Sensaleria per… corna!

Stampa questo copione

Giambattista Spampinato

“SENSALERIA PER… CORNA!”

ovvero

(Spara a cu’ visti e ‘nsetta a cu’ non visti!)

Commedia in tre atti


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PERSONAGGI:

Ciccio, ‘u bersaglieri

Concetta, sua moglie

Rusidda, sua figlia

Providenza, sua cognata

Don Pasqualino Prezzavento

Nino Cicala

Carmelo Isaìa

Isidoro “Camposanto”

In un paesino della provincia etnea, oggi.


1


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

ATTO PRIMO

La scena rappresenta la modesta camera da pranzo dell’abitazione di Ciccio ‘u Bersaglieri, che funge da soggiorno e da studio. Al centro, la comune; a destra, porta che comunica con le altre camere; a sinistra, una finestra. La camera è arredata con vecchi mobili tra cui una scrivania, posta sulla destra, quasi al proscenio e una vecchia poltrona. Sulla sinistra, un tavolo da pranzo quadrato, con delle sedie attorno, sul quale sta stirando della biancheria donna Concetta. Alla parete centrale, una credenza con servizio da caffè, bicchieri, piatti, ecc. La scena deve essere illuminata con luci chiare.

SCENA PRIMA

Concetta e Provvidenza.

CONCETTA –(E’ una giovane donna di 33 anni, ancora piacente, malgrado abbia avuto una vitadi stenti. E’ in piedi presso il tavolo e sta stirando nervosamente della biancheria, mentre la sorella Provvidenza, più vecchia di 12 anni, è seduta vicino a lei) Si ti ticu ca non nni pozzu cchiù, tum’ha’ cridiri. Finu ad ora haju fattu pacienza, ma ora non ci ‘a fazzu cchiù. Ci haju sacrificatu ‘a me’ gioventù, ma ha stau tempu persu. Bada, non ho mai preteso di fari ‘a signura… chi sacciu, di stari cc’a coscia a cavaddu ed essiri sirvuta d’a cammarera, oppuri di fari viaggi e pigghiarimi ‘n divertimentu dopu n’autru, no!… M’avissi bastatu tanticchia di paci e di tranquillità e ‘u nicissariu ppi non moriri di fami!

PROVVIDENZA – Ju t’avvisai a tempu debitu. Non t’a po’ pigghiari ccu mia!

CONCETTA – Hai ragiuni, ‘a suruzza… Ma forsi era megghiu ca mi davi ‘n colpu di lignu ‘ntatesta quantu mi ‘rapevi l’occhi completamenti. Chi puteva capiri d’a vita ju… tridici anni aveva.

PROVVIDENZA – E iddu quasi trenta. Ca ti puteva veniri patri.

CONCETTA – E forsi fu chistu ‘u motivu ca m’inciammai d’iddu… Nostru patri morsi quannu juera picciridda e ristai cc’u disideriu d’u so’ amuri e d’i so’ carizzi.

PROVVIDENZA – Poi ni lassau macari nostra matruzza…

CONCETTA – E mi facisti tu di matri, ma ristai disidirusa di l’affettu paternu ca tu non mi putevidari.

PROVVIDENZA – E non c’era me’ maritu?

CONCETTA – ‘U sai ca ccu iddu non jeva d’accordu. Era troppu esigenti e rigoroso, paciall’anima so’!

PROVVIDENZA – Ma ti vuleva beni comu ‘na figghia.

CONCETTA – Non era ‘a stissa cosa. ‘Na carusa a tridici anni è nell’età critica e havi bisognu dicomprensione e di qualchi ‘mmizzigghiu e Cicciu, vint’anni arredi, mi nni fici tanti ca mi fici ‘nnamurari.

PROVVIDENZA – Fici ‘sta valintizza!… Tu eri ‘na picciridda ca jucava ancora cc’a pupa.

CONCETTA – Non esagerari, ora; ju era già donna.


2


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PROVVIDENZA – Eri ‘n buttuneddu di rosa, ca ci vuleva ancora tempu ppi sbucciari; e ju ticrisceva ccu l’occhi, taliannu stortu a cu’ t’avvicinava. Vistu ca ‘u Signuri non mi mannau figghi, ju rivirsai supra di tia tuttu l’istintu maternu e ti coccolava comu ‘na figghia unica. C’u puteva ‘mmaginari ca Cicciu ‘u Bersaglieri, amicu fraternu e coetaniu d’a bon’armuzza, vineva in casa ppi lusingari a tia?

CONCETTA – E truvau ‘u tirrenu fertili. Ju non videva l’ura di jramminni d’a to’ casa, non ppi tiaca ti vuleva beni cchiù d’a vita mia, ma ppi to’ maritu. Cicciu capìu ‘u me’ debuli e si nni approfittau.

PROVVIDENZA – Già… E, ‘ntra vidiri e svidiri, ti fujvu, facennumi ristari sicca ‘nte robbi; e nonsulu a mia, ma macari a’ bon’armuzza ca non s’aspittava ‘na mala parti d’u megghiu amicu so’.

CONCETTA – Non mi putevunu acciuncari tutti du’ jammi ‘ddu jornu!

PROVVIDENZA – Voli diri ca era ‘u to’ distinu!

CONCETTA – Te lo giuro, si non era ppi tia e ppi ‘dda criatura ca purtava in grembu, m’avissijttatu intra ‘a jsterna quannu capii ca ‘a differenza d’età tra mia e me’ maritu era incolmabile. Non si trattava sulu d’incomprensioni o di disaccordu, ma d’infelicità. Chiddu ca ju videva jancu, ppi iddu era nìuru; la mia spensieratezza di ragazza ppi iddu era leggerezza e mancanza di serietà e mi tormentava continuamente facennumi scenati di gelosia e jsannumi macari i manu.

PROVVIDENZA – Si cumporta ancora o’ stissu modu? Ti jsa i manu?

CONCETTA – No, ora m’ignora, comu si ju non esistissi; mancu mi cerca cchiù… Ppi iddu sugnu‘na speci di cammarera e cunsidira ‘a casa comu si fussi ‘na lucanna. Ma chissu fussi nenti, si almenu purtassi a’ casa ‘u nicissariu ppi mangiari. ‘Dda miseria ca guadagna, quannu ‘a guadagna, s’a joca o’ Totocalcio oppuri o’ Lottu.

PROVVIDENZA – E tu pirchì non ‘u lassi?

CONCETTA – Pp’amuri di ‘dda criatura ca ‘u voli beni e ci va ‘nto menzu.

PROVVIDENZA – Non cridu ca Rusidda ni soffrirà. Tantu, non è ca sta ccu vuatri; ccu mia sta…E poi, è ‘na carusa giudiziusa e capirà. Voli diri ca quannu ci veni ‘u disideriu di vidillu, ‘u va a truvari. Tu ti nni veni a’ me’ casa e ti godi a to’ figghia ca ora, più che mai, havi bisognu di tia. Ju, ppi quantu l’haju crisciuta comu ‘na figghia, sempri ‘a zia sugnu.

CONCETTA – E ju non haju paroli ppi ringraziariti ppi chiddu ca ha’ fattu ppi Rusidda.

PROVVIDENZA – L’haju avutu ricompinsatu d’a cumpagnia ca m’ha fattu, ma, soprattuttu dil’affettu ca m’ha datu. Chiuttostu, ju haju a ringraziari a tia ca ti sacrificasti ppi non mi fari ristari sula, dopu ‘a morti d’a bon’armuzza.

CONCETTA – L’haju fattu vulinteri e pp’u beni di Rusidda.(Si sente suonare alla comune)Cu’po’ essiri a ‘st’ura?

PROVVIDENZA – Ca, alli voti, to’ maritu. Ju mi nni vaju ca mi siddìu a vidillu.

CONCETTA – Cicciu havi i chiavi.(Suonano ancora)Inveci, è unu ‘ncurtu.(Va ad aprire)


3


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

SCENA SECONDA

Don Pasqualino Prezzavento e dette.

PASQUALINO –(E’ un vedovo benestante di 70 anni, tanto arzillo quanto tirchio)C’è pirmissu?

(Entra) Signura Cuncittina, bongiornu. E’ in casa don Cicciu?

CONCETTA – Nonsignura, fora è, ma è ‘nto veniri. Vossia mi s’accomida.

PASQUALINO – (Scorgendo Provvidenza)Oh, cara cummari Provvidenza, bongiornu!

PROVVIDENZA – ‘Ssa benedica, don Pasqualinu. Comu sta?

PASQUALINO – Comu e’ vecchi… Vui stati beni? PROVVIDENZA – Ringraziamu a Diu. PASQUALINO – Perciò, unni è jutu don Cicciu?

CONCETTA – Arrivau in casa di ‘n clienti. Mi havi tanticchia di pacienza ca fa cuntu ca torna.

PASQUALINO – E’ ca haju chiffari.

CONCETTA – Non m’u po’ diri a mia di chi i tratta? Forsi ‘u pozzu serviri ju.

PASQUALINU – Nn’avemu a fari i cunti d’a sinsalia di n’affari.

CONCETTA – Allura ccu iddu ha parrari.

PASQUALINO – Ma, cu’ sapi quantu addimura ancora?

CONCETTA – Non tantu. Vossia mi s’assetta accussì ni fa tanticchia di cumpagnia.

PASQUALINO – Ccu tantu piaciri v’a facissi, sulu ca ancora haju a fari ‘a spisa ppi minziornu.(Intanto siede)

PROVVIDENZA – A propositu, non è ppi essiri curiusa, ma cu’ ci bada a vossia, so’ niputi?

PASQUALINO – Ca quali niputi!… I niputi su’ colpi di cuti!… Di quannu non c’è cchiù ‘abon’armuzza di me’ muggheri, ristai sulu comu ‘n cani!… (Guarda l’orologio) Megghiu ca mi nni vaju ca si fici tardu.

CONCETTA – Chi è tutta ‘sta prescia? Non ci piaci ‘a nostra cumpagnia?

PASQUALINO – Signuruzza, lei è tantu bona e ju ristassi vulinteri, ma, comu ci dissi, haju a fari‘a spisa e poi haju a cucinari.

CONCETTA –(Per ingraziarselo)Ppi vossia ci voli qualcunu ca si pigghia cura di accudillu.

PASQUALINO – Ma chi!… Di ‘sti tempi non si po’ truvari cchiù a nuddu: divintaru tutti signuri!

PROVVIDENZA – Veru è, di ‘sti tempi si po’ moriri!

4


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PASQUALINO –(Dopo una pausa)Ninu Cicala non c’è mancu?

CONCETTA – E chi c’entra Ninu Cicala?

PASQUALINO – Non è ‘u sociu d’affari di vostru maritu?

CONCETTA – Quannu mai!… Travagghia ccu iddu, ma non è sociu.

PROVVIDENZA – Cuncittina, ju mi nni vaju annunca Rusidda si preoccupa.

PASQUALINO – A propositu, comu sta ‘a signurinedda?

CONCETTA – Beni, grazie. Sta sempri ccu me’ soru ca è sula.

PASQUALINO – Miat’idda!… Ju, ‘nveci…

CONCETTA – Ma vossia pirchì non s’a cerca ‘na cumpagnia?

PASQUALINO – A cui, a me’ soru ‘a monica?

CONCETTA – Ca si marita e ‘a trova subitu.

PASQUALINO – Ca si truvassi ‘na muggheri comu a vui, mi maritassi senza pinsaricci du’ voti.

CONCETTA – Vossia è galanti.

PASQUALINO –(Guardando l’orologio)Va’, tardu si fici. Megghiu ca mi nni vaju.

CONCETTA –(Guardando verso la comune)Ccà è, sta acchianannu i scali.

SCENA TERZA

Cicciu e detti.

CICCIO – (E’ sulla cinquantina. Chiacchierone e perditempo. Il tipico sensale siciliano)Oh, qualianuri! Don Pasqualinu Prezzaventu nella mia modesta dimora!… Ci baciu i manu! (Poi, scorgendo la cognata verso cui ha una reciproca antipatia) Ah, ci si’ macari tu? Pirchissu fora c’è ‘n ventu dimali cristiani!

PROVVIDENZA – Mi nni stava jennu… Cuncittina, ti salutu e, si hai bisognu cosa, fammillusapiri. Don Pasqualinu, mi si sta beni. (Via, salutata a soggetto dai presenti, mentre Concetta l’accompagna alla porta)

PASQUALINO – Don Cicciu, divintastiru ‘mpurtanti di bottu ca non vi faciti truvari cchiù?

CICCIO – Mi deve scusare, ma s’avissi ‘mmaginatu ca vineva vossia, non avissi nisciutu.

PASQUALINO – Bonu ora, non ‘ncuminciati cch’i smafiri.

CICCIO – Vossia m’ha dari cumanni?

PASQUALINO – Vinni ppi definiri ‘dd’affari.


5


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Cuncittina, passa ddà banna!

CONCETTA – Ddà banna è chiusu pp’i muschi.

CICCIO – Ti nni vai in cucina ca è ura di mettiri ‘a cazzalora supra.

CONCETTA – Prima haju a finiri di stirari.

CICCIO – Comu ti l’haju a fari capiri ca nell’ufficiu non ci devi lavorare? Vattinni ddà banna caccu don Pasqualinu avemu a parrari d’affari.

PASQUALINO – Non ‘a scumudati a’ signura. Putemu parrari ‘u stissu.

CICCIO – Vossia mi deve scusare, ma è una questione di principio. Idda s’ha ‘nsignari ca quannunell’ufficiu haju clienti, non mi deve disturbare.

CONCETTA – Quannu chistu fussi un ufficiu!

CICCIO – Ppi com’ora funziona d’ufficiu.

CONCETTA – (Ironica)Ah, sì? E di chi ufficiu si tratta?

CICCIO – Non t’interessa.

CONCETTA –(C.s.)Ho capito: è un ufficio d’alta banca!

PASQUALINO – (Cercando d’intervenire per non farli litigare)Signuri mei… CONCETTA – E tu, cu si’ ‘u diritturi?

