giorno successivo vestito da Frate e ....

ATTO PRIMO

Casa di Rina e Gina.

SCENA I

Rina

RINA. (Sta sistemando un abito da suora) a pöde piö èdele. Chi avrès mai pensat che aiera isse afamade de ömègn. De òmègn ... de ün’òm: ol me. Cioè, ol me che al ghera de dientà ma che pèr colpa dèla me ex sorèla e di me dò ex amise, al’èndacc töt a bale. Come capile d’altronde ol me Tino alè ü bellissomo uomo, muscoloso, chièli lonc infena che e nigher. Lure ai ga èntra in töt e pèr töt ma chèl che la sbagliat de piö alè stacc lü, ol Tino ol me ex spasimante-quasi-fidansato che adès al völe piö. Gal mia mandat öna lètera d’amur a töte tre? Ciamèl bambo! Isse alera sigür che öna di trè polastrèle ala gaavrès dicc de se. Polastrèle ... chèle le, aiè tri rinoceronti, mia di polastrèle. Ma cosa a ma manca a me? A soi mia forse öna bèla polastrèla a me? Comunque ole saì piö negot de chèle tre là e basta! Adì se fo apòsta (mostra una chiave), o ciaaffò la porta e isse al ve dedet piö nigü. Aiè partide töte trè stamatina bunura e spere che ergü ai iabe portade vià. E se la födès mia isse, con töcc i incidènc che al söcet al de-dencö, sperem che ergü aia tire osta töte trè. (Sospira) adès a pase ol me tep in dèl comercio, a fo ün po de sartina in cà. Giöstesö e scörte chèl che capita. E so a bu mercat.

SCENA II

Rina e Tino

TINO. (Entra da destra vestito da postino) ciao Rinuccia.

RINA. (Al pubblico) el mia bèl come a vere dicc? (Arrabbiata con Tino) ciamèn piö con chèl nòm perchè non sei più degno.

TINO. Rina, a to zamò spiegat mela olte che la letera me attlo mandada a te e al so mia che manera aià lesida chèle là.

RINA. Parlèm piö de letere pèr piaser! Pèr ol nervus o in fena bötat ivià i letere del prim murus dèla me sorèla! (Al pubblico) prim e öltèm, dòpo ol prim apuntamento, al sè piö facc vèt. As pöl saì cosa a ta fe che?

TINO. A go che öna letera.

RINA. (Arrabbiata) cos’è? Amò öna lètera! Va fò de che prima che ...

TINO. Ma alè mia per te! Alè per la tò sorèla!

RINA. Cos’è? A ta ghe scricc amò öna lètera d’amur ala me sorèla e mia a me?

TINO. Ma se a ta me apena dicc che a ta ölèt piö sènt parlà de letere! E po dòpo agglo mia scricia me ma aggla scricia öna sò amisa de Martinenc.

RINA. Al sarà mèi. Ma te come a fet a sail?

TINO. A go ardat.

RINA. E che manera a ga ardèt ala pòsta di otèr?

TINO. Rina, ada che ol postì al ga ol dirito de saì chèl che al porta in giro nè!

RINA. (Al pubblico) al ga mia pròpe töcc i torc.

TINO. (Avvicinandosi con dolcezza) Rina, a ma perdunèt?

RINA. No! Mai! E adès fò de la me cà e porta vià chèla lètera le. (Prende la chiave) e ta ciae de fò, chesse a ta casèt piö det ol nas che. (Guarda la chiave e si ricorda che aveva già chiuso la porta) ma te come effac a egnì det se me o ciaaffò la porta con chèsta ciaf?

TINO. A so egni’det con chèsta. (Le mostra una chiave uguale alla sua).

RINA. E in do set indacia a töla?

TINO. Sota ol tapé denacc ala porta d’entrada.

RINA. (Gliela prende) va vià e toca mia la ròba di otèr!

TINO. Ma Rina, ada che me ...

RINA. Va fò to dicc e parlèm piö. (Lo spinge verso l’uscita).

TINO. (Mentre esce) va be, intat ando, ma alè mia finida che.

RINA. Che scema che a so stacia a tirà mia vià la ciaf de sota ol tapé. Adès ciafe fò (esce di scena a destra e rientra subito) e piö nigü al ma distürberà. (Va avanti a sistemare il vestito da suora) infena i suore ai ma porta che de giöstasö i sò esticc. Come faroi a fam pagà di suore? I’capit adès perchè a so a bu mercat? Lasèm indà de la a stiral. (Esce a sinistra).

SCENA III

Gina, Pina e Mina

GINA. (Entrano da destra) se a so stöfa!

PINA. (Entra) che mal de pe!

MINA. (Entra) adoma i pe? A go che ol col che al sènte piö. Aggloi almeno a mò al so pòst?

GINA. (Ironica) nò, a taggle söl’anca.

MINA. Alè pèr chèl che al sentìe piö alura.

PINA. (Guarda i piedi) a me a ma fa mal i pe e pèr fürtüna che aiè töcc’dù al sò pòst.

GINA. Da quando a ma decidit dendà a visità ol mont, al sis che a so dimagrida de du chili?

MINA. Du chili? Posebol?

PINA. A poame anno perdit du.

MINA. E comel posebol che me invece anno bötassö quatèr?

GINA. Svèt che te catassö i quatèr chili che notre dò a ma perdit.

PINA. A ardat be, per me Mina a te catassö i chili anche di otèr.

MINA. Ma parlì a fa de chi laur che, che al pubblico magare al ga interèsa gniac ... parlem invece del nostro nuovo passatempo: girare il mondo in largo e in lungo e visitare paesi e sculture diverse.

GINA. Colture diverse, al sa dis. Quat tep che a ma bötat ivià gli agn indre a daga scolt ala me sorèla!

PINA. A sa recordis quando an faa i cruciverbola? A mi maia chi cruciverbola le.

MINA. E quando a mindaa in cesa a ét i persune che i faa la cominiü sènsa la confesiù? Ammià infena sentide sö dèl preòst.

GINA. Adès invece an se dientade turistiche. E an va anche al’estero, al sis?

PINA. An sè’ndace anche sö al sud.

MINA. Ada che al sud alè de la nè. (Indica la destra).

GINA. Ol sud? Adì che ol sud alè de che, mia de là! (Indica a sinistra).

PINA. O alera sö al nord?!

MINA. Ma certo al nord-nord. Ol sud, alè al sud-sud. Come a ma pias andà al’esterno.

GINA. (Al pubblico) al sis indoca an sè’ndace infena? An riaa piö là. E de tat che alera deluntà an stace fò infena a durmì trè nòcc. An sè’ndace ai “cascade dèl ... Sère”!

PINA. Che cascade!

MINA. Quata acqua!

GINA. Pròpe, al piöia come Dio aia mandaa.

PINA. (Felice) negot chèl! An sè indace anche piö deluntà amò, al castèl de Malpaga!

MINA. E dato che al vegnerà ol Giubileo, an se zamò indace a Roma. An sè portade innacc.

GINA. A Roma? Ma a det i nömer?

PINA. Me o mia sentit che la dacc i nömèr. Che la parla a sproposèt, chèl se.

MINA. Ma che nömèr, o dicc adoma che an sen’dace a Roma setimana pasada.

