PICCOLE COSE DI CASA
Commedia in 3 atti di Giovanni Gulino
PERSONAGGI
Fortunato Fusaro |
|
Pina |
moglie di Fortunato |
Lisetta |
figlia di Fortunato |
Adelina |
figlia di Fortunato |
Orazio |
figlio di Fortunato |
Crispino |
padre di Fortunato |
Padre Cirino Morfetta |
parroco |
Titta |
amico di Orazio |
Corrado |
amico di Orazio |
Stella |
amica di Lisetta |
Popi |
nipote del parroco |
Raffaele Zuccaro |
fidanzato di Adelina |
NUM. POSIZIONE S.I.A.E. 82627
PERSONAGGI N. 12: 7 MASCHI E 5 FEMMINE
TEL. 331 5603090
DESCRIZIONE PERSONAGGI
FORTUNATO: Età 55 anni. Brava persona ma conformista e di
mentalità provinciale.
PINA: Età 45 anni. Stesse caratteristiche del marito.
LISETTA: Età 20 anni. Graziosa e simpatica ragazza, di
carattere aperto e amichevole.
ADELINA: Età 18 anni. Stesse caratteristiche della sorella
ma più infantile.
ORAZIO: Età 23 anni. Giovane simpatico ma un po’ immaturo
CRISPINO: Età 75 anni. Uomo allegro, arzillo e simpatico.
PADRE CIRINO: Età 50 anni. Bravo uomo di chiesa.
TITTA: Coetaneo di Orazio, simpatico e divertente.
CORRADO: Trentenne con caratteristiche simili agli amici.
STELLA: Stesse caratteristiche dell’amica Lisetta.
POPI: Età 20 anni. Bella ragazza sveglia e simpatica.
RAFFAELE: Coetaneo di Adelina.
BREVE TRAMA
In casa Fusaro la vita procede abbastanza tranquilla fino a quando padre Cirino chiede di ospitare sua nipote Popi per un po’ di tempo.
I Fusaro accettano ma rimangono perplessi anche perché Orazio si convince che detta ragazza, essendo sicuramente petulante e imbranata, minerà la tranquillità della loro famiglia.
Nel contempo un’altra brutta notizia turba la famiglia Fusaro, infatti Lisetta informa i genitori della gravidanza della sorella minore Adelina e quindi ogni componente reagisce in modo diverso, soprattutto il capo famiglia che pretende un immediato matrimonio per salvaguardare l’onore familiare.
L’arrivo di Popi disorienta i Fusaro perché questa è completamente diversa dalla ragazza che si aspettavano, infatti è bella, disinvolta e simpatica. Sia Orazio che i suoi amici sono attratti da Popi che, venuta a conoscenza del pregiudizio nei suoi confronti, non manca di lanciare frecciate a Orazio.
L’avvenuta conoscenza del presunto padre del figlio di Adelina accresce l’angoscia dei Fusaro fino a quando si scopre che non c’è alcuna gravidanza di Adelina ma non c’è pace lo stesso perché nel frattempo viene annunciata la sicura gravidanza di Lisetta, con conseguente ansia di Fortunato che riprende i preparativi per mettere su il matrimonio della figlia.
Alla fine Orazio e Popi scoprono un reciproco affetto e Titta è vittima di un feroce scherzo da parte di tutti i suoi amici.
1° A T T O
Modesto ma grazioso soggiorno di casa Fusaro. A destra una porta conduce in cucina e una a sinistra verso l’uscita. Al centro una porta conduce in un’altra stanza.
In scena entrano Orazio e Lisetta. Orazio regge un quadro e Lisetta porta un tavolino di piccole dimensioni.
Orazio |
Cà, u viri? U quatru u ppinniemu cà, a centru. |
Lisetta |
No, no, s’appennire supra o tavulino, nta stu angolo.. Ah!? Stu tavolino ci stapi preciso. (entra Pina) Mamma chi dici, u mettu cà e u quatru u ppinniemu ri supra? |
Pina |
Duocu u quatru è ammucciatu invece dà, a centro… |
Orazio |
Unni avìa rittu iu. |
Lisetta |
Mamma, i cose nun si mettunu unni si virunu ciù sai, ma unni stanu miegghiu. Mancu se fussi nquatru r’autore! |
Pina |
Mah, fai comu vuoi! (entra Fortunato) |
Fortunato |
Pina, a cammisa azzurra unni ma mittisti? |
Pina |
O solito: nto secunnu casciuolu. |
Fortunato |
Iu nun a pututu truvare. Iavi menz’ura c’arrumiscu… |
Pina |
…e abbiasti tutti cosi all’aria. O sa chi schifìu c’e nta stanza o liettu! Mi putieutu ciamare? |
Fortunato |
Picchì, chi staiu faciennu? |
Pina |
Duoppu menz’ura?! Aspetta ca ta pigghiu iu. (esce) |
Fortunato |
Lisetta, aviemu novità nta l’arredamento? (a Orazio) E tu chi fai cà? O tabbacchinu nun c’è nudu? |
Orazio |
Ci lassai Adelina. |
Fortunato |
Adelina!? Nun è a scola? |
Orazio |
Ogghi ficinu sciopero. |
Fortunato |
N’autru!? E picchì? |
Orazio |
Sunu senza riscaldamenti, i termosifoni nun funzionano. |
Fortunato |
Mancu o tabbacchino ci sunu i riscaldamenti, eppure ci sta stapiennu. (entra Pina) |
Pina |
A cammisa a truvai, a misi supra o liettu. |
Fortunato |
C’era disordine da rintra? |
Pina |
Nooo!! Sulu ca i casciola ro comò nun si puonu ciurri. (da fuori entra don Crispino carico di sacchetti di spesa) |
Crispino |
Ohu, ci fussi unu ca m’aiutassi! (posa i sacchetti in malo modo) Arrivai co suprasciatu. Manciare avissi a siri npiaciri, pi mia addivintau nsacrificio. |
Pina |
Aspetta papà, ca ti rugnu na mano (prende alcuni sacchetti) Arragghiuni iai, si truoppu carricato. |
Crispino |
Nun capisciu picchì a spisa a fare sempre iu, chi sugnu u facchino ra famigghia? Ma furriatu reci nicozia. (si siede affaticato) Ca scusa ca sugnu penzionato: “Papà, tu nun hai nenti chi fare!” “Ti serve pi sbanire!” ”Passi tanticcia i tiempu!” ”Ti fai na passiata!”…E Crispino va giranno! Però ri tri misi, pi nostra disgrazia e pi fortuna ro catasto, pure Fortunato è npinzione, perciò i sirvizza ni putissumu spartire…(si rovista nelle tasche) Tieni Fortunato, a bulletta ro telefono nun a paiai; a posta c’era na fila ca nun finìa e stare additta comu ncitrolo mi siddiava. Rumani o paiala tu. |
Pina |
Va bene papà, rumani a paia Fortunato. (bussano, Orazio va ad aprire) |
Fortunato |
Pina, quannu s’arricogghi Adelina cià ma fare nu bellu riscursu, nun mi piace ca pigghiau a scola alla leggera. Sturiare è importante e se nun va a scola si troverà male. |
Crispino |
Cu parrau! Sicuramente pigghiau ri tia; quannu ieutu a scola e purtautu a pagella, era nu divirtimientu. Appena a taliaumu ni vinìa a bronchite, parìa sciuta ro frigorifero: temperature tedesche!…Uno…due…zero…C’era nfriscu! Sempre sceccu eritu a scola. |
Fortunato |
Allura u diploma comu mo pigghiai? (entra padre Cirino) |
Crispino |
Chistu nun a caputu mai. |
Padre Cirino |
Buongiorno a tutti. Chi disturbo? |
Lisetta |
No patri Cirino, s’accomodi. |
Padre Cirino |
Grazie…Lisetta, come stai? |
Lisetta |
Bene…Cà c’è a segghia patri, s’assittassi. |
Padre Cirino |
Grazie, m’assittu volentieri. Iavi na matinata ca caminu. |
Crispino |
Nun a statu lei sulu, patri. |
Pina |
Patri Cirino mi fa piaceri virillu, però nu rimprovero cià fare: a canonica è nfacci a nostra casa e iavi almeno ru misi ca nun ni fa visita. Meno male ca na ma vistu a chiesa a ruminica, ma sa no m’avissi scurdatu chi facci iavi. |
Padre Cirino |
Arragghiuni iavi signura, ma se sapissi i chi fare ca iaiu! Na parrocchia cu nparrinu sulu, come po ghiri avanti? A tuttu a pinzare iu: battesimi, matrimoni, funerali, riunioni, catechismo e picciridi, a cunfissare, a rilasciare certificati, a diri i missi e chisti su i cosi sfusi, ci ni fussunu ancora… |
Crispino |
Patri Cirino, u perdonamu a patto ca ruminica mancia cu niautri. A ma nora Pinuzza pripara i cannola ca ricotta c’a lei ci piaciunu tantu e perciò nun si po tirare indietro. |
Padre Cirino |
Accetto l’invito e se nun ci sunu imprevisti all’ultimo momento viegnu. Puozzu rinunciare a na sbafata ri cannola?...Piuttosto…ehm…iu vinni pi circarivi nfauri. |
Crispino |
A disposizione patri, chi putiemu fare? |
Padre Cirino |
Senza obbligo. Se u putiti fare ve ne sarò grato, altrimenti vi ringrazio u stesso. |
Pina |
Parrassi patri Cirino, chidu ca è nte nuostri possibilità u faciemu. |
Padre Cirino |
Grazie…Ecco, prima va dire picchì mi staiu rivolgiennu a viautri e no a n’autra famigghia: intanto vi canusciu ri tantu tiempu, sacciu ca siti na famigghia per bene, cu saldi principi morali e cu na sana educazione religiosa… |
Pina |
Patri, cu tutti sti complimenti n’imbarazza. |
Padre Cirino |
Chidu ca è ghiustu sa dire…Perciò, vista a vostra moralità e macari a vostra possibilità – aviti na casa ranni e accogliente – mi permetto ri disturbarivi p’aiutarimi a risolvere nproblema personale o meglio dire: familiare. Iu iaiu na suoru ca abita o Puzzadu… |
Fortunato |
Se, na ma sintutu parrare. |
Padre Cirino |
Ecco, è proprio chistu u problema. |
Crispino |
Sa suoru? |
Padre Cirino |
Beh, non esattamente…Ma suoru – mia unica sorella – purtroppo ri quasi sei anni è vedova e vive ca sa unica figghia c’acciù nun è na piccirida, infatti iavi vint’anni… |
Crispino |
Sa suoru? |
Padre Cirino |
No, a ma niputi. Nun faciemu confusione…Perciò sta ma niputi – intendiamoci è na brava picciotta, timorata di Dio e rispittusa – pure nun siennu tanta sturiusa a ghiutu avanti nte studi e ora è scritta a Catania a facoltà ri lettere; sturìa a casa e va a Catania sulu pi dare l’esami. Però chi vuliti, l’età…vint’anni – cà c’è Lisetta e mi putiti capire – a mano a mano a divintatu ciù svogliata, ciù pigra; nun sturìa ciù, si fa distrarre ri nsaccu i cose e chistu sta preoccupannu ma suoru. Sta picciotta purtroppo… |
Crispino |
A sa niputi? |
Padre Cirino |
No, ma suoru. |
Crispino |
Ancora una nun a pututu anzittare! |
Padre Cirino |
Ma suoru – rissi picciotta picchì iavi quarantarui anni e siennu a nica, a considerato sempre na picciotta – ma suoru purtroppo, ri quannu ci muriu u maritu, pi tirare avanti si misi a travagghiare e perciò iavi picca tiempu pi stare o cantu a sa figghia, spronarla, seguirla e qui entro in causa io. All’autra sira mi telefonau e mi supplicau ri truvare na soluzione, o miegghiu, mi proponiu na soluzione. Mi rissi: “Cirino, chi ni pienzi se a fazzu vennire nti tia?” |
Crispino |
A sa niputi? |
Padre Cirino |
Se. |
Crispino |
Oh finalmente!! |
Padre Cirino |
“…a fazzu vennire nti tia e na scrollata cià runi tu? Ri tia iavi sugghizione, ti scuita ciù sai. Tu si n’uomminu, si u so ziu e per giunta nparrinu, certamente truovi i parole e i modi pi currigghilla.” Iu chi ci avìa dire? “Va bene Graziella” - Graziella è ma suoru – “falla vennire e viriemu chi puozzu fare.” Ma ora pinzannici: comu fazzu cu sta picciotta? Certo, ma suoru ora è ciù tranquilla, ma se ida a putìa seguire picca, pinzati iu ca nta canonica nun ci sugnu mai. E puoi viautri u sapiti, nta canonica stanze libere nun n’aiu: unni a sistemu? E accussì pinzai a famigghia Fusaro. V’arrecassi disturbo ospitare a ma niputi a vostra casa? (tutti si guardano interrogativi) |
Pina |
Ma…chi sacciu?...forse… |
Padre Cirino |
Vistu c’abbitati nfacci a chiesa, iu avissi a ma niputi sempre vicina e fussi tranquillo picchì affidata in buone mani…Però nun va ta sentire obbligati, se a cosa vi runa fastidio… |
Pina |
No. No…è ca… |
Fortunato |
Ma certo, a fine chi problema c’è? |
Lisetta |
Si po sistemare nta stanzetta vicina a chida mia e ri Adelina. |
Orazio |
Ma sa stanzetta è cina ri sciunneriu, pari nmagazzinu. |
Lisetta |
Chi ci vole a spaccialla? Se puoi nun si po fare, nta stanza mia e ri Adelina largu ci n’è e n’autru liettu si po sistemare. |
Padre Cirino |
Naturalmente, po disturbo, sugnu disposto a paiare na retta mensile… |
Fortunato |
Sta scrizzannu? Se a mette nta stu piano mancu si ni parra. |
Crispino |
Se, ora ni faciemu paiare pi… |
Padre Cirino |
Mi pare ghiustu vistu ca ci rati n’alloggio a manciare. |
Pina |
E chi ci fa? Si, ora pi dare a manciare a na pirsuna… |
Lisetta |
E puoi a sa niputi – chissu lei cià fare presente – nun a consideramo na pensionante, ma sulu na gradita ospite. |
Crispino |
Certo. E l’ospiti si fanu paiare? |
Fortunato |
Sta bene accussì. Patri Cirino, quannu arriva a sa niputi a facissi vennire e saremo lieti ri ospitalla. |
Pina |
Speriamo ca nun è na picciotta difficile, ca ci piace a nostra cucina. |
Padre Cirino |
Se, è na ragazza ri gusti semplici, duocu problemi nun ci n’è…Signuri, ti ringraziu! E ringraziu tantu macari a viautri; nun immaginate chi piaciri mi stati faciennu. Stati certi, arraccumannu a ma niputi ri rari na mano quannu serve; è na picciotta educata e Popi si darà da fare… |
Crispino |
Cui!!?? Poppi!??...Cu è stu Poppi? |
