On’eredità de trop

Stampa questo copione

UN'EREDITA' DI TROPPO DI GIUSEPPINA CATTANEO

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

http://giusicopioni.altervista.org/

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

Codice opera Siae 919997A

TITOLO

ÖN’EREDITA’

DE TROP

COMMEDIA IN DUE ATTI

Personaggi:

FILIPPO FERRINI

MARTA sua sorella

CELESTE cugina dell’America

CLARA cugina dell’Australia

VITTORIO 1°creditore

CAMILLA la padrona di casa

LORENZO 2°creditore

PostinO

FIORISTA

ANGELA figlia di Giacinto

NOTAIO Eredi Giacomo

TRAMA

La vita di due sfortunati fratelli, perseguitati dai creditori e da un’inesauribile povertà, viene stravolta dalla notizia dell’arrivo di due lontane cugine, orfane da poco dei loro rispettivi padri. Che la vita dei due fratelli stia per subire un clamoroso cambiamento economico? Tutto da vedere. Commedia ambientata nel 1929.

TRAMA COMPLETA

La vita in Italia nel 1929 è dura e ne sanno qualcosa Marta e Filippo, due poveri fratelli, subissati di debiti e di creditori. Con astuzia e furbizia però riescono sempre a farla franca e a posticipare il pagamento. Un giorno la loro vita viene sconvolata dalla notizia dell’arrivo di due lontane cugine, Claretta e Celeste, orfane da poco dei loro rispettivi padri. La mente dei fratelli, fantastica sulla possibile eredità di uno dei due zii, ma al loro arrivo, non è facile distinguere la cugina ricca da quella povera. Pensano inizialmente, di aver individuato nella cugina Celeste quella con l’eredità e così decidono di allontanare a malo modo Claretta che ormai risulta di troppo. Ma poco dopo si accorgono di aver sbagliato e cambiano di nuovo atteggiamento con Claretta impegnandosi, a questo punto, ad allontanare la povera cugina Celeste. Alla fine risulterà che nessuno delle due era figlia di uno zio ricco ma che erano stati tutti riuniti perchè ..............

ATTO PRIMO

SCENA: A sinistra un tavolo e due sedie. Un piccolo mobile che serve da dispensa. Due sedie a sinistra che fungono da divano. Porta a sinistra, al fondo e a destra del pubblico.

SCENA I

Filippo e Postino

FILIPPO. (Gira per la sala) isse al sa pöl mìa andà’nnacc. Al sa pöl mìa. Come faroi a egnì fò de’sta sitasiù!? Ale düra la eta in chèsto intenöf nè! Come ölerès ès invece nèl dumela (pensa) ... quindès! Indasaì come a mistarès be: töcc col sò bèl laurà, töcc cola cà giöstada-sö e mia rota, töcc in giro cola moto Gussi e cola cà piena de mangià de ogni ben di Dio. E coi solcc töcc in barca. Ölie di ... banca. Scüsim se a so gnià bu de dil, ol fato alè che also gniac come alè facc ü franc! (Suono di campanello. Filippo si spaventa) chi saral adès?! Frerese sail mia e perciò a responde mia. (Suono di nuovo di campanello) a ga pènse gniac de responde perchè me a so mia in cà. E otèr a ma si de testimoni. (Risuono di campanello) se aga so mia a pöde mia respont.

POSTINO. (Da fuori scena a destra) a sis’surcc?! A go che dèla pòsta pèr voter!

FILIPPO. A ghè nigü. (Al pubblico) chesse almeno al tösö e al va vià.

POSTINO. Ma el prope sigür? Magare alè amò in cà.

FILIPPO. Nò, nò, a ga so mia a son’dacc in sità. (Al pubblico) te a met che me adès a ga dèrve chesse almeno chèsto al ma porta amò fatüre, sollecitasciù de pagamet e magare denunce a nòst carèc! Ma ta recomande! A ga no che de impienisö la stüa! A igla però la stüa.

SCENA II

Postino, Filippo e Marta

(Sempre da fuori scena a destra, Marta e il postino)

MARTA. Bongiorno.

FILIPPO. Nooo! Le adès adès ala sa farà dà töta la pòsta! Ma pödiela mia sta in doca alè stacia in fena adès?

POSTINO. Bongiorno. Chesta posta alè la sò e a go anche dì racomadade de faga firma.

FILIPPO. Che turciù de pansa che a ma e.

MARTA. Se cèrto. Al vègne pör de det alura. Li spète che a cambie i scarpe prima. In cà a ma pias ès comoda.

FILIPPO. Èco, a ta paria. Le lè sempèr chèla! Ma perchè ol Signur al ma dacc öna sorèla? Con töte i disgrasie che al ma pödia dà, pròpe chèla de iga öna sorèla! (Al pubblico) per caso ergü de otèr al vòl öna sorèla? A ga regale la me!

MARTA. (Entra con un paio di scarpe o ciabatte simpatiche o una diversa dell’altra) prego.

FILIPPO. Come foi se al ma èt ol pustì che a go apena dicc che a ghera nigü? (Ormai dentro i due, Filippo finge di essere una statua).

POSTINO. A go porta’det anche la posta che a ghera det in font ala casèta e che ala ga de iga ün po de setimane.

MARTA. Ma che manera erala det amò? Al sarà ol me fradèl che aiàvrà mia esta.

FILIPPO. (Fra se) indasai che manera!

POSTINO. Ala dicc vergot? (Si accorge della statua) ma ... ma ... cosela chèsta?

MARTA. (Si gira) chèsta?

POSTINO. Ma che statua ela? Ai cambiat i esticc ala Statua dela Libertà?

MARTA. Ma cosa dighel? Chèsta che alè la statua del me ... (Al pubblico) ölis vèt che a ghè stacc ü incantesimo intat che me a ga sere mia e che a la trasfurmat ol me fradèl in döna statua? Madonna santissima che a ghere adoma chèl de fradèl! (La guarda e le gira intorno).

FILIPPO. (Al pubblico) öna tonta!

POSTINO. Prima la pòsta e pò dòpo a ga ardero ala statua. (Guardandola la statua e poi il pubblico) che la ma par a tat bröta! Ala ga sö ü nas! (Mette la posta sul tavolo e ignorerà per tutto il tempo i due. Ogni qualvolta che Marta e Filippo parleranno, introfulerà la sua voce).

FILIPPO. (Piano a Marta muovendosi) Marta, a so me a so mia öna statüa.

MARTA. (Si spaventa) madonname ala parla!

POSTINO. Racomandada de Berghèm ...

FILIPPO. (Subito si immobilizza).

MARTA. (Si spaventa di più) e la sa möf! Madonname cosa al mè capitat!

FILIPPO. Marta, fa mia la stüpida, a so me, a so mia öna statua!

POSTINO. Racomandada de Treì ...

MARTA. Madonname, ala parla infena! Che pura! E ala ga la us dèl me fradèl!

FILIPPO. (Smette di fare la statua) a so me Marta, e mia öna statüa, tochèm. (Le prende una mano e si fa toccare) èdèt!

MARTA. (Con paura al pubblico) a go sèmpèr vit isse pura de tocà i statüa me!

FILIPPO. Mochèla! A so me, ol tò fradèl!

POSTINO. Telegram de Berghèm ...

MARTA. Ma ... ma ... a set delbù te Filippo?

FILIPPO. A so me, a ta dighe e mia öna statüa.

MARTA. Delbù? E alura a ghè mai stacc ün incantesimo?

FILIPPO. Certo che al ghè stacc.

MARTA. (Si spaventa).

FILIPPO. In dèl tò co però.

POSTINO. Telegram de Berghèm ...

MARTA. Ma che manera alura a ta fe finta de ès öna statüa?

FILIPPO. Perchè a ghere apena dicc al pustì che a ghera nigü in dè cà. Te, attle porta det e indasaì come al sarès dientat gnèc se al maavrès vest che.

MARTA. A ta ghe resù, a te facc be a fa la statüa.

FILIPPO. Perciò sirca de casal ivià ala svèlta alura perchè me ...

POSTINO.  (Si gira e parla in contemporanea con il finale di Filippo) e chèste aiè dò racomandade straniere. Ma ... ma cosa söcedèl che?

FILIPPO. (Si immobilizza subito).

POSTINO. Ma che statüa ela che la parla?

MARTA. (Affrettandosi per salvare il fratello) parla? Quala de statüa la parla?

POSTINO. Me o sentit öna us che la disia ergot de “ala svèlta alura perchè ... (viene interrotto).

MARTA. A so me che ere parlat.

POSTINO. Pecat però che chèla alera öna us de òm. Mia che a sis indre a töm in gir nè?

MARTA. (Cerca di far la voce da uomo) ma no! Alera la me us come a go dicc prima. A sondre a esercitam perchè ... perchè ... ai ma öl a recità in d’öna compagnia de teatèr! Se, a sere indre a proà la part. (Recita) ala svèlta alura che indomà al sarà compagn de’ncö e dopodomà al sarà compagn den’cö e pus domà al sarà compagn dencö e pus-pus domà al sarà ... (viene interrotta).

POSTINO. Se se, o capit, al sarà comagn den’cö. Maaa che manera a parlela cola us de òm?

MARTA. Perchè ... perchè ... a fo la part de ün òm. (Ricomincia a recitare) ala svèlta alura che indomà al sarà compagn de’ncö e dopodomà ... (viene interrotta).

POSTINO. Se se, a o capit töt sul domani, söl dòpodomà ecc, ecc! Dai, ala ma firme chèle racomandade che.

MARTA. (Sempre con voce da uomo) söbèt.

POSTINO. Ala parle cola sò us se a ga fa negot perchè con chèla us le ala ma fa quase pura. (Al pubblico) mia che la sia bèla de piö la sò dè us nè ....

MARTA. (Contenta) èco che firmade töte.

POSTINO. Ala sarà mia isse conteta quando aià derverà, la ederà. La salüde e la ma salüde anche ol sò fradèl. (Fa per uscire).

MARTA. Se se, al sarà servit.

POSTINO. (Si gira e si ferma) e la sandesfe de chèla statüa le, che la fa pura. (Esce).

FILIPPO. (Appena il postino si gira ma ancora in scena smette di fare la statua e lo insegue innalzando le mani).

MARTA. (Lo segue).

POSTINO. (Alla porta non esce ma si gira) la salü ... (si spaventa).

FILIPPO. (Si immobilizza subito).

POSTINO. Ma ... ma ...

MARTA. (Finge come se l’avesse spostate lei) èco che. De là ala ma piasia mia, che invece ala ma pias. Cosa dighèl lü?

POSTINO. A dighe che aggla darès a straser! La salüde. (Esce).

MARTA. In fal! (Respira).

FILIPPO. Alè bèl lü chelle!

MARTA. Fa sito Filippo che al ta sènt! Fa sito docà!

FILIPPO. Ma come faroi a fa sito che al ma dicc che al ma darès a ü straser?

MARTA. La dicc isse per dì, dom a te. E pò dòpo a ardaga ai nòscc vesticc aiè pò mia sto granchè. (Va a prendere le buste).

