Questione di memoria

Stampa questo copione

Questione di memoria dialetto di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

http://giusicopioni.altervista.org/

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

Codice opera Siae 932207A

TITOLO

QUESTIONE DI MEMORIA

COMMEDIA COMICA DIALETTALE IN DUE ATTI

Personaggi

RINA

MINA

PINA

TINO

SANTINA

PERLINA

TRAMA

Rina, Mina e Pina, hanno affidato del denaro a Tino perché lo investisse a loro nome. Ma Tino perde la memoria e le tre amiche cercano di aiutarlo a ritrovarla con espedienti divertenti e al limite del ridicolo. Dopo alcuni tentativi ci riescono, ma il denaro ...

ATTO PRIMO

A casa di Rina.

SCENA I

Rina e Perlina

RINA. (Entra in scena da destra con in mano la paletta battimosche) apena al vède, öna bèla batida con chèsto aglà tövià nigü! Però forse alè ün po tròp picèna. (Pensa)forse mè che dovre ergot de piö gròs. (Alza la voce in direzione a sinistra) Perlina ghè mia le ergot de piö gròs dèla palèta di mosche?

PERLINA. (Entra da sinistra con una racchetta da ping-pong. Ha un bicchierino piccolo in mano)o troat adoma chèsta de palèta.

RINA. La ma sömèa mia sto granchè. Che a ga öl vergot de piö gròs.

PERLINA. Alè chèl che dighe a me. (Beve tutto in un fiato. Rientra a sinistra).

RINA. (Al pubblico) piö sfürtünada de me annè mia. A ghi de saì che me ere meti’via des mela euri per ol me feneral. L’età la ghè e dato che me a go piö nigü ... capì be. Ma ü de, incuntre ol Tino, ol me ez murus, e al ma dis che lü là investit des mela euri e in d’ün an aiè dientacc vinte. Alura me cosa o facc? A go dacc ai me des, de investì. Adès la ria la scalogna. Al mia picat’vià ol co e al sa regorda piö de negot?!Come foi a diga di me des mela euri e che fi aià facc!? Pèr me aghià amò söl sò cönt, alè söcedìt ol de dòpo!Des mela euri aiè, mia patatine nè?! E alura me öle faga turnà la memoria e anche ala svèlta. Con chèsta paletà a picagla söl co a ga fo adoma gaticolì ma sa (alludendo al battimosche). Con chèsta invece a ga freghe sö gnià la pelada però.

PERLINA. (Rientra da sinistra con una racchetta di legno o a rete e con un bicchiere più grande) pronti!

RINA. An sè söla strada giösta ma mia dèl töt. A ga öl vergot de piö gròs-gròs amò.

PERLINA. Me a ga do resù in töt e depertöt. (Beve tutto in un fiato. Rientra a sinistra).

RINA. A go pura che con chèsta a ga faghe turnà la memoria a metà. E se al sa regorde adoma che al ga de riturnam sènto euri e mia i me desmela? E no è, me öle töt ol me capital.

PERLINA. (Rientra da sinistra con il sotto polenta in legno e con un bicchiere più grande ancora) èco che!

RINA. Adès che an ga sè.

PERLINA. Ma nò! Al ga öl piö grant amò!

RINA. Ma nò Perlina, adà che al va be isse.

PERLINA. Me dighe de nò.

RINA. Ma cosa dighèt pò?

PERLINA. A dighe che a ga öl la carafa.

RINA. De picaga söl co?

PERLINA. Nò, dè bif! (Beve tutto in un fiato).

RINA. Perlina, va de là e fa-zo i polvèr de braa.

PERLINA. (Esce a sinistra).

RINA. Con chèsto a so sigüra de faga turna la memoria completa.

SCENA II

Rina, Mina e Pina

MINA.(Entra da destra con un borsone)Rina, o portat che la metà de chèl che ghere a cà.

PINA.(Entra da destra con un borsone)e me chèlotra metà.

RINA. Ala òsta cà a ghi adoma chèle dò borse le?

MINA. Ma schèrseret? Pènsa che la Pina la ga dò borse anche sota i öcc.

PINA. Ma mochela. Se me a go dò borse sota i öcc, te invece a ta ghe öna bèla borsa che in de pansa.

RINA. Scète, sis vegnide che a teca-bega o a ötam?!

MINA. Me öle mia teca-bega cola me sorèla, ma come foi a fa finta de negot dòpo chèl che la ma dicc?

PINA. A tal dighe in dö’notra manera alura: i canguri ai ga ol marsupio che denacc e te invece a ta ghe la pansa. Al mèi isse?

RINA. Con töcc i poblemi che an ga, i sta le a tecà bega a chi ga la pansa e chi a ga i borse!

MINA. Alè stàcia le a cuminsà.

PINA. Va be dai, dèsmète. A sotre la rasga de guera.

RINA. Rasga? Che rasga pò?

MINA. Ala ölia dì che la sotèra l’ascia de guera. Ogni tat alasa töso. Rina, arda cosa to portat.

PINA. Coi nòscc laur an fa ala svèlta a faga ègn la memoria al Tino.

RINA. Sperem. Ma al sa pöderà slisà sön döna bucia de banana? Che terembol de ü.E indasaì in doca avral picàti’vià ol co?!

MINA.I dis che ala picat ol co contro un dente. Però al so mia qual de det. (Mostra la bocca).

PINA. Al sa dis colpo continente.

RINA. Se, incontinente adès. Aiavrà dic: contundente!

MINA. E notre cosa a mai dicc? (Al pubblico)anche notre an ga dacc di solcc al Tino de investì, me mela neurie la Pina sissènto. Sperem de èdèi amò.

PINA. Da quando la perdit la memoria, pensì che i dis anche che al ga öna murusa noa.

RINA.Be cèrto, me sere chèla frösta. Al faghe chèl che al ga öia, a sènte gnà colt gna frècc pèr lü.Però a ma piaserèt vèt che müs che la ga sö.

MINA.I dis che alè öna bionda. La sarà tenzida dèl sigür.

PINA. A ta sare mia gelusa nè Rina?!

RINA.Me de lü öle adoma i me solcc e basta. Ammà-na facc det tròp tante.

MINA.Otèrfacc. Prima alera facc finta de ès dienta frà, l’anpasat invece al ta facc crèt che al tera spusat.

PINA. E notre sèmpèr le a fas-tö in giro.

RINA. Che stèrlöche che an sè stace!

MINA. Alè sènsa memoria ma cola borsa piena de solcc. E intat al porta a spas la sò nöa fiama adès.

PINA. A proposet de borsa ... (v.i.) me o ...

RINA. Cominsi mia a parlà de panse nè!?

MINA. Me o gnià bofat.

PINA. E me ölie dì, se ai’ndaa be chi laur che an ga in de borsa.

RINA.E chèste aiè i laur che ölerès dovrà me. (Mostra tutte le palette).

MINA. Ma Rina, da quando a tande a giögà al tenis?

PINA. Madonname, la èdèt la Rina cola gona che la garia sota i glutine?

RINA. Se ta se spiritusa Pina! Chi laur che aiè de picaga söl co al Tino nò!? Andaro a giogà a tenis?! Al so gnià come lè facia me la porta del tenis.

MINA. Se, ol purtù del diaol! Ada che ghè mia la porta a tenis nè?!

PINA. La ghè mia la porta perchè a ghè ol canesto. Che bora Rina!

RINA. Dai dai, fim vèt invece chèl che i portat votre per faga turnà la memoria al Tino.

MINA. Adà, poame ere pensat de picaga söl co ergot al Tino e isse ho portat chi laur che. (Toglie dalla borsa un set di posate e qualche piccolo pentolino).

PINA. Cosei chi laur le Mina?

RINA. Ma pènset de ès in doe? A Masterchef? (Pronunciare come si scrive).

MINA.Cosa dighèt pò? Chi laur che aiè de picaga söl co al Tino pèr faga turnà la memoria.

PINA. Con chi laur le a ta pödèt adoma fagaü ciareghì sol co del Tino! Ardà cosa o portat me invece? (Toglie dalla borsapettine, spazzola, phon e altro del genere).

RINA. Cosei chi laur le?

MINA. Pina, pènsèt de ès in doe? Ala trasmisiù “Ol brutto anatroccolo”? Rina, ala ga ün po dèla nedrina nè la Pina?