GINA. Setimana pasada? Ma se an sè’ndace adoma ala madona di Röse del’Ba setimana pasada! 

PINA. La ga resù la Mina! A sa regordèt piö Gina che ol Papa alà indicat la cesa dela Madona di Rose dèl Ba come cesa dèl Vicariato per ol Giubileo?

MINA. E dato che notre an sèn’dace le, alè come se an födès indace a Roma. 

GINA. A ghi resù, a ma sa regordae piö. Merà alura che cambie la scricia al ricordino che o portat a cà, mè che scrie che al ve de Roma e mia del’Bà.

PINA. Merà che faghe isse a me. (Al pubblico) anche se zamò col ricordino de Sarnèc o scrissö Parigi. E lo facia franca.

MINA. E adès an ria dendoe?!

GINA. (Al pubblico) indüinì in doca ansè’ndace?

PINA. An sè apena riade del Besbò!

MINA. Alà Besbò! Respo’ al sa dis!

GINA. Otèr col’itagliano a si teade fò. Estò al sa ciama.

PINA. Esto, Besbo, Respo, chèla manifestasiù söl maià che a ghè a Milà insoma.

SCENA IV

Gina, Pina, Mina e Rina

RINA. (Entra in scena da sinistra con qualcosa da sistemare).

MINA. A forsa de fa cue, a go infena pura che ma sabe cresit la cua anche a me.  

RINA. Perchè la lèngua a tela mia cresida? Chèla, la ga mia fì!

GINA. Adà che a ghè che la me sorèla.

RINA. (Prendendo le due chiavi che aveva lasciato sul tavolo) ma ... ma come i facc a egnì de det che me a ere seraffò la porta a ciaf?!

GINA. Cola ciaf sura la porta. (La mostra).

RINA. Sura la porta?

PINA. Se, sura la porta.

RINA. A ghera anche öna ciaf sura la porta?

MINA. Quate olte an ga de ditèl amò?

RINA. A ghera öna ciaf sura la porta?

MINA. GINA. PINA.  A ghera öna ciaf sura la porta.  

RINA. (Al pubblico) in domà a fo cambià la seradüra. (Prende la loro chiave. Alle tre) me con votre a parle piö.

GINA. Cosa mavrai facc de mal?!

RINA. De mal? Ölief portam‘ivià ol Tino.

PINA. Ma chi aià öl chèl saiòt le!

MINA. Ma e’mmia capit che a ma facc adoma pèr fa öna gregnada? Cosa ölèt capì te.

RINA. (La guarda male) cos’edicc?

MINA. (Cercando di rimediare) o dicc che te a ta capesèt negot. Nèl senso che a te a ta fe fadiga a capì.

RINA. Preferese teamà ol fiat con votre.

GINA. Chèl se, al ta egnerà bu quando a ta sare morta.

PINA. La Rina alè talmente forta che la mör gnià de morta!

RINA. (La guarda male).

MINA. Ada che la Pina ala ölia fat adoma ü complimènt nè! Lasemla pèrt che alè mèi. Lasemla al sò nuovo sobby. Scète ma ivvest quace padigliù? Piö de sènto.

RINA. (Le guarda e poi al pubblico) sento padigliù? Chè löse, ai vèdero mia me che aiè che in tre? E perciò aiè ses i padigliù uricolari.

GINA. Ű piö bèl del’otèr.

RINA. (Al pubblico) eè, ai ga de chèle orègie che aiè pò bèle. Ai sömèa di padèle.

PINA. E quando an sè’ndace in Germagnia?  

MINA. La sarà stacia bèla la Germagnia, ma mai compagn dèl Cazachistagn.

GINA. E ol Giapù? Ivvest che bèl?

RINA. (Al pubblico) indoele ‘ndace? In Germagnia, in Giapù e in caza ... stagn? Ma se ai sa mös mai de Brusa quase! Come avrale facc andà in töcc chi stati le! Pèr me ai sè insognade.

MINA. E in Argentina?

GINA. Ivvescc quace silos?

RINA. A sin’dace anche in Argentina? Argentina, a sis indace in de tò nasiù?

PINA. Ma cosa a c’entra l’Argentina con me adès?

RINA. Adès in de comedia a ta sa ciamèt Pina ma ol tò nòn vero el mia Argentina o nò? Dai, dighèl öna olta pèr töte che manera a ta sa ciamèt Argentina.

PINA. Val dighe ma basta che a mal domandì piö perchè a mi stöfat ase! Alura, me a ma sa ciame Argentina perchè quando ...

MINA. Me al so! Perchè a ta se nasida in Argentina.

PINA. No. Ma sa ciame Argentina perchè quando ol me padèr...

GINA. ... perchè a ta pias caasö i camizète al’Agentina.

PINA. Ma no a otre. Ai ma ciamat Argentina perchè ol me padèr quando...

MINA. ... quando al ta spetaaa ...

RINA. Ma lasila parlà docà!

PINA. Scoltì, a mi stöfat e me adès a va dighe piö negot!

RINA. Èco, al sere che alan’daa a finì isse. Alaà sèmpèr a finì’sse!

PINA. An sè indace in Argentina, ma an sèn’dace anche in Svisera nè? Pensì che aiera restacc sènsa sal.

RINA. Cos’è? La Svisera alè restada sènsa sal?

MINA. Cèrto e mia adoma chèl, quando an sè riade notre al mancaa anche l’acqua.

RINA. Anche l’acqua? Ma comel posebol ü laur dèl gèner.

GINA. Töcc aienadacc in Svisera e la Svisera alura alè restada sènsa.

RINA. Töcc chi de Brüsa aièn’dacc in Svisera?

PINA. Mia adoma chi de Brüsa ma töt ol mont.

RINA. (Al pubblico) che ga siè piö in gir acqua e sal? Merà che dòpo andaghe a fa ün po de scorta.  

MINA. E l’Austria? Töt ü bosc.

RINA. Come ... töt ü bosc?!

GINA. Se, alera töt ü bosc.

RINA. (Al pubblico) ma cribbio ma cosa al söcet a töcc chi stati che?! Prima la Svisera sènsa sal e acqua, adès l’Austria alè dientada adoma töt ü bosc ...

PINA. E la Ruscia?

RINA. Poa la Ruscia? Perchè a sindace anche in Ruscia?

GINA. Se cèrto. Chèla al dòpomesde.

RINA. Incö in Ruscia? (Al pubblico) col frècc che al fa pò in Ruscia dè sto tep? Chèste aiè mate de manicomio. Ando delà a stirà chesse almeno ai sènte piö. A cöntisö tace de chi sproposècc! (Esce a sinistra).

MINA. A proposèt de Ruscia, al sirès che ol mis pasat al sè copat ol suocero dèla Galina?

GINA. Ol suocero dèla galina?

PINA. Me o mai sait che i poie ai sa spusès.

MINA. Ma mia chèla le de galina, la Galina la fommla dèl Tigot che ala e dèla Ruscia.  

GINA. Pòta alura alè mort ol Tigutù. Alè tace agn che però al vabità piö che. Madonname che tragedia.

PINA. Al sè copat? Che disgrasia!

MINA. Otèr chè disgrasia! Ai sè mia nincorzit söbèt, ma de le trì de ai ma dicc. A ghires de èt quat a ghè riat de boleta dèl gas! Aielà disperacc.

