Si sapi unni si nasci ma ‘un si sapi unni si mori

Stampa questo copione

“CI VINI O NORD”

SI SAPI UNNI SI NASCI MA ‘UN SI SAPI UNNI SI MORI

COMMEDIA IN  3 ATTI DI

MARIA LORENZA CARUSO (LAURA)

POSIZIONE SIAE: 226342

E- MAIL: lauracaruso75@libero.it

TEL: 329/3867887

GENERE COMICO

NUMERO ATTI: 3

PERSONAGGI: 5 M e 6 F

MARIA

PASQUALE

ANGELO (loro figlio)

MICHELA (loro figlia)

GIOVANNI (cugino di Pasquale)

PEPPE (figlio di Giovanni)

PEPPINA (sorella di Pasquale e moglie di Vincenzo)

VINCENZO (fratello di Maria)

NONNA CROCE (mamma di Pasquale e Peppina)

CONCETTA (mamma di Giovanni)

CATERINA (fidanzata di Peppe)

1° ATTO

Anni ottanta. La scena è ambientata nel salotto di Pasquale e Maria. La casa è arredata bene nonostante la famiglia non sia benestante. Sono in scena: Pasquale, Maria, nonna Croce, Angelo e Michela.

PASQUALI:(suonano alla porta, Pasquale va ad aprire, èGiovanni suo cugino; due anni prima si era trasferito al Nord con la famiglia) Oh! Tal’è cu cc’è cca! Cumpà, quannu arrivasti?

GIUVANNI: Ah bonasira, bonasira a tutti. Arsira arrivavu. Quantu m’assittu ca sugnu stancu. Stu viaggiu ‘ntrenu,mi stuccà ‘mmizzu.Troppi uri cci vonnu.Vuantri, cumu iammu? (rivolto al cugino) Ti truvu ‘mmicchiutu, cumu mai? Tuttu a pustu?

PASQUALI: A pustu pi modu di diri. Purtroppu cca si va nn’arriri caru cumpari.

GIUVANNI: Ah, sì?

PASQUALE: E pi forza, na vota ca u travagliu scarsià. E sinceramenti parlannu, caru cumpari, stari spranza da iurnatedda, da simanedda, veni dura. Fino a quannu unu è virdi ‘un ci fa casu, ma quannu l’anni accumincianu a passari...

GIUVANNI: Ah, mi spiaci veramenti.

PASQUALI: Puri pi cci fari pigliari ddu diplomu a ma figliu Angilu, haiu vistu i surci virdi; chi vua travagliannu a iurnata. Ma lassammu perdiri, ‘usa cumu è cca, no?!

GIUVANNI: Certu ca u sacciu. Pirchissu fici a valiggia e mi nni ivu o Nordi.

PASQUALI: Ogni vota c’haiu vistu a ta matri,a za Cuncittina, c’haiu addumannatu sempri di tia. Ih, cumu ti truvi? Cunta cocchi cosa.

GIUVANNI: (esagerando) Ah! Benoni! Penza ca ia ‘un m’haiu firmatu propria di travagliari, pirchissu ‘un haiu pututu scinniri. U primu annu avia accucchiari li feri, pua accatta a casa, ma figliu chi studiava… ‘nzumma na vota pi na cosa, na vota pi ‘n’antra, passaru du anni.

PASQUALI: Beni beni, sugnu cuntenti.

GIUVANNI: Caru cumpari, devo dire ca fu veramenti fortunatu. Doppu du iorna ca arrivavu, sappi ca circavanu cristiani ‘ntre na fabbrica, e chi ti puzzu diri timpu du uri ca ci ivu pi chiediri informazzioni, mi chiamaru pi sapiri siddu vulivaaccuminciari ‘unnumani.

PASQUALI:Sì, mi l’avia dittu ta matri. E cumu è travagliari o Nordi?

GIUVANNI: Ah, sapissitu! Hannu na precisioni ssi pulintuna, nenti a chi vidiri cu nantri tirruna. Vi cuntu chista:<<un iurnu prima d’accuminciari, u responzabbili mi convocà e m’addumannà i documenti, a misura da maglietta e u nummaru di scarpi. Ristavu di scemu. Quali documenti? Chi cridi ca sogno un malo cristiano. Io sogno una persona pulita, c’arrispunnivu.

PASQUALI: Bunu facisti.

GIUVANNI: E ‘mmeci no, caru cumpari. M’avia stari mutu!Chiddu mi talià scioccatu e mi dissi: <<No no, ma cosa ha capito, mi servono i suoi documenti: carta d’identità, patente e stato di famiglia, per avviare la pratica di assonzione>>. 

PASQUALI: Pirchì chi cuminasti, chi facisti ddà ‘ncapu?

GIUVANNI: Ma c’avia cuminari scimunitu?!

PASQUALI: Chi sacciu? L’assoluzioni ‘un si duna a i delinquenti?

GIUVANNI: Assonzioni, cretinu! Assonzioni no assoluzioni.

PASQUALI: Ah! E chi vol diri?

GIUVANNI: A chi t’hanna ‘mmazzari! Chi vol diri assonzioni, ‘un nnu sa? Vol diri ca mi vuliva ‘ngaggiari.

PASQUALI: ‘Ngaggiari?

GIUVANNI: Gnachì! Pirchissu ci sirvianu i documenti, pi mi mittiri in regola. ‘O Nordi, caru cumpari, ‘un fannu cumu a cca c’abbonè ca ti fannu travagliari. Ddàsi fannu li cosi seri.

PASQUALI: Ah! Ma dimmi na cosa, ci isti vistutu cu dda maglietta fitusa c’avi trent’anni ca ta mitti e ddi scarpi di to patri, avè?

GIUVANNI: Ma chi dici? Ti parica sugnu accussì sprovvedutu. Chiffà, ‘un mi persuadu cumu si c’appresenta davanti a un cristianu ca ‘un si canusci? No ci ivu cu ‘u vistitu nuvu…

PASQUALI: Ah! Allura t’accattasti‘u vistitu nuvu ‘o Nordi? E bravu a ma cumpari.

MARIA: Miraculu!

GIUVANNI: Ma chi? No…cu tutti li grana c’appa nesciri pi mi trasferiri ddà ‘ncapu, cumu mi l’avia accattari ‘u vistitu nuvu. Menumali c’avia ancora ‘u vistitu e scarpi du matrimuniu.

MARIA: Ih! Trenta e ddu vintottu. Aviatu fattu tantu, chi ci vuliva accattariti un vistitu nuvu?

GIUVANNI: A pirchì ‘un era nuvu? Misu di na vota sula?

MARIA: Na vota sula? Tu mittisti: pu to matrimuniu, pu matrimuniu mia e di Pasquali, pu vattisimu, cumunioni e crisima di ta figliu, di Michelina e Angilu,i ma figli. Pua aspetta aspetta… pu matrimuniu di Pippina e Vicinzu, pi l’anniversariu di nozzi d’oru da za Cruci ma soggira, e pi finiri, pu funerali di ddu bonarma du ma soggiru!

GIUVANNI: Comunque era nuvu nuvu! Pirchì ia ogni vota chi l’haiu usatu, l’haiu appinnutu nnu guardarrobbi, biddu pulitu. Mancuna vota l’haiu lavatu, propria pu nnu fari rovinari.

PASQUALI: A mu magginu c’aviatu a pariri biddu.

GIUVANNI: Stati tranquilli. Certu a diri a verità, fici tanticchia di fatica pi tratteniri a panza davanti a‘u responsabbili da fabbrica, però aviavu a vidiri chi pariva biddu, un figurinu…

PASQUALI: Talmenti figurinu ca chiddu t’addumannà ‘u nunnaru di scarpi e a misura da maglietta, ci facisti pena…

GIUVANNI:(interrompendolo) Cretinu ti lassavu e cretinu ti truvavu! ‘Un capisci nenti. Ma chi nni sa tu cumu si stila ddà ‘ncapu.Se mi facete parlare, vu spiegu.

ANGILU: Fate pipinu, fate.

GIUVANNI: Cumu?

ANGILU: Fate si dici no facete.

GIUVANNI: A fate, facete o stessu è. Perciò…o Sudi, quannu unu ava ghiri a travagliari, si mitti i robbi cchiù scarsi chi avi e chiddi nuvi si li sarva pi festi, pi la missa,pi li pricissioni.‘Mmeci, o Nordi, soprattuttu‘ntre certi pusti di travagliu ci voli puril’uniformi, pirchissu m’addumannaru li misuri.

TUTTI: Ah!!!

MICHELA: E a vossia c’ha dettiru l’uniformi ziu?

MARIA:(rivolta alla figlia) Zittuti!

GIUVANNI: Immediatamenti. Sennò ‘un mi facianu accuminciari a travagliari.

MARIA: Nentidimenu‘un ti facianu accuminciari senza divisa? Esaggerazioni!

PASQUALI: A siddu a mia, m’avissiru addumannatu na divisa pi ogni travagliu c’haiu fattu, astura m’avissi cunzumatu.(alla moglie) Penza Marì, ci l’avi a divisa di viddanu?

MARIA: Picchissu ‘un c’era bisugnu di divisa ca ci l’ha stampatuna facci ca si viddanu!

NONNA CRUCI: Arraggiuni avi, Maria.

PASQUALI:(rivolto alla mamma) Mà, ma chi dici vossia?

NONNA CRUCI: Zittuti, i mugliri hannu sempri arraggiuni!

PASQUALI:(rivolto al cugino) Tra du diavuli cumu si nni po’ nesciri n’angiuliddu. Chi fa ci l’avi a divisa di picuraru? E chidda di muraturi? Oppuri di iadinaru? Penza penza chi c’avia essiri? A cumu avia travagliari? Menumali ca simmu o Suddi. Cu ‘un paru di canzi e na cammisa strazzata, pua fari tutti i misteri du munnu.

GIUVANNI: Ma chi c’entra cretinu! Cca travagli a iurnata, ia ‘mmeci haiu un travagliu stabbili. Ddà ‘’ncapu ‘un esistinu travagli a iurnata, tutti sunnu sistimati ni li fabbrichi, nni l’uffici, nni li ditti e in ogni pustu di travagliu ci sunnu regoli…

MARIA: Regoli, regoli, tutti chiddi ca viniti di stu Nordi, vi pavoneggiati cu sta parola. Ma pirchì cca ‘un ci sunnu videmma i regoli. Chi vivimmu cumu l’armari? Regoli, regoli…

MICHELA: Appuntu!

PASQUALI E MARIA:(rivolti alla figlia) Tu zittutu ca ‘un sunnu fatti chi riguardanu na picciotta.

GIUVANNI: U vidistivu, cumu trattati sta picciuttedda? O Nordipuri li fimmini hannu dirittu a parlari ‘ntre na discussioni difamiglia…

NONNA CRUCI: Appuntu, in famiglia, quindi quannu sunnu maritati. Giustu dicisti. Ma fina a prova cuntraria, Michilina è ancora schetta e perciò ‘un po’ parlari. Chissa è a regola!

ANGILU: A vistu pipì? Dicica cca ‘un ci nn’è regoli.

GIUVANNI: Ah! E siddu arresta schetta chiffà ‘un parla cchiù allura?

ANGILU: Dia ci nni libbera!

NONNA CRUCI E MARIA:(facendo gli scongiuri) Facimmu corna, c’ammanca c’arresta schetta, povera figlia!

PASQUALI:(ironico) Poveri nantri, siddu arresta schetta!

MARIA:(al marito) Ma chi ti nesci di mmucca?

NONNA CRUCI: Valenu!

MICHILINA:(piangendo al padre) Ma chi dici papà? Avissitu a essiri cuntenti siddu ‘un mi maritu e arristu cu vuantri, ‘mmeci parli accussì?

PASQUALI:(alla figlia) A veni cca babba. Chiffà ‘un fussi cuntenti s’arristassitu cu nantri.(abbraccia la figlia ma fa gli scongiuri di nascosto)

ANGILU:(alla sorella) Cuntenti? Sinti, siddu ‘un ha ‘ntenzioni di convolari a nozzi dimmillu, c’acchiappu a prima chi veni e mi maritu. Cu t’ava suppurtari ancora?

MICHELA: Ih! A ora mittu l’annunciu nnu giornali e vidimmu chi succedi?

MARIA: Ma chi ddici? Zittuti!

PASQUALI: Chissi ‘un sunnu discursa adatti a na picciuttedda.

GIUVANNI:(ai cugini)Chissi sunnu discursa chi si facianu cent’anni fa. Vergognativi!Ma quann’è ca v’aggiornati? (rivolto al figlioccio) E tu? C’avissitu addifenniri a ta suru? Ma ha vint’anni o ottant’anni?