PINA. Mochela Mina! Chèsce aiè laur che an ga de dovrà söl co del Tino pèr faga turnà la memoria.

RINA. Ol pètèn e la spasola? Ma se al ga gniàc i chièi!

MINA. E ol fòno a cosa a ta sèrvèl?

PINA. Come a si restade al tep del Carlo codega! Ol pètèn e la spasola ai sèrve per möiga i neurioni del co e ol fòno per scoldai. E facendo isse la memoria la turna. E cola memoria anche i nòscc solcc.

RINA. Pina, ma cose’biit prima de egnì che?

MINA.Alè mia colpa dèl bif, alè isse de natüra.

PINA. Otre a parlì adoma perchè a ghi la boca. Me invece a parle perchè ... (v.i.).

RINA. ... a ta ghe ol fìat! A proposèt de bif a go gniamò de presèntaf la me Perlina. Spètim che rie. (Esce a sinistra).

MINA.Perlina? Ma chi ela?

PINA. Con chèl nòm le ölè chèl sape chi se mia ü cagnì?

MINA. Ta ghe resù, a ghere mia pensat. Apena la Rina la dicc “Perlina” a mè egnit in mènt i perline de lègn chèle che ghè in di taverne.

PINA.E meinvece a mè egnit in mènt söbèt i perline di colane.

MINA. Che ‘gnorantune che ‘nse.

PINA. Te parla pèr te. Me però dòpo o capit söbèt che al sa trataa de ü cagnì.

MINA. E dom! Fala pò mia ‘ndasö tat adès sapientuna! Te Pina, indasaì che bèl müsì chèl’ga!

PINA. Aiavrà ölìt pèr faga compagnia. San vèt se a go che ü biscutì de daga. (Lo prende dalla borsetta).

MINA. Damèn ü anche a me che gal-do.

PINA.(Con voce sottile) Perlina! Vienici qui con le zie.

MINA. Adès coi cà al sa parla isse. Vienici dalle zie che c’iabbiamo un bèl biscutì da darti.

PINA.(Si abbassa e va verso sinistra col biscotto in mano).

MINA.(Si abbassa e va verso sinistra col biscotto in mano).

SCENA III

Rina, Mina, Pina e Perlina

RINA.(Entra da sinistra)Perlina ta presente i me dò amise.

MINA.(Sempre abbassata) ciao Perlina. Prendici il biscutino.

PINA. (Sempre abbassata) ciao Perlina. Prendi il biscutino dala zia.

PERLINA. Buongiorno.(Entra con una caraffa).

RINA. Ma sif indre a fà pò?

MINA. An sèndre che mi spèta la Perlina. Indoel chèl batufolino!?

PINA. Indoel chèl bèl müsì?

RINA.Ala che!

MINA.(Si alza e la guarda).

PINA. (Si alza e la guarda).

PERLINA. Piacere Perlina.

MINA.PINA. (Non la salutano perchè sono rimaste imbambolate).

RINA. Ma la salüdis mia?

MINA. Ela chèsta che ... la Perlina?

PINA. Ela chèsta la batufolina col bèl müsì?

PERLINA. (Prende il biscottino e lo inbeve nella caraffa e lo mangia).

RINA. Chèsta alè la Perlina e la ma öta in cà. Pensaès che la födès chi otre?

MINA.(Titubante) la Perlina ... che ... la ta öta in cà!(Piano a Pina) Pina alè mia ü cà!

PINA. Ma notre an pesaa che l’irès ü cà.

RINA. Ü ... cos’è?

MINA. In cà ala santèndia la Pina. In de tò cà la Perlina la ta öta. Aiadicc partendo dal fì. El mia ira che la Perlina lè mia ü cà? Ehm ... ölie dì che lè ... in cà!

PINA. Se, se, la Perlina alè in cà ma alè mia ü cà.

RINA.(Al pubblico) iccapit vergot votèr? Me o capiffò ün bèl ciciemèn!

PERLINA. (Beve) sciura Rina, a pöde indà dela a bif? Ehm ... ölie dì a fa i mester?

RINA.Se, se, va de là a fa-so i polvèr.

PERLINA. (Esce bevendo).

RINA.Alè öna scèta ün bo sbandada ... che me ...(v.i.).

MINA. Scèta ... ün po pasada fò la ma sömèa.

PINA. E de tat!

RINA. Ardiga pò mia al töt dom! E dato che lè ün po sbandada, ala öte ün po a tegnèla che. La paghe mia nè? Le la ma fa-zo i polver e me a ga do adoma de durmì, de mangià ... (v.i.).

MINA. PINA. E de bif!

SCENA IV

Rina, Mina, Pina, Tino e Santina

TINO. (Entra a braccetto con Santina. Ha con sè un quotidiano) permès? I ma dicc che ghè che öna sarta.

RINA.(Al pubblico) ol Tino!

MINA.(Al pubblico) cola sò nöa fiama.

PINA. (Al pubblico) che fiòca!

RINA.(Al pubblico) ela chèla le la sò conquista? La ga giöst i chièi bèi. Ma se an ga arda be, gnià chèi. Se, a so me la sarta.

TINO. Buongiorno. La me compagna ala gam’bisògn de scörtà öna gonna.

MINA. Ciao Tino. A sa regordèt mia de me?

PINA. E de me?

TINO. No. Al so me mia chi si otre. Al sis che me o perdit la memoria?

RINA. Se, ammlà sait purtròpo.

TINO. Grazie.

RINA. Nò, purtòpo per notre che te perdìt la memoria.

TINO. Santina, faga èt la gòna.

MINA.(Al pubblico) Santina? Per stà col Tino bisògna ès pròpe öna santa.

PINA. (A Rina, piano) te va de là cola biondasa che notre an proa a fa turnà la memoria al Tino.

RINA. Santissima, la ègne de la che an tö-sö i misure.

SANTINA. Grasie. Tino, spètèm che te. (Escono a sinistra).

TINO. Se, tesoro. A ma sa möe mia de che. (Si siede e legge il giornale).

PINA.Alura a ta sa regordet pròpe negot Tino. (Piano a Mina) intat che me ga parle, te fa ergot pèr faga turna la memoria. Cominsa dala paleta.

MINA. (Piano a Pina) va be, va be. (Prende la racchetta da ping-pong e la paletta accoppa mosche).

TINO. No pròpe negot de negot. (Leggesempre il giornale).

MINA. (Si avvicina piano piano, alza la la racchetta per batterla sulla testa).

TINO. (Si accorge che c’è qualcosa che non va e la guarda).

MINA. (Si accorge e allora finge di cacciare le mosche con tutte e due le palette che ha in mano) a ghè che öna mosca ...

PINA. Se, alo esta a me.

TINO.  Me alo mia sentida girà.

MINA. Per forsa, a ta se sènsa memoria!

PINA. In dü film aià facc vèt che chi la perdit la memoria, al sent e al vèt mia i mosche.

TINO. Ma sis sigüre? Perchè me ier o est öna zanzarina.

MINA. I zanzarine chèle se, certo. Ma adoma i zanzarine e mia i mosche. Se ta ciape!

PINA. (Piano a Mina) proa coi padelì adès e fas mia èt! Fa ala svèlta!

MINA.(Prende i due pentolini e si avvicina a Tino piano piano e fa per alzarli e batterli sulla testa).

TINO. (Starnutisce e così schiva Mina).

PINA. Ma ghe’de stremüdà pròpe adès?

TINO. Se a me a ma e de stremüdà adès, cosa goi de fa? Stremüdà indomà?

MINA. E nò certo.

TINO. (Si accorge che Mina tiene in alto i due pentolini) che manera con chi laur le indimà?

PINA. (Fingendo) infati, che manera ghe indimà chi du padelì le?

MINA. Perché ... perchè ... (li batte uno contro l’altro) ando a scöla de tamburi e alura ...

PINA.  ... e alura a set indre a fà alenamènt?

MINA. Se, pròpe isse. (Prosegue).

TINO. A ghè amò tant?

PINA. Mochela de menà i tole!

MINA. Adès o finit. Ho finit ol’esercisio. Me a so öna persuna precisa in di me laur.

PINA. (Piano a Mina) a ta se pròpe buna de fa negot ne? Dai, proa a picaga söl co ol fono!

