Sciusci
(Lustrascarpe)
commedia in due atti di
Carlo
Barbera
Personaggi
Giggino lOrbu
fratello di Sciusci
Donna Pronchiina
Sciusci
lustrascarpe
Il Barone Cannuccia
Linuzza
venditrice di immaginette sacre
Padre Magazz
Pippinedda
prostituta
Vanna
la moglie di Giggino
Introduzione
Proseguire a parlare della citt di Messina, ambientandovi questo nuovo lavoro,
una cosa che mi fa molto piacere. Stavolta, per, siamo in un periodo
decisamente diverso: limmediato dopo-guerra, in una citt che soffr parecchio
i bombardamenti alleati e si ritrov ancora una volta ridotta ad un cumulo di
macerie, non pi per limperizia delluomo (comera accaduto nel 1908) ma per
la sua eccessiva cattiveria.
Cos, parafrasando De Sica, ho voluto intitolare questa nuova commedia:
Sciusci, che sicuramente spinger molti maligni a pensare che si tratti di
una copia del famoso film. Non centra niente. Lispirazione per scriverla
giunta ancora per caso, mentre nel dormiveglia della mia siesta pomeridiana di
un giorno di febbraio del 2001 ho sentito uno spot televisivo che promozionava
la nuova puntata del programma di Michele Santoro intitolato appunto Sciusci.
Il termine ha origine dallinglese shou sciner, lustrascarpe, una figura che
ormai non esiste pi nel nostro mondo. Ma io me li ricordo i lustrascarpe a
Piazza Cairoli e mi ricordo anche qualche elegante figura di uomo vecchio
stampo che si sistemava sulla sedia alta a farsi pulire le calzature.
Certamente oggi non avrebbe senso, visto che le strade sono asfaltate e fornite
di marciapiede. Ma quando ci non esisteva, i lustrascarpe avevano una funzione
importante e diventavano un po come il barista, che conosce vita morte e
miracoli di tutti.
Difatti la vicenda si svolge proprio davanti ad un vecchio muro distrutto dai
bombardanebti, dove Sciusci svolge la sua professione e dove accadono tutta
una serie di cose che lo vedranno anche coinvolto in prima persona. Due i punti
di partenza: la povert, che creava figure di preti, dalla vocazione
inestistente; la guerra, che lasciava dietro di se morte e mutilazione, con
gravi disagi per la gente.
Naturalmente Sciusci resta una commedia dai toni, come al solito, comici ed
ironici, per essere sempre in grado di attrarre lattenzione di un pubblico
sempre pi disposto a ridere, quando viene a teatro.
Ci che mi interessa creare (oltre ad dare un teatro comico, ma impegnato)
latmosfera, che emozioni. Sono ormai relegate al teatro prettamente
amatoriale, nel senso pi parrocchiale del termine, le gelide rappresentazioni,
dove le luci e le musiche hanno una funzione talmente relativa da passare in
secondo piano.
Il mio teatro non cos, poich credo che per comunicare idee e sentimenti
bisogna usare la ragione e lemozione, dunque coinvolgere tutti i cinque sensi.
A T T O P R I M O
Un ambiente surreale servir per lo svolgimento di questa commedia: sul
fondo un muro, che dia lidea della facciata di una casa buttata gi da un
bombardamento passato. Il muro sar diviso in due parti, con al centro un
varco, in cui si trover una pedana con due scalini. Oltre il varco, altre
macerie. Nella parte sinistra del muro ci sar un arco, attraverso cui i
personaggi entreranno ed usciranno di scena; nella parte destra, ci che rimane
di una finestra; oltre queste due aperture, altre macerie.
Sempre a destra, la sedia da lustrascarpe di Sciusci.
Siamo nel 1947 in una Messina che si sta ricostruendo dopo la guerra.
Al levarsi della tela Giggino lOrbu, col suo cappotto, gli occhiali neri, un
vecchio cappello ed il bastone, seduto sulla pedana con le spalle appoggiate.
E notte, una fredda notte dinverno e manca poco a Natale. Lapertura del
sipario sar accompagnata da una musica, che riprodurr il motivo della
canzoncina cantata da Giggino e sfumer lentamente per lasciare spazio al suo
canto.
GIGGINO: E la notti di Natali li Re Magi e li pastura
padurari lu Bamminu, natu nta na manciatura.
La Madonna e San Giuseppe, cu lu boi e lu sciccareddu:
supra pagghia e supo frenu era natu u Bammineddu.
(Entra donna Pronchiina e nel vederlo dormire gli si avvicina)
PRONCHINA: Supra pagghia e supro frenu
INSIEME: era natu u Bammineddu.
PRONCHIINA: Gigginu, fa friddu, picch non ti nni vai a casa? Si stai cca
rischi di piggiariti na pummuniti. E non pinsari chi sutta e
festi i Natali trovi genti disposta beni nto spitali.
Ti fannu moriri. Chiddi fannu festa: manciunu, bivunu e tu ietti
sangu comu un cani. Del restu, chi ti spetti? U spitali
spitali: postu di cura pubblicu per la povera gente che non pu
spendere. Tuttu diversu da una bella clinica privata, unni vannu a
curarisi i ricchi.Poi dicunu chi i soddi non fannu la differenza,
tra la genti, e mancu la saluti.
GIGGINO: Ma puru i ricchi morunu.
PRONCHIINA: Cunfortiti cu stu spicchiu dagghiu! Mentri nui poviri
muremu nta cchi tinta manera, i ricchi fannu sempri na morti
cchi megghiu.
GIGGINO: A morti, o bella o brutta, sempri schifu fa.
PRONCHIINA: Ddocu hai ragiuni. Forza, avanti, vatinni a curcari.
GIGGINO: Non nni sentu friddu, donna Pronchiina.
PRONCHIINA: Comu, non nni senti friddu?
GIGGINO: E poi, io non nnhaiu sonnu. La notti fatta pi pinsari.
PRONCHIINA: Nossignori, fatta pi dormiri e ripusarisi li stanchi
membra e li stanchi occhi.
GIGGINO: Appuntu. Ma i me occhi non sunnu stanchi, picch stannu sempri
chiusi.
PRONCHIINA: (Comprendendo la gaffe commessa) E allura, chi fai, non ti
curchi? Scusa, ma cca non c nuddu. Chi sensu havi stari cca sulu
comu un eremita? Pozzu capiri di iornu, ma di nottiParri cu
quarcunu? No. Si comu un pupu a spittari chi si fa ghiornu.
Ma a cu spetti?
GIGGINO: Aspettu chi arriva Sciusci e poi mi nni vaiu.
PRONCHIINA: Ci teni u postu?
GIGGINO: Si.
PRONCHIINA: Ma Sciusci non arriva prima di dumani matina.
GIGGINO: Chi ura sunnu?
PRONCHIINA: I quattru.
GIGGINO: Tra du uri arriva.
PRONCHIINA: E si tu stai nautri du uri assittatu cca ti ponnu manciari
pi granita. Senti a mia, vatinni a casa. E poi, picch aspetti a
Sciusci, pi tiniricci u postu daveru? Ma cca cu ci lhavi a
pigghiari?
GIGGINO: Aspettu a Sciusci pi vidirlu.
PRONCHIINA: Pi vidirlu? E comu fai a vidirlu?
GIGGINO: Col tatto, donna Pronchiina; nuiautri orbi videmu ca punti
di itita. Tuttu chiddu chi toccu mi cumpari comu si lu vidissi,
bellu, chiaru, nitidu.
PRONCHIINA: Ma tu chi ti ricordu du munnu?
GIGGINO: Ogni cosa, comu si lavissi vista ieri. Mi ricordu u suli chi
spunta da Calabria e cala arreti e muntagni nostri; mi ricordu
u mari i tramuntana e chiddu i maestrali; mi ricordu la biddizza
di la donna e la ducizza di picciriddi. Mi ricordu la luci, donna
Pronchiina, la luci, lunica cosa, chi tuccannu cu li itita, non
rinesciu a vidiri.
PRONCHIINA: Gigginu, senti a mia, vatinni a casa.