CICCIO – (Che comincia a perdere la pazienza)Sissignure, a servilla! Ci ha’ diri cosa? PASQUALINO – (C.s.)Don Cicciu…

CONCETTA – (Con una risata)Tu po’ essiri, al massimu, ‘u diritturi d’a banca falluta!

CICCIO – Ci ‘a vo’ finiri?… Ti muzzicaru i vespi o fu ‘a vinuta di ‘dda vilinusa di to’ soru?

CONCETTA – Senti, non ti permettiri mai cchiù di parrari mali di me’ soru!

PASQUALINO – (C.s.)Signura Cuncittinedda…(Ma non gli danno ascolto)

CICCIO – Casu mai mi fai ‘n quattruni di scuma! CONCETTA – Ti dugnu ‘n colpu di ferru di stirari in testa.

CICCIO – E videmu si si’ capaci?…(Fa per afferrarla, ma incontra don Pasqualino che si èmesso in mezzo per non farli azzuffare)

PASQUALINO – (Con un grido)Signuri mei, ju haju primmura!… Non ‘a putiti smettiritanticchia, sbrigati a mia e poi, quannu ju mi nn’haju jutu, ricuminciati d’accapu?


6


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Vossia a vidiri chi facci!

CONCETTA – Pirchì non ti talii ‘a to’?

PASQUALINO – Ci risemu? V’haju prijatu ca haju primmura!… Don Cicciu, vi l’haju a dari ‘stisoldi d’a sinsalia, sì o no ?

CICCIO – (Calmandosi come per incanto)Basta, menza parola; non parru cchiù. Vossia mis’assetta. (Va alla scrivania e siede, mentre Concetta torna al suo lavoro)

PASQUALINO – (Siede, poi ci ripensa e si alza di botto)Ca quali assittari!… Dicitimi quantuv’haju a dari e facitamminni jri.

CICCIO – Quantu mi voli dari?

PASQUALINO – Vui mi l’aviti a diri.

CICCIO – Prima, però, vossia ha cunsidirari ca fici ‘n affari chi fiocchi, pirchì i terri ca s’accattausu’ accussì fertili ca si ci simina pezzi di cincucentu liri d’argentu, ‘a terra ci svomica almenu carti di milli liri!

PASQUALINO –(Sedendosi)Bellu affari: siminu argentu e ricogghiu carta!

CICCIO – Ma ogni carta vali du’ pezzi d’argentu. E poi, ppi ‘na mangiata di pasta l’accattau.

PASQUALINO – Ca non tantu.(Pausa)Perciò, vi bastunu cinquantamila liri?

CICCIO – Chi fa, scherza? Perlomenu mi deve favorire centocinquantamila lire.

PASQUALINO – Buum! Si pussideva ‘sta cifra, m’avissi maritatu n’autra vota!

CICCIO – Di chistu ni putemu parrari dopu. La mia ditta è a largo raggio e si occupa macari dimatrimonii. Haju sutt’occhi ‘na picciotta ca è propriu adatta ppi vossia.

PASQUALINO – Vuliti schirzari?… I fimmini, ppi mia, fineru. Vecchiu mi fici!

CICCIO – Vecchiu? A sissant’anni vecchiu?

PASQUALINO – Macari avissi sissant’anni! Sittanta nn’haju; i cumpisciu a novembri.

CICCIO – Non ci cridu. Vossia mi voli schirzari. Cuncittina, ha’ ‘ntisu? Dici ca havi sittant’anni.Si ci po’ cridiri?

CONCETTA –(Seccata)Chi nni sacciu ju.

PASQUALINO – ‘U viditi ca vostra mogghi non si pronunzia? Signu ca mi parunu sittant’anni.

CICCIO – Vossia mi non ci bada a me’ muggheri ca oggi havi setti diavuli ppi ogni capiddu.Comunqui, ammessu ca vossia havi sittant’anni, ma ju non ci cridu, non ci parunu e, perciò, comu si non l’avissi.


7


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PASQUALINO – Vui mi vuliti sbintari. Ppi daveru non mi parunu?

CICCIO – Santa Luciuzza m’avissi a fari annurvari! Vossia pari ‘n picciutteddu schiettu.

PASQUALINO – Eppuri, haju avutu già du’ muggheri.

CICCIO – E non c’è dui senza tri!

PASQUALINO – Ca quali, sugnu sfurtunatu cch’i fimmini.

CICCIO – ‘A chiama sfurtuna? Chista furtuna sfacciata è.

PASQUALINO – Ma chi diciti? M’hannu murutu du’ muggheri e vui ‘a chiamati furtuna ?

CICCIO – Certu. ‘U peggiu era si facevunu moriri a vossia.

PASQUALINO – Toccu ferru!

CICCIO – Vossia fa comu ‘nta contradanza: cangè la femme!(Pronunzia com’è scritto) PASQUALINO – E chi voli diri?

CICCIO – Non ‘a sapi ballari ‘a contradanza? PASQUALINO – Ai me’ tempi ‘a ballava macari ju.

CICCIO –  E,  allura,  ha  canusciri  ‘u  francisi:  “A  plasse!”:  “A  spasso!”…  “Promenade!”:

“Camminata!”… “Tutte le monde ballansè!”: “Tutto il mondo balla!”… “Cangè la femme!”:

“Cambiare la femmina!”… E vossia, mi pari, ca ‘sta fimmina l’ha cangiatu o’ spissu!

PASQUALINO – E chi mi ristau? ‘N pugnu di muschi!… Avissi avutu almenu ‘n figghiu!

CICCIO – E’ ancora in tempu!…(Pausa)Nunca, ci ‘a fazzu canusciri ‘sta picciotta?

PASQUALINO – (Che comincia a prenderci gusto)Quant’anni havi?

CICCIO – Quaranta. E’ bedda e china di saluti ca pari ‘n pumu lappìu.

PASQUALINO – Vui mi stati sbintannu.

CICCIO – Chi sugnu ‘u tipu ca sbenta i clienti?

PASQUALINO – Vi vogghiu cridiri… Ma, ni po’ aviri figghi?

CICCIO – Puh!… Vossia mancu ‘a tocca ca ci sbroccula l’eredi ppi subitu.

PASQUALINO – Ca era timbulata!

CICCIO – Accussì su’ ‘nta ‘sta famigghia.

PASQUALINO – M’a dununu cc’a prova comu i muluni?


8


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Ci sti pregando che è la sacrosanta verità. E’ di razza figghialora comu i cunigghia.

Vossia ha sapiri ca so’ matri ha avutu novi figghi e so’ soru nn’havi setti.

PASQUALINO – Non ci pozzu cridiri.

CICCIO – Sul mio onore!… Perciò, ci parru? Ci ‘a ciusciu menza parola?

PASQUALINO – (Indeciso)Poi ni parramu. Ppi com’ora facitimi livari ‘stu debitu.(Tira fuori ilportafogli) Ccà ci su’ ‘sti cinquantamila liri e non si nni parra cchiù.

CICCIO – E ‘ddocu è ‘u sbagghiu: invece ne dobbiamo parlare!… Allura, chiddu c’haju dittu hastatu discursu persu? Parole buttate al vento?… Io ci propongo un altro affare e vossia ci ‘nsisti cc’a stissa musica?… Don Pasqualino, io sono un libero professionista serio che dice una sola parola e la mia parola è parola di re! Si ci dissi centucinquantamila liri, devono essere centocinquantamila liri, annunca non c’è cchiù serietà!

PASQUALINO – Ma ‘na riduzioni m’a putiti fari!

CICCIO – (Ambolloso)L’onorario non si riduce!

PASQUALINO – Chi c’entra l’orariu? Don Cicciu, pirchì parrati cc’a lingua di fora?

CICCIO – L’onorario, don Pasqualino!… Non l’orariu comu capìu vossia.

PASQUALINO – Bonu va’, n’autra contradanza avemu pp’i manu!… E chi è ‘st’onorariu?

CICCIO – (Alzando la voce)L’anuranza, la spittanza, lo stipendio!

PASQUALINO – E bonu, non faciti vuci.(Pausa, poi)Avanti, vi dugnu centumila liri!

CICCIO – Allura, haju parratu turcu!… Non pari ca sta niscennu pinni di ficutu?… Ci ho pregatoca ppi liggi mi spettunu cchiù di quantu ci dumannai.

PASQUALINO – Chi c’entra ‘a liggi? Chi semu o’ Tribunali ca ci ‘mmiscati ‘a liggi?

CICCIO – In ogni affare o’ sinsali ci tocca il due per cento. L’affari fu di deci miliuni, si nonsbagghiu, perciò, mi pari ca mi tuccassiru ducentumila liri. Ju ci nni dumannai centucinquanta…

PASQUALINO – Chi mi cuntati ‘nta l’amicizia di percentuali e di onorariu! Pigghiativi ‘sticentumila liri e stativi mutu ca boni su’.

CICCIO – Ma ‘u sapi ca è curiusu vossia?… Chi campu d’amicizia ju? A me’ muggheri chi cidugnu a mangiari amicizia?

PASQUALINO – E chi vuliti campari cch’i me’ soldi?!… Avanti, non faciti storii ca poi canusciu‘sta picciotta e, si mi piaci, m’a maritu!

CICCIO – Mi fa ‘stu gran favuri!… Ahu, ju ‘u sinsali fazzu o ci pari ca fazzu opiri di beni.

PASQUALINO – Ppi ‘sta vota v’a dugnu vinta, però ‘a sinsalia non v’a pavu tutta in cuntanti.


9


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – E chi m’a voli pavari a rati?!

PASQUALINO – In contanti e in natura.

CICCIO – Ca comu voli fari, fa.

PASQUALINO – Allura, facemu accussì: ora vi dugnu centumila liri, e’ ricoti, poi, vi dugnu ‘nsaccu di frumentu.

CICCIO – (Intascando i soldi)Vossia, almenu, m’ha dari n’autru saccu di legumi, annunca cirimettu.

PASQUALINO – E va beni, vi dugnu ‘n saccu di favi, accussì vi venunu i fòddiri e vi grattati.

Però, ppi l’affari d’u matrimoniu non mi dumannati sinsalia ca non vi nni dugnu.

CICCIO – ‘A sinsalia m’a pava quannu ci nasci l’eredi.

PASQUALINO – Ancora ha nasciri e già si chiama Cola? Chiuttostu, quannu m’a faciti canusciri?

CICCIO – In settimana.

PASQUALINO – E dicitimi n’autra cosa: semu sicuri ca ci piaciunu l’omini attimpati?

CICCIO – Ci po’ mettiri ‘a manu supra ‘u focu.

PASQUALINO – Ma non cridu ca non siti capaci di parraricci e ‘u matrimoniu sfallisci?

CICCIO –(Alzandosi)E, allura, mi sta affinnennu!… Cicciu ‘u Bersaglieri è capaci di maritari ‘uVaticanu cc’u l’Unioni Sovietica!

PASQUALINO – Ma non si po’ fari nenti ppi canuscilla oggi?

CICCIO – Don Pasqualinu, ju ccu vossia parru chiaru: oggi m’haju a pricurari n’autri centumila lirippi pavari ‘na cambiali ca mi scadi. Si mi favurisci vossia, lo servirò.

PASQUALINO – Non c’è primura, non c’è primura!… Facitivi l’affari vostri ca ppi canuscilla c’èsempri tempu. Ju levu l’incomudu; stativi bonu; signuruzza, i me’ rispetti. (Via di fretta)

CICCIO –(Dopo che don Pasqualino è andato via)Quant’è taccagnu, salaratu Diu!

CONCETTA – Comu si tu non ‘u canuscissi.

CICCIO – Ma non finu a ‘stu puntu!… Ma, dicu ju, chi si nni fa d’i soldi? A cuì ci l’ha lassari?

CONCETTA – Ca s’i mangiunu i so’ niputi alla facciazza so’.(Si sente suonare alla comune)

CICCIO – Vidi cu’ è.

CONCETTA – (Raccogliendo la biancheria e il ferro da stiro)Non ci pozzu jri c’haju a pusari ‘abiancheria ddà banna. (Via a destra)


10


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

SCENA QUARTA

Nino Cicala, Carmelo Isaìa e detto.

NINO – (E’ il commesso; ha circa 25 anni. Arriva solo.)Principali, ju sugnu. Pozzu trasiri?

CICCIO – Chi è ‘sta novità? Certu ca po’ trasiri, anzi si’ in ritardu.

NINO – Non sugnu sulu. Ccu mia c’è un clienti ca voli parrari ccu vossia.

CICCIO – E pirchì non ‘u fai trasiri?(Premuroso)Prego, s’accumudassi.

CARMELO –(Ha circa 30 anni; è elegante, ma pacchiano; ha l’aria boriosa dei mafiosi di città)Vossia è don Cicciu ‘u Bersaglieri?

CICCIO – A servilla.

CARMELO –(Stringendogli la mano)Tantu piaciri. Ju mi chiamu Carmelu Isaìa e fazzu ‘ucommercianti d’ogghiu. Ci vuleva dari ‘na priera.

CICCIO – Vossia mi comanda… ma s’assittassi.(Siedono)

CARMELO – Mi ficiru ‘u so’ nomu a Catania certi amici mei; ci vuleva dari, perciò, ‘na prijera.

CICCIO – Di chi si tratta?

CARMELO – Eccu, ebbi l’occasioni e, diciamo pure, la fortuna di canusciri ‘nta ‘stu paisi ‘napicciotta ca mi piacìu assai, tantu ca decisi di pigghiarammilla ppi muggheri. E, siccomu ju sugnu un omu d’anuri, vogghiu fari i cosi in perfetta regola.

CICCIO – Dici giustu. Quantu vali la regolarità!…

CARMELO – Però, non pirchissu mi fazzu pusari ‘na musca supra ‘u nasu. Nuddu s’ha vantatuancora di pistaricci ‘a cuda a Carmelu Isaìa.

CICCIO – Non ne dubito.

CARMELO – Ma turnamu o’ nostru discursu. Vossia m’ha fari ‘u favuri di jri in casa d’a picciottae parrari ccu so’ matri.

CICCIO – Non è megghiu si parru cc’u patri? Tra di nuatri omini ni sapemu sentiri megghiu.

CARMELO – Cc’a matri aviti a parrari; non nn’havi patri.