MINA.(Piano a Pina) staolta a sbaglie mia. (Va a prendere il fono e va vicino a Tino per batterlo sulla testa).

PINA.Tino, porta pasiensa, la Mina alè ‘npo fatöa.

TINO. (Si abbassa a grattarsi le caviglie).

MINA. (Gli cade un pò addosso).

TINO. Ma set indre a fa?

MINA. Scüsa Tino! Ol fato alè che ... alè che ... a ta gherèt ü chièl fò pòst e alura ... ölie metèl apòst.

TINO. Ma se a so quase pelat!

PINA.  Tino, bötès mia zo isse! Adà che me annà ède ü de chiel. (Va vicino).

MINA. E alè chèl che alera innaria.

TINO. (Prende il filo del phon e arriva fino alla presa e si accorge che non è collegato) ölièt dovrà ol fono sensa tecal?

PINA. Tino, adà, porta pasiensa, la Mina alà ga ü prensepe de esaurimènt. Mè compatila.

MINA. (Al pubblico) la ma öta la me sorèla che alè ü piaser! Manca adoma che la ma faghe pasà pèr mata e so apòst.

SCENA V

Rina, Mina, Pina, Tino e Santina

RINA. (Rientra da sinistra)la pase pör indomà a ritirale.

SANTINA. Grasie.

TINO. (Si alza) tö apòst Santina?

SANTINA. Se Tino, töt apòst. (Gli va vicino) alo facia scörtà infena che e dòpo ... (fanno finta di andare avanti a parlare).

RINA.(Va vicino ale due amiche. Piano) alura, a sis riade a faga turnà la memoria?

MINA. Macchè! A ghè’ndacc mal töt.

PINA. Infena a col fono a ma facc ü büs in de l’acqua.

RINA. A si prope bune a fa negot!

MINA.A ma proat de töt ma ol Tino al sömea-a che al gherès i öcc a dendre.

PINA. Epöral sömèa isse bambo!

RINA. E grasie al vòst aiuto an sè amò in dèl cap di sic pèrghe. Che me fa amò ergot.

MINA. Rina, o lesit sön dü giornal che a bis ol tè verde al ve la memoria.

PINA. Se, se, lè ira.

RINA. Delbù? Me o sentit che la memoria ala-e col Meritene e col Manesio.

MINA. Ol Manesio e ol Meritevole?

PINA. A ta ghe de daga ol tè verde. E la memoria, tac, la ghè.

RINA.Ma sis pròpe sigüre? Ol tè verde me agglo! E lo anche apena faissö! Al bie perchè a so ün po stitica. Ma sis sigüre che al fa be anche ala memoria? E mia adoma ...

MINA. Ma sensotèr! Ghet la memoria?

RINA. A ma sömèa de se.

PINA. Alura al fa piö be ala memoria che ala stitichèsa.

TINO. Sciura sarta, preferesela che la paghe incö o’ndomà?

RINA. (Al pubblico) al sa regorda gniac ol me nòm. Che a ga öl tè verde!

MINA. Rina, notre an va. (A Rina Piano) an va a cà a èt sö Google se ghè amò di metodi pèr fa ègn la memoria. Al sa sa mai.

PINA. Se dai. An sa sènt Rina. Tino. Santella.

SANTINA. Santina, prego.

RINA. Va salüde.

MINA. PINA. (Escono a destra).

RINA. Tino, Santina, sentizzo che va offre ergot de bif. A me a ma pias èr cerusa coi òspiti.

TINO. Ma la sa distürbe mia.

RINA. Gniaü distürbo.

RINA. (Alza la voce verso sinistra) Perlina, porta de bif ol te ai noscc ospiti. Alè le söl taol.

SANTINA. Se dai che an sa ferma tesoruccio.

RINA. (Al pubblico) che lösa d’öna lösa!

SCENA VI

Rina, Tino, Santina e Perlina

PERLINA. (Entra da sinistra con una bottiglia) pronti!

RINA. Mia chèsta de bif ma ol tè verde.

PERLINA. Ere mia capit. Ando söbèt a töl.(Rientra a sinistra).

TINO. A me a manda-a be anche chèl che a ghera det in chèla botiglia.

SANTINA. Tesoruccio, a talse che ol bacaro al ta fa mal.

RINA. (Al pubblico) lösa e stöca! E al dighe mia per gelusia. (Ai due) e che manera ol bacaro al pöl mia bièl?

SANTINA. Perchè al ga la cirosi epica.

TINO. A sondacc istamatina a ritirà i esam e agghio fò töcc!

RINA. Agghie fò? Fò in doe? In de machina?

SANTINA. Fò, nèl senso che töcc i esam aiè mia bèi. (Al pubblico) che’ntèrdèta!

RINA. Ah. (Al pubblico) me o mai sait che i esam dèl sanc ai sabe bèi. Me o sèmpèr sait che i ömègn bèi aiè bèi. Ma mia i esam dèl sanc. Se otèr adès bi-i ol me tè, a so sigüra che al ga farès be ala sò cerosi ipica.

PERLINA. (Rientra con un vassoio con la sua bottiglia, il thè verde e due tazze) èco che ol tè. E ol me bieragio preferit.

SANTINA. Notèran preferes ol tè. Anche perchè a gai mia troat anche la cretina in di ürine?

RINA. A se? Anna conòse me de cretine che in pais, ma al sere mia che öna la pödia troas anche in di ürine.

TINO. Se, alè öna picola afèsiù che la ma sè fürmada.

PERLINA. Me ago öna grande afèsiù.

RINA. A se? Endoe?

PERLINA. A chèsto. (Prende la bottiglia e beve).

SANTINA. Infesiù, mia afesiù.

RINA. Sti tranquili che ol me tè al guares anche chèl’inflesiù cretina che al ga. (Al pubblico) basta che aiè bie però se nò, ciao ai me des mela euri! Perlina, versa il tè ai nostri ospiti.

PERLINA. Nostri? Sö forse! Alè mia la me cà chèsta nè?!

RINA. Fa come ta dighe.

SANTINA. Chèl tè che, gal det anche ol calcio? Perchè ol me Tino, alè ün po bas.

PERLINA. (Guarda nel tè, al pubblico) me al vède mia.

TINO. Purtròpo me e ol calcio ...

RINA.A se? Se lè ün po bas al calcio alura al völ dì che al tègn al Benvento.

PERLINA. Ol Benevento alè zo in fonta afacc in de clasifica dèl calcio!

SANTINA. Ol calcio, chèl che a ghè det in di òs!

RINA. E ol me tè alè pieno de calcio! Insasaì quat calcio che al sa mèt adòs se aià bif.

PERLINA. E ol Benevento al vens ol campionat!

RINA. Perlina, va de là pèr piaser a faso i polvèr.

PERLINA. Ando de la a fasö amò i polver?

RINA. Se va a fasö amò i polver.

PERLINA. (Esce con la sua bottiglia).

TINO. Alura al bie olentera. (Porta alla bocca la tazza).

SANTINA. Ma chèl tè fal be anche ai tricechi? 

TINO.(Si ferma e non beve) a go anche chèl fò de pòst.

RINA. Tricechi? Che annè mia de ciechi. Però se ölì portà che anche i òscc amis ciechi, a ga daro ol tè poac a lur.

SANTINA. Tricechi e non triciechi!

RINA. Adès che o capit! (Al pubblico) anna-so compagn de prima. (Ai due) i tricechi ai sarès tri ... che quando ... (v.i.).

TINO. Tri ... cos’è? Alè ol gras in dèl sanc o nò?

RINA. E alera chèl che a sere’ndre a dì. Ol gras. (Al pubblico) ol Tino al pöl viga ol gras adoma in dèl sanc perchè come edì anche otèr, alè le, pèl e òs. 

SANTINA. E lü a ga-nà tròp tant e al va mia be.

RINA. Ma col me tè, ol gras al’isparirà töt in dü colp.

TINO. Alura al bie söbèt. (Porta alla bocca la tazza).

RINA.(Al pubblico) la memoria ala turna. E insèma i me solcc.

TINO. (Si ferma e non beve) ma fal be al polistirolo? Agglo olt anche chèl.

RINA. Ol polistirolo? E come al facc andà det in dèl tò sanc?