GINA. A ta crède.

PINA. Con chèl che al costa ol metano. 

MINA. Gina, ma erel mia dèla tò clas?

GINA. Se, al ghera sesantasic agn.

PINA. Ma come sesantasic? Ma te a set mia del quarantasic?

MINA. Certo che alè dèl quarantasic. Te bèla ada che a ta ghe setantagn e mia sesantasic nè.

GINA. Madonnane, cola scüsa che alè tat che piö nigü al ma domanda quace agn che go, a ma so fermada a sesantasic.

PINA. Poame ormai ai ma domanda piö quace agn che a go.

MINA. Per forza che a te a tal domanda mia, a ta se sèmpèr te che a ta gal dighèt pèr prima!

GINA. (Guarda l’orologio) scète! An ghera mia ol treno ai sic pèr indà a èt i “Tri Ploc” de Montisèl? Aiè quase i sic e mesa.

PINA. Mè cor, perchè an sè in ritardo. E me öle mia pèr de èt chèl reperto archilogico le.

MINA. Dom, dom alura.

GINA. Se an fa ala svèlta magare an fa in tep a ciapà amò ol treno, aiè sèmpèr in ritardo.

PINA. Sperem che in dèl fratep annabe mia robat ü de ploc se de nò a man troa là adoma dù.

MINA. Fermif! Ma set sigüra che ol treno al siès ai sic?

GINA. To, ardega ai bigliècc. (Lo passa a Pina prima).

PINA. Se, che a ghè sö ai sic e perciò mè cor’iscète.

MINA. In do corì! Che a gh scricc che al val trì de, perciò an pöl indà anche con calma.

GINA. Me o tössö la lente d’ingigantimento magare che a ga siès öna quac impronte preistorice. (Sono uscite a destra).

RINA. (Spiando da sinistra) ele’ndace? Meno mal. Isse a pöde serafò la porta. (Va all’uscio ma rientra subito seguita da Tino).

SCENA V

Rina e Tino

TINO. (Entra con una fascia sul braccio e una sulla gamba sopra i vestiti. Ha con sé un sacchetto con dentro mutandoni e corpetto) aia, aia. Che mal! Che mal!

RINA. Èco, a ga so mia riada a a serafò la porta in tep. (Si accorge di Tino) ma Tino coset facc!?

TINO. Ada in che stato ai ma consat.

RINA. Ma cosa a ghè söcedit?

TINO. Öna machina ala ma tira’sotà intat che egnie che.

RINA. Che disgrassiat! Sel’ameno fermat!

TINO. Se. E dòpo alè anche turnat indre.

RINA. E tal portat al’ospedal?

TINO. Ma sensotèr, èdèt mia che ai ma fasassö!

RINA. (Si avvicina) ma ... ma scolta, che manera chèste fasète aiè sura i esticc?

TINO. Ol fato alè che ... i infermiere ai ghera ün po frèsa perchè a ghera la tata zet e aiè mia stace le a caanfò töt. A talsèsèt quata zet che a ghera là! Sanc dèpèrtöt. A ta gherèt de èt.

RINA. Brrr ... mèi che abe mia est. Dim ol nòm de chel’ospedal che isse andaro mai.

TINO. Ah, l’öspedal ... certo. Alè chèl ... de ... Seriat. Ol Modenini.

RINA. Modenini? Al cambiat nòm l’öspedal de Seriat?

TINO. Ma certo, alè tat. Ol primare che a ghè adès al ve de Modena.

RINA. Ah, o capit. E chèl de prima al vegnia de Bologna alura.

TINO. Ma sensotèr. Fürtüna, che almeno a go gnià öna spesa, al paga töt chèl dèla moto.

RINA. Moto? Ma che moto pò?

TINO. La moto che ala’ma tirat sota.

RINA. Ma erela mia öna machina?

TINO. (Capendo di aver sbagliato) se certo, in prensepe alera öna machina ma dòpo a mè egnit adòs anche öna moto.

RINA. Anche öna moto?

TINO. Se, pròpe.

RINA. E chi di du al ta portat al’ospedal?

TINO. Chèl dèla moto.

RINA. Set indacc al’ospedal sö la moto?

TINO. Ma nò Rina. Chèl dèla moto al ma portat al’öspedal cola machina de chèl che al ma tirat sota. Capit?

RINA. Ah. E chèl dèla machina.

TINO. Chèl dèla machina invece alè egnit al’öspedal cola moto.

RINA. Aaaaaah. (Al pubblico) i sarà stacc parec.

TINO. Comunque Rina, preòcupèt mia che al’öspedal magiur ai ma dicc che al va töt be.

RINA. Öspedal magiur? Ma a serèt mia indacc al’öspedal de Seriat?

TINO. (Fra sé) memoria, memoria! (A Rina) se, prima a sondacc a Seriat ma dato che a ghera pie zep de zet e sanc depertöt, ai ma portat a Berghèm.

RINA. Al ta portat chèl dèla moto o chèl dèla machina?

TINO. (Pensa) aia facc ü tocchèl de strada perü.

RINA. E la cosa ai ta dicc?

TINO. Là, ai ma facc söbèt i ragi al ... co e pò dòpo ai ma metissö öna fasa. Rina, poà là, sanc depertöt.

RINA. Öna fasa al co? E indo sarèsela?

TINO. (Si tocca. Fra sé) la fasa! 

RINA. Scömète a ta se egnit a cà con chèl dela moto!

TINO. Braaa, pròpe isse. E te come fet a sail?

RINA. Se a ta egniè a cà con chèl dela machina a taavrèt mia perdit la fasa söl co.

TINO. Pròpe. Te a ta se tròp inteligenta, a ta scapa pròpe negot.

RINA. A talse però che a so gnèca amò con te (al pubblico) però un po al ma nincrès nè, con töte chèla fasète le.

TINO. Egnie che perchè a ghere chi du laur che de fa giöstà. (Toglie dalla borsa mutandoni e corpetto).

RINA. E cosa a sarèsèi chi laur le?

TINO. Alura, chèste aiè ü per de mödandù e chèsto alè ... (viene interrotto).

RINA. Ma ... ma ... met’ivià chi laur le perchè me ... me a giöste-sö negot.

TINO. Ma Rina a ghè zo du ponc che al caal.

RINA. Nò, ol caal nò!

TINO. Perchè ol caal nò?

RINA. Perchè de nò, me so amò signorina, a so gniamò mia spusada.

TINO. Ma ada che alè adoma ü per de braghe.

RINA. Pèr te, pèr me invece alè ... (non sa che dire) scolta, me chi laur le a ti göste mia-sö perchè ... a öle mia. E pò dòpo a so gnièca amò con te per via dèla letera.

TINO. Ma Rina, fa mia isse, a ta èdèt che a so che mès indacc.

RINA. Al manterèsa mia, va a fa giöstà chi laur le ... vergügnüs ... a ergü d’oter. Te, ada che quando a to conosìt a ta gherèt töcc i difècc dèl mont nè, ma mia chèla de ès screansat! (Lo accompagna alla porta).

TINO. Ma Rina ada che me ... (Esce a destra).