GIGGINO: No, donna Pronchiina, aspettu cca a Sciusci.
PRONCHIINA: Comu voi. Io mi nni vaiu a travagghiari. A sta ura u Baruni
si suggiu e avr fattu linfernu. (Apre la borsa e tira fuori una
bottiglietta di liquore) Appena apri locchi cerca a Pronchiina.
Chi si pofari? (Gli porge la bottiglia) Teni, bivitinni na
schizza, cos ti riscaldi.
GIGGINO: Chi ?
PRONCHIINA: Grappa, grappa fatta in casa, con le mie mani.
GIGGINO: (Ne beve un sorso) Mizzica! Pari spiritu puru!
PRONCHIINA: Per quaddia.
GIGGINO: E comu
PRONCHIINA: E chista apposta fatta: pi quaddiari.
GIGGINO: Bona .
PRONCHIINA: Nni voi ancora?
GIGGINO: No, grazie!
PRONCHIINA: Sta beni. Io mi nni vaiu. Ti salutu. (Esce)
GIGGINO: Arrivedercianzi, chi arrivederci? Bona iurnata, donna
Pronchiina!
(Si appoggia come prima e parte la musica dolce, in modo che si copra
un piccolo passaggio di tempo in cui Giggino si addormenta. Nel frattempo si fa
giorno ed arriva Sciusci, sulle note di una canzone allegra dellepoca. Nel
vedere Giggino ha un attimo di commozione, subito vinta con lironia)
SCIUSCIA: Giggino, sveglia! Chi , taddurmiscisti nautra vota cca?
Io mu mmaginai, anzi era tantu sicuru chi mancu ti vinni a
circari. E scummettu puru chi tu
GIGGINO: Taspittava.
SCIUSCIA: Maspittavi, ah? U sapia io. E picch maspetti tutti i
iorna? Cca fa friddu, u voi capiri? Si tu ti pigghi na malatia, nni mittemu
ancora cchi nte guai di quantu gi non semu.
Io poi thaiu a curari, e soddi non nnhaiu.
GIGGINO: Veni cca, chi ti vogghiu vidiri.
SCIUSCIA: E si si orbu, comu mi fai a vidiri?
GIGGINO: Ti toccu e ti vidu ca punti di itita.
SCIUSCIA: Va beni! (Va da Giggino, che gli tocca il viso) Si cuntentu?
Mi vaddasti bonu? Vatinni a curcari ora, chi si fici iornu.
A notti si dormi e u iornu si sta svigghi, se no si sconvussola
tutto lorganismo. Forza, avanti vai e fatti quarche ura di sonnu.
GIGGINO: Com a iurnata? C u suli?
SCIUSCIA: C u suli.
GIGGINO: Io mu mmaginava chi cera u suli.
SCIUSCIA: E comu tu mmaginavi?
GIGGINO: Dal calore.
SCIUSCIA: (Si commuove) E va beni, avanti, vai
GIGGINO: Mi nni staiu annannu.
SCIUSCIA: Voi chi taccumpagnu a casa?
GIGGINO: A strada a canusciu. Non picch sugnu orbu(Si alza) Toccu i
cantuneri i muru cu bastuneddu e trovu la strada. (Scompare)
SCIUSCIA: (A questo punto partir una musica grave) I bummi cadiunu supra la
nostra citt e la genti curria pi mittirisi in sarvamentu! I morti erunu assai!
Iddu scappava, fuia, ma non ci fu nenti i fari. Fu na scheggia, na maliditta,
disgraziata scheggia, chi ci annau a finiri nta locchi, lassannulu cos pi
tutta a vita. E iddu curria e scappava, ma non potti fari nenti; nenti potti
fari, nenti. E chisti sunnu i rigali della guerra: lomini contru allautri
omini, comu si ammazzassiru cunigghia o biccacci. E sempri versu lanimali na
picca di rispettu ci saria, ma fra cristiani; fra cristiani, nenti. E tuttu
chistu, picch? Per i maledetti denari. Poi venunu unni i cretini comu a nui e
nni parrunu della grandezza della patria. E intantu, in nomi di sta patria, la
genti sammazza come e cani. Ma u Signuri non criau u munnu tuttu sanu e
libiru? E nui chi ficimu? U spartemmu pezza pezza e nammazzamu pi lu curriu e
la supremazia; e nvintamu scusi pi giustificari la nostra malignit. Basta chi
c un cretinu, o un pazzu, chi si susi a matina, e non avennu nenti a chi
fari, picch c la manciatura bascia, dici: Oggi ci vogghiu fari guerra a
chiddu, chi mi sta supra e scatuli. Bhum! E scoppia na guerra. Una nazione
tira laltra e la guerra diventa mondiali: quaranta miliuni di morti; cu sapi
quanti mutilati; un munnu distruttuE ch bella lavata sta trippa!
BARONE: (Entrando) Buongiorno, Sciusci!
SCIUSCIA: Voscenza benedica, signor Barone! AhMi pari chi aviti i
scarpi lurdiceddi, stamatina.
BARONE: Cu tuttu u pubbirazzu chi c in giruNni cumminammu troppu
mali, non si po cchi caminari. Unu spenni tanti soddi pi vistirisi bonuPoi
quannu chiovi un guaiu. Tu nesci, tranquillu; cu tutti ddi pozzanghiri
maliditti, passsunu i machini e ti fannu pilu e contru pilu: schuu! Acqua.
Lautru iornu ci ppizzai un vistiteddu novu novu. E stamatina, quantu niscia
da casa, varda comu mi cumminai i scarpi.
SCIUSCIA: E ora ci damu na botta, va! Assittativi.
BARONE: (Si siede) E diri chi io ci tegnu tantu! Queste sono scarpe ritirate
dallInghilterra. Dopu chinnici iorna chi lhai, ti viene il famigerato callo
barbon. Doli, ti dolunu i pedi, ma si mantenunu cauddi e asciutti. Tocchili. Ti
parunu di peddi o di lignu?
SCIUSCIA: Di lignu.
BARONE: E inveci cuoio. Ma non cuoiu cos, cuoiu bonu.
SCIUSCIA: Picch c u cuoiu bonu e chiddu tintu?
BARONE: Ci curpunu i Miricani, che hanno inventato i materiali
sintetici. E cos c u cuoiu chi veni du boi e u cuoiu fintu,
chi veni dalla plastica.
SCIUSCIA: Se permettete, visto che le scarpe le abbiamo incerate ieri,
oggi travagghiamu ca sputazza.
BARONE: (Allarmato, fa per alzarsi) Comu, ca sputazza?
SCIUSCIA: (Lo trattiene) Fatevi servire. Puh! (Gli sputa su una scarpa e
comincia a lucidarla) Ah, che ve ne pare?
BARONE: Bona .
SCIUSCIA: E allora, se permettete, fazzu lautra. Puh! (C.S.)
BARONE: E bravu a Sciusci! Senza spenniri mancu na schizza di lucidu mi
ncirasti i scarpi. Tu si che sei uno furbo, chi putiria puru isari quarche
bella posizioni. Chi dici? Cu sapi si i lustrascarpi in Inghilterra usano
questo sistema? Po essiri chi si vai dda ti poi fari puru belli soddi, in
qualit di inventore dello spittle system: puh!
SCIUSCIA: Chi dicistu?
BARONE: Spitle system: sistema dello sputo: puh!
SCIUSCIA: Baruni, chisti sunnu scarpi di peddi bona. Ma ci nni sunnu certuni
chi ci voli lucidu, rassu, ma non chi venunu boni.
Cos, discretiE fatica, sapiti quantu ci nni voli?
BARONE: (Cavando dei soldi dalla tasca) Teni cca, ti miritasti,
sautafossa. Non fari cchi storii.
SCIUSCIA: (Prendendosi i soldi) Grazie, Barone.
LINUZZA: (Entrando) Chista la vita di li puvireddi: assai caminu e
picca manciari. E salutamu a sti signuri.
SCIUSCIA: Linuzza, ogni tantu a putissi canciari.