NONNA CRUCI:(interrompendolo seccata) Tal’è a chistu? Chi ha di diri contru i cristiani di ottant’anni? Ia nn’haiu ottant’unu e ancora m’arreggi bbona a testa. E pua parlannu papali papali, mi parica ssi reguli du Nordi ti ficiru velenu. Ti nni isti ca eratu un cristianu rispittusu e t’arricampasti ‘un pizzu di purcu!!!

GIUVANNI: Ma ia c’addumannu scusa, pirchì ci fu ‘n’equivucu. Ia vuliva diri… ca ‘un discursu di chissu, è normali sentilu fari a ‘un cristianu dicimmu, no anzianu, ma cumu putissi diri…

NONNA CRUCI: Amminchialutu, avè?

GIUVANNI: No, no pi carità. Di ‘na certa mentalità, cultura antica, va! Ma ‘un si po’ assolutamenti giustificari un picciuttiddu cumu a Angilu c’avissi aviri ‘na mentalità aperta. O Nordi, i picciutteddi cumu a Maria, o studianu o vannu a travagliari.

NONNA CRUCI: Ma cu li fimmini?!

GIUVANNI: Sissignori li fimmini…

NONNA CRUCI: Pezzi di ‘nchiappati!

MARIA: Mamà!

GIUVANNI:(arrabbiato) Vabbè, è migliu siddu soprassediamo!

PASQUALI E MARIA:(girano per tutta la sala alla ricerca di qualcosa).

PASQUALI:(interrompendolo) Ma unni?

GIUVANNI: Ma unni chi?

PASQUALI: Unni, ‘ncapu a chi?

GIUVANNI:(rivolto ai cugini) Ma chi circati?

PASQUALI: Tu dicisti, assettiamoci sopra. Ma unni vulissi sapiri? ‘Un eramu già assittati.

ANGILU: Soprassediamo dissi u zio, papà!

GIUVANNI: Ignoranti! Soprassediamo, ‘un vol diri assettiamoci sopra…

MARIA: Ancora circu! E chi voli diri, allura?

GIUVANNI: Vol diri passammuci ‘ncapu, lassammu perdiri. Contrariamenti a chiddu chi penza a zia Cruci, li fimmini di ddà ‘ncapu, sunnu il cuore dell’economia del Nordi. Puri ma muglieri truvà travagliu, e quanti sacrifici fa, travaglia fori e gestisci a famiglia...

NONNA CRUCI: Tal’è va, mi nni vaiu ddà dintra ca chisti ‘un sunnu discursa pi li ma oricchi. Caru Giuvanni, mi compiaciu ca si bbunu ma ti preferiva prima, quannu arraggiunavatu cumu a nantri. Salutami a ta matri e a famiglia. (va in cucina)

GIUVANNI: E chi fa s’affinnì? Idda po’ diri tuttu chiddu ca voli però!

ANGILU: Pipì, ‘un ci facissi casu a nonna accussì è fatta, pua ci passa.

MARIA: E’di compatiri, ormai avi na certa età.

GIUVANNI: Certu, certu a idda la puzzu cumpatiri. Ma a vuantri ca siti ancora giovani e faciti discursa di vicchi…propria no.

ANGILU: Arraggiuni avi pipì.

MARIA: E ta figliu e ta muglieri, sa passanu bbuna?  Cumu mai ‘un sunnu cca?

GIUVANNI: Ah! Nenti, ma muglieri ‘un potti scinniri pirchì ‘un avi feri, avi picca ca accumincià a travagliari.

PASQUALI: Quindi ta muglieri travaglia veramenti?

GIUVANNI: A certu! Cumu vi stava spiegannu, o Nordi ‘un ci nn’è scarsizza di travagliu, e menu mali pirchì ‘un tu putissitu permettiri di ristari dintra.

ANGILU: Chi vol diri pipì?

GIUVANNI: A nenti nenti, lassammu stari.

MICHILINA: E sa figliu, ziu unni è?

MARIA: Michilina, a chi t’interessa a tia?

MICHILINA: A ora mancu di Peppi puzzu addumannari? Cumu chi m’interessa, ‘un mi veni parenti?

ANGILU: Parenti alla lontana! Simmu cuscini di quartu gradu.

MICHILINA: E bbè chi vol diri?

ANGILU: Eh, cara la suru, facimmu finta ca chiddu ca n’interessa è a parintela…

MICHILINA:(lo interrompe seccata e vergognandosi va in cucina) Cretinu!

PASQUALI:(rivolto al figlio) Ma Angilu, chi sunnu ssi discursa? Chi vuliatu diri?

ANGILU: Ah, mancu si po’ babbiari.

MARIA:(ha capito il discorso e rivolta al marito) Lassali stari. C’ava essiri, i soliti sciarri tra frati e suru. ‘Unnnu sa ca sunnu cumu cani e gattu; pua fannu paci. Pirchì in funnu in funnu, si vunnu beni, veru Angilù?

ANGILU: Ma certu.

MARIA:(rivolta a Giovanni) Tal’è, vaiu a priparu di mangiari pa ma soggira. Chi vua chidda è anziana e ava mangiari pi forza all’orariu...

GIUVANNI: Ma tantu mi nni stava innu…(va per alzarsi ma Pasquale lo trattiene)

PASQUALI: Ma unni va? Assittati, ancora presti è. ‘Un pua ristari a mangiari cu nantri?

MARIA: Veru è. Fazzu mangiari a ma soggira e pua pinzu pi nantri, chi dici?

GIUVANNI: No, no haiu chi fari. Ma matri mischinedda a st’ura sopidda quant’avi chi pripara. N’antra vota macari mi firmu a mangiari. Doppudumani arriva videmma ma figliu Peppi, ‘un mancherà occasioni.

ANGILU: Pipì? Siddu arresta n’antratanticchia, nni po’ cuntari ancora cocchi cosa ca m’interessa ‘u discursu.

GIUVANNI: Veramenti aviti arraggiuni, pristuliddu è; anchi si pi mia ormai è orariu di mangiari. Chi vuliti o Nordi si cena ai sette.

PASQUALI: Cumu l’anziani.

GIUVANNI: Ma sì, arristu ancora. Pi na vota nenti cci fa.

PASQUALI: Allura, Peppi scinni?

GIUVANNI: Sì, arriva lunidia matina, iddu nn’avi cchiù piccaredda iorna di feri. Anzi ca cci dettiru, avi picca ca travaglia.

ANGILU: Echi travagliu fa?

GIUVANNI: Ah! Ringrazziannu u Signuruzzu, truvà un biddu pusticiddu. Appena si diplomà cumu a tia, si misi a mannari dumanni a destra e a manca. Doppu picca,‘u chiamaru nna stessa fabbrica unni travagliu ia.

PASQUALI: Vidi chi fortuna!

ANGILU: Allura Peppi fa ‘u stessu mistiri di vossia, pipì?

GIUVANNI: Ma chi fa babbii! Chiddu si diplomà cu massimu di voti…

PASQUALI: Se pirchissu anchi ma figliu.

ANGILU: Pi chiddu chi servi?!!!

GIUVANNI: Chi dici, li studi sunnu ‘mportanti. Chi vuliatu arristari sceccu cumu a to pà?

PASQUALI: Parlà u scenziatu Aistainu!

GIUVANNI: Oh! Gnoranti! A si chiama accussì si chiama?

PASQUALI: Sintimmu cumu si chiama?

GIUVANNI: Aspè, ‘u sacciu e ca nni stu momentu ‘un mi ricurdu…

ANGILU: Einstein, papà Einstein si chiama.

GIUVANNI: Eccu appuntu Einstein, ci l’avia cca ‘mpizzu a lingua! A vistu ca ‘u diploma servi?Ia cca era un poveru muraturi, e certamenti a la ma età neca mi putiva mittiri a studiari ormai, però menumali ca mi vinni ‘ntesta di mi nni iri.

PASQUALI: Menumali!

GIUVANNI: Ddà ‘ncapu…appena accumincianu un travagliu o un cantiri,‘u finiscinu subbitu. Cca ‘mmmeci... (gesticola con le mani) Nnu tragittu chi fici p’arrivari di ‘mPalermu a ‘u paisi, ‘un mitti antru chi pirtusa, cantera c’avianu accuminciatu prima ca mi nni ivu, casi arrizzulati. Arraggiuni avi Angilu, ia ‘u capivu chi vulia diri antura, chi schifiu si nni fa cca, di ssu diploma chi si piglià?

ANGILU: Appuntu.

GIUVANNI: ‘Mmeci Peppi avi ‘n’avveniri davanti. Specialmenti ca o Nordi,ti paganu tutti puntuali. A cca, avia aspittari sempri i porci comodi da genti. E chi,si campa accussì.

MARIA: Assolutamenti no!

GIUVANNI: E chi bella soddisfazzioni quannu unu si trova mmizzu a genti e sapi parlari. Certu, ‘un fu facili‘nzignarimi na lingua nova.

PASQUALI: Quali lingua?

GIUVANNI: A l’itagliano, scimunitu! Ma ormaiparlo in itagliano perfettissimamente.

ANGILU: Tanto perfettamente non mi pari, pipì?

PASQUALI:(rivolto al figlio) E caru Angilu,‘u talianu chi canusci tu è modernu, chiddu chi canusci ta pipinu è anticu!

GIUVANNI:A chi ti parica fu facili arrivari o Nordi a la mia età. Siddu avissi saputu, mi n’avia ghiri trent’anni prima. Ma sugnu cuntentu o stessu. Peppi avi ‘un pusticiddu cumu l’oru; u pigliaru cumu responsabbili di l’uffici da fabbrica e guadagna i biddi sordi, s’affittà a casa pi cuntu d’iddu…

PASQUALI: Pirchì, ‘u ittasti fori?

GIUVANNI: Ma chi ittavu fori! ‘Un capisci nenti. Al Nordi caro cumpari è accossine che fanno gli giovani. Arretrato che non sei altro! Appena trovano il travaglio e hanno un stipendio sicuro se ne vanno per conto di loro.

ANGILU: Italiano perfetto!

MARIA:(dalla cucina chiama il marito) Pasquà vini cca aiutami ca ta matri s’addummiscì a seggia; quantu a spincimmu e a curcammu nnu littu.

PASQUALI:(alla moglie) Però ssa camurria ava finiri, chissa è storia di ogni sira. Bedda Matri ca mi stuffau!

MARIA:(rientra in sala) A tu chi dici ca a fazzu cuculiari ‘nterra pi curcarla? Si ti stuffasti tu ca si u figliu, penza penza ia ca sugnu a nora. Fa bbeni a purci, chissu è ‘u ringraziamentu. A camina pi fauri, va spingi a ta mà e va curcala nnu littu.

PASQUALI:(seguendo la moglie in cucina) Almenu cci po’ dari a mangiari cchiù picca? Avi du misi ca la spingiu e mi sintu li rini ‘nterra.

ANGILU: (rimasto solo con Giovanni) Pipì, allura ci piaci veramenti stari o Nord?

GIUVANNI: Certu, u figliuzzu, anchi si, all’iniziu fu un pocu stranu. Ma pua m’abbituavu e… Pua siddu vidi ca li cosi funzionanu, dunni ti muvi ti muvi…

ANGILU: (preoccupato) Propria cumu a cca!

GIUVANNI: Ma, ti viu proccupatu, stranu. All’età tua avissitu a essiri spinziratu, chi successi cocchi cosa ca ‘un mi vua diri? Anchi si ormai sugnu luntanu sempri ta pipinu arristu e ricordati ca si ha bisugnu ia ci sugnu.

ANGILU: Sì sì u sacciu pipì. Veramenti haiu un’unicu pinziri ‘ntesta, ca mi sta perforannu u cervellu…

GIUVANNI: Chi cci fu, cosi gravi? Mi fa proccupari.

ANGILU: Pipì ia mi diplomau sì, ma chi minchia mi nni fazzu di ssu pizzu di carta? Ia ci pruvavu a truvari travagliu, ma’ u sapimmu cumu funziona, siddu ha santi in Paradisu allura… sennò…

GIUVANNI: E‘u sacciu, ‘u sacciu.

ANGILU: E quindi mi tocca aspittari sopidda quantu. Fina ‘mPalermu m’arridducivu a dumannari, ma nenti.Va fallu capiri a ma mà e a ma pà stu discursu?!

GIUVANNI: Ma tu parlacci.