RINA. Và, a to dicc. Va! Me a giöste de töt, mia chi laur le scandalus! (Sola) lasèm indànnac a scörtà ol vestit dèla Suora. (Esce a sinistra a mettersi l’abito da suora o lo porta in scena e lo mette lì. Sul tavolo le 3-4 chiavi).   

SCENA VI

Rina, Gina, Pina e Mina

MINA. (Entrano da destra tutte e parlano fra di loro e non vedono Rina perché è dall’altra parte) e va be, o sbagliat!

GINA. Fürtüna alera bu pèr trì de! Cöntèn piö sö.

PINA. Adès an ga de spetà in’domà pèr indà a èt i Tri Ploc de Montisèl.

RINA. (E’ girata verso e quinte) per vèt di ploc otre a ghi dendà infena a Montisèl? A si pròpe dientade mate, annè di ploc che a Brüsa sensa indà a Montisèl!

MINA. Ma chi la parlàt?

GINA. Ala sömèa la us dèla me sorèla, ma ala ède mia.

PINA. Indosarala? Che a ghè che adoma öna suora.

RINA. (Va avanti a controllare la misura del vestito che indossa e si gira verso le tre).

MINA. (Vede che è Rina vestita da suora e ha un attimo di mancamento)

GINA. (Vede che è Rina vestita da suora e ha un attimo di mancamento).

PINA. (Vede che è Rina vestita da suora e ha un attimo di mancamento).

MINA. Rina ...

GINA. La me sorèla ... (Va a prendere un oggetto in ferro e lo tiene in mano).

PINA. ... öna suora? (Toglie l’oggetto in ferro di Gina e se lo tiene in mano).

MINA. Ssssssss ... (Toglie l’oggetto in ferro di Pina e se lo tiene in mano).

GINA. Ssssssssssuora?

TUTTE E TRE SI CONTENDONO L’OGGETTO E LO TENGONO STRETTO.

SCENA VII

Rina, Gina, Pina, Mina e Tino

TINO. (Entra in scena da destra) Rina, a mè egniffò ol butù dèla camisa. (La vede vestita da suora) Rina! Cos’e facc!?

RINA. (Si gira) madonna santissima in cielo ... e in terra! Ma cosa a sif indre a fa? A sarì indre a fa apòsta dèl sigür. A ghi pròpe negot in chèl laur che a ghi söl còl e che al sa ciama, co. (Esce).

TINO. Rina ...

MINA. Sssssssss .....

GINA. La me sorèla ...

PINA. Suora!

SIPARIO

ATTO SECONDO

Casa di Rina e Gina.

SCENA I

Gina

GINA. (Sta passeggiando avanti e indietro con una chiave inglese in mano) a ga rie mia capì come alà pödit fa ü laur dèl gènèr. Chi avrès mai pensat che pèr colpa nòsta ... nòsta? Ölie dì pèr colpa dèla Mina e dèla Pina, che la me sorèla ala sè facia “sorèlla”. Ma me agglere zamò öna sorella ala ghia’mbisògn de fas suora.

SCENA II

Gina e Mina

MINA. (Sofferente con una chiave inglese in mano da destra) a pöde egnì det in codesta casa dove è ubicata una s............

GINA. Ma cosa fet Mina? Parla come a ta mangèt. Abitela che la suor Rina? Madonname cosa a ma sömèa ciamala isse.

MINA. E me che a ga rie gniac a ciamala s................ édèt che a ga rie mia? S ............. s.................. s.............. A èdet che a ga rie mia? Che siès alergica ai s............?

GINA. E da quando?

MINA. Da quando o est la me amisa cambia sponda.

GINA. Sponda? E che sponda a sarèsela chèla le? Sinistra o destra?

MINA. Sponda ... di centro. Cosa tala dicc pò?

GINA. De ier alo piö esta, a ga so stacia deluntà.

SCENA III

Gina, Mina e Pina

PINA. (Entra da destra in casa con una chiave inglese in mano) scète, o facc come a mi dicc, mendà a töla a cà dèla Dina che agglà portaa là, la sò sorèla.

MINA. Pina parlèm piö de “sorelle” pèr piaser.

GINA. Sperem de capiga almeno ergot de piö.

PINA. Ma indoela le? Issait vergot?

MINA. Pèr me alè stacia colpa nostra. Ciòè ülie dì, òsta. Cosa vè saltat in mènt de portaga vià ol Tino?! Se almeno al födès istacc ü bèl òm. (Al pubblico) me a go infena di döbe che al siès ün’òm!

GINA. Te bèla, adà che a ta ga èntrèt anche te nè?

PINA. Scète, ormai chèl che a ghè facc a ghè facc.

MINA. Ma perchè pròpe s....................

GINA. S-u-o-r-a!

PINA. Ma cosa fet Mina?

MINA. A so alergica a chèl nòm le.

GINA. Ma pènsì che invece öna olta in töte i famèe a ghera öna suora.

PINA. A ta ghe resù, töcc öna olta ai ghera öna “zia suora”.

MINA. Ma mia öna amisa “s.............”

GINA. PINA. Suora!

MINA. Frà! Pèrchè la sè mia facia “frà” che a somia alèrgica?!

GINA. Gli òmègn ai va Frà, mia i fommle.

PINA. Te ma Gina, ma che tipo de suora ela la to sorèla?

MINA. Sperem che la siès de claüsura chesse almeno ammlà èt piö.

GINA. Ma sarala de claüsura se ala abita che con me?

PINA. Per me, dal vestit che la ghera sö ier, ala sömea ön’Orsolina.

MINA. Ma cosa cöntèssö pò? Cosa a ga èntra la Rina coi orsi adès? Ma Pina ragiuna docà!

GINA. E se la födès del’urdèn di Suore Angeliche di San Paolo? Al ghè, perchè alo lesit inverghilöc!

PINA. Ma come farala a ès di Suore Angeliche di San Paolo se che an sè a Brüsa?

MINA. E nò, se aiè de San Pol ai pöl mia ès de Brüsa.

GINA. A ghere mia pensat, scüsim.

PINA. Scète, alè öna Suora di Carmelitane Scalze!

MINA. Ma Pina, adà che la porta i scarpe. Adà che agghio este ier.

GINA. Adì la erità però ala porta de piö i sebbre.

PINA. I calse, chele aià porta?

MINA. Ma cèrto!

GINA. Se, e diolte ala porta anche i calsì sura.

PINA. Alura nò, ala pöl mia ès öna Carmelitana Scalsa.

MINA. A mè egnit immènt a me cosa lè ...

GINA. Nò, nò, al so me cosa a lè: una Suora Cappuccina!

PINA. Cappuccina?

MINA. Ma me o mai vest la Rina a bif ol cappuccino. Otre l’ivvesta amò?

GINA. Ma ... a me öna olta a mè parit de èdela.

PINA. Se a ta set indre a parlà de chèla olta quando an sera in Sità Olta, adà che ammlera dacc ame de bif chèl perchè a le al ga faa ègn ol strèpù dèl vòmèt. A sa regordèt piö come la faa? (Si muove in avanti).

MINA. Se, se! A ma sa regorde. E perciò alè mia dèl’urdèn di Cappuccine. Però la bif ol cafe e anche tant.

GINA. Ölerèsèt dì cos’è? Suore del cafe me aio mai sentide.

PINA. E se la födès una Suora de Sant’Anna?