SANTINA. Alè mia ol polistirolo chèl facc de polistirolo, ma alè ol polistirolo chèl che al fa mal al cör.

RINA. Ah! (Al pubblico) iccapit det vergot votèr?

TINO. Ah, ma se chèsto tè al fa mia be al me polistirolo al bie mia.

RINA. Chèl tè che? Chèl tè che al fa be al polistirolo, ala carta edrada, ala plastica e al vedèr.

TINO. Se lè isse alura al bie. (Porta alla bocca la tazza).

RINA. E meno mal!

SANTINA. Rina, però an sè sigür che ... (v.i.).

RINA. (Alza la voce) se, a so sigürissima. Tino bif! (Va vicino a Tino e lo aiuta a bere).

TINO.(Beve. Finisce) alè pròpe bù chèl tè che, spere adoma che al ma faghe pasà töcc i mai.

RINA. Al fa pasà i mai ma al gaavrès de fa turnà anche ergot che la perdit.  

TINO.Delbù? Rina, ier o perdit la carta identichità. A ma turnela indre sènsa andà a sircala?

RINA.(Al pubblico) al cominsa zamò a fa efèt, al ma ciamat Rina.

SANTINA. Come a ta sèntèt Tino?

TINO. Em, ghè mia mal.

RINA. El turnat vergot?

TINO.Spere che la ma turne la me carta d’identichità. Dom che’nva a cà Santina a èt se lè riada.

RINA. Ma’ndondarì! Alè mia la carta d’identiquità che la ga de rià. Ma ergot dotèr che a ghè zamò riat.

SANTINA. (Si guarda in giro) me ède negot. El pèr caso trasparènt chèl laur che ghè riàt?

RINA. Alè mia ü laur che al sa toca. Alè la memoria che ol Tino alà ritroat!

SANTINA. (Contenta) Tino, e ritroat la memoria?

TINO. Me o ritroat la memoria? E quando?

RINA. Ma adès o no? E alè grasie al me tè.

SANTINA. (Concitata) Tino, come a so conteta pèr te.

RINA.(Concitata) a poame nè. Che mè fa festa.

SANTINA. (Concitata) otèr che festa, ü festù.

RINA. (Concitata)al Tino a ghè turnat la memoria! (Al pubblico) soldi miei, vi sto aspettando!

SANTINA. (Concitata)ala fèsta a m’invida töt ol pais.

TINO.Ferme!

RINA. E an ciama anche ol preòst!

SANTINA. Certo, ol preòst e anche ol vescof!

TINO. Fermis a vo dicc! Ma sis indre a fa pò?

RINA. An prepara la festa per i me solcc ... ölie dì pèr la tò memoria.

SANTINA. Ma cèrto Tino, alè u laur bèl.

TINO. Ma chè memoria a sindre a parlà pò?

RINA. Dèla tò.

SANTINA. Chèla che te egnit a bif ol tè.

TINO. Ma cosa cöntisö pò! A me, ala mè mia turnada la memoria! A so come prima!

RINA. Ma come ...

SANTINA. Dai Tino, schersa mia.

TINO. Chi schèrsa! Me a ma sa recorde negot!Negot de negot compagn de prima!

RINA. Ma ... ma ... se a te me ciamat Rina prima?!

TINO. Certo. O sentit la Santina che ia ciama-a isse e a lo ciamada a me.

RINA. Alura ... niente memoria?

TINO. Negot afacc. Dom che’nva Santina a mè egnit anche ol mal de co. Otèr che guarì chèl tè le. Al fa malà! Dom che’nva.

SANTINA. Se, se, dom che’nva. Rina, ègnero a töla gona indomà. (Escono).

RINA. Ciao ai me des mela euri! Se ciape chi la dicc che ol tè al fa ègn la memoria, ai maie!Faga bif ol tè e tac, la memoria la ghè! Annà cöntasö gniaöna de giösta! Se me a ga dae ol Meritene ol Manesio, se che la sarès turnada la memoria al Tino. E insèma ala memoria i me des mela euri. Se ai vède chèle dò la a ga do me la palpada.

SCENA VII

Rina, Mina e Pina

MINA.(Entra da destra) alura, quando al ga dà i nòscc solcc!?

PINA. (Entra da destra)el’indre andà in banca a töi?

RINA.(Ironica) adà che aiè riade i me amise che i ga sèmpèr la solusiù pronta a töt.

MINA. Grasie Rina. Notre an sè sèmpèr pronte a ötà la zet in dificoltà.

PINA. E pò dopo ammlà facc anche pèr notèr.

RINA.(Ironica) a si stace pò brae.

MINA. Mia pèr dì ma notre an sè öna forsa dèla natura.

PINA. Le alè la forsa e me la mènte dèla natura.

RINA.(Arrabbiata) scolti, nature morte, ol tè ala facc fiasc! Niente! Come bif l’acqua! Niente memoria!

MINA.PINA. Niente memoria?

RINA. Negot de negot!

MINA. Ma comel posebol?

PINA. A ghè pròpe de crèt piö a chèl che i scrif söi giornai.

RINA. Otre a si adoma di bocalune! A va farès bif me ol vòst tè! Se, ma mia dèla boca però!

MINA. E da’ndoe?

PINA. Mina, fa sito pèr piaser, perchè la Rina alè tat gnèca che alè buna de fal delbù.

RINA. E adès come an fai? (Triste, sembra che pianga) aiera i solcc de öna eta che ere metit in banda pèr ol feneral.

MINA. Fa mia isse Rina. A ta na meteret ivià amò. Ata ghet tat tep amò denacc a te.

PINA. E se invece ala mörès indomà?

RINA. Se a möre indomà, a ghi de pensaga otre. Al si che a go piö nigü me de parecc e perciò a ma restì adoma otre amise.

MINA.Adoma notre?

PINA. Comel posebol?! (Piano a Mina) Mina che me fa ergot, se de nò, a ga rèst al cül töt a notre.

RINA.(Sempre triste)töt chèl che ghere!

MINA. Rina, niente è ancora perdutolo, notrean sa ü sistema infiallibileper fa turnà la memoria al Tino. El mia ira Pina? Notre an sè tennilogiche e a ma ardat söl Google.

PINA. Ma cèrto! A notèr a ga sta a cör ol bè di amise. (Al pubblico) e anche ol nòst portafòi.

SCENA VIII

Rina, Mina, Pina e Perlina

PERLINA. (Entra in scena con un bottiglione e un giornale) intat che fae-zo i polvèr o est chèl giornal che. El ü problema sciura Rina pèr le se me ando in televisiù in dü quisssss?

RINA.Va in doca a ta ghe òia, a go dotèr me de pensà. Te, però prima fenes de faso töt i polver dèla cà! Ando dela a tö ol fasöl. (Sembra che pianga) forse al sarès mèi öl lensöl perchè a go isse òia de löcia. (Esce a sinstra).

MINA. Te in dü quis? Ma set sigüra?

PINA. Me invece a ta èdèrès bè a laurà in döna cantina.

PERLINA. Che a ghè scricc de respont a dì domande pèr vèt se a so idonea al quiss che i farà a Canale 5. Ai ma sömèa ün po dificili però. Alura ... “Cerchio livido sotto gli occhi”. Cosa saral?

MINA. Al saavrès mia ... cerchio livido sotto gli occhi ...

PINA. “Calimarone”. La risposta alè “calimarone”.

PERLINA. A ghere mia pensat!Grasie. “Pianta che appartiene alla famiglia delle Graminacce. ”.

MINA.Chèsta alè pròpe dificile nè?! Che pianta sarala?

PINA. “Melgotto”.

MINA. Ma set sigüra?

PINA. Ada che al so chèl che dighe nè?

PERLINA. Anche a me al ma sömèa “melgotto”. Ehm ... “Persona con la chiacchiera futile o senza fondamento di verità.”

MINA. Persona con la chiacchiera futile o senza fondamento di verità... mah ...

PINA. “Zabetta”!

MINA. (Al Pubblico) annà sbaglia mia öna nè?

PERLINA.Pina, a ta porte con me al quissssssss! ... “Posata che serve per infilzare il cibo”.

MINA.Chèsta aggà-so! “Pirù”.

PINA. Mina,pirù alè in bergamasc! “Pirrone” al sa dis.