LINUZZA: E puru si la canciu, a chi servi? Baruni, serva vostra.
BARONE: Va beni, strincemu e dimmi chi mi voi vinniri stamatina.
LINUZZA: Baruni, siete un gran signore, buono di cuore e caritatevole di
cervello.
SCIUSCIA: E di ficutu com?
LINUZZA: (Esce le immaginette) Chistu lArcangilu Gabrieli, cu lali bianchi,
chi va unni la Madunnuzza a purtaricci a nutizia della sua gravidanza. Mi
pari chi sutta e festiChista la Sacra famigghiaE chista la Matri
MmaculataVardati quantu sunnu belli!
SCIUSCIA: (Le da qualche monetina) Teni, dammi a lArcangilu Gabrieli.
LINUZZA: E basta?
SCIUSCIA: Accuntentiti, chi cu saccuntenta godi.
LINUZZA: E vui, Baruni? Vui vi lavita ccattari tutti e tri. E io, con i
soldi, chi vui mi dati, oggi vaiu e mi manciu un bellu piattu
di pasta e faciola ca scuccidda e un quarticeddu di vinu mi bivu.
E stasira vaiu unni don Fidiricu e finisci a piscistoccu.
BARONE: Teni cca, affarista. (Le da delle monete e si prende tre
figurine)
LINUZZA: U Signuri vha dari tanta saluti pi chiddu chi mi dati ogni
vota.
SCIUSCIA: Ma senti, Linuzza, tu unni i pigghi sti cosi?
LINUZZA: I ccattu.
SCIUSCIA: Si?
LINUZZA: Veramenti mi rigala a tipografia chi ci stampa alla Curia.
Ma non ci u diciti a patri Magazz, si no si ncazza e non si nni
ccatta cchi.
SCIUSCIA: Ma picch, ci vinni i santini o parrinu?
LINUZZA: Certu chi ci vinnu.
BARONE: Birbanti.
LINUZZA: Ora mi nni vaiu, chi haiu chi fari. Vi salutu e vi ringraziu.
(Esce)
SCIUSCIA: Statti bona!
BARONE: Ho incontrato Giggino poco fa.
SCIUSCIA: Saddurmisciu di novu cca, Baruni.
BARONE: Ma stu picciottu non po cuntinuari cos, bisogna trovare una
soluzione. Dimmi na cosa: so mugghieri?
SCIUSCIA: Nenti, signor Barone, tutti gli sforzi sono stati inutili.
Ma si la pigghiassi nte me manu, ci daria tanti pugna e cauci e tiratini di
capiddi! Ma come si abbandona un uomo ridotto in quello stato, eccellenza?
BARONE: Eh, come si abbandona! Caru miu! Fimmini: fummini! Fina quannu Gigginu
fu bonu e potti essiri un maritu a tutti gli effetti, a picciotta era
nnamurata. Ora chi non cchi bonu, a picciotta si disinamurau.
SCIUSCIA: Signor Barone, chi voli diri chi non cchi bonu? Ma chi
stati dicennu?
BARONE: Senti, Sciusci, unu chi orbu, non bonu.
SCIUSCIA: E chi , malatu?
BARONE: Naturali chi malatu, perch manca di una funzione fondamentale: la
vista. Certu, Giggino ha sviluppato gli altri sensi, ma non po mai essiri comu
a unu normali. Po travagghiari? No. Po fari tanti cosi sulu? No, ha bisogno
di unassistente.
SCIUSCIA: Quindi, sicunnu vui, so muggghieri non si miritiria na
passata di cauci, pugna e timpulati?
BARONE: Non si miritiria? Non si miritiria? Ma autru chi pugna, cauci e
timpulatiIo a pigghiria e ci balliria ci pedi supra a facci, a questa
tappinara e cosa fidusa. E poi ci sautiria ci pedi supra a panza, comu
quannu si pista a racina. E tun! E tun! E tun tun tun! E tun! E tun! E tun tun
tun! E i budedda ci faria nesciri da bucca, pi non diri di nautra parti!
SCIUSCIA: E chi la guerra, caru Baruni, non saviria fari.
BARONE: Ma ora chi ci trasi la guerra, Sciusci? Tu chi pensi, chi tutti i
fimmini chi si ritrovunu un maritu mutilatu fannu comu a idda? Ma allura u
munnu saria un covu di buttani? Mettiamo caso chi na scheggia, inveci di
locchi, ti colpisce in un altro posto.
SCIUSCIA: Nta na manu, per esempiu
BARONE: No, vulia diri
SCIUSCIA: Nta un pedi
BARONE: No, nta un pedi
SCIUSCIA: Nta na spadda
BARONE: No, no, Sciusci, vulia diri, se ti colpiscenelle parti intime.
SCIUSCIA: Ah, si, insomma, che vi rende impotente?
BARONE: Che ti rende impotente.
SCIUSCIA: Eh, che vi rende impotente.
BARONE: Senti, Sciusci, che ti rende impotente; seconda persona
signolare.
SCIUSCIA: E va beni: che mi rende impotente.
BARONE: No, sai, sta parola mi dugna fastidiu.
SCIUSCIA: E va bene, limpotente sono io.
BARONE: Ecco, si, si, bravo. Allora se il marito rimane impotente, si pu
capire se una donna giovane si trova u spassu a nautra banna.
SCIUSCIA: Ah, si pu capire? Ma chi divintastu, Miricanu puru vui?
BARONE: Sciusci, non si concepisce, non si accetta, ma si pu
comprendere. Dopo tutto, Sciusci, a vita passa; le ragazze crescono
SCIUSCIA: Le mamme imbiancano
BARONE: Ma chi ci trasi?
SCIUSCIA: Ma, Baruni, chi stati dicennu?
BARONE: Non sto dicendo che sia giusto, ma che si pu capire. Per
Gigginu, mi pare che, da quel punto di vista, sia a posto.
SCIUSCIA: Certu.
BARONE: E allura bisogna dire che la picciotta non ha scusanti, tranne
che sia affetta da un morbo molto grave, denominato: magna
formicatio.
SCIUSCIA: Comu?
BARONE: Pi volgarmente detto: flumen devorans.
SCIUSCIA: Baruni, parrati in dialettu.
BARONE: Manciaciumi, Sciusci, manciaciumi; prurito: bu-tta-ne-si-mo!
Mi capisti, ora?
SCIUSCIA: Finalmente una parola esatta!
BARONE: E allora, la ragazza, visti i fastidi che le provoca la
malattia, pinsau bonu di annarisi a curari. Si sar cercato
quarche bellissimo iazzo
SCIUSCIA: E lassau a me frati sulu.
BARONE: E lassau a to frati sulu!
SCIUSCIA: Che meraviglia chi su i fimmini!
BARONE: (Guarda lorologio) Mali nta lossa mi hannu tutti i fimmini! Ti pari
chi si nni salva una? E pi chistu io non mi vosi mai maritari: pi non
cummattiri cu la pazzia femminili. Staiu sulu; haiu a Pronchiina chi ci bada a
me patri, poviru ribbamminutu; haiu tanta bella servitE tu chi pensi, chi mi
putiria nguaiari cu na mugghieri intra? Ora mi nni vaiu a missa(Guarda
lorologio) Chi missa e missa? A sta ura u parrinu dissi: Ite, missa est, e
nui ancora semu cca.
SCIUSCIA: Ancora prestu . Patri Magazz si pigghia sempri deci minuti
un quartu dura. Vui no sapiti? Siti o non siti un cliente
affezionato? Io dicu, tutti i iorna chi ci annati a fari a sta
missa?
BARONE: Mi comunico.
SCIUSCIA: Tutti i iorna? E chi piccati aviti? Poi, si non c missa annati a
dirivi u rusariu; a sistimari laltariBaruni, scusatimi: ma u malu chi
fari. Vui truvativvi unoccupazione e vedrete chi a missa ci annati na vota
a simana.
BARONE: Esattu. Comunqui, Sciusci, pi to frati Gigginu ci pozzu pinsari
io.
SCIUSCIA: Pi fari chi?
BARONE: Pi truvari a quella cosa tinta di so mugghieri e costringerla a
turnari a casa.