FILIPPO. (Mesto) al so, purtropo. E apena a ta lesere-sö chèle racomandade, chèle letere e chi telegram, dato che al sa traterà adoma amò de pagamèncc, ai ga caerafò anche chi du strass che an ga sö. E alè töta colpa tò.

MARTA. Colpa me?

FILIPPO. Certo! Perchè me a so mia stacc isse ignorant de ritirà la posta piena de protèste e denunce!

MARTA. Ölerèsèt dì che la gnoranta a so me alura? (Mostrando le lettere).

FILIPPO. Ghè ergù dotèr che, che i ga in di mà di lètere, racomandade e telegram forse?

MARTA. Ma scolta, alè mia edücasiù ritirale mia.  

FILIPPO. L’edücasiü in de nosta condisiü ala cönta poc o negot. E capit? E pò dòpo, a talse che a so me che a ma santerèse de chèl che al riguarda la situasiù dèl’andamènt econòmèc e postal dèla nòsta cà?!

MARTA. E a ta conve usasö fussura! Ardà come an sè meticc! Ardèt in gir se a ta èdèt ü mòbèl. Sènsa parlà de chèl che an ga de mèt sota i decc incö, ün bèl fic sèc!

FILIPPO. A ta pèrmète mia de cöntasö i bale. Come a ta èdèt, a meno che a ta gabèt sö ai öcc i fete de salam, ol taol an gla, come i noste bèle scagne. Sensa parlà dèla credenza all’ultima mòda. L’otoma pò, ardì che, che bèla otomana, önica in dèl sò gènèr. Sènsa parlà dèla stansa de lecc.

MARTA. (Ironica) pròpe! Pròpe öna bèla credènsa … spaziusa, finidüre a penèl. L’otomana? (Verso il pubblico) sègon votèr chèsta ala sarès öna otomana? (A Filippo) öna ret con dü materas ta sömèela öna stansa de lècc? (Al pubblico) perchè i mia est i cumudine, dò scatele girade innaria. E ‘ncö, sö, dim, dim chèl che an mangerà incö.

FILIPPO. Incö cosa an mangerà? Ma incö an mangerà ... èco, an mangerà ... (pensa) an mangerà chèl che a ma mangiat ier sira. A ta pisera pò mia mangià per du de de fila i stès laur, me dighe.

MARTA. Ma se ier sira a ma mangiàt adoma òs che iera ansacc dèl de prima!

FILIPPO. (Preoccupato) a mià mangiacc pròpe töcc? Gniaü osetì a ma lasacc indre pèr incö?

MARTA. (Ironica) ah, come a ta fe funsciunà te l’andamènt economèc de chèsta cà, a glià fa pròpe nigù!

FILIPPO. Dom, ardega mia al töt. (Mesto) an sè pròpe meticc mal sorèla. Al pasa mia de, che ando a sircà de laurà, ma negot, a troe negot.

MARTA. Chèla miseria che, indasaì in doca ala ga porterà. (Suono di campanello) chi saral adès?

FILIPPO. Ölèt che al sabe chi? Ergü che al ve che a scöt.

MARTA. An ga derf mia alura.

FILIPPO. Al sarà mèi che andaghe a ciaafò alura. (Suono di campanello).

MARTA. Mand’oet! A sa regordèt piö che a ma endit la ciaf in cambio di òs?

FILIPPO. Ah già, a ma sa regordae piö che ammlera dacia vià. E cosa an fai adès sènsa ciaf adès? Ma e’mmia pensat ai ladèr? Pènsa se ai vegnès de-det a robaga?

MARTA. A robaga cos’è se an ga negot! (Suono di campanello).

FILIPPO. Dai, ando a diga che a ghè nigü e sperem che i’ndaghe. (Si avvia a destra verso la porta d’entrata).

SCENA III

Filippo, Marta e Camilla

CAMILLA. (Iniziando a parlare da fuori scena) se a ma dervì mia a ègne det me.

MARTA. Filippo, la padruna de cà! Cosa an fai?

FILIPPO. Te fa sito e lasà parlà me.

CAMILLA. (Entra, ironica) ah, buongiorno. Che manera i mia respondit söbèt? O sunat pèr trè olte al sis almeno?

FILIPPO. Èco ... ol fato alè che ...

CAMILLA. (Avvicinandosi a Marta) sentem qual’è ol fato de staolta. (Al pubblico) i ga sèmpèr mela scüse pèr pagà mia ol fecc. (A Marta) alura?

MARTA. (Non risponde).

CAMILLA. Ma se’surda?

FILIPPO. (Prendendo la palla al balzo) se! La me sorèla alè surda, poerina.

MARTA. (Lo guarda esterefatta).

FILIPPO. Ala est che disgrasia a ghè capitat sciura Camilla ala me Marta?

CAMILLA. Che manera? E da quando alè surda?

FILIPPO. Ol dutur alà dicc che alè surda dala nascita.

CAMILLA. Ma se a so stacia che setimana pasada e tate olte dotèr e la ga sentìa benissimo?!

FILIPPO. (Affrettandosi) ölie dì che, se, ol dutur alà dicc che alè surda dal nascita ... ma che ol distürbo al sarès vegniffò öna quac agn dòpo. Èco.

CAMILLA. Otèr che öna quac agn dopo! Al ma dispias ma me pöde faga negot. Me a so che a scött i ses mis de fecc che a ma spèta.

FILIPPO. Al ma dispias, ma come a go sèmpèr dicc, per chi laur che ala ga de parlà cola me sorèla. Me a ma santerèsa adoma dèl’andamènt postal dèla cà.

CAMILLA. Sèmpèr iscüse insoma. (Si avvicina a Marta urlando) alura, a ma ölela dà i me ses mis de fecc?

MARTA. (Finge di non sentire e fa altro).

CAMILLA. Ue! A ma töèla in gir! Fò i me solcc!

FILIPPO. Ma se a go dicc prima che alè surda?!

CAMILLA. Ah giò, a ma sa regordae zamò piö. E come foi adès? (Pensa. Si avvicina e le parla scandendo ogni parola) sciura-Marta-me-a-so-che-a-scöt-i-solcc-dèl-fecc. Ala-capit?

MARTA. (La guarda e le fa capire a gesti che non ha capito).

FILIPPO. Al ma sa ma, ala mia capit.

CAMILLA. (Sempre a Marta) la ma arde e la-ma-lèse-i-laèr. (E glielo indica).

FILIPPO. Eh no, la me sorèla ala pöl mia, perchè le alè mia buna de les e gnià de scrif, alè analfabetica.

CAMILLA. Come foi alura? (Pensa) san vèt se a a ga rie a fam capì isse. (Inizia a fare dei gesti ridicoli e divertenti).

MARTA. (Finge di non capire).

CAMILLA. Negot de fa. La sò sorèla oltre che ès analfabetica alè anche intregota.

FILIPPO. (Circuendola) a ga do resù. Agglo sèmpèr dicc ala me sorèla che alera intregota. Sciura Camilla, a ga conve egnì che quando ala starà mèi.

CAMILLA. Pèr forsa! E isse a ma toca indavià amò a mà öde. (Mentre sta uscendo) ma la prossima olta se a go mia i solcc ... al so mia. (E’ uscita).

MARTA. Me a saro intregòta ma le alè mia de meno. A pödiela mia obliga’te a daga i solcc?

FILIPPO. (Prendendola in giro) eh nò, a ta se te che a ta santerèsèt del’andaènt econòmèc dèla cà!

MARTA. Se, magare a ga födès ü andamènt econòmèc! Dai che an varda i ste lètere, magare a ghè ergot de nöf…

FILIPPO. Cosa ölèt che al ga siès, adoma di pagamènc. Pagamènc sö pagamènc. Bolete sö bolète. Fatüre sö fatüre.

MARTA. (Prende due raccomandate) arda che Filippo, chèste aiè dò racomandade straniere. Chèsta ala e ... dal’America.

FILIPPO. Dal’America? Te, dim mìa che an ga di dèbècc anche là adès nè?!

MARTA. A crède pròpe de nò. Almeno a spere.

FILIPPO. San vèt che la dèrve me. Che al dis che al rierà a troagà öna nòsta cüsina del’America. Öna cèrta Celeste Ferrini. Ma chi sarala chèsta che? Öl cognome però al ma dis vergot ...

MARTA. Pèr forsa al ta dis vergot, alè compagn ol nòst!

FILIPPO. (Pensieroso) in’America … ma al sera mìa trasferìt agn e agn fà ol fradèl dèl nòst padèr, ol Marcellino?

MARTA. A lè ira … ora regorde. Alè ol zio che al ghera ù muntu de solcc e al völìa‘ndà a moltiplicai in America. Ölè’vèt che alè mort e al ga lasat in eredità di solcc anche a notèr? E la nòsta cüsina al’èndre che la ria pèr chèl! Che grasia!

FILIPPO. Ma cosa a cöntèssö! Cola crisi dèla borsa che a ghè stacc ol mis pasat là in America, otèr che moltiplicasiù. Chèsta cüsina ala sarà spianada a tèra e se la turna in Italia al vòl dì pròpe che de fürtüna ol sò padèr annà mia it e adès ala sircherà ü pòst in doca’nda a durmì e’ndoca ‘ndà a mangià. E a go pura che aia öle pròpe che de notèr. Capesèt Marta?

MARTA. A capese che in doca a ghè miseria al va amò miseria. (Suono di campanello).

FILIPPO. Ma chi ghè che amò?

MARTA. Signur, ma a pödèt mia mandai a scött de ön’otra banda?

FILIPPO. Cosa foi, ando a dèrf?

MARTA. Serafò a ciaf ormai an pöl piö.

FILIPPO. Arda che an ga de inventà amò ergot se aiè ... (viene interrotto).

SCENA IV

Filippo, Marta e fiorista

FIORISTA. (Entra con un cesto di fiori che gli copre il viso) èco, chèsce aiè pèr ol mort. 

MARTA. (Spaventata) che mort pò?

FILIPPO. Al varde che a ghè nè mia de morcc, che nè? (Al pubblico) per ol momènt.

FIORISTA. Come ... a ghè mia ol mort?! Ölerèsei dì che ol mort alè piö mort?

MARTA. Nò, ol mort alè mai stacc mort. Filippo, a set’istacc mort te öna quac volte?

FILIPPO. Me nò, gniaöna olta a so stacc mort.

MARTA. Èdel, gniaù mort a ghè che.

FIORISTA. Ma a sis sigür-sigür? (Guardando Filippo) dala cera a me a ma par mia. Al sömèa mia anche a le sciura che al sabe ün po tròp’ismort?

MARTA. (Lo guarda) al ga resù sa? Te Filippo al set che a ta se ün po biancòt?!

FILIPPO. Cosa a ghi de ardà? A saro anche un po smort ma a so mia ü cadaè nè? A so che in carne e òs. (Al pubblico) piö òs che carne.

MARTA. Ma certo! Lü, al varde che, anche se ol me fradèl alè ün po biancòt, ma alè mia mort ... gniamò. (Al pubblico) al sarès ü in meno de sfamà però.