ANGILU: ‘Un c’è virsu pipinu. U sapi ‘nzocchi m’arrispunninu :<< Ih! E di chi ti proccupi na casa l’ha,‘u mangiari puru…Prima o poi un pizzu di travagliu‘u truvi>>. U capì? Hannu sempri a risposta pronti, pi iddi è tuttu normali.

GIUVANNI: L’avia caputu ca eratu proccupatu pi chissu. Chi vua ta matri e ta patri, ‘unnnu fannu pi mali… Ma sinti na cosa...ci vua viniri o Nordi?

ANGILU: ‘O Nord? Eh, macari! Ma cumu i convinciu a chiddi du? Figurammuni! E pua cumu fazzu sulu, senza ca canusciu a nuddu…

GIUVANNI: Accussì m’offinni però! Cumu ‘un canusci a nuddu? E ia nuddu sugnu? Pua stari nni mia quantu vua. Cu a calma ti circhi ‘u travagliu e quannu t’assistimi, siddu vua stari pi cuntu tua, t’affittina casa.

ANGILU: Appena cci dicu a ma mà e a ma pà na cosa di chissa, chiddi cca davanti mi murinu.

GIUVANNI: Ma tu a pinzari pi tia. C’aspitti a fari cca, quannu ta vua fari na famiglia? Quannu si vicchiu?T’aiutu ia a convinciri ddi testi di cuti di ta matri e ta patri…

ANGILU: E da ma nanna!

GIUVANNI: Minchia puru a vecchia amma comminciri! Sta’ tranquillu, u sacciu ia chiddu chi c’ha diri. Ma chi ficiru? (si avvicina alla porta che comunica con la cucina e chiama i compari per salutarli) Cumpari, cummari ia vi salutu ca mi nni vaiu. Quannu arriva ma figliu, vignu cu iddu.

PASQUALI E MARIA:(rientrano in sala) Chi fa ti nni va perciò?

GIUVANNI: Sì, sì, e viditica quannu vignu amma discutiri di cosi seri.

PASQUALI: Cumpà, chi c’è cosa? Chi sunnu ssi cosi seri?

GIUVANNI: Nni parlammu cu calma n’antra vota, ora è veramenti tardu, mi nn’ha ghiri. Ma, ‘un ci pinzati, nenti di gravi…

MARIA: Ih! A dinnillu ormai?! Nni fa stari cu pinziri?

GIUVANNI: E’‘un discursu lungu, si tratta di coccosa chi m’ata dari. Tantu in famiglia simmu. Arrivederci. (Pasquale lo accompagna alla porta)

MARIA:(rivolta al marito) C’amma dari? Chi c’amma dari nantri, ma chi è pazzu?!

PASQUALI: ‘Unnnu capivu mancu ia. Ma chi c’arristammu a dari cosi prima chi si nni ì o Nordi?O Marì, ci dittimututti ddi sordi ca nni pristà tannu, avè?

MARIA: Ma Bedda Matri tutticci dittimu, sugnu sicura. Chi schifiu po essiri? (pensa un po’poi…) Ah!Ora u capivu, ‘u sa c’ava essiri? Quannu murì ta patri e smuntammu a casa… truvavu ddu magliuni, ca ‘u patri di Giuvanni avia regalatu a ta patri. Tannu, c’avia dittu siddu ‘u vuliapi ricordu. Pua però mu scurdavu e ‘un ciù purtavu cchiù. Iddi partiru di prescia e finì accussì. Chissu ava essiri.

ANGILU: Ma a mia mi pari stranu ca vulia diri chissu.

PASQUALI: Chi nni sa tu, ti dissi cocchi cosa a tia, Angilù?

ANGILU: A mia?No no pi carità, ia nenti sacciu, nenti mi dissi.

MARIA: Vi dicu ca è chissu. Tirchiusu a cumu è, sicuramenti ‘un vidia l’ura di viniri o paisi pi pigliarisillu.

PASQUALI: Tal’è, ora cciù pigli accussì si cueta a testa. Tirchiusu! Cumu nnu dissi parsica ca c’arristammu a dari miliuna.

MARIA: E cu minchia si ricorda oraunni schifiu ‘u ivu a mittiri? Dumani ‘u circu, sennò cu ‘u senti, pi carità! Ora mi tocca smuntari na casa.

ANGILU: Mammì, lassa perdiri, cu tu fa fari.

PASQUALI: Chi lassu perdiri? L’ha truvari. Sennò chiddu pi ssa reliquia fatta di matassa di lana vecchia, a funcia tutta a vita nni teni.

ANGILU: Antru chi lana vecchia, cca na matassa di lana nova è!

MARIA: Cumu?

ANGILU: No nenti, ia mi nni vaiu ddà dintra.

PASQUALI: Vignu puri ia, ca sugnu stancu e mi vugliu arripusari. (tutti e due vanno nelle rispettive camere, poco dopo rientra Michela e rivolta alla madre)

MICHILINA: Si nni ì u ziu?! Ih! Ih! Chi dissi? Chi dissi?

MARIA: Ma cu?

MICHILINA: Ma cumu cu? Mammì, ‘un fari finta di ‘un capiri; u ziu Giuvanni, nenti dissi di sa figliu? Cumu sa passa, cumu sta, quannu…

MARIA: Oh! Basta ca si ti senti ta patri …

MICHILINA: Chi m’interessa, vugliu sapiri tutti cosi.

MARIA: Basta Mariù, porta rispittu! Ia sugnu ta matri.E pua chi su ssi discursa ‘mmucca a na picciotta assinnata.

MICHILINA: Avissitu a essiri cuntenti ca ‘un t’ammucciu nenti, siddu ‘un nni dicu a tia sti cosi a cu l’ha diri? Avà cuntami tutti cosi.

MARIA: E va bbeni. Ah, Madunnuzza Bedda, a li timpi mia li cosi eranu diversi, guai siddu m’arrizzicava a fari certi discursa e cu ma matri pua…avissi avutu tanti di ddi vastunati, prima da ta nanna e pua du to nannu. Cumu cangiaru li timpi.

MICHILINA: Mà, è ura ca n’aggiornammu cumu li fimmini du Nordi!

MARIA: E cca ci nn’è n’antra! Zittuti, chiui ssa vucca ca siddu trasi ta patri… o peggiu a ta nanna…

MICHILINA: Allura mu vua cuntari o no?

MARIA: Ma dimmi na cosa, tu ci vua ancora beni a Peppi?  Avi du anni ca si nni iru e tannu eravu carusi. ‘Un mi puzzu scurdari quannu vi scopriu a parlari ammucciuni; ia pinzava ca ti l’aviatu scurdatu doppu tuttu ssu timpu…

MICHILINA: No, ‘un c’arrinisciu a livarimillu di ‘ntesta, Dia sulu sapi quantu c’haiu pruvatu, ca ogni vota ca iammu a la missa o vaiu a fari cocchi sirvizzu, haiu circatu di capiri si cocchi n’antru mi lu putiva fari scurdari…

MARIA:(arrabbiata) Ma cumu disgraziata c’ha fattu?

MICHILINA: Nenti.Vugliu diri, ca si cocchi picciuttu m’ha taliatu ia l’haiu taliatu pi capiri siddu mi putiva interessari…

MARIA: Zittuti disgrazziata! Ma cumu parli? Manzamà arriva ta patri…

MICHILINA: Ma chi dissi di mali? Avi arraggiuni ‘u ziu Giuvanni; comunque ‘un mi piaci nuddu. Ogni vota ca taliava a qualcunu, mi pariva di vidiri a facci di Peppi.

MARIA: Ma ormai passaru du anni e chiddu pò essiri zzitu…

MICHILINA: Pirchì, chi nni sa tu? Chi ti dissi ‘u ziu Giuvanni?! Chi ti dissi, dimmillu!

MARIA: Nenti di tuttu chissu, sta’tranquilla. Mi dissi sulu ca sta bbunu, c’avi ‘un biddu travagliu…T’alè, quannu veni, c’addumanni tu stessa si è zitu.

MICHILINA: A cu, o ziu Giuvanni?

MARIA: No, a Peppi.

MICHILINA: Sì a ora mi nni vaiu o Nordi pi c’addumannari.

MARIA: ‘Un c’è bisugnu ca va o Nordi, pirchì fa cuntu c’arriva. Peppi scinni dopudumani.

MICHILINA:(si siede perché si sente mancare la mamma la soccorre) Oh! Mamma! Veramenti, Bedda matri! (emozionatasi alza di scatto) Allura mi vaiu a priparu.

MARIA: Ma unni va? Ti dissi c’arriva lunidia, e pua neca veni subbitu cca. Cocchi sira l’ammitammu, accussì ci dugnu ddu magliuni. Siddu lu truvu?!

MICHILINA: Sì ma quannu, quannu?

MARIA: A cocchi sira, Bedda Matri ancora mancu arrivatu chiddu.

MICHILINA: Allura facimmu dopudumani sira, vabbè’?

MARIA: E vabbè, sennò chi fa a finisci tu. Ora ciù mannu a dicu cu ta patri.

MICHILINA: Bedda Matri ‘unmi pari veru! Migliu ca mi vaiu a priparu. (va in camera sua)

MARIA: Ma chi è stunata! Ancora ci vunnu du iorna. A pinsarici bbona, pi cumu è cuminata, è migliu c’accumuncia subbitu. Ca siddu voli fari bella fiura, ci nni voli timpu!

FINE 1° ATTO

2° ATTO

Sono in scena Maria e la figlia Michela; la tavola è apparecchiata con ogni bene: olive, pomodori secchi, caponata, melenzane, carciofini. E poi ancora: pane, acqua, vino, insalata etc…; manca la carne che verrà portata poi da Pasquale.

MICHILINA:(ben vestita e ben pettinata, aspetta con ansia l’arrivo di Peppe) Ma quantu ci voli ancora, ma quannu arrivanu? Pulita sugnu? Quantu mi vaiu a taliu. (si dirige in camera e poco dopo ritorna…) Mamma mia cumu mi cunzau malamenti! Chissù sti capiddi…

MARIA: Ma chi ha, chi ha? Bedda Matri, parica ti sta innu a maritari!

MICHILINA: Eh, macari.

MARIA: Michilina muta! Chi dici? Ancora ha diciott’anni.

MICHILINA: Appuntu, staiu facinnu a muffa! Mariolina, Giuseppina, Caterina, tutti hannu ‘u zitu. Macari Carmelina, ladia a cumu è, si fici zita dintra a simana passata, e ia arristavu sula…

ANGILU:(entrando in sala la interrompe) E ancora nn’ha d’aspittari?!

MICHILINA: U sapia ia. (piange)

MARIA: Ma chi dici Angilu? Sempri ‘u stessu si? Quannu dici tu a finisci.

ANGILU:(avvicinandosi alla sorella) Ma scimunita chi cci chianci? ‘Un nnu sa ca babbiu?

MICHILINA: Sì, ma cu sti capiddi e sti robbi vicchi di cent’anni, cumu fa chiddu a taliarimi?

ANGILU: Siddu ti voli ancora, si ‘nn’adduna, sta’ serena…

MARIA. Manzumma basta! Ricordati ca si ancora nna casa di ta matri e ta patri, cerca di purtari rispittu. Siddu manzamà arrivanu ta patri e ta nanna e ti sintinu parlari accussì…

ANGILU: Oh!

MICHILINA: Ma allura? (suona il campanello) Iddi sunnu, Bedda Matri e ora chi fazzu?(imbarazzata si aggira per la stanza)

ANGILU: Michilì, va grapi?!

MICHILINA: Ia! Chiffà tu scurdasti ca sugnu schetta?!

MARIA: Ah! Ora si schetta? E chi si schetta a commenienza? Vaiu a grapu ia. Tu nnu frattimpu, vatinni ddà dintra eti va du na sciacquata a la facci. (Michela va in bagnomentre Maria va ad aprire. Entrano Giuseppe, Giovanni e Concettina con un piccolissimo, vassoio di dolci) Trasiti, trasiti.Bentornatu Peppù.

PEPPE: Grazie, grazie.

MARIA: Assittativi (si accomodano sul divano. Mariasi avvicina alla comune per la cucina e) Pasquà, putiti viniri c’arrivaru, porta ddi cotoletti chi sunnu ‘ncapu a cucina. (poi) Avà cumu iammu Peppù? Tuttu a pustu ‘u viaggiu?

PEPPI: Sì tutto bene grazie. (appoggia il vassoio di dolci sulla tavola, poi) E Michelina come sta? Dov’è? Forse non è in casa, è uscitacon le amiche?

MARIA: Ma quali amichi e amichi, nooo! Chidda è na picciotta seria, ‘un esci sula cu l’amichi. Si sta priparannu, ora arriva. Ma assittammuni a tavulinu.