Padre Cirino |
M’avìa scurdatu: Popi è u nome ra ma niputi. Si ciama accussì. |
Crispino |
Popi!? Chi nomi è? Patri, chissu è u nome ri npappaiadu no ri na pirsuna. |
Padre Cirino |
(imbarazzato) Veramente Popi è nu diminutivo…Chistu nun v’avissi a dire, picchì Popi nun vole ca si sapi…U so nome ri battesimo è Apollonia, ma a ida nun cià piaciutu mai e nun ci vole siri ciamata. |
Fortunato |
A mia Apollonia mi pare miegghiu. Nun è u massimo, ma re rui!!... |
Padre Cirino |
Chi ci vuliti fare, viautri nun cià ciamati; anzi, faciti cuntu ca u so nome vero nun o sapiti. Ciamatila sulu Popi. |
Pina |
Cuntenta ida…Popi!...mah! |
Padre Cirino |
Ora cari amici, vi ringrazio ancora e vi lassu picchì a fare tante cose; comunque prima ca veni mi fazzu virri. Ci avissunu a siri novità…o avissuvu a canciare idea… |
Pina |
Picchì a ma canciare idea? Anzi ora, ca scusa ca c’è a sa niputi, ni viriemu ciù spesso. (l’accompagna alla porta) |
Padre Cirino |
Speriamo…Arrivederci…Ni viriemu ruminica. (esce) |
Orazio |
(dopo una breve pausa) E ni misimu l’acqua intra! |
Lisetta |
Chi vuoi riri? |
Orazio |
Chi nun a ta caputu ancora? Persimu a libertà, siemu privi ri fare o riri quarchi cosa c’a bizzocca si mette… |
Fortunato |
A bizzocca??!! Cu è sta bizzocca? |
Orazio |
A niputi ri patri Cirino. Cui allura? Viautri nun capiti chi c’è rarrieri e parole re pirsuni. A niputi ca nun sturia! Sa matri ca travagghia! Ma quale!! Sarà quarche racchia frustrata e complessata, npisci surgelato ca piulìa sempre. Sa matri, pi luvarasilla i ravanti pinzau ri scaricalla a so frati e patri Cirino ca nun è stubbutu, a cu pinzau ri mpiccicalla? A niautri. Nti sta casa ammancava sulu na bizzocca. |
Crispino |
Cu to rissi ca è na bizzocca? Mancu a canusci e ghià spari. U sintisti? Iavi vint’anni: chi bizzocca è? |
Orazio |
Picchì, pi essire bizzocchi s’aviri na certa età?…riciemu: cinquant’anni. Finu a quarantanov’anni nenti, puoi fa u compleanno e…bum addiventa bizzocca. Bizzocchi si ci è nta testa, nello spirito. U capisci nonno? |
Crispino |
Orazio, prima canusciemila e puoi parramu. |
Orazio |
Intanto tu finisti i riri parulazze. T’ommagini cu una i chissa ca ti senti: che scandalo! |
Pina |
Finiscila Orazio, anzi u nuostru dovere è ri accoglierla cu sincera amicizia. Nti mia a virri na mamma e Lisetta e Adelina a na trattare comu na suoru. |
Orazio |
E iu ma comportare comu nfratuzzu? U frati ri na racchia? No,no. |
Fortunato |
Orazio, tu iai u senso ro drammatico sviluppato. |
Orazio |
Quale senso ro drammatico! Chista è a cruda realtà. S’arricogghi sta munacheda, vistuta ri niviru e co fazzulittuni… |
Crispino |
Niviru macari u fazzulittuni? |
Orazio |
Niviru macari, a parri na curnaccia e niautri siemu ncatinati. Quali barzellette tanticcia…quale televisione! Aviemu vogghia ri scurri rusariu! Cà n’agghiorna co rusariu e ni scura co rusariu. |
Lisetta |
Dai Orazio, nun esagerare, patri Cirino stu dannu nun o facissi. Iu criru a chidu ca rissi: sarà na picciotta ca s’impigriu e ncambiamento ri aria ci farà bene. (bussano e va ad aprire) |
Orazio |
Nun renni nto studio no picchì è svogliata, ma picchì nun capisci nenti: sturia e nun capisci nenti, oltre ca racchia è macari stubbita. A puostu siemu! |
Crispino |
Iu nun capisciu picchì sta picciotta a siri racchia!? |
Orazio |
Nonno abbogghia! Se fussi na picciotta…passabile… avissi a sa comitiva, scissi, s’addivirtissi e nun ci fussi bisuognu ri mannalla nto so ziu. Racchia è! A vogghia! (entrano Titta e Corrado) |
Titta |
( scambi di saluti) Orazio, chi hai? Mi pari preoccupato. |
Orazio |
Vulissi virri a tia se a ta casa vinissi a starici na bizzocca racchia e petulante. |
Titta |
Bizzocca??!! Cu è sta bizzocca ca vennire cà? |
Lisetta |
Nun ci rati cuntu a Orazio: sta farneticannu. |
Orazio |
Nun farnetico. E’ a niputi ri patri Cirino e tra qualchi ghiuornu avremo l’onore ri ospitalla. |
Pina |
Puoi ti lamienti tu ca intra nun ci si mai. Quannu ti tocca suppurtalla nun o sacciu. |
Orazio |
E quannu veni mi fazzu virri ciù picca ancora…Picciuotti, ma v’ammaginate sta sdignusa (mima un incedere sgraziato e legnoso) ca ti rimprovera o storci u mussu se ti scappa na parola, se fai ncommento…ni capiemu vah! Nti na casa si ni ricinu, nun siemu nta ncummentu. |
Pina |
E vuol dire ca ri ogghi nti sta casa si sta attenti a come si parra. Male nun fa: barzellette, riscursa pisanti, parulazze – papà, chistu u raccumannu a tia – nun si ni riciunu. |
Orazio |
Certo, c’è a bizzocca ca ti scruta. |
Titta |
Orazio, ma tu quannu a canuscisti? |
Orazio |
Cu a vistu mai! |
Corrado |
Ni parri comu se avissutu u ritrattu ri ravanti. |
Orazio |
Picciuotti, viautri u sapiti ca nta certi cosi iaiu u sesto senso. |
Corrado |
Chistu è vero…se…certi vote… |
Orazio |
Tutto combacia…E puoi una ca si ciama Apollonia, comu vuoi ca siri? |
Titta |
Comu??!! |
Corrado |
Apollonia??!! |
Orazio |
Esatto, accussì. – mamma, nun mi taliare stuortu – E’ nsegreto, nun ci vole siri ciamata…No, è sensibile! Vole siri ciamata Popi…Si, si, Popi: n’autru bedu nome! Apollonia nun ci piace…Titta rimmi tu: una ca si ciama Apollonia, comu a siri?...Ah, chi mi sbagghiu? |
Corrado |
Sciemu va, ma sa no si fa tardi. |
Orazio |
Se, sciemu ca è miegghiu. |
Fortunato |
Corrado, chi stai faciennu ora? |
Corrado |
Quarchi travagghiulu accussì. Aspetto notizie ro concorso e ferrovie, mi piazzai buonu e ghià i primi i stanu ciamannu. |
Fortunato |
Speriamo ca ti sistiemi…Beh sciti, vah. |
Corrado |
Arrivederci. (escono Titta, Corrado e Orazio) |
Pina |
Papà, ma runi ma mano quantu arrizziettu na puocu i robbi nta suffitta? |
Crispino |
Certo Pinuzza, basta ca puoi ampasti i raviola e i causuneda, tu sai quantu mi piaciunu. Ah? |
Pina |
Va bene papà, va bene! (escono Crispino e Pina) |
Fortunato |
Orazio n’avi sparate certi vote…Però mi misi nprucciu nta testa. Sta Popi se pi davero è na catapasima, ca rintra siemu privi ri parrare. |
Lisetta |
Papà, nun ti fare suggestionare. E puoi ci siemu iu e Adelina e se a picciotta è pi davero imbranata, ci pinzamu niautri a falla sciogghire. |
Fortunato |
Iu mi preoccupo ro nonno. Tu sai ca quannu scarruzzia co parrare, fa cagghiare a facci. |
Lisetta |
Ma che pirsuni strani si sapi controllare…Almeno speriamo! |
Fortunato |
Mah! Quantu fazzu visita o mo amico Alfredo ca ci nascìu u primo nipotino. O sa comu a siri cuntenti. |
Lisetta |
Papà aspetta…Ta parrare mentre ca siemu suli. |
Fortunato |
Chi è na cosa importante? Nun puoi aspittare? |
Lisetta |
(imbarazzata) No, è miegghiu ora, mentre ca nun c’è nudu. Nun è facile essire suli nti sta casa. |
Fortunato |
Chistu è vero. Parra ca puoi a nescire, ma sa no Alfredo nun o truovu ciù…U primu niputi e sparti masculu! |
Lisetta |
Come ti entusiasmi! Nun capisciu picchì si è quasi ciù cuntenti quannu s’addiventa nonni ca quannu s’addiventa patri. Mi sbagghiu? |
Fortunato |
Nun o sacciu, ancora st’emozione nun a pruvatu. Forse è vero…Comunque, turnamu e fatti nuostri. Lisetta: parra. |
Lisetta |
Assittamini papà, mittiemini comodi. |
Fortunato |
Puh! U riscursu è luoncu, vero? |
Lisetta |
Se, macari luoncu è…Assittamini. (Fortunato, annoiato, asseconda Lisetta) Ecco papà, visto ca siemu in argomento, iu ti vulìa riri ca presto macari tu avrai a gioia ri divintare nonno. |
Fortunato |
Lisetta, mi rici pi davero? Allura tu e Manuele a ta fattu progetti e nun ma ta rittu nenti? Decidistru ri spusarivi? |
Lisetta |
Aspetta papà…fammi parrare. |
Fortunato |
Parra, parra!...Cara Lisetta, se vuoi la mia spassionata opinione, ti ricu ca quarchi iautru annu avissivu aspittare, ancora Manuele nun sa mpustatu buonu come rappresentante. Certo travagghia, stapi sumani intere luntanu ra casa, però…Comunque, se a fine decidistru accussì, io rispetto i vuostre decisioni. |
Lisetta |
Papà, se mi fai parrare…Iu ri matrimonio nun na parratu e perciò… |
Fortunato |
Lisetta, mi ricisti c’avrò a gioia ri divintare nonno, o capì male? (si alza) |
Lisetta |
Se, propriu chistu staiu circannu i riri…Papà assittiti… (Fortunato si siede) Riciemu ca sta gioia l’avrai prima ri quantu puoi pinzare. |
Fortunato |
Fammi capire, comu prima? U tiempu ca ci vole ci vole. |
Lisetta |
Non sempre…Papà, tu diventerai nonno tra sette misi… circa. |
Fortunato |
Se, fra sette misi! Com’è possibile? (attimo di silenzio, quindi Fortunato afferra il concetto) No! No!...Lisetta nun mi riri!...(si alza) |
Lisetta |
Papà assittiti. |
Fortunato |
Se. (meccanicamente sta per sedersi ma poi ci ripensa) Ma quali assittare! Quali assittare!...Si sta assittati nta sti casi? Lisetta, chistu nun avieutu a dire. Come potti succerri? |
Lisetta |
Fu nmomento ri leggerezza. |
Fortunato |
Nmomento ri leggerezza?! E tu, na nmomento ri leggerezza abbiasti all’aria anni ri vita irreprensibile senza… |
Lisetta |
Ma papà…(per tutta la durata del dialogo cerca di interrompere Fortunato senza riuscirci) |
Fortunato |
Ma quale papà e papà! Lisetta, unni finìu a decenza?... E nun mi cuntare ca su cose ca succierinu! Succierinu sulu a chidi ca u vuonu…Ora chi mi rici?: “I tempi sono diversi.” “I giovani di oggi sono più disinibiti, hanno una mentalità più aperta.” Iu contro a mentalità aperta nun aiu nenti; ma almeno, mentre c’avieutu a mentalità aperta, i iammi i putieutu tennire ciusi?! |
Lisetta |
Papà, fammi spiegare… |
Fortunato |
Comunque, mentalità o non mentalità, a mia piace ca i cosi si fanu o tiempu ghiustu…Manuele! Cu avìa dire ca su cosa lurda era accussì incosciente?!...Casa e lavoro, lavoro e casa. Idu ti isticau , vero? E tu ca ci caristi. Iu a sospettato sempre ca cu sa facci ri nsantuzzu era nfitusuni, un farabutto…Ma iu u lievu ro mienzu! |
Lisetta |
Papà calmati, quantu ti ricu… |
Fortunato |
Se, u mmazzu accussì dannu nun ni fa ciù. Iu a mentalità ciusa l’aiu e perciò, se nu rimedia e nun si pigghia i so responsabilità, u squagghiu…Lisetta, chi delusione mi stai rannu! Chi mala fiura ni stai faciennu fare! Come, propriu ant’ura patri Cirino n’affidau a sa niputi picchì ni considera na famigghia a puostu, cu sani principi morali e ora…Cu l’avi u curagghiu ri taliallu nta facci?...E dire ca mi ricisti c’a sa niputi ci pinzautu tu a falla sciogghire: chi accussì? Bella scola ci fai! Miegghiu c’arresta bizzocca!... Lisetta, cu quali curagghiu u rici a ta matri? O sa chi collira si pigghia, mischina...E puoi – e chistu è ancora ciù grave – chi esempio sarai pi Adelina? Tu si a suoru ranni, co to comportamento avissitu a siri na guida pi Adelina, invece…Da povira criatura, c’ancora iavi ricirott’anni, ca è accussì innocente, accussì ingenua, accussì…O sa chi trauma a siri. Tu hai ncompito educativo, invece si ri cattivo esempio…Povira Adelina! |
Lisetta |
Papà, picchì nun mi fai parrare?... |
Fortunato |
Ca parrare! Ca parrare! A stu puntu chi serve parrare? (si siede esausto) |
Lisetta |
Papà calmati e sientimi na bona vota…Ti rissi c’avissitu divintatu nonno e infatti a gravidanza c’è; sulu ca incinta nun ci sugnu iu, c’è proprio Adelina. |
Fortunato |
(sobbalza) Adelina?!...Adelina?! No, nun è possibile! |
Lisetta |
Picchì, iu ca iaiu vint’anni ci puozzu siri e ida ca n’avi riciuottu no?...Papà, Adelina è incinta. (entra Orazio) |
Fortunato |
Adelina?!...Maronna mi sientu male! (si accascia incosciente su una sedia) |
Orazio |
Lisetta, chi succiriu? |
Lisetta |
O pigghia nu bicchiere ri iacqua ca u papà si senti male. (Orazio corre mentre Lisetta cerca di rianimare Fortunato) |
Fortunato |
A casa mi carìu ncuodu!... Maliritti i figghi fimmini! (rientra Orazio seguito da Crispino e Pina) |
Pina |
(allarmata) Chi è u fattu? Fortunato, comu ti sienti? |
Orazio |
Telefono o pronto soccorso? |
Crispino |
No, si sta ripigghiannu. Quannu si ntisi male? |
Orazio |
Chi sacciu. Iu m’arricugghì ora ora e u truvai abbiatu nta segghia. |
Fortunato |
Chista nun è na notizia, è na tromba d’aria: mi scupirciau u tettu ra casa…Lisetta, era miegghiu ca nun mi ricieutu nenti e invece, a scupittuni, bum…Lisetta, completa l’opera e informa i restanti componenti familiari. |