FIORISTA. E in do sarèsèl ol mort alura? Chèsce aiè i öltèm fiur che a ghere de portà pèr ol feneral. Ol feneral ... (al pubblico) ölis vèt che a ghè zamò stacc ol feneral?

FILIPPO. (Ricordandosi) ah, chi fiur le, aiè pèr ol feneral dèl mort?! Marta chi fiur le, aiè pèr ol feneral dèl mort. Capesèt?

FIORISTA. Ah, a capì pròpe al volo chèl che al va sa dis.  

MARTA. Feneral? (Ride).

FILIPPO. (Ride).

FIORISTA. (Al pubblico) ai gregna pèr ü feneral, cosa faresèi se i vensès al lòt?

 MARTA. Alà sbagliat apartamènt. Ol mort alè in de porta in banda ala nòsta.

FILIPPO. Ol sciur Giacinto ... perchè lù al sircherà ol sciur Giacinto nò?

FIORISTA. (Controlla il biglietto) se Giacinto Zosi.

FILIPPO. Imaginae. Ol sciur Giacinto al’abita che’mbanda. Al sa smöefò perchè al part ol feneral de che mia tat.

MARTA. Al capit adès perchè che a ghè mia ol mort?

FIORISTA. (Alludendo mentre esce) al ghè mia adès, ma prima o poi al ga sarà anche che.

FILIPPO. Cosa alaavrà ölì’dì?

MARTA. Daga mia scolt, chèla zet le, ai pènsa ai morcc de e nòcc adoma pèe afare. Dai che an vèt se l’otra racomanada a la dis vèrgot de bèl.

FILIPPO. Sperem che al siès mia ön’otra pareta sènsa solcc.

MARTA. (Apre e legge) Filippo, a ta se pròpe ün’induì, ala ga de èsga delbù ün’otra nòsta pareta.

FILIPPO. A tal dighere mia delbù nè? Signur perchè effacc crolà la borsa in America? Adès töcc chèi che ai ghera i asiù ai ve töcc che ala nòsta cà!

MARTA. Che a ghè scricc che al ve a troaga öna certa Claretta Ferrini.

FILIPPO. A troaga? Daga scolt. Chèla le, ala e che, e ala ölerà’ndà piö vià, a tal dighe me.

MARTA. Ada che chèsta alè mia del’America ma ala e ... (controlla) adà che: dal’Australia.

FILIPPO. Madonna me, a ga sarat burlazzo la borsa anche la, a tal vedere.

MARTA. Ma a ta sighèt a nominà la borsa, a mè burlat in tèra tate de chèle olte anche a me la me borsa, ma me a so mai indacia ad abità de nigü paret e a so sèmpèr istacia che ala me cà.

FILIPPO. Mia chèla de borsa, ma ai solcc che a ta giöghèt in borsa.

MARTA. I giöga in borsa? Ölerès dì che a ta dièntèt poerèt a giögà i solcc det in de borsa? (Al pubblico) i ga pròpe botep nè sèrta zet. Fürtüna che me o sèmpèr zögat in tèra.

FILIPPO. Infati a ta se piena solcc. Dai, lasa pèrt chèl discors che. Ma cosa ölerale de notèr töte chèste parete?! Chi ela pò sta Claretta che.

MARTA. Che sape me. Però se de cognòm ala fa Ferrini ala sarà pareta amò dèla banda dèl nòst padèr.

FILIPPO. (Al pubblico) al de dencö alè mèi ès figli unici, a val dighe me.

MARTA. Filippo, ol nòst poèr padèr al mia sèmpèr dicc che alera ötat ol sò prim fradèl ad andà a laurà in Australia?

FILIPPO. Se, a ma sömèa de regrodam èrgot dèl gènèr. E alera stacc ol nòst padèr a pagaga ol vias. E a chi tep aiera solcc. E dòpo al ga piö it notisia.

MARTA. E chèsta Claretta ala sarà la sò scèta.

FILIPPO. Sènsa solcc ale.

MARTA. Cosa anna set te? Magare alè sciòra e ala e a portaga la nòsta eredità perchè ol sò padèr alè mort isciòr e al sè regordat dèl sò fradèl che al ghera pagat ol vias.

FILIPPO. A ta ghet in dèl co adoma l’erdità! Marta, eso dal mont dèla lüna!

MARTA. No, no, a so sigüra che chèsta Claretta ala siès isciòra, dela de sciòra, teèdere.

FILIPPO. Pèr me a ta fe ü bus in de l’acqua.

MARTA. Ma èdèt mia come alè bèla sta lètera a confront de chèl’otra?

FILIPPO. (Controllando) al set che forse a ta ghe resù? Alè anche pröfömada. Sperem che a ta gabèt resù. E quando a gaavrèsele de rià? (Suono di campanello).

MARTA. Öna al ma sa ma alè zamò che.

FILIPPO. Sperem che la siès la Claretta, chèla col’eredità.

SCENA V

Filippo, Marta e Lorenzo

LORENZO. (Da fuori scena) staolta fi mia finta de èsga mia.

FILIPPO. Alè ol Lorenzo che alè egnit a scöt, otèr chè la cüsina col’eredità. Pènsega te. (Esce di corsa a sinistra).

MARTA. E come faroi me? (Al pubblico) se a ga födès mia me...

LORENZO. (Entra) òh, che incö a troe ergü.

MARTA. Buongiorno sciur Lorenso.

LORENZO. Le, piano coi parole, alè ü buongiorno pèr me, adoma se a ciape i solcc che a go prestat al sò fradèl. In doel chèl lifrucù.

MARTA. Al so mia de chi al parla.

LORENZO. Ma dèl sò fradèl o nò. Gala mia forse ü fradèl le?

MARTA. (Al pubblico) come ölerès a me ès figlia önica. Ol me fradèl ... al ghè mia incö.

LORENZO. Bene. Alura li spète. (Si siede).

MARTA. Ah ma al riera tarde-tarde, nòcc fonda.

LORENZO. (Preoccupato) nòcc fonda? (Al pubblico) òsti a pöde mia stache isse tat a go ün’appuntamènt con d’öna signurina che a va dighe mia ... (A Marta) al völerà di che alura i solcc che ol sò fradèl al ga de dam a mi darà le.

MARTA. Me? An san parla gniac.

LORENZO. Se le la abita con lü ala pöl damèi anche le. (Fingendo) la lège ala parla ciar.

MARTA. E alura chèla lège ala parla pèr ol pèr negot, la dèr-fò la boca e la da fìat e basta. Lü al ga de saì che me o facc la separasione dei beni. A gal dighe pör alò sò amisa.

LORENZO. Che amisa?

MARTA. La lege. La lège ela mia öna sò amisa che la parla ciar? Ia dicc lü prima è. E comunque come a go dicc che a go la separasione dei beni.   

LORENZO. Separasione dei beni? (Si guarda in giro, al pubblico) e indoe a sarèsèi i beni de separà?

MARTA. A mià zamò sparticc-sö o nò? E pò dòpo a lü al ga mia de interesaga.

LORENZO. Ma cosa a sarèsela sta “separasione dei beni”?

MARTA. Chèsto alè ü regolamènt che al vegnerà fò de che quarantasic agn, ma me a ma so portada innacc zamò adès che an sè nèl vintenöf.

LORENZO. (Al pubblico) usti, chèsta annà-sa öna piö dèl diaol!

MARTA. E dato che a ghè chèsta separasiù me a ga cèntre pèr negot de chèl che alà facc ol me fradèl.

LORENZO. Ma ol sò fradèl ala dicc che i solcc ai ga ocoria anche a le, cara la me sciura Marta.

MARTA. Caro ol me sciur Lorenso, alè la sò parola cuntra la me.

LORENZO. La lège al dis che ... (viene interrotto).

MARTA. El’indre amò cola sò amisa? Ma posebol che lü al crède töt chèl che le la ga dis? La lege la dis de che, la lege la dis de là ... ma cribbio che lèngua longa che a la ga. Me alavrès lasacia se la födès istacia la me de amisa. Che sapientuna!

LORENZO. Le, ala sarà mia la lege, ma la parla tat a le nè? Adès ando perchè ala ma facc dientà ciòc sènsa bif. Ègnero che quando a ga sarà ol sò fradèl.

MARTA. Sèmpèr che aia troe. Al salüde.

LORENZO. E me alura egnero che con chèl che la dis la lège söi prestiti.

MARTA. Cos’é? Al porte mia det in de cà di persune con chèla lèngua longa le nè?

LORENZO. Lasèm indà, lasèm indà. (Esce).

MARTA. L’idaghe, l’indaghe! Che zet che ghè in giro!

FILIPPO. (Entrando) Marta, a ta se stacia pò braa nè? Ma quael chèl regolamènt le dèla separasiù di beni?

MARTA. Al so mia, alo inventada me che söl momènt.

SCENA VI

Filippo, Marta e Angela

ANGELA. (Entrando di corsa) a so riada.

MARTA. (Si spaventa) cosa söcedèl?

FILIPPO. (Si spaventa) e chi ela chèsta?

MARTA. (A Filippo) ala sarà la cüsina Claretta!

FILIPPO. (Rassegnato) ciao Claretta, an ta spetaa con ansia.

MARTA. (Abbracciandola) lasèt brasaffò.

ANGELA. Claretta? Ma adì che me a so la Angela.

MARTA.FILIPPO. La Angela?

FILIPPO. Oh Signur aiè trè i cüsine e piö dò.

MARTA. E le dèndo ègnela?

ANGELA. Me? De che im banda.

MARTA. (A Filippo) de che in banda?

ANGELA. Se pròpe.

FILIPPO. (Piano a Marta) la egnerà dala Francia, ela mia che in banda a notèr?

MARTA. Le, ela dala banda dèl padèr o dèla madèr?

ANGELA. Dèl padèr. Pace all’anima sua.

FILIPPO. (A Marta) ma quace fradèi al ghera ol nòst padèr?

MARTA. Al so mia me.

ANGELA. Scoltim, a pöderès lasaf che, la ciaf dèl’apartamènt?

MARTA. Come? La ciaf ...

FILIPPO. ... del sò apartamènt? (Piano a Marta contento) te, alè sciòra anche chèsta de cüsina! Adà, diolte ol Signur.

MARTA. (Contenta) incö an mangia e an bif!

ANGELA. Eco che (gliela porge). E quando aià portat ivià töt, a ma serifò ol’apartamènt.

FILIPPO. (Preoccupato) al ma sa ma pèr poc alè stacia sciöra. Marta, ai ve zamò a portaga via töt.

MARTA. (Preoccupata) o che notèr an ga sta antipatèc ala fürtüna?!

ANGELA. Ma recomande controlì be che i pompe funebri ai iabe metit apòst töt be e’iabe lasacc in gir negot.

FILIPPO. MARTA. I pompe funebri?

ANGELA. Ando de corsa perchè, de che öna quac menücc ai vegnerà a leà ol me padèr. Ma recomande, a serì fò beh töt.

MARTA. Ol feneral ...

FILIPPO. ... dèl sò padèr? Ol nòst zio alè apena mort?

MARTA. Ma se al ma dispias. Anche se ammla mia conosit tat, però a malsera che alera ü brao òm.