MINA. A se, a ta ghe resù, scüsa.

PERLINA. L’öltima e dòpo ando delà a faso i polvèr, se de nò chi aia sènt la Rina. “Persona ubriaca fradicia”.

MINA.Scömète che la Pina aialsà.

PINA. Öna persuna ubriaca fradicia alè öna persuna “intranata”.

RINA.(Rientra da sinistra col fazzoletta) cosa fet che amò? Va dèla a ...

RINA. MINA. PINA. ... a faso i polver!

PERLINA. Ando, ando. (Al pubblico) ivvest come a so preparada pèr ol quissssssss? A ghi so töte! (Esce a sinistra).

RINA. Dai, cosa an fai alura pèr ol me caso.

MINA. Alè ün po ü caso disperat nè!Però notre an ga sa la solusiù.

PINA. E chèsto grasie a Google del’interdet.

RINA.Gluglu? Dai, dai, cöntinsön docà.

MINA. Alura, an ga de fa in modo che ol Tino al tancuntre come la prima olta che al ta est.

PINA. A sa regodèt che an ga sera poa notre chèla olta le?!

RINA. Pòta ma ... pòta ma ... me o est ol Tino al ... ballo in maschera che ere facc che ala me cà per l’öltèm de del’an.

MINA. Braa. E notre an ga de fa in mòdo de turnà a chèl’öltèm de-de l’an le.

PINA. E isse dèl sigur al sa regorderà.

RINA. Amise, ma come faral a regordas de me se a ghere sö la maschera?

MINA. A ma pensat anche a chèl, e a ma capit che magare al sa regorda de te pròpe pèr la tò maschera.

PINA. Ada che ol Google al’isbaglia mia.

RINA. Ölèrès-dì che al pöderèr regordas mia dèla me facia ma dèla maschera?

MINA.O se de nò del vestit. E’ca-assö amò chèl vestit la nè?

PINA. Te prepara ol tò estit cola tò bèla maschera che notre an farà in manera de invidà-che ol Tino. 

RINA. Ma sis sigüre che staolta al funsiunerà?

MINA. Fa cönt de iga zamò in carsèla i tò des mela euri.

PINA. E anche notre i nòscc solcc. Dom che’nva Mina a preparà töt.

MINA. Dom.(Escono a destra).

RINA. E me ando in dè stansa a tirafò ol vestit pèr ol ballo in maschera.

SIPARIO

ATTO SECONDO

A casa di Rina. Scritta in evidenza: BUON 1996. Tovaglia rossa con candelabro.

SCENA I

Mina, Pina e Rina

MINA. (E’ in scena. Ha un abito lungo nero con paiettes. Indossa una maschera. Sta sistemando il candelabro) chesto alera che isse. Set pronta pò Rina?

PINA. (Voce fuori scena a sinistra) alè quase pronta.

MINA. De che mia tat al rierà ol Tino. A go dicc che ol pustì alera portat che dala Rina pèr isbaglio öna lètera pèr lü. E isse al vègnerà che a töla. A soi elegante? Adès al ma tira ün po ol vestit, ma ghirès de èdem in dèl melanössèntonovantases, a sere ü figürì. Adès quase du de figürì, però a so mia mal.

PINA.(Entra in scena da sinistra. Ha un abito lungo nero con paiettes. Indossa una maschera) la Rina ala öl mia egnì che.

MINA. Che manera?

PINA. Perchè la dis che la maschera che la ghera sö quando la incuntrat ol Tino ala ga pias mia tat.

MINA. Cosa gala che la-a mia be in chèla maschera?E de-det docà Rina!

PINA.Smöèffò prima che al rie ol Tino!

RINA. (Entra da sinistra. Ha un abito lungo nero con paiettes e indossa una maschera ridicola).

MINA. (Si mette a ridere).

PINA.(Si mette a ridere).

RINA. A pöde mia cambià maschera?

MINA. A ta pödèt mia.

PINA.Come faral ol Tino a conòsèt se tla cambièt?

RINA. E perchè otre i gregnat?

MINA. Notre a ma grenat perchè ... ma perchè ... (a Pina) dighèl te perchè a ma gregnat!

PINA.No dai, dighel te.

RINA. E alura al sa pöl saì perchè i’gregnat?!

MINA. Perchè ... perchè ...cola scüsa che dè iura an ga öna quac agn de piö e magare ... an ga öna quac rüghe de piö. Tö’che!

PINA.Infati, con chèle rüghe magare ol Tino al ta cònòs piö.

RINA. I rughe? Ma come fale a edis i me rughe se a go sö la maschera che la ma quarcia-zo töt ol müs!?

MINA. Al sa sa mai. Magare ol Tino al ga i ragi zeta.

PINA. Ada che chi ragi le aiè ragi acca.

RINA. Ma de che ragi a sif indre a parlà? Dèla me grasielà?

MINA. Machè grasièla! Inviès’ mia là a parlà amò dèla tò bici nè come l’ampasat nè?Adès an ga öna misiù de compì.

PINA.A chèl punto che an ga de fa töt come a ma facc quando alè egni’det ol Tino vinteduagn fa.

RINA. Ma chi sa regorda cosa ma facc?

MINA. Me, me a ma sa regorde töt. Quando lü alè egni’det dèla porta, te a ta ga se curida incuntra, a ta se restada incantada e a ta ghe dicc: ciao Adone.

PINA.Adone a ü rangotam. Mah!

RINA. Adès se, alè ü rangotan, ma quando amlà conosit alera ü bèl zuen. Chièi bioncc infena che.

MINA. Ma se aiera nighèr! A ta sa regordèt pròpe negot. Scoltèm me adès, dòpo a ta ghe dicc, de lösèta: ölèt ol cafè, ol tè o ... mè?

PINA. Se se, a ma sa regorde a me che a ta ghe dicc chi laur le.

RINA. Ma sis sigüre? Me o facc la lösa?

MINA. Se, e mia adoma chèl. A te facc anche la fatöa.

SCENA II

Mina, Pina, Rina e Tino

TINO. (Da fuori) permès ...

PINA. Alè che. Rina, aga in cuntra.

RINA. Ma come foi ...

TINO. (Entra) ma ... cosa söcèdèl che? An sè zamò a carneal?

MINA. (Piano a Rina) alà docà!

PINA. (Spinge Rina verso Tino) e rèsta incantada!

TINO. 1996? O che a sondre an’sognas!

RINA. Ando alura. (Si avvicina a Tino e rimane davanti a lui con la bocca aperta).

TINO. (Al pubblico) ma ela indre a fa pò?

RINA. Spèta che rie söbèt. (Torna vicino a Mina) ala be come a so incantada?

MINA. Benissimo.

PINA. Adès a ta ghe de diga chèla frase la.

TINO. (Al pubblico) ma come aièestide? Ai ma sömèa tri orsi desdaifò dal letargo.

RINA. (Torna vicino a Tino)ciao Drone.

TINO. Drone? Drone a me? La arde che me a gule mia nè?

MINA. (Va vicino a Rina) Adone, mia drone, a ta ghe de diga!

PINA.(Al pubblico) che bortoluna!

RINA. O sbagliat Tino, scüsa. Ciao Adrone.

MINA. Se, ladrone.

PINA. (Sussurrando) Adone!

RINA. Ciao Adone.

TINO. Ciao Adone? La arde che me a ma sa ciame Tino.

MINA. Tino, a ta regorda negot la nòsta esta?

TINO. Se cèrto.

PINA. Rina, an ga sè.

RINA. I me des mea euri ai sente zamò in di me mà.

TINO. Se, a ma regordì ü film de pura ma che o cambiat söbèt canal perchè al ma piasia mia.

MINA. Che mè pasà al piano B.

PINA. Pòta dom alura. In che piano an gai dendà? (Sta per uscire).

RINA. Mandoet Pina. Alè ü mòdo de dì.

MINA. Ma cèrto Pina. Ol piano B alè: (Piano a Rina) fa la lösèta adès.

PINA. (Piano a Rina) e diga chèl che te ghe dicc aiura.

RINA. (Con fare lösa a Tino) ölèt ol cafè, ol tè o ... mè?

TINO. (Al pubblico) tra le e la sò cameriera, al so mia chi la bif de piö.