SCIUSCIA: Signor Barone, si torna cu la forza iddu non la voli.
BARONE: Intantu a truvamu e poi si nni parra. Basta, basta parlare, mi nni
vaiu. Il Signore caritatevole, ma non pu tollerare gli inutili ritardi. Ti
salutu, Sciusci.
SCIUSCIA: A pi tardi, signor Barone.
(Il Barone esce. Sciusci si mette a cantare. Entra Padre Magazz,
trafelato)
MAGAZZU: Sciusci! Sciusci!
SCIUSCIA: Chi c, patri Magazz? Vi vedo sconvolto.
MAGAZZU: Pulizziimi sti scarpi! Prestu!
SCIUSCIA: Subito.
(Il prete si siede e Sciusci le pulisce le scarpe)
SCIUSCIA: Ma chi vi succidiu? Cca pari chi avete attraversato il deserto
del Sahara. Chista terra di ciumi mi sembra che sia.
MAGAZZU: Sciusci, non vardari troppu, chi putirivi puru divintari orbu.
Ricordati che il corvo era bianco e divent nero pi pigghiarisi i
mpicci i lautri. Pensa a saluti.
SCIUSCIA: E a missa cu ci pensa?
MAGAZZU: Oggi missa non si nni dici. A chiesa oggi sciopera.
Ogni tantu mattocca puru a mia un ghiornu di riposu, o no?
Tu chi dici?
SCIUSCIA: Io chi dicu? Dicu chi chistu u sciopiru du putruni.
MAGAZZU: Sciusci, come ti permetti?
SCIUSCIA: Scusati, patri. Pari chi pi diri na missa avita chianari supra o
Mungibdeddu! Hannu ragiuni i cristiani chi vi siddiastu a fari u parrinu.
Canciati misteri, allura.
MAGAZZU: I cristiani, i cristiani, i cristianiMaliditti cristiani!
Chista, caru amicu mio, non na citt; chista na bolgia.
SCIUSCIA: Na boccia?
MAGAZZU: Si, na damigiana.
SCIUSCIA: Certi voti io non vi capisciu.
MAGAZZU: Una bolgia, bolgia.
SCIUSCIA: Bol-gia?
MAGAZZU: Si, un girone infernale. Dimmi tu si un parrinu aviria campari
comu campu io.
SCIUSCIA: Ma picch, vui comu campati?
MAGAZZU: Mali.
SCIUSCIA: Patri Magazz, quistioni chi la guerra
MAGAZZU: La guerra, la guerra, sempri la guerraTu non sai parrari
dautru chi di guerra. A guerra finiu.
SCIUSCIA: E allura parramu di autri cosi; per esempiu, du fattu chi u
Baruni vinni sintirisi a missa. E ora chi fa? Resta puru fora?
MAGAZZU: E chi ci pozzu fari io? Si nni gira a casa. Io non posso essere
sempre al servizio degli altri. E poi, u Baruni si purtassi un parrinu intra e
si fa diri la missa privata.
SCIUSCIA: Chista bella! Ma chi parrinu siti?
MAGAZZU: Un parrinu stancu.
PIPPINEDDA: (Entrando) Salutamu allamico Sciusci!
SCIUSCIA: Oh, Pippinedda!
PIPPINEDDA: Patri Magazz!
MAGAZZU: Giuseppina!
SCIUSCIA: Ma chi sta Giuseppina? Pippinedda si chiama, Pippinedda!
PIPPINEDDA: E allura dicemu chi mi chiamu Giuseppa. Ma siccomu in Sicilia
avemu u viziu di storpiari tutti i nomi, eccu chi divintai
Pippinedda. Oppuru mi putiti chiamari Joselita, come il soldato spagnolo, che
frequentavo quando ero in Spagna.
MAGAZZU: Non nni nteressaSenti, Sciusci, vacci a diri o Baruni chi
oggi a missa non si fa.
SCIUSCIA: Io pensu chi u capiu a sta ura, vidennu a chiesa chiusa
MAGAZZU: Po essiri chi, pinsannu chi i deci minuti chi mi pigghiu di solitu
divintaru vinti, u criaturi ancora dda chi spetta.
E non giusto fare aspettare la gente.
SCIUSCIA: Pozzu cridiri chi tantu bestia chi non capisci che la messa
saltata?
MAGAZZU: (Cacciandolo con gli occhi) Insomma, Sciusci, vacci unni u
Baruni.
SCIUSCIA: Comu vuliti. Datimi nucchiata a putia. (Esce)
PIPPINEDDA: (Con ironia) Scappasti comu un latru, ah?
MAGAZZU: Peggiu dun latru: un malidittu delinquenti.
PIPPINEDDA: Delinquenti?
MAGAZZU: Picch, a mani toi, chi staiu divintannu?
PIPPINEDDA: Ma chi mi voi rappresentari? Picch non ti spogghi?
MAGAZZU: Mi spogghiu? E comu campu, cu sali finu?
PIPPINEDDA: Ah, quindi la tua vocazione si riduce a questo?
MAGAZZU: La mia vocazioneLa mia vocazioneSe avessi avuto la vocazione
non era cca a sciarriarimi cu tia.
PIPPINEDDA: E allura picch pigghiasti i voti?
MAGAZZU: Comu a tanti picciriddi morti di fami, mi ficiru trasiri in
Seminariu.
PIPPINEDDA: A sai na cosa? Mi fai pena.
MAGAZZU: E tu mi fai schifu.
PIPPINEDDA: Ah, ti fazzu schifu? Ora mi tratti cosE allura picch mi
veni a circari? Picch si sempri a tutti i canti unni ci sugnu io?
Non sugnu cchi libira di fari nenti, chi mhaiu a suppurtari a
tia. Picch non mi lassi in paci?
MAGAZZU: Picch si un malidittu diavulu tintaturi.
PIPPINEDDA: E ti piaci tantu stu diavulu? (Con aria civettuola) Non poi
stari luntanu di mia, veru, Monsignori? Ma ti devi abituare a
starici, picch io non vogghiu catini di nudda manera, capisti,
Monsignori? Vabbeni, capitau na maloccasioni, ma ora megghiu
chi ci dugni un tagghiu, carissimo Monsignore.
MAGAZZU: Non mi in giru.
PIPPINEDDA: Si no, chi fai?
MAGAZZU: Non mi sfidari, Pippinedda!
LINUZZA: (Entrando con le immaginette in mano) Chistu lArcangilu
Gabrieli chi ci porta a nutizia a la MadunnuzzaChista la Sacra
famigghia e chista e la Madonna Immacolata. Si vi ccattati sti figuri
addivintati ricchi di bont e forti di spiritu. E si vi mittiti dimpegnu,
putiti puru divintari santi. Pippinedda, nni voi quarcuna?
PIPPINEDDA: Chista bella, Linuzza, troppu bella s ditta rittu rittu a
mia. Fammi vidiri. (Trae dalla borsetta qualche spicciolo e glielo da) Teni,
sabbitilli.
LINUZZA: Grazii! (Le da i santini) Pigghiti i santini.
PIPPINEDDA: No, non nni vogghiu.
LINUZZA: Picch?
PIPPINEDDA: Non pozzu.
LINUZZA: Non puoi? Comu, non puoi?
PIPPINEDDA: No, non nni sugnu digna.
LINUZZA: Tu non nni si digna? E tu cu si pi diri chi non si digna?
Sulu Diu po cunnannari e po assolviri, capisti, babbasunazza?
Ricorditi chi u Signuri si purtau a Maddalena appressu a iddu.
E chi piccati poi aviri si ti cunsiddiri cchi tinta i Maria
Maddalena, che vendeva lamore al migliore offerente? No, sbagghiu c!
Pippinedda, lomini ponnu puru fari schifu, ma c una giustizia superiori, chi
nuiautri non putemu mancu capiri. (Le apre la borsa e ripone i santini) Stativi
boni tutti i dui. (Esce. Attimi di pausa e dopo entra il Barone a spezzare
latmosfera)
BARONE: (Entra con Sciusci) Ma dicu, patri Magazz, avita diri a
missa e siti cca chi vi faciti a discussioni ca picciotta?