CICCIO – Va beni. Prima, però…

CARMELO – C’è qualchi difficoltà?

CICCIO – Nonsignuri, ma…

CARMELO – Haju caputu: vossia voli stabiliri prima ‘u tantu quantu d’a sinsalia. Havi ragiuni,non ci aveva badatu.


11


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Non c’è primmura…

CARMELO – Ju l’affari i trattu sempri prima. E’ megghiu, perciò, si ni mintemu d’accordu ora.

CICCIO – Comu voli fari vossia, bon fattu sia.

CARMELO – (Dalla tasca della giacca tira fuori un portafogli pieno di banconote)Ccà ci su’centumila liri e altrettantu ci nni su’ a cosa fatta. Va beni?

CICCIO – D’accordu.(Intasca i soldi)Cu’ è ‘a picciotta?

CARMELO – Si chiama Rosina. Non sacciu autru.

CICCIO – E comu fazzu a truvalla cc’u sulu nomu?

CARMELO – Vi pozzu diri unni sta di casa ca ci haju statu. Mi vinneru ‘na partita d’ogghiu e ccu‘sta scusa ‘a canuscii.

CICCIO – Ora ‘u discursu si semplifica. Unni sta?

CARMELO – Allatu ‘a Chiesa d’a Matrici.

NINO – Principali, ‘u sapi cu’ è? ‘A figghia d’a bon’arma di don Pippinu “Fucili”.

CICCIO – Veru è: idda di sicuru è. ‘Na bona carusa ...

CARMELO – Ci pozzu cuntari?

CICCIO – E’ cosa fatta. Si nni po’ jri tranquillu che lo servirò a dovere.

CARMELO – Don Cicciu, eventualmenti mi ci fa capiri ca sugnu dispostu a pigghiarammilla cc’asula cammisa d’incoddu pirchì mi piaci assai, ma ci dicissi macari ca Carmelu Isaìa non tòllira sgarbi. Nn’avemu caputu? Haju statu chiaru ?

CICCIO – Sissignura, comu l’acqua trasparenti.

CARMELO – Quannu m’a duna ‘na risposta?

CICCIO – A’ simana ca trasi.

CARMELO – Non po’ essiri prima?

CICCIO – Mi l’ha dari ‘u tempu di spruvari ‘a situazioni? Ju vogghiu fari ‘n travagghiu comu sidevi. Chi po’ diri vossia si non va comu predispostu: “Don Cicciu non canusci ‘u so’ misteri!”, e ju chissu non ci ‘u vogghiu fari diri. E poi, m’haju a litigari pp’a doti? Cchiù ci nn’è e megghiu sarà.

CARMELO – Non m’interessa ‘a doti.

CICCIO – Ma si c’è, chi fa ‘a rifiuta?

CARMELO – Non si nni po’ parrari dopu?


12


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Nonsignura, prima si nn’ha parrari. I patti l’avemu a fari prima.

CARMELO – Va beni, basta ca ni nni niscemu.

CICCIO – E’ primmura mia manteniri l’impegnu. Vossia mi non dubita.

CARMELO – ‘Ssa benedica. Ni videmu a’ simana ca trasi.

CICCIO – Ci baciu i manu.(Carmelo Isaìa via dalla comune)

SCENA QUINTA

Detti e poi Rusidda.

NINO – Principali, ci ‘a pozzu diri ‘na cosa?… A mia ‘st’individuu non mi piacìu. Troppu boriaaveva. Chissu mafiusu è.

CICCIO – Ma chi vai dicennu? Si vidi di tri migghia luntanu ca è ‘n galantomu. ‘U vidisti ‘dduportafogghiu chinu di carti di centumila liri? Chisti su’ i cristiani e non ‘ddu miserabili e pizzenti di don Pasqualinu Prezzaventu ca, ppi scipparicci ‘dda miseria di sinsalìa, unu ha sudari setti cammisi!

NINO – Vossia, basta ca vidi soldi, annorva. Mi sta attentu, mi non si fida!

CICCIO – Tu non sai chiddu ca dici. Parramu, chiuttostu, di l’affari nostri: t’a facisti dari ‘arisposta di don Pasquali Marchisi ppi dd’affari?

NINO – No c’era intra.

CICCIO – Haju caputu, megghiu ca ci vaju ju ca “cu’ voli anda e cu’ non voli manda!”.(Via dallacomune)

NINO – (Rimasto solo, siede comodamente sulla poltroncina con i piedi sulla scrivania e sfogliadistrattamente un giornale)

RUSIDDA –(Appare dalla comune dopo qualche tempo restando colpita per la presenza di Ninodi cui è segretamente innamorata. Ha circa 18 anni ed è molto graziosa e raffinata) Ciao, Nino.Nuddu c’è intra?

NINO – (Depone il giornale e si alza)Oh, Rusidda, tu si’? Cu’ vidi a tia, vidi a Pasqua!… Havi ‘nmisi ca non ti videva.

RUSIDDA – Voli diri ca non t’interessa cchiù di vidirimi. Ju haju vinutu o’ spissu ccà.

NINO – E pirchì non m’ha’ circatu?

RUSIDDA – E unni t’aveva a circari si ccà non c’eri mai?

NINO – Hai ragiuni. ‘Nta ‘st’ultimi tempi ccu to’patri avemu avutu troppu chiffari.

RUSIDDA – (Ironica)M’u ‘mmaginu ‘stu gran chiffari d’alta finanza!

NINO – Non mi cridi?


13


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

RUSIDDA – ‘Na vota, però, mi vinevi a circari… E’ ca t’i scurdasti i vecchi amici!

NINO – Non è veru. ‘U sai ca t’haju vulutu sempri beni, di quann’eri picciridda e jut’accumpagnava o’ culleggiu tinennuti pp’a manu.

RUSIDDA –(Con un sospiro)Chiddi erunu tempi!

NINO – Ora criscisti, ti facisti ‘na bella signurina, si’ macari maestra e guai a cu’ t’avvicina.

RUSIDDA – Pirchì, haju ‘a pesti d’incoddu?

NINO – ‘A pesti ‘a fa veniri to’ zia Provvidenza a cu’ t’avvicina.

RUSIDDA – Ma chi dici? Non sugnu ‘na bestia rara; sugnu ‘na carusa comu a tutti l’autri. E poi,ppi tia è n’autra cosa; ‘a zia ti canusci; non è comu ppi l’autri. E macari ca fussi comu dici tu, ‘a zia chi mi veni sempri d’appressu?

NINO – Rusidda, non semu cchiù carusi comu quannu jucavumu ‘nsemi. T’annu, ppi nuatri nonc’era distinzioni: ni pareva di essiri i stissi.

RUSIDDA – Ju sempri ‘a stissa sugnu.

NINO – Non si’ cchiù ‘a stissa. Ora sei donna e sai distinguere. Sai ricanusciri i ricchi dai poviri; eju sugnu ‘n poviru orfanu senz’arti né parti, mentri tu hai ‘n patri, ‘na matri e, grazii a Diu, hai macari a to’ zia Provvidenza ca pensa per il tuo avvenire.

RUSIDDA – Ma ju t’haju cunsidiratu sempri comu a mia. Non ci haju badatu mai e’ to’ condizioni.

Ppi mia si’ comu quannu jucavumu ‘nsemi.

NINO – (Amaro)Ma ora non putemu cchiù jucari ‘nsemi. Semu crisciuti ‘nta munnu diversu. Jucuntinuannu a pinari jornu dopu jornu, mentri ppi tia ha statu cchiù facili. Tu, però, ha’ dari cuntu e ragiuni di chiddu ca fai e, perciò, hai ‘u duvuri di pinsari al futuro ca ppi tia si chiama maritu, famigghia, casa!

RUSIDDA –(Scattando come una molla)Ju non mi maritu!

NINO – Oh, e pirchì? Non ci cridu. Tutti d’accussì diciunu, ma poi…

RUSIDDA – Ju non sugnu comu all’autri!

NINO – Quando sarà il momento, ci penserai macari tu.

RUDIDDA – Non ci potrò pensare.(Con un fil di voce)Ho fatto un voto.

NINO – I voti si ponu sciogghiri.

RUSIDDA – Il mio no, almeno che…(S’interrompe)

NINO – Almeno che?(La ragazza abbassa gli occhi e non risponde)Non m’u vo’ diri? Chi è ‘nsegretu? Avanti, dimmillu… (Le prende una mano che Rusidda ritira immediatamente, mentre due lacrime le rigano il viso) Rusidda, chi su’ ‘sti lacrimi? Pirchì stai chiancennu?


14


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

RUSIDDA –(Cercando di dominarsi)Non staju chiancennu.

NINO – Quannu ‘a fimmina chianci, o è infelice o è innamorata! Chi si’ tu d’i dui?

RUSIDDA – Lassimi in paci!

NINO – A mia m’u po’ diri chi hai.

RUSIDDA – Chi dirittu hai tu di sapillu?(Improvvisamente si sente la voce di Concetta chechiama. Rusidda si asciuga le lacrime e si ricompone, mentre Nino si allontana dalla ragazza)

SCENA SESTA

Concetta e detti.

CONCETTA – (Venendo dalla destra)Rusidda, tu ci si’? Quannu vinisti?

RUSIDDA – (Impacciata)‘N mumentu fa.

CONCETTA – (Guardandola negli occhi)Chi su’ ‘st’occhi russi? Ha’ chianciutu?

RUSIDDA – Pirchì aveva a chianciri? Mi trasìu ‘na muscagghia ‘nta l’occhi.

CONCETTA – ‘Nta tutti du’ occhi?(Guarda Nino che cerca di eludere il discorso, sfogliando ilgiornale) Dimmi ‘a virità: chi successi?

RUSIDDA – Nenti, mamma… Scusami, ma me ne devo andare chè la zia mi aspetta.

CONCETTA – Ma, allura, pirchì vinisti?

RUSIDDA – Per salutarti, ma ora devo proprio andare.

CONCETTA – Prima dimmi chi ti successi.

RUSIDDA – Non mi è successo proprio niente. Ciao.(Via di corsa dalla comune)

CONCETTA – Biniditta carusa!… Ma c’aveva? Fusti tu? Chi ci facisti?

NINO – Ju?… Nenti!

CONCETTA – Allura, pirchì aveva l’occhi russi di chiantu?

NINO – Chi sacciu? Forsi ci trasìu ppi daveru ‘na muscagghia?

CONCETTA – A mia ‘stu fattu non mi cunvinci.(Pausa)Perciò, tu non sai nenti?

NINO – Bedda Matri, nenti sacciu.(Guardandola con intenzione)‘U sapi ca non ci sacciuammucciari nenti.

CONCETTA – Ninu, m’ha fari ‘n favuri: ha lassari in paci a me’ figghia Rusidda. Non cifrasturnari ‘a testa pirchì è ancora ‘na picciridda. Stai attentu, si non vo’ ristari fora d’u ‘nfernu e luntanu d’u paradisu!


15


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

NINO – Chi senti diri?

CONCETTA – “A buon intenditor poche parole”!(Si sente dall’esterno la voce di Ciccio) CICCIO – (Dall’esterno)Ristamu ‘ntisi, don Pasquali. Ci baciu i manu. CONCETTA – (Allontanandosi da Nino)Non ci diri nenti a me’ maritu.

SCENA SETTIMA

Ciccio e detti.

CICCIO – (Entrando, a Nino)Menu mali ca ci sugnu ju pirchì, si stava spranza di tia, avissivogghia di stari friscu. (Nino e Concetta, imbarazzati, non rispondono) Ccà sutta ‘ncuntrai a don Pasquali Marchisi, ca stava vinennu ccà, e ci parrai. Ristamu ca tu dumani vai a’ so’ casa e ti fai dare ‘u campiuni d’a ‘ntrita (mandorla sbucciata). ‘U prezzu è ‘u solitu. Non vosi scinniri mancu di ‘na lira. (Ancora silenzio da parte dei due) Cchiù dardu, poi, ha jri in casa di don Miciu “’u russu” e ti fai diri qual’è la sua ultima offerta pp’a vigna di Piscivarrili. (Pausa, poi guarda i due e si accorge del loro imbarazzo) Chi fu? Chi è ‘stu silenziu? Mancau ‘a currenti elettrica o sant’Alfiuzzu ficifinalmenti ‘u miraculu?

NINO – (Come svegliandosi)Chi?… Sì, va beni, principali.

CICCIO – Chi vi pigghiau a tutti dui?

CONCETTA – Nenti.

CICCIO – Pirchì faciti, allura, ‘dda facci?

CONCETTA – Ju non staju facennu nudda facci.

CICCIO – E tu, Ninu? Ancora non m’ha’ rispunnutu.

NINO – Chi ci haju a rispunniri, principali? Va beni, cchiù tardu ci vaju.

CICCIO – Non vuleva sentiri diri chissu.

CONCETTA – (Per cambiare discorso)Ccà ci ha statu Rusidda.

CICCIO – ‘U sacciu. ‘A visti e mi parsi c’aveva ‘a stissa facci vostra. Non mi desi mancu cuntu.Aveva l’occhi russi di chiantu. (Alla moglie) ‘A facisti chianciri?

CONCETTA – No. Pirchì l’aveva a fari chianciri?

CICCIO – Chi sacciu… Forsi ‘a rimproverasti…

CONCETTA – No, affattu.

CICCIO – Ninu, sai cosa tu?

NINO –(Sempre più imbarazzato)No, Bedda Matri.


16


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Perciò, fu ccà, ‘a vidistiru tutti dui e non v’accurgistiru ca chianceva?

CONCETTA – Ju ‘a visti sulu ppi ‘n mumentu.

CICCIO – (A Nino)Macari tu ‘a vidisti sulu ppi ‘n mumentu?

NINO – (Tradendosi)No, veramenti…

CICCIO – (Cominciando a perdere la pazienza)‘A vidisti o non ‘a vidisti?

NINO – Sì, ‘a visti, parramu ‘n pocu e poi…

CICCIO – E poi?

NINO – Nenti, si nni jvu.

CICCIO – Ci cuntasti ‘na cosa cummuventi finu a falla chianciri?

NINO – Ma chi dici, principali? Ju barzelletti cuntu!