RINA. Ardèm be Tino, ardèm be.

TINO. Cosa ga sarà de ardà me al so mia. (Le guarda la maschera) ma ... ma ... chèla maschera che ...

MINA. Rina, an ga sè.

PINA. Al sa regorda, al sa regorda!

RINA. Tino, a so me, a so la Rina.

TINO.  Se, a ma sa regorde ergot.

MINA. (Al pubblico) meno mal! I solcc ai turna indre!

PINA. Al sere me che bisognaa fa isse.

RINA. Tino, alura cosa ma dighèt?

TINO.  Adighe che chèla maschera che ...

MINA. PINA. RINA. Chèla maschera che ...

TINO. Chèla maschera che alo esta sön dü giornal che o lesit ier.

MINA. (Fra sè) a ta paria che l’andès be!

PINA. (Fra sè) in doela’ndacia sta memòria?

RINA. (Fra sè) i me solcc aiè amò là in doca iera prima.

TINO. (Al pubblico) a so sigür che quando a ghere la memoria me chèste ai conosìe mia. Chèste aiè ia apòst. (Alle tre)dim la me lètera che me ando. A ghè la me compagna di vita che la ma spèta a cà.

MINA.(Al pubblico) i dis töcc isse e pò dòpo ai fa ala svèlta a cambiala.

PINA.Essentit Rina come aià ciamada? Compagna di vita.

RINA. Ma che aià tègne pör la sò campagna. (Al pubblico triste) ma dam i me solcc!

MINA. (Gli consegna la lettera)chèsta alè la letera.

TINO. (La prende, la gira e la rigira) ma come i facc a pensà che la födès pèr me se a ghè scricc negot in dighèlöc?!

PINA. Come a ghè scricc negot?

RINA. (Piano a Mina) Mina, e ‘mia scrissö ol sò nòm e cognòm?

MINA. Pensaèl de il’iscricc.

PINA. Che tonta!

TINO. Me al so mia cosa a mi ciamat a fa. Fam pèr ol tep a chèla manera che. Ma dato che so che, porta a cà la gona dèla me Santina. Ela pronta?

RINA. Alè quase pronta, a go adoma de stirala. E che piö tarde.(Al pubblico) lè mia ira, lè pronta ma gal dighe mia. Se de nò chèsto al vède piö e ciao euri.

TINO. Alura ègne che piö tarde prima dendà a fa la spesa. (Esce a destra).

MINA. Èco, al’èndacc. (Si tolgono la maschera).

PINA. (A Mina) ealè colpa tò!

RINA. Mina, a mera mia dicc che a tagherèt de scriss ol sò nòm sò chèla bösta?

MINA. Se, ammlera dicc, ma fra il dire e il fare ...

PINA. Fra il dire e il fare a ghè de mès la Mina, e mia ol mare.

RINA. An sè amò a punto a capo. Ormai a so rasegnada, ol feneral a mal pagherì otre.

MINA. Notre? E no è. Al costa ü feneral al de dencö nè!

PINA. Incö mör, alè ü lusso.

RINA. Se, l’öltèm però.

MINA. A che an fa che invece a tal paghèt te ol tö feneral? Ognuno ol suo.

PINA. Pròpe, chi fa da sè fa pèr tre.

RINA. Tri fenerai? Nò grasie! (Triste)ma me dighe, come al sa pöderà slisà sön’döna bucia de banana! Ala ga öl töta nè?! A so tat nervusa che al so mia cosa ga farès se al födès che! Chèl ... chèl ... pelandrù!

SCENA III

Rina, Mina, Pina e Perlina

PERLINA. (Entra in scena con un fiasco e con il solito giornale. Legge) “Persona molto pigra a cui piace vivere evitando il più possibile ogni sforzo e lavoro”. Cosa saral?

RINA. (Al pubblico. Non si accorge della presenza di Perlina) lifrucù! Èco cosa alè! (Parlando del Tino).

MINA. Lifrucü? Mah ...

PINA. Ma an sèi sigüre che la siès giösta chèla risposta le?

PERLINA. Per me se. “Persona lenta nel muoversi e nell'agire”.

RINA. (Al pubblico) lömaga! Alè anche öna lömaga! A so tata gnèca che ...

MINA. Pèr me alè lömagòt.

PINA. Mina, al set che al pöl vès anche “Lömaga böta corègn”.

PERLINA. Adès, scoltì chèsta ... “Persona molto insistente e pressante”.

RINA. Caafiat. Ü caafiat che va dighe mia! Al sarà stacc indre a romp i scatole a ergü e la mia est la banana in tèra!

MINA.Caafiat alè la risposta giösta.

PINA. Pèr me alè caafiato.

PERLINA. “Persona sciocca, stupida e poco intelligente”.

RINA. (Al pubblico) mamalöc! Con töte chèle che al ma facc det!

MINA. Pina, la Rina staolta la ta bat in di risposte.

PINA. La gasse öia de ciapam chèla le! Ala ga de fan isse de strada.

PERLINA. Quace laur che o’mparat!“Persona lagnosa e lamentosa”.

RINA. (Al pubblico) piatola! E dòpo la slisada aià portat al’öspedal cola croce rosa e che lamentas che al fa-a, ma che lamentas!(Si accorge di Perlina) ma te, cosa fet che?! Va de la söbèt ...

RINA. MINA. PINA. ... a faso i polver!

PERLINA. Ando, ando. A so pronta pèr ol quissss, a ghi so töte! (Esce a sinistra).

RINA. Al so piö cosa fa pèr riportà a cà i me solcc. Ma cosa mè saltat in mènt de faghèi investì a chellà!?

MINA. Ma an ga sè che notre a ötat!

PINA. Notre e ol nòst Google.

RINA. Se, a val lase a otèr ol vòst Gluglù. O est come la facc bèl!

MINA. Se al funsiuna-a mia riturnà a quando a si conosit, ol Google al disia de fa amò du laur. Ol prim alera defaga èt i foto de quando a ta serèt zuenina.

PINA.Se dai! Porta che öna foto.

RINA. Ma scültì! Come faral ol Tino a regordas de me de zuena se an sa conosìa mia? (Al pubblico) gnià öna de giösta annà cöntasö.

MINA. Al so mia me chèl. Ma ol Google al dis che chèsto alè ü metodo che al va be.

PINA. E notre an sè devote a Google.

RINA. (Al pubblico) öna olta i persune aiera devote ala Madona! Come ai cambia i tep! Ando delà a töla.(Esce a sinistra).

MINA. De quando a ma scoprit ol Google, an sè dientade inteligentisime.

PINA.Mina, ada che inteligentisime an sè sèmpèr istace. Adoma che a mal sera mia.

RINA. (Rientra da sinistra con una foto piccola) alà che. Però sö chèsta foto a si sö a otre.

MINA. Delbù? Fa èt?! In dosoi me?

PINA. Chi ela chèsta?

RINA. Ma a sa conosis piö? Chèsta coi chièi bioncc a ta se te Mina. E chèsta coi chièi scür a ta sa te Pina.

MINA. Ah! A sere isse me, quando a sere zuena?

PINA. Pöta come ölèt ès de zuena? Ègia?

RINA. Te Pina, de granda o dè zuena, a ta se sèmpèr istèsa (indica la sua bassezza).

MINA. Rina, però ala ma sömèa ün po tròp picèna come foto. Me digherès de ingrandila. Cosa dighèt te Pina?

PINA. Ma cèrto. Cosa ederal ol Tino con chèsta?

RINA. Pèr me an böta-vià tep e solcc.

MINA. Fidèt de notre Rina. Te, però an sè mia mal. Dai che am fa egnì fò trè foto. Öna pèr’ü.

RINA. Val ripete amò. Ol Tino aglialsa mia come sere de picèna.

MINA. Scolta Mina, ol Google al’isbaglia mia! Adès an va a fala ingrandì.

PINA. Dom che an va! Dom Rina! (Escono a destra).

RINA. O est come li sbaglia mia! Dom che anva a fa’ngrandì sta sömensa. (Esce a destra).

SCENA IV

Perlina

PERLINA. (Entra in scena con una piccola damigianae con il solito giornale) o fai-zo la polvèr depertötche o tirat ivià infena ol lucido di möbèi. Spere che la sa nincorze mia. (Prosegue a spolverare i mobili di casa).