Crispino |
Riavulu puorcu, si po sapire chi succiriu? Chista pare a casa re misteri. Na tromba d’aria scupercia u tettu e iu nun sacciu nenti? Lisetta parra. |
Lisetta |
Se u vuliti, ecco…Adelina…Adelina… |
Fortunato |
Presto mi darà la gioia di diventare nonno. Se nun a ta caputu, Adelina è incinta. (esclamazioni di tutti) Ma a vuogghiu virri nta facci a chissa. Orazio o ciamila, curri. (Orazio si avvia) |
Crispino |
Aspetta Orazio. (guarda l’orologio) A st’ura u tabbacchinu u ciurìu e a siri nto vennire…Na tromba d’aria! Riciemu ca fu na sciusciata bona ri levante, sbattierru ru porte e si ruppunu na puocu i vitra. Intanto calmamini e circamu ri tennire a situazione sutta controllo. |
Lisetta |
Nun faciemu scenate picchì tanto nun siervunu a nenti. |
Fortunato |
Certo, faciemu finta ri nenti! Cosi ca succierunu! |
Crispino |
Succierunu Fortunato, succierunu!...Aspittamu Adelina e sintiemu dall’interessata se è vero o se c’è qualche equivoco e in ogni caso: calma. Ca si trova nta sta situazione nun è a prima e nun sarà l’ultima e viriti ca nu rimedio u truvamu sempre…a cuostu ca pigghiu pe corna chidu ca misi nte mpruogghi e u puortu all’altare. |
Lisetta |
Nun si po costringere na pirsuna finu a stu puntu. |
Crispino |
Va bene, nun o puortu all’altare ciò però pe corna ciò pigghiu u stesso e u sbattu a muru. (entra Adelina e tutti la guardano. Adelina guarda Lisetta che le fa capire di aver detto tutto) |
Fortunato |
Buongiorno Adelina: tutto a posto? |
Adelina |
U sacciu chi mi vuoi riri…(scoppia a piangere) Chi c’è bisuognu ri taliarimi accussì? |
Pina |
Comu ta ma taliare?! Adelina, rimmi a mamma, è vero chidu ca rissi Lisetta? |
Adelina |
Se, è vero. |
Crispino |
(va a calmarla) Avanti Adelina, nun ciancire e viriemu chi si po fare. (agli altri) Nti sta casa nun ni firamu a sdrammatizzare nenti. |
Fortunato |
Chi vuoi sdrammatizzare papà?! Nta quali casa si sdrammatizzano sti cose?...( ad Adelina) Intanto rimmi picchì sta bella notizia nun a rasti tu e na facisti cuntare ri ta suoru. |
Adelina |
Picchì Lisetta avissi truvatu i parole e puoi…a mia mi parìa bruttu. |
Fortunato |
Ora ti pare bruttu? Ora t’affrunti? Invece quannu avieutu a mentalità aperta nun t’affruntautu. |
Lisetta |
Papà nun ghittare uci ca è peggio, accussì Adelina si blocca e nun va avanti. |
Fortunato |
A figghia, a fazzu bloccare!...Va bene, rilassati e mittiti a tuo agio…Allora, cara Adelina, ti dispiace, se a cosa nun ti disturba, informarini più approfonditamente? |
Adelina |
(tirando col naso e con imbarazzo) Ecco…erumu a scola, nta l’ura ri educazione fisica… |
Fortunato |
Nta palestra succirìu? |
Adelina |
Aspetta… Erumu nta palestra e u prufissuri ni facìa fare l’esercizi all’attrezzi… |
Fortunato |
(ironico) Salita della pertica ci scummiettu. |
Orazio |
Oppure esercizi alla cavallina. |
Crispino |
Chi è sta cavallina? |
Orazio |
N’attrezzo unni si fanu esercizi…riciemu… |
Crispino |
Chi è na specie ro iuocu ro scinni e davacca? |
Orazio |
All’incirca. |
Crispino |
Allura chissu fu. Su iuocu u canusciu: è pericoloso. |
Adelina |
Papà nun fare ironia…mi metti in imbarazzo. |
Fortunato |
Certo, ora t’imbarazzi. Mentre accianautu nta pert… mentre facieutu ginnastica erutu disinvolta, vero? Disgraziata! |
Pina |
Chi c’entra a pertica e iautri fesserie? Fortunato finiscila. |
Adelina |
Esatto, nun c’entra nenti…Erumu nta palestra e u prufissuri mi mannau a pigghiare u registro in classe. M’accumpagnau Raffaele e mentre caminaumu nto corridoio, vittimu aperta a porta ro laboratorio ri elettrotecnica…Scrizzannu trasiemmu e…ncuminciau accussì…pi babbiare… |
Fortunato |
(allibito) Nto laboratorio ri elettrotecnica?! Patri! Figghiu!.. Nto laboratorio!! Ma viri acciù unni vienunu concepiti i picciridi: nte laboratori ri elettrotecnica!...Non c’è più decoro, non c’è più poesia! |
Orazio |
Se invece vinìa concepito nta palestra, ci avissi statu na poesia!! |
Crispino |
Fortunato, chi c’entrano i poesie? Iu iappi tri figghi e tutti sti poesie nun i fici. Tannu i laboratori nun c’erunu, però i puosti scogniti si truvaunu u stesso. |
Fortunato |
No, tannu erumu ciù riservati. Certi cose arristaunu nte quattru mura ra casa anzi, nta chidi ra stanza o liettu, circannu po-ssi-bbil-men-te ri essire ghià spusati…Nta nu laboratorio!! Ficinu npicciridu! Mputieuvu fare na lamparina? Avissi statu meno compromettente. |
Pina |
Finitila ri fare i spiritusi, nun è u momento. (si avvicina ad Adelina e l’accarezza con affetto) Fortunato arrabbiati se vuoi, ma nun a sfuttire…e macari tu Orazio…Adelina, sciusciti u nasu. Iai ri riri iautri cosi? |
Adelina |
Nenti…siccome ritardaumu, u prufissuri mannau ncumpagnu nuostru a circarini e…ni truvau…nto laboratorio… |
Crispino |
…e si fulminarru tutti i lamparini!! |
Lisetta |
Papà, picchì ci facisti cuntare sti cose? Unni successi nun importa, invece a ma truvare nu rimedio. |
Fortunato |
U rimedio è unu sulu: si pigghia su picciuottu…come ricisti ca si ciama? |
Adelina |
Raffaele Zuccaro. |
Fortunato |
Nun o canusciu…Ah, aspetta: chi è u figghiu ri Santino Zuccaro, chidu ca iavi a falegnameria a via Archimede? |
Adelina |
Se, idu è. |
Fortunato |
A so patri u canusciu. Ora ci telefono, u fazzu vennire e vuogghiu ca si metti tuttu a puostu. Iautri rimedi nun ci n’è, cosi a mità nun si ni lassunu. |
Pina |
Chi ghiurnata!! Chista nun ci vulìa. Ghià mi fiuru i facci re vicini; chidu ca mi fa ciù rabbia è chistu: cu ti cumpatisce, cu ti critica, cu ti sfutti. Nun o suppuortu. |
Adelina |
U sacciu, ora mi considerate na picciotta legghia ca rovinau a tranquillità ra famigghia. Se vuliti, iu mi ni vaiu. |
Lisetta |
Adelina, nun dire sti cosi. |
Orazio |
A st’ura si sconvolta…Dai Adelina, amuninni da rintra e nun pinzare ca ti vuliemu male. (escono Adelina e Orazio) |
Lisetta |
Papà, u viri quanti sensi di colpa si creau? |
Pina |
Iu nun cià creatu nenti. Pi mia…(scoppia a piangere) Adelina è sempre…a ma figghia… |
Crispino |
Pinuzza nun fare accussì, amuninni da rintra a fare cumpagnia ad Adelina…Lisetta, vieni macari tu. A to patri lassamilu sulu, accussì u nirvusu u sfoca che mura. (escono Crispino, Pina e Lisetta) |
Fortunato |
(passeggia meditabondo) Talè c’a fine a curpa è mia, picchì a rimproverai! E c’avìa fare?... Comu sa na dire i cose, iu nun o sacciu…(prende l’elenco telefonico e lo sfoglia) Lassamu perdire!...Zoc…Zor... Zu… Zuccaro … Zuccaro Santo…321625…(fa il numero) Almeno chidu ca staiu faciennu spero ca è ghiustu. O sbagghiu riciamare i pirsune e proprie responsabilità? Mah, viriemu!...Pronto, famiglia Zuccaro?…Santino, si tu? Ciao, come stai?... Sugnu Fortunato…Se, iavi npiezzu ca nun ni viriemu. Picchì nun affacci a casa?...No?...Va bene…certo… certo…Mi rispiace…Almeno manna o to figghiu….Se, Raffaele…se…nenti…Sienti Santino, niautri na ma virri ca ta parrare…No, no, quale iucare a schedina!...(piano) Chistu penza a schedina! Se sapissi chi montepremi c’è cà!...Ti vulìa parrare ri l’emozione ca si prova a divintare nonni. A virri: emozioni uniche! (cala il sipario) |
F I N E 1° A T T O
2° A T T O
Stessa scena del 1° atto. In scena sono presenti padre Cirino e Adelina, quest’ultima è afflitta.
Adelina |
Patri è accussì, nun mi considerano come prima. |
Padre Cirino |
Adelina, i to supposizioni sunu sbagghiate. Anzi ora, ca ti truovi nta stu stato, ti sunu ciù vicini. |
Adelina |
No, è come ci ricu iu. Mi talienu come se…sempre mi stanu o cantu. |
Padre Cirino |
Appunto! Addivintarru ciù premurosi. |
Adelina |
Macari Diu! Ci pare ca nun o viru c’appena m’alluntanu si mettunu a parrare ri mia e m’immaginu pure i commenti ca fanu. Puoi appena m’avvicino, finisciunu ri parrare e fanu finta ri nenti. |
Padre Cirino |
Cara Adelina, tu a capire: i tuoi i pigghiasti alla sprovvista, puri idi si sientunu a disagio. E’ naturale un certo imbarazzo. |
Adelina |
Ricissi na certa vergogna. Almeno avissunu u curagghiu i ricirammillu nta facci chidu ca pienzinu ri mia. Ma se continua accussì iu nun resisto: scappu ri sta casa e nun mi fazzu virri ciù. |
Padre Cirino |
Ohu nun parrare accussì, ma sa no mi scuordu ca sugnu nparrinu e ti pigghiu a tumulate. Unni vuoi scappare? Unni a ghiri? Finiscila ri fare a vittima e mettiti nte panni re tuoi. Facisti n’errore e ri na certa gravità – anche se nun è a fine ro munnu – è naturale c’arrecasti mpuocu ri trambusto. T’avieunu a battere i manu?...Basta Adelina, cerca ri essire serena, ri affrontare u to nuovo stato con maturità e viri ca tuttu s’agghiusta. |
Adelina |
Nti sta casa nun ma firu a essire serena…Patri Cirino, iu pi na puocu i tiempu viegnu a stare cu lei, nta canonica. Nun si preoccupi, fastidio nun ci ni rugnu. |
Padre Cirino |
Oh biniritta figghiula! Ma com’è ca nun ni pienzi una ghiusta?! Nta canonica! Ma come, scomodai viautri pi ospitare a ma niputi picchì nta canonica nun mi puozzu arruminare e ora arrivi tu e mi… |
Adelina |
Patri, nta npuostu qualsiasi, nun m’interessa. |
Padre Cirino |
Ma unni? Nto campanaru?...Ti piace? |
Adelina |
Macari nto campanaru. |
Padre Cirino |
Oh Signuri! Ma picchì ma fare fari piccati?!!...Nto campanaru si cuccassi! Accussì a truvassunu agghigghiata. T’agghigghiassi sulu a lingua ti ci facissi cuccare, almeno nun ricissitu ciù fesserie. |
Adelina |
Allura chi nenti? |
Padre Cirino |
Ca certo figghiula! Penzini una miegghiu, chista nun funziona, scuitimi. |
Adelina |
Patri Cirino, almeno u picciridu ma vattiare lei. |
Padre Cirino |
Chistu cu tuttu u cori. |
Adelina |
E quannu si pigghia a prima comunione… |
Padre Cirino |
Adelina fermiti cà a st’ura. Po matrimonio puoi ni parramu. (entrano Pina, Fortunato e Crispino) Ah, ecco i to genitori…Cu Adelina mi fici na bella riscussione, avìa npiezzu ca nun parraumu, vero? (si sentono delle voci da fuori) Chi è stu baccano? |
Pina |
E’ a uci ri Orazio, ma nun è sulu. (entrano Orazio, Titta e Corrado. Saluti.) |
Padre Cirino |
Chi si rici picciuotti? (Adelina va nell’altra stanza) |
Orazio |
Patri, a Corrado sant’Antonio ci fici a razia. |
Corrado |
E’ vero. Ieri matina m’arrivau ntelegramma ra direzione generale re ferrovie e m’informa ca u mo nome è nta l’elenco ri chidi assunti. Ora aspiettu n’autru telegramma pi sapire quannu ma presentare. Intanto mi comunicarru a sede: Bari. |
Fortunato |
Complimenti Orazio, finalmente ti sistemasti! |
Padre Cirino |
Bari è na bella città sul mare. |
Corrado |
Patri, sapissi chi sta succiriennu a ma casa! |
Crispino |
Mo fiuru! Ta matri o sa com’è cuntenti. |
Corrado |
Ca quale! Tuttu o cuntrariu…Ma come, ricu iu: prima ma matri nun facìa iautru ca lamintarisi picchì era disoccupato. “Figghiu miu, o sa quannu ti sistemi! U cuviernu nun fa nenti pe giovani! Comu si po fare na famigghia senza travagghiu?” Tuttu u iuornu sempre a solita musica. Ora, ca finalmente mi sistemai, rapiti cielo! “Figghiu piersu! M’arrubbarru u figghiu e so purtarru luntanu! Chi fimmina disgraziata ca sugnu: prima persi u maritu e ora macari u figghiu!” Ro marito iavi ragghiuni: ci murìu. Ma iu?! Mancu se stapissi partiennu pa guerra. Ohu, r’aieri matina ca nun cià finisce. Iu capisciu ca intra arresta sula, ma iavi l’amici, i parienti…nzumma… |
Padre Cirino |
Nun ti preoccupare, ci fazzu na visita e a tranquillizzo. |
Corrado |
Patri, se viri comu piulìa! A misu a casa sutta supra. Quattru valigi a ghinciutu, e chi cià misu!: reci magghi, na dozzina ri mutannuna ri lana, cuoppili ri lana, sciarpe, guanti, borse ri l’acqua caura…Sta ghinciennu nu scatuluni ri cuperte; nun si cumminci propriu. Cià rittu: “Mamma, iu a ghiri a Bari no a Mosca”. Nenti! Rici ca è sempre nto continente e u fridu nun manca mai. |
Titta |
Sarà accussì nte primi tiempi, puoi si ci abitua. |
Corrado |
Speriamo, ma sa no quetu sugnu. (bussano) |
Pina |
Cu è a st’ura? Iu nun aspiettu a nudu. |
Crispino |