MINA. Ma se a te dicc che che an sè a Brüsa! Come fal a ès de Sant’Ana!

GINA. Potà, annà rèsta mia tate de suore adès. La me madèr ala ma parlaa sèmpèr dèla sò zia suora che alera öna di Suore Benedettine Olivetane.

PINA. Che suore ele chèle le?

MINA. Olivetane? A ga pias i ölie ala tò sorèla?

GINA. No, pròpe pèr negot.

PINA. Alura al pöl mia ès gnià Olivatana.

MINA. Però a ga pias i sottaceti!

GINA. E cosa ga èntra adès i sottaceti!

PINA. Scète, o troat! Suora Sacramentina!

MINA. Ah, nò crède pròpe de nò. Me o mai sentit la Rina a dì ... (viene interrotta).

GINA. (Tristemente) suor ... Rina.

PINA. (Tristemente) a ta ghe resù, adès alè öna suora.

MINA. (Si muove tutta) nominì mia chèl nòm le pèr piaser!

GINA. Comunque ala pöl mia ès gnià öna Suora Sacramentina, perchè me alo mai sentida a bestemià!

PINA. Ma che suora sarala pò?

SCENA IV

Gina, Mina, Pina e Rina

RINA. (Entrando da sinistra e parlando fra sé. Guarda verso il pubblico) me pènse che anche chèsta misüra ala pöde indà be, a ga arde piö se de nò a sighete a cambià idèa.

MINA. Alè che! (Va a prendere un oggetto in ferro che trova in casa e lo tiene in mano assieme all’altro).

GINA. Oh Signur! Ölie dì, o Madonna-Suora! (Va a prendere un oggetto in ferro che trova in casa e lo tiene in mano assieme all’altro).

PINA. Alè pròpe mia ü sògn! (Va a prendere un oggetto in ferro che trova in casa e lo tiene in mano assieme all’altro).

RINA. (Le vede e vede i suoi oggetti in mano alle tre) ma ... ma ... a sif indre a fa? Adì che chèla ròba alè mia òsta nè? (Va da ognuno di loro e gliela prende e la sistema al loro posto. Al pubblico) me al so mia cosa a söcet a chèsteche. Ier, aià fac istès. Oltre che a portam ivià ol murus adès i völ portam ivià anche i sopramòbèi. E pò dòpo, cosa annà farà de chèle ciaf in dimà?

MINA. Rina ... me a pöde ciamat amò Rina? A so alèrgica a chèl’otèr nòm.

GINA. Me, se a ta fa negot, a ta ciame anche me amò Rina, an sè naside insèma.

PINA. Me, finchè a ta ga dighèt mia de che urden a ta se, me a ta ciame sèmpèr Rina.

RINA. (Le guarda, guarda il pubblico, per due-tre volte. Al pubblico) ma segon votèr, ele de manicòmio o adoma de clinica sichiatra?!

MINA. Rina, quando et decidit?

RINA. (Al pubblico) adès alè ü afare de stato, scörtà ol vestit di suore!

GINA. Certo che a me a ta ma pödièt dimel nè!?

RINA. (Al pubblico) a ghere de diga che a ghere de scörtà ol vestit dèla Suor Palmina?

PINA. Ela pèr colpa nòsta?

RINA. Ma sarala colpa òsta? Alè stacia la suora che alà ölit isse.

MINA. (Alle amiche) issent alè devota a öna s..............

GINA. Suora? Ma de solèt la ciamada ala-e dall’alto (guarda in alto).

RINA. Ciamada? Dall’alto?

PINA. Certo, dall’alto. (Guarda in alto).

MINA. Sensotèr, dall’alto. (Guarda in alto).

RINA. (Si mette anche lei a guardare in alto. Al pubblico) me a ède negot e sente gniöna ciamada. Sentì ergot votèr?

GINA. Dato che a te dic che alè mia pèr colpa nòsta, quando pò et decidit?

RINA. (Pensa e si gira dall’altra parte. Fra sé) alura, la suor Palmina la ma dicc ü quindès de fa che a ghere de scörtada ol vestit. O alera inte de fa?! Fem la metà e an contènta töcc. (Si gira, alle tre) des de.

PINA. Des de? Apena?

RINA. Quindès dom! Sti mia le a ardaga al töt! A ga scaa pròpe negot a chèste che!

MINA. E an pödèi fa negot pèr fat turnà indre?

RINA. Scète, al ga dendà be pèr forsa, la stòfa ansada alè finida in dè pasturino.

GINA. (A Pina) chè stòfa?

PINA. (A Gina piano) alè ü modo de dì a te? Come quando i dis che öna persuna ala ga la stòfa per dientà ü campiù. E le ala ga la stòfa pèr dientà suora. Capesela doca.

MINA. E te a ta sa troèt be in chi pagn le?

RINA. (Contenta) a edì a otre che al va be adès. La misüra alè giösta.

GINA. Adì la erità a me a tamandaèt be anche prima anche se, a dila töta, a taggla serèt ön po tròp lönga.

RINA. Tròp longa? Disì che ala siès amò tròp longa?

PINA. Nò adès no, adès ala-a be.

MINA. Rina, magare a ta se adoma in crisi esistensiale. O se de nò, a ta se le söl’òrlo dèla crisi ...

RINA. Orlo? Cosa a gal adès ol’òrlo? Cribbio, a ghè sèmpèr vergot che al va mia. E me de figüre annà öle pò mia fa. Lasèm indà de là a metèl apòst. (Esce a sinistra).

GINA. A so disperada. Sperem che la ma turne indre.

PINA. Sperem delbù pèrchè la sömèa che al siès mia pròpe tat present col co.

MINA. A ma sa regorde amò come se al födès ier che an san’casaa indre ü muntù.

GINA. Adà che alera pròpe ier.

PINA. Scète, dom che an va dèla Dina.

MINA. Se, se, dom che an va. (Esce a destra).

GINA. Dom e sperem che an vègne a saì ergot de piö. (Esce a destra).  

PINA. Dom alura, dom. (Esce a destra).

SCENA V

Rina e Tino

RINA. (Entra in scena da sinistra) meno mal che aièndace. Ai ma dicc che l’òrlo al’indaa mia be! Al ga negot ol’òrlo. Ardì poa otèr. Ando söbèt a serafò prima che i turne. (Vede Tino entrare) ... Tino! (Ha un attimo di mancamento).

TINO. (Entra da destra vestito da Frate) Rina ... scüsa, Suor Rina ...

RINA. Ma Tino, cose’facc?

TINO. Adès a ma sa ciame ... Fra ... Tino.

RINA. (Disperata) ma che manera Tino?! Che manera ... Frà?!

TINO. Perchè ölie istat visì anche in chèsta ocasiù.

RINA. (Al pubblico sempre disperata) alèndacc Frà perchè alo mia perdunat! (A Tino) come al ma dispias Tino.

TINO. Me a so contet invece.

RINA. Ma ghet mia pensat a me?

TINO. Ma certo! Tutti i santi giorni.

RINA. Santi ... (Al pubblico) ol me Tino Frà.

TINO. A sto be cola tönaca nè?

RINA. Se, anche se me a ta preferìe prima.

TINO. (Si sistema la corda).

RINA. (Al pubblico) tò, a ghe nera “ü” che a ga piasie ... “ü” de nümèr nè, al sè facc Frà! A saro sgabolada nè?!