(arriva nonna Croce e tutti si siedono al tavolo)Cuncittina chi mi cunti, ti viu bbona! Allura ti passà ‘u duluri a i gammi?

CATERINA: Ma ringrazziannu ‘u Signuruzzu, staiu meglia. Ora appi videmma sta bella sorpresa ca ma figliu e ma niputi mi vinniru a truvari e tuttu bbunu e binidittu.

PASQUALI: (Rientra con le cotolette e le appoggia sul tavolo)Bonasira a tutti. Peppù, mih! Biddu paratu a festa, e prosita...cchiù grassu si, di quannu ti nni isti; e prosita veru.

NONNA CRUCI: Veramenti ‘un biddu spicchiu ti facisti, a chi ti dunanu a mangiari a ssu Nordi?

PEPPI: In realtà, tra lavoro e casa non ho tanto tempo, non mangio molto. (guardando la tavola) Niente in confronto a tutto quello che avete preparato voi! Ma Michelina?

MARIA: Arriva, arriva! Veramenti nenti priparammu, quattru cosi. Pirchì, chi c’è cocchicosa ca ‘un mangi? S’é accussì dimmillu ‘un ti proccupari, ne ca m’affinnu.

PASQUALI: A tu ti mittisti a priparari cotoletti ‘mpanati. Putiatu priparari n’antra cosa no?!

MARIA: Ih! C’avia priparari?

PASQUALI: Ah! Chisacciu... macari un pizzu di crastagniddu, tanticchia di carni di purcu.

MARIA: Sì, e ‘unni l’avia ‘u crastagniddu?

PASQUALI: Ma un pizzu di purcu, nenti aviatu?

MARIA: Putia arrustiri a tia! Sicuramenti ha essiri bellu gustusu pirchì mangi cumu un purcu! Ma sempri di parlari ha? Tal’è accuminciammu a mangiari, ca è migliu.

GIUVANNI: No no, ‘un vi stati a proccupari va beni accussì. Ma figliu vulia diri, ca c’è troppa robba e nantri ‘un ci simmu cchiù abbituati a mangiari assà.

MARIA:(tra sé) E si vidi, sulu sulu taliannu ssu vassoiu misiru di dolci chi purtastivu.

GIUVANNI: Cumu?

MARIA: No nenti diciva, ca sti dolci chi purtastivu, è migliu si i vaiu a mittu nnu frigoriferu, cusà squaglianu!

GIUVANNI: Speriamu ca cci stannu. Veramenti nni vuliva pigliari cchiù piccaredda, ma pua dissi, simmu assà…

MARIA: Sparti! A cumu e gghiè u pustu si trova…(va a posarli in cucina e rientra)

GIUVANNI: Allura, ia vinnisoprattuttu, pi fari du chiacchiri e continuari ‘u discursu di l’antru iurnu…

MARIA:(interrompendolo) Ma chi fici Michilina?! (si avvicina alla comune e la chiama) Michilina arricampati quannu amma mangiari a mezzannotti?!

MICHILINA:(entra in sala e rimane bloccata a guardare Peppe) Bonasera a tutti.

PEPPI: Buonasera Michelina.(lui non le toglie gli occhi di dosso)

MARIA: Avanti Michilina, assittati. (si siede)

PASQUALI:(rivolto agli ospiti) Avà, chiffà v’affruntati? Accuminciammu a mangiari ca macari si fici tardu e haiu pitittu.

NONNA CRUCI: A vidi quannu è ca ‘un ha pitittu tu!

MARIA:Ci l’ha livari sempri davanti ‘u piattu, fussi pi iddu ‘un finissi mai di mangiari.

TUTTI:(ridono e iniziano a mangiare,Giuseppe e Michela sono imbarazzati).

GIUVANNI: Mih! Veramenti bbuni su ss’olivi, m’avai scurdatu puri ‘u sapuri.

PEPPI: Hai ragione papà veramente gustose.

PASQUALI: Pippù fammi un fauri, parla pi cumu nascisti, ca sennò, ‘un ti capimmu.

PEPPI: Scusate, ma…

GIUVANNI:(ironico) Ah, chi vua figliu mia, cca arristaru fermi a l’anni trenta!

PASQUALI: E chi cci vua fari Pippù, ne ca tutti hannu a possibbilità di ‘mpararisi a secunna lingua cumu fici ta patri?! Cca simmu quattru poveri scecchi…

NONNA CRUCI: (interrompendolo) Parla pi tia!

PASQUALI: E a parti ma figliu ca studià, nuddu sapi parlari bbunu ‘u talianu.

PEPPI: Avete ragione, scusatemi è la…a forza di l’abbitudini.

GIUVANNI: Ah, chiddu mafigliu ormai è na persona ‘mportanti! E na vota ca ddà ‘ncapu ‘un parla cchiù in sicilianu…

MARIA: Sì ma su ricorda ancora no?!

PEPPI: Sì certu.

ANGILU: Cca simmu in famigliaPè, ‘un c’è bisugnu di fari l’allittratu. Si vua parlari in italianu ti pua rivolgiri sulu a mia ca ti capisciu…

GIUVANNI: E a mia.

ANGILU: (prendendolo in giro) E sì caru pipinu, l’italianu tu lu canusci cumu i to sacchetti.

GIUVANNI:(rivolto a Angelo) Vidi, tu si ca sini un picciuttu svegliu. A propositu di stu discursu, cara Maria e caru Pasquali…cumu v’accennava l’antru iurnu, c’è na cosa ca m’ata dari…

MARIA:(interrompendolo) Fermati, fermati ‘un c’è bisugnu ca continui. Testa cueta! Arriri mi l’avia scurdatu. Però mancu timpu duni! ‘Un minutu ‘u vaiu a pigliu. (va in camera a prendere la maglia di lana)

PEPPI: Ma dove…ma unni si nni ì a zia?

NONNA CRUCI: A pigliari na cosa.

GIUVANNI: Ancora?! Cci nn’è cca cosi ca mancu i putimmu finiri…

PASQUALI: Ma no, ne ca ì apigliari cosi di mangiari.

PEPPI: Ah, menumali! Ia già ‘un c’ha fazzu cchiù!

MARIA: Cumu ‘un c’ha fa cchiù? Mangia, ancora mancu ha‘ncuminciatu! Assaggia sta capunata.

PEPPI: No no basta, sennò ‘un mi mangiu a milanesi pua!

NONNA CRUCI: A milanisa? Perciò, Maria chi fici puri a pasta cu i sardi?

GIUVANNI: No a milanisa! A milanese. ‘O Nordi, si chiama accussì a fettina ‘mpanata, milanese.

NONNA CRUCI: Ce, ce, ce chi cosi strani?! A stessa parola, avi du significati diversi.

PASQUALI: Ma mangiati, cumu finì vi firmastivu?

GIUVANNI: Tu dissi ia ‘un ci simmu cchiù abbituati a mangiari assà.

MICHILINA:(rivolta a Giuseppe) Ma sta caponata a fici ia!

PEPPI: Ah! Allura se…si ha facisti tu e n’antru discursu…(la mangia)

MARIA:(rientra con il maglione e loporge a Giovanni) Eccucca, u vidisti? Tu sarvavu pi cumu ‘u truvavu, si cuntentu? Accussì ‘un t’amma dari cchiù nenti.

GIUVANNI: E chi è stu magliuni?!!!

ANGILU: (alla mamma) Tu diciva ia, ca ‘un c’entrava nenti.

MARIA: Ma cumu chi è? Chissu è ‘u magliuni ca truvavu nna casa di ma soggiru bonarma. Ci pinzi, ti l’avia dittu? Pua partistivu…

GIUVANNI:Ah! Grazie, grazie ma…

PASQUALI: ‘Un vinisti pi chissu?

GIUVANNI: Cumu pi chissu?

MARIA: Ma Bedda Matri ‘un nnu dicisti tu l’antru iurnu ca t’aviamu a dari cocchi cosa da famiglia… ‘un dicisti accussì?

GIUVANNI: Ia veramenti dissi ca simmu in famiglia. ‘Un mi rifiriva a ‘u magliuni. A diri a verità mancu cci pinzava cchiù, ma vi ringraziu almenu haiu un ricordu di ddu bonarma di ma patri, ma…

NONNA CRUCI: (a Pasquale) Allura c’arristastivu a dari sordi? Pirchì ‘un mu diciavu vi putia pristari ia, chi mala fiura!

GIUVANNI: Nonzi nonzi, stati tranquilli, ‘un mi n’arristastivu a dari sordi. ‘Un c’entranu nenti i sordi…

PASQUALI: Ma allura, chi ficimu?

ANGILU: Pipì, pi fauri spiegaccillu.

GIUVANNI: Siddu mi lassanu parlari! Allura, ia vi dissi ca m’ata dari cocchi cosa. Ora, chiddu chi vugliu, mu putiti dari tranquillamenti, pirchì simmu in famiglia, simmu parinti ‘nzumma. E in famigliac’è fiducia, è giustu o no?!

PASQUALI: Ma ia veramenti ‘un ci staiu capinnu nenti, ma…

GIUVANNI: Ora vengo e mi spiego. Allura Pasquà, tu nn’ha fiducia a mia?!

PASQUALI: Gnà certu! Ma chi vua sentiri a diri cu sta fiducia?

ANGILU:(facendo segno con la mano) Pipì, pi fauri stringimmu.

GIUVANNI: Un minutu figliu, pi diri certi cosi cci voli tattu.

NONNA CRUCI: Minchia minchia!

PASQUALE: Mamà!

PEPPI: Non riusciremo mai a trovare il bandolo della matassa.

GIUVANNI: Perciò cari Maria e Pasquali, vuantri n’aviti fiducia a mia?

MARIA: Arrì parrì, c’abbatti a coppa! Certu ma,‘u succu du discursu qual è, chi successi?!

GIUVANNI: Siddu m’arrispunnissivu cu sì o cu no, forsi... Allura, n’aviti fiducia a mia?

PASQUALI: Sì!

GIUVANNI: E tu Maria?

MARIA: Sì, sì. Sennò ‘un nna finimmu cchiù!

GIUVANNI: Oh! Allura m’ata dari a Angilu.

PASQUALI E MARIA: Ah?

GIUVANNI: E sì. Pirchì visto ca sugnu sa pipinu, mi piacissi occuparimi del suo futuro e quindi…

PEPPI: Ma patri voli diri, ca Angelo ava viniri cu nantri o Nord.

MARIA: Chi cosa? Aspè ‘un capivu bbona! Chi è c’ava fari Angilu?

ANGILU:(spazientito) Basta, finiscila di fari finta di ‘un capiri! Capistivu bbuni, sia tu ca ma patri e anchi a ma nanna. Ia mi nn’acchianu o Nord cu ma pipinu. Oh!

MICHILINA:(contenta) Veramenti!

MARIA E NONNA CRUCI:(urlano, piangonocome fosse accaduta una disgrazia)

PASQUALI:(alzandosi e battendo un pugno sulla tavola) Ma chi ti niscì u senziu! Tu ‘un va propria a nudda bbanna! (suonano alla porta insistentemente) E cu minchia è ora? Ci mancavanu ospiti! (va ad aprire) A vuantri siti. (entrano Giuseppina e Vincenzo)

VICINZU: Ma chi successi, chi è ssu burdellu chi faciti?!

NONNA CRUCI: Chi cci vidistivu?!

PIPPINA: Ma siddu gridati cumu li foddi, Bedda Matri ca nni scantammu. Ia era in cucina ca mi stava vidinnu dda schifiu di telennovella…Era l’ultima puntata, a parti cchiù bella mi facistivu perdiri!

ANGILU: Allura po’ arristari cca, pirchì n’angumincià una vera di telennovella, antru chi televisioni.

VICINZU: E ia era biddu tranquillu nnu littu…

NONNA CRUCI: Ih?! ‘Un putivavu ristari tranquilli a casa?

PIPPINA: Mamà, fustivu tu e ma patri, accattarini a casa a latu di ma frati e ma cugnata; e c’aviamu a fari siddu sintimmu gridari…Chi fa, faciamu finta di nenti?!

PASQUALI: Ah bbuni iammu, fina li mura hannu l’oricchi!

MARIA:Vuliti sapiri chi successi? Tantu anchi vuantri siti di famiglia. Successi ca ddu disgrazziatu di Angilu si nni voli iri pi sempri, nni voli lassari.(urlando e piangendo) Ma unni vua iri figliu mia, chiffà ‘un sta’bbunu cca cu nantri, pirchì pirchì? Chi successi, dimmillu?

PIPPINA: Arraggiuni avi ta matri. Angilù, chi accussì unu si nni va? Senza motivu e senza dari preavvisu?