Allura sunu i testimoni ri Geova. (Pina va ad aprire) |
Padre Cirino |
Po essire a ma niputi. |
Orazio |
(piano agli amici) Miegghiu i testimoni ri Geova! Picciuotti amuninni, prima ca pigghiamu quarchi scantu. |
Padre Cirino |
Siccome a vennire ri nmomento a n’autru, lassai rittu ca se arriva e nun mi trova a mannunu cà, accussì va prisientu e ncuminciati a fare conoscenza. |
Fortunato |
Facistru buonu patri…(entra Lisetta) Ah tu si? Picchì tuppuliasti? |
Lisetta |
Mi scurdai i ciavi…Buongiorno patri Cirino. Ciao Titta. Ciao Corrado. |
Orazio |
(agli amici) Picciuotti sciemu prima ri fare brutti incontri. |
Titta |
Se amuninni, iu m’impressiono facilmente. |
Orazio |
Allura niautri sciemu. (bussano e Lisetta va ad aprire) |
Fortunato |
Vinistru ora ora, chi prescia aviti? |
Titta |
A passare ro gommista pi riparare ncupirtuni, ieri scoppiai. I picciuotti mi fanu compagnia. |
Fortunato |
(a Orazio) Tu intra nun ci vuoi stare propriu. (entra Popi) |
Orazio |
Chi vuoi papà, siemu picciuotti e…(Popi è una ragazza bella e spigliata. Indossa un vestito che esalta le sue fattezze fisiche. Tutti restano stupiti, in particolare Orazio) |
Popi |
(corre ad abbracciare padre Cirino) Ciao zio, come stai? |
Padre Cirino |
Bene figghiula mia. Arrivasti ora, vero?...Ti presento la famiglia Fusaro, dove abiterai per un po’. I nomi ri tutti t’impari a picca a picca. Cari amici, chista è a ma niputi Popi…T’arraccumannu Popi, fai onore o to ziu. |
Crispino |
(si avvicina a Orazio) Chista è a bizzocca?!...Si babbu!… Riccillu ca si leva u fazzulettu nivuru…A curnaccia!! Picchì si npappaiadu tu, viri uciedi a tutti banni…chi niputi stubbitu!!! |
Lisetta |
…sono sicura Popi che andremo d’accordo. |
Popi |
Pure iu. U mo ziu mi rissi c’a vostra è na famigghia unita e ospitale. (Orazio, a bocca aperta, fissa le parti anatomiche più “interessanti” di Popi) Sugnu sicura ca truovu tanto affetto. |
Orazio |
Ci puoi giurare Popi. |
Corrado |
Disgraziato! Mi stapieutu faciennu impressionare. Iavi ragghiuni u to nonnu: si stubbutu. |
Pina |
Popi, ma i bagagli?...Ah, ti rugnu ro tu, ti rispiace? |
Popi |
No, anzi mi fa piaciri. (Orazio è ancora imbambolato a guardare le parti più interessanti di Popi e padre Cirino, che gli è accanto, accorgendosi di ciò, gli dà un sonoro ceffone per “svegliarlo”) |
Orazio |
Patri Cirino, chi ci pigghiau? |
Padre Cirino |
(minimizzando) Nenti! Nenti! Sulu ca nun puozzu virri i picciuotti quannu su senza…Mi piaciunu ritti, ca testa iauta…accussì… (gli prende la testa e la posiziona verso l’alto) Ecco, con lo sguardo fiero puntato lontano, verso l’orizzonte del loro avvenire. |
Titta |
Patri, chi sta diciennu? |
Padre Cirino |
Orazio mi capisce. (alza la testa per far vedere come) Fieramente, a testa alta. |
Pina |
Forza assittamini, chi faciemu a ditta?...Picciuotti, viautri nun avieuvu a nescire? |
Titta |
Niautri?...No… |
Orazio |
Ciù tardu. |
Corrado |
N’assittamu macari niautri tanticcia. |
Lisetta |
Popi, cià statu nta nostra città? |
Popi |
Ogni tanto pi fare na visita o ziu, però nun a canusciu bona. Ora avrò modo ri visitalla miegghiu ca ta compagnia. |
Orazio |
Popi, nun ti preoccupare c’a cumpagnia a truovi. |
Corrado |
Quarchi sira putiemu nescire e… |
Orazio |
(piano) Sienti, tu u latin lover o fallu a Bari: cà ciuristi. |
Titta |
Popi complimenti, hai na bella pettinatura. |
Popi |
Beh, insomma… |
Crispino |
Fusti l’unico ca notau a pettinatura…Patri, chistu (alza la testa a mo di esempio) u sguardo l’avi fiero pi davero. (a Titta) Ahi figghiu miu! Iautru ca pettinatura! |
Popi |
Scusatemi, è impressione mia o…chi sacciu?...vi viru tutti cu n’espressione sorpresa…ri stupore. |
Pina |
No,…è ca…siccome… |
Crispino |
Vero è Popi. Brava, anzittasti…(a Orazio) E tra tutti l’autri cose è macari sperta. |
Padre Cirino |
Picchì nun ci avissi a siri? |
Fortunato |
Ca certo!...Nenti…Allura, iu… |
Crispino |
No Fortunato, picchì nun cià ma dire? |
Padre Cirino |
U sapìa ca c’era quarchi cosa!...Avìa notato na certa… |
Crispino |
Cià ma dire, i cose nun s’ammucciunu…Cara Popi, niautri nun t’aspittaumu accussì. |
Popi |
(si guarda sorpresa) Picchì, comu sugnu? |
Fortunato |
Veramente…se…(guarda Orazio) pi curpa ri quarcunu n’avieumu fattu n’idea…riciemu ni ficimu suggestionare e ni staumu cumminciennu – o sa picchì puoi – ca erutu na picciotta… |
Crispino |
Popi, in parole povere, aspittaumu na bizzuccheda laita, vistuta ri niviru, tanticcia ntinzulida, tutta… |
Popi |
Ma picchì? |
Crispino |
Picchì siemu imbecilli e ni ficimu mpressionare ri unu ca è ancora ciù imbecille…Sai, macari po fattu ca si a niputi ri nparrinu. |
Padre Cirino |
Certo! I niputi re parrini sunu tutti laite, bizzocche e…ntinzulide!...Sienti Orazio, tu certe idee ta luvare ra testa. Tu puoi aviri n’idea tutta to re parrini, a mia nun m’interessa, ma… |
Orazio |
No patri, chi c’entra?... |
Padre Cirino |
…Ma…ma…nudu ti autorizza a fare considerazioni avventate su pirsune ca mancu a vistu nta facci, siano o no niputi ri nparrinu. Accussì si rovina a reputazione re pirsuni: all’inizio c’è sempre a maldicenza, n’idea distorta ca veni ingigantita e quasi sempre, quannu unu si n’adduna ca sbagghiau, è truoppu tardi pi rimediare. |
Crispino |
Esatto! (a Orazio) Assuppiti sta cazziata e statti mutu. |
Fortunato |
Papà, controllati… |
Crispino |
E se pi completare ci rava na scorcia i cuodu, caro patri Cirino, stu stunatu n’autra vota prima ri parrare ci pinzassi reci voti; ma visto ca lei nun o fici, a sta mancanza rimedio io…(assesta una sberla a Orazio) E pipa, ma sa no ci n’è ancora. |
Lisetta |
(ridendo) Nta nenti sa pigghiatu ru tumpulate. |
Pina |
Papà calmati…U sapìa ca pirdìa u controllo. |
Padre Cirino |
Don Crispino, lassassi perdire, pienzu ca chistu u farà riflettere. Siennu picciuotti a voti succeri ca… |
Crispino |
Quali picciuottu! Mpudditruni ri vintitri anni ancora sa cumpatire pi chidu ca rici?…(a Orazio) Ora rimedia o to errore: dumanna scusa a Popi e racci u benvenuto a nostra casa. |
Popi |
Signor Fusaro, pi quanto mi riguarda nun succiriu nenti e certo nun sunu i pregiudizi ro so niputi ca mi preoccupano. |
Fortunato |
Brava, nun ci rari importanza…Pina…Lisetta, picchì nun accumpagnati Popi nta sa stanza, facitici virri com’è sistemata. |
Orazio |
Popi se permetti, pi facirimi perdonare t’accompagnu iu. |
Lisetta |
Ammoviti duocu, accumpagnamu niautri. (escono Lisetta, Popi e Pina) |
Orazio |
Sicuramente a ma cumpagnia ci avissi piaciutu ciù sai! |
Padre Cirino |
(prende da parte Orazio) Sienti Orazio: rapi i uricci picchì to ricu sta vota e puoi nun to ricu ciù…Se per caso viegnu a sapire ca fai u scimunitu ca ma niputi e superi i limiti imposti ra decenza, ti fazzu pentire ri essire mio parrocchiano. Se ti cummincisti ca Popi è na ragazza sprovveduta e ingenua ti sbagghi; invece è molto sveglia, seria, cu sani principi e avrai modo r’addunaratinni. Saprà nta ogni luogo e nta ogni occasione mittiriti a puostu e, se vole, ti farà rigare dritto. (lo prende per il bavero) Ma se chistu nun succirissi, per un suo eccesso ri educazione e ri tolleranza, intervenissi a stu puntu u so ziu, ovvero il qui presente padre Cirino Morfetta parroco ra chiesa ri sant’Antonio e allura ti cummeni sulu na cosa: convertiriti a religione buddista, iratinni nto Tibet e nun turnare ciù. Mi sono spiegato? |
Orazio |
(frastornato) Mizzica! Iautru ca spiegarisi! Va bene, lassamu perdire…Picciuotti, sciemu. |
Corrado |
Almeno salutamu Popi, nun mi pare educato… |
Orazio |
Na saluta patri Cirino…Vero patri Cirino? |
Padre Cirino |
Senz’altro, nun c’è bisuognu c’aspittati. (escono Corrado, Titta e Orazio) |
Fortunato |
Patri na scusare, o sa chi mpressione ci ficimu a Popi. |
Padre Cirino |
Nun vi preoccupate, cose ri nenti. |
Fortunato |
Certe mali fiure i vulissi evitare. Fuommu minciuna, a ma dire. |
Padre Cirino |
E iu fui pisantulidu cu Orazio…Mah, m’accumpagnassi da rintra, quantu viru com’è sistemata Popi. |
Fortunato |
Con piacere…Papà, tu nun vieni? |
Crispino |
Quantu scrivu nta l’agenda ru nummira ri telefono e puoi viegnu. (escono padre Cirino e Fortunato. Poco dopo bussano, Crispino apre ed entra Raffaele. Crispino lo guarda con stupore: ha un aspetto hippy, porta un orecchino, ha una pettinatura punk e veste in modo strano.) Cu ricisti ca cierchi? |
Raffaele |
Adelina. Adelina Fusaro. So patri mi vole parrare. |
Crispino |
(gli gira intorno e lo scruta perplesso) Certo, to patri a siri cuntintuni ca iavi nfigghiu comu a tia, vero? |
Raffaele |
Picchì, comu sugnu? Mi pare ri essire na pirsuna normale. |
Crispino |
Chi si parra!...Lassamu perdire vah!...Perciò u mo figghiu ti vole parrare. Comu ricisti ca ti ciami? |
Raffaele |
Raffaele…Raffaele Zuccaro. |
Crispino |
Raffaele Zucc…? Ah tu si? Chidu re lamparini?! |
Raffaele |
Quali lamparini?! Iu sugnu ncumpagnu ri scola ri Adelina. |
Crispino |
Se, se, u sacciu. A puostu siemu! Po mo figghiu sarà na bella sorpresa. Aspetta ca u ciamu…Fortunato… Fortunato…(dall’altra stanza si sente la voce di Fortunato che risponde) Vieni cu Adelina, ca c’è ri canciare na lampar…Mi fissai acciù…Fortunato, c’è na pirsuna ca t’aspetta…Sbrighiti! |
Raffaele |
Nun capisciu picchì u patri ri Adelina mi vole parrare. Nun o canusciu…Chi è pi quarchi problema ca riguarda a scola? |
Crispino |
Se, a scola c’entra, u problema ncuminciau dà…Bravo! ...Bravo!...(lo scruta ancora) Mentre a scola comu vai? |
Raffaele |
Mah, così così! |
Crispino |
Ci scommetto ca nta l’elettrotecnica si ncirvidduni, vero? |
Raffaele |
No, non tanto. |
Crispino |
Avanti, nun fare u modesto! Adelina na cuntatu ca quannu iai tanticcia ri tiempu, nun viri l’ura r’anfilariti nto laboratorio. Quannu si da rintra…ti ecciti e fai certi esperimenti! |
Raffaele |
Adelina ha esagerato, nta l’elettrotecnica nun vaiu tantu buonu. In laboratorio non rendo assai. (entrano Adelina e Fortunato) |
Crispino |
Meno male ca nun rienni!...Ah, ecco Adelina e u mo figghiu…Fortunato, u sai cu è stu picciuottu? E’ Raffaele Zuccaro…Ah, nun è na fortuna chista? Taliellu. |
Fortunato |
Cui??!!! Chistu è?...(piano ad Adelina) Adelina, chi nun ci ni sunu iautri picciuotti nta scola? T’appitu accuntintare pi forza ri chistu? |
Adelina |
Chi c’entra papà: è u so modo ri vistirisi. |
Fortunato |
Figghia mia pi fallu cu unu comu a chistu, o sa a smania c’avieutu! |
Adelina |
U sacciu, a prima vista nun fa na bona impressione. |
Fortunato |
A prima vista forse no, ma a secunna vista invece!... |
Adelina |
Papà pi piaciri, nun fare scenate. |
Fortunato |
Va bene! Va bene!...Allora giovanotto…assittiti…Come ti avrà detto tuo padre – mio vecchio amico – iu ti vulìa parrare…(piano ad Adelina) Ma chi cià dire a chistu? |
Adelina |
Va bene papà, ciò ricu iu…Raffaele, ti ricordi quannu nto laboratorio…iu e tia…ecco, ora aspetto un bambino. |
Raffaele |
Aspetti un bambino?! Ma chi tannu…nto laboratorio?…Pi chissu u to nonno ma parratu ri elettrotecnica!...Adelina, tu pienzi ca chidu ca ficimu nto laboratorio addirittura …Signor Fusaro, mentri fu na cosa mprescia mprescia. |
Crispino |
Figghiulu, nun è questione ri tiempu. Nta sti cose anzi pinzarici assai nun è buonu. (entra padre Cirino) |
Fortunato |
Certi pirsuni ci provunu tantu tiempu e nun succeri nenti e chistu talè…cumminatu accussì: ncecchino!...ntiratore scelto!...a primu cuorpu: centro! Destino ingrato! |
Padre Cirino |
Beh, pienzu ca finìa nto stesso modo macari vistutu co doppio petto. |
Fortunato |
Patri, cià ricissi lei quarchi cosa. U mittissi a puostu e le sarò grato per tutta la vita. Puozzu addivintare u sogghiru ri unu accussì? U taliassi. |
Padre Cirino |
Non si preoccupi. Ora Raffaele veni cu mia e ni faciemu na chiaccherata…Puri tu Adelina…vieni…A gioventù nun è npiccatu, è nu dono ca purtroppo nun sapiemu utilizzare...Beh, io vi saluto. Amuninni picciotti…ecco, pigghiatimi a braccetto, accussì mi sientu giovane pure iu…Arrivederci. (esce assieme ad Adelina e Raffaele) |