FILIPPO. Pròpe isse Marta, ü brao òm col cör d’or. Ah, poèr zio.

ANGELA. Zio? Ol me padèr Giacinto Zosi alera ol vòst zio? E da quando?

FILIPPO. Giacinto Zois alè ol tò padèr?

MARTA. Ol nòst vicino alè ol tò padèr?

ANGELA. Sì, Giacinto Zosi era mio padre.

ANGELA. Ma se, ol Giacinto Zosi alè ol me padèr. Chèl che al va faa i püntüre quando a ghirès imbisògn.

MARTA. Ol Giacinto Zosi chèl che al’abita in banda a notèr?

FILIPPO. E mia in Francia?

ANGELA. Certo!

MARTA. Perciò a ta se mia la nòsta cüsina?

ANGELA. No. Ma perchè a mi mia conosit? Me a so la Angela la sò scèta. Anche se alè ön po che abite piö che, a so pò mia cambiada de tat.

MARTA. Filippo, alè la Angela, la scèta dèl nòst vicino.

FILIPPO. Se, ol nòst vicino Giacinto, chèl che al ga faa i püntüre e che adès alè mort.

ANGELA. Chèste aiè i ciaf (le consegna a Marta). Ègnero a ritirale stasira o indomà. Ciaì fò be ma recomande. Grasie. (Esce).

MARTA. Alera la Angela.

FILIPPO. E chi aiera conosida! Quace stremese per ol pèr negot.

MARTA. Ma quando ala rierà la Claretta, a ta èdere che a mi starà benone.

FILIPPO. A spere che la rie ala svèlat alura. (Suono di campanello).

MARTA. Ai suna amò.

FILIPPO. E chi saral adès?

MARTA. Pèr me alè la Claretta.

FILIPPO. Poa prima ala ghera de ès le e invece alera ...

MARTA. ... la scèta dèl Giacinto. Ah ma adès ai ga fregherà piö, a staro atènta.

FILIPPO. E a me a ma scaperà negot. Basta faga pasà pèr bambòs.

MARTA. Brao. Ando a dèrf, preparèt. (Va ad aprire).

FILIPPO. A so pront.

SCENA VII

Filippo, Marta e Celeste

CELESTE. (Entra Celeste con una bella valigia) ciao cugini miei.

MARTA. (Piano a Filippo) Filippo, adà che alis che la ga! Alè la Claretta! Cara la me cüsina, lasa che a ta brase-fò. (Si abbracciano).

FILIPPO. An ta spetaa con tata ansia. (Si abbracciano. Filippo fa capire a Marta che devono essere gentili).

CELESTE. Anche me edie mia l’ura de edif!

FILIPPO. Cara, cara, cara Claretta che unur ospitat che in de me cà.

CELESTE. (Sta per parlare ma la anticipano).

MARTA. In de nòsta cà.

FILIPPO. Quate olte che ol me padèr al ma nominat ol tò padèr ... (cerca aiuto dalla sorella per ricordare il nome).

MARTA. Se, ol tò padèr ... Adolfo! (Contenta perchè si è ricordata) che òm istraordinare che alera. E te, a ta se precisa spacada al tò padèr. Adà a ta se la sò fotografia.

CELESTE. Scusate, credo ... (viene interrotta).

FILIPPO. Ale pròpe ira Marta, Claretta alè töte spicicada al sò padèr che al sarès ol nòst zio. Bisogna mai dementegas de chèsto piccolo particolare che pèr notèr invece alè tat gròs! (Piano a Marta) gròs come la nòsta eredità!

CELESTE. Si, però io volevo dirvi che ... (viene interrotta).

FILIPPO.Preòcupèt mia, notèr an sè felicissimi che a ta siès vegnida in de nòsta umile cà.

CELESTE. Scusate, credo che ci stato uno ... (viene interrotta).

MARTA. Signur che umiltà che ala ga chèsta scèta che. Töt ol sò padèr Adolfo anche in chèsto. Adà, ol nòst poèr papà al disia sèmpèr che ol sò fradèl Adolfo al faa dèl’umiltà ol comportamènt piö grant de tègn.

FILIPPO. Claretta, sta pör che finchè a ta ghe òia che an dividerà töt chèl che an ga con te. E spere anche te a ta faghèt’istès.

CELESTE. (Tutto d’un fiato per la paura di essere di nuovo interrotta) credo che ci sia uno sbaglio di persona: io sono Celeste e non Claretta. Mio padre, Marcellino era il fratello di vostro padre che si era trasferito in america anni fa. Dico era perchè ora non c’è più.

FILIPPO. (Freddo e distaccato) ah! Capese!

MARTA. (Idem) come? Te a ta se mia Claretta ma Celeste? Filippo, essentit alè mia la     Claretta ma la Celeste! De mal in pègio!

FILIPPO. An pensaès a ta födèsèt la cüsina del’Australia. A ta ghe de saì che ol sò padèr alè partìt con tace solcc. Al ga dispias pèr ol tò padèr che invece a ghè’ndacc mal i afare in borsa.

CELESTE. Ecco io ...

MARTA. Se aia tegnìa sal’be chèla borsa invece de giögaga det però ... Che manera chèla bèla alis?

CELESTE.  È stato un regalo di una signora che ... (viene interrotta).

FILIPPO. Se, se va be. (Piano a Marta) sarala egnida che a fa chèsta?

MARTA. (Piano a Marta) scolta cüsina, an ta i condoglianse pèr ol tò padèr a an ta ringrasia dèla tò visita ma notèr ... (Gesticola chiedendo aiuto a Filippo a come proseguire).

FILIPPO. Celeste, notèr an capes be in che situasciù a ta sa troèt … alè adoma che … an sa mìa come fa a tègnèt che … talse, notèr an ga adoma ü lècc …

CELESTE. Ma prima avevate detto che dividevate la casa e tutto con me.

FILIPPO. Se, lè ira, ma prima che an sera chi ta serèt. Ma con chèsto al al vòl mìa dì che … (guarda verso Marta in segno di aiuto).

MARTA. ... an ta öl mia be. E pò dòpo a te magare a ta pias la nòsta cà e a ta prefererèsèt andà in dè’notra banda… magare con dü stremass töt pèr te …

CELESTE. Ma io mi accontenterei…

MARTA. (Sospirando) se, ma notèr ami spèta sèmpèr la cüsina Claretta. E scüsa in quatèr in dü lècc an sè ün po strencì.

CELESTE. State parlando della nostra cugina Claretta? Non ne ho mai sapuo più nulla da quando eravamo piccole.

MARTA. Gnia notèr se al födès mia pèr la racomadada che ala ga scricc.

CELESTE. E perchè lei si e io no?

FILIPPO. (Piano a Marta) mèi diga mia la erità se de nò chèsta alè buna de copas che ala nòsta cà e ü feneral incö al vansa zamò. Celeste, ol pòst alè pèr la Claretta perchè le ... ala scricc prima de te.

Celeste. (Dallo sconforto si lascia andare su una delle due sedie che funge da divano) e dove vado che non conosco nessuno?

FILIPPO. Celeste! Sta atenta a rüinà mìa l’otomana.

CELESTE. Ottomana?

MARTA. Perchè? A ta piasela forse mìa la nòsta otomana forse?

CELESTE. (Meravigliata) ah …bella…

FILIPPO. A lè a du pòscc, ü me e ü la me sorèla.

CELESTE. Vedo … (si sente da fuori la voce di Vittorio).

VITORIO. O l’indiris alè chèsto. Andò det sènsa sunà. Ölerès mìa che i fès i furbi ‘sti Ferrini.

FILIPPO. A lè la us dèl Vitorio, Marta. An ga de andà a nascondès se de nò chèsto al ga tira öna scipetada.

FILIPPO. MARTA. Celeste scüsega.

MARTA. Casèl ivià in döna quac manere. (Se ne vanno a sinistra portandosi via la valigia di Celeste)

CELESTE. E io che devo fare?

SCENA VIII

Celeste e Vitorio

VITORIO. A so’ndré a sircà i fradèi Ferrini!

CELESTE. (Non sa che dire) fratelli Ferrini?

VITORIO. La ma scüse, la ga resù, a gaavrès mia de ciamai fradèi ma imbrugliù? Indoei chi disgrasiacc?

CELESTE. (Ha paura ma cerca di apparire sicura di sè) qui non c’è nessun imbroglione signore. Signor …

VITORIO. Vitorio. Conte Vittorio Mascetti.

CELESTE. Qui ci abito io signor Conte e non conosco nessun Ferrini.

VITORIO. Come la ga abita le? Che al v’abita Marta Ferrini col sò fradèl Filippo e chi du le i ga de dam ün bèl po de solcc. In do ei? (Comincia a guardarsi intorno).

CELESTE. Non le permetto di muoversi in casa mia.

VITTORIO. Casa sua?

CELESTE. Si, questa è casa mia da ben ... tre settimane.

VITORIO. Da trè setimane? Ma cosa dighela pò? Ala biit? La arde che setimana pasada a so stacc che me e o parlat co la Marta e col Filippo. Piö che otèr a ma teca’bega. Alè imposebol che le ala abite che de trè setimane.

CELESTE. (Capendo di aver fatto un sbaglio cerca di rimediare) tre settimane ho detto? Che sbadata, volevo dire tre giorni. Il tempo passa talmente adagio che i giorni mi sembrano settimane.

VITORIO. La scolte, a me al manterèsa mia come le, la pase i setimane, me öle i solcc che chi du la aià perdit a giögà a carte. In doei?!

CELESTE. La smetta di alzare la voce in casa mia e se ne vada. Altrimenti chiamo la guardia … costiera.

VITORIO. Me, a ma sa möe mìa de che! La guardia costiera? Ma se a ghè gniac ol mar che?!

CELESTE. Mi sono confusa ... volevo dire che se non se ne va chiamerò ... le guardie forestali.

VITORIO. (Al pubblico) ma chèsta alè mia finida. (A Celeste) ala arde che che, a ghè nè mia de forèste nè?!

CELESTE. Oh, mi sono confusa ancora … volevo dire che se va avanti di questo passo mi troverò costretta a chiamere le guardie comunali!

VITORIO. Guardie o mìa guardie me öle i me solcc che chi du là ai ga de dam!

CELESTE. Qui di soldi per lei non ce ne sono.

VITORIO. Gaavrès iscömetic che le alera dèla stèsa pasta.

CELESTE. Non le permetto di parlarmi a quel modo. Volevo solo dire che io ho miei soldi e non i suoi.

VITORIO. Le ala ga i solcc ... e indoe? In dèl co forse.

CELESTE. Non li ho ora con me ma ben presto ... (viene interrotta).

VITORIO. Ben presto cos’è?

CELESTE. (Alza il tono di voce e parecchio arrabbiata) se ne vada subito o saranno guai seri per lei!

VITORIO. Me adès ando, ma se de che ün’ura a go mia i me solcc a sarì töcc in di guai infena al còl. La gal dighe pör ai sò complici!