TINO. Rina ... pöde ciamat amò Rina? A ga rie mia a fan a meno.   

RINA. Ma se cèrto. (Al pubblico) al ma sèmpèr ciamat Rina.

TINO. Rina, a ta se bèla anche estida sö isse.

RINA. Grasie! (Al pubblico contenta) ivvest come alè complimentus? A ga piase anche col vestit dèla Suor Palmina.

TINO. Apena a to est vestida de Angel o capit söbèt qualera la me olontà: chèla dèl Signur.

RINA. (Si guarda le spalle a destra e a sinistra) Angel? (Al pubblico) otèr che a ga edì mèi, a mè cresit i ale forse? Ma Tino, ma a set sigür, Angel?

TINO. Ma se, Angioletto mio. (Si sistema sempre la corda).

RINA. (Al pubblico) chèsto al ma turna piö indre! Al Vèt Angèi depertöt! Ederì, lasì pasà amò öna quac agn e ederì se a mal vederà mia là in banda al Signur. A ma tocherà restà pötaègia a eta.

TINO. Al so che ai va ciama anche “pinguino”, ma me a ma sa pèrmèterès mai.

RINA. Pinguino a me! Issentit! Pinguino a me che a fo scolda infena l’acqua che bie!

TINO. Angel al taà mia be, pinguino gnià per schèrsà, come a go de ciamat alura?

RINA. Col me nòm.

TINO. Va be, scüsa Suor Rina.

RINA. Suor ... Rina ... a me?

TINO. (Ironico) nò, ala tò sorèla.

RINA. La me sorèla ala sè facia Suora e la sa fa ciamà col me nòm?

TINO. Ma cosa cèntra adès la tò sorèla?

RINA. Al so mia me, a ta se stacc te che a tle nöminada.

TINO. La tò sorèla ala cèntra mia e la sè mia facia Suora. Scolta Rina, in doet te a fa gli esercizi spiritosi?

RINA. Ma, al so mia, ma ... pènse dendà a fa i esercizi ... in palestra.

TINO. Dimèl quando a tande che ègne a me. E’pèr caso pensat anche dendà in missiù?

RINA. In missiù? (Al pubblico) che a ga siès sciopat öna guèra e che me al sapie mia? Che i mabe ciamat alle armi? (A Tino) e te come fet a sail? Tai ciamat anche te?

TINO. Me inta nò.

RINA. Che manera te nò e me che a so öna fommla see invece?

TINO. Al so mia me chèsto, dipende dal’urdèn che an sè. Me a so Francescano. Te invece?

RINA. Ma scolta, se a ta se Tino a pödèt mia ès Francescano. Al massimo Tino-Francesco. 

TINO. Forse te a ta santèndèt de piö de me. (Pensa) se, ala sarà isse, Tino-Francesco. Te invece?

RINA. Me cos’è?

TINO. Che urdèn?

RINA. Urdèn?

TINO. Che ordine!

RINA. Al vèdèt a te che ordine che a ghè che nè? A che a so me che a fo i mester nè, mia la me sorèla.

TINO. (Al pubblico) alè dientada Suora, ma la capes negot come quando alera pötaègia.

RINA. Tino, me a so conteta che te a tabèt troat la tò strada, però a ta gherèt mia de illudim isse.

TINO. Ma Rina, ada che alo facc pèr te, per starti vicino.

RINA. (Al pubblico) negot al capes, al sè facc Frà ma alè amò ol bambo de prima.

TINO. Adès a go dendà an sa èderà piö tarde. Al ma spèta ol preòst. Ciao. (Esce a destra).

RINA. Insoma ... in döna manera o in chelotra, i maà mal töte col Tino. E se che o mia pisat in cesa! (Esce a sinistra).

SCENA VI

Gina, Mina e Pina

MINA. (Entrano da destra con una scatola e con sempre la chiave inglese in ferro) che mè fa ala svèlta.

GINA. Ma otre al sis come al sa fa?

PINA. Me no, ma la Mina alè buna dèl sigür de lès.

MINA. A spererès che a sabe buna de lès. A so pasada a codeghì nè, ma fina ala terza a so riada.

GINA. Ma mia de lès ma de lès ... chèla laurà le.

PINA. Dèrfò docà. Fam vèt come alè öna sfera di cristallo che la prevede ol futuro.

MINA. Te, sta calma. A talse che chèsce laur aiè delicacc e ai pisa. Bisogna fa piano. (Toglie dalla scatola una boccia per i pesci).

GINA. Ele face isse i sfere de cristallo che ai provede ol futuro?

PINA. A me ala ma söèa öna bocia di pes.

MINA. La sorèla dèla Dina la dicc che chèsto alè ü modèl nöf de sfera. A regordif piö?

GINA. Se, la dicc isse. Me so del’idèa che ala sabe öna bocia de segonda scelta invece.

PINA. Pèr me ala sömèa sèmpèr öna bòcia di pes.

MINA. Pina con chèsta an prevede ol futuro dèla Rina. Alè öna sfera vera. 

GINA. Cosa ölèt intèndès te Pina de sfere.

PINA. Però a masantènde de pès!

MINA. Dai, dai. Adès cosa an gai de fa?

GINA. Perchè te al set mia?

PINA. Ardim mia a me che me e a ga so adoma come daga de mangià ai pes.

MINA. (Guarda nella scatola) a ghè i istrusiù scète! An sè a caal.

GINA. A caal? A ghè det ü caal in chèle istrusiù le?

PINA. Ma a ga sarà det ü caal in di istrusiù dèla sfera? (Al pubblico) semai ... ü pes.

MINA. (Legge le istruzioni) stendere sotto la la sfera un telo nero. A ghet Gina ü telo nigher?

GINA. Me nò, nero agglo mia. Però de nighèr a go ol me golf!

PINA. Al va benone. Dai metèl sota.

TUTTE E TRE. (Le tre stendono il golf in modo simpatico e lo allargano molto bene).

MINA. Bene. Adès ... a ghè scricc ... mettere tre candele.

GINA. Tre candele del muturì?

PINA. Ma sarale tre candele dèl mututì? Ma ragiuna! Ai sarà trè candele dela machina a te. E se che a tagle la patente.

MINA. Mia chèle le de candele, ma i candele chèle de sera. Agghiet Gina?

GINA. Ma pèrche a ma domandì töt a me? Ghis mia ergot a otre?

PINA. Ma se an sè che ala tò cà! An ga che negot notre cheè.

MINA. Dai Gina, se an völ saì ol futuro dèla tò sorèla an ga de fa i laur giöst sedenò ai ve mia fò.

GINA. Va be. Però di candele de sera anno mia. (Ricordandosi) però a go tre lampadine.

PINA. Andarale be Mina? Cosa dighèt?

MINA. Pènse de se ... ele almeno nöe?

GINA. Ma sènsotèr, chèle brüsade a ghi fo dovrà ala me sorèla. (Con tenerezza) sorèla ... sorèla in töt e pèr töt! (Va a prendere le lampadine).

PINA. Cosa a ghè scricc dopo?

MINA. A ghè scricc che “per vedere il passato, il presente e il futuro, an ga de ès a digiuno. 

GINA. (Rientra con le tre lampadine e con in bocca un panino).