Fortunato |
Speriamo ca patri Cirino trova l’argomenti ghiusti. Cu unu i chistu intra, n’arricchiemu! |
Crispino |
Dai Fortunato, nun è tanto superficiale. I problemi sociali u interessano…certo, forse cu l’interesse esagerau. Appi a legghire ca in Italia siemu alla crescita zero e idu, pi risolvere stu problema, decidiu ri rare u so contributo… Con permesso Fortunato, quantu risolvo nproblema macari iu…sempre se truovu u bagnu libero! (esce) |
Fortunato |
Vai papà, vai! Miatidu tu ca ti spercia ri babbiare!...Iu invece a truvare na soluzione: ma quale? Falli spusare, chissa è na soluzione…Ru murbusi ca si spusunu, viri chi bella famigghia ci nesci! Comu a na campare?...E a fare cuntu c’arriva npicciridu. Poviru figghiu!...N’autri sette misi e si sciuogghiunu i campane…Viriemu da rintra comu sistemarru Popi…e speriamo ca i sani principi ca ci sunu nti sta casa ci fanu bene. (esce. Poco dopo, da fuori, arrivano Orazio e Stella) |
Orazio |
Trasi Stella, trasi…Lisetta a siri da rintra. Sai, arrivau n’ospite e a stamu sistemannu. Assittiti intanto. |
Stella |
Grazie. E cu è st’ospite c’avìti? |
Orazio |
E’ a niputi ri patri Cirino. Si ferma nti niautri na puocu i tiempu. |
Stella |
Ah, è na picciotta?! Bih, allura si interessato! |
Orazio |
No figurati, a cosa a truovu fastidiosa. Criru ca mi trova antipatico picchì nun a pigghiai in considerazione. Penza: nun a degnai ri nu sguardo e ida cià ristau male. L’ho ferita nella sua vanità femminile. |
Stella |
Beh, putieutu essire ciù gentile, si tratta sempre ri n’ospite…Orazio, ma è accussì brutta? |
Orazio |
No, brutta nun è, anzi…Ma sai, a truvai insignificante e nun rinisciu ad attirare u mo interesse. Iu sugnu ri gusti difficili. (entrano Lisetta e Popi) |
Stella |
Esagerato!...Comunque nun avieutu a siri sgarbato…Ah, ecco Lisetta…Ciao Lisetta, come stai? |
Lisetta |
Bene, e tu? E’ tantu ca nun ti fai virri. |
Stella |
A travaggghiatu ra matina a sira, a sala a statu sempre cina. Ogghi finalmente truvai u tiempu e ti fici na visita pi purtariti u libbru ca mi pristasti. |
Lisetta |
U libbru to putieutu tennire, però mi fa piaciri viririti…Ah stu travagghiu! (a Popi) U sai, Stella fa l’estetista. Ma iu nun va presentato: Stella, ti presento Popi, è nostra ospite, arrivau stamatina…Popi, chista è Stella, mia vecchia e cara amica. |
Stella |
Piacere…Si fortunata picchì si ospite ri na simpatica famigghia e Lisetta è a miegghiu amica ca si po aviri. Te ne accorgerai: garantisco io. |
Popi |
Ne sono sicura. Stamu ncuminciannu a canuscirini e ghià ni capiemu subito, nun mi metti sugghizione. E’ comu se a canuscissi ri tantu tiempu. |
Lisetta |
Accussì mi faciti affruntare…(entra Crispino) |
Stella |
Buongiorno don Crispino, come state? |
Crispino |
Bene. A facci ri viautri picciuotti ca stapiti miegghiu. |
Stella |
A vostra lingua però iavi sempre n’aspetto giovanile… (Crispino si mette a sistemare dei fogli nei cassetti) Ah Lisetta, iu vinni macari pi invitariti o compleanno ra ma cuscina. Tu a canusci: Bettina. Mi piacissi se m’ accompagnassitu picchì i magni invitati su pirsune ca nun canusciu e irici sula mi sientu a disagio. A Bettina ci rissi se putieutu vennire e a ida ci fa piaciri. |
Lisetta |
Beh Stella…sai…nun mi pare u caso, iu… |
Popi |
Lisetta, picchì nun ci vai? Iu u sacciu: tu ti sienti obbligata a facirimi compagnia e chistu nun mi piace. |
Orazio |
Ca certo! Lisetta, picchì ti sienti obbligata? Vattinni cu Stella…Cu Popi arriestu iu, ci pienzu iu a falla nescire e.. |
Popi |
No Orazio, ti ringrazio. Sugnu stanca e stasira mi cuccu presto…Appena finisciu i ricirimi u rusariu!! |
Orazio |
Lisetta, a spettegolare tiempu nun ni pirdisti. |
Popi |
A ma statu da rintra e – sai comu siemu i fimmini? – quannu ni mittiemu a parrare…In compenso – vero Lisetta? – na ma fattu quattru risate e… |
Orazio |
…e mi ridicolizzastru! |
Popi |
Nun ci fu bisuognu i fallu niautri, ci pinzasti tu a fallu. |
Stella |
Comunque Lisetta ci po vennire pure Popi, a fine è na festa tra amici, nenti ri particolare…Popi, vienici e ti fazzu canuscire qualche amico. |
Popi |
Ti ringrazio Stella, ma nun mi va. N’autra vota accetterò con piacere. |
Orazio |
Stella, a stu puntu mi considero offeso. A invitato tutti tranne a mia. Chi è na festa per sole donne? |
Stella |
No, chi c’entra! Certo ca puoi vennire, se invito ta suoru picchì a tia no?...(si avvicina e gli parla piano) Orazio, quarchi vota ma parrare re to gusti. Come fai a truvare Popi insignificante? E’ na beda figghia, iavi ncarattere simpatico e tu… |
Orazio |
Lassa perdire Stella…Ehm…Allura Lisetta, stasira siemu ri festa. N’addivirtiemu sicuramente. |
Lisetta |
No Orazio, iu nun viegnu…Popi, nun o fazzu per obblighi di ospitalità; m’arriestu picchì mi piace a ta compagnia: si simpatica e parrare cu tia è piacevole e divertente. Iavi picca ca ni canusciemu e cosi ri cuntarini n’aviemu tante. M’arriestu e t’assicuro ca u fazzu volentieri…Stella, facci tanti auguri a Bettina e ringraziala u stesso. |
Orazio |
Va bene. Stella, accumpagnimi a cumprare npensierino pa ta cuscina e promettimi ca stasira sarò u to cavaliere preferito. |
Stella |
Oh! Oh! Macari i prenotazioni ci sunu. |
Orazio |
E picchì no? Stella, tu si na ragazza semplice, carina e tanto equilibrata. Nun si come certe ragazze (rivolto a Popi) ca si rununu n’aria emancipata pi mascherare i frustrazioni e l’inibizioni ca ianu. Tu nun hai bisuognu. |
Stella |
Mamma mia, comu si psicologico ogghi!...Sciemu, prima ca rici iautri bestialità…Lisetta, ti saluto…Ciao Popi, piacere di averti conosciuta. Arrivederci don Crispino. |
Crispino |
Ciao Stella. Scusimi se a cummattutu, ma se nun ci pienzu iu a mettire ordine nte casciola… |
Stella |
Non si preoccupi, continuassi pure…Orazio, amuninni a cumprare u pensierino a Bettina. (esce con Orazio) |
Popi |
Certo ca tra mia e Orazio c’è stata simpatia a prima vista! |
Lisetta |
Nun ta pigghiare Popi, mo frati u canusciu buonu. Tutta st’antipatia ca fa virri nun c’è. |
Crispino |
Anzi, è interessato particolarmente ne to confronti. U colpisti e ci piaci, sugnu n’uomminu pure iu e che capidi bianchi e certi cose i capisciu. Si comporta accussì picchì per orgoglio nun ti vole rari u sazio. E’ sanazzu, però è un Fusaro e perciò, in fatto ri fimmini, l’uocciu l’avi buonu…Però tu nun scriezzi. Mizzica! Nun ci perdonasti i cosi ca rissi e quannu puoi, partunu certi siluri! |
Popi |
Beh, e provocazioni ciercu ri rispunnire. |
Crispino |
E fai bona. Orazio truvau pane pe so rienti, accussì s’ampara a fare u iadduzzu. |
Lisetta |
Iu mi n’addunai ri l’uocci: u iadduzzu sta pirdiennu i pinni e a fare cuntu ca finisce nta pignata. |
Crispino |
Popi arrivau ri picca e ghià è a un buon grado ri cottura, a fati cuntu c’a cottura è completa…A proposito ri cottura …Pina!...Pina!...Chi è pronto u manciare? |
Pina |
(fuori scena) Aspetta n’autru tanticcia, papà. |
Crispino |
Picciuotti, o facimici prescia, ma sa no nun si mancia ciù…(accompagna Popi e Lisetta in cucina) Viautri a ta tennire a linea, ma iu…Pina, calaccilla a pasta ca stamu arrivannu. (escono e cala il sipario) |
F I N E 2° A T T O
3° A T T O
Stesso ambiente degli atti precedenti. In scena è presente Crispino. Poco dopo, da fuori, entrano Orazio e Titta.
Orazio |
Trasi Titta…ma com’è ca prima nun ti facieutu virri mai e ora si sempre cà? |
Titta |
Buongiorno don Crispino. Ero di passaggio e vi fici na visita. |
Crispino |
O sa a cui!...Titta, posa su paccu ca iai nte manu e assittiti. (si sentono risate dall’altra stanza ed entrano Lisetta, Popi, Stella e Adelina) |
Lisetta |
Ciao Titta. Quannu vinisti? |
Titta |
Ora ora…Mi fa piaciri viririvi allegre. |
Stella |
In effetti na m’addivirtutu. Popi ni cuntau na storiella e na fattu morri re risate. |
Titta |
Sempre divertente Popi!...A proposito Popi, ta fare i complimenti, all’autra sira in discoteca mi colpisti; balli benissimo, hai nmodo ri muviriti ca…comu riri…vero Stella? |
Stella |
Iai ragghiuni, è brava. |
Adelina |
E nun sai comu ioca a pallavolo! Ieri nto campetto nfacci a chiesa finalmente battiemmu a squatra ra quinta B…si smurfiuse! E chistu grazie a Popi ca iucau cu niautri. |
Titta |
Ti vuogghiu riri n’autra cosa cara Popi: ri quannu si cà si ciù frizzante, ciù allegra. L’aria ra nostra città ti fa bene. |
Popi |
Pure a compagnia. Nti sta casa sto benissimo e truvai dei veri amici. Certo, ogni regola iavi a sa eccezione, però a ringraziare o mo ziu ca mi fici vennire. E dire ca all’inizio nun ni vulìa sapire, l’idea ro mo ziu mi parìa accussì strana. |
Stella |
Facisti bona a scuitallu.. Popi, u sai ca Titta iavi ragghiuni? Si diversa, no ca prima erutu male intendiamoci, però ora si ciù…nun sacciu…Iai l’aria tipica re pirsune ca sunu serene …o sunu innamorate. |
Popi |
Vero Stella, in effetti sugnu serena. |
Titta |
Piccatu! Iu preferia ca fussutu innamorata, almeno unu si fa qualche illusione. Comunque Popi, iu spero c’aviemu… |
Orazio |
(che è rimasto a guardare un calendario al muro)…Talè! Talè chi cose strane! (tutti si girano a guardarlo) Acciù nun sanu chi santi a na mettire nto calendario. |
Crispino |
Picchì, nun sunu sempre i stessi? |
Orazio |
Chista nun avìa vistu mai…U sapiti chi santa è ogghi? E’ sant’Apollonia!!...(sguardi imbarazzati degli altri) Chista l’appunu a fare santa sulu po nome ca purtava. Viri i sacrifici ca iappi a fare! |
Lisetta |
Orazio, chi n’ importa chi santu è ogghi? |
Orazio |
Titta, tu pienzi ca c’è veramente qualcuna ca si ciama Apollonia? |
Titta |
Può darsi…nun viru nenti ri male. |
Orazio |
Come nenti ri male? Ma ricu: comu si fa na pirsuna a ciamarisi Apollonia? Na picciotta po essire disgraziata, ma no finu a stu puntu!...Sulu a pinzarici m’arrizza u pilu! |
Crispino |
E tu nun ci pinzare, cicaluni. |
Orazio |
Iu ciercu ri mettirimi nte panni ri na picciotta ca si ciama Apollonia: po essire felice? |
Crispino |
E tu futtatinni! Ti ci ciami tu? Canciamu riscursu picchì… |
Popi |
No don Crispino, u facissi continuare…Orazio prosegui, u riscursu è interessante. |
Orazio |
Oh, ecco una ca si n’intende!...Iu ricu ca nun si po suppurtare nnome ri chistu tutta a vita. Viautri vi firassuvu? |
Lisetta |
Certo, iu u suppurtassi benissimo. Invece tutta a vita nun riniscissi a suppurtare nu deficiente comu a tia. Nun ci riniscissi proprio! |
Orazio |
Mizzica Lisetta, comu ti ni stai pigghiannu! |
Adelina |
Certo ca si ni pigghia, fai certi riscursi! |
Orazio |
Adelina, chisti su cose importanti, ti pare ca u nome è na cosa accussì? Rarrieri o nome c’è nu destino. U nome ti rici cu è na pirsuna. |
Crispino |
Popi, nun stare a sentire su maccarruni. |
Popi |
No, viriemu unni va a finire. |
Orazio |
Per esempio: pigghiamu Giulio Cesare. E certo c’avìa divintare famoso! Cu su nome…Giulio Cesare! U viriti chi nome forte? Esprime potenza e nobiltà. Se s’avissi ciamatu …mittiemu…Mimì: c’avissi conquistato u munnu? Cu nnome i chissu – Mimì – chi vuoi conquistare? Massimo puoi divintare capufficio…Ora pigghia na picciotta ca si ciama…chi sacciu…Jessica. Nun v’ammaginate sexi, fatale, conturbante? |
Crispino |
Tu ta virri ciù picca televisione, ghià scimunisti. |
Adelina |
Quanti ni sta sparannu! |
Orazio |
Accussì è! Accussì è! Invece una ca si ciama Apollonia, come po essire? Iu m’ammagino sana sana…se, esatto… precisa nmanicu ri scupa. (bussano) |
Lisetta |
O rapi, almeno fai quarchi cosa ri buonu…(Orazio va ad aprire) Popi scusalo, mo frati quannu vole fare dispetti ci rinesci. Nun rinisciu a essere riservato: è stato un cafone, però nun ti ni pigghiare. Orazio è stuzziusu, ma nun è tintu. |
Crispino |
Lisetta iavi ragghiuni. Ci piace stuzziniare e pirsune ma i magni vote chidu ca rici nun o penza pi davero. (dall’altra stanza si sente ridere Orazio) Iu u capisciu, si comporta accussì picchì è arrabbiato ciù sai cu idu ca cu tia, si scanta ca si scopre a sa debolezza, a debolezza ri pruvare certi sentimenti. Forse è na forma ri immaturità, ma. Popi spero ca mi spiegai, se nun ci riniscì, ciù avanti avrai modo ri capillu tu stessa. (ancora risate di Orazio) |