E che dobbiamo pensare noi?
MAGAZZU Niente, che dovete pensare?
BARONE: Noi non pensiamo assolutamente niente. Se padre Magazz si
trova qui sicuramente c un motivo e ora lui ce lo spiega.
E veru patri Magazz?
MAGAZZU: Certo che c un motivo. Giuseppina aveva bisogno di una
confessione urgente.
BARONE: A menza strada? E chi piccati putenti avia chi non putiunu
spittari mancu menzura, u tempu di diri na missa?
SCIUSCIA: E si nta stu frattempu muria, signor Barone?
BARONE: Veru , ci avia rrivari bella e riconciliata con il Padreterno.
Comunque, lavete confessata?
MAGAZZU: Si, lho confessata.
BARONE: Avete fatto bene.
SCIUSCIA: Cos in fretta? Ma allura non erunu poi tanti sti piccati.
MAGAZZU: Erano pochi, ma gravi, i peccati! (Le lancia unocchiata
terribile)
BARONE: E allura facistu bonu a cunfissarla. Ti senti cchi leggera,
cchi sollevata, Pippinedda?
PIPPINEDDA: E comu, no? Nautra picca volu pi quantu sugnu liggera.
Si bastassi a cunfissioni pi livarisi i pisi da cuscenza
E poi, tutti i parrini ponnu cunfissari?
SCIUSCIA: Certu, no?
PIPPINEDDA: E si un parrinu havi piccatu? Comu fa a puliziari a
cuscenza i lautri si a soi lorda?
BARONE: Chistu nautru paru di manichi.
SCIUSCIA: I parrini dicunu: Ascoltate ci che vi diciamo e non
guardate ci che noi facciamo.
BARONE: E la coscienza pulita.
MAGAZZU: La perfezione dellanima non esiste, signor Barone. E chi
senza peccato scagli la prima pietra.
SCIUSCIA: (Smorza la polemica) Ma immagino che per oggi messa non se
ne celebrer.
MAGAZZU: Signor Barone, io vi prego di scusarmi, ma la confessione di
unanima turbata pi importante della messa.
BARONE: Mizzica, che profondo pensiero teologico! (Guardandogli le
scarpe) Ma mentri cunfissau a Pippinedda, vi facistu lucidari i scarpi?
SCIUSCIA: No, no, i scarpi ci lucidai io, prima.
MAGAZZU: Me ne vado, scusate, signori!
BARONE: Patri Magazz, non va pigghiati a mali. Nui schirzamu.
Questa sera direte messa?
MAGAZZU: Certo, signor Barone, la messa vespertina, alle 17,30.
BARONE: Semu sicuri? Non che chi poi vi truvamu in giru a fari
cunfissioni ambulanti
MAGAZZU: No, stati tranquillo. Signor Barone, alle 17.30 in punto.
BARONE: Ci sar.
MAGAZZU: Bene. Arrivederci.
Tutti: Cristo Regni!
MAGAZZU: Sempre con Maria! (Esce)
BARONE: Pippinedda, chi , ti vulivi mmazzari?
PIPPINEDDA: Niente, signor Barone!
BARONE: Qualunque problema non pu giustificare atti contro se stessi.
Ricorditillu.
SCIUSCIA: Megghiu contru a lautri.
BARONE: Pi tardi vieni a trovarmi e nni parramu.
PIPPINEDDA: Come volete.
BARONE: Signori, buongiorno! (Esce)
SCIUSCIA: Sentimi a mia, anima perduta, veni cca chi ti puliziu sti
scarpi. Pari chi annasti a zappari. Ti fazzu gratis. Veni cca.
(Pippinedda esegue) Chi ci facisti a patri Magazz?
PIPPINEDDA: Chi ci fici? Nenti.
SCIUSCIA: Non fari finta di nenti, picch io ti canusciu.
PIPPINEDDA: E allura, chi mi dumanni a fari. Sicunnu tia, una comu a mia,
chi cosa ci potti cumminari?
SCIUSCIA: Chiddu un parrinu, un omu di fidi.
PIPPINEDDA: Di fidi? Chiddu? Lassa stari. Chiddu tuttu tranni un
parrinu.
SCIUSCIA: Senti, Pippinedda, io sugnu un tintu lustrascarpi, ma la vita
la canusciu, e pensu chi ti mittisti nta un malu guaiu. Tu u capisci chi
chiddu stamatina non dissi mancu a missa? Tu u sai chi a missa lu primu
duviri pun parrinu?
PIPPINEDDA: Ti sbagghi, u primu duviri pun parrinu saria chiddu di
rispettare il prossimo. E io mi stancai di Magazz, di tutta la so
gilusia e della sua ironia, chi ci fici capiri a tutti chi tra mia e iddu c
na tresca.
SCIUSCIA: Non chi ci u fici capiri iddu
PIPPINEDDA: Oh, non schirzamu ci cosi seri. Non c propriu nenti.
Io sugnu libira; io non appartegnu a nuddu e fazzu chiddu chi vogghiu, e nuddu
omu si deve permettere di veniri a dirmi chiddu chi haiu a fari. (Compare
Pronchiina, non vista) Si avissi vulutu un patruni, mi maritava.
SCIUSCIA: E allura, parra, chi succidiu?
PIPPINEDDA: Chi succidiu? Succidiu chiddu chi non avia succediri.
Trasiu nto me lettu, u cretinu, e si nnamurau.
SCIUSCIA: Disgraziata! Ma comu? Un parrinuQuanti ci nni cumminasti?
Si nnamurau
PIPPINEDDA: Certu, picch nto me lettu c la ducizza du meli e
lamarizza du vinu niru, chiddu chi cala comu logghiu e mbriaca comu u
spiritu puru. E unni arriva fa purtusa. E io ci purtusai u cori e u corpu.
(Esce)
SCIUSCIA: Signuri mei, vardati chi haiu a vidiri! U parrinu nnamuratu
di na fimmina di dda fatta, chi ci fa i scenati di gilusia!
PRONCHIINA: Veru !
SCIUSCIA: Donna Pronchiina!
PRONCHIINA: Non potti fari a menu di sentiri. Ma in che epoca viviamo?
Comu, un omu di chiesa chi si renni ridiculu davanti alla gente! Non, non po
essiri. Ma furu i Miricani a farinni mpazziri a tutti? O furu i bummi?
SCIUSCIA: E chi quannu la passioni diventa insopportabili, la genti
perdi u lumi du sciriveddu ed capaci di fari qualunqui cosa.
E cos, na fimmina po divintari pun omu, e viceversa, la ragiuni di
esistenza di una intera iurnata, purtannulu a scurdarisi di qualunqui doveri e
di qualunqui dignit. E si chidda ti dicissi: Acchiana supra un palazzu e ghiettiti.
Tu acchianirivi e ti ittirivi, sulu pi farla cuntenta.
PRONCHIINA: E allura non si omu, ma baccalaru. E la ragiuni umana a chi
si ridduciu, a chistu?
SCIUSCIA: Menu, ancora menu, cara donna Pronchiina. Basta pinsari chi la
raginui di Statu ietta du bummi atomichi e ammazza migghiara di cristiani. Nni
facemu iabbu e maravigghia si un parrinu fa u riddiculu pi na fimmina? E non
era meggiu chi tutti i parrinni si nnamuravunu, inveci di fari la guerra
omini contru autri omini?
Si pirdia la chiesa, ma u munnu ristava sanu; non muriumu miliuni di
cristiani; non si miscaunu sauri e opi e nui non mpazziumu.
E poi la religioni si ricostruiva.
PRONCHIINA: C di nesciri pazzi!
SCIUSCIA: Donna Pronchiina, u criaturi, omu senza esperienza,
giustamenti, si truvau davanti a lu scuzzuni tentaturi, e ci cascau. E li
lusinghi du dimoniu su pericolosi. E allura sinnamor, naturalmenti, non
avennu vistu mai beni di fimmini, u svinturatu. E ora persu.