CICCIO – Ninu, vo’ fari, forsi, comu fici ‘nta favula ‘a to’ cullega cicala ca s’accaparrau tuttuchiddu ca i furmicheddi avevunu ricugghiutu a suduri di frunti? Ma ju non sugnu ‘a furmicula ca assuppa senza reagiri. Ju cauci ti nni dugnu finu a quannu ti fai trasiri in testa ‘u proverbiu ca dici: “Impara l’arti e… lassa li fimmini da parti!” (E lo insegue minaccioso fino a farlo scappare dalla comune)

S I P A R I O


17


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

ATTO SECONDO

La stessa scena. E’ trascorsa una settimana dall’azione del I° atto. Sono le quattro del pomeriggio. All’apertura del sipario don Ciccio è sdraiato sulla poltrona e dorme, illuminato da una luce bianca, ma, all’apparire di Concetta, la luce si colorerà per mettere in risalto l’inizio del sogno.

SCENA PRIMA

Ciccio solo e poi Concetta.

CICCIO – (E’ sdraiato sulla poltrona davanti alla scrivamia, con la testa reclinata e le bracciapensoloni. Dorme beatamente, russando rumorosamente, ma agitandosi di tanto in tanto nervosamente)

CONCETTA – (Entra dalla sinistra e, scorgendo il marito addormentato, gli si avvicina e losveglia) Cicciu, Cicciu… rusbigghiti ca tardu si fici!

CICCIO – (Svegliandosi)Chi ura su’?

CONCETTA – I quattru.

CICCIO – I quattru? E pirchì mi rusbigghiasti ora?

CONCETTA – Tu si’ senza pinseri! E’ quattru non avevi a essiri ‘nta l’avvucatu pp’a firma d’ucompromessu d’a vigna di Piscivarrili? Spicciti annunca a nuddu trovi e sfumunu macari ‘st’autri soldi!

CICCIO – Non si fa oggi ‘u compromessu. Fu rimannatu a lunedì.(Va alla scrivania e cerca tra lecarte che vi sono sparse sopra) A propositu, unn’è?

CONCETTA – Chi?

CICCIO – ‘A copia d’u compromessu. ‘A pigghiasti tu? Era ccà, supra ‘a scrivania.

CONCETTA – Non nn’haju pigghiatu ju.

CICCIO – Unn’è, allura? Ju ccà ‘a pusai, ammenzu all’autri documenti.

CONCETTA – E, allura, ha essiri ddocu. Cercala bona.

CICCIO – Non ci nn’è ccà. Vidi unni ‘a ‘mpurtusasti ca tu si’ chidda ca fa scumpariri ogni cosa!

CONCETTA – Adduniti ‘nto casciolu, alli voti ‘a mittisti ddà.

CICCIO – (Apre il cassetto e guarda)Infatti è ccà, ma ci ‘a mittisti tu, pirchì ju ccà supra ‘a lassai.

CONCETTA – Sempri mia è ‘a culpa!

CICCIO – A propositu, s’ha vistu don Pasqualinu Prezzaventu?


18


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CONCETTA – No. Vinni, inveci, ‘u patruni di casa.

CICCIO – E chi vuleva?

CONCETTA – Chi puteva vuliri? I soldi di l’affitu.

CICCIO – Ma si ci desi l’autru jornu?!

CONCETTA – Dici ca non c’i dasti tutti.(Ciccio non risponde)Pirchì non c’i dasti si l’avevi isoldi?

CICCIO – Non l’aveva.

CONCETTA – Non avevi i soldi di don Pasqualinu e di ‘ddu clienti di Catania? CICCIO – Non l’aveva cchiù.

CONCETTA – Ti mittisti a jucari n’autra vota o’ lottu?

CICCIO – Mi desiru cincu nummira ca havi assai ca non nesciunu e c’è ‘a probabilità ca nesciunue pigghiamu i miliuna.

CONCETTA – (Ha uno scatto d’ira e gli si avventa contro)Ti mangiassi ‘u cori, ‘ncoscienti canon si’ autru!

CICCIO –( Si svincola, afferra la moglie per le braccia e la scuote a lungo)Ahu, i manu mi jsi?Vidi ca ‘sti bullenti spiriti t’i fazzu passari ju!

SCENA SECONDA

Don Pasqualino, detti e poi Rusidda.

PASQUALINO – (Entra e scorge i due che litigano. Immediatamente si precipita a separarli)Calma, signuri mei!… Chi su’ ‘sti cosi tra maritu e mogghi?

CONCETTA – (Con le lacrime agli occhi)‘U sta vidennu vossia comu mi tratta? Mi metti i manud’incoddu!

CICCIO – Accussì finìu? I manu d’incoddu t’i misi ju? Chiuttostu si non mi scansava in tempu, miscicavi ‘a facci ccu ‘dd’ugnazza longhi!

PASQUALINO – E bonu ora, faciti paci e non si nni parra cchiù.

CICCIO – Chissa è ‘na vipira!

CONCETTA – ‘U sta sintennu? Tuttu chissu pirchi ci ricordu ‘u beni.

CICCIO – Cch’i manu ‘nta l’occhi m’u ricordi ‘u beni?

PASQUALINO – Ma chi diciti? Vostra mogghi vi vuleva fari ‘na carizza

CICCIO – Ppi vossia i carizzi si fannu ccu l’ugna di fora?

19


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CONCETTA – Mi si fa cuntari chi nni fici d’i soldi d’a sinsalia.

PASQUALINO – No, no, ppi carità, non mi ci ‘mmiscati a mia nell’affari vostri!

CICCIO – Chiddu ca dicu macari ju: chi ci ‘nteressa a don Pasqualinu d’i fatti mei?

CONCETTA – Accussì s’accorgi quantu si’ incoscienti!

PASQUALINO – Signuri mei, m’aviti a cridiri, non ci tegnu a canusciri l’affari vostri. A mia mibastunu i me’ pinseri. E poi, comu si dici: “tra mogghi e maritu, non ci mettiri ‘u jtu!”. Ca ognunu purtamu ‘a nostra cruci!

CONCETTA – Ju l’haju purtatu ppi vint’anni e ora mi stancai!

PASQUALINO – E chi m’a vuliti fari purtari a mia?!… Signuruzza, mi basta ‘a mia, specialmentiora ca so’ maritu mi misi ‘dd’autru pulici in testa.

CICCIO – Vossia m’a lassa parrari ca cchiù tardu ci passa ogni cosa. CONCETTA – Troppu comudu fussi ppi tia! Cchiù tardu nuatri ni facemu i cunti!

CICCIO –(Sbottando)Ahu, ora basta ca mi facisti siddiari ppi daveru!(A questo punto arrivaRusidda che reca un bidoncino d’olio; si accorge della lite dei genitori e interviene)

RUSIDDA – Papà, mamma, semu e’ soliti? Com’è ca ogni vota ca vegnu ccà, vi trovu sempri ca visciarriati?

CICCIO – Rusidda, fammi ‘u favuri: portatilla ddà banna a to’ matri, prima ca fazzu ‘n spropositu!

PASQUALINO – Sì, sì, signurinedda, s’a purtassi ddà banna. Livamu l’occasioni.

RUSIDDA – Mamma, jemuninni ddà banna.

CONCETTA – Pirchì vinisti? Figghia, ‘nta ‘sta casa quantu cchiù picca ci po’ veniri.

RUSIDDA – Ti purtai cincu litri d’ogghiu ca t’u manna ‘a zia.

CONCETTA – Camina in cucina ca ‘u travasamu.(Via a destra)

PASQUALINO – Bah, bah, bah, non ci vegnu cchiù ccà! Com’è ca ogni vota ca vegnu, v’haju aspartiri?!

CICCIO – Ci dumannu scusa, non succederà cchiù. Chiuttostu, m’ha dari cumanni? PASQUALINO – Vinni ppi concludiri ‘dd’affari.

CICCIO – (Fraintendendo)E pirchì tutta ‘sta prescia? Mancu si stavumu scappannu!

PASQUALINO – Vi pari ca nascii aeri?Sittant’anni haju e vita mi nni resta picca, ormai.

CICCIO – Ma chi dici? Ppi cinquantamila liri tira fora ‘sti discursi di morti?

20


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PASQUALINO – Don Ciccio, di quali affari capisturu?

CICCIO – (Candidamente)D’u restu d’a sinsalia c’avanzu.

PASQUALINO – Boni v’i sapiti fari l’affari vostri!

CICCIO – Oh, bella, non mi ristau a dari cinquantamila liri? Chi fa, s’u scurdau?

PASQUALINO – Vui vi scurdastiru ‘u nostru pattu.

CICCIO – Quali pattu?

PASQUALINO – Oh, dicu… Mangiati pani scurdatu? Non ristamu ca v’haju a dari ‘n saccu difrumentu e n’autru di favi?

CICCIO – Havi ragiuni, non ci pinsava cchiù. Vossia, però, m’aveva fattu prijari. Ca chistu stavapinsannu: ‘u mannau San Jusippuzzu ‘sta matina a don Pasqualinu!… Varda ca mi leva d’imbrogghi! Accussì non parrunu cchiù ‘dda cimicia di cuddaru d’u patruni di casa e ‘dda lingua malefica di me’ muggheri!

PASQUALINO – (Per eludere il discorso)Stava pinsannu ca oggi ha veniri a’ me’ casa me’ niputiSanta e, si non mi spicciu, non mi trova… Vah, ni parramu n’autru jornu. Vi salutu.

CICCIO – E ‘n mumentu!… Vossia sulu mi po’ livari di ‘stu ‘mpicciu.

PASQUALINO – Poi ni parramu. Ora haju primmura.

CICCIO – Non ‘a voli sapiri ‘a risposta di ‘dda picciotta?(Suonano alla comune)

PASQUALINO – Viditi ca stanu sunannu.

CICCIO – Vossia m’i lassa sunari. Perciò…

PASQUALINO – Non è giustu fari aspittari ‘a genti arredi ‘a porta. Ppi ‘dd’affari non c’è fretta. Niparramu n’autru jornu. (Via di corsa dalla comune, mentre entrano Carmelo Isaìa e Isidoro Camposanto)

SCENA TERZA

Carmelo Isaìa, Isidoro Camposanto e don Ciccio.

CARMELO – (Entrando insieme ad Isidoro)C’è primmissu?

CICCIO – Prego, s’accumudassiru.

CARMELO – Semu ccà i parenti d’a zita, puntuali comu ‘n raloggiu svizziru. Ci prisentu a me’cumpari ‘Sidoru.

CICCIO – Tantu piaciri.(Si stringono la mano)Vinni pp’a risposta?

CARMELO – Comu d’accordu.


21


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

ISIDORO – Me’ cumpari pigghiau ‘na cotta di chidda speciali.

CARMELO – E’ la sacrosanta virità. Dunca, don Cicciu, chi risposta mi duna?

ISIDORO – Ni putemu jri a spiegari?

CICCIO – Ancora no.

CARMELO – Non ci ha parratu?

CICCIO – Havi ‘na simana ca ci travagghiu… Però, avissi bisognu di n’autri du’ jorna di tempu,pirchì ‘a cosa non è ancora matura.

ISIDORO – E chi su’ pira ca s’hannu a maturari?

CARMELO – Mi dicissi ‘na cosa: ci fu rifiutu?

ISIDORO – Si ci fu rifiutu ‘a facemu finiri a campusantu!

CICCIO – Si calmassiru ca non ci nni fu rifiutu.

CARMELO – Allura, pirchì voli ancora tempu?

CICCIO – Ppi fari vugghiri ‘a pignata.

ISIDORO – ‘A pignata? Quali pignata?

CICCIO – Chidda d’u matrimoniu.

ISIDORO – E chi è maccu?

CARMELO – Non staju capennu nenti. Mi cuntassi ppi filu e ppi segnu comu jvu ‘a facenna.

CICCIO – (Asciugandosi il sudore dalla fronte)Comu ristamu ccu vossia, ju parrai ccu so’ matri,ci esposi ‘a quistioni, ci dissi qual’erunu i so’ ‘ntinzioni… Idda, ‘a matri, non è ca si dimustrau cuntraria, ma prima di dari ‘na risposta, si voli cunsigghiari cch’i parenti.

CARMELO – E quantu ci voli ppi ‘stu cunsigghiu: ‘n misi, du’ misi?

CICCIO – E chi sacciu?

ISIDORO – Si non ‘u sapiti vui, cu’ l’ha sapiri?

CICCIO – Non ‘u sacciu quannu torna so’ figghiu di suldatu.

CARMELO – Chi c’entra so’ figghiu?!… So’ figghiu chi è parenti?

CICCIO – Ma pirchì, secunnu vossia, chi è unu stranu?

CARMELO – Aspittassi, mi facitissi capiri. Ci dissi ca ha turnari so’ figghiu?


22


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CARMELO – Sissignuri, accussì mi dissi.

CARMELO – E quannu torna?

CICCIO – Chi sacciu? Partìu chinnici jorna arredi.

ISIDORO – ‘Nsumma, non c’è spiranza, allura?

CICCIO – Dici ca ppi com’ora, ca non c’è so’ figghiu, non si senti disposta… CARMELO – Perciò, non si nni fa nenti?

CICCIO – Apprizzau, però, assai assai ‘a proposta di matrimoniu, anzi ‘u mannau a ringraziari…

CARMELO – E ccu ‘sti belli paroli mi ‘ntisi liquidari?… A Carmelu Isaìa, però, non tantufacilmenti s’u levunu d’attornu!

ISIDORO – Cumpari, damicci ‘na lezioni!

CICCIO – Ma chi dici? Donna Lucia mi dissi ca, quannu torna so’ figghiu di suldatu, si nni parra.

CARMELO – Non nn’haju pacienza. ‘U matrimonio si fa ora e, vistu ca non si po’ fari ccu bonu, sifa ccu currìu!

ISIDORO – Bravu a me’ cumpari Carmelu! Ora sì ca stati ragiunannu di omu d’anuri. CARMELO – Don Cicciu, m’a fuju!

CICCIO – Comu, s’a fuj?! Ci pari ‘na cosa semplici? Ci voli ‘u cunsensu d’a carusa…

CARMELO – Non ci voli nenti. Ccu l’ajutu so’ e di me’ cumpari ‘Sidoru sarà ‘n jocu.