Adelina |
Popi, mi rispiace ca ora…Certi vote Orazio mi fa na rabbia! |
Popi |
(ridendo) No…Anzi a Orazio a ringraziare, era ura ca finìa sta storia…A proposito, ri quannu sapiti ca mi ciamu Apollonia? |
Lisetta |
Ri prima ca vinieutu. Patri Cirino no rissi, ma ni raccumannau ri nun ti ci ciamare mai. |
Popi |
U ziu certi vote!...Comunque vi ringrazio pa delicatezza, però ri ora in poi ciamatimi tranquillamente Apollonia. U nome Popi mi sta divintannu antipatico, perciò è miegghiu usare chidu vero. (entrano Orazio, che ride a crepapelle, e Corrado vestito da “esquimese”: con colbacco, sciarpa, cappotto, guanti, stivali, ombrello, etc.) |
Orazio |
Trasi! Trasi!...Signori, ecco Napoleone che ritorna dalla campagna di Russia! (tutti, chi più e chi meno, manifestano la loro ilarità) |
Corrado |
(imbarazzato) Orazio finiscila. |
Crispino |
Orazio, ma comu ti vististi? |
Corrado |
Don Crispino, lassatimi stare…Picciuotti, finitila ri sfuttirimi… Maronna mia, staiu accupannu ro cauru! Rapiti i finestre. Nun viru l’ura r’accianare nto treno e luvarimi sti robbi, ma finu a quannu sugnu cà mi tocca purtalli, ma sa no a ma matri ci veni ncuorpu. |
Adelina |
Povero Corrado, quanti sacrifici ti tocca fare! |
Corrado |
U puoi riri forte…Passai pi salutarivi picchì staiu partiennu pi Bari. Tra menz’ura parte u treno e a sumana ca veni a pigghiare servizio. Siei scatuluna ri robbi i spedì e m’arristarru sulu sti bagagli. |
Crispino |
A facci ro!...Quattru cusuzzi ti stai purtannu, u strittu necessario. |
Stella |
Sicuramente nun t’affitti nmonolocale. |
Corrado |
Sfutti! Sfutti tu! Ci avissitu a cummattire tu cu ma matri. Finu a stamatina…talè…talè…mi inciu nsacchetto ri miricini. Pi tutti i cumminazioni rici ida…talè!...Aspirine, antibiotici, pinnili pe reumatismi, p’artrosi, pumata po torcicollo, pumata pe ruosili, sciroppo pa faringite, supposte pa frevi…nenti si scurdau! |
Titta |
Chi è stu cosa ca penni? |
Corrado |
Chistu?...(lo tira fuori dalla borsa) Ah se, mi resi macari nsalvagente. |
Titta |
Nsalvagente?! E chi na fare? |
Corrado |
Pi passare u strittu ri Messina: rici ca nun si fida re traghetti. A vogghia ri spiegarici ca nun sa verificato mai ca ntraghetto a funnatu. Nenti, pi ida su sempre cazzarole ca galleggiano. ...Comunque ora mi na ghiri, ma sa no pierdu u treno… Allura vi saluto…(abbracci, baci e strette di mano) |
Orazio |
T’arraccumannu, fatti sentire. |
Titta |
Fatti onore e fai onore a nostra città. |
Lisetta |
Amuninni Corrado, ti fazzu compagnia pi npiezzu ri strata picchì a fare nsirvizzu…Antuppiti buonu!...(agli altri) Ni viriemu ciù tardi…(a Corrado) Aspetta ca ti rugnu na mano. |
Corrado |
No, porta chista ca è ciù legghia…Grazie Lisetta. (esce con Lisetta) |
Stella |
Chi supplizio a suppurtare Corrado! Mi rispiace ca sta partiennu, era npicciuottu simpatico. |
Orazio |
Ci avieutu fattu npensierino? |
Stella |
Orazio, quantu si stubbitu! Iu a Corrado a pinzatu sulu come n’amico. (Popi è seduta maldestramente sul tavolo) |
Popi |
Lassilu parrare Stella, ti vole mettire in imbarazzo. Come se na fimmina nun po fare pensierini sull’uommini! Se i fanu l’uommini supra e fimmini nun c’è nenti ri male, se i faciemu niautri siemu frivole e leggere. |
Orazio |
Chi riscursu profondo stai faciennu! |
Popi |
Faciemini ru passi e pigghiamu tanticcia ri aria ca è miegghiu. (Popi perde l’equilibrio e cade dal tavolo) Ahi!!! |
Adelina |
Popi!! (tutti accorrono precipitosamente) |
Titta |
Popi…Ehm…Apollonia, chi ti facisti? |
Popi |
Ahi!...U peri!...Mi sturciu u peri!...Ahi! Fai piano! |
Crispino |
Piano…Piano…Sullivamila e purtamila da rintra. |
Stella |
Se, faciemila sdraiare nto liettu…Don Crispino, aspittassi ca ri sutta a pigghiu iu…Titta, tu tienila ri duocu banna… Adelina, tienici u peri. (escono Titta, Adelina e Stella con in braccio Popi) |
Orazio |
(agitato) Maronna mia!...Nonno, tu pienzi ca è na cosa grave?...Viriemu! Viriemu!...(si avvia verso l’altra stanza) |
Crispino |
Orazio fermiti…Aspetta, nun t’agitare…calmati… |
Orazio |
Ma come calmati?! U viristi chi botta pigghiau?! Carìu nterra comu nsaccu ri patate, pi picca nun si stuccava u cuodu. |
Crispino |
Orazio, chi cuodu sa stuccare?! Carìu ro tavulu, no ro tierzu pianu e ci sturciu u peri, u viristi tu stesso. |
Orazio |
Povira picciotta, o sa come sta suffriennu! |
Crispino |
M’avìa parsu c’a picciotta ti era antipaticulida, com’è ca ora.. |
Orazio |
Nonno, chistu è ncaso umanitario e puoi mi sientu in colpa. Sicuramente carìu picchì era scossa re cose ca cià rittu iu. |
Crispino |
Se, fiuriti se Pop..se Apollonia si fa mpressionare re minciate ca rici tu! Ti pare na falasima? Cu chidu ca rittu a fi fattu sulu arrirriri. (bussano) O rapi va, accussì sbanisci. |
Orazio |
No, no, iu vaiu da rintra, nun puozzu arregghire. |
Crispino |
O rapi scimunito, ca se a picciotta ti viri nta sti condizioni si senti male pi davero…O rapi, prima ca scunocciunu a porta…(Orazio va ad aprire) Facìa il duro!...Puh!! E’ tuttu sbracatu!...(entrano padre Cirino e Raffaele) |
Padre Cirino |
Buongiorno. (Orazio, afflitto e pensieroso, si siede in un angolo) |
Crispino |
Oh patri Cirino, buongiorno! S’accomodi…Macari tu…cà… (si avvicina a Raffaele) Talè che simpatico stu picciuttiedu! |
Padre Cirino |
Chi nun o canusciti? |
Crispino |
No. Chi è nseminarista nuovu? Bravu figghiulu, fatti parrinu almeno disoccupato nun ci riesti mai. |
Padre Cirino |
Don Crispino!! Comu a fare cu sa lingua?! |
Crispino |
Scusatimi patri, faciti cuntu ca nun rissi nenti. |
Padre Cirino |
Va bene…Chi nun o canusciti pi davero? |
Crispino |
Facci nova nun mi pare!...Però a st’ura… |
Padre Cirino |
Ma è Raffaele! Raffaele Zuccaro, u zitu ri Adelina. |
Crispino |
(sbalordito) Cui, u lettricista??!! |
Padre Cirino |
Don Crispino, quale lettricista?! E’ u zitu ri Adelina. |
Crispino |
Se, se…Patri! Figghiu!...E puoi ci su pirsuni ca e miraculi nun ci crirunu!...Quantu u talìu buonu…Se, se, idu è!... Orazio, chi ti ni pare? (Orazio guarda indifferente) |
Padre Cirino |
Chi avi Orazio? |
Crispino |
Nenti, è tanticcia…scosso. Patri, chi ci puozzu offrire? |
Padre Cirino |
Nenti grazie…Adelina è da rintra? |
Crispino |
Se, è da rintra cu Popi. (si avvia) Aspittassi c’a ciamu. |
Padre Cirino |
E Popi chi dice? |
Crispino |
E ca dire? E’ tanta amirusa: educata, gentile e disponibile. Patri, iavi na niputi in gamba pi davero e niautri siemu cuntenti ri ospitalla. |
Padre Cirino |
Mi fa piaciri, anche se dubbi supra a ma niputi nun n’avìa. |
Crispino |
A st’ura è da rintra sdraiata nto liettu picchì quarchi minutu fa carìu e si sturciu u peri, ma è na cosa ri nenti…Ah, eccola. (entra Popi sorretta da Titta e Adelina, quindi Stella. Orazio, alla vista di Popi appare rinfrancato) |
Popi |
Ciao ziu, come stai? |
Padre Cirino |
Bene niputeda mia, e tu? Chi ti succiriu nto peri? |
Popi |
Sciocchezze! Sbadatamente carì e pigghiai na storta, i picciuotti mi ficiunu na fasciatura e ghià mi fa ciù picca male. Fuorru tutti…quasi tutti molto premurosi. Ianu a cori a ma salute. |
Padre Cirino |
Miegghiu accussì…Ah Popi, u sai chi… |
Popi |
Zio!...Zio scusami, chi è sta Popi? Chi nome è?...Apollonia. Chi tu scurdasti ca mi ciamu Apollonia? |
Padre Cirino |
(costernato) Apo?!...Apollonia?!! |
Popi |
Esatto: Apollonia…E’ chissu u mo nome. Cu sta Popi basta, è ura ri finilla. |
Padre Cirino |
Figghia mia, nun ti ricanusciu ciù! Se prima qualcuno ti ciamava Apollonia ci sciunnautu l’uocci e ora invece… |
Popi |
(ironica) Ci curpa Giulio Cesare ca conquistau u munnu, Mimì u capufficio… |
Padre Cirino |
Giulio Cesare?!...Mimì?!...Popi, si sicura ca quannu caristi sbattisti sulu u peri? |
Crispino |
Purtroppo patri ci fu una circostanza…riciemu…ca svelau u nome ri Popi…ehm…ri Apollonia. |
Padre Cirino |
(guarda emblematico Orazio) E ci scummiettu cu fu sta circostanza. Nun ti firasti a stari mutu, vero? |
Popi |
Zio, miegghiu accussì. Anzi gli sono grata… |
Orazio |
A senti patri? Come: Apollonia è un nome accussì musicale, accussì poetico e nun sa fare sapire? Chistu npiccatu è! |
Crispino |
U maccarruni attonna ncuminciau! Ant’ura si stapìa collassannu!...Adelina, nun dici nenti? U viri chi è amirusu? (Adelina si avvicina a Raffaele) Almeno ora quannu u talì nun ta fare cogghire u scantu...Taliassi patri, chi bella coppia ca fanu. |
Padre Cirino |
Se, però ancora cià dare n’agghiustateda. Anzi, iemu da rintra, quantu vi parru. Picciuotti, scusate n’attimo…Don Crispino, vinissi cu mia ca mi serve a sa collaborazione. (con Crispino va nell’altra stanza seguito da Raffaele e Adelina. Raffaele trattiene per un braccio Adelina) |
Raffaele |
Tu ma spiegare picchì u to nonno mi pigghia sempre pi nu lettricista. |
Adelina |
No…è ri quannu…l’annu scursu…l’Enel ni tagghiau a luce, o nonno ci arristau a fissazione ri l’elettricisti. |
Raffaele |
L’Enel vi tagghiau a luce?! |
Adelina |
Se, ma puoi paiammu a bulletta e attonna n’attaccarru… Amuninni da rintra ca n’aspettunu. (escono Adelina e Raffaele) |
Titta |
(prende il pacco che aveva portato) Picciuotti, iu mi ni vaiu picchì ma matri ancora m’aspetta pi purtarici u vistitu. |
Stella |
Nta su paccu c’è nvistitu ri ta matri? |
Titta |
Se, ciù pigghiai a lavanderia e stasira sa mettire…Stella, picchì arrirri? Chi stai pinzannu? |
Stella |
No…è ca…ma viri chi pinzera ca passunu nta testa! ...Circava ri immaginare comu parissitu vistutu ri fimmina. |
Titta |
Chi fantasia ca iavi chista! |
Orazio |
Invece r’immaginaratillu, picchì nun o viri direttamente?... Titta, tu u senso ri l’umorismo ci l’hai. Forza, amuninni da rintra e to metti. |
Titta |
Orazio, ma ti pare u momento?... |
Orazio |
Chi ci vole? N’incuriosisti…Dai, ca ni faciemu quattru risate. (cerca di condurre Titta nell’altra stanza) |
Titta |
No…no…se veni quarcunu… |
Orazio |
Cu a vennire? Nminutu ci vole, ti pare ca ma fare? |
Stella |
Titta, iu nta borsa iaiu a trousse ro trucco e aggiungo il tocco finale. |
Titta |
Macari u truccu!!...Picciuotti finiemila… |
Orazio |
Puoi ti lavi…Dai, viriemu comu pari. |
Popi |
Se Orazio, forza! Vestito e truccato: servizio completo. |
Titta |
M’affruntu picciuotti!!... |
Popi |
Ma ri cui?...Dai Titta…Dai! (Popi, Stella e Orazio trascinano Titta nell’altra stanza. Dalla stanza di fronte entrano padre Cirino, Crispino, Raffaele e Adelina) |
Crispino |
Ah, se nun ci fussumu niautri a regolare i picciuotti! |
Padre Cirino |
Don Crispino, si rassunu da fare u stesso. (da fuori entrano Pina e Fortunato. Pina, contenta, va ad abbracciare Adelina) |
Fortunato |
Oh patri Cirino, c’è pure lei!...(ad Adelina) Curagghiu, ca bona ti finìu! Iu e ta matri pigghiammu l’analisi: niente gravidanza…Capisti?: Ta scanziasti. U ritardo era dovuto… Talè, puoi to spiego, è truoppu luoncu. Invece, telefona subito o spirdu malignu ro to zitu e ricci ca po stare… |
Crispino |
Cà è Fortunato! Ca è! |
Fortunato |
Cui?!...(si gira attorno) Unn’è? |
Adelina |
Papà, nun o viri Raffaele? Stu picciuottu ti pare cu è? |
Fortunato |
(sobbalzando) Cui?!...Chistu è chidu ca?... |
Crispino |
Se, chidu re lamparini…U lettricista! |
Raffaele |
Sintissi, lei invece ri pigghiarasilla che lettricisti, picchì nun paia a bulletta ra luce, accussì… |
Crispino |
Quali bulletta?! Chi sta diciennu chistu? Iu a paiatu sempre e almeno cu na sumana r’anticipo. |
Adelina |
Nonno quetu, puoi to spiego…(a Raffaele) E tu statti mutu. |
Fortunato |
(estasiato è rimasto a guardare Raffaele) Nun ci puozzu crirri!…Adelina nun è male, u sai? Talè chi facciuzza ca iavi!...Figghiula, se sapìa ca era accussì, nun m’avissi rispiaciutu se pi davero… |
Pina |
Fortunato pi fauri, nun dire bestialità ca u sacciu iu sula ca passatu nta sti iorna. |
Fortunato |
Arragghiuni iai Pinuzza, mi fici trasportare ra…Patri Cirino, ma dire comu fici, picchì lei fu, vero? Ma dire chi metodo usau. |