ANGILU: Ih! A prossima vota vi mannu nna raccumannata. Stannu facinnu na traggedia Greca pi nenti. (rivolto alla madre) Mà, cumu ti, cumu vi l’ha diri…

NONNA CRUCI: Allura disgraziatu, chi ti ficimu?

ANGILU: Nonna ‘un si cci mittissi videmma vossia!

NONNA CRUCI: E prositao facchinu, accussì s’arrispunni?! Giàta pipinu t’istruì a doveri! Una lu crisci e chissa è la risposta.

VICINZU: Arraggiuni avi a ma soggira. Angilù, ma pua fammi capiri? Unni è ca ti nni vulissitu iri? E a fari chi?

ANGILU: O Nord, a travagliari. N’haiu dirittu o no, di decidiri da ma vita?!

MARIA:(sentendosi male, quasi sviene) Bedda Matri, mi sintu mali!

NONNA CRUCI: Pigliatila allistitivi! (lanciando una scarpa al nipote) Disgraziatuni, ‘u vidisti chi sta’ cuminannu?!

ANGILU: Aih!

NONNA CRUCI: A quali ahi! Ancora c’ha vistu.

PASQUALI E GIUVANNI:(soccorrono Maria e la fanno sedere).

ANGILU: Quannu diciti vuantri a finiti! ‘Un c’è bisugnu di fari accussì, ca ‘un mi nni vaiu in America.

GIUVANNI: A veru? Ch’esaggerazzioni!

MARIA: Parli inutilmenti tu, tantu ta figliu ci l’ha nnu stessu paisi, no? (piangendo) ‘Mmeci ‘u ma figliu si nni voli iri, ahiai, sangu du ma sangu ‘un m’abbannunari.

NONNA CRUCI:(estrae un fazzoletto e piange) ‘U ma niputi, ma chi ti ficimu?

ANGILU: Abbatti a coppa! Nenti mi facistivu, ma pi quantu mi truvu bbunu cca, è ura ca mi fazzu a ma strata.

PASQUALI: Ma chissu nuddu tu voli nigari. Un iurnu, appena truvi na picciotta assinnata, vi maritati e ti nni va pa ta strata.

ANGILU: E campammu d’aria? U capisci ca haiu diciannov’anni e sugnu ancora senza un mursu di travagliu?

MARIA: Eh, ma pi chissu ‘un t’ha proccupari ‘u travagliu prima o poi arriva…

PASQUALI: Gnà certu c’arriva. E pua si malaguratamenti ‘unavissitu a truvari travagliudi cca a quannu è ura di ti maritari, ia e ta matri t’aiutammu.

ANGILU: E propria dducu vuliva arrivari. Ia vi ringraziu ma aiutu ‘un nni vugliu. Ma vi pari ca unu si marita e ava campari a i spaddi da famiglia? E pua papà, veramenti navigammu nill’oru?

PASQUALI: Sì, ma in qualchi modu facimmu.

ANGILU: Papà, tu ha già fattu troppi sacrifici pi mia, ora ti chidu di fari l’ultimu, lassami partiri; ma ‘u sintisti chi dissi ma pipinu? Peppi s’assistimà subbitu. E ia ancora aspittu, ma chi aspittu? L’anni passanu…

NONNA CRUCI: E i figli criscinu!

MARIA: Ora basta cu sti discursa…Tu ‘un va a nuddi bbanni!

GIUVANNI: Ma scusari Pasquà! Diciva giustu prima Angilu. Tu ha fattu troppi sacrifici,chi vua ca puri Angilu campa accussì? Cu a speranza di chissà quali miraculu?Aviti la fortuna ca cci sugnu ia o Nordi, ne ca si nni va a lu sbandu.Pi na pucu di timpu po’stari nni mia. Ma muglieri ‘u sapiti ci voli bbeni cumu un figliu.Di chi cosa vi proccupati?

PEPPE: Veramente che cosa… chi vi costa fallu viniri?

ANGILU: (rivolto ai genitori) Macari pi na pucu di misi; ia pruvu, siddu pua ‘un m’avissi a truvari bbunu, mi nni scinnu arrì.

MICHILINA: Si però, ‘un ti nni scinniri subbitu, accussì ia ti vignu a truvu ogni tantu.

NONNA CRUCI: (rivolta a Michelina) Si cu ssa spranza a stari?! ‘Un tu scurdari! (poi rivolta alla figlia) E tu chi nni pinzi Pippina?

PIPPINA: Ma veramenti, chiddu di Angilu mi pari un discursu assinnatu…

MARIA:(rivolta a suo fratello Vincenzo, che da quando è entrato, si è seduto al tavolo, continuando a mangiare…) E tu nenti cci dici?

PASQUALI:(rivolto al cognato) E continua a mangiari a sbafira!

VICINZU: A chi t’hanna mazzari!Puri nni li momenti di disgrazia pinzi a li sordi! Mancu siddu m’avissi mangiatu tutti cosi.

PASQUALI: A picca ci vuliva. Nnu vua diri chi nni pinzi?

VICINZU: Ma chi nni sacciu ia? Ne ca mi puzzu ‘ntromettiri nni li vostri discussioni, chissi sunnu decisioni chi spettanu a vuantri…

MARIA:(interrompendolo) Pirchissu vinistivu cca?

VICINZU:(rivolto alla moglie) A vistu? Tu diciva ia ca era migliu farini i fattuzzi di nantri. Ma tu no, testa di cuti vulisti viniri pi forza!

PIPPINA: Ih! Ma simmu in famiglia no? Chi c’è di mali. Pirchì ‘un dici cocchi cosa‘mmeci di ta piugliari cu mia.

VICINZU: E va bbeni cara la muglieri, ia la pinzu propria cumu a tia. Prima Angilu fici un discursu assinnatu…

MARIA:(sarcastica) Propriamenti assinnatu! Pirchì ‘un capisci chiddu chi dici? A iddu ci parinu tutti cosi facili. Sinn’acchiana, e pua? (al figlio) ‘U sa chi vol diri sbrugliarisilla sulu? Mi parica ia e ta patri ti ‘nzignatu ca la vita è sacrificiu…

ANGILU: Appuntu!

PASQUALI: Appuntu chi?

ANGILU: Appuntu pirchì m’hatu ‘nzignatu chissu, facitimilli fari sti sacrifici. Specialmenti ca cca ‘un cangiamai nenti, a cu aspittu…

VICINZU: A facitilu pruvari macari. Pua siddu propria, ‘un sa passa bbona, allura è sempri in timpu pi vinirisinni arriri.

PIPPINA: Ma veramenti giustu è. Ormai Angilu avi l’età giusta pi decidiri di la so vita…

ANGILU: Papà, taliami, ma veramenti vua ca fazzu a vita chi facisti tu? Senza mai na prospettiva, un futuru sicuru, arrispunnimi è chissu ca vua?

PASQUALI: E forsi aviti raggiuni vuantri!

MARIA:(piangendo) No! No!

PASQUALI: Maria basta! (poi rivolto al figlio)Però m’ha promettiri di stari attentu e di nni chiamari sempri. Ricordati figliu mia, chista è sempri casa tua e pua turnari in quannu vua.(abbraccia Angelo e piange)

MARIA:(piangendo) Ma quannu vulissitu partiri?

ANGILU: Quannu si nni va ‘u ziu.

MARIA: Accussì subbitu? Bedda Matri, ma cumu fazzu a priparari tutti cosi?

ANGILU: A chi ci voli a pigliari du robbi e i mittili nna valiggia?

MARIA: Ma chissì pazzu? E ‘u caciu, i milinciani, i buttigli di sarsa, l’arianu, l’olivi cunzati, i pumadori sicchi, ‘u sfinciuni, a ricuttedda salata…

VICINZU: E chi più ne ha, più ne metta!

ANGILU: Avanti quantu timpu ha bisugnu?

MARIA: Ma macari quattru simani, ci voli ‘u timpu. E ‘un m’ha scurdari i cannola, a ricotta frisca pi inchiri i cannola, i biscotti giuggiulinati e i sarviardi pi t’ammugliari nnu latti a matina.

VICINZU: Pa guerra sta partinnu!

TUTTI:(estraggono dei fazzoletti dalla tasca e piangono)

FINE 2° ATTO

3° ATTO

Salotto di casa vuoto nessuno è in scena, suona il telefono Maria va a rispondere.

MARIA: Prontu. (pausa) Angiluzzu mia, tu si a mamma? Cumu mai accussì presti?Ah?! No.Chi fa ‘un nnu sa ca stammu sempri dintra. Aspè ca chiamu a ta patri, è da dintra ca dormi ancora.Cumu?Ah, ‘un c’ha diri mancu ca telefonasti? Ma, cumu dici tu, la mamma.Tuttu bbeni? Si stancu? E chi ci vua fari a mamma, l’importanti ca ti la passi bbona, i stanchizzipassanu. E ora chi fa? (pausa) Ah! Sta innu o lagu? Ah, bbunu fa ‘u figliu addivirtiti, ma mi raccumannu st’attentu.Ciao ciao ti mannu na vasata, ciao figliu mia ciao, ciao. (suonano alla porta) E chi è oi, cadiru tutti du littu? Vidimmu cu è di prima matina. Iddu ora m’avia susutu, mancu bbona m’haiu lavatu.(va ad aprire entrano Peppina e il marito) Vuantri siti, e chi fu astura?

PIPPINA:(imbarazzata) Pristuliddu è u sacciu, ma siccumu nni stammu innu… in campagna, passammu pi salutari. Sinti, dimmi na cosa… ta figliu, cumu iammu… ha telefonatu? Cumu sa passa? Ormai passaru ottu misi di quannu si nni ì…

MARIA: Pippina chi successi? V’appresentati cca tutti du di prima matina p’addumannari si Angilu ha telefonatu e si sa passa bbona. Chi m’hata diri?

PIPPINA: A verità è ca stanotti mi fici un sunnu stranu…

MARIA: Ah?! E chi ti sunnasti, cosi brutti?

PIPPINA: No veramenti mi sunnau, ca mi truvava cca nni tia e sunaru a porta. E ‘nzerta cu era?

MARIA: U pustiri?

PIPPINA: Ma quali pustiri… era Angilu ta figliu, ca s’arricampà du Nordi cu ddi valiggiunachi si purtà. Sulu ca ‘mmeci di essiri chini chini cumu quannu si nni ì, eranu quasi vacanti. C’eranu sulu, aspè mi parianu… mutanni di neonati. ‘Un ti pari stranu?!

MARIA: Buh! E chi vinni a fari ma figliu ccà?! Nenti ti dissi nnu sunnu?

PIPPINA: Mi parica diciva, ca o Nordi ‘un ci putia cchiù stari, pirchì‘un truvava…‘un truvava… aspè ora ci pinzu, ‘un truvavai mutanni, eccu! Si vinni a pigliari i mutanni. Sinceramenti ‘un lu capivu bbunu pi quali motivu s’arricampà, pirchì pua m’aggivigliavu.

MARIA: Macari fussi veru! Ma ormai mi rassegnavu; mah,l’importanti èca sa passa bbona, ca è felici e tuttu bbunu e binidittu, chiddu chi voli ‘u Signuruzzu.

PIPPINA: Ia però, ‘un mi sbagliu mai, si mi sunnavu ca s’arricampà, ti fazzu vidiri ca prima o poi ‘u vidi spuntari da porta.

MARIA: Arriri, ma siddumi telefonà andura, e mi dissi ca sinni stava innu o lagu. Antru chi viniri in Sicilia. Siddu avissi avutu ‘ntenzioni di scinniri, chiffà ‘un mu diciva? A telefunu era tranquillu cumu sempri. Perciò secunnu mia, sbagliu ci fu nni ssu sunnu. Sopidda cu era chissu chi circava mutanni in casa mia! Sicuramenti ‘un era ma figliu.

PIPPINA: Minchia chi testa! Ma….

VICINZU: A bbunu Pippì, lassa perdiri. Siddu ‘u sintì andura a telefunu,‘u vua sapiri migliu d’idda? Ha na testa…

PIPPINA: Ah! Cumu siddu ‘un nnu sapissitu ca ‘nzocchi mi sunnu pua succedi veramenti. Chiffà tu scurdasti quannu mi sunnavu ca stavatu murinnu e doppu du iorna ti purtammu di cursa ‘mPalermu e fusti operatu d’urgenza? O quannu…

VICINZU: Cumu fazzu a scurdarimillu. Anzi, si prigata di ‘un ti sunnari cchiù a mia! Ma vol diri ca stavota ti sbagliasti, ne ca si Domini Dia! Amuninni va.