PINA. Gina, bötavià söbèt chèl pà!

MINA. (Si alza e glielo va a togliere).

GINA. Ma a sif idre a fa pò? Ai ma roba ol pà de boca!

PINA. A ta pödèt mia mangià adès!

MINA. Alè pèr ol be dèla tò sorèla.

GINA. Se me a mange mia la me sorèla ala sta be?

PINA. Ma nò! Se an völ dovrà la sfera ... o chèl chè lè ... 

MINA. ... an ga de ès a digiuno.  

GINA. Alè tat che me a so a digiuno.

PINA. Digiuno del mangià, Gina!

MINA. Dai, mèzzo che, chèle lampadine e an vannac docà. (Sistemano le lampadine). Adès an ga de mèt i mà söl taol e an ga de concentras, serafò i öcc e fa sito.

GINA. E an pöl dì negot?

PINA. Ma se an ga de fa sito!

MINA. Sito docà e concentrasiù.

TUTTE E TRE ZITTE PER 4 SECONDI.

GINA. (Inizia a tossire).

PINA. (A denti stretti) fa sito docà.

MINA. Ssssssshhhh!

GINA. (Sottovoce) scüsim ma a mè ègnìt ü colp de tos. Alè du o trì de che ago la gola infiamada e alura ... (viene interrotta).

PINA. Stòpela!

MINA. Sssssssssssshhhhhhhhhhhhhh!

TUTTE E TRE ZITTE PER 4 SECONDI.

GINA. (Starnutisce).

PINA. (Stanca) fa sito de braa.

MINA. Mochila docà! Concentrasiù!

GINA. Scüsim.

TUTTE E TRE ZITTE PER 4 SECONDI.

PINA. (Singhiozza) scüsim, scüsim.

TUTTE E TRE ZITTE PER 6 SECONDI.

MINA. Scète, edì a otre chèl che a ède me?

GINA. Ma se an ga i öcc seraiffò come an fai a edìga?

PINA. Mè dèrvèi adès?

MINA. Ma sensotèr! Adì, adì dè-det in de sfera a destra. Edì a otre chèl che ède me? Mè che contròle i istrusiù per vèt chèl che al völ dì.

GINA. (Guarda dentro) mah, me èderès anche negot.

PINA. Ma cèrto, arda be a destra che a ghè le ergot.

MINA. Che al dis: immagine a destra della sfera, buone influenze.

GINA. Buone influenze?

PINA. Me o mai sait adès che a ciapà l’inflöènsa alera ü bèl laur.

MINA. Ma mia chèla de influènsa! Buone influenze, al völ dì che la Gina alè circondada de brae persune.

GINA. Compagn de notre.

PINA. (Ironica) se, infati an völia töte tre portaga vià ol sò quase-murus!

MINA. Sito-sito! Ardì che! Chèsto al sa èt be e alè ü cör! Ű cör, un cuore! Lasem vardà chèl che al völ dì.

GINA. Ű cör? (Piano a Pina) Pina, èdet ü cör te?

PINA. (Piano a Gina) me no! Me, a ède ü pès!

MINA. Prosperità! 

GINA. Piosperità?

PINA. Posperità?

MINA. Se se, prosperità.

GINA. Ah. Ma el ü laur bèl o bröt?

PINA. Ma saral bröt a te? Al völ di che ... al völ di che ... a che a tal dis la Mina cosa al völ dì.

MINA. Madonname, o sbagliat, mia prosperità. Ol cör al völ dì: esperienza di un grande amore.

GINA. Un grande amore?

PINA. Ma ela mia öna suora? Ölis vèt che anche i suore ai sa pöl’ispusas e notre a mal sera mia?

MINA. Ma otre dò capì pròpe negot nè? I ssssssssssssssss, chèl nòm le insoma, al sis che a so alergica. Èco, chèle come la Rina, aià troat ol sò amur ... nel Signore. I capit?

GINA. (Dopo che Gina e Pina si sono guardate) nel signore?

PINA. E al conòse me chèl signore le?

MINA. Ol Signur! Ol Signur chèl che an prega in cesa!

GINA. A ol Signur, scüsa ere capit ü notèr laur.

PINA. Poame ere capit ün’otèr laur.

MINA. L’avrès iscömetit. Ferme! Adì in del mès! A va sömèa mia de èt un volatile? (Controlla le istruzioni).

GINA. Un volatile? (Guarda nella sfera) a me al ma sömèa töt fuorchè ün osèl.

PINA. (Guarda anche lei) me al si zamò chèl che pènse. 

MINA. Allora ... volatile ... volatile ... sorprese! La Rina ala gavrà di sorprese.

GINA. An gla ida notèr la sorpresa quando ammlà esta.

PINA. Scolta Mina, ma sta sfera de cristallo comunque, ala ga gniamò de diga negot söla situasiù dèla Rina.

MINA. Ma come nò? A mai mia dicc: buone influenze? Esperienza di un grande amore e volatile?

GINA. Se. E alura ölèrèsèt dì che la Rina ala ga öna buna inflöènsa ciapada da ü volatile che alera ü sò grande amore?

PINA. E l’esperiensa in doca la lasèt?

GINA. L’esperiensa agglera ol volatile!

SCENA VII

Gina, Mina, Pina e Rina

RINA. (Entra da sinistra vestita normale e con in mano il vestito da suora).

TUTTE E TRE FANNO PER ANDARE A PRENDERE I SOPRAMMOBILI IN FERRO DI RINA MA POI SI FERMANO.

PINA. Rina!

MINA. Che scandol!

GINA. Öna suora sensa la èsta!?

PINA. Gina, ada che alè sèmpèr tò sorèla anche se alè in borghes nè.

RINA. Ma cosa a sindre a cöntasö pò?! E cosa a sindre a fa con chèla bòcia di pès?!

MINA. (Non volendole rivelare nulla) negot!

GINA. Negot de negot!

PINA. Cosa a vere dicc che alera öna bòcia di pes! Otèr che osèl!

RINA. Alura al sa pöl saì cosa a fì con chèla bòcia le?

MINA. Ol fato alè che ... la Pina ala ga a cà ü pès ... bèl gròs e alura ... an sera indre a misürà la bòcia se al ga staa det. (Finge di misurarla).

GINA. Che misüra gal ol tò pès?

PINA. Ol me pès?

MINA. Ma se, ol tò pès, chèl che a te pescat ... in dèl Sere.

GINA. Erèl ol Sère o l’Oi, Pina?

RINA. De quando a tande a pesca te Pina?

PINA. Al so mia, domandega a lure che aialsà dèl sigür.

MINA. Comunque Pina, pèr me al ga sta det ol tò Pasquale che.

RINA. Pasqual? E chi sarèsèl?

GINA. A, dimèl mia a me pèrchè chèl Pasqual le, me al conòse mia.

PINA. A gniame.

MINA. Ma a sa ciamèl mia Pasqual ol tò pès?

GINA. (Sempre fingendo) a ta ghe resù Mina, indasaì che manera a sere convinta che al sa ciamès ... Nedal.

PINA. (Al pubblico) se ghès almeno ol pès!

RINA. Pasqual, Nedal, a sindre a fam dientà scema. A proposèt de scemo, i’sait dèl Tino?

MINA. (Pensando che stia per morire) me nò! Perchè ol Tino ...