Padre Cirino |
Chi metodo avìa usare?!...Invece sti picciuotti facitili nescire, ora ca sunu ciù rilassati, npoco ri distrazione ci vole. |
Fortunato |
Arragghiuni iavi patri Cirino. Sciti…però ohu, nun è ca vi veni a tentazione ri ripruvarici? Picchì se u viegnu a sapire – gravidanza o non gravidanza – vi stuoccu l’ossa. E pi sicurezza stati luntani re laboratori. Ora sciti e addivirtitivi. (escono Adelina e Raffaele) |
Pina |
Pffuu!!! Patri Cirino, se sapissi chi pisu ni luvammu ri ncuodu! Ogghi pare ca u suli fa ciù allustra. |
Padre Cirino |
Vi capisco. |
Fortunato |
Finalmente stanotte puozzu rormire tranquillo. Chi nuttati agitate c’avutu! Sulu a pinzare ca l’onore ra ma figghia arristau…comu riri… |
Padre Cirino |
Beh, caro signor Fusaro, l’onore è na cosa secondaria… certo ghiusta, picchì è ghiustu ca ognuno teni a propria onorabilità, senza facirini però na convenzione sociale. Nta sti casi è ciù importante a questione morale c’anveci… |
Fortunato |
Si certo, come no! Unu subito penza all’onore ca puoi…a fine, - parrannu tra niautri – stu onore chi è? Unu sull’onore si costruisce na parvenza ri rispettabilità, però nto nuostru casu – riciemulu – stu onore è proprio na fesseria. Nun sunu ciù i tiempi ri na vota, quannu i fimmini avieunu a stare ciusi intra; ora i picciuotti sunu ciù liberi, su sempri fora: chi pritinniemu? |
Pina |
Come chi pritinniemu, Fortunato? |
Fortunato |
Certo Pina. Viri i nuostri figghi Adelina e Lisetta…A proposito, unn’è Lisetta? |
Crispino |
È’ sciuta a fari nsirvizzu, ora veni. |
Fortunato |
Comu ricìa, i giovani ianu ciù libertà e a libertà porta cose belle e cose brutte. Nzumma, se ogghi a na picciotta succeri chidu c’avìa succirutu ad Adelina, nun c’è i facirisi maravigghia; nu genitore ha accittare a realtà e basta, senza drammi. A storia ro matrimonio riparatore, pi salvare l’onore…vah, parramu ciaru!…Cu nmatrimonio riparatore chi si salva l’onore?...Certo, iu tanticcia ri schifìu avìa fare, ma ta capire, nun è ca ci putìa riri:” Bravi! Complimenti! Mi state dando una bella notizia”, accussì, comu se nenti fussi? Eh, nfreno, na certa rigorosità avìa mustrare, ma sa no chi patri fussi? Ma puoi vah, unu nun a siri tanto arretrato. |
Crispino |
Se ti canusciu, tu parri accussì picchì finìu bona, ma sa no a st’ura pigghiassitu ancora i gocci pi dormire a notte. |
Fortunato |
No papà, ti sbagghi. E puoi to confido, macari ca mi pare bruttu…U fattu ca nun staiu divintannu nonno, in fondo in fondo mi rispiace, ghià l’idea mi stapìa ncuminciannu a piaciri. Certi vote mi virìa co niputiedu nprazza, puoi m’ommaginava ciù rannuzzu ca u purtava a villa, ci accattava u gelato, oppure ca m’arricugghia e ci purtava nu giocattolo…Pina mi capisci, vero? |
Pina |
Ca capire?! Iu rumani addumu na cannila a Mmaculata, iautru ca niputiedi e giocattoli! Anzi, amuninni da rintra ca vi fazzu ncafè e priparu quarchi cosa r’aruci pi festeggiare. |
Fortunato |
Patri Cirino, ma muggheri romantica nun c’è proprio. |
Pina |
Quali romantica! Iu quannu a divintare nonna, cià divintare co viersu. Amuninni da rintra, prego. (escono. Dall’altra stanza entrano Stella e Titta travestito) |
Stella |
Aspetta Titta, quantu ti mettu n’autru tanticcia ri fondotinta… Statti fermo, nun ti movire. (dall’altra stanza si sente la voce di Orazio) |
Orazio |
A bona!! |
Titta |
(scherzoso ed effeminato) Maleducato e impertinente! Villano e mezzo uomo! |
Stella |
(ridendo) Titta, nun ci rare cuntu, aspetta ancora ca iu… |
Titta |
Sbrigati che il mio fusto mi aspetta in macchina. |
Stella |
Quantu viru se Apollonia agghiustau u cappellino. (esce. Titta, rimasto solo, incomincia a prendere pose ridicole, ad ancheggiare, a cantare in modo equivoco e a pronunciare frasi spiritose verso gli amici che si trovano nell’altra stanza, della quale ne chiude la porta. Mentre si esibisce in questo spettacolo, dall’altra stanza, non visto, si affaccia Fortunato il quale, sorpreso, assiste alle evoluzioni canore e mimiche di Titta.) |
Fortunato |
Iu sta picciotta nun a vistu mai, nun è n’amica re mo figghi, eppure ri com’è disinvolta, pare una ri casa…Mi scusi signorina…Signorina!...(Titta sobbalza e si gira) Per caso aspetta qualcuno? |
Titta |
(imbarazzato) Signor Fusaro!...(cerca di ricomporsi) Mi scusi io…era cà…stapìa…fu tanto pi… |
Fortunato |
Signorina, lei mi canusci? |
Titta |
Ca certo!...Nun sugnu signorina…Signor Fusaro, chi nun o viri cu sugnu? Come mi po scanciare pi na fimmina? A uci stessa… |
Fortunato |
Se, viru ca qualcosa ri masculinu c’è. |
Titta |
Chi si parra ri qualcosa! Iu sugnu Titta, chi nun a caputu? |
Fortunato |
Titta??!!...Titta!!!...L’amico ri Orazio?!... Figghiulu, iavi assai ca iai sti disturbi? |
Titta |
Quali disturbi? Signor Fusaro non equivochiamo, iu mi vistì accussì picchì… |
Fortunato |
…picchì si ri da banna. Basta virri comu t’annachi. |
Titta |
Ma quali annacarisi!! Stamu scrizzannu. (si apre la porta e si affacciano Orazio, Popi e Stella)…Ah, ecco i picciuotti… Picciuotti, ricitaccillu viautri picchì mi cumminai accussì. (Stella lo guarda e finge di riconoscerlo) |
Stella |
Ma sta uci!...Se, ra facci si ricanusci: è Titta. |
Titta |
Certo ca sugnu Titta, cu avissi a siri? |
Popi |
Titta, picchì ti vististi accussì? |
Titta |
Iu?!...Comu picchì mi vistì accussì?...Picciuotti, basta ri scrizzare, chi nun o viriti u signor Fusaro... |
Orazio |
Titta, a mia però mo putieutu confidare, no c’a sapire accussì: a morte subbitania. |
Titta |
Chi ta confidare, scimunito?…Dai Orazio basta, ratimi i robbi ca… |
Fortunato |
Rimmi na cosa Titta: to patri chi u sapi ca si tanticcia… ammaccatiedu? |
Titta |
Certo ca nun o sapi…Ma ca sapire se iu… |
Fortunato |
Ipocrita! Ipocrita! Nun hai mancu u curagghiu ri affrontare a realtà e ri mettire al corrente to patri. |
Titta |
Ri quale realtà sta parrannu? Chi cià dire a mo patri? |
Fortunato |
Chi cià dire?! Riccillu na bona vota senza affruntariti: “Papà, u sai quantu mi piace quannu u vientu mi sbatti nto cippu u cuodu e i uricci, ca vintilazione, si mettunu a fare accussì?” (mima il movimento delle orecchie) Ci fai vennire ncuorpu, ma almeno nun o pigghi pi fissa. |
Titta |
(sempre più allibito) Virissi ca c’è nu sbagghiu enorme. |
Orazio |
E dire ca l’annu scursu, o campeggio, rurmì cu idu nta stessa tenda. Erumu accussì stritti! |
Titta |
E allura?! Chi c’è ri stranu? |
Orazio |
Sulu a pinzare chidu ca mi putìa capitare, provo orrore e sgomento. |
Titta |
Chi t’avìa capitare, ucca aperta?...Sienti crastuni, riccillu a to patri…Apollonia…Stella, dai, parrati viautri. |
Popi |
E ca dire? Iu sugnu rammaricata e delusa. E pinzare ca t’avìa truvatu npicciuottu interessante; ti crirìa n’uomminu tuttu virilità e invece… |
Titta |
Iu accussì sugnu… Apollonia, nun ti rammaricare picchì.. |
Fortunato |
Sienti Titta, ti rispiace nescire? U sai, sta maladdia po essere…contagiosa e nun vulissi ca pure Orazio…Dai Titta, viri ri essere comprensivo. |
Titta |
Signor Fusaro, picchì nun mi vole scuitare? (Fortunato lo accompagna alla porta) Nun mi ni po mannare accussì. |
Fortunato |
Dai Titta, a st’ura niesci. Cu sapi, può darsi ca curanniti stu problema u risolvi. Nun ti demoralizzare. |
Titta |
Nun c’è nenti ri curare, iu sugnu tantu bedu. Signor Fusaro, iu quannu viru na fimmina…(a Orazio) Cosa lurda, riccillu!... |
Riccillu ca quannu viru na fimmina, mi vienunu certe vampate…Paru l’Etna. |
|
Fortunato |
Va bene Titta, ma ora niesci. (fa uscire Titta)… Chi sorpresa sconvolgente mi fici Titta! Nun m’ospittava…Piccatu! A cuntintizza c’avìa prima si guastau. Ma distrarre a mente, miegghiu ca vaiu da rintra. (esce. Stella va nell’altra stanza) |
Popi |
A Titta cià cumminammu rossa: non ce la perdonerà mai! |
Orazio |
No ci passa, u canusciu. (rientra Stella con gli indumenti di Titta) Però pi na puocu ri iorna è miegghiu ca nun ci avvicinamu picchì ni spaccassi a facci. |
Stella |
Quantu cià ghià lassu i robbi…Mamma mia, o sa comu a siri nfuriatu! Speriamo ca nun mi fa nu dannu. |
Orazio |
No stai tranquilla, Titta i manu supra na fimmina nun a spincissi mai. |
Stella |
Ci puortu i robbi a casa. Speriamo ca vistutu accussì nun o ncontra nudu pi strata…Mi scappa na risu! Ma trattennire pi nun ci scoppìare a rirriri nta facci. (esce) |
Popi |
A parti a ficimu bona, ci carìu macari to patri. |
Orazio |
Mo patri è impulsivo, quannu ci riciemu ca fu nu scriezzu c’è u rischio ca ni fa nu dannu pi davero. |
Popi |
Ri to patri mi scantu ciù picca, invece mi preoccupo ca succeri qualcosa a Stella. Titta era furibondo. |
Orazio |
To rissi, Titta u canusciu e puoi Stella sapi comu pigghiallu. Stai certa ca nta ru minuti u dummisci, anche picchì Titta nun è insensibile o fascino femminile e in particolare a chidu ri Stella. |
Popi |
(ridendo) Chi è l’Etna pi davero? |
Orazio |
Picca ci manca…Popi, se a caminare ti veni male e ti vuoi appoggiare a mia… |
Popi |
No grazie, sula cià fazzu benissimo…Ah Orazio, ti sarei riconoscente se mi ciamassitu Apollonia. Sta Popi lassamila perdire. |
Orazio |
(imbarazzato) Ma se tu ci tieni…sai, io nta nmomento ri stupidità… |
Popi |
Nun ti preoccupare, riuscirò a sopportare u cuorpu ogni vota ca mi ciamati Apollonia! |
Orazio |
Nun vulìa riri chistu…Apo…Apollonia, io approfitto ri sta circostanza pi scusarimi cu tia. Sono stato insolente e maleducato proprio cu tia ca si nostra ospite. |
Popi |
Accetto i to scuse e speriamo ca ri ogghi ncuminciamu almeno a rispittarini. |
Orazio |
Ci puoi contare, non mi comporterò più come nel passato. |
Popi |
Bene. Comunque è giusto che manifesti i to opinioni ne mo confronti, iu nun pretendo ri essire simpatica a tutti. |
Orazio |
(di slancio) Apollonia, proprio cà ti sbagghi! Ti sbagghi! Io mi comportai ri perfetto immaturo. |
Popi |
Chi vuoi riri? |
Orazio |
Viri Apollonia, tu in effetti nun mi si antipatica. Ho mentito anche a me stesso, anzi, a essire sincero, (le cinge la vita) tu destasti subito a ma attenzione come nessun’autra avìa rinisciutu a fare…Capisci? |
Popi |
Non tanto…Orazio, nun ti pare ca u to urazzu mi sta strinciennu ciù forte ro ghiustu? Tranquillo: nun scappu. |
Orazio |
Ti vulìa tennire…U peri ti fa ancora male e… |
Popi |
Quantu si affezionato o mo peri! Comunque, acciù riniesciu a caminare bona. |
Orazio |
(le afferra le mani) Apollonia sienti, iu ma liberare ri chidu ca iaiu nto cori, ma sa no scoppìu. Ho deciso: to ricu. |
Popi |
Orazio rifletti prima ri parrare, ti puoi pentire ri chidu ca rici e iu responsabilità nun ni vuogghiu. Duoppu nun ta pigghiare cu mia. |
Orazio |
No parru. Apollonia a parrare, acciù u mo ardore è tale… |
Popi |
Ardore?! A stu puntu si arrivato? Capitai nta npuostu pericoloso: zona vulcanica! Titta è l’Etna, tu chi si u Vesuvio? |
Orazio |
Chi Vesuvio! Apollonia tu sottovaluti i mo sentimenti, pienzi ca è sulu n’infatuazione e invece t’assicuro ca iavi nsaccu i tiempu ca tu si o centro re mo pinzera. (abbraccia Apollonia appassionatamente) |
Popi |
Orazio quetu…Orazio controllati…Statti fermo…(riesce ad allontanarlo) |
Orazio |
Scusami Apollonia, nun ti vulìa offendere né mancare ri rispetto…Cririmi. |
Popi |
U sacciu…(scherzosa) E meno male ca nun mi ciamu Jessica, ma sa no o sa chi m’avissitu fattu! |
Orazio |
Jessica??!! Chi c’entra? |
Popi |
Se nmanicu ri scupa ti fa st’effetto, na Jessica tutta conturbante, sensuale, provocante…(prende atteggiamenti a seconda dell’aggettivo in causa) |
Orazio |
Certo ca na rittu, vero? Tu una nun ta scuordi però! |
Popi |
A bbiu nto scriezzu. A riscussione sta pigghiannu na brutta piega. |
Orazio |
Pi mia è na bella piega…Però a provocante ti firi a falla. |
Popi |
(maliziosa) E ancora nun a vistu u riestu, chistu nenti è. |
Orazio |
(si ridesta) Apollonia, tu si na ragazza eccezionale e iu sugnu fortunato… |
Popi |
Ssst, silenzio…fermo…ncuminciasti attonna?...C’è u mo ziu, alluntanati…(si ricompongono. Entrano Pina, Fortunato, padre Cirino e Crispino) |