PRONCHIINA: E io pensu chi haiu a travagghiari e ci haiu a puliziari u
culu o patri du Baruni, pi quattru maliditti soddi schifusi.
E chi rovesciu chi haiu, quannu ci pensu! E poi, quantu nni fa? Mancu si
manciassi tunnillati di pruna o di ficazzani! I picciotti morti in guerra e i
vecchi beddi, vivi, chi si fannu incoddu.
U sai chi ti dicu, Sciuscia? Chi a guerra lavissira fari i vecchi. Tantu,
si morunu non fannu u stissu dannu di figghioli.
SCIUSCIA: A guerra savissa fari a corpa i lumiuni o dova
scaffiduti. Massimu massimu quarche bummulu nta testa o na picca i fedu di
buridda. Ma dicitimi na cosa, comu mai vi nnannastu cos prestu oggi di unni
u Baruni?
PRONCHIINA: Sciusci, comu si fa? U patri du Baruni una produzione
continua di letame. Si continua cos io non manciu cchi nenti. Ogni vota chi
massettu a tavola mi veni in mente chiddu chi vidu cu iddu
SCIUSCIA: Ma vui siti pagata.
PRONCHIINA: Ma tu pensi chi, picch una pagata, non c un limite allo
schifo? Stamatina eppuma canciari linzola, cuperti, materassi Ora io dicu: u
Signuri, picch non su ricogghi?
SCIUSCIA: E cu non su ricorda o Baruni? Eccezionale! Dinverno,
vestito di grigio e blu; cappello sulle ventitre; scarpetta sempre
lucidadestati, vestito di bianco, con la pagliettaE poi, che figura esile,
agileCavallerizzo! Ah, che meraviglia, quannu niscia supra cu ddu cavaddu
iancu
PRONCHIINA: Io mu ricordu puru cu carruzzinu. E fimmini? Ah, erano il
suo sport preferito.
SCIUSCIA: Rimase vedovo giovanissimo.
PRONCHIINA:Puru quannu non era viduvu. Eccu, vidi? Ora, una chi si
ricorda o Baruni comera e lu vidi in quello stato, oltre alla nausea pi tuttu
chiddu chi ci hava puliziari, ci veni a malincunia. Mah! Vaiu a casa.
Arrivederci.
SCIUSCIA: Salutatimi a vostru maritu.
PRONCHIINA: Tu salutu. (Esce)
BARONE: (Entrando) Forse si trovata una pista.
SCIUSCIA: Che pista?
BARONE:: Pi truvari a Vanna, la moglie di tuo fratello Giggino.
SCIUSCIA: Ah si?.
BARONE:: Si fa turnari a casa e si fa finta di nenti, Sciusci. Mi
raccumannu, senza circari troppi spiegazioni e ragiuni. La ragazza ha
sbagliato, per se torna
SCIUSCIA: Mizzica, Baruni, bella mentalit. Comu, dopu chiddu chi
dicistu antura
BARONE: Quello, in linea di principio. Vidi, Sciusci, nta nostra vita
ci sunnu certi cosiTu a pensi in un modu, giustu? Poi, per, nella realt,
quasi sempri il tuo modo di pensari arrisurta inutili oppuru impossibile da
mettere in pratica o adirittura dannoso. Allura, chi fai? Pigghi tuttu chiddu
chi avivi dittu, tu rimanci, e bonanotti! Poi pigghi chiddu chi pensi e tu
scordi. Si no, non poi campari.
SCIUSCIA: E la coerenza, Barone?
BARONE: La coerenza non umana: divina. E poi, megghiu non sapiri.
Occhiu non vidi: cori non doli
SCIUSCIA: Ho capito: me frati, per riavere sua moglie, deve pagare il
prezzo di essere cornuto senza sapiri mancu quantu corna havi.
BARONE: Ma, Sciusci, quannu veni a sapiri quantu corna havi, non resta
sempri curnutu? Se riusciamo a trovarla e a riportarla a casa, cosa che penso
molto possibile, ci mittemu na petra supra
SCIUSCIA: Autru chi petra! Cca na balata ci voli.
BARONE: E va beni, ci mittemu na balata di supra, e cu voli a Diu su
prega.
SCIUSCIA: Io restu da me opinioni.
BARONE: E tu, a testa dura lhai.
SCIUSCIA: Vaiu a faricci quarche cosa di manciari. Con permesso.
(Raccoglie le sue cose ed esce)
BARONE: Vai, vai, testa dura. (Si siede) Ma comu shava fari cu sti
Siciliani!
(Si chiude il sipario e finisce il primo atto)
A T T O S E C O N D O
La medesima scena del primo atto. E passato qualche giorno. E notte. In scena
c Giggino che dorme, mentre entrano il Barone e Vanna. Questultima porter
occhiali neri a far comprendere la sua cecit.
BARONE: Veni cca, assettiti.
VANNA: Ma Gigginu non c?
BARONE: Dopu veni puru iddu.
VANNA: Sicuru chi veni? Io pensu di no.
BARONE: Veni, veni. Tu pensiTu non ha pinsari: ha fari fari a mia.
VANNA: Gigginu non mi vurravi cchi.
BARONE: E tu chi nni poi sapiri? Si era comu dici tu, non ti circaumu in
giru.
VANNA: Signor Barone!
BARONE: Sudai setti cammici pi truvariti.
VANNA: Dda pirsuna chi mi mannastu avia essiri brava, brava assai.
BARONE: Unni stavi?
VANNA: In un convento.
BARONE: In un convento? E ti nni scappasti da casa pi stari ci
monichi?
VANNA: Quannu Gigginu divintau orbu non ci a fici a suppurtari.
BARONE: E ti nnannasti. Ma nto cunventu
VANNA: Stesi pi tri anni cu unu.
BARONE: Ah, u dicia io(Fra se) Magna formicatioE chi facivi cu chistu?
VANNA: Allinizio era innamoratu, ma poi mi cuminciau a farimi fari a
vita.
BARONE: Certu, non ti putia fari fari a morti.
VANNA: Baruni, chi capistu? A vitaMi capiti, ora?
BARONE: Si, si, capia. E comu nnurbasti?
VANNA: Fu un clienti chi mi ruvinau, cun pugnu nta locchi.
BARONE: Addirittura? E chi era, Sansuni?
VANNA: Quasi.
BARONE: E dopu chi divintasti orba, lamicu toi chi fini fici?
VANNA: Mabbannunau o spitali.
BARONE: Certu, non producevi pi. (Piano, al pubblico) Chi di spada
ferisce di spada perisce. E u fattu chi nnurbasti ti sarviravi di
tanti bastunati e carcagnati.
VANNA: U sacciu. Ma vui pinsati chi Gigginu mi vurravi?
BARONE: Figghia, chi tha diri? Chistu un affari chi nui non putemu
sapiri. Io ho fatto il mio dovere, ora vedremo come la prende lui. E comunqui,
Vanna, Gigginu cca.
VANNA: Cca? Unni?
BARONE: Vicinu a tia. Sta durmennu.
VANNA: Dormi cca?
BARONE: Di quanthavi chi tu u lassasti, a notti non dormi cchi a so
casa e veni a ddummintarisi cca, allapertu.
VANNA: E picch?
BARONE: Picch u lettu ci pari vacanti. (Fra se) U bestia! Non
ringrazia a Diu! Ora u svigghiu.
VANNA: No, no, aspittati. E si non mi voli?
BARONE: Ti nni torni nto cunventu. (Lo sveglia) Gigginu!
GIGGINO: (Svegliandosi) Ah! Cui ? Cura sunnu?
BARONE: Sugnu u Baruni.
GIGGINO: Ah, Baruni! Chi c?
BARONE: Giggino, c una persona che venuta a trovarti.
GIGGINO: A mia? E cu saria?
BARONE: Una donna.
GIGGINO: Una donna?
BARONE: Una comu a tia: cieca.
GIGGINO: Ma io orbi non nni canusciu.
BARONE: Non nni canuscivi. (Conducendo Vanna a sedere vicino a Giggino)
Veni, avviciniti. (Vanna si siede) Tocchicci a facci, videmu sa canusci.