SCENA IX

Marta, Celeste e Filippo

FILIPPO. (Rientrando) Grasie Celeste. A ta se stacìa po’ braa. Pecat che a ta siès chèl che a ta se…

MARTA. A ta se stacìa ön’atrice come chèle dèl cimenatografo. Se adoma a ta födèsèt mìa isse a bolèta…

CELESTE. Per il momento mai poi ...

FILIPPO. Cüsina, con notèr a ta ghe mia de cönta sö i bale.

CELESTE. Come mai vi siete ridotti così? Colpa di brutti investimenti?

MARTA. No, no, a ma mai gnià giögat cola borsa notèr.

FILIPPO. An sè sèmpèr istacc sgabolacc.

MARTA. Me a pöde andà piö gnac a laurà perchè i ma troàt dò malatìe serie: la trombosi. E pènsa che al so gnìac come a lè facia öna banda. E dòpo la cefalea. E pènsa che a me ol pès al ma pias gniac.

CELESTE. Oh, come mi dispiace…

FILIPPO. E me? I me afare a iè sèmpèr indacc mal: a mète in pe öna fabrica de spèi ed èco che al cominsa andà de mòda i scarpe. Ènde töt e a ma sa mète a fabricà fasöi de stòfa. E söbèt dòpo, töcc i cominsa a dovrà i fasöi de carta.

CELESTE. Oh mi dispiace…

FILIPPO. E a lè mìa finida. A ma sa mète indré a fabricà scùe de sagina e töcc i cominsa a dovrà scue sintètiche. Ènde töt e fo ol marengù: a fö sö i persiane.

CELESTE. E finalmente gli affari cominciano a girare?!

MARTA. Macchè, lü al fa i persiane e töcc i völ i taparèle.

FILIPPO. E adès capesèt pèrchè an sa troa in chèl’ istato che?!

CELESTE. Oh mi dispiace. Ma non hai pensato di cercarti un posto di lavoro?

FILIPPO. Al pasà mìa dé andaghe mìa a sircà ü laurà! Ma töcc i ma dis che: i ciapà mìa a laurà ü compagn de me. I dis töcc che a porte sfürtüna. E me a garie mia a capìt del pèrchè i dis isse.

MARTA. Gniamé a ga rie mìa a capì. Te cosa pènsèt Celeste?

CELESTE. (Presa alla sprovvista e non volendo offenderli) io? Ma non saprei … dopo quello che mi avete raccontato è difficile dare un giudizio. Magari le cose ben presto potrebbero cambiare.

FILIPPO. Tènta mìa de töga in giro per vegnì che ad abità de notèr.

MARTA. Al ga dispiàs anche a notèr, ma con te ansè stacc ciar söbèt. O quase insoma.

FILIPPO. Marta, però se la ria la Claretta, an fa mia tat bèla figüra con chi mòbèi che.

MARTA. A ta ghe pròpe resù, coi parecc di alto locato a ma scòcia de fas vèt isse ala cana dèl gas.

CELESTE. Invece con me ...

FILIPPO. Te a ta se compagn de notèr e perciò ...

CELESTE. Non capisco che volete dire perchè anche Claretta avrà ciò che noi tutti ... (viene interrotta).

MARTA. Filippo! A mè egnit ön’idea! An sa fa imprestà i mòbèi dèl poer Giacinto!

CELESTE. E chi è Giacinto?

FILIPPO. Sèmpèr che a fa pèr ol tep! Giacinto a l’era ol nòst isì de cà. Dighe al’era, perché pròpe adès aièndre che i ga fa ol feneral. Ma scüsa, come an fai andà det ala sò cà?

MARTA. Sèmplice. An ga mìa forse i ciaf che ala ga lasacc la sò scèta?

FILIPPO. Ma cèrto! Perchè an ghera dendà a serafò dòpo che i pompe funebri aiera finit de portà vià i sò laur.

MARTA. Pròpe. La Angela ala sa fida de notèr.

CELESTE. Vedo!

MARTA. Dai, perdem mia tep. Dom de là a tö ste mòbèi. (Si ferma) ma ... e pèr ol mangià? An gaavrà almeno de ofriga ergot de mangià ala Claretta.

FILIPPO. Ma come an fai adès che nigù al völ piö faga crèdèt? Se an ga sirca amò ergot al Lorenso, al ga fa cor.

CELESTE. Magari vi posso aiutare io …

FILIPPO. Se, figürèt che te adès a ta pödèt troaga dèl mangià!

CELESTE. (Pensierosa) ho questo piccolo anello in oro e magari lo potrei impegnare nell’attesa di poterlo riscattare quando ... (viene interrotta).

FILIPPO - MARTA. (Interessati) davvero?

MARTA. E te a tal farèsèt pèr notèr?

CELESTE. Se non ci si aiuta fra parenti…

FILIPPO. Giösto Celeste. An pöl vèdèl?

CELESTE. Adal che (lo mostra). 

FILIPPO. Alè tat fì che al ma sömèa de lata.

MARTA. An maia mia det tat al ma sa.

CELESTE. Sembra, ma ha questa pietra preziosa che vale.

FILIPPO. Sperem.

MARTA. Dato che alura a ma risolvit töt, ogniü al faghe la sò part: me e ol Filippo l’arredament e Celeste ol mangià. Via a la svèlta. (Escono tutti di scena a destra)

SIPARIO

ATTO SECONDO

SCENA: Sala ben arredata anche con quadri. Tavolo ben apparecchiato con quattro sedie sempre a sinistra. A destra un divano. Mobili. Su un mobile c’è la foto di Giacinto.

SCENA I

Filippo e Marta

FILIPPO. (Sta sistemando i soprammobili e altro) ela gniamò de rià Celeste?

MARTA. (Sta sistemando tavolo e sedie) nò. E chèsto ritardo al ma fa pensà mia be.

FILIPPO. Cosa dighèt del’arredament?

MARTA. Alè ona canunada. (Filippo prende da dietro il divano dei mazzi di fiori di Giacinto che portano anche la scritta: I TUOI CARI, un altro con scritto I TUOI NIPOTI, una foto di Giacinto e sta sistemando il tutto in bella vista).

MARTA. In doca pènsèt de mètèi chi laur le?

FILIPPO. Öna cà sènsa fiur a la dis negot.

MARTA. Ah, perché con i fiur dü mort, la cà a la parla?

FILIPPO. No, la parla mia ma ala sta be.

MARTA. Scolta Filippo, tirega vià almeno la scricia.

FILIPPO. Cön töta la fadiga che o facc pèr vighèil che, al ma sömèa mia ol caso.

MARTA. Adà, famèl gnià regordà, le a tecabega con chi di pompe funebri pèr chi fiur che. Cosa pensarai adès de notèr?

FILIPPO. Ai penserà chèl che a go dicc. E cioè che i fiur a ghi avrès portacc me al cimitero. Indomà.

MARTA. A ta capesèt pròpe negot.

FILIPPO. A ta capesèt tat te che a ta ghe dicc se ghera di case de mort de segonda mà.

MARTA. (Suono di campanello) chi saral amò? Celeste a l’avrèss mìa sunat.

FILIPPO. E se la födès la Claretta?

MARTA. Porta de la söbèt chi fiur che e nascondèi! (Filippo li porta simpaticamente a sinistra) smoèffò!  

MARTA. Ma me dighe, cosa a salta in mènt ogni tat! (Va ad aprire).

SCENA II

Marta e Angela

ANGELA. (Entra) buongiorno.

MARTA. (Preoccupata al pubblico) ades se che anse di guai. Ma chi dèla festa.

ANGELA. Me a so egnida che ... (la guarda).

MARTA. (Al pubblico) an ga se, ala est i mobèi.

ANGELA. Ma, a sa regordela de me? Me a so la Angela la scèta dèl Gicinto che in banda, chèla che prima dèl feneral la va lasacc i ciaf del’apartament.

MARTA. (Sollevata) ma certo, a ma sa regorde pò be. (Al pubblico) e sciao, ala sè mia nincorzida.

ANGELA. (Si accorge dei mobili) ma ... ma chi mòbèi che ... (li guarda da vicino).

MARTA. (Al pubblico) come se ès dicc negot.

ANGELA. Chi mobèi che ai sömèa gran tant a chi dèl me poèr padèr.

MARTA. (Va a girare la foto del padre, che prima non aveva visto, cercando di non farsi vedere).

SCENA III

Marta, Angela e Filippo

FILIPPO. (Rientrando) èco, ala dicc giöst “ai sömèa”. Ma aiè mia.

MARTA. (Arrabbiata a Filippo) se dopo a ta portèt mia vià chèla foto!

ANGELA. A me ai ma sömèa chi del me padèr.

MARTA. E invece ala sa sbaglia, chèl mobèl che, ol sò padèr agglera a destra e chèsto invece agglera che a sinistra.

FILIPPO. E anche i sopramòbèi aiera mia in chesto pòst.

ANGELA. Ma cosa cöntisö pò?

MARTA. (Al pubblico preoccupata) an ga sè, adès la ga denuncia.

ANGELA. Ma cosa cöntisö pò? (Controlla di nuovo i mobili).

FILIPPO. (Per difendersi) alè töta colpa dèla Marta!

MARTA. (Per difendersi) alè mia ira! Alè stacia öna sò idea!

ANGELA. Chèl mòbel che, ol me padèr agglera mia a destra ma in dèl mès e chèsto invece, alera in dèl curidur. (Fra sè) che scema che so, come a pödèi ès chi dèl me padèr!? Scüsim adà, a ghi resü, aiè mia chi dèl me padèr. Dai, adès dim i ciaf.

MARTA. (Al pubblico) la ghè’ndacia be.

FILIPPO. (Al pubblico) mia tat se ala öl i ciaf del’apartamènt.

ANGELA. A ma dì i me ciaf, alura?

MARTA. Ah già i ciaf. Filippo, in doie’mmetide?

FILIPPO. Me? Me a tio dace amò a te.

MARTA. E no, me a tio dace a te e te dòpo a ta me piö dace a me.

FILIPPO. Ma cosa cöntèssö pò? Ada che dòpo che te a ta mie dacie, me aio ridace amò quase söbèt!

MARTA. Ma come a fet a dì isse che a sigüra al mela pèr sènto che a tio dace amò söbèt!

ANGELA. Basta, basta, troile con calma. A go mia isse urgensa dendà in cà dèl me padèr. If almeno controlat che chi di pompe funebri iabe metit töt apòst?

MARTA. Apostissimo! A ghè la piö negot.

FILIPPO. ... fò de pòst, ala santendia la me sorèla. A ghè la negot fò de pòst perchè a ma controlat notèr.

ANGELA. In chi de che, me, a go dendà fò sità, quando turne spere pròpe che chèle ciaf ai sabe saltade fò pò. (Pensando e fra sè) merà però che andaghe a pagà ol fiurista prima che al vègne lü e al ma troe mia.

MARTA. Ma sensotèr che an troerà la ciaf! Insèma ai mòbei.

FILIPPO. (Affrettandosi) lucidi! An ta darà la ciaf e an ta luciderà be anche i mòbèi. Cosa dighèt?

ANGELA. A va dighe grasie tat se a ma lucidì anche i mòbèi. Lasèm indà.

MARTA. Condoglianse nè, pèr ol sò padèr.