Padre Cirino |
…e speriamo ca st’anno u tiempu sciuttìa miegghiu, accussì putiemu fare na bella pricissioni…Ah, cà ci su i picciuotti. Quannu sugnu nti sta casa pierdu a cognizione ro tiempu, mi mettu a parrare e nun cià finisciu ciù. Matri mia, com’è tardi! Iu mi na ghiri. |
Pina |
Patri, s’ammuvissi e mancia cu niautri. |
Padre Cirino |
No, a fare nsaccu ri cose. N’autra vota. |
Crispino |
Patri Cirino, chi nun i senti aucidduzzi cantare? |
Padre Cirino |
Iu nenti sientu. |
Crispino |
Eppure iu i sientu. Proprio ca rintra! (si avvicina a Orazio) Ci ni mittisti tiempu, maccarruni! Finalmente ti n’addunasti c’a bizzocca i documenti l’avi in regola; ora t’arraccumannu i nun fare dannu ca uccazza ca iai. Nun rinunciare a felicità…(entra Lisetta) Viri, caro Orazio, na coppia pi stare a ditta basta ca è spertu unu re rui…e Apollonia sperta c’è, quindi nun ti fare scappare l’occasione. |
Pina |
Lisetta, ma unni a statu tuttu stu tiempu? |
Lisetta |
A fare nsirvizzu. Ca ta sintutu a ma mancanza? |
Popi |
Un po’ di sicuro…Lisetta, sapissitu chi scriezzu ficimu a Titta! Puoi to cuntu, mi rispiace ca nun c’eritu. |
Lisetta |
Patri Cirino, iavi na niputi deliziosa. E’ na ragazza adorabile e se arristassi cà pi sempre, iu fussi a pirsuna ciù felice ro munnu. |
Crispino |
Ci resta! Ci resta! |
Fortunato |
Patri, Lisetta iavi ragghiuni, a sa niputi po stare cà pi sempre. |
Popi |
Ne sono lusingata e mi piacissi tanto, però ho abusato già tanto ra vostra ospitalità. |
Lisetta |
Ma dai Apollonia, ri quale abuso stai parrannu?! A virri chi movimento ci sarà nti sta casa, tra picca siemu tutti indaffarati: nasci npicciridu, mo patri addiventa nonno e co niputiedu ncumincia a… |
Fortunato |
Ah Lisetta, allura nun sai nenti? |
Lisetta |
Ca sapire? |
Fortunato |
In tua assenza ci fuorru grandi sconvolgimenti. Cara Lisetta, p’addivintare nonno o sa quantu mi tocca aspittare! Tutto chiarito: falso allarme. |
Lisetta |
Ri chi falso allarme parri? |
Fortunato |
Eh Lisetta!...Ma u sai, figghia mia, ca quasi quasi – comu ricìa prima – mi rispiace? Avissi statu bello divintare nonno. |
Lisetta |
Ci addivienti papà, nun ti preoccupare. |
Fortunato |
Allura nun a ma caputu, Lisetta. Tu nun canusci l’ultimi fatti. Ri Adelina ni sbagghiammu: gravidanza, maternità, nonni, nun ci n’è. Ci fu n’errore, un madornale errore. |
Lisetta |
Nun ci n’è errore papà. A gravidanza c’è e tu diventerai nonno. |
Fortunato |
E insiste!!!…Talìa cà…Unn’è?...Ecco cà. Cu ta matri a ghià pigghiammu l’analisi…Liegghi cà…Adelina Fusaro…Viri? Tutto a posto. |
Lisetta |
Se però…(estrae a sua volta un foglio) Liegghi cà…Lisetta Fusaro…U viri?...Viegnu proprio ora ro ginecologo e resi l’analisi puri a mia. Sbagghi nun ci n’è mancu cà: sugnu incinta. |
Pina |
Tu?!...Lisetta!...Fammi virri…Oh Signuri, vero è! |
Fortunato |
Ohu, nti sta casa nun putistru arregghire ciù! |
Crispino |
Patri Cirino, ru niputi fucusiedi iaiu. |
Pina |
Chi sta succiriennu nti sta casa? Si n’addizza una e si ni sfascia n’autra…Lisetta, figghia mia!..(scoppia in lacrime) |
Crispino |
Orazio pigghia npaccu ri fazzolettini, picchì ta matri sta partiennu. |
Pina |
(singhizzando) Nun c’è bisuognu, l’avìa appriessu. |
Crispino |
Sapìa c’avìa succerri quarcosa e pigghiau i precauzioni. |
Fortunato |
A cosa però nun po finire accussì…(a Lisetta) Tu intanto o ciama a Manuele, fallu vennire e ricci ca fa vennire pure so patri picchì a ma ncravaccare subitu u matrimonio, prima ca s’anfetta u paisi ri ciacciri. |
Lisetta |
Papà, intanto a decisione ri spusarimi falla pigghiare a mia e lassa ca u paisi s’anfetta quantu vole. |
Fortunato |
Lisetta, tiempu ri perdire nun ci n’è e se permetti i decisioni i pigghiu iu picchì viautri, ri comu siti frischi, faciti passare i novi misi e ancora va ragghiunati. |
Orazio |
Esatto! Papà, iu a tia nun ti capisciu. Prima ricieutu ri essire rispiaciutu ri nun divintare nonno, ora iai a possibilità r’addivintarici e ti stai pigghiannu na collira. |
Crispino |
Orazio sta vota iavi ragghiuni: comu, ti virieutu a purtare u niputiedu a villa, a cumprarici i gelati e i giocattoli. Finalmente stai realizzannu i to sogni. I niputi se arrivano ri Adelina o ri Lisetta, chi differenza c’è. |
Orazio |
Nonno ti scurdasti a mia. |
Crispino |
Se tu i vuoi fare cu cu pienzu iu, sulu co pinzieri ci puoi pruvare. Figghiulu miu, a tia t’aspettano certi digiuni! |
Pina |
Siemu destinati a essire disonorati. |
Fortunato |
Sicuro! Comu putiemu nescire senza affruntarini? |
Padre Cirino |
Ah signor Fusaro, e tuttu u bellu riscursu ri prima sull’onore, sulla falsa rispettabilità? Fici nu bellu riscursu sulla tolleranza supra l’errori re giovani e soprattutto ammusciau na mentalità moderna. E ora?! |
Fortunato |
Ma iu tollerante e moderno ci sugnu sempre, però quannu si tratta re fatti i l’autri. Quannu si tratta re miei, m’ancazzu. Tolleranza picca ni manciu…Lisetta, rammi u nummiru ri telefono i Manuele, quantu ci ni ricu quattru a s’animale. |
Popi |
Signor Fusaro, ma scusare se m’intrometto picchì nun siennu ra famigghia a ma opinione po essire inopportuna, però vuogghiu bene Lisetta e pure se a canusciu ri picca, mi sientu legata a ida da profonda amicizia. Signor Fusaro, intanto iu cunsigghiu ri continuare sta riscussione quannu sa calmato l’acqua. Inoltre ci vuogghiu riri ca Lisetta è na picciotta equilibrata e matura ed è bene ca i decisioni c’a riguardano personalmente i pigghia ida. Se nta famigghia trova nminimo ri comprensione e ri affetto, saprà affrontare sta vicenda con serenità. Iu iaiu tanta fiducia nti Lisetta e ida iavi tutta a ma solidarietà. Intanto, visto ca è in attesa ri nu lieto evento, ncuminciu a facirici l’auguri ciù sinceri. (va ad abbracciare Lisetta) |
Padre Cirino |
Popi iavi ragghiuni…Apollonia anzi. Ancora mi veni strano ciamalla accussì…Apollonia ha detto bene. Nun successi in modo canonico, ma è sempre nu lieto evento, i figghi nun sunu sventure. Fussunu chisti i disgrazie! Si puonu considerare sulu piccole cose di casa: nti ognuna c’è a so, cà ci fu chista. |
Pina |
Sti notizie c’arrivano accussì…ri buottu…Lisetta, iu nun l’aiu cu tia e mancu u papà. Stai tranquilla ca sula nun ti lassamu, anzi ti saremo vicini e macari to patri, quannu ci passa u nirvusu, si adeguerà. |
Crispino |
Intanto ncumincia a pigghiarisi attonna i gocce pi dormire. |
Fortunato |
Cà nun si tratta r’avilla cu quarcunu, però a situazione s’agghiustare e, giramila comu vuliemu, sempre a matrimonio a finire. |
Pina |
Fortunato intanto, vistu ca l’avieutu tantu a risìu, ncumincia a cumprare qualche giocattolo. |
Fortunato |
Giocattolo??!! Ancora è presto. Nun sacciu se è masculu o fimmina, chi ci accattu? A sapire se a cumprare na bambola o na machiniceda?! |
Crispino |
E tu compra na bambola supra na machiniceda, accussì nun sbagghi ri sicuro. |
Lisetta |
Mentre viautri vi mittiti r’accordo, iu vaiu da rintra a canciarimi. |
Pina |
Viegnu cu tia, Lisetta. |
Lisetta |
Patri Cirino, po vennire pure lei quantu ci ricu na cosa? Ci fazzu perdire sulu nminuto. |
Padre Cirino |
A disposizione figghiula. (si avviano) |
Lisetta |
Ah!...Apollonia grazie, si n’amica pi davero. (esce insieme a padre Cirino e a Pina) |
Orazio |
Sta vota pare ca u dramma rinisciemmu a evitallo. |
Crispino |
Acciù e gravidanze lampo ci stamu faciennu l’abitudine. Fortunato, nti sta casa npicciridu a nascire pi forza. |
Fortunato |
Miatidi viautri ca siti accussì frischi! A mia nun mi rispiaci c’a nascire npicciridu, però vuogghiu virri i cosi sistemate. |
Crispino |
Si sistemano! Si sistemano! Parola di bisnonno…Ci tuostu da rintra ta fare virri u peri ri l’armadio ca si sta rumpiennu. Fortunato, sa circare r’agghiustare, prima ca ni cari ncuodu. Talè ca to fazzu virri…Vieni cu mia. (assieme a Fortunato va nella stanza di fronte) |
Orazio |
Apollonia, u viri nta chi famigghia vivace capitasti? U tiempu r’annoiarisi nun c’è. |
Popi |
Miegghiu accussì. Mi piace a ta famigghia, cu viautri mi trovo benissimo. |
Orazio |
Mi fa piaciri e faremo di tutto pi faciriti stare ancora miegghiu, iu in testa….Inoltre, cara Apollonia, mi vuogghiu complimentare cu tia pe parole ca ricisti a mo patri. Nun erunu semplici parole ri circostanza ma parole convinte e sincere. |
Popi |
Si, convinte. Sugnu sicura ca Lisetta nesci a testa alta, picchì è na picciotta sensibile e intelligente. Orazio, iai na suoru veramente in gamba. |
Orazio |
Ro frati invece nun a pienzi accussì: c’è picca ri pigghiare, vero? |
Popi |
Beh chistu no, cosi ri curregghire ci n’è però si ancora recuperabile. |
Orazio |
Se vuoi puoi ncuminciare che correzioni. Sugnu sicuro ca co to aiuto migliorerò. |
Popi |
Ni puoi stare certo. Quannu vuoi ncuminciare che lezioni? |
Orazio |
Macari subito, se a cosa nun ti rispiace. (scherzando cinge la vita di Popi) Sempre po peri, p’aiutariti a caminare…Chi dici, ni faciemu na passiata? A prima lezione a faciemu pi strata, picchì quannu caminu i cosi i capisciu miegghiu. |
Popi |
Va bene. (si avviano verso l’uscita) Orazio, ti paru truoppu sbarazzina accussì? Se dici mi mettu nfazzulittuni niviru… Sai, per avere un’aria più austera. |
Orazio |
Ri bizzocca…Viru c’a lezione ncuminciau. I cose ca ti rissi nun i digeristi, vero? (entra padre Cirino) |
Popi |
Staiu scrizzannu babbuni! Mi piace punzecchiariti. |
Padre Cirino |
Ehm!...Chi stati sciennu? Noto con piacere che certe incomprensioni si sono appianate. |
Orazio |
Ni stamu faciennu na passiata p’appianare chidi c’arristarru. |
Padre Cirino |
Fate bene…Picciuotti, cà si stanu viviennu momenti npoco confusi e ri …improvvise novità. Nun vulissi ca pi l’euforia ri tutte sti maternità – certe o presunte – macari viautri… |
Popi |
No ziu, pericolo nun ci n’è. Strata faciennu cu Orazio ni putiemu scurriri sulu quarchi pusticeda ri rusariu…Vero Orazio? |
Orazio |
Rusariu?!...Ah si, certo. Cu na bizzocca!!...Certo. |
Padre Cirino |
E’ bene ca faciti tanticcia ri penitenza, perciò v’accumpagnu accussì suli nun ci ristati. |
Orazio |
Patri, sta penitenza è pisantulida. |
Padre Cirino |
Sulu finu a piazza e puoi vi lassu. Amuninni vah, quantu telefono a ta matri e ci ricu ca t’arriesti ancora picchì l’aria ri sta città ti fa bene. E forse ci saranno ancora miglioramenti. |
Orazio |
Sicuramente. Tra mia e Apollonia ci fu qualche scaramuccia …Piccole cose di casa, comu rici lei, ma ora l’orizzonte è ciù sereno…Prego patri…(esce con padre Cirino e Popi. Poco dopo entra Fortunato) |
Fortunato |
Chidu penza all’armadio ca ni po carri ncuodu! A mia mi sta cariennu ncuodu tutta a casa e sparti nun puozzu riri nenti. Chi c’è ri male a circare ri sistemare i cose? (prende l’elenco telefonico) Eh, nun c’è nenti ri male!...Perciò… ecco…Carmelo Tortiglio, via Garibaldi…Idu è! (compone il numero) Speriamo ca nun sunu tutti sciuti…Pronto? Lei è il signor Tortiglio?...Buongiorno, iu sugnu Fortunato Fusaro, u patri ri Lisetta…Esatto, se…a fidanzata ri Manuele…Bene, grazie...Se, purtroppo ancora nun a m’avutu u piaciri ri canuscirini…Io appunto ci telefonai pi chissu. Signor Tortiglio, chi ni penza se iu e lei ni viriemu? Ci vulìa parrare ri tante cose, tra le quali ra sensazione ca si prova a divintare nonni…Certo ca nun mi capisce! Lei nun a pruvatu mai sta sensazione?...No?!...Mancu iu…Certo ca ciò spiego …No, no, nun sunu cose ca si puonu spiegare pi telefono. Picchì nun veni a casa e ni parramu ri presenza? O macari ni faciemu na passiata e acciù ca ci siemu passamu ri qualche nicuoziu ri giocattoli?! Quantu mi piaciunu i nicozia re giocattoli! E’ buonu ncuminciari a frequentalli sti nicozia, picchì ni tocca irici spesso…A mia piacissi cumprare na machiniceda, chi ni penza?...E’ na bella idea macari chissa. Viriemini, ni vale a pena signor Tortiglio, mi cririssi, picchì lei nun sapi chi sensazione si prova a divintare nonni. Sensazione unica!...Unica!! (si chiude il sipario) |
F I N E