GIGGINO: (La tocca) Vanna! Vanna! (Labbraccia) Ma tuNon possibili
Puru tu si orba?
VANNA: Si, Gigginu, puru io sugnu orba.
GIGGINO: Io u sapia chi tu riturnavi. Ma comu divintasti orba?
VANNA: Un incidente.
GIGGINO: Un incidente?
VANNA: Si, Gigginu, fu un pugnu.
GIGGINO: Un pugnu? Ma unni ha statu? Cha fattu?
BARONE: Che importanza havi?
GIGGINO: Giustu, aviti ragiuni: non ha importanza.
VANNA: Si tu voi io ti cuntu ogni cosa.
BARONE: E chi canciria?
VANNA: Nenti.
BARONE: Chiddu chi cunta chi ora si trova cca.
GIGGINO: Stavota, resti, perTantu, semu du orbi nta na valanga.
Annamu a casa, non vidu lura di dirlu a Sciusci!
BARONE: (Fra se) Rittu rittu
VANNA: No, ristamu cca, pi stanotti, allaria aperta.
GIGGINO: Comu voi.
BARONE: Io mi nni vaiu.
GIGGINO: Grazie, signor Barone.
BARONE: Di nenti. (Esce)
(Si abbracciano e si addormentano. Nel frattempo si fa giorno)
PRONCHIINA: (Entrando) Oh Matri Santissima! Ma chistu un miraculu! Vaiu
a chiamari a Sciusci. (Esce di corsa)
MAGAZZU: (Entrando) Oh Dio! Che bella cosa quando una famiglia si
riconcilia! Proprio ieri sono stato con Giggino e mi raccontava della sua
amarezza. Si sintiu umiliatu, abbannunatuNon rinesci cchi a stari nto so
lettu Il Signore sia ringraziato per i miracoli che compie! (Esce)
PRONCHIINA: (Entra con Sciusci) Sciusci, veni, varda
SCIUSCIA: E io chi non ci vulia cridiri!
BARONE: (Entrando) Sciusci, sono stato io a trovarla.
SCIUSCIA: Io vi ringraziu, Baruni.
BARONE: Tu non mha ringraziari di nenti. Quando un bene si pu fare
giusto che si faccia. Sulu chi c un piccolo problema. Mancu sapiumu nenti
nui. Te lo giuro, Sciusci, eravamo alloscuro di tutto. Poi, quannu antura a
visti, mi sono reso conto della situazione. E a ddu puntu chi facia? Ma
vardili, varda come si amano!
SCIUSCIA: No, un mumentu, lassati stari amuriU problema qual ?
BARONE: Vedi, la ragazza ha condotto una vita un po difficile.
SCIUSCIA Difficile?
PRONCHIINA: Baruni, spiegativi bonu.
BARONE: Ehsiinsomma, comu mha spiegari? Com, chi non capiti?
A picciotta facia a vitella, vah
PRONCHIINA: Chi facia, a vitedda?
BARONE: A vacca, siA vitella.
PRONCHIINA: Baruni, ma chi sta vitella? Se non la femmina del
vitello, chidda chi fa u lattiChi voli diri chi facia a vitella?
BARONE: A vita, facia a vita.
PRONCHIINA: Ah, capia! E parrati sicilianu.
BARONE: E picch, chi staiu parrannu, francisi? Si dicu chi facia a
vitellaCchi sicilianu di cosMa chistu, Sciusci, non ti deve preoccupare.
SCIUSCIA: No, chi ci trasi? Sugnu cuntentu! Ora facemu un bellu
brindisi. Donna Pronchiina, in mancanza dautru, nisciti a grappa. Facemuni
puru na ballata per festeggiare. Vaia, signor Barone, ma stamu schirzannu?
BARONE: No, cca non stamu schirzannu: semu serissimi.
SCIUSCIA: E me frati saviria pigghiari chiddu chi ristau di so
mugghieri? E pi quali ragiuni? Non ci sugnu io? Io ci bastu.
PRONCHIINA: Sciusci, tu non si na fimmina. Ma soprattuttu non si Vanna.
SCIUSCIA: E chi voli diri?
BARONE: Senti, Sciusci, non diri fissarii. A picciotta, quannu Gigginu
annurbau, non lha capito il discorso e si nnamurau di nautru, chi era sanu
e ci prumittia un munnu di zuccuru e meli.
Poi, naturalmente a misi a fari a vitella. Una sera un cliente ci desi na
timpulata accuss forti, chi la fici nnurbari, anzi, un pugnu.
PRONCHIINA: Un pugnu?
SCIUSCIA: E la fici?
BARONE: Nnurbari, Sciuscia.
SCIUSCIA: Orba?
BARONE: Si, orba.
PRONCHIINA: Oh Matri Mmaculata!
BARONE: Cos il magnaccio lha lasciata in un ospedale e poi a carusa
annau a finiri in un convento. E fu dda chi a truvammu.
SCIUSCIA: Capistu, donna Pronchiina? Ora chi arristau orba, povira e
pazza, veni a circari a me frati.
BARONE: Sciusci, idda non circau a nuddu: fummu nui chi a truvammu.
Anzi, vinni con tanta umilt, con la paura di non essere accettata. E
soprattutto penso che abbia paura che tu non laccetti.
SCIUSCIA: E giustu, no?
BARONE: No.
SCIUSCIA: (Urlando) Gigginu, svigghiti!
GIGGINO: Sciusci! Vidisti cu c?
SCIUSCIA: Visti, appuntu, suggiti e vatinni a casa.
GIGGINO: Va beni. Veni, Vanna.
SCIUSCIA: No, un mumentu, idda resta cca. Forza, vatinni a casa tu.
GIGGINO: E cu si tu, chi mi poi dari ordini? Cu si?
SCIUSCIA: Cu sugnu? Comu, cu sugnu? Sugnu to frati; sugnu chiddu chi
thavi curatu, mentri idda ti lassau sulu, a mpazziri, e si nnannau a fari a
bella vita.
BARONE: Bella vitaSciusci!
GIGGINO: E ora turnau, e io a vogghiu cu mia. E si a tia non ti piaci,
mu dici chiaru e tunnu. A casa unni stamu a bonanima di nostru patri ma
lassau a mia. Dunca, tu sei un ospite. Si voi stari dda, devi accettare Vanna,
si no ti nni vai. (Esce con Vanna)
SCIUSCIA: Gigginu(Fa per rincorrerlo, ma il Barone lo ferma) Ma vui
sintistu?
BARONE: Sintemmu. Chi voi fari? Quantu tira un pilu di fimmina non tira
na corda i bastimentu.
PRONCHIINA: Picch, i cordi i bastimentu su speciali?
BARONE: Su belli rossi, no?
PRONCHIINA: E comu po un pilu tirari cchiussai?
BARONE: Pronchiina, solo un proverbio. Oh Matri di Diu! E chi si,
sturduta stamatina?
SCIUSCIA: Mi ittau fora.
BARONE: Non ti ittau fora.
SCIUSCIA: Comu, non mi ittau fora? Mi ittau fora.
BARONE: No, non ti ittau fora. Ti dissi chi si voi stari a so casa devi
accettare il ritorno di sua moglie.
SCIUSCIA: Dopu chi si passau menza Missina?
BARONE: Nui chi nni sapemu?
PRONCHIINA: Fora u ittau, Baruni.
BARONE: Mizzica, Pronchiina, ma tu na bona parola di paci, mancu si ti
scorciunu.
SCIUSCIA: Havi ragiuni.
BARONE: Ma allura hai a testa comu o marmuru!
SCIUSCIA: Baruni, ma comu putistu canciari subitu idea supra a dda
fimmina?
BARONE: Io non canciai idea, Sciusci, e a carcagnata ci a daria
cchiussai di prima. Sulu chi nui non semu Gigginu.
SCIUSCIA: Ma picch me frati shava ncullari sti corna? Che cosha
meno degli altri?