PIPPINA: Accussì diciti? ‘Un mi vuliti cridiri? Ia dicu c’haiu arraggiuni…

VICINZU: Va bbeni,accamadora amuninni dintra e pua si vedrà. Arrivederci.

MARIA: Arrivederci.(li accompagna all’uscita e rimasta sola…) Ora chista ‘un appi la minchia, videmma di prima matina mi li truvu dintra. Però, è veru ca c’azzicca sempri cu li sunnira. Sempri, Oddio, quasi sempri, pirchì ci fu dda vota ca mi dissi ca si sunnà ca m’avianu a trasiri na manata di sordi di n’eredità… e mmeci, m’arrivà un conquagliu di luci di pagari ca mi quaglià u sangu! N’eredità cu a minchia propria!

NONNA CRUCI:(si è appena svegliata ed entra in sala) Ma cu ccu parli di prima matina?

MARIA: A cu nuddu lassammu perdiri! E vossia cumu mai si susì ast’ura?

NONNA CRUCI: Ah! Si sapissitu. Mi fici un sunnu accusssì stranu ca m’aggivigliavu tutta scantata e sudata…

MARIA:( tra sé) E ccà cci nn’è n’antra.

NONNA CRUCI: Chi dici?

MARIA: Ih? Chi si sunnà?

NONNA CRUCI: Ma veramenti mancu nni capivu nenti. Mi sunnavu ca Pippina, ma figlia e ma ienneru Vicinzu, ta frati, arrivaru cca tutti sudati…

MARIA: Ah! A pustu simmu…

NONNA CRUCI: A cosa strana è ca circavanu i mutanni di Angilu, ca dicica ci l’avianu a spediri. Chi sunnu stranu! Sopidda chi voli diri.

MARIA: A c’ava vuliri diri?Mi parica a mia, stamatina siti tutti strani. Ava essiri ‘u callu. Migliu c’accuminciu a fari du sirvizza, sennò ‘un finisciu cchiù oi. Vossia sa si va lava e si va piglia ‘u cicaruni di latti.

NONNA CRUCI: Sì, sì e pua approfittu ca mi susivu cchiù pristuliddu accussì forsi oi puzzu finiri dda cuperta c’accuminciavu pi Michilina.

MARIA: Ma sì, cu a calma ne ca c’è prescia. Ancora mancu zzita è Michilina.

NONNA CRUCI:(tra sé mentre va in cucina) A pua ‘u vidi siddu c’è prescia!

MARIA: Cumu?

NONNA CRUCI: No nenti, vaiu ddà dintra.

MARIA: Mah! E ci l’hannu cu ma figliu, chiddu è biddu tranquillu.(affacciandosi alla comune per le camere chiama la figlia) Michilina, oh! Michilina ancora curcata si? Avanti susimmuni ca cci sunnu sirvizza di fari, allistimmuni.

MICHILINA:(arriva in sala pronta per uscire) Pirchì gridi, chi successi?

MARIA: Unni stai innu, a st’ura? Va canciati ca c’è di travagliari, avanti!

MICHILINA:(mortificata) Oi ‘un ti puzzu aiutari. A scappari subbitu ca ca…ca (inventando una scusa) a ghiri a truvari a suor Rosetta, ca mischina si sintì mali…

MARIA: Cumu si sintì mali? E quannu successi, ia nenti nni sapiva. A tia cu tu dissi?

MICHILINA: Cu mu dissi? Mu dissi… mu dissi idda, chiffà ‘un nnu sintisti ‘u telefunu airi…

MARIA: Bedda Matri nenti sintivu.

MICHILINA: Tu ‘un c’eratu. Quannu ti nni isti nni ta cummari chiamà. Mischina suor Rosetta era disperata! Mi dissi ca cadì e si fici mali a gamma. E siccumu avi di priparari tanti cosi pi li Crisimi di li carusi, m’addumannà siddu ci putiva iri a darici na manu. C’avia a fari? Cci dissi ca ‘un c’eranu problemi. Fici bbunu o no?!

MARIA: A certu ca facisti bbunu. Vatinni allura allistiti, ca sicuramenti cci nn’è travagliu di fari. (Michela esce) Ah! Madunnuzza Bedda, haiu na figlia boncurazza, sempri pronta a dari aiutu, nna chisa, nnu commentu, all’oratoriu. Figlia adorata, tutta a mia assimiglia…

PASQUALI:(arriva in sala spaventando Maria) Maria!

MARIA: Chi ti vinissi un curpu! Mi facisti scantari! Chi fa tu nantru susutu ast’ura?

PASQUALI: Ma ta figliu ha telefonatu?

MARIA: Sì… eh, no no.

PASQUALI: Sì o no?

MARIA: No no, ma pirchì?

PASQUALI: Ma nenti, stanotti fici na mala nuttata…

MARIA:U sacciu ‘un mi facisti dormiri mancu a mia. Ti girasti tutta la notti di cca bbanna di ddà bbanna, ma c’aviatu i murriti?!

PASQUALI: Ma quali murriti. Mi fici un sunnu stranu, ma stranu! Mi sunnavu ca sunaru a porta e ghivu a grapiri, ‘nzerta cu era?

MARIA: Ih! Chi nni sacciu ia?!

PASQUALI: Un mendicanti, unu di chiddi ca vinnu dintra pi ti vinniri cosi. Allura, pi mu livari di mizzu subbitu cci detti ducentu liri e iddu pi forza mi vulia dari un paru di mutanni, di neonatu pi ggiunta…

MARIA: Ah! Ma chi minchia aviti tutti cu ssi mutanni stamatina?!

PASQUALI: A cosa strana e ca ia un nnu vidiva nna facci. Quannu si nni ì però, e si girà pi mi salutari, vitti ca era Angilu, nostru figliu.

MARIA: Si ma sta’ tranquillu. Chissu è ca avi assà ca ‘un sinti a Angilu e ‘u cervellu macina.

PASQUALI: Mah! Speriamu bbeni. Tal’è, vaiu tanticchia in campagna ca mi sbaria a testa. (esce)

MARIA: (rimasta sola) Accuminciu a essiri proccupata macari ia. Cca tutti si sonnanu mutanni. Migliu ‘un ci pinzari, tantu andura ‘u sintivu a Angilu, perciò puzzu stari tranquilla.Oi nenti staiu scunchinnu, migliu c’accuminciu da stanza di littu sennò. (va in camera, la sala rimane vuota per qualche minuto, poi suonano alla porta, Maria rientra) Bah! Vidimmu c’hamma cuminari oi!(va ad aprire è il figlio Angelo, Maria incredula piange) Angiluzzu? Vini cca la mamma, fatti abbrazzari.

Ma tu ‘un eratu o lagu? Ma di unni mi chiamasti prima?

ANGILU: Da gabbina da stazzioni di Larcara, prima di pigliari a concidenza.

MARIA: Mamma mamma ‘un ci puzzu cridiri, e cumu mai ssa bella ‘mprovvisata?Chi avisti i feri? Disgraziatuni, a chi fa ‘un mu putiatu diri ca stavatu arrivannu? Matri chi bella sorpresa. Appena s’arricampanu ta patri e ta suru c’arrestanu sicchi.

ANGILU: Veramenti…

MARIA:(interrompendolo) Assittati ‘u figliu, a essiri stancu, doppu tuttu ssu viaggiu. Ma almenu assà ti nni dettiru feri? Mamma mamma, appena ‘u sannu i ta ziani, penza penza?! Ta zia in particolari, e chi è na maga è?

ANGILU:(finalmente riesce a parlare) Mà, basta! Mi lassi parlari?

MARIA: Arraggiuni ha figliu mia, è ca sugnu troppu cuntenti. Ma cunta cunta, cumu è ssu Nordi, ava essiri bellu…

ANGILU:(gesticolando con la mano)Eheeeee!

MARIA: Ih, sugnu curiusa,‘u travagliu ti piaci?

ANGILU:(non molto convinto) Sì.

MARIA: Ta passi bbona?

ANGILU:(ironizzando) Na meraviglia!

MARIA: Ma chi parli a sillabbi, chi ti tagliaru a lingua? Finu a quannu risti? Du, tri, quattru simani.

ANGILU: Pi sempri.

MARIA: Ah! Pi sempri.(poi riflettendo) Ma cumu pi sempri, ma chi dici? Chi successi…

ANGILU: Successi c’aviavu arraggiuni vuantri!

NONNA CRUCI:(entra in sala, quando vede Angelo lo abbraccia piangendo) Angiluzzu, Angiluzzu mia a nonna, chi fu ssa sorpresa? Fatti vidiri, ma chi fa mmagristi o sbagliu?

ANGILU: No, no sempri ostessu sugnu.

NONNA CRUCI: Ma quali ostessu, ca ti stannu cadinnu li canzi. Chiffà ‘un mangi o Nordi. Ne ca si campa sulu di travagliu, vidica a mangiari.

MARIA: Mamà, sa si zitti tanticchia ca cca li cosi seri sunnu. Angilu ‘un si nni va cchiù, lassammulu parlari.

NONNA CRUCI:(rivolgendosi alla nuora) Veru?! Allura chissu vulia diri ‘u sunnu...

ANGILU: Quali sunnu?

MARIA: Doppu tu dicu, la mamma. Ma, chi successi? Cca eramu tutti comminti ca ta passavatu bbona.

ANGILU: Infatti, finu a un certu puntu... Quannu arrivavu pi mia era tuttu stranu, nuvu, città ca ‘un avia mai vistu. Pua mi iva abbituannu,truvavu ddu beddu travagliu, accuminciavu a canusciri genti, ‘nzumma era cuntenti va…

MARIA: Allura, avia arraggiuni ta zi.

ANGILU: Veru è, ddà ‘ncapu ‘un vidi certi cosi turti chi vidi cca, camini li strati sunnu puliti, pari di caminari ‘ncapu un tappetu, siddu c’è un cantiri apirtu a curpu di tri, quattru misi, lu finiscinu; vuantri ‘un vi putiti immaggianari nni ssi ottu misi quanti palazzi haiu vistu nasciri, è ‘mpressionanti.

NONNA CRUCI: Mu ‘mmagginu, palazzuna granni,ia mi scantassi a talialli.

ANGILU: Cara nonna, di fori sopidda chi ti parinu, ma quannu ci trasi dintra arristi cumu un babbaluccu!

MARIA: (suonano alla porta) E cu è ora? (va ad aprire, è Pasquale)

PASQUALE: Ce ce, a cu cc’è cca? Angilu ma chi cci fa cca u figliu. (lo abbraccia commosso) E cu su ‘mmagginava viditi accussì presti. Tuttu a pustu? Cumu mai sta sorpresa? (rivolto alla moglie) Eccu lu sunnu di stanotti.

ANGILU: Ma quali sunnu?

MARIA: Migliu ca tu cuntu doppu. Nni sta famiglia sunnu tutti ‘ndovini. Ma tu continua...

PASQUALI: Assà a stari? Almenu tri simani doppu tuttu ssu viaggiu!

MARIA: Sta’ serenu Pasquà, ca nosciu figliu ‘un si nni va cchiù.

PASQUALI: A finiscila di babbiari.

NONNA CRUCI: Veru è, Angiluzzu arresta pi sempri cu nantri.

PASQUALI:(preoccupato) E chi problemi cci furu?

ANGILU:‘Un ci nni furu problemi, papà… Ci furu sulu na serie di cosi ca mi ficiru riflettiri.

PASQUALI: Chi cosi?

MARIA: Ma siddu ti zitti, ‘u stava cuntannu ‘u carusu.

ANGILU: Cci stava cuntannu a mamma e a nonna ca quannu trasi nni ddi palazzuna anti ca costruiscinu o Nord, ti cadinu li vrazza…

PASQUALI: E pirchì?

MARIA: Ma ti vua zittiri!

NONNA CRUCI: A propria, attuppativilla ssa vucca tutti du.

ANGILU: Viditi… li casi o migliu l’appartamenti di li palazzuna sunnu talmenti nichi, ca a stari attentu a cumu ti muvi ddà dintra…Nni sti misi n’haiu vistu assà casi. Del restu ne ca putia ancora approfittari di zii. Chiddi mischini, veru è… mi trattavanu cumu un figliu ma a un certu puntu, ognunu voli la so libertà…

PASQUALI: Pirchì, chiffà ti dissiru di ti nni iri?

ANGILU: Ma chi dici papà? Ca ogni vota ca cci diciva ca iva a vidiri na casa, chiancivanu e ‘un vulianu…

MARIA: A specialmenti ta zia, pi tia ha sempri murutu.