SCENA V

Perlina, Tino e Santina

TINO. (Entrando da sinistra) permès ...

SANTINA. A so che pèr faga frèsa pèr la me gona. Ala ma ocorerès.

PERLINA. A me?

SANTINA. No, mia a le, ma ala sciura Rina.

PERLINA. E alura la ga de dighèl a le.

TINO. Aia ciame?

PERLINA. A pöde mia.

SANTINA. Che manera la pöl mia? Ela mia la sö serva?

PERLINA. Le, piano coi parole. Incö al sa dis governatrice.

SANTINA. La ölerà forse di governante. Aia ciame pèr piaser.

PERLINA. Ma se go apena dicc che pöde mia!

SANTINA. Gala mia la us?

PERLINA. Se, cèrto che glo, ma mia infena al fotografo.

TINO. Cosa cèntrèl ol fotografo adès.

PERLINA. Al cèntra perchè alè indacia là.

SANTINA. La pödia dil söbèt che la gheria mia. Al völerà dì che ammlà speterà che.

PERLINA. Fi come ghi òia. Me intat ando’nacc a laurà.(Va avanti a spolverare i mobili).

TINO. Se, se, la faghe pör.

SANTINA. Dai che an sa sentazo Tino.

TINO. Se, spere però che la turne prest.

SANTINA. Spere pröpe perchè a go dendà dèla paruchiera.

PERLINA. (Spolvera il tavolo e le due sedie vuote. Poi va verso le due sedie dove sono seduti Santina e Tino e pulisce lo schienale e il sotto).

SANTINA. An gai de spostas?

PERLINA. No, no. (Va avanti a spolverare le gambe del Tino e tutto il resto. Gli alza le braccia e poi gliele abbassa)al ma scüse ma a go l’urdèn de faso la polvèr a töt chèl che a ghè in cà.

TINO. (Si lascia fare e la guarda meravigliato).

PERLINA. (Fa la stessa cosa con Santina).

SANTINA.(Si lascia fare ed è meravigliata) a gaavrès ün po frèsa. Ga fa negot andà de là a èt se pèr caso la me gona lè pronta?

PERLINA.Ma me al so mia coma lè la sò gona. A ga conve egnì de là insema a me.

SANTINA. (Controlla l’orologio) se al sè facc tròp tarde. A go dendàdèla paruchiera. Va la te Tino, a talse a te quaela.

TINO. Ma se cèrto, preòcupèt mia. Va pör dal paruchiera te. Ciao Panterina.

SANTINA. Ciao Barboncino. (Esce a destra).

PERLINA. Dom de la, prima che al rie ol calappiacani! Al sa fèrme.(Lo spolvera da capoa piedi tralasciando la testa) Adès an pöl indà de là. (Tino e Perlina escono a sinistra).

SCENA VI

Rina, Mina e Pina

RINA. (Le tre entrano da destra) ecoci che coinòste bele foto.

MINA.Piö ga arde e piö a ma sa piase. Pina, ada che a sere pö bèla de zuena nè?

PINA. A te dicc giöst, a ta serèt ... bèla.

RINA. Scolti bèlèse al gabinet ... ölie di ... bèlèse al bagno, adès cosa an fai con ste foto?

MINA. Prima ròba an ghi fa èt al publico perchè aiè tròp bèle.E la tò Rina a ta gla fe èt anche al Tino.

PINA. E scömète che al ta conòs söbet söbetènt.

RINA. Ma come faral se al ma mai conosit isse zuena?!

MINA. Scolta Rina, ol Google al dic de fa isse.

PINA. Se la dicc ol Google a ghè de fal.

RINA. A ma piaserès infena èdel me chèl Guglù le.

MINA. Va fa negot se a fo èt la me foto per prima al publico?

PINA. Me pèr segonda.

RINA. Otèr fi pör, me preferese fagla èt adoma al Tino. (Al pubblico) se pöderès, gniac a lü.

MINA. Ma fa mia isse, a ta se egnida fò be. (Al pubblico, mostrando la sua foto) a saroi mia stacia bèla?

PINA. Mina, la me bèlèsa aia bat nigü. E ol pubblico al pöl dil (mostra la sua foto al pubblico).

MINA. Rina, adès la tò. Ada che ol publico al ga mia tate pretese.

PINA. Se al sa lömenta mia de come ta se adès, ölèt che al sa lamènte de quando a ta gherètöna quac agn de meno?

RINA. Va be. (Mostra la sua foto al pubblico).

SCENA VII

Rina, Mina, Pina e Tino

TINO.(Rientrando da sinistra) indasaì in doca lè. (Si accorge delle tre) ada che alè riada. Sciura Rina, ala me compagna a ga ocorerès la gona ü po ala svèlta.

RINA. A go adoma de stirala. 

MINA. (Affrettandosi) la-a là a stirala cèrto, ma prima la ga de fat vèt ü laur. (A Rina piano) dai, faga èt la foto.

PINA.(A Rina Piano) taèdere come al troa söbèt la memoria.

TINO. Ü laur? Va be dai, basta che dòpo la stire la gona.

RINA. (Al pubblico) spere adoma che al sèrve a ergot! Tino, ghere de fa’vèt chèla foto che. (Gliela mostra).

TINO. (Si mette a ridere) e chi ela chèsta?

RINA. (Triste) èco, al sere che l’anda-a a finì isse.

MINA. Tino a ta regordala negot?

PINA. Concèntrèt be e ta èdere che a ta emmènt vergot.

TINO. (Guardandola meglio) a ghi resù, adès a ma e immènt vergot.

RINA. (Contenta) alà funsiunat!

MINA. Cosa tere dicc?

PINA. Te, adà che chèsta alo inventada me nè?!

TINO.  Chèsta foto ala sömèa a chèle che tancuntrèt per ‘istrada.

RINA. Te, vilanù!

MINA. Ada che chèsta la-a mia söla strada.

PINA.La Rina la sta in di cà chiuse e mia söla strada.

RINA. Ma mochela Pina de cöntasö di fandòmie!

MINA. Ma se aiè chiuse, notre a mi derf.

PINA. E te dèrfò be i öcc Tino, arda be la facia e töt ol rèst.

TINO. (Guarda meglio la foto) al set che forse ... forse ... ma se!

RINA. Forse an ga sè.

MINA. A ma fadigat però nè alìt la pena.

PINA. E alè mèrito dèl nòst Google!

TINO. Ma cèrto! Ma chèsta ela mia chèla che ghè stacc sö al goèrno? La Ilona Staller!

RINA. La Ilona Staller?

MINA. Rina, dèla Ilona Staller a ta ghe pròpe negot, ma dèla stalla, a ta ghe tant.

PINA.Ma Tino! Alè la Rina de zuena nò? Ma a ta sa regordèt pròpiamenta mia?

TINO. No, ma dispias ma me a ma sa regorde negot. Ma che manera a ga tegnì isse tat a fam turnà la memòria?

RINA. Perchè öle indre ... (v.i.) ... i me ...

MINA. (Affrettandosi) la Rina la öl che ta sa regordèt che ... che ... te a ta ghe facc di piaser.

PINA. Ma quando mai?

RINA. Ma set indre a tözö Mina?

MINA. Ma cèrto! (Fa l’occhiolino alle due) Tino, te a ta se stacia öna braa persuna e töcc i tand’ora-a.

PINA. E ölerèsèt mia te regordas de töt ol be chèl che te facc?

TINO. Ma piaserès se. (Affrettandosi) ma adoma se i laur de regordas aiè laur bèi.

RINA. Otèr che bèi! Beissimi! Te a te facc ... èco.

MINA. E sensa che a te facc anche ... capesèt?

PINA. Te, a te facc de bèl e de bù chèl che aià dicc lure, ma anche de piö.

TINO. Delbù? Al sere me che a sere öna braa persuna. E come foi a fam turnà la memoria? Pödì mia otam votre?

RINA. Adoma che’ndesmète!

MINA. (Affrettandosi) nel senso che ... se pròpe ta ölèt an vèderà de ötat.

PINA. E se a mal fa alè adoma nèl tò interès e mia ol nòst.

RINA. (Ironica) nòst interès? E che interès an gaavrès notre de fa turnà la memoria? Che a ga siès de mès des mela euri?