CICCIO – Ma ci pensa e’ conseguenzi?

ISIDORO – Si è quistioni di soldi, me’ cumpari non bada a spisi.

CARMELO – Basta ca mi organizza ‘na fujtina a regola d’arti.

CICCIO – Ci fazzu osservari ca non è ‘na semplici fujtina: è sequestro di persona.

CARMELO – ‘U chiamassi comu voli, basta ca m’a fa purtari intra dumani.

CICCIO – Intra dumani?! Ma non è possibili.

ISIDORO – Si non vi ci vuliti ‘mmiscari, turnatici i soldi a me’ cumpari e nuatri ni rivolgemu adautri.

CICCIO – Non è ca non mi ci vogghiu ‘mmiscari… E’ ca ‘ddi soldi ca mi desi non ci bastunu ppichiddu c’avemu a fari.

CARMELO – Modestamenti, vi dissi ca non badu a spisi.

23


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Mi vidi ca ci costa tanticchia salata pirchì ju, personalmenti, non mi pozzu esporri;sugnu canusciutu ‘nto paisi e, perciò, haju a ricurriri a genti di fora via ca si fannu pagari a caru prezzu.

CARMELO – Ccà c’è ‘n miliuni e n’autru tantu ci nni cunsigna me’ cumpari ‘Sidoru a cosa fatta.

CICCIO – Va beni. Si ricurdassi ca sarà ‘n sequestru di persona.

CARMELO – Non si preoccupassi; m’assumu ju tutta ‘a responsabilità. E ora mi spiegassi comuhavi ‘ntinzioni d’agiri.

CICCIO – Dumani, e’ setti di matina, mi si fa truvari ‘nta chiazza d’a Matrici, ca ci fazzu truvaril’amici mei. Quannu ‘a picciotta nesci d’a Missa, vossia ci fa ‘n signali a l’amici mei e metti ‘a machina in motu. Iddi sannu chiddu ca hannu a fari. Quannu avrà ‘a zita intra ‘a machina, si nni po’ jri cantannu ca, d’u restu, m’incaricu ju.

CARMELO – Dumani, e’ setti in puntu, sugnu ‘nta chiazza.

CICCIO – A dumani, allura, e tanti auguri.

CARMELO – A dumani.(Via dalla comune)

ISIDORO – Don Cicciu, nuatri ni videmu dopu l’operazioni.

CICCIO – A Dio piacendo.(I due via)

SCENA QUARTA

Detto e poi Concetta e Rusidda.

CICCIO – (Chiamando)Cuncittina!… O Cuncittina!…

CONCETTA – (Dall’interno)Chi c’è ancora? Chi ti manca?

CICCIO – Veni ccà quantu t’intuppu ‘sta vucca di meli!

CONCETTA – (C.s.)Non pozzu veniri. Vacci tu, Rusidda, vidi chi voli.

RUSIDDA – (Entrando)Chi voi, papà?

CICCIO – Non vogghiu a tia.

RUSIDDA – ‘A mamma sta travasannu l’ogghiu.

CONCETTA – (Entra, asciugandosi le mani nel grembiule)Chi c’è?(Alla figlia)T’u passi apigghiari dopu ‘u biduncinu, quannu torni d’u cullegiu.

RUSIDDA – Va beni. Mi nni pozzu jri?

CONCETTA – Sta attenta, a’ mamma.

RUSIDDA – Non ti preoccupari. Ni videmu cchiù tardu. Ciao.(Via)


24


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CONCETTA – (Dopo che Rusidda è uscita)Si po’ sapiri chi voi di mia?

CICCIO – (Buttando i soldi con enfasi sul tavolo)Ccà c’è ‘n miliuni, paga il padrone di casa edisponi del resto.

CONCETTA –(Incredula)Di cu’ è ‘stu miliuni?

CICCIO – Di to’ soru ‘a monica!… Di cu’ po’ essiri? Nostru!

CONCETTA – E di unni ti vinni?

CICCIO – Mi calau d’u celu!… Di unni mi puteva veniri? L’ho guadagnato.

CONCETTA – Tuttu ‘nta ‘na vota?

CICCIO – No, a rati!

CONCETTA – E comu fu? Chi vinnisti?

CICCIO – ‘A stuppa d’i matarazzi. Quantu si’ ‘gnuranti! L’ho guadagnato col mio intelletto! CONCETTA – Comu?

CICCIO – Col mio ingegno, col bernoccolo!

CONCETTA – Cc’u binoculu?

CICCIO – Sì, cc’u cannucchiali!

CONCETTA – Si po’ sapiri d’unni ti vinniru tutti ‘sti soldi?

CICCIO – Fici ‘n affari e mi pagaru ‘a sinsalia.

CONCETTA – E chi vinnisti ‘u feudu di Valcurrenti o ‘a campana ‘rossa d’a Matrici?

CICCIO – ‘U vidi? Chiddu ca tu chiami tintu sinsali ti sta dimustrannu ca è capaci di guadagnariun miliuni ‘nta ‘na vota e tempu nenti. E, si tu cullaburassi, i guadagni putissiru essiri cchiù cuntinui e consistenti.

CONCETTA – E c’avissi a fari?

CICCIO – ‘A facci sempri risulenti quannu ci su’ i clienti.

CONCETTA – Ju ‘a ruffiana non ‘a sacciu fari.

CICCIO – Tu non ha’ fari ‘a ruffiana. Ha’ essiri sulu cchiù compiacenti.

CONCETTA – E non voi ca m’i portu a lettu?

CICCIO – T’avissi a siccari ‘a lingua!


25


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CONCETTA – Ma non ti nn’accorgi di quantu si riddiculu?!… ‘U vo’ capiri ca ccu ‘stu misteri simori di fami!

CICCIO – E’ ‘u misteri di me’ patri e di me’ nannu e ppi mia è sacru. Comu si purtaru avanti iddi,prima o poi, mi portu avanti macari ju.

CONCETTA – Erunu autri tempi. Quannu campava to’ nannu e to’ patri non c’era ‘u progressu cac’è ora. ‘A genti si suseva cc’u scuru e, appena scurava, si jeva a curcari, accuntintannusi di ‘n piattu di favi e di ‘n pezzu di pani e cipudda.

CICCIO – Però, si stava megghiu pirchì si mangiava tutta robba genuina.

CONCETTA – Ma in quali munnu campi?… La vita, caro mio, non si è fermata ai tempi di to’patri e di to’ nannu, ca scanuscevunu chiddu ca succideva ‘nto munnu, pirchì non sapevunu né leggiri e mancu scriviri. Ora, basta girari ‘na manopula d’a televisioni ppi sapiri, ‘nto stissu mumentu, chiddu ca sta succidennu a milli chilometri di distanza.

CICCIO – Bella soddisfazioni sapiri ca ‘u munnu sta jennu a catafasciu, oppuri sapiri ca ‘a gentis’ammazza l’unu ccu l’autru ppi ‘na mangiata di soldi!

CONCETTA – Chistu succedi pirchì ancora c’è genti comu a tia ca si ostina a teniri l’occhi chiusidi fronte al progresso. Ca ‘rapili l’occhi ‘na bona vota, leggili i giurnali, talìala ‘a televisioni! Accussì t’accorgi ca l’omu non è cchiù schiavu delle tradizioni e delle abitudini; s’insignau a caminari sulu; può finalmente fare una libera scelta della propria vita per migliorare e progredire. Oggi non si campa cchiù d’illusioni o di fantasia; per vivere bisogna lavorare e guadagnare. Perciò,

èinutile recriminare; questa è la realtà: o travagghi o mori di fami. E ricorditi ca non hai cchiù nenti di vinniriti; ‘ddi quattru cusuzzi ca ti lassau to’ patri, havi ‘n pezzu ca t’i vinnisti.

CICCIO – Non nni potti fari a menu. Ma vedrai ca, s’a rota torna a furrìari d’u giustu versu, mil’accattu nautra vota.

CONCETTA – Havi vint’anni ca ripeti ‘stu discursu e ancora semu cchiù morti di fami di prima.Si non era ppi me’ soru Pruvvidenza ca n’ha vinutu ‘ncontru nei mumenti difficili, m’u vo’ diri comu avissimu pututu jri avanti?

CICCIO – To’ soru ha fattu ‘u so’ duviri.

CONCETTA – Ah, era duviri so’ crisciri ‘dda criatura di nostra figghia, mannalla e’ studi e dutallappi quannu si marita? ‘U duviri tu l’avevi ca si’ ‘u patri!

CICCIO – Ju haju fattu chiddu ca haju pututu. A rubbari non ci pozzu jri.

CONCETTA – ‘U vidi? Quannu ti sentu parrari accussì, mi veni di fari cosi da pazzi!… ‘U vo’capiri ca ccu ‘stu misteri non si po’ campari?! Jri d’appressu e’ cristiani, comu a don Pasqualinu Prezzaventu, ppi ‘n miserabili saccu di favi, è tempu persu!

CICCIO – Ma, si propriu ora, t’haju dimustratu ca si po’ guadagnari ‘n miliuni tempu nenti!?

CONCETTA – Chista è l’unica musca janca ‘nta vint’anni ca semu ‘nsemi. T’ha’ cuntintari,inveci, ‘n miliuni ‘na vota o’ misi, ma ppi sempri.


26


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – E chi misteri avissi a fari?

CONCETTA – Unu cchiù adattu ai tempi d’oggi.

CICCIO – Ora m’u spirimentunu apposta ppi mia!

CONCETTA – Cicciu, ascutimi ‘na vota ppi sempri. Certi voti, per l’armonia e la serenità dellafamiglia e per il bene di chi si ama, s’hannu a fari dei sacrifici e, se necessario, delle rinunzie, macari si tuttu chistu comporta un cambiamento della propria vita. Ricorditi ca hai ‘na figghia ca criscìu senza ca tu ti nn’ha’ accurgiutu, ma ora havi bisognu di tia… Pensa ca to’ muggheri è ancora picciotta e non era abituata a ‘sta vita di stenti e s’ha duvutu abituari pp’amuri e ppi forza…

CICCIO – Quantu siti esagirati i fimmini!

CONCETTA – Cicciu, stai attentu ca ‘a pacienza havi un limiti e ppi mia ‘stu limiti arrivau.

CICCIO – Ma di chi ti lamenti? Chi mi po’ rimproverari?

CONCETTA – Di chi mi lamentu? Di tuttu chiddu ca non haju avutu, mentri già c’era abituata!Chi ti rimproviru? I dispiaciri e i colliri ca m’haju agghiuttutu ‘nta ‘sti vint’anni di matrimonoiu! E ti pari nenti? Ju sugnu stufa di ‘sta vita miserabili, pirchì non haju mai canusciutu tanticchia di benessiri e di serenità; non haju mai avutu comprensioni; non haju mai avutu nenti. E sulu Diu sapi di quantu affettu haju bisognu. Ppi tia, inveci, haju statu sempri comu un oggettu qualunqui ca n’ha’ fattu tuttu chiddu ca n’ha’ vulutu, mentri macari ju haju un’anima e ‘n cori e, perciò, haju bisognu di essiri amata e disidirata!

CICCIO –(Alzando la voce)Oh, ca mi stunasti ccu ‘sta musica! Finiscila e lassimi in paci!

CONCETTA – Sì, mi nni vaju annunca scoppiu!… Ma stai attentu ca qualchi jornu mi nni vaju ppisempri e ti nni fazzu pentiri ppi quanti fila di capiddi hai in testa! (Via a destra)

CICCIO – E vatinni, vatinni!… Sfoghiti i caluri a n’autra banna!(Non potendosi sfogare conalcuno, prende a calci una sedia. Qualche istante di pausa, poi dalla comune appare Nino)

SCENA QUINTA

Nino e detto.

NINO – (Entrando)Principali, ‘ssa benedica. Chi è tardu?

CICCIO – Sta agghiurnannu ora. Tu, o’ minziornu, non po’ fari a menu di curcariti, veru?

NINO – Pirchì, a vossia non ci cala ‘u sonnu?

CICCIO – Ju dormu additta e ccu n’occhiu sulu. Tu, inveci, si non si fanu i cincu non ti sa’ susiri.

NINO – Principali, è ca stava facennu ‘n sonnu accussì bellu ca non mi faceva cori diarrusbigghiarimi. Quannu me’ nanna mi chiamau, ci ristai accussì mali ca fici di tuttu pp’addurmiscirimi n’autra vota, ma ‘u sonnu bellu non turnau cchiù e, allura, mi susii. Vossia m’ha scusari; cosi ca capitanu ‘na vota ogni tantu.

CICCIO – Qualchi jornu, si mi fai sautari ‘u ghiribizzu, ti jettu ammenzu a ‘na strata.


27


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

NINO – Veramenti, ppi chiddu ca mi duna, mi cunsuma. Ca me’ nanna chissu mi dici sempri:

“Ninu, vidi ca resti ammenzu a ‘na strata s’u principali ti licenzia!”.

CICCIO – Malu accrianzatu, t’u miritassi ppi daveru!… E’ ca sugnu ginirusu…

NINO – Annunca e, poi, mi voli troppu beni. Pirchissu è ca non sapi stari senza di mia.

CICCIO – Lassamu perdiri, vah… Chiuttostu, ju staju niscennu, ccà pensicci tu ccà.

NINO – Va beni, principali, mi si nni va tranquillu.(Ciccio via per la comune, mentre Nino siedealla scrivania e sfoglia il giornale)

SCENA SESTA

Concetta e detto, e poi Rusidda.

CONCETTA – (Dopo qualche tempo appare dalla destra)Unn’è me’ maritu?

NINO – E’ jutu fora.

CONCETTA – T’u dissi quannu torna?

NINO – Nonsignura, ma cridu ca si curnuci ‘n pocu.

CONCETTA – Tu stai arrivannu ora?

NINO – Sì, ‘n mumentu fa.

CONCETTA – E pirchì accussì tardu?

NINO – M’addurmiscii.

CONCETTA – E facisti ‘n sonnu ‘ntirissanti…

NINO – Vossia comu ‘u sapi?