FILIPPO. Tate ma tate condoglianse.

ANGELA. Grasie, grasie. (Esce).

FILIPPO. Ammlà scampada bèla. Te, a ta ghe de sta atènta a chèl che a ta dighèt! Quase a ta ga faèt fa marù.

MARTA. Me? A ta se stacc te che ... (Suono di campanello).

FILIPPO. Chi ghè amò? Ma chèsta ala ma sömèa la cà del viandante!

MARTA. Ma mi spètèi mia la Celeste cola spesa? La sarà le.

FILIPPO. Ma cosa sunerala a fa alura?

MARTA. (Va ad aprire).

FILIPPO. (Rivolta il quadro del vecchio Giacinto) te a ta ste be isse!

SCENA IV

Marta, Filippo, Claretta (vestita da povera)

MARTA. Chi ela le?

CLARETTA. Io sono vostra cugina Claretta. 

MARTA. (A Filippo) Filippo! Alè la Claretta! Cara la me cüsina, lasa che a ta brase-fò. (Si abbracciano).

FILIPPO. An ta spetaa con tata ansia. (Si abbracciano. Filippo fa capire a Marta che devono tenerla dentro).

CLARETTA. Anch’io non vedevo l’ora di vedervi!

FILIPPO. Cara, cara, cara Claretta che unur ospitat che in de me cà.

MARTA. In de nòsta cà.

FILIPPO. Quate olte che ol me padèr al ma nominat ol tò padèr Adolfo.

MARTA. Che òm istraordinare che alera. E te, a ta se precisa spacada al tò padèr. Adà a ta se la sò fotografia.

CLARETTA. Grazie, grazie.

FILIPPO. Ale pròpe ira Marta, Claretta alè töta spicicada ol sò padèr che al sarès ol nòst zio. E notèr an sè felicissimi che a ta siès vegnida in de nòsta umile cà.

CLARETTA. Anch’io sono molto felice e so che con voi mi troverò molto bene.

MARTA. Signur che umiltà che ala ga chèsta scèta che. Töt ol sò padèr Adolfo anche in chèsto. Adà, ol nòst poèr papà al disia sèmpèr che ol sò fradèl Adolfo al faa dèl’umiltà ol comportamènt piö grant de tègn.

FILIPPO. Claretta, sta pör che finchè a ta ghe òia che an dividerà töt chèl che an ga con te. E spere anche te a ta faghèt’istès.

CLARETTA. È ovvio. Ogniuno di noi avrà la propria parte.

MARTA. (Non capendo) certo. (Piano a Filippo) cosa a santìèndiela?!

FILIPPO. (Piano a Marta) al set che al so mia?

CLARETTA. Esco a prendere le mie cose. (Esce).

MARTA. Te Filippo, ma l’evvesta come alè estida?

FILIPPO. Fa sito alo esta.

FILIPPO. Ma an sei sigür che ala siès le chèla col’eredità?

MARTA. A me al ma sömèa mia.

FILIPPO. Magare ala fa pèr fas mia tövià.

MARTA. Ma cèrto! L alè öna persuna umile come a ma dicc.

CLARETTA. (Entra con un bastone e con un sacchetto appeso).

MARTA. E indoela la tò ròba?

CLARETTA. È tutta qui. Ho bisogno di poco per vivere per il momento, anche perchè so che fra poco le cose miglioreranno.

FILIPPO. (A Marta e al pubblico) oh Signur, chèsta alè pègio de notèr. E la pensa che la migliorerà con notèr. Otèr che umiltà!

CLARETTA. Scusate dove posso depositare le mie cose? E dove posso risciacquarmi?

MARTA. (Sgarbata) de là, drecia, a ghè dò porte a ta pödèt mia sbaglià.

CLARETTA. E non mi accompagnate?

FILIPPO. MARTA. No!

CLERETTA. Va bene, vado sola. (Al pubblico) sembravano così gentili appena arrivata!

MARTA. Ma come a ma pödìt isbaglià!

FILIPPO. Chèla le ala ga gniac i esticc otèr che portaga l’eredità dèl sò pader.

MARTA. (Ricordandosi) Filippo! Ölèt vèt che alè Celeste che la porta l’eredità e notèr ammlà tratada mal?

FILIPPO. Ma cèrto che alè le! Se alè mia la Claretta alè per forsa le!

MARTA. Dèl sigür! Ela mia forse indacia a compraga de mangià? E segont me ala facc finta de dì che ala impegnaa l’anèl chesse ala ga tegnia amò ün po söi spine.

FILIPPO. Che balòsa.

MARTA. An ga de tratala be quando la ria, ma recomande.

SCENA V

Marta, Filippo e Celeste

CELESTE. (Entra) ecco tutto.

FILIPPO. Alè che! (In modo gentile) ciao cugina cara.

MARTA. (In modo gentile) ciao cara cugina.

CELESTE. Ho trovato quasi tutto. Il dolce purtroppo era finito. È già arrivata la cugina Claretta?

MARTA. (Scortese) se alè riada, alè riada.

FILIPPO. (A Marta piano) fas mia tövià. Marta, porta in cüsina la spesa che la facc la nòsta Celestina.

MARTA. Söbèt. (Prende il sacchetto ed esce al centro).

FILIPPO. Scusa Celeste se an sè stacc ü po sgarbacc con te prima.

CELESTE. Solo un pò?

FILIPPO. Ma se, ardega mia al töt, notèr an sè mia zet che alà stödiat e alura diolte an sa regorda mia i bune manere. Però an sè brae persune che i capes quando i sbaglia.

CELESTE.  Questo vi fa molto onore.

FILIPPO. E te a ta se la benvoluta in chèsta cà. E perciò con te an dividerà töt chèl che an ga.

CELESTE. Grazie, sei molto gentile Filippo. E ... Claretta?

SCENA VI

Filippo, Celeste e Camilla

CAMILLA. (Da fuori) a so che amò! (Entra) a ghela pasadà la surdità dèla nascita a chèla la?

FILIPPO. Bongiorno. Quale buon vento l’ha portata da noi …

CAMILLA. Al sis zamò chèl che öle …

CELESTE. Prego? (A Filippo) non capisco ... sordità ...

FILIPPO. Negot, negot. (Piano a Celeste) diolte ala sa tözo.

CELESTE. Io sono la cugina di queste due persone, gentili, ospitali e così buone nei miei confronti…

CAMILLA. Cèrto, imagine ... pecat però che i siès in dre col fecc de ses mis.

CELESTE. Prego che dite signora …?

CAMILLA. Camila, ma sa ciame Camila e a so la padruna de cà.

FILIPPO. La nostra generosa… padrona di casa. Generosa e nobile donna!

CELESTE. (Si stringono le mani) piacere Celeste la cugina di Filippo e Marta.

CAMILLA. Poarina a le! Dato che le alè öna sò pareta e che ol Filippo e la Marta aiè ospitali con le e magare le ala ègnerà anche a sta che, alura aialsa cosa fo me? A ga domande ale de saldà i lur dèbècc ... (viene interrotta sulla parola “saldare”).

FILIPPO. (Interrompendola, prendendola a braccetto e accompagnandola verso l’uscita a destra) saldà? Ma a ga so mé pèr saldà ol manèc dè la padèla. Töt chèl che a la öl: ol manèc dè la padèla, del stignas, dèla scua … Sciura Camila domà ègne me e a ga salde töt. La ringrasce per la isita ma adès a la ga de scüsaga … (e la spinge verso l’uscita a destra)

CAMILLA. (Mentre esce.) Se domà a ma paghì mìa…

FILIPPO. (Rientrando) che rompiscatole. A ga öl öna pasiensa con le. Poarèta alè mia colpa sò, se in dèl sò co a ghè ergot che al va mia.

MARTA. (Dal fondo fuori scena) Celeste a pödèt vègn ü momenti?

FILIPPO. Ala ta ciama la Marta.

CELESTE. Si, arrivo. (Esce dal fondo).

SCENA VII

Filippo, Claretta e poi Marta

CLARETTA. (Rientrando da sinistra) cugino, scusa se mi permetto, ma quei fiori che ho visto di là, non sono un po’ troppo … come posso dire ... funebri?!

FILIPPO. Ai ta sömèerà a te.

CLARETTA. (Con timore) è solo che ...

FILIPPO. Cos’è? Se ai taà mia be i fiur che notèr an ga, a ta pödèt tösö en’dà vià.

CLARETTA. Non intendevo essere scortese ...

FILIPPO. (Mentendo) e invece a ta me ofendìt! Me ga tègne ai me fiur e a ghè negot che al ma pöde fa dientà gnèc come parlà mal di me fiur!

CLARETTA. (Pentita) mi dispiace, non sapevo che quel tipo di fiori con le scritte ...

FILIPPO. Cos’è? Ta ale be gniac i scrice adès?

MARTA. (Rientrando dal centro) cosa söcedèl che?

FILIPPO. (Piano a Marta) a sondre a sircà de fala indavià. An ga de tènd’et la Celeste mia chèsta. (Alzando la voce) al söcet che la nòsta cüsina a ga pias mia i nòscc fiur coi scrice.

CLARETTA. Ma io ...

MARTA. (Sostenendo Filippo) nòòòò! A ga pias mia i nòs’fiur?

FILIPPO. Se, e anche i scrice.

CLARETTA. Io intendevo solo che ...

MARTA. Anche i scrice? E nò, i scrice pò nò! Ada Claretta che an va mia be isse ... (suono di campanello). Dai dom delà a tö i tö stras e pò dòpo ... (esce a sinistra).

CLARETTA. (Rincorrendola) io non volevo dire quello ... 

FILIPPO. Chi sarà che amò cribbio! (Va ad aprire).

SCENA VIII

Filippo e Vittorio

VITTORIO. (Entrando) adà, adà che ü di fantasmi alè riacc. Cosa pensaèt de fala franca a fam pasà pèr bambo quando a ta se mia facc troà in cà?

FILIPPO. Ada che me a ma so mai möit de che nè?

VITTORIO. Se cèrto. E chèla scèta la?

FILIPPO. Quala de scèta? Adà che te a ta set indre a dientà mat. Che a ghè nè mia de scète. (Ringalluzzito) pènsèt che a ma sarès mia nincorzit se a ga födès che di scète? A meno chè a tasa’ntèndèt la me sorèla. 

VITTORIO. Chèla? Chèla segont te ala sarès öna scèta? Ma pèr carità!

FILIPPO. Se a te mia est le, alura al völ dì che a te sbagliat apartamènt.

VITTORIO. E nò, me o mia sbagliat apartamènt.

FILIPPO. E alura a ta set’indre a dientà mat.

VITTORIO. Me a somia indre a dientà mat.

FILIPPO. A me al ma sömèa de se.

VITTORIO. E invece nò! Sirca de dam söbèt i me solcc invece.

FILIPPO. Èdèt che a ta set indre a dientà mat? Quai de solcc?

VITTORIO. I solcc che a te perdìt a giögà a carte?

FILIPPO. A carte? Ma se me a so gnià bù de giögà a carte? E te a ta sarèsèt mia indre a dientà mat?