ANGILU: Si ‘u sacciu, ma ia mi sintiva di troppu e vulia circari na casa pi cuntu mia…

PASQUALI: Ma cumu? Ti vulivatu accattari a casa e n’antri ‘un nni sappimu nenti?!

ANGILU: Accattari?! Ma cu parlà d’accattari, ma chi vi niscì u senziu; pi mi putiri permettiri di m’accattari na casa ddà,avissivu a vinniri a casa c’avimmu ccae sparti, debbiti ‘ncapu i spaddi m’avissi a mittiri.

MARIA: Addirittura! A tu figliu mia troppu grussu cachi. P’accuminciari ne ca c’è bisugnu d’accattari a villa. Unu, si po’ accuntintari di na casuzza, chi sacciu…di centu metri macari…

ANGILU: A villa?! No, ia parlava di n’appartamentu di cinquanta metri massimu. ‘Ubilocali; antru chi villa.

PASQUALI: E p’accattari cinquanta metri di casa a tia, ia m’avissi a vinniri tutti cosi?

ANGILU: E già caru papà.Ddà ‘ncapu, fannu ddi casi, accussì nichi…giusti giusti ca quannu si ddà dintra a stari attentu a un truzzari cu tia stessu.

PASQUALI: Addirittura e chi è?

ANGILU: Haiu giratu assà pi circari casa, in affittu s’intenti. E quanti aggenzii haiu firriatu! Quannu mi descrivivanu l’appartamentu, paria na reggia, specialmenti li primi voti, ca ‘un c’era abbituatu…

NONNA CRUCI: Ma quantu casi vidisti?

ANGILU: Assà, nonna assà, m’ava cridiri. Tutti mi li firriavu l’aggenzii. Tutti li iorna arriciviva almenu quattru chiamati- <<Ci sarebbe un appartamento in uno stabile degli anni settanta, completamente ristutturato ampie camere e cucina abitabile, luminosissimo>> Lo vuole vedere?  Perciò, subbitu partiva cuntenti. Ma chi vi puzzu diri, ca a un carusu quannu ci levanu ‘u ciuccettu c’arresta menu mali. Cucina abbitabbili, abbitabbili? Abbitabbili sta minchia! Cumu hannu ‘u coraggiu di chiamarina cucina di deci metri quatrati abbitabbili? Ca appena c’ha misu i mobbili e ‘u tavulu, astari attentu a cu ammiti dintra a mangiari; ca siddu avi tanticchia di panza mischinu, arresta ‘ncastratu tra muru e tavulinu.

NONNA CRUCI: Allura Carmelina ‘un putissi viniri.

MARIA: Ma chi dici vossia, chidda è tanta sicca!

NONNA CRUCI: Ora! An’antri tri misi ti vugliu!

PASQUALI: Mamà, oi straparla.

ANGILU: Certu, ddà ‘ncapu ci sunnu tanti cosi positivi, ca ti fannu passari ‘ncapu a chiddi negativi. Travagliu per esempiu, ‘un nni manca veramenti. Chissu pirchì, appena qualcunu avi sordi fa subbitu ‘nvestimenti; negozi, fabbrichi, a secunnu di la disponibilità chi avi, e quindi li sordi giranu…

PASQUALI:(rivolto alla moglie) Ma unni è ta figlia?

MARIA: E caru Pasquali, avimmu na figlia veramenti santa. Mischina si sta sacrificannu…

ANGILU:(ironizzando) Un sacrificiu, mischina?!

MARIA: Accuminciasti? Mancu vatu vistu cu ta suru ancora. Un sacrificiu sì! Pirchì, oi ta suru si nni ì a aiutari a suor Rosetta, ca si fici mali…

PASQUALI: Brava brava figlia mia.

ANGILU:Suor Rosariu, antru chi suor Rosetta!

NONNA CRUCI:(immagindo la verità, rimedia alle parole del nipote) Sempri spiritusu sì! Siddu dda suora è brutta e pari un masculu chi cci po’ fari? Chiuttustu, continua a cuntarini chiddu c’ha fattu tu e… fatti l’affaruzzi tua!

MARIA: Arraggiuni avi a ta nanna. Quali problemi avisti, cumu mai decidisti di scinniritinni arriri a lu paisi?

PASQUALI: Cocchi cosa di veramenti gravi ava essiri; pirchì mi ricurdu,ca quannu ia e ta matri ‘un ti vuliamu fari partiri, successi un quarant’ottu…

ANGILU: Eh! Esaggeratu, chiamavu sulu u ziu pi aiutu…

PASQUALI: Appuntu! ‘Un t’abbastà ‘u manicomiu chi fici ta zi? Tuttu chistu pi stari ddà sulu ottu misi…

ANGILU: Ma ia veramenti m’innacchianavu cu l’idea di mi fari na vita, di ci stari pi sempri, di mi costruiri na famiglia…

NONNA CRUCI: E pua… quannu na fimmina voli accrastari a unu, eccu ca lu quarant’ottu si ripresenta!

PASQUALI: Ma sa si zitti ca mi pari a mia ‘un ha caputu nenti! Chi c’entranu li fimmini ni stu discursu? Sopidda chi successi, siddu nni zittimmu tutti, forsi il signorinu finisci di spiegarinni‘u fattu.

ANGILU: Papà,arrivata a un certu puntu ‘un mi piacivanu cchiù certi cosi e sinceramenti, mi mancavanu troppi cosi di cca.

MARIA: E chi cosa?

ANGILU: Prima di tuttu lu mangiari. Quannu trasivu a prima vota nna panetteria, mi cunfunnivu quannu a panittera mi nominà tutti li tipi di pani chi c’eranu: tartarughi, banani, cu l’olivi, cu latti, cu l’ugliu, cu i nuci a i cincu cereali, pugliesi. Finalmenti arrivà a mintuari u pani sicilianu. Sospiravu e pigliavu chissu.

NONNA CRUCI: Allura bbunu avia a essiri, avè?

ANGILU: Accussì pinzava ia! Mi nni ivu tuttu cuntenti. Quannu mi lu mangiavu, mi cadiru li vrazza; accettabbili pi carità, ma da Sicilia, cci passà di luntanu!

MARIA: Ah, chi vua u figliu, ccà avimmu lu pani bbunu.

ANGILU: E’ inutili ‘un sannu cucinari. Tutti li iorna a travagliu, ‘u stessu menù pasta bianca veni e pasta bianca va, caroti vudduti vinnu e caroti vudduti vannu. Un iurnu sapinnu ca sugnu tanticchia schizzinosu e ca ‘un mi piaciva nenti vinni a cuoca e tutta allegra, mi fa: << oggi signor Angelo c’è una cosa buona per contorno, zucchini trifolati; è contento? >> Ia l’assaggiavu p’educazzioni macari, e chidda ‘nstiva-<<allora, buoni vero?>>

NONNA CRUCI: Ih! Chi c’arrispunnisti?

ANGILU: Pi ‘un mi fari capiri cci dissi in sicilianu:<< conzala cumu vua sempri cucuzza è>> Menumali ca cci parsi ‘un complimentu, almenu a fici iri cuntenta mischina. La frutta pua…’un avi sapuri, mancu fiauru fa. E quantu mi mancava ddu fiauru di zzagara di aranci e di limuna. E videmma ddu cilu celesti; no griggiu cumu o Nord. Lu friddu chi sintivu nni sti sei misi, ca ogni vota c’avia nesciri, mi pigliava un curpu sulu a pinzarici.

PASQUALI: Addirittura accussì friddu fa ddà ‘ncapu…

ANGILU: E caru papà, ha pinzari ca pi mi truvari a travagliari a l’ottu di matina, nisciva di dintra a li sei e mezza; prima pigliava lu 29, pua scinniva e aspittava lu 32…Add’orariu di matina faciva un friddu, ca ‘un si po’ spiegari…

MARIA: Certu ddi quattru iorna di mirnu…

ANGILU: No! ‘Un è cumu a cca. Appena m’innacchianavu, accumincià a chioviri, chioviri ca acqua nni cadì sopidda quantu, pariva ca a iettanu cu li visazzi. Nisciva di dintra cunzatu pulitu e m’arricampava vagnatu cumu un puddicinu, a voglia di grapiri ombrelli, l’acqua ti trasi di tutti li lati. Pua arrivàa nebbia! Accussì fitta, ma accussì fitta, ca mancu arrinisci a vidiri (fa segno con la mano) di cca a ddà.

NONNA CRUCI: Bedda Matri!Poveru figliu!

ANGILU: Na matina ia caminava pianu pianu, pirchì vidiva sulu li luci di li machini chi passavanu. A un certu puntu pigliavu na botta ‘ntestaaccussì forti ca stunavu.

PASQUALE: Cumu mai?

ANGILU: Nenti, ‘un avia vistu un palu. E nni passavu momenti brutti. Lu mirnu però è peggiu di tutti. Videmma ‘nterra gela. Na vota ‘un sciddicavu cumu un cretinu?!

NONNA CRUCI: Bedda Matri, ti facisti mali?

ANGILU: Pi forza! Fici un vulu di du metri ca mi susivu pi miraculu.‘Un putiti capiri chi vol diri quannu u termomitru arriva a scinniri fina a menu vinti. Ca siddu si allifriddatu e ti scula ‘u nasu, nnu timpu ca pigli ‘u fazzulettu pi ti stuiari, ti spuntanu li stalattiti. E puaaccumincià a nivicari da dicembri a marzu. Fina a mizzu metru arriva a quagliari, specialmenti unni ‘unci iettanu giustu ‘u sali. A chi nni putiti sapiri vuantri…Antru chi Sicilia ca quannu arriva dda paparazzatasopidda chi nni pari. Però, cosi giusti, è troppu bellu vidiri tutti cosi bianchi.

MARIA: Bellu ava essiri!

ANGILU: E pua pi carità li regoli c’hanna essiri e sunnu puri bbuni e utili tanti voti, ma quannu è troppu è troppu. Ca unu mancu ava essiri patruni in casa propria…

NONNA CRUCI: Cumu ‘un è patruni?

ANGILU: Per esempiu, ‘un sunnu patruna di pulizziari a casa.

PASQUALI: Chiffà, ‘un nni lavanu casa, ‘un passanu a pezza pi livari u pruvulazzu?

ANGILU: Gnà certu ca ‘u fannu, papà.

PASQUALI: E allura?

MARIA: (al marito) U vidi ca ‘un capisci nenti? Pi tia, pulizziari significa sulu passari a tecchia di pezza nni li mobbili e’‘u cannavazzu ‘nterra, avè?

ANGILU: Iddi, pulizzianu cu l’orari però…

NONNA CRUCI: Ah, quannu sunnu stanchi o hanna nesciri si fermanu.

ANGILU: No cara nonna, ci sunnu orari stabbiliti ni li palazza. C’è un orariu pi addumari a lavatrici, unu pi scutuliari li linzola e i tappitira, unu pi lavari li barcuna, unu pi…

NONNA CRUCI:(interrompendolo) Pi lu lampu chi l’allampassiru! E chi è? Una ‘un si po’ pulizziari a casa cumu e quannu voli?!

ANGILU: No, e sparti,‘un pua sbattiri fori ‘u matarazzu, o ittari l’acqua fori mentri lavi ‘u balcuni. E cari mia sapissivu quantu voti, vitti a zia fari sti cosi di notti e notti, pi ‘un si fari vidiri di nuddu, mischina.

PASQUALI: Esaggerata, a siddu la vidianu chi succidiva?

ANGILU: Ma papà, ci sunnu regoli condominiali ca vannu rispittati. Siddu un condominu, chiama i viggili, chiddi ti punnu fari a multa, ‘u capistivu? Antru ca ma mà si susi a i cincu di matina e accumincia a fari burdellu: grapi serranti, conza li littira e scutula a scupa pi pulizziari ‘nterra…

PASQUALI: Zittuti, zittuti ca u truvavu u modu pi dormiri chiossà di matina. (rivolto alla moglia) Maria stammu attenta all’orariu d’oggi in poi, pirchì sennò chiamu li viggili…

MARIA: Oh! Poveru collu. Chiamali, tantu a multa tu a paghi, ia ne ca travagliu.

PASQUALI: Minchia veru è! ‘Un minni va bbona mancu una.

NONNA CRUCI: A ci mancassi ca una pi fari i sirvizza avissi aspittari l’orari, e mò ca si ficiru li ficu!

MARIA: E menu mali ca piglianu a nantri pi ‘ngrasciati…

ANGILU: Dicimmu ca ognunu è ‘ngrasciatu a modu sua.

PASQUALI: Chi vua diri?