CONCETTA –(Siede)‘U ‘ntisi.(Pausa, poi provocante)A cu’ t’insunnasti?(Nino non risponde)A’ bella d’i setti veli, senza veli d’incoddu?

NINO – Nonsignura, a ‘na fimmina vera m’insunnai.

CONCETTA – Si era ‘nto sonnu, non puteva essiri vera.

NINO – Ppi mia era comu si fussi vera pirchì, chiddu ca pruvai, m’u ricordu comu si fussi statuveru.

CONCETTA – E cu’ era ‘sta fimmina? ‘A canusciu ju?

NINO – Cu’ puteva essiri?(Guardandola con intenzione)Non s’u ‘mmagima?

CONCETTA – Ninu, semu e’ soliti?… Non è megghiu ca t’u levi ‘stu pinseru d’a testa?… Non cipinsari cchiù.


28


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

NINO – Non nni pozzu fari a menu.

CONCETTA – Ti sforzi pinsannu ad autru.

NINO – Ma pirchì mi voli fari soffriri? Ci prova gustu?

CONCETTA – Tu soffri? E ‘u dici ccu ‘sta facci?

NINO – Chi havi ‘a me’ facci?

CONCETTA – Mi fa capiri ca ti piaci jucari cc’u focu.

NINO – Ebbeni sì, m’innamurai di vossia, staju ‘mpazzennu, non nni pozzu cchiù! Comu ci ‘upozzu fari capiri?

CONCETTA – Non parrannuni cchiù.

NINO – Ma ju ppi vossia facissi qualunqui cosa. Si vossia voli, ci pigghiu ‘a luna e ci ‘a portu e’so’ pedi!

CONCETTA – Quantu si’ fucusu!

NINO – Sissignura, ‘nto me’ cori c’è ‘u focu di l’Etna e ‘u me’ sangu vugghi comu ‘a lava cascinni d’a muntagna!

CONCETTA – E ‘stu focu è ppi tutti i fimmini?

NINO – No, ppi vossia sula! Non mi cridi?

COCETTA – Una, nelle mie condizioni, non può credere alle lusinghe, annunca ci resta scottata.

NINO - Ma non è ‘na lusinga, lo giuro! Vossia lo sa bene quanto ho sofferto anch’io per tutte lepene ca ci ha fattu patiri so’ maritu. ‘U sacciu ca vossia non è felice.

CONCETTA – Lassamu stari ‘stu discursu.

NINO – No, ne dobbiamo parlare perché è la verità. Che cosa ha avuto vossia dalla vita? E’ stataderubata degli anni più belli della giovinezza senza alcuna ricompensa. Dalla fanciullezza è passata di colpo alla maturità, accanto a un uomo ca ci puteva veniri patri!

CONCETTA – Ma ccu tia fussi ancora peggiu, pirchì ju sugnu cchiù granni di tia ed invecchiuprima. E poi, comu restu ju, quannu ti stufi di mia, povira e pazza?

NINO – Io non mi stuferò mai perché non mi potrò mai saziare di vossia ca mi trasìu ‘nto sangu!

CONCETTA – Dici accussì pirchì ancora non t’haju dittu di sì. Poi, quannu avrai ottenuto chidduca desidiri, ti passa tuttu l’entusiasmu.

NINO – Ppi mia sarà diversu, po’ stari tranquilla.


29


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CONCETTA – No, Ninu, lassamu perdiri, non è cosa… Tu mi piaci, non dicu di no, ma ju sugnumaritata, haju ‘na figghia signurina, non mi pozzu pirmettiri di perdiri ‘a so’ stima. Non fussi cchiù capaci di talialla ‘nta facci. Lassamu perdiri…

NINO – E, inveci, no!(L’afferra e l’abbraccia. Concetta, prima resiste, poi hanno il sopravvento isensi e ricambia l’abbraccio. A questo punto, inaspettatamente, arriva dalla comune Rusidda)

RUSIDDA –(Vede i due abbracciati, stretti l’uno all’altra e rimane sbalordita. Per un momentonon riesce a pronunciare parola, poi, piena di furore, inveisce contro i due) Tu e Ninu, amanti?!…E ju ca vi vuleva beni cchiù assai d’a vita mia!… Ora vi odio!… Non voglio più vedervi!… Vi odio! (E scappa via dalla comune, mentre Concetta e Nino restano immobili come automi)

S I P A R I O


30


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

ATTO TERZO

La stessa scena. E’ il mattino successivo all’azione del 2° atto, ma continua ancora il sogno. Le luci, pertanto sono ancora colorate.

SCENA PRIMA

Ciccio solo e poi don Pasqualino.

CICCIO – (E’ in ansia e passeggia nervosamente)Quantu ci metti ppi veniri? D’a chiazza a ccàsu’ du’ passi! (Apre la finestra e si affaccia per vedere) Ancora non si vidi. Bah, non mi ci mettu cchiù ‘nta n’affari simili, non vogghiu moriri d’infartu! (Finalmente si sente suonare il campanello alla comune) Ccà è, menu mali! (Va ad aprire, ma alla vista di don Pasqualino, resta deluso) Ah,vossia è?

PASQUALINO –(Entrando)Allura, cui?… Jeri non mi dicistiru ca aveuru ‘a risposta di ‘ddapicciotta? E ju turnai.

CICCIO – Mi dispiaci, don Pasqualinu, ma ora staju aspittannu ‘n clienti.

PASQUALINO – Don Cicciu, stamu jucannu o’ scarrica varrili? Jeri mi vuleuru tratteniri ppi forzae oggi, inveci, mi scarricati?

CICCIO – Peggiu ppi vossia ca jeri non vosi aspittari!

PASQUALINO – Jeri aveva primmura pirchì aveva a veniri me’ niputi santa. ‘Sta matina, inveci,sugnu libiru da ogni impegnu.

CICCIO – Ora sugnu ‘mpignatu ju.

PASQUALINO – Vui non siti ‘mpignatu, vui siti ‘mpignusu! Mi vuliti fari ‘a ‘mpenna?

CICCIO – Maria Santissima, non si tratta di ‘mpenna. E’ ca, di ‘n mumentu a n’autru, ha veniri unclienti importanti. Vossia ha aviri tanticchia di pacienza e turnari cchiù tardu oppuri dumani.

PASQUALINO – Havi ‘na simana ca mi faciti fari viaggi e ancora mi purtati e’ longhi? Dicitimialmenu si è di sì o di no, accussì mi mettu ‘u cori in paci.

CICCIO – Don Pasqualinu, po’ essiri già di sì o di no s’a picciotta a vossia mancu l’ha vistu?… Caprima l’ha vidiri, poi ci ha piàciri e poi s’ha ‘nnamurari.

PASQUALINO – Bonu, Cicca!… A ‘stu puntu semu?… Chissu d’u piàciri e d’u ‘nnamurari vuinon mi l’avivati dittu!

CICCIO – C’era bisognu ca ci ‘u diceva? Si suttantenni, no?

PASQUALINO – Ma comu? Vui m’a dastiru ppi cosa fatta… A quantu mi facistiru capiri, parevaca stava spasimannu, ca non videva l’ura di maritarisi…

CICCIO – E chistu è veru.

PASQUALINO – Allura mi canusci?! S’innamurau di mia?!


31


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Nonsignuri, non ‘u canusci ancora.

PASQUALINO – Allura, chi è ca è veru?

CICCIO – Ca sta spasimannu e non vidi l’ura di maritarisi.

PASQUALINO – Ccu mia?!

CICCIO – Nonsignura, in generali.

PASQUALINO – Ccu ‘n generali?

CICCIO – No, ccu ‘n colonnellu.

PASQUALINO – ‘Nsumma, ccu cu’ si voli maritari?

CICCIO – Ccu nuddu.

PASQUALINO – Non si voli maritari? Ma, allura, chi m’incucchiastiru?

CICCIO – Don Pasqualinu, non è megghiu ca vossia torna cchiù tardu?

PASQUALINO – Ahu, non cangiati discursu. Spiegatimi ‘stu fattu.

CICCIO – Ccu vossia ci voli ‘a pacienza di Giobbi!… Ci vosi diri ca non spasima ppi unu inparticolare, ma in generale. Cioè, non vidi l’ura di maritarisi pirchì havi quarant’anni e non è, perciò, ‘na picciridda; e poi pirchì è china di vita e senti ‘u bisognu di fari ‘u matrimoniu. Vossia mi capisci, no? O ci l’haju a diri cchiù chiaru?

PASQUALINO – E chi c’è megghiu occasioni di chista?… Ju ‘stu bisognu ‘u sentu macari, nimaritamu e non si nni parra cchiù.

CICCIO – Va beni, don Pasqualinu, poi ni parramu.

PASQUALINO – E pirchì non nn’avemu a parrari ora?

CICCIO – Allura vossa è ‘ntontiru!… Ci ho pregato che aspetto un cliente importante. Vossia mitorna cchiù tardu e sarò a sua completa disposizione.

PASQUALINO – Ma si tornu cchiù tardu, ‘a putemu jri a vidiri?

CICCIO – Poi ni parramu.

PASQUALINO – No, mi l’aviti a diri di sicuru, accussì ju m’abbersu e mi vestu pulitu.

CICCIO – Non c’è bisognu, ci po’ veniri accussì ca bonu è.

PASQUALINO – Chi c’entra, autru vistutu pulitu, cc’a varva fatta, autru vistutu di jurnata.

CICCIO – Pirchì, ‘a varva non l’havi fatta?


32


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PASQUALINO – Sì, assira m’a fici. Ma ci fazzu dari n’autra passata di rasolu accussì non sividunu i pila janchi, e mi fazzu spruzzari tanticchia di profumu. (Fa il gesto relativo)

CICCIO – Comu voli fari fa.

PASQUALINO – Allura, m’a faciti canusciri ppi daveru?

CICCIO – Ppi com’ora mi si nni va.(Si sente suonare alla comune)Ccà è!… Don Pasqualinu, cibaciu i manu. Ni videmu cchiù tardu.

PASQUALINO – Non cridu ca mi faciti fari n’autru viaggiu persu?

CICCIO – Mi si nni va ca cchiù tardu ci jemu.

PASQUALINO – (Si avvia, poi si ferma)Dicitimi ‘na cosa: Ci ‘u portu ‘n mazzu di ciuri?(Suonano ancora)

CICCIO – (Impaziente)Va beni. Mi ci ‘u porta, basta ca si nni va.

PASQUALINO – Chi mi cunsigghiati: rosi o jalofuri?

CICCIO – (Quasi gridando)Ju ci purtassi crisantemi, ma a vossia! Si nni voli jri, si o no?

PASQUALINO – Va beni, mi nni staju jennu, basta ca non faciti vuci.(Si avvia, poi alla porta siferma) Chi diciti vui: non è megghiu ca ci portu ‘n mazzu di jalofuri ca durunu cchiù assai e…costunu cchiù picca?

CICCIO – Comu voli fari fa… Mi ci porta ‘n mazzu di jalofuri, di rosi, di rapanelli, basta ca milassa in paci!

PASQUALINO – Vi salutu, vah, stativi bonu… A cchiù tardu.

CICCIO – A cchiù tardu possibili!(Lo accompagna alla porta e lo spinge fuori. Poi, fa entrareIsidoro Camposanto)

SCENA SECONDA

Isidoro e detto.

ISIDORO – (Entrando)Don Cicciu, benediciti.

CICCIO – Finalmenti! M’ha fattu stari ccu l’arma satata.

ISIDORO – Oh, e pirchì?

CICCIO – Comu, pirchì? Non s’u ‘mmagina? Ci pari ca avemu fattu ‘n jocu?

ISIDORO – Si v’haju a diri ‘a virità: ppi mia ha statu ‘n jocu. Ju m’haju divirtutu.

CICCIO – Ju, no.

ISIDORO – Non faciti ‘u tragicu!… Ppi mia, putissimu cuminciari d’accapu.


33


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Certu, vossia chi ci aveva di perdiri? Scummettu ca s’a visti di luntanu.

ISIDORO – Però, era prontu ad interveniri in qualsiasi mumentu.

CICCIO – Eccu pirchì s’addivirtìu: si visti ‘u spittaculu d’a prima fila comu o’ tiatru. Ppi mia,però, non fu ‘a stissa cosa pirchì sugnu ancora supra i spini.

ISIDORO – Oh, la Peppa!… Mancu si eruvu vui ‘u zitu!

CICCIO – L’artefici d’u sequestru, però, fui ju. Ma non ‘a purtamu cchiù e’ longhi: comu jvu? ISIDORO – Semu ccà.

CICCIO – Ju sugnu macari ccà e semu tutti dui ccà.

ISIDORO – E, allura, ci putemu calari ‘a pasta.

CICCIO – Oh, chi havi ‘u sbaddu ‘sta matina?… Mi cuntassi comu finìu.

ISIDORO – Nenti vi dissiru i picciotti?

CICCIO – Ppi prudenza ci dissi di non veniri ccà.

ISIDORO – Ma ‘i pagastiru?

CICCIO – Si i soldi non c’i dava anticipati, non si ci avissiru misu ‘nta l’affari.

ISIDORO – Comunqui, non stati in pinseri ca jvu tuttu a meravigghia: s’a purtau.

CICCIO – (Con un sospiro di sollievo)Menu mali, vah!

ISIDORO – Vi scantauru ca ‘a fujtina non avissi rinisciutu?

CICCIO – E torna, parrina e ciuscia! ‘U voli capiri ca fu sequestru di persona? E, si si veni a sapiri,ninni jemu tutti in galera.

ISIDORO –(Divertendosi per la paura di don Ciccio)E chi ci fa? Ni mangiamu a sbafu ‘u panid’u Guvernu!

CICCIO – Ahu, ju patri di famigghia sugnu: muggheri e figghia haju!

ISIDORO – ( C.s.)Non vi preoccupati ca si sapissiru arrangiari: fimmini su’!

CICCIO – Ahu, don Cosu, o comu schifìu vi chiamati, non ci riditi ca non c’è nenti da ridiri!

ISIDORO – E bonu, quantu siti tragicu!… Ppi ‘na cosa di nenti!…

CICCIO – A vui pari.

ISIDORO – Comunqui, ‘stu piriculu non c’è. Vi putiti rassicurari ca tuttu funziunau alla perfezioni.


34


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – I picciotti foru tempestivi?

ISIDORO – Comu ‘n raloggiu svizziru. Sigueru l’istruzioni alla lettera. Unu cuntrullava ‘a genti canisceva d’a chiesa, mentri l’autru aspittava ‘u signali di me’ cumpari Carmelu. Appena tirminau ‘a missa, ‘a carusa ccu so’ matri nisceru di l’ultimi, e menu mali pirchì, si niscevunu ‘nsemi a’ fudda, puteva finiri a campusantu.

CICCIO – Ju pensu, inveci, ca cchiù confusioni c’era e cchiù facili era l’agganciu.

ISIDORO – Era peggiu. Accussì, inveci, ebbiru tuttu ‘u tempu di affirralla e ‘nfilalla intra ‘amachina di me’ cumpari ca partìu a tuttu gas.

CICCIO – E ‘a matri?

ISIDORO – C’apprima ristau ‘ntuntuta, poi cuminciau a fari schigghi ca pareva ‘na lupa firuta, manuddu si risicau ad interviniri. Comunqui, ddà c’era macari ju, prontu cc’a tufa.

CICCIO – Cc’a stufa?!

ISIDORO – Sì, cc’u termosifoni!… Cc’a pistola, no?

CICCIO – Vah, menu mali ca non ci fu sconzu! Ora jemu o’ nostru: i purtau i picciuli?

ISIDORO – Comu d’ccordu: deci carti di centumila liri.(Gliele consegna)Cuntrullatili.

CICCIO – Staju in fiducia.

ISIDORO – Levu l’incomudu, vah… E si aviti pp’i manu qualchi bella carusa adatta a mia,facitammillu sapiri. Ju, però, ‘a vogghiu cc’a cammisa d’incoddu e si havi macari ‘a pilliccia di supra, tantu megghiu!

CICCIO – Mi dispiaci, ma ‘nta ‘stu paisi i fimmini ‘a pelliccia ci l’hanu di sutta!… Mi si sta beni esempri a disposizioni di don Carmelu e di l’amici so’. (Isidoro via. Ciccio si sfrega le mani per la soddisfazione, controlla i soldi, poi va alla scrivania, apre un cassetto chiuso a chiave, tira fuori una scatola dal fondo del cassetto e vi ripone i soldi. Rimette la scatola al suo posto e richiude a chiave il cassetto) Mi dispiaci ca non c’è me’ muggheri quantu ci frigava ‘sti soldi mussu mussu! (A questo punto, si spalanca la porta d’ingresso ed entra precipitosamente donna Provvidenza)

SCENA TERZA

Provvidenza e detto.

PROVVIDENZA –(E’ stravolta e mostra i segni di una grande agitazione. Ha i capelli indisordine e gli occhi rossi di pianto) Latri!… Assassini!… (Cade affranta su una sedia)

CICCIO – Chi fu, Provvidenza?

PROVVIDENZA – Non si potti campari cchiù ‘nta ‘stu paisi!

CICCIO – Chi successi?

PROVVIDENZA – Delinguenti, si meritunu ‘a fucilazioni!


35


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Ma cu’ su’ ‘sti latri e delinquenti?

PROVVIDENZA – Non ‘u sacciu… Non i canusciu…

CICCIO – Chi ti ficiru?

PROVVIDENZA – M’a scipparu d’u vrazzu.

CICCIO – ‘A borsa?

PROVVIDENZA – No, quali borsa! ‘A borsa ccà l’haju!

CICCIO – Chi ti scipparu, allura?

PROVVIDENZA – Non pozzu parrari… Staju trimannu tutta!

CICCIO – Calmiti e cuntimi chi fu.

PROVVIDENZA – Comu voi ca mi calmu dopu chiddu ca successi?!

CICCIO – Ma chi successi? Si po’ sapiri?

PROVVIDENZA – A Rusidda!…

CICCIO – Macari idda fu scippata?

PROVVIDENZA – No! Com’è ca non capisci nenti. Si rubbaru a Rusidda! CICCIO – Ma tu dicisti ca ti scipparu ‘na cosa d’u vrazzu. PROVVIDENZA – E idda era a braccettu!

CICCIO – Me’ figghia?(Improvvisamente ha un sospetto)‘Ddu lazzaruni fu!

PROVVIDENZA – Cui?

CICCIO – Ninu Cicala. Iddu aveva pusatu l’occhi supra di Rusidda.

PROVVIDENZA – Chi ci ‘ncucchi? Non fu iddu. A Ninu ju ‘u canusciu. Non è capaci di purtarisi‘na fimmina. Tuttu chiacchiri è.

CICCIO – E quannu fu?

PROVVIDENZA – Ora, ‘a nisciuta d’a missa. Mi desiru ‘n muttuni, mi ficiru arrivari ‘n terra e s’apurtaru.

CICCIO – E cu’ erunu, i vidisti?

PROVVIDENZA – Du’ furasteri.

CICCIO – E ‘a ‘nfilaru intra ‘na machina russa?36


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PROVVIDENZA – Sì, e tu comu ‘u sai?

CICCIO – (E’ annichilito e comincia ad imprecare contro se stesso)Oh, lu besria!… Oh, lucretinu!… E ju ca crideva!… Ma, allura, ‘a matri viduva?… E già, non si’ viduva tu?

PROVVIDENZA – Certu ca sugnu viduva, ma chi c’entra?

CICCIO – Macari ‘dd’autra è viduva…

PROVVIDENZA – Cui?

CICCIO – L’autra matri; muta ca staju ragiunannu.

PROVVIDENZA – Ragiunannu? Sta’ niscennu pazzu!

CICCIO –(Non le bada)Certu, cunfrunta. Si chiama Rusidda macari idda…

PROVVIDENZA –(che comincia a perdere la pazienza)Ma di cu’ sta’ parrannu?

CICCIO – Di Rusidda, ‘a figghia d’a bon’arma di don Pippinu “Fucili”, chidda ca sta allatu ‘achiesa d’a Matrici.

PROVVIDENZA – Chi è ‘stu pastizzu? Macari ju staju allatu a’ chiesa…

CICCIO – Sulu ca tu stai ‘a parti di sutta, mentri idda sta supra. E macari chistu cunfrunta.

PROVVIDENZA – Ma chi significa ‘stu discursu?

CICCIO – Ora capisciu pirchì donna Lucia ‘nsisteva a dirimi di non aviri vinnutu ogghiu acummircianti furasteri!

PROVVIDENZA – Unn’è me’ soru? Megghiu ca parru ccu idda ca ccu tia non si po’ ragiunari.

CICCIO –Non c’è to’ soru, niscìu a matinata.

PROVVIDENZA – E, allura, inveci di perdiri tempu in discursi sconclusionati, nesci e cerca di fariqualchi cosa ppi ‘dda criatura! (Suonano alla porta. Ciccio va ad aprire: Arriva don Pasqualino)

SCENA QUARTA

Don Pasqualino e detti.

PASQUALINO – (Appare alla comune con un mazzo di garofani rossi in mano. E’ vestito anuovo, impomatato e lisciato per bene) C’è primmissu?

CICCIO –(Contrariato)Oramai ca trasìu…

PASQUALINO – Ju sugnu ccà.(Scorge Provvidenza)Oh, cummari Provvidenza, benediciti.

PROVVIDENZA – ‘Ssa benedica, don Pasqualinu. Chi è di matrimoniu oggi?

PASQUALINO – Sì e no. Don Cicciu m’ha fari canusciri ‘na picciotta.(A Ciccio)Ninni jemu?


37


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Don Pasqualinu, m’ha scusari, ma haju chiffari.

PASQUALINO – Chi è n’autra scusa? Ora vi facistitu lisciu!

CICCIO – Non è ‘na scusa, Bedda Matruzza. Non ci pozzu veniri.

PASQUALINO – ‘A stati purtannu troppu a longu pp’u me’ carattiri! Ant’ura mi dicistiru cchiùtardu, ora mi diciti ca non po’ essiri… ‘Nsumma, mi stati tinennu appisu ‘nta l’aria!

CICCIO – Vossia m’ha cridiri: non è ‘u mumentu.

PASQUALINO – Don Cicciu, ju sugnu supra i spini: arrivamicci, accussì m’arrizzettu.

CICCIO – Ci staju prijannu ca non ci pozzu veniri. Haju cosi cchiù ‘mpurtanti a cu’ pinsari.

PASQUALINO – Mi vuliti fari ancora stricanacchi? M’a facistiru custari cincumila liri di ciuri,du’mila liri di varva, ppi non diri d’i ‘ddi cincucentu liri di mancia ca ci appi a dari ppi ‘na spruzzata di acqua profumata.

PROVVIDENZA – Cicciu, spicciti; vidi ca ‘a cira squagghia ppi ‘dda criatura!

CICCIO – Don Pasqualino, vossia mi deve scusare…

PASQUALINO – Ju di ccà non mi movu si prima non mi diciti di sì.

CICCIO – Non pari ca ‘a zita sugnu ju!?

PASQUALINO – Non schirzati e ricurdativi ca ‘a prumissa è un debitu.

CICCIO – (Che comincia a perdere la pazienza)Ma ‘u sapi ca vossia è ‘ncurtu?

PASQUALINO – E chi ci voli? Mi basta ‘na mossa.

CICCIO – Ora ci fazzu macari ‘u ballettu, accussì facemu ‘u varietà. Vossia mi si nni va, ppifavuri, ca chistu non è ‘u mumentu.

PASQUALINO – E va beni! Ccà ci su’ du’mila liri… ‘U sapeva ca era quistioni di prezzu!

CICCIO – Mi non si sforza ca ci po’ calari ‘a vaddira.

PASQUALINO – Avanti, vi dugnu cincumila liri. Vogghiu essiri ginirusu, basta ca ni nni jemusubitu ca i ciuri non durunu finu a dumani e poi facemu mala cumparsa.

PROVVIDENZA – Ma ppi cu’ è ‘sta picciotta, ppi so’ niputi?

PASQUALINO – Chi c’entra me’ niputi!… Ppi mia è!

PROVVIDENZA – Non ci hanu bastatu du’ muggheri ca si nni voli pigghiari n’autra?

PASQUALINO – Cara, cummari Pruvvidenza, quannu si è ancora chini di forzi, i fimminipiaciunu sempri. Nunca, don Cicciu, vi diciditi?


38


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Allura, è propriu ‘ntontiru vossia!

PROVVIDENZA – Ma comu, n’ha vurricatu dui muggheri, ni voli vurricari n’autra?

PASQUALINO – Chista è picciotta.

CICCIO – E sarà idda a vurricallu!

PASQUALINO – Quannu arriva ‘u me’ tempu. Ppi com’ora ci fazzu fari figghi in sichitanza.

CICCIO – Ca era machinetta.

PROVVIDENZA – Don Pasqualinu, vossia ha scusari, ma semu troppu frasturnati. N’autru jornume’ cugnatu sarà a sua completa disposizioni.

PASQUALINO – Ma nuatri ci putemu stari menz’ura.

CICCIO – Comu ci l’haju a fari capiri ca non è ‘u mumentu. Si fujeru a me’ figghia.

PASQUALINO – ‘A signurina Rusidda si nni fujvu?… Brava, brava daveru! Mi nni congratulu!

CICCIO – I condoglianzi vossia m’ha fari. Ppi mia è un lutto.

PASQUALINO – Non l’aviti a diri. Ricurrenzi allegri su’ chisti, specialmenti quannu l’hannu fattupp’amuri.

PROVVIDENZA – Ca quali amuri e brodu di ciciri!… S’a rubbaru!

CICCIO – Sequestru di persona fu!

PASQUALINO – E pacienza, ma viditi ca tuttu s’accomuda. Comunqui, si vi pozzu essiri utili… CICCIO – Grazii, don Pasqualinu, ma ormai non c’è cchiù nenti da fari.

PROVVIDENZA – Chi significa? Comu ‘u sai ca non c’è cchiù nenti da fari? Chiuttostu, nonperdiri autru tempu, prima ca ppi daveru non ci sarà nenti da fari.

CICCIO – Ti dicu ca è inutili. E’ furasteri e ‘sa unni s’a purtau.

PROVVIDENZA – Allura, tu ‘u sai cu’ è?!… ‘U canusci?!

CICCIO – Purtroppu sì.

PASQUALINO – E, allura, putiti fari qualchi cosa.

CICCIO – Nenti pozzu fari.

PROVVIDENZA – E si’ accussì tranquillu?… Tu non mi dici ‘a virità. Chi c’è sutta? CICCIO – (Cattedratico)Il destino!


39


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PROVVIDENZA –Mi ci ‘u dici vossia ca a ‘st’ura ‘dda figghia sta suffrennu i peni dell’infernu.

PASQUALINO – Don Cicciu, di vostra figghia si tratta. Datici ajutu.

CICCIO – Ma chi pozzu fari ju, poviru diavulu!

PROVVIDENZA – Nesci, t’informi unni s’a purtau e ‘a cerchi.

CICCIO –(Non badandole)Chi è ‘a vita?!… Havi quarant’anni ca fazzu ‘u sinsali, procacciannuaffari di ogni geniri ed haju patutu ‘a fami; ora, ‘nveci, ca sbagghiai, ci vadagnai du’ miliuni!

PASQUALINO – Non v’haju caputu. Chi vuliti diri?