VITTORIO. Adà, mochèla se de nò me ...

FILIPPO. Se de nò cos’è? Ada Vitorio che a ta ma preòcupèt nè?

VITTORIO. (Comincia a preoccuparsi) a ta dighere mia delbù nè?!

FILIPPO. Al dighe delbù Vitorio. Va dal dutur e fat cürà intat che la malatia ala sömèa in prensepe.

VITTORIO. A dighèt alura che alè in prensepe?

FILIPPO. Ma sömèa ma sos mia pò sto grant sigür.

VITTORIO. E dighèt che la sa pöl cürà?

FILIPPO. Ma sènsotèr. De chèl a so sigür pèrò a ta conve pèr ia tep. Va söbèt.

VITTORIO. Ando, ando alura. E scüsèn nè Filippo, scüsèm.

FILIPPO. Dè negot, de negot, fra amis ...

VITTORIO. (Mentre sta uscendo) grasie, grasie.

FILIPPO. (Sospirando) e sciao, anche chèsta alè’ndacia.

SCENA IX

Filippo, Marta e Claretta

MARTA. (Entrando con Claretta da sinistra) Claretta, cüsina dolcissima, a ta ghe resù, chi fiur che a ghè de la aiè bröcc compagn dèl pecat. El mia ira Filippo?

FILIPPO. (Non capendo) ma erèt mia bèi öna quac menücc fa?

MARTA. E nò! (Schiacciandogli l’occhio) me alo sèmpèr pensada come la nòsta amata Claretta söi fiur, ma a ghere pura de ofèndèt Filippo. Capisci vero Claretta?

CLARETTA. Si ... qualcosa.

MARTA. Dai, va a töi te Claretta e isse a mi bötà vià söbèt. Töt chèl che a ta ölèt.

CLARETTA. Grazie. (Esce a sinistra).

FILIPPO. Ma set indre adientà mata a te? An ga mia de fa in mòdo de casala vià?

MARTA. Filippo, alè le chèla sciòra! Alè le che la porta l’eredità dèl sò padèr!

FILIPPO. Ma cosa cöntèssö pò?

MARTA.  A go troat in di sò strass ... ölie dì, a go troat in di sò esticc öna lètera de ü noder! Capesèt?!

FILIPPO. De ü noder? E cosa disiela?

MARTA. Ala parlaa de ön’eredità ma a ga so mia riada a lesela töta perchè alè riada le söbèt.

FILIPPO.Ma set pròpe sigüra?

MARTA. Sigüra come a ma sa ciame Marta.

FILIPPO. Ada che te a ta sa ciamèt Martina nè?

MARTA. Nò, nò, a so sicurissima. A so buna de lès né? Ün po ma a so buna.

CLARETTA. (Rientrando con i fiori) eccoli.

FILIPPO. Böti’vià chi fiur le che pöde gnià èdèi.

CLARETTA. Davvero? Io avevo capito che ti piacessero?

FILIPPO. O fai finta che i ma piasès adoma perchè pensae che ai piasès ala me sorèla!

MARTA. E me invece pensae che ai ta piasès a te.

FILIPPO. Che du imbranacc che an sè, vero Claretta.

CLARETTA. Ma nò, vi rispettate e vi volete bene.

MARTA. Otèr che bene che ga öle al me fradèl.

FILIPPO. E me? A ga öle be ala me sorèla come se la födes ... öna sorèla.

MARTA. Ma anche a te an ta öl be nè Claretta? El mia ira Filippo?

FILIPPO. Otèr che beche an ta öl. El mia ira Marta?

MARTA. Ma sensotèr! E te a tastareche töt ol tep che a ta ghe òia.

FILIPPO. (Al pubblico) sperem però ala ègne ala de ala svèlta co sta eredità. (A Claretta) finchè a ta gaavre òia. E chèl che an ga, a mal dividerà con te.

CLARETTA. Grazie, siete molto gentili. A volte mi meravigliate.

MARTA. Figürèt, Claretta, figürèt.

FILIPPO. Dam pör a me i fiur che ando a bötai vià.

MARTA. E diga ala nòsta sèrva de portà in taola.

FILIPPO. (Meravigliato) la nòsta sèrva?

CLARETTA. Avete una serva?

MARTA. Se, la sa ciama Celeste.

FILIPPO. CLARETTA. Celeste?

CLARETTA. Ma, non avevamo una cugina con quel nome?

FILIPPO. (Confermando) è ... Marta, ma noi non avevamo una cugina con quel nome?

MARTA. Se cèrto, ma chèsta ala ga negot a che fa cola nòsta cüsian. Chèsta alè öna Celeste qualunque. El mia ira Filippo? (Cercando di convincerlo con dell occhiate).

FILIPPO. Ma certo ... öna qualunque ... ammlà troada in ... discarica.

CLARETTA.  Ora le serve si trovano in discarica?

MARTA. (Ride) ol Filippo annà cönta sò pès che Bertoldo. Dai, porta de là i fiur e “diga” a Celeste de servì in taola.

FILIPPO. A go de dighèl me? Pödèl mia dighèl te?

MARTA. Dato che a ta portèt de la i fiur, dighèl te. (Piano a Filippo) e se la öl mia, diga che ala ga dendà vià söbèt de che e tèedere come ala farà ala svèlta a fa la sèrva.

FILIPPO. Va be, ando.

MARTA. Claretta, sèntès-zo dai.

CLARETTA. (Si siede). Oh come mi trovo bene da voi…

MARTA. A ta set tròp modèsta Claretta, indasai al lusso che te a ta saré abitüada in Australia te.

CLARETTA. Beh, lusso non direi…

MARTA. A ta fe bé a da mìa importansa ai solcc, come notèr d’altronde.

FILIPPO. (Entrando dal fondo) ma cosei stì discors che, an gavrà tep, piö tarde.

MARTA. (Piano a Filippo) töt a pòst?

FILIPPO. (Piano a Marta) töt apòst. La Celeste alè la serva e basta. (A Claretta) an pöl saì chèl che a ta fe in Australia?

CLARETTA. Io mi occupo di canguri e altri animali…

FILIPPO. MARTA. Animail?

CLARETTA. Si, mi occupo di un giardino zoologico.

FILIPPO. (Pensando) o capit, a ta se dientada la padrona d’ü zòò dopo che ol tò padèr …

CLARETTA. Il fatto è che ... (viene interrotta).  

MARTA. E al tò zòò a ghè sèmpèr ü muntù de zet nè?

CLARETTA. Oh si, ci sono moltissimi visitatori, anche se non ... (viene interrotta).

FILIPPO. Men mal. Isse, tace visitatori, esse, tat incass, nò?

CLARETTA. Ma non saprei. Penso di si…

FILIPPO. Sta tranquilla, an völ mìa saì quat a ta guadagnèt ma adoma se gli afare i va be.

MARTA.  (Piano a Filippo) che domande a ta fe! Ma cèrto che i va be! Claretta daga mia scolt la me fradèl.

CLARETTA. Credo che ci sia un malinteso.

MARTA. Alè chèl che a dighe a me. Dai Filippo, fa mia serte domande!

CLARETTA. Io do da mangiare agli animali.

MARTA. E a ta fe anche tròp! A ta ötèt i tò dipendenti. Che umiltà, che umiltà!

FILIPPO. (Al pubblico) alè töta ol sò padèr Adolfo!

CLARETTA. Forse non mi sono spiegata bene … (viene interrotta da una voce fuori scena)

LORENZO. Ciao Berto. A go mia tat tep, perchè a go de ègnì che di Ferrini, ma ü menüt agglo dai. Fam vèt chèl che a ta ghe ala svèlta.

Filippo e Marta appena sentono la voce di Lorenzo si guardano e Filippo fa segno a Marta di portar via per un po’ Claretta.

MARTA. Cara cüsina, forse ölet laat i mà prima de mangià?

CLARETTA. Be forse si…

MARTA. Dom, de là alura! (Escono di scena a sinistra, mentre Filippo va a chiamare Celeste).

SCENA X

Filippo, Celeste e poi Lorenzo

CELESTE. (Rientrando in scena con Filippo) che succede!

MARTA. An ga bisògn de te, a ghè che amò ergù. (Esce subito di scena a sinstra)

LORENZO. Ciao Berto. An sa èt. (Entra).

CELESTE. (Al pubblico) penso che i miei cugini abbiano dei seri problemi. Oltre al loro modo strano di comportarsi con me, ora devo fare la serva, fingere di non conoscere mia cugina Claretta e ora fare anche la padrona di casa.

LORENZO. (Entra) buongiorno. E le chi ela?

CELESTE. Io? Io sono Celeste e sono la nuova inquilina da due giorni di questo modesto alloggio.

LORENZO. Du de? A lè imposebol! Ma se stamatina a so egni’cche in chèsta cà e o parlat cola Marta.

CELESTE. Due giorni ho detto? Che sbadata, volevo dire … due ore! Il tempo passa talmente veloce che non ci si accorge più delle ore e dei giorni che passano o che non passano. A lei non succede mai?

LORENZO. Cosè?

CELESTE. Che i giorni e le ore passano o non passano!

LORENZO. (Cambiando tono e non pensando al motivo per cui è lì) mah, a pensaga be a olte al ma söcet anche a me. La pènse che öna olta … (Ricordandosi il motivo per cui è lì) ma cosa ma fala dì pò!  Me öle parlà col Filippo!

CELESTE. Il signore se ne è andato stamane verso le … a che ora è venuto lei stamane?

LORENZO. Alle dieci!

CELESTE. Il signore se ne è andato precisamente alle … undici! Con la sorella.

LORENZO. E a aià mìa dicc in doca ai’ndaa?

CELESTE. Filippo se ne è andato con la sorella dal fratello e dalla sorella in … America. Lei ha fratelli e sorelle?

LORENZO. E chèsto cosa cèntrèl?

CELESTE. Col fatto che lei non ha fratelli e sorelle?

LORENZO. Ma chi aggla dicc a lè che me a go mìa di fradèi e di sorèle? Come la sa pèrmèt! Me a go, du fradèi e trè sorèle!

CELESTE. Ah si? Come si chiamano?

LORENZO. (Tranquillo) alura: la sorèla piö granda a la sa ciama Gertudre, chèla piö picèna a la sa ciama Lorènza. Ma a ial sa che a lè la me zömèla?

CELESTE. Ma davvero? Oh che fortuna!

LORENZO. Grasie. E dòpo a ghè ol me fradèl Giuseppe che … (Ricordandosi il motivo per cui è lì) ma che…! Me so che, pèrchè ol sciur Filippo al ga ü dèbèt con me!

CELESTE. Senta buon uomo, qui non c’è nessun Filippo e perciò è meglio che non mi faccia perdere tempo. E poi ... sto aspettando gente.

LORENZO. E a me al ma’nterèsa mìa. Lè mìa che a lè’ndre a cöntansö di bale?

CELESTE. Assolutamente no! Aspetto i miei parenti per … inaugurare l’alloggio. Se mi vuole scusare ora, ho ancora molti preparativi che mi aspettano.

LORENZO. Adès me ando, ma la saregorde che a la tègnero sota contròl.