RINA. Se, ol Tino ...

GINA. Ol Tino? Al ma nincrès infena.

PINA. Görès a chèla de restà sènsa pustì adès che o facc l’abunamènt al’Eco dato che a Brüsa a ghè piö ü giornaler.

MINA. Bisognaa sail, alè ü che al ga sö öna ghegna de fa spaènt!

GINA. E pò dòpo mèi che a gal siès capitat a lü che a me.

PINA. Sperem che al möre pò mia stasetimana che in dèl'Eco a ghè det la rivista “Come vivere fino a 120 anni”.

MINA. Delbù? Pina, pasèmela a me dòpo nè?

GINA. A poame ala öle lès.

RINA. Ma cosa a sif’indre a cöntasö pò! Ol Tino al ga mia de mör, ma-a, al sè facc Frà!

PINA. Poalü!?

MINA. Alura a ghè in gir ön’epidemia!

GINA. Spere de ès mia contagiada.

RINA. Perchè poa lü? Chi d’otèr al sè facc amò Frà?

PINA. Te!

RINA. Me a ma so facia Frà? Ma a sis fò de sentimènt?

MINA. Mia Frà cèrto te, a ta se öna fommla.

GINA. Cèrto che però sorèla a ta pödìèt anche preparaga prima né sènsa faga ciapà chi stremese che nè?!

PINA. E me alura che a so sèmpèr istacia la tò amisa del cör? Ma dimèl o nò de “‘sta ciamada”?

RINA. Dèl cör? Ma se anche te a ta ma ölièt portà vià ol Tino? Sa regordèt piö?

MINA. Ma a set indre amò con chèla storia le? Adès te a ta se spusada e perciò a ta ghe de perdunaga a notre töt chèl poc de mal che an ta facc.

RINA. Me a so spusada?

GINA. Ma se dom, col Signur o nò?

PINA. E a ta se zamò in pecat andà in gir isse, sènsa èsta.

RINA. Ma ... ma ... (al pubblico) che ai siès töte tre indemoniade?

SCENA VIII

Gina, Mina, Pina, Rina e Tino

TINO. (Entra de destra) permès ...

MINA. Adà, an parla dèl diaol ed èco che al rià ... (viene interrotta).

TINO. Diaol? Cosa a set indre a dì Mina?! Al sa schèrza mia cola cesa nè.

GINA. Tino ... poate ... agglà dicc apena adès la me sorèla. 

PINA. Se, la Rina, cioè la Suor Rina.

TINO. (Triste) al so, disimèl mia.

RINA. Cos’é? Suor ... Rina? Ma cosa a sindre a cöntasö pò?

MINA. Me a so allergica e perciò a ta responde mia.

GINA. Ma Rina, a ta ghe mia de nascondèl ... e caasö chèl vestit che a ta ghe indimà pèrchè a ta set in dèl pecat.

PINA. Infati, al sè mai vest öna suora col vestit de suora in dimà e mia indòs.

RINA. Me ... suora? Ol vestit ... de suora ... (guarda il vestito che tiene in mano). Adès che o capit!

MINA. Alera pò a ura! (Guarda in alto e come se parlasse con Dio) a tle mia migliurada gnianpo.

RINA. O capit che otèr quatèr i capit negot. Me a so mia öna suora!

GINA. O Signur alè ü Frà traestit.

TINO. Te ... a ta se mia ... öna suora? (Sembra che abbia un attimo di mancamento).

PINA. Ma come? E ol vestit?

MINA. Dai Rina, nascondèl mia, a ghè negot de mal infont. Infont, infont è!

RINA. Macchè nascondèl! Me al so mia cosa i’capi töcc votèr! Adì che chèsto alè ol vestit dèla Suor Palmina che ala ma dicc de scörtaga e de faga sö l’òrlo.

TINO. A ta se mia ... o Signur!

GINA. E perciò ... a ta se mia öna suora?

PINA. Adà a so conteta nè? Adoma pèr ol fato che avrès sighetat a tocà fèr töte i olte che a ta edie.

RINA. Èco perchè alura ... Scète, me a so mia öna suora, al va be? Metifèl in chèl co le che a ghi sö.

MINA. Madonname e pödìet mia dil prima che a maavrè gnià bötat ivià i solcc pèr la bòcia di pes!?

GINA. La me sorèla ... alè mia öna sorella! Se, sèmpèr me sorèla però ala rèsta.  

PINA. La me amisa alè amò pötaègia! E sciao! 

RINA. Adì però che a so amò gnèca con votre pèr chèl che a mi facc col Tino. Tino, dim mia che anche te a ta ma pensaèt suora e che alè pèr chèl che a ta se facc Frà nè?

TINO. No, alè mia pèr chèl.

RINA. Ma Tino, perchè le facc alura! Ada che me a so còcia de te!

TINO. Al ma dispias ma a ta se riada tròp tarde.

RINA. Ma nò Tino, dim mia isse. Alè colpa de chèle tre le, se notèr du an sè mia capicc.

MINA. Notre? Adà che a me ol Tino al ma fa gniaü efèt.

GINA. A me pò, al mè mai piasit.

PINA. E pèr me alè tròp vècc.

RINA. Tino, a ta preghe turna a ölim be e ...

TINO. ... e magare anche de domandat de spusam.

RINA. (Contenta) perchè nò?!

TUTTE GUARDANO TINO E TINO GUARDA TUTTE. QUALCHE SECONDO DI SILENZIO.

TINO. No. Ol Signur al ma ciamat e me a go dicc de se a lü.

MINA. Poalü è! Quando a ta ghe’imbisògn al ghè mai ...

GINA. ... e quando a ta ghe’mmia imbisògn al ghè sèmpèr.

RINA. (Fa per piangere).

PINA. Rina, fa mia isse ...

SUONO DI TELEFONO

RINA. (Triste) la sarà la Suor Palmina perchè la ma spetaa al’asilo col sò estit. (Risponde) pronto ... si ... si, alè che ol Tino ..........., se come al völ .......... cos’è? (Arrabbiata) cos’è? Se, se, a gal dighe me. Se, se. (Appoggia la cornetta).

MINA. Cosa öliela la Suor Palmina?

GINA. Gandaa mia be la misura?

PINA. Ma se ol vestit agglà che amò la Rina, come fael andà mia be se aià gniamò de èt!

RINA. L’era mia la Suor Palmina, ma ol preòst.

TINO. (Preoccupato) ol ... preòst?

RINA. Se ol preòst e al ma dicc de dit, caro ol me Frà Tino ... che se al ta ocoria piö ol vestit de Frà, de portaghèl indre söbèt perchè a ghè stacc là ol Frà Mario che al völìa ol sò estit che ol preòst al ga ritirat dala lavanderia ma che a tla’mprestat a te. Bröt pelandrù! Dü bugiardù!

TINO. Ma nò Rina, fa mia isse!

RINA. E me che a ta crèdie delbù Frà! (Lo insegue).

TINO. Ma Rina, alo facc adoma pèr alimentare il nostro amore.

RINA. Fas piö èt perchè incö a te pasat ol limite! 

MINA. Ta se sèmpèr ol solèt!

GINA. Fas piö èt!

PINA. Marsù, dü marsù!

TINO. Ando, ando,

SIPARIO