ANGILU: Vugliu diri ca nantri, pulizziammu assà dintra ma pua di fori ‘un nn’interessa nenti, cumu siddu ‘un appartinissi videmma a nantri.

PASQUALI: Ma chi dici?!

ANGILU: Cumu chi dicu?Siddu sta’ passiannu e finisti di ti fumari a sicaretta, ‘u muzzicuni u itti ‘nterra giustu? Quannu si fori e ti sciusci ‘u nasu, chi fa cu fazzulettu lurdu? U pigli e ‘u itti ‘nterra, no?

MARIA: Ih! E chi mi l’avissi a sarvari pi ricurdu?

ANGILU: Ci sunnu li bbiduna da munnizza pi putillu ittari. Esattamenti chissu fannu ddà ‘ncapu.

PASQUALI: E vabbè, ch’esaggerazzioni e chi sarà mai un fazzulettu…

ANGILU: Un fazzulettu, un pizzu di carta, na sicaretta, na foglia di pianta… penza a tutti sti cosi moltiplicati pi tutti li genti ca stammu nni stu paisi e t’accurgi di quantu simmu lurdi davanti a li nostri casi…

NONNA CRUCI: Ah! ‘Un è propria veru! Ta matri sempri pulizia cu la scupa davanti la porta, cci nni etta acqua sopidda quantu…

ANGILU: Infatti, pulizzia nn’idda e ammutta a munnizza nna zzà Angilina cca sutta…

MARIA: Ih! A zza Angilina ‘un n’ammutta nna zzà Rosa?

ANGILU: Appuntu, ma sempri fori resta a munnizza. Penza a zzà Pippina ca sta a punta du paisi chiddu chi si trova davanti a la porta, a munnizza di tutti chiddi ca di ddà ‘ncapu ci l’ammuttanu ddà sutta.

PASQUALI: Ih! Peggiu pi idda ca s’accattà a casa ddà sutta…

ANGILU: Biddu modu d’arraggiunari. Sti cosi mi fannu ‘ncazzari e vi dirò, pi certi virsi preferisciu u Nord!

MARIA: Ma si doppu ottu misi ti nni vinisti cu a cuda calata, ca ‘un ti piaciva nenti!

ANGILU: Ia ‘un n’haiu mai dittu chissu! Dissi sulu, ca certi cosi ‘un mi piacivanu. E pua ogni statu si voli pruvari; quannu era cca sutta, tutti li cosi mi stavanu ‘ngapu a panza, ‘un vidiva l’ura di mi nni scappari. Soprattuttu pirchì mi pariva impossibbili assistimarimi e truvari un travagliu sicuru pi mi fari na famiglia…

PASQUALI: Però tinn’arriggirasti? Doppu c’aviatu truvatu travagliu. Ora ti tocca accuminciari arriri tuttu da capu… Cca‘u sa cumu s’arraggiuna. Ora figliu mia, n’hamma tuppiari porti…

ANGILU: Tu ‘un ti proccupari, ca pinzavu atutti cosi. (irato) Cumu siddu ddà ‘ncapu, ‘un c’è bisugnu di tuppiari porti, avè?

MARIA: Ma ne ca funziona cumu a cca. Certu ca tu appena arrivasti, truvasti travagliu subbitu…e ora aviatu acchianatu di gradu o no?!

ANGILU: Mammì, cca, tuppiammu porta porta p’aviri faura, in cangiu di un votu, ma ddà ‘ncapu… videmma nni succidinu cosi turti. Infatti, m’attuccava n’antra promozioni, ma ‘u beddu pustu su futtì unu, c’avia parenti dintra a fabbrica, avete capito? Egrazie o ziu ca parlà cuccu appi di parlari, m’assignaru‘u pustu di vice responzzabbili. Allura dicu ia? Tuppiari pi tuppiari, ‘un puzzu tuppiari cca, ca ormai sacciu quali sunnu li porti ca si grapinu?! Ma pua, tanti antri eventi…s’ammiscaru nni sta decisioni…

NONNA CRUCI: E quannu ‘u diavulu s’ammisca…lu 48 sinn’arriggira!!!

MARIA: Mih, ma chi è assatanata oi? A sa si zitti, l’assammulu parlari du picciuttu! (suonano alla porta) Quantu vaiu a grapu, va? (entrano la figlia con una ragazza) trasiti, trasiti. Michilina, ‘u vidisti cu arrivà, chiffà ‘unnnu saluti a ta frati?

AMICHILINA: Già n’aviamu vistu prima.

PASQUALI: Quannu?

ANGILU: Quannu arrivavu, nni vittimu fori.

MARIA: Ma a ccu apparteni sta picciotta? A canuscisti all’oratoriu? Mi parica ‘un n’haiu mai vistu, cu è?

NONNA CRUCI: Sempri chidda du quarant’ottu!

ANGILU: Cari mamma e papà vi prisintuCaterina, a ma zzita;

PASQUALI: (arrabbiato e preoccupato) Eccu la vera motivazzioni, eccu pirchì tinn’arriggirasti! Antru chi chistu ‘un mi piaciva, chiddu ‘un mi iva! Ma quannu è ca ti facisti zzitu?

ANGILU: Eh…Ia e Caterina nni canuscimmu sei misi fa ddà ‘ncapu, pirchì, ogni tantu cu so patri,acchianava pi affari di travagliu, nni li so parenti ca stannu nni la stessa palazzina di li zii.

NONNA CRUCI: Giustu giustu!

ANGILU: Chi vua ca ti dicu, papà? Nni vulimmu bbeni e nni vulimmu maritari.

PASQUALI: Ah, e ora? Ora ‘un si proccupatu pi l’avveniri? Cumu fa a campari sta picciuttedda?Cca ‘un è facili truvari travagliu. Mentri ddà ‘ncapu lassasti un travagliu cumu l’oru, disgrazziatu!

ANGILU:Sì‘u sacciu papà ca cca ci sunnu problemi. Però, ia ti dissi di stari tranquillu; a famiglia di Caterina sta a Agrigentu, e sa patri mi truvà travagliu nnu studiu di n’amicu d’iddu. Lunidia accuminciu.

MARIA:(contenta) Allura ti stabbilisci definitivamenti a Agrigentu?

ANGILU: Nni stabbilimmu, dopu ‘u matrimuniu, ia Caterina e Pasqualuzzu!

PASQUALI: No no, ‘un ti futtiri a testa ca ia ‘un haiu chi cci viniri a fari a Agrigentu! Chi cintru ia? Ia a casa cca l’haiu.

ANGILU: Cci mancassi! Infattiia,‘un mi rifiriva a tia papà, ma a Pasqualuzzu (tocca la pancia di Caterina) ca fra qualchi misi arriverà, Caterina è incinta.

TUTTI: (Rimangono senza parole)

PASQUALI: Disgrazziatu! Ma cumu successi, quannu successi?

ANGILU: Successi papà, successi e basta!

MARIA:Eccu li mutanni di neonatu.(Maria sta per svenire e Angelo la soccorre).

ANGILU: Mà, ‘un sveniri ca ancora cci nn’è.

NONNA CRUCI: Ia a cuperta a finivu, perciò sugnu a pustu.

MARIA: Ah, chi minchia penza a cuperta?! Cca sta succidinnu unquarant’ottu!

ANGILU:Avanti Michilina, parla prima ca s’arripiglianu.

MICHILINA: (esce fuori dalla porta e rientra con Giuseppe).

NONNA CRUCI: Ecco qua Suor Rosario!

PASQUALI: Sa si zitti!

MICHILINA: A nonna arraggiuni avi. Vi dissi na farsità. Suor Rosaria ‘un c’entra nenti. Ia stamatina niscivu pi m’ancuntrari cu Peppi.

PASQUALI: (rincorre la fglia, che scappa)Disgrazziata, vini cca! Picciotta seria!

PEPPI: Cari suoceri, calmiamoci. Voglio che sappiate che dall’ultima volta che sono venuto… (Pasquale continua a rincorrere la figlia) Ah, già ha parlari in sicilianu sennò ‘un mi capiscinu. Allura, di quannu vitti arriri a Michilina, (Pasquale e Michelina si fermano) capivu ca chiddu chi pruvavamu l’unu pi l’antra di picciutti, ‘un avia passatu…

MARIA: E’ accussì! Perciò, cari papà, mamma e nonna, ia mi maritu e minn’acchianu o Nordi cu Peppi.

MARIA:(disperata) Ma cumu, ta frati dici ca o Nordi ‘un si po’ campari, ca li casi costanu cari…ca c’è friddu, ca lu mangiari fa schifo e tu ti nni vua iri?

ANGILU: Siddu unu voli, s’abbitua a tutti cosi. Ia parlavu, pirchìormai sapia ca m’avia fari na vita cca. Siddu vuliti sapiri a verità, stari ddà ‘ncapu, ‘un è tuttasta traggedia! Si è veru li casi costanu assà. Però ia fici ‘u paraguni cu lu nosciu paisi ca è nicu e ‘un ci sunnu servizi. Ma dicitimi na cosa, siddu avissivu accattari na casa ‘mPalermu o aCatania?

PASQUALI: E cu sa putissi permettiri.

ANGILU: Pua, mittitici puri ca cuegghiè avi ‘un pizzu di tirrenu.Ma si la frutta e la virdura l’avissimu accattari, ‘un custassi videmma?

MARIA: Arraggiuni ha! L’antru iurnu trasivu nni Caterina a putiara p’accattari i limuna ca chiddi du iardinu avianu finutu e m’addumannà a milli liri o chilu! Mah, e i pumadori eranu a milli e cinqucentu liri!

ANGILU: Però la suru li stanzi sunnu nichi, dducu ‘un ci nn’è rimidiu.

MICHILINA: Vol diri ca nni stringimmu.

ANGILU: Appuntu. A fini, cu ‘u travagliu e ‘u stipendiu chi avi Peppi, po’ fari na vita tranquilla.

MARIA:( rivolta alla suocera) E vossia nenti dici cchiù? Ora capisciu, li fimmini, lu quarant’ottu…Cumu facia a sapiri tutti cosi?

NONNA CRUCI: A la ma età, certi cosi si capiscinu taliannu i cristiani nni la maschera.(suonano alla porta)

ANGILU: Vaiu a grapu ia, vuantri arripigliativi. (entrano Vincenzo e Peppina)

VINCENZO: Sempri ma muglieri ‘nsistì pi viniri, ah!

MARIA: Chiaramenti sintistivu tutti cosi?!!!

PIPPINA: Certu! Avete visto c’avia arraggiuni?! Perciò, m’attocca na ricompenza.

NONNA CRUCI: Macari!

PIPPINA: Vugliu organizzaria cerimonia e vugliu essiri a testimoni di nozzi pi tutti du li ma niputi, Angiluzzu e Michilina. Du matrimoni cu i fiocchi amma fari. Hanna essiri i matrimunia dil’annu. Tuttu ‘u paisic’ava essiri e a vosciu ziu ci fazzu purtari a carrozza…cu quattru cavaddi, pua c’hanna essiri tanti fiuri, di tutti i tipi, rosi, liliummi, margheriti, violi…(mentre continua ad elencare)

PASQUALI: (interrompendola) Calmammuni, calmammuni, c’haiu a maritari du figli. E si continui accussì, mancu i MUTANNI m’arrestanu.

PIPPINA: Caru ma frati e ma cugnata,‘un vi proccupati, pirchì chiddu chi v’ammanca ciù mitti ma maritu…

VINCENZU: (tossisce e si strozza) Ia! E chi c’entru ia?

PIPPINA: ‘Un mi vulisti cridiri e ora paghi! Chissu è lu realu di nozzi pi li ma niputi ca pi mia sunnu cumu figli… (piange e li va ad abbracciare).

VINCENZU: (rivolto alla moglie) Almenu n’haiu mutanni sarvati?!

PIPPINA: Uh! Cci nn’è mutanni nna cascia, ca po’ mittiri a putia!

MARIA: E c’abbattinu a coppi cu ddi minchia di mutanni!

ANGILU:(rivolto al pubblico)Caru pubblicu, na riflessioni vugliu fari: C’è cu nasci o Nord e cu o Sud, c’è cu è terroni e cu polentoni. Ogni cristianu però, è chiddu chi la famiglia cci ‘nzigna a essiri. Esiccumu, si sapi unni si nasci ma ‘un si sapi unni si mori, l’importanti è teniri sempri presenti ‘nzocchi ha nni lu cori. Perciò,‘un ti scurdari mai abbitudini,valura e tradizioni, ma ricordati, ca nuddu ti vieta di cangiari chiddu ca sbagliatu ti pari!

FINE