CELESTE. Sotto o sopra, ma ora se ne vada (lo accompagna alla porta).

SCENA XI

Marta e Celeste

FILIPPO. (Entra in scena da sinistra) Grasie che a ta ghe salvat amò. Adès però porta in taola che a la rierà la Claretta. Fa finta de negot, ma recomande.

CELESTE. Ma perchè? Io non capisco i vostri atteggiamenti nei miei confronti.

FILIPPO.  Al so, ma preòcupèt mia che an ta pagherà quando töt al salterà fò. Va adès pèr piaser.

CELESTE. Guarda che mi tocca fare. Io sono venuta solo per ... (viene interrotta).

FILIPPO.  Va a to dicc!

CELESTE. (Esce dal fondo arrabbiata).

SCENA XII

Marta, Filippo, Claretta e fiorista

MARTA. (Entra con Claretta da sinistra) ède mia l’ura de saì töt söl cönt dèl tò pòèr paèr.

FIORISTA. (Da fuori scena) a ma staolta a so sigür de sbaglià mia apartamènt.

FILIPPO. (Piano a Marta) va söbèt de là, a ghè che amò ergù!

MARTA. (Girando Claretta verso l’uscita a sinistra) però a ta mal dighèt dòpo che a te laazo ol müs?

CLARETTA. Dopo le mani che il viso?

MARTA. E se, a mè mia egnit in mènt de dit che notèr an se abitüacc anche a laaso ol müs prima de mangià. (Sono uscite).

FIORISTA. A so che a scöt dòpo ol feneral come i nòsc acorde.

FILIPPO. (Fra sè) alè amò ol fiurista che alà sbagliat apartamènt. Al’iscolte, al varde che alà sbagliat apartamènt come stamatina.

FIORISTA. (Al pubblico) i dis töcc isse quando ai ga te tirafò i solcc. (A Filippo) la spesa pèr i fiur alè de trenta franc.

FILIPPO. A ga ripete che ol mort alera in dèl’apartamènt che in banda.

FIORISTA. A me al ma sömèa mia. (Si gira verso i mobili) chèsce mòbèi aio escc istamatina in cà dèl mort.

FILIPPO. (Fra sè) oh Signur, al ga resù. E cosa foi adès?

FIORISTA. Alura chi trenta franc?

FILIPPO. (Prende il portafoglio e lo apre) gal de dam indre ol rest dal sento?

FIORISTA. Se certo. (Prende gli spiccioli dalla tasca).

FILIPPO. Mia dal sento franc, ma dèl sento mela.

FIORISTA. Ah, no dal sentomela nò. (Al pubblico) al so gnia come alè facc ol sentomela me.

FILIPPO. (Al pubblico) me gniac ol sento frac se alè pèr chèl. (Al fiorista) in chèl momènt che, a go adoma ol sentomela e se lü al ga mia ol rest ... alè mia colpa me.

FIORISTA. A pase in domà alura.

FILIPPO. Al varde che pèr quatèr de al fo mia cambià e perciò a ghio mia anche indomà. An fa isse dai, a pasero me de lü sabat. Al be?

FIORISTA. Se, se, al va be. Al’ispète alura. (Al pubblico) a so stacc amò fürtünat.

FILIPPO. Se, se ègne mia me, a mande èrgü pèr me.

FIORISTA. Va be, va be. Al salüde nè. (Mentre esce) al sere me che era mia sbagliat apartamènt!

FILIPPO. Perchè anno mia zamò di me de debèc de iga poa chèi di otèr!

SCENA XIII

Marta, Filippo, Claretta e Celeste

MARTA. (Entrando da sinistra con Claretta) adès che an sè bèle nète, an va a taola.

CLARETTA. Che differenza di arredamento fra qui e di la.

MARTA. Ta ghe de saì, che notèr an sé di persune semplici e an völ mìa esagerà.

FILIPPO. Dai che an sa senta zö. (Alzando il tono di voce) Celeste porta i posade, bicer e toncc.

CELESTE. (Arriva con piatti, bicchieri e posate. Si vede che è scocciata dalla situazione. Mentre gli altri parlano, serve anche l’antipasto. Quando avrà terminato si ferma in scena aspettando direttive).

MARTA. Carissima Claretta, alura, cosa a ga cöntèssö dèl tuo grande padre? Un uomo rispettabilissimo ed amato da tutti noi.

CLARETTA. Vi ringrazio per queste belle parole che avete per lui. Purtroppo è venuto a mancare pochi mesi fa.

FILIPPO. (Mentendo) delbù? Ma come al ma dispias Claretta, a ta immaginèt gnìac. E alè stacc aiura che al ta lasacc ...

CLARETTA. Oh si, un’immensa ricchezza mi ha lasciato e che porto sempre con me.

MARTA. (Guarda e gesticola con Filippo come per dirle che avevano ragione).

CLARETTA. Se l’aveste conosciuto gli ultimi anni avrebbe lasciato anche a voi tanta di quella ricchezza interiore …

MARTA. (Confusa) cioè, a ölerèsèt dì che a notèr ... negot? Ma che se anche notèr ammlès conosìt gli öltèm agn dèla sò eta … olerèsèt dì che al pödìa lasada èrgot anche a notèr? (A Filippo) quate olte a to dicc: “Dom che an va a troà ol zio Adolfo!”

FILIPPO. (Preoccupato) e ölerèsèt dì che a töcc chèi che alià conusìt al ga lasat vergot? (Al pubblico) la nòsta eredità alè depertöt?!

CLARETTA. Aveva un animo buono e gentile che tutti ne rimanevano rapiti e così ognuno di loro portavano a casa qualcosa.

MARTA. (A Filippo) töcc meno notèr!

CLARETTA. (Mangia quasi divorando l’antipasto) che buono!

MARTA. (Guarda e gesticola meravigliata verso Filippo) che fam che la ga!

FILIPPO. (A Marta) al sarà pèr ol cambiamènt d’aria!

CELESTE. Altro che cambiamento d’aria, sembra che non mangi da giorni.

FILIPPO. (A Celeste) fa sito te! E ol zòò aià lasacc töt a te? Gniac ü tochelì a notèr?

CLARETTA. Lo zoo? Si, mi ha lasciato il suo posto anche se con non pochi impedimenti. Sapete, le donne hanno delle difficoltà ad ottenere un lavoro.

MARTA. Ottenere? Ah, ora capese, ol passagio de proprietà, la burocrazia insoma …

CLARETTA. No no. Nessuna donna ha mai dato da mangiare agli animali in quello zoo, ma io volevo prendere assolutamente il suo posto e poi anche perché avevo bisogno di lavorare.

FILIPPO. (Quasi svenendo) te laurà …

MARTA. Celeste, öta ol Filippo, a lè indré a svenì!

CELESTE. Filippo che succede …

FILIPPO. Negot, adès al ma pasa.

CLARETTA. Dicevo, non si può vivere di sola ricchezza interiore e di buoni propositi, bisognerà pur mangiare.

MARTA. Ricchezza di buoni propositi… (sta per svenire).

FILIPPO. Marta! (Svengono tutte e due)

CELESTE. (Non sa chi soccorrere) come faccio ora!?

CLARETTA. Ma che vi succede? È forse per colpa di quello che abbiamo mangiato?

CELESTE. No Claretta, è per quello che hai detto! Loro pensavano che tu fossi ricca! Come all’inizio pensavano che fossi io quella ricca.

CLARETTA. Io? Ma non sono loro quelli ricchi? (Marta e Filippo rinvengono)

FILIPPO. Ma se an sé pié de debècc e senza gniac ü solt!

CLARETTA. E la domestica, il pranzo e l’appartamento…

MARTA. Macchè domestica!

CELESTE. Claretta, non sono la domestica, io sono tua cugina Celeste.

CLARETTA. Celeste! La cugina dell America. Ma allora sei tu che ...

CELESTE. No, io no, sono più povera di loro.

FILIPPO.  (Al pubblico) an sè meticc pò beh!

CLARETTA. (Sta per svenire) o povera me! Io avevo ricevuto una raccomandata dal notaio e pensavo di venir qui a ricevere un’eredità.

FILIPPO. E notèr invece an pensaa che öna di dò a ga portaès l’eredità.

CELESTE. Anch’io sono qui perchè ho ricevuto una raccomandata dal notaio che diceva avrei ricevuto un’eredità.

FILIPPO. Ma a sis töte dò balurde?! Che eredità ölì de notèr che an ga gnià u franc e pò dòpo ol nòst padèr alè mort tace agn fa e se a ga födès istacia ön’eredità per votre a vlaavrès dacia aiura.  

MARTA. Ma a sis sigüre de ès bune de lès votre dò?

CLARETTA. CELESTE. Si certo.

FILIPPO. Alura alè stacc vergü che al va facc ü schèrs.

SCENA XIV

Marta, Filippo, Claretta, Celeste e notaio

NOTAIO. (Entrando) è permesso? Voi siete i cugini Ferrini?

FILIPPO. (Fra sè) e cosa al völerà chèsto adès?

MARTA. Al’iscolte, i fiur, a mià mia ordegnacc notèr, i mòbèi prima de sira ai turna ol so post, ol fecc a mal pagherà prèst e pò dòpo ... (viene interrotta).

NOTAIO. Mi state confondendo con qualcun altro. Io vi ho riuniti tutti qui perchè ... (viene interrotto).

FILIPPO. Come? Lü al ga riünit che? Al varde che al ga tö mia in gir nè? Alè töt ol de che a sondre adientà mat con töta la zet che al egnida che e perciò ... (viene interrotto).

NOTAIO. Scusate, non avete rivìevuto una mia raccomandata?

FILIPPO. MARTA. No!

CELESTE. Io si, e mi si diceva di venire dai cugini italiani dai quali avrei ricevuto un’eredità e pensavo che fosse quella di Filippo e Marta.

CLARETTA. Anch’io l’ho ricevuta e ho pensato la stessa cosa. Ma loro non ne sanno nulla.

NOTAIO. (A Filippo e Marta) voi davvero non avete ricevuto nulla?

FILIPPO. Assolutamente negot de negot.

MARTA. (Timidamente) forse anche perchè a ma mia dervit fò töte i racomandade. Al ga de saì che an ghera pura che i födès di creditur.

FILIPPO. (Va subito a controllare) adala che. Notaio Eredi Giacomo.

MARTA. Ma come o facc a edila mia? (A Filippo) alè töta colpa tò!

FILIPPO. Me? a ta se te che a ta ghet in mà l’andamènt postal dèlà cà.

NOTAIO. (Alzando il tono di voce per farli desistere dal loro litigare) vostro zio Costante Ferrini è deceduto e ha nominato voi quattro eredi universali. Ciascuno di voi avrà in eredità quattro milioni di lire.

TUTTI. Quattro milioni di lire? (Sono tutti contenti).

NOTAIO. Si.

FILIPPO. Ma den’doe al salta fò sto zio?

NOTAIO. Della Svizzera.

FILIPPO. Dela Svisera? E che pensaa che i fradèi dèl nòst adèr aiera mia finicc!?

TUTTI. Evviva ol zio Costante!

SIPARIO