CICCIO – Vossia ha sapiri ca ‘nto munnu ci su’ “cristiani” e “poviri diavuli”. I primi su’ cchiùfavuruti dalla sorte pirchì, di qualunqui latu si votunu, trovunu sempri ‘n santu ca li pruteggi. Hannu bisognu, mintemu, di soldi? Si votunu a manu ‘ritta e fannu un ternu siccu o’ lottu. Non volunu pavari ‘na tassa? Si votunu a manu manca e subitu trovunu ‘a scappatoia ppi non pavalla. I “poviri diavuli”, inveci, ca poi sunu menu “diavuli” d’i “cristiani”, hannu vogghia di furriarisi di tutti i lati, si trovunu sempri davanti ‘na porta sprangata e ‘n muru lisciu autu tri metri. Cercunu di ‘rapiri ‘dda porta, ma non ci rinesciunu; cercunu, allura, di scalari ‘u muru abbrancicannusi macari cch’i denti, ma quannu stannu ppi supirallu, ci sciddica ‘u pedi e ammiscunu ‘n terra. Ritentunu, ma è tempu persu. Quannu, poi, sunu all’estremu delle loro forze e stannu ppi rinunziari, finalmenti ‘dda porta si ‘rapi sula. E’ la salvezza… E’ la fine di ogni sofferenza!… Fannu l’ultimu sforzu, tirunu tuttu ‘u ciatu ca si ritrovunu in corpu e si precipitunu ppi trasiri, ma ‘a porta si chiudi all’improvvisu e ‘ddi “poviri diavuli” ci sbattunu ‘u mussu!

PASQUALINO –(Che finalmente ha capito l’antifona)E’ propriu veru, aviti ragiuni!

PROVVIDENZA – Sintemu unni vo’ arrivari?

PASQUALINO – Nenti, arrivau. Non ‘u sintistiru ca ‘ntappau ‘u mussu?

PROVVIDENZA – Vossia mi non s’immisca.(A Ciccio)Ccu mia parra: chi voli significari tuttu‘stu discursu?

CICCIO – Ca ppi campari, ‘n “poviru diavulu” è custrettu a ‘mpignarisi l’anima dopu, ca senzavulillu, s’ha vinnutu macari l’affetti cchiù cari!

PROVVIDENZA – Ora capisciu chi erunu tutti ‘sti furriati!… T’a vinnisti a to’ figghia, veru? Eppi quantu t’a vinnisti, patri snaturatu?

PASQUALINO – Ma chi jti pinsannu, donna Provvidenza?

PROVVIDENZA – Non l’ha caputu ancora vossia ca s’a vinnìu? Ppi du’ miliuni s’a vinnìu!

PASQUALINO – Ma non po’ essiri… Chi jti dicennu?

PROVVIDENZA – Non ‘u vidi ca non havi ‘u curaggiu di smintirimi?

CICCIO – (Per giustificarsi)E’ stata ‘na coincidenza. Non ‘u sapeva ca si trattava di me’ figghia!


40


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

PROVVIDENZA – (A don Pasqualino)‘U sta sintennu?(Poi, a Ciccio)Ma ju ti denunziu!… Timannu in galera!… Comu ‘a putisti distruggiri ‘na famigghia? Comu ‘a ruvinasti ‘na criatura?… Fai, almenu, ‘u tentativu di salvalla! Vo’ cercala… salvici l’anuri!

PASQUALINO – Don Cicciu, jemuninni. Ci vegnu macari ju.

CICCIO – Aviti ragiuni. Forsi ancora c’è spiranza!(Si avvia a destra, verso la camera da letto)

PROVVIDENZA – Ma unni vai? Vo’ perdiri ancora autru tempu?

CICCIO – Mi vo’ pigghiu ‘a pistola. Non si sa mai!(Via per tornare subito dopo)

PROVVIDENZA – Lassala stari ‘a pistola ca po’ essiri piriculusa!

PASQUALINO – Stati tranquilla ca ci sugnu ju. Non succedi nenti. ‘A pistola s’a porta a scopuintimidatoriu. E’ megghiu essiri armati ‘nta ‘sti circostanzi.

CICCIO – (Rientra con la pistola e una lettera. E’ sconvolto. Di colpo scoppia in una risata)

PROVVIDENZA – (Non comprendendo)Niscisti pazzu?… Ti pari ca è ‘u mumentu di ridiri?

PASQUALINO – Don Cicciu, chi vi piagghiau?

CICCIO – (Mostrando la lettera)N’autra fujtina ci fu!(Porge la lettera che donna Provvidenzaprende e legge in silenzio, restando esterefatta, mentre Ciccio dal riso passa ad un pianto accorato)

PASQUALINO – (Non sa spiegarsi quello che sta succedendo. Guarda ora l’uno, ora l’altra, poisfila dalle mani di donna Provvidenza la lettera che legge ad alta voce) “Seguo il mio destino e

Nino, l’uomo che amo. Forse sarò ancora felice. Non cercarmi; è inutile. Ti raccomando Rusidda. Perdonami, Concettina”. (Anch’egli resta sbigottito)

CICCIO – (Sempre piangendo)E non c’è da ridiri?!

PROVVIDENZA – Signuri, ni stati castiannu ppi tutti i nostri piccati?

CICCIO – Mia è ‘a culpa! Ju sugnu ‘a causa di tutti ‘sti disgrazii! E’ megghiu farla finita!…(Siporta la pistola alle tempie. Don Pasqualino e donna Provvidenza intervengono, cercando di disarmarlo. Breve colluttazione con battute a soggetto, fino a quando Ciccio riesce a liberarsi dai due e a premere il grilletto. Allo sparo, le luci si spengono e la luce resta completamente al buio, durante il quale don Pasqualino e donna Provvidenza scompaiono dalla scena, facendo scomparire la pistola, la lettera e i fiori, mentre Ciccio va a posizionarsi sulla poltrona come all’inizio de secondo atto)

SCENA QUINTA

Ciccio solo, poi Concetta e Rusidda.

CICCIO – (La scena torna ad essere illuminata con luci chiare per mettere in risalto il ritorno allarealtà. E’ abbandonato sulla poltrona con la testa reclinata e le braccia pensoloni. E’ solo e sta dormendo, ma si deve avere l’impressione che sia morto a causa dello sparo)

CONCETTA – (Entra piuttosto concitata, dando l’impressione di essere tornata a causa delladisgrazia del marito. Gli si avvicina e lo chiama accoratamente) Cicciu!… Cicciu!…


41


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO –(Finalmente la sente e risponde con un fil di voce)Tu si’?… Turnasti?… CONCETTA – Ccà sugnu, mi senti?

CICCIO – (Sempre nella stessa posizione)Sugnu ancora vivu?

CONCETTA – Susiti.

CICCIO – Non pozzu… Chiamatimi ‘u parrinu.

CONCETTA – Cc’ha’ fari cc’u parrinu?

CICCIO – Mi vogghiu cunfissari… Chiamulu ca ti pirdunu!

CONCETTA – Mi pirduni?!

CICCIO – Sì, di tuttu… Tuttu sacciu… ‘A truvai ‘a littra!

CONCETTA – Quali littra?

CICCIO – Chidda ca mi lassasti supra ‘u cantaranu. Sì, Cuncittina, mia è ‘a culpa di tuttu. Nonsono stato un buon marito ppi tia. Avevi ragiuni a jratinni d’intra, ma ti pirdunu si tu pirduni a mia!

CONCETTA – (Cascando dalle nuvole)Stai durmennu ancora? Ju non haju nisciutu d’intra. CICCIO – (Sorpreso, alza la testa)Ha’ statu intra tu?

CONCETTA – Certu. Vuleva jri ‘nti me’ soru, ma poi pinsai ca ci vaju dumani a matinu.

CICCIO – (Si alza e si palpa tutto)Non haju nenti, allura?… Non successi nenti?

CONCETTA – Ma cc’aveva a succediri?

CICCIO – (Non volendo farle capire niente per non apparire ridicolo)Nenti, nenti… E dimmi ‘nacosa: Rusidda s’ha vistu?

CONCETTA – Ddà banna è.

CICCIO – Ddà banna?!… Ma, allura?… Chi ura su’?

CONCETTA – I cincu e menza.

CICCIO – Di duminica?

CONCETTA – No, di sabutu.

CICCIO – (Ancora più sorpreso)Sabutu?!… Si’ sicura ca oggi non è duminica? CONCETTA – E’ sabutu e ddà banna c’è ‘ddu clienti di Catania, don Carmelu Isaìa. CICCIO – E dimmi n’autra cosa: a Rusidda nenti ci ha succidutu?


42


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CONCETTA – Chi ci aveva a succediri?

CICCIO – No, nenti…(Poi, come parlando a se stesso)Fu, allura, ‘n bruttu sonnu?! CONCETTA – Vah, susiti e vidi chi voli.

RUSIDDA –(Apparendo dalla comune)Papà, spicciti ca don Carmelu havi primmura.

CICCIO – (All’apparire della figlia si commuove. Le si avvicina e l’abbraccia)Rusidda,figghiuzza mia!

CONCETTA –(Lo guarda senza comprendere)Ma chi ti successi oggi? Pirchì tutti ‘sti stranizzi?

CICCIO – Varda chi fai, Cuncittina…. Ddà banna, ‘nto casciolu d’u cantaranu, ci su’ sarvati

centumila liri, i pigghi e c’i duni a don Carmelu Isaìa.

CONCETTA – C’i torni? E ‘u patruni di casa?

CICCIO – Non ti preoccupari ca i truvamu chiddi pp’u patruni di casa.

CONCETTA – Non si fa ‘u matrimoniu?

CICCIO – Non mi ci vogghiu ‘mmiscari cchiù ‘nta st’affari. Ci dici a don Carmelu ca ci va aparrari iddu.

CONCETTA – Ma non è ‘n piccatu?… I beddi centumila liri ca si puteva pavari ‘u patruni di casa!

CICCIO – Fa’ comu ti staju dicennu.

CONCETTA – Ju non ci vaju.

RUSIDDA – (Prontamente)Ci vaju ju?

CICCIO – No, tu no! Prima ca succedi chiddu ca m’insunnai!

CONCETTA – E va beni, ci vaju ju. Videmu comu va a finiri: a cu’ ti pava, c’i torni i soldi, a cu’non ti pava, non c’i dumanni!…

CICCIO – M’auttai ccu ‘stu misteri, non l’ha’ caputu ancora?

CONCETTA – E chi vo’ fari ormai alla to’ età?

CICCIO – Cangiu misteri.

CONCETTA – E quali, si non sa’ fari autru?

CICCIO – Fazzu ‘a vardia notturna.

RUSIDDA – Ppi non dormiri a’ notti?


43


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CICCIO – Appunto, non vogghiu dormiri, né ‘a notti e mancu o’ jornu, accussì non fazzu autribrutti sonni!

SCENA SESTA

Nino e detti.

NINO –(Arriva felice, agitando una ricevuta di una giocata al Lotto)Principali, nisceru tutti pari!

CICCIO – Cu’ niscìu?

NINO – I nummira!

CICCIO – Quali nummira?

NINO – ‘A cinchina ca ni jucamu ‘nta rota di Palermu. Nisceru tutti e cincu! Principali, semuricchi!

CICCIO – Ninu, sta’ dannu i nummira o t’u ‘nsunnasti macari tu?

NINO – Non m’u ‘nsunnai. Staju vinennu d’a Ricivitoria d’u Lottu ppi cuntrullari i nummira casunu esposti fora e visti ca nisceru. Principali semu ricchi!… N’attocca cchiù di menzu miliardu all’unu!

CONCETTA – Veru è? I nostri guai fineru finalmenti?

CICCIO – Ora i soldi pp’u patruni di casa ci sunu. Anzi n’accattamu ‘a casa accussì ni livamul’incubu di pavari l’affittu.

CONCETTA – ‘U sta’ dicennu ppi daveru?

CICCIO – Maria Santissima! E t’accattu macari tutti l’elettrodomestici ca hannu spirimintatuaccussì non ti strapazzi cchiù. Tu, Rusidda, ti nni veni a stari ppi sempri ccu nuatri…

RUSIDDA – E ‘a zia Provvidenza?

CICCIO – Si voli, si nni po’ veniri a stari ccà macari idda; oppuri, ‘a facemu maritari ccu donPasqualinu Prezzaventu. Non è bona ‘sta pinsata?

CONCETTA – Me’ soru non si voli maritari cchiù.

CICCIO – ‘A cunvincemu. Don Pasqualinu è tanticchia ‘gnirriusu, ma è ‘n bellu partitu.(Pausa)Ninu, a tia, inveci, ti licenziu… Sì, mi vogghiu livari ‘u sfiziu di licinziariti, accussì, finalmenti, ti metti in propriu. Però, ti permettu di corteggiari a me’ figghia…

RUSIDDA –(Con un grido di gioia)Papà!

CICCIO – Non vulevi chistu? E poi diciti ca sugnu tirannu!

RUSIDDA –(Abbracciandolo)Si’ ‘u cchiù bravu papà d’u munnu!


44


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato

CONCETTA – E ‘u maritu cchiù ballaccheri, ma cchiù affiziunatu ca ‘na muggheri po’ disidirari!(L’abbraccia a sua volta)

NINO - E ‘u soggiru cchiù modernu ca ci po’ essiri! A propositu,(Prendendo Rusidda per mano)ci permetti di farimi ‘na passiata ccu Rusidda c’avemu tanti cosi di dirini?

CICCIO – Chi si’ pazzu? S’u dici n’autra vota, ti rumpu i canneddi d’i jammi!(Poi, spinge lafiglia verso il giovane) Avanti, ppi ‘sta vota facitivi ‘sta passiata, ma ‘nta strata principali unni tutti

viponu vidiri. E, si qualcunu si fa meravigghia, dicitici ca Cicciu ‘u bersaglieri e so’ muggheri Concetta su’ du’ genitori moderni!

NINO E RUSIDDA – Grazii, papà!(Via, mano nella mano)

CONCETTA – Cicciu, t’u scurdasti ca ddà banna c’è don Carmelu Isaìa ca, a ‘st’ura, è nirvusu?

CICCIO – Veru è, ci vaju ju e ci fazzu passari i nervi.

CONCETTA – Stai attentu ca chissu è piriculusu.

CICCIO – Non ti preoccupari ca è tutta vucca. Fa ‘u sbruffuni pirchì havi i soldi, ma ju nn’hajucchiù assai d’iddu e si si pirmetti di diri menza parola superchiù, ‘u pigghiu a cauci unni non ci batti ‘u suli!

S I P A R I O

Belpasso – Villaggio “Le Ginestre”, 13 settembre 1970.

Giambattista Spampinato

Via Orto Limoni, 60 – 95125 – CATANIA

Tel. 095.436657 – Cell. 338.6374574


45


“SENSALERIA PER… CORNA! – 3 atti di Giambattista Spampinato


46