TINO. Des mela euri?

MINA. E anche i noscc ... (affrettandosi) no ... des mela neuri de fa möf in dèl tò co per fa turnà la memoria, la santendìa la Rina.

PINA. Des mela neuri, e dòpo mela e anche sissento neuri se lè pèr chèl.

TINO. E me a go in dèl co töcc chi neuri le?

RINA. Chèsce aiè chèi che notre an sè a conoscensa.

TINO. Alura cosa an fai pèr fai funsiunà amò, sti neuri?

MINA. Tino, notèr an ga la solusiù. Pina, tirafò ol ciondol.

PINA.(Al pubblico) alè sèmpr ol Google che al ga töte chèste idee. Adal che.

TINO. Te, a ta ölere mia picamèl söl co nè?

RINA. Ma nò Tino. An tal pica mia söl co. (Piano a Mina) ma cosa fet con chèla colana le?

MINA. Chèsto ale ol ciondol che al farà turnà la memoria al Tino.

PINA. Se. Adès notèr am’ipotizza ol Tino.

RINA. Ipotizza?

TINO. Ipotizza? A ta ölere dì ipnotizza.

MINA. Ma se cèrto. Adès me a ta inpotizze e isse a ta-e la memoria.

PINA.Che aghè i istrusiù. Ciapa Mina, lèsele-sö te che a ta se meno òrba de me. (Al pubblico) o dicc meno, ma lè bèla orbecia a le.

TINO. Dai alura. (Si siede in mezzo al tavolo con Rina a destra e Pina a sinistra).

RINA. (Al pubblico) ède zamò i me solcc gira in dè me cà.

MINA. Alura, i istrusiù ai dis: non iponopizzare ... no ... non ipnotizzare chi ha disturbi mentali.

PINA.La Rina alè piena de disturbi dentali.

RINA. Ada che la dicc mentali. E perciò aiè i tò.

TINO. A parte ol mal de co che i ma fa egnì chèste dò che, anno mia de disturbi mentali.

MINA.(Legge) la stansa deve essere pulita e illuminata.

PINA. De ès nèta lè nèta, la Perlèta aià netada da in fondo an cima.

RINA. Perlina la sa ciama.

MINA. ... e spegnere i cellulari.

TINO. Me agglo mia.

PINA. Me agglo impiat. (Si alza e fa per andarsene).

RINA. Mandoet Pina?

PINA. Ando a cà a smursà ol cellulare.

MINA. Ma che a ghè de smursa ol cellulare, che! Mia chèl a cà!

TINO. An vai innacc pò che?!

RINA. Dai Mina smoèffo docà. Fam mia penà.

MINA. (Prende il pendolo e inizia a farlo dondolare dovanti a Tino. Rina e Pina guardano attentamente. Dopo qualche secondo sempre leggendo) sentirai gli occhi pesanti e a volerli chiudere.

PINA. Piö che pesanti i me öcc aiè stöf dendà a destra e a sinistra.

RINA. Fa sito doca Pina.

MINA. Lascia che il tuo corpo sprofondi verso il basso e rilassa i muscoli.

PINA. A go i muscoli che i capes negot. Ai völ mia rilasas.

RINA. (Si lascia quasi scivolare dalla sedia).

MINA. Rina, indoet pò?

RINA. (Si risiede bene) scüsim.

TINO. (Concentrato) silensio!

MINA. Inspira e espira profondamente.

PINA.(Concentrata a respirare e a fare tutto quelo che Mina legge).

RINA. (Concentrata a respirare e a fare tutto quelo che Mina legge).

MINA. Ti stai lasciando cadere sempre più profondamente in uno stato di trance (legge come si scrive)... ehm ... trans ... (Al pubblico) ü trans? Mah! (Prosegue) in uno stato di trans calmo e pacifico.

RINA. (In trance con gli occhi spalancati).

PINA.(In trance con gli occhi spalancati).

TINO. (Sembra in trance).

MINA. Tino, ti ricordi ora? Ti ricordi quando ... (v.i.).

PINA. (Occhi aperti in trance) si, mi ricordo quando la Rina ha rubato la mia bambola preferita.

MINA. Ma mia te Pina! Tino, ti ricordi quando ... (v.i.).

RINA. (Occhi aperti in trance) si, mi ricordo quando la Pina mi ha rubato il mio orsacchiotto preferito.

MINA. Ma mia otre! Tino, ti ricordi quando ... (v.i.).

TINO. (Sveglissimo) no, a ma sa regorde ün bèl negot.

MINA. Ma come? Ma la mia facc efèt sö de te l’ipotenosi?

TINO. No. Sö de me nò, l’ipnosi, ma sö de lure se.

PINA.(Occhi aperti in trance) mi ricordo quando la Rina ha mandato a monte il primo incontro amoroso della Mina perchè era gelosa.

MINA. Cos’è? A ta se stacia te?

RINA.(Occhi aperti in trance) mi ricordo quando la Mina ha incolpato la Pina per aver rotto un vetro alla vicina mentre era stata lei.

MINA. (Al pubblico) forse alè mèi desdale fò prima che an faghe det ü quarantòt. Sveglie! Desdiffò!

PINA. (Si sveglia dalla catalessi) alura, al funsiunat?

RINA. (Si sveglia dalla catalessi. Contenta) Tino, a tè egnit immènt töt alura?

TINO. Con me la mia funsiunat. Pròpe pèr negot.

MINA. Sö de lü nò, ma sö ergü d’otèr se.

PINA. Ma come nò Tino?

RINA. Ma chèsta l’era la nòsta öltima spiagia! (Triste) ma come faroi adès coi me solcc? (Si gira verso Tino e gli da una piccola pacca sulla testa) adà te è!

TINO. (Muove la testa e inizia a guardarsi intorno).

RINA. Ormai a go piö speranse.

MINA. Dai Rina, fa mia isse. Basta che a ta mörèt mia e i solcc ai ta ocor mia. Semplice nò?

TINO. Rina! Pina e Mina. A ... a ... a ma sa regorde töt!

RINA. A sa regordet töt? Tino, a tè turnat la memoria?

TINO. Se.

MINA. Ol tò sciafì Rina! Alè stacc ol tò sciafì a faga turnà la memoria! A sail prima!

PINA. Dio a ta ringrasie. Mèi tarde che mai.

RINA. Tino, a ta sa regordèt quando me to dacc des mela euri pèr fa d’investimèncc?

TINO. Se, a ma sömèa de se.

MINA. Anche dèl me mela euro?

PINA. E anche dèl me sissento?

TINO. Se, se ma sa regorde adès. Aiere meticc söl me cönt intat che spetae ön’ocasiù buna de investii.

RINA. Bene. A ma e sö ol fiat. Fürtüna che atie mia investicc. O cambiat idea, ai völe indre sènsa investii.

MINA. A ma trebülat nè, ma perlomeno a ghè öna bèla fì. Rina, adès a ta pödèt mör.

PINA.E dovrài tò solcc.

TINO. (Pensando)alura aiera i vòscc i solcc che a ghere söl cönt!

RINA. Se cèrto. Undès mela e sissento.

MINA. Scüsa Tino, in che sènso “aiera” ?!

PINA.Al va töt be, nè Tino?

RINA. Ma cèrto che al va töt be.  Quando an pöl ighèi Tino?

TINO. Èco ... a dì la erità ... quando o perdit la memoria o pensat che chi solcc aiera i me e alura ...

MINA. PINA. RINA. Alura?

TINO. Alura ... aio spendicc a fa ü vias inturèn al mont cola Santina.

RINA. Cos’è? Ü vias coi me solcc? Ai ghera de servì pèr ol me de vias, l’öltèm!

MINA. E isse, ol vias an ga de pagaghèl notre adès!

PINA. Se, ü viagioo sènsa ritorno.

LE TRE RINCORRONO TINO PER LA STANZA

RINA. Disgrasiat de ü!

MINA. Fregaga in chèla manera le!

PINA. I noscc solcc in gir pèr ol mont!

RINA. Fas piö èt o me a fo ön’omicido!

TINO. Alè mia colpa me se o perdit la memoria!

MINA. Pelandrù de ü pelandrù.

PINA. Adès an ga de pagaga notre ol feneral ala Rina!

SIPARIO