BARONE: Ancora insisti? To frati orbu. Certu, chi havi di menu? Nenti,
si tu non lu cunsiddiri un invalidu. Ma Vanna tuttu chistu no pinsau. (Esce)
PIPPINEDDA: (Entrando) Sciusci, unni si, Sciusci?
SCIUSCIA: Cca sugnu, Pippinedda.
PIPPINEDDA: Donna Pronchiina!
PRONCHIINA: Pippinedda!
SCIUSCIA: Pippinedda, ti dispiaci si pi quarche ghiornu mi nni vegnu a
stari a to casa? Si non ti portu sconsu
PIPPINEDDA: No, anzi, mi fa piciri. Io sugnu sempri sula: mi curcu sula e
mi suggiu sula. Dunca, figuriti si non mi fa piaciri a
cumpagnia Ma chi succidiu?
SCIUSCIA: Me frati Gigginu mi ittau fora. Dici chi si vogghiu stari
cu iddu mhaiu a suppurtari puru a so mugghieri.
PIPPINEDDA: Vanna? Turnau?
PRONCHIINA: Non chi turnau, a ripurtaru a casa. E orba, u sai?
PIPPINEDDA: Orba?
SCIUSCIA: Orba.
PIPPINEDDA: E tu non ci voi stari a casa?
SCIUSCIA: No, cu una chi facia a vita, no.
PIPPINEDDA: E cu una chi a fa, si? Mi pari un ragiunamentu na picca
stranu, Sciusci.
SCIUSCIA: E nautra cosa: tu si na fimmina onesta e bona di cori.
Idda, no, idda appena si truvau sula, si nni turnau a casa.
PIPPINEDDA: E si non fussi comu dici tu? Si io alla fini fussina fimmina
tinta, maligna e disonesta? E inveci idda canciau e divintau na
carusa per beni e bona di cori?
SCIUSCIA: Non minteressa, picch io ci rigalai a vita a me frati e
iddu ha preferito ncullarisi i corna di tutta Missina, pur di aviri na
fimmina nto lettu. Ora sunnu du orbi nta na valanga. Io dda sugnu fora
postu. Maspetti cca, Pippinedda? Vaiu a casa a pigghiari quattru robbi e i
ferri du travagghiu.
PIPPINEDDA: Taspettu cca.
(Sciusci esce)
PRONCHIINA: Vidi ddocu, Pippinedda? Ora tarrivau a cumpagnia.
PIPPINEDDA: Chi haiu a fari? A namicu non si rifiuta laiutu, no?
E poi, nni putemu fari cumpagnia. A vita mei difficili , cara
donna Pronchiina.
PRONCHIINA: Certu.
PRONCHIINA: Mah! Chi munnu chistu?
LINUZZA: (Entrando) Chistu u munnu, donna Pronchiina.
PRONCHIINA: E tu chi nni sai com u munnu?
LINUZZA: Comu, chi nni sacciu? U sacciu.
PRONCHIINA: E com, sintemu.
LINUZZA: U munnu fattu di ricchi e di poviri. U poviru vurria aviri
quarche cosa di cchi pi non murri di fami; u riccu voli sempri cchi soddi
per lingordigia. Ma pi aviri sempri cchi soddi u riccu, u poviru hava
essiri sempri cchi poviru.
PRONCHIINA: Brava a Linuzza.
PIPPINEDDA: Longa a sai.
LINUZZA: Un mumentu, non ha finutu ancora. Tra u riccu e u poviru c
chiddu a menza botta, che si ruffiania cu riccu, paviri quarche muddica, e
ogni tantu ci ietta un ossu rumicatu o poviru, pi fari la bella figura chi
ginirusu.
PRONCHINA: E chistu u munnu?
LINUZZA: E cos: troppi soddi, troppu picca o nenti i propria.
E nui, cara donna Pronchiina, pagamu. (Uscendo i santini) Chistu lArcangilu
Gabrieli chi ci porta a nutizia a Madunnuzza, chista a Sacra Famigghia e
chista a Matri Mmaculata.
PRONCHIINA: Non nnhaiu soddi.
LINUZZA: Non ci fa nenti, vi rigalu. (Le da dei santini)
PIPPINEDDA: E comu, io i pagai
LINUZZA: Pacenzia Vi salutu. (Esce)
PRONCHIINA: Ciao, Linuzza. Birbanti!
PIPPINEDDA: Vaiu a pripraricci un lettu a Sciusci pi stasira. (Esce)
MAGAZZU: (Entra con una valigia in mano, vestito in borghese)
Buongiorno, Pronchiina.
PRONCHIINA: Patri Magazz!
MAGAZZU: Ancora per poco.
PRONCHIINA: Comu?
MAGAZZU: Comu? Ho deciso di lasciare lordine: mi spogghiu, mi nni
vaiu.
PRONCHIINA: Pi Pippinedda?
MAGAZZU: No, Pronchiina, pi mia. Sugnu io chi non pozzu fari u
parrinu.
PRONCHIINA: Viditi, patri Magazz, ognunu di nui quannu nasci, sicunnu
mia havi nta stidda. Ora, si vui non nascistu pi fari u parrinu megghiu chi
non lu faciti.
SCIUSCIA: (Entrando con la valigia) Patri Magazz, unni annati cumminatu
i sta manera?
MAGAZZU: E tu?
SCIUSCIA: A casa non ci pozzu cchi stari cu dda fimmina attornu.
MAGAZZU: Io mi spogghiu e mi nni vaiu.
SCIUSCIA: Unni?
MAGAZZU: A Roma, a Milanu, a Torinu, unni capita prima.
SCIUSCIA: Ma dda supra lustrascarpi nnhavi?
MAGAZZU: Uh! Unu ogni angulu di strada.
SCIUSCIA: E allura sapiti chi fazzu? Vegnu cu vui, e cos, in dui, la
strada pariravi cchi curta e u viaggiu cchi leggeru. E si vuliti
vi nsignu a fari u lustrascarpi e apriamo una vera e propria
ditta.
MAGAZZU: E allura, a cu spittamu?
SCIUSCIA: Vi salutu, donna Pronchiina.
PRONCHIINA: Bona furtuna, Sciusci. (Si abbracciano)
MAGAZZU: Puru a tia, Pronchiina.
PRONCHIINA: E puru a vui, patri Signor Magazz. (Si abbracciano)
SCIUSCIA: Ogni tantu daticcillu un occhiu a ddi du orbi.
PRONCHIINA: Non dubitari.
(Magazz e Sciusci vanno via)
PRONCHIINA: Ma chistu un munnu di pazzi piddaveru.
PIPPINEDDA: (Entrando) Donna Pronchiina, vinni Sciusci?
PRONCHIINA: Si nnannau.
PIPPINEDDA: Unni? Comu?
PRONCHIINA: A Roma, a Milanu, a Torinu, unni capita
PIPPINEDDA: E partiu sulu?
PRONCHIINA: No, col signor Magazz, chi saria Patri Magazz chi si
spugghiau.
PIPPINEDDA: Ah, si spugghiau? A megghiu cosa chi putia fari.
PRONCHIINA: Cuntentu iddu!
PIPPINEDDA: AppuntuMavissi fattu piaciri ospitari a Sciusci. Mah, vosi
partiri E va beni, significa chi pirdemmu nu spassu nta stu
quarteri. Erumu abituati chi ogni vota chi passaumu di cca cera
Gigginu lOrbu oppuru so frati Sciusci.
PRONCHIINA: E chi u munnu cancia.
PIPPINEDDA: E si, cancia, e nui avema essiri capaci di canciari assemi a
iddu, si noSi no divintamu pezzi di museu: tutti nni vardunu sulu
pi sapiri comu era la genti prima, e chiddu chi facia. Ma i pezzi
di museu, puru si su belli, sempri vecchi su, e muti. Mi nni
vaiu, vi salutu, si no mi mettu a fari filosofia, e ca filosofia
io non manciu. (Esce)
PRONCHIINA: Ti salutu, Pippinedda. (Si siede) Chistu un munnu di pazzi.
(Si appoggia la testa come per appisolarsi. Cala la tela)
Fine
- Questo copione è stato visto:


