Tre pecore viziose

Stampa questo copione

  EDUARDO SCARPETTA

                                   

 

     

TRE PECORE VIZIOSE

Commedia in tre atti

Traduzione nella parlata catanese ed adattamento di Giacomo Pappalardo

COMPAGNIA DEL TEATRO DI CATANIA

Eduardo Scarpetta

TRE PECORE VIZIOSE

                                                                                                                                                       A

Traduzione ed adattamento di Giacomo Pappalardo

Personaggi

                                                                                                              

- FORTUNATO ......................................................................       30     16      33               79

                                                                                                                

- BEATRICE, sua moglie ..........................................................   46       3      26               75            

- CAMILLO, fratello di lei ........................................................   16     31      11               58           

- CONCETTA, sua figlia ..........................................................     13       =       3               16

                                                                                                                 

- VIRGINIA, sua figlia ..............................................................   17       =     11               28         

- FELICE, suo marito ...............................................................     52     27      21             100

                                                                                                          

- ENRICO, fidanzato di Concetta .............................................    19     14        2               35

                                                                                                                

- BIAGIO, cameriere ................................................................     48       2      16               66           

- MARIUCCIA, sarta, amica di ................................................      =     30        =               30           

- GIULIETTA, e di ...................................................................       =     55       9               64           

- ROSINA ...............................................................................         =     28        =               28         

- MATTEO, padrone di casa di Mariuccia ................................       =     18        =               18         

- CICCIO, fidanzato di Giulietta ................................................    =     11      18               29           

Le tre pecore vizione: FORTUNATO, CAMILLO, FELICE

COMPAGNIA DEL TEATRO DI CATANIA

                                                                                TRE PECORE VIZIOSE

                                                                                                                                                       B

COSTUMI

- FORTUNATO         - COMPLETO ESTIVO - CRAVATTA - CAPPELLO

- BEATRICE  - 1° e 3°- GONNA E CAMICETTA A COLORI SCURI - SCARPE CON TACCHETTO

                        - 2°        -TAILLEUR ESTIVO - BORSETTA - CAPPELLO

- CAMILLO   - COMPLETO ESTIVO - SENZA CAPPELLO E CRAVATTA

- CONCETTA              - GONNA A FIORI - CAMICETTA BIANCA SENZA MANICHE - SCARPE BASSE

- VIRGINIA  - GONNA CHIARA - CAMICETTA A FIORI - SCARPE CON TACCO

- FELICE        - COMPLETO ESTIVO - FARFALLA - ALTRA GIACCA

- ENRICO      - PANTALONI CHIARI  - CAMICIA BIANCA CON MANICHE GIRATE - GOLFINO

                          CON MANICHE, POGGIATO SULLE SPALLE

- BIAGIO       - PANTALONI - CAMICIA A QUADRI - BERRETTINO CON VISIERA

- MARIUCCIA            - GONNA E CAMICETTA ELEGANTI - SCARPE CON TACCO

- GIULIETTA              - 2° e 3° - PANTALONI E CAMICIA SCELTI CON GUSTO - SCARPE BASSE -           BORSETTA

- ROSINA      - PANTALONI E CASACCA ESTIVI - BORSETTA A TRACOLLA

- MATTEO                   - PANTALONI - CAMICIA CON MANICHE CORTE - GILET -FARFALLA  -  BASCO

                                  OCCHIALI SPESSI

- CICCIO       - COMPLETO ESTIVO - SENZA CRAVATTA - PISTOLA ALLA CINTOLA

                                                                    **********************

EPOCA                        -  OGGI

STAGIONE                 -  PRIMO AUTUNNO

LUOGO                       -  CATANIA

CRONOLOGIA          -  1° ATTO : MEZZOGIORNO, CIRCA

                                      -  2° ATTO : LA STESSA SERA

-  3° ATTO : IL GIORNO DOPO

COMPAGNIA DEL TEATRO DI CATANIA

                                                          TRE PECORE VIZIOSE

                                                                                                                                                        C

OGGETTI

PRIMO ATTO

Pag.   03   - INVOLTO CON POLIPO ....................................................................     FORTUNATO

          04   - VASSOIO CON UNA TAZZINA DI CAFFE'......................................     BIAGIO

                 05                                                                                    - CARTELLA DI CUOIO.......................................................................                     CAMILLO

          07   - CARTELLA DI CUOIO.......................................................................     FELICE

SECONDO ATTO

Pag.   19   - INVOLTO CON CARNE E FORMAGGIO........................................       FORTUNATO

          19   - ANGURIA o MELLONE.....................................................................     FORTUNATO

          21   - INVOLTO CHE SCOLA......................................................................     CAMILLO

          21   - INVOLTO CON CAMICIA (tipo vassoio)...........................................     CAMILLO

          21   - SEI TOVAGLIOLI................................................................................    MATTEO

          23   - INVOLTO MEDIO...............................................................................    FELICE

          23   - INVOLTO CON DUE PANI................................................................     FELICE

          23   - FIASCO DI VINO.................................................................................    FELICE

          24   - GREMBIULE DA CUCINA................................................................      FORTUNATO

          24   - FASCIATURA VISTOSA AL DITO...................................................FORTUNATO

          24   - CARTE DA GIOCO.............................................................................ROSINA

          25   - TOVAGLIA DA TAVOLA.................................................................      GIULIETTA

          26   - SEI FORCHETTE.................................................................................FELICE

          27   - BIGLIETTO DA VISITA (dalla giacca di Fortunato)..........................FELICE

             27     - FIASCO DI VINO (vedi pag. 23)..................................................................           ROSINA

             27     - PIATTO DA PORTATA (MEGLIO INSALATIERA)..................................        MARIUCCIA      

TERZO ATTO

 

Pag.   32   - BUSTA CON LA CAMICIA DI CAMILLO (vedi pag. 21)...........................        FELICE

          32   - FASCIATURA AL DITO (vedi pag. 24)........................................................       FORTUNATO

          34   - PISTOLA.......................................................................................................       CICCIO

          37   - OMBRELLO E VALIGIA............................................................................         CAMILLO                                                      

TRE PECORE VIZIOSE

                                                                                                                                                       D

CARATTERI

- FORTUNATO         -  TIMIDO - SOGGIOGATO DALLA MOGLIE

- BEATRICE    -  PADRONA ASSOLUTA, ANCHE DELLA VOLONTA', DI CHIUNQUE

- CAMILLO     -  NON DIFFERISCE MOLTO DA FORTUNATO

- CONCETTA  -  RAGAZZA SPONTANEA E VIVACE CHE SOPPORTA MALE LA ZIA

- VIRGINIA     -  MOGLIE CHE SOPPORTA MA CAPACE ANCHE DI RIVALSE, OSTILE ALLA ZIA

- FELICE          -  MARITO POCO AVVEZZO ALLA DISCIPLINA DOMESTICA

- ENRICO        - RAGAZZO CON LE IDEE CHIARE, INNAMORATO DI CONCETTA

- BIAGIO         - CAMERIERE IMPICCIONE, FURBO, PRENDE IN GIRO CHI GLI CAPITA A TIRO

- MARIUCCIA          - NON PIU' GIOVANISSIMA CHE TENTA UNA SISTEMAZIONE

- GIULIETTA  - COME MARIUCCIA, MA DECISA NELLE SUE AZIONI

- ROSINA        - COMPLETA IL TRIO, NON DI GRANDI RISORSE

- MATTEO       - SOGGETTO TIMOROSO E CREDULONE

- CICCIO          - PERSONAGGIO APPARENTEMENTE VIOLENTO, MA DI CARATTERE

EDUARDO SCARPETTA

                                                                   

                                                                                                                         E

 TRE PECORE VIZIOSE

SCENOGRAFIA

PRIMO ATTO    -  SALOTTO DI FAMIGLIA BENESTANTE - COMUNE CON ARCO IN FONDO -

                                DUE PORTE E DESTRA - DUE PORTE A SINISTRA - A DESTRA SCRIVANIA -

                                A SINISTRA DIVANO SENZA TAVOLINO - POLTRONCINE - MOBILETTI -

                                QUADRI - PIANTE - APPENDIABITI A MURO - SETTE SEDIE ANCHE DIVERSE

SECONDO ATTO     - SARTORIA PRIVATA - STESSA DISPOSIZIONE DELLE CINQUE PORTE

SENZA ARCO E CON COLORI DIVERSI DAL PRIMO ATTO - SEI    SEDIE -   TAVOLA DA PRANZO - TAVOLO GREZZO DI LAVORO - NIENTE MOBILETTI, PIANTE, QUADRI

TERZO ATTO    - STESSA SCENA DEL PRIMO ATTO

 

                                       

- 1 -

PRIMO ATTO

Salotto in casa di Beatrice e Fortunato. Comune in fondo, due porte a destra e due a sinistra. Divano sulla sinistra, poltrone, sette sedie, mobiletti, piccola scrivania con relativa sedia sulla destra, quadri, piante.

Scena 1

Beatrice, Concetta, Biagio

CONCETTA   - (entra dalla seconda a sinistra correndo e gridando)Aiuto,aiuto!...

BEATRICE     - (c.s., trattenuta da Biagio)E làssimi, ca cci nn'haj''allippàri una c''a                                                  fazz'abbambari.

BIAGIO          -  Nenti, signora, 'a lassassi stari, ca n''o fà cchiù.

BEATRICE     -  Strascinata, muzzicavìsuli, 'a prossima vota ca ti viru affacciata 'finestra                              e cci fai signali a ddu mangia pani a

trarimentu, t'afferru pp''i capiddi e tannu ti moddu quan-

nu ti lassu tignusa. 'U senti?

CONCETTA   - Cchi m'interessa!A bonu a bonu mi mentu 'a parucca co-

mu a tia...

BEATRICE     -  (a Biagio, risentita) E cchi portu 'a parucca, jù?

BIAGIO          -  Cchi nni sacciu, jù, de' so' cosi!

BEATRICE     -  Auh, sarvaggia nica, accussì cci parri a to' zia?T''a fazzu agghiùttiri 'ssa                               palora.Quannu torna to' patri,ti fazzu chiudiri 'nta 'na cammira 'o scuru!

CONCETTA   -  Forza di ddocu! E jù cci cuntu a me' patri ca tu mi tratti

                 peggiu di 'na cammarera...

BIAGIO          -  (contrariato per l'espressione, commenta con la mimica).

CONCETTA   -  ...Tutte le ragazze guardano i giovanotti. Solo io non pos

       so farlo. Non dicu ca l'haj''a taliàri tuttu 'u jornu, ma alme

                 nu ddu' uri di pirmissu 'o jornu m''i vo' lassari?

BIAGIO          -  (comprensivo) Vulennu, nuzzuntèdda...

BEATRICE     -  I ddu' uri a tutti dui v''i dugnu, ma di jangàti..

BIAGIO          -  No signora, aspittassi, c''a carusa sgherza. (a Concetta)

       'Averu ca sgherzi?

CONCETTA   -  (decisa) No, ca non sgherzu!Enrico mi piace e m''u mari-

        tu!

BIAGIO          - (contrariato) A cchi havi ppi lingua, 'na pala 'i ficurinnia?

BEATRICE     - (a Biagio) 'A sintisti a 'sta malasurtàta?

BIAGIO          - E comu s''a 'ntìsi!

- 2 -

CONCETTA   - (risentita) Mi 'ntisi, 'ss'autru bacaìllu!

BIAGIO          - 'O faciti...beni!

BEATRICE     - Ah, no! 'Sta carusa non po' stari cchiù 'nta 'sta casa.

                         'Ntantu passa 'nta to' cammira e quannu veni to' patri ni

                          parramu.

CONCETTA   - (piccata) Mi nni sta' jennu, sissignora! (fà una smorfia in                 

                         direzione di Beatrice ed esce dalla seconda a sinistra).

BEATRICE     - (che se n'é accorta, vorrebbe reagire).

BIAGIO          - (cerca di calmarla).

BEATRICE     - Biagiu, finiscila macari tu! 'U vidi comu mi sbenta, 'a si-

                         gnurinella? (si lancia in direzione della porta da dove é u-

                         scita Concetta) Non ti nn'incarricari, tappinarella ca ppi      

                         tia cci pensu jù.

BIAGIO          - (parandosi davanti la porta) Ma lei stissa, pirchì non voli

                         c''a carusa si marita?

BEATRICE     - Cchi si' 'nto sonnu? Ma cchi maritari e maritari!'U sai di

                         cu' si fà tèniri 'a cucca?Di unu,ca si vidi 'u travagghiu, can

                         gia strata. Cc'am''a fari comu a so' soru Virginia ca s'assi-

                         curau 'na mala vicchiània maritànnisi a ddu giggh''i San-

                         t'Antoniu di Filici? Quannu si prisintau, 'ss'autru,ni 'mbria

                         cau a chiàcchiri e ricchizzi. Ma di quant'havi ca si marita-

                         nu, cu' ha vistu 'na lira. E sparti, ni l'àppimu 'a 'nficcari

                         cca intra pirchì arrisultàu ca non havi mancu l'occhi ppi

                         chiangiri.

BIAGIO          - Ca comu, n''o sacciu! E quantu fuma: ma sigaretti non si

                         nn'accatta. Però, i cosi giusti, non sapemu si 'ss'autru pic-

                         ciottu é diversu d''u signò Filici e havi boni 'ntinzioni.

BEATRICE     - Ah, sì? E allura pirchì n'ha vinutu a parrari cc''u patri?Fur

                         tunatinu, me' maritu, 'a secunna vota ca ni vìstimu vinni a

                         parrari cch'i me'.

BIAGIO          - Cui?

BEATRICE     - Ca Furtunatinu, me' maritu.

BIAGIO          - Ah! (poi fra sé) Furtunatinu...A cu' cci 'a cuntu chista! (a

                         Beatrice) Ma 'ssu picciottu, si n'ha vinutu 'nsinu a ora, po'

                         dàrisi ca veni 'a simana ca trasi.

BEATRICE    -  Finèmila, Biagiu, ca 'a signurinella ccu mia duru 'ntappa.      

                         Fra de' quali, sugnu preoccupata ca Furtunatu sta arritar-

                         dànnu. Havi di 'sta matina ca nisciu e jù,cc''a raggia ca cci

                         haju, quannu arriva, m''a schittu ccu iddu.

BIAGIO          - Si é ppi chissu, macari so' frati, 'u signò Camillu, nisciu

                         cc''a matinata e ancora non s'arricogghi.

- 3 -

BEATRICE   - Me' frati nisciu ppi sìggiri (sfrega pollice ed indice). Fùs-

                       sunu tutti comu a iddu! Si manca 'ngnornu, cca intra non

                       s'arreggi. Non mi pozzu fidari di nuddu: me' maritu...

BIAGIO        - ...'U signò Furtunatinu...

BEATRICE   -(che nota la battuta) Già, iddu! Non é bonu a fari nenti...

                       E' 'ncretinu. Filici, peggiu di peggiu! Passann'ajèri 'u man-

                       nai a Missina ppi sìggiri certi pìcciuli. Av''a turnari ajeri a

                       manzijòrnu e ancora non si viri. Appoi quannu torna, 'o so-

                       litu, mi porta 'na bella nota di spisi c'ha fattu,dici, e si man-

                       gia 'a mità di chiddu ca ha 'ncassatu. Perciò, livannu a me'

                       frati Camillu, a cu' cci haju?...Biagiu,ppi favuri,fammi 'nca

                       fé ca cci haju 'a vucca com''u feli.

BIAGIO        - Subitu (esce dalla prima a destra).

Scena 2

Beatrice, Fortunato, poi Biagio

FORTUNATO - (entra dalla comune con un involto in mano) Ciao, Beatri

                          ce...

BEATRICE      - Ah, finalmenti turnasti, ti spirau 'u cori!

FORTUNATO - 'Na disgrazia...

BEATRICE      - Varda, statti mutu ca é megghiu ppi tia. Signuri mei 'n'o-

                           mu nesci di intra,accussì, ppi ghiri a ciddiàri senza 'nmu-

                           tivu e si nni veni a 'st'ura (puntandolo )...cc''a  "disgra-

                           zia"...(avvicinandosi minacciosa) Ma tu cchi pensi ca su'

                           ancora i temp''i 'na vota, quannu mi nni facisti cchiù d''o

                           giustu? Ora camina rittu, si nno ti cunsumu!...Avanti, vi-

                           demu (marcando) 'ssa "disgrazia,"...spurùgghiti 'a saluti!

FORTUNATO  - Siccomu tu ajeri dicisti ca ti faceva cori di 'na bella man

                           giata 'e puppu, 'sta matina calai subitu 'a piscarìa e n'ac-

                           cattai unu (mostra l'involto) ca ancora abballava. Mi pig-

                           ghiai 'u 29 e quannu arrivamu 'a Porta Jaci, 'mpezz''i be-

                           stia ccu 'na machinazza tutta strazzata, non ni tagghiau 'a

                           strata! L'autista fu lestu e desi 'na frinata ca ni fici sdir-

                           rubbari a tutti 'nto pavimentu di l'autobussu. E ddocu suc

                           ccidìu 'u 'nfernu: schigghi, vuci, strèpiti. 'Nta strata tutti               

                           ca currevunu ppi ghiri a vìdiri cchi s'ava fattu ddu sdiso-

                           nestu d''a machina. (con enfasi) 'Nsumma 'nta nenti var-                                              

                           dia, parrini, 'nfernu, opira, sireni...

BEATRICE       - (sarcastica) E morti cci nni fonu? 

                        

- 4 -

FORTUNATO  - (imbarazzato) Ah, certu ca cci n'àppunu 'a essiri,...e macari 'na

                           chinnicìna di firìti...Sì, tanti erunu...

BEATRICE         (c.s.) E tu non ti facisti nenti?

FORTUNATO  - Comu, non mi fici nenti? 'Ntappai (si inventa un posto)...cca,

                           'nta jamma (si tocca con delicatezza una gamba, simulando dolo-

                           re), tantu ca m'app'assittàri 'nta banchina, pirchì pp''a botta stra-

                           murii,...'sa cchi ti pareva a tia!

BEATRICE       - (c.s.) E ccu tuttu 'ssu joch''i focu, u' puppu, ammaleddu, cchi si

                           fici?

FORTUNATO  - (con finto orgoglio) Nenti, cchi s'av''a fari?...'U tineva cca (ad-

                           dossandosi l'involto), strittu 'nto pettu pirchì ti l'av''a purtari a

                           tia. Bedda matri, m'avissa fattu ammazzari pp''o puppu!

BEATRICE       - (fingendosi convinta) Eccu allura pirchì pirdisti tuttu 'stu tempu!

FORTUNATO  - (rasserenato) 'U vidi? E pirchì, allura?

BEATRICE       - (inferocita) Ora basta! Mutu! Vidi ca di tuttu chiddu c'ha' cunta-

                           tu, non mi nn'haj'agghiuttùtu mancu una: 'u puppu, l'autobbussu,

                           'a machina strazzata, i morti, i firiti!...(imperiosa) Senti a mia, si-

                           gnò Sfurtunatu. Si pp''o to' diavulu mi cunvinciu ca ti mittisti 'nta

                           'ssa speci di testa ca cci hai di pigghiàrimi ppi fissa, amara é 'a to'

                           peddi. Sugnu capaci, e 'u sai, di lassàriti ppi ciùncu sùpira 'na seg

                           gia. Non t''u scurdari.

FORTUNATO  - (vorrebbe rispondere) Veramenti jù...

BEATRICE       - (accavallando) Muutu! Non m'arrispunniri e assèttiti ddà (gli in-

                           dica un posto qualunque a sinistra).

FORTUNATO  - Ma Beatri...

BEATRICE       - (c.s.) Ddaaa...(si siede a destra).

FORTUNATO  - (si siede,mogio mogio,a sinistra ed azzarda a parlare)Si 'stu pup-

                            pu m''u tegnu ancora 'ncoddu, va finisci ca si cucina sulu!

BEATRICE       - (c.s.)  Zzìttiti! (poi guardandolo severa)Ca taliàtilu a 'stu vecchiu

                            viziusu...Non t'affrunti 'a to' età?...Sss...mutu! Ccu 'na muggheri

                            com'a mia, e 'u sai, aviss''a marciari ccu ddu' pedi 'nta 'na scarpa 

                            e 'nveci mi nni cummini una 'o jornu...Sss...mutu. Si nni spunta

                            cc'u puppu!(ad alta voce) Auh, si cunvintu ca sugnu 'na pappag-

                            ghiuna, ah? Finenu di beddi tempi!

FORTUNATO   - (timidamente) 'Nsumma,...non pozzu parrari?

BEATRICE        - (c.s.) Ppi diri cchi? Non ti vogghiu sèntiri! (si alza).

BIAGIO             - (entra dalla prima a destra con vassoio ed una tazzina di caffé)

                             Ecco servita.

BEATRICE        - Biagiu, portammilla 'nta me' càmmira. (a Fortunato) E tu sènti-

                            mi bonu. 'A prossima vota ca t'arrititi a 'st'ura, ti chiudu fora 'o

                            balcuni ppi tutta 'a nuttata accussì agghiorni tisu comu 'mpisci

                            stoccu. E si n''o fazzu, s'ha pèrdiri 'u me' nomu! (esce dalla se-

  

- 5 -

(Beatrice)           - conda a destra, facendo segno - decisa - a Biagio di seguirla).

BIAGIO            - (a Fortunato, sorridendo) E si chiovi?

FORTUNATO  - (irritato per questa battuta) Cci appàru i spaddi...E si non ti nni vai,

                           t'abbìu (fà il gesto) 'stu puppu.

BIAGIO            - (esce, ridendo, dalla seconda a destra per rientrare subito dopo aver

                            lasciato il vassoio).

FORTUNATO  - Signuri mei, fora 'o balcuni...E non fussi 'a prima vota!

BIAGIO            - Ah, ah, ah, fora 'o balcuni...E cc''u pigghiau ppi cani 'i caccia?

FORTUNATO  - (che mal sopporta le battute di Biagio) Auh, ti nni vo' jri o ti nni faz-

                           zu jri jù?

BIAGIO            - (esce divertito dalla comune). 

FORTUNATO  - (rimasto solo) Non cci fu versu di putirla 'mbrugghiàri,ah! Si veni a

                            sapìri c'haja statu ni Rosina 'a custurèra, m'abbrucia vivu! Ma jù

                           'ntantu 'sta sira sugnu ammitatu a cena ddà e 'na scusa l'haj''a truvari.

                            Ma taliàti 'nta quali 'nfernu mi ij a 'nficcari! (sente la voce di Camil-

                            lo) Ah, menu mali ca c'é so' frati Camillu e videmu si putemu fari

                           'na bella pinsata.

Scena 3

Fortunato, Camillo

CAMILLO        - (entra dalla comune affannato e con una cartella sotto il braccio). E

                           semu 'a casa! (vede Fortunato) Ah, cca si'?

FORTUNATO  - Mi sta' vidennu.

CAMILLO        - (conoscendolo, lo punta con l'indice) T'acchiappàsti ccu Beatrici...

                           Cchi po' falliri?

FORTUNATO  - Camillu, crìdimi, non cci 'a fazzu cchiù.To' soru mi tratta cchiù peg-

                           giu di 'ncammarèri. Sulu pirchì turnai cchiù tardu di quantu pinsa-

                           va idda...cci ij accattari 'mpuppu, ca mi dissi cci nni faceva cori, mi

                           mangiàu a vuci ca mancu a 'nfacchinu, mancu a tia...

CAMILLO        - (risentito) Pirchì, cchi sugnu 'nfacchinu?

FORTUNATO  - No, vuleva diri mancu a tia ca si' so' frati. L'autra sira, per esempiu,

                           non mi faceva sonnu e idda, inveci, mi vuleva fari curcari ppi forza.

                           Passa avanti ca staju vinennu, cci dissi; no, veni subitu mi dissi, staju

                           arrivannu, curri, mi dissi ccu 'na vuciata, abbòlu, ah abbòli e ora ti

                           fazzu abbulàri jù. Vinni di cursa e m'allippàu 'na timpulata ca mi fici

                           'ntrunàri. Vah, dicu, si po fari 'sta vita?

CAMILLO        - (comprensivo) E cchi ti pari ca non ti capisciu? Sì, havi 'ncaràttiri

                           malandrinu, ma é bona, 'nfunnu.

FORTUNATO  - Sì, ma troppu 'nfunnu! E poi, cazziàrimi avanti a cu' é ghé!

CAMILLO        - Hai ragiuni, Furtunatu, cchi ti pozzu diri. 

        

- 6 -

FORTUNATO  - Ma dicu jù, cchi fazzu di mali? Dimmi tu cchi fazzu di mali!Chistu vol

                            diri apprufittarasìnni pirchì unu é troppu bonu. Non cci fazzu mancari

                            mancari nenti, zoccu voli cci portu, si spinna ppi ‘na cosa,mi pricìpitu...

                            Ora si fissau ca cci fazzu i corna....                                                

CAMILLO        - Cui tu? (spingendolo) A non mi fari arrìdiri, corna!

FORTUNATO  - S'arritàrdu, ppi idda haja statu a fari l'amuri ccu 'na fimmina...

CAMILLO        - (c.s.) Pirchì cchi vuleva, ca 'u facevi ccu 'nmasculu?

FORTUNATO  - Vah, secunnu tia, cchi sugnu cosa di fari 'ssi cosi?

CAMILLO        - (c.s.) Cui, tu? No! 'A to' età, maritatu... Fussi 'na vergogna!

FORTUNATO  - 'U vidi? 'A nostra età oramai 'u munnu finìu, semu arrizzittàti!

CAMILLO        - (serio) Ora tu, pirchì non pigghi bonu ppi tia? Nuatri stamu parran-

                           nu (indicandolo) di tia.

FORTUNATO  - (sarcasito) Ah, già! Tu apparteni ancora alla categoria de' jadduzzi

                           tripulìni. Camillu, 'o cugnatu, dattìlla 'na taliàta 'nto specchiu.

CAMILLO        - No, cchi dici... 'A nostra, é l'età ppi pinsari 'a famigghia, l'af-

                           fari...Ca s'appoi, accàpita...

FORTUNATO  - Senti, Camillu, accurzàmula. Varda, pàrricci tu ccu to' soru e cci

                           dici ca s'arrizzètta 'na vota ppi sempri. Ca cci 'a finisci di isàri i ma-

                           nu...Ah, chista m''a stava scurdannu. Propriu ajeri 'a sira, cci pig-

                           ghiau 'n'autra vota cc''a curcàta e siccomu jù arritardàva, vinni di

                           cursa ccu 'na cucchiàr''e lignu e, senza ca mi potti addifènniri, mi

                           calàu i càusi d''o pigiama e mi nni desi ddu' colpa ca ancora (si toc-

                           ca la parte) staju abbambànnu. Pàrricci bonu, 'u senti?

CAMILLO        - Non ti dari pinseri ca cci parru comu si devi. Sta' tranquillu.                                                                                                                                                                                                                                           

FORTUNATO  - E chissu é 'u fattu, ca non staju tranquillu!(esce dalla seconda a de-

                           stra).

CAMILLO        - (riferendosi a Fortunato) Vulennu é 'ncristianu bonu e chidda 'u trat

                           ta cch'i pedi. (si accerta che non viene nessuno e parlando fra sé)

                           Non ci vuleva chissa ca a Mariuccia n''a truvai intra.(tira fuori di ta- 

                           sca, guardingo, una lettera) Menu mali ca 'o purtunaru cci arraccu-

                           mannài d'ammucciàrisi i littri indirizzati a mia. (apre la busta, tira

                           fuori il foglio) Ah, comu staju trimannu, non sacciu si pp''o scantu

                           o ppi l'emozioni di lèggiri 'na littra di Mariuccia mia.(legge) 'Camil-

                           lo, Camillino mio, lo so che é da tanto che desideri cenare con me.

                           Quel momento é arrivato, ci siamo: questa sera, Camillo! Ho invita-

                           to anche due mie amiche che saranno raggiunte qui dai loro...ebbe-

                           ne sì, dai loro spasimanti. Ognuno porterà un piatto e, se vuoi, por-

                           talo anche tu. Ci divertiremo...Ti aspetto! Mariuccia tua". (non sta

                           in sé per la felicità) E cchi sugnu bestia ca mi fazzu scappari 'stoc-

                           casioni? (sventolando la lettera che mette subito in tasca) Menu ma-

                           li ca n''a visti nuddu. (si gratta la testa perplesso). E ora attruvamu

                           'na bella scusa ppi 'stasìra...Ah, comu m'haja divèrtiri!..(esce dalla 

- 7 -

(Camillo)            - prima a destra).

Scena 4

Biagio, Felice

BIAGIO             - (entrando dalla comune) Ma pirchì, n''o pozzu sapìri cchi cci suc-

                            cessi?

FELICE             - (entrando, c.s., con piccola valigia o cartella, giacca sul braccio,

                            cravatta allentata,capelli scompigliati) Ma cchi voj ca m'av''a suc-

                            cèdiri? Nenti!...E cchi é, 'na zicca?

BIAGIO             - Sintìtilu, nenti. Ma si pari ca sta vinennu di 'ncampu di battaglia.

                            (mentre lo guarda con commiserazione, gesticola).

FELICE             - Ma si' 'ncuttu, ah?...Te', cchiuttostu, dacci 'na taliàta a 'sta giacca                                                                                       

                            ca mi pari ca é 'mpocu scusuta (gli porge la giacca). Tutti cosi a

                            mia, m'han''a capitari.Non si nni vulissi addunari nuddu cca intra!

BIAGIO             - (esaminandola) 'Mpocu scusùta? Cca cci vòlunu centu metri di re

                            tipùntu e non cci successi nenti? Fuuràmini!

FELICE             - (guardandosi attorno con circospezione ed abbassando la voce)

                            Biagiu, jù ti cuntu 'u fattu, ma tu, ppi carità, mutu...pipa!

BIAGIO             - Sull'onori d''a me' famigghia...

FELICE             - Ma si non hai a nuddu!

BIAGIO             - Megghiu...Avanti, cuntassi...

FELICE              - 'U sai ca me' zia Beatrici ajeri mi mannàu a Missina ppi sìggiri

                             certi dinari c'avanzava?

BIAGIO             -  E comu si n''o sacciu! A 'sta matina l'aveva macàri ccu lei pirchì

                             ancora non s'av'arritiràtu.

FELICE              - Cchi m'nteressa a mia...A idda staju pinsannu!... Allura...Quan-

                             nu finii, pigghiai 'u trenu e m'assittài 'nfacci a 'na carusa ca era

                             qualche cosa di impressionanti: pareva addisignàta a manu. Alla-

                             tu a idda c'era unu ccu 'na varva tanta (la indica),ca sappi doppu,

                             ca era so' maritu. Jù,cridennu ca era 'u patri, accumincia a talijàl-

                             la 'ntrignu 'ntringnu e chiddu, ccu 'na vuci di cani arrifriddàtu, mi

                             misi avanti all'occhi 'nghitu ca pareva 'nmànicu di marteddu e mi

                             dissi: "Bieddu, m''a sta' spaddannu ccu l'occhi e ora, si non cci 'a

                             finisci, mi siddiu ppi daveru."

BIAGIO              - Si scantàu, ah?

FELICE              - Sì, ma sinu a 'ncertu puntu. Mancu passau 'nminutu, ca non cci

                             'a fici cchiù...

BIAGIO              - ...'A turnau a taliàri...

FELICE              - No, accuminciai a taliàri a iddu...

BIAGIO              - (incredulo) Cchi mi sta dicennu, signò Filici! 'A carusa av''a talià 

- 8 -

(Biagio)             - ri, no a iddu!...

FELICE            - Mutu, fammi parrari. Taliava a iddu e n'o frattempu stirai 'a jam-

                           ma e, pianu pianu, attruzzài 'u me' pedi a chiddu d''a carusa. Chid-

                           da, quannu si dici i fimmini ah, non sulu cci stesi morta morta, ma

                           mancu passau menzu minutu, ca fu idda c'allungau 'u so' pedi e ac

                           cuminciau a cazzuliàrimi 'u me', apprima pianu pianu, ma quannu

                           si n'addunàu ca dda speci d'armali di muntagna di so' maritu s'ava

                           appinnicàtu con annessa arrunfatìna, la gran figghia di tappinàra, e

                           cchi cci pigghiau, la bestia? E quant'era arraggiata! Non si scanta-

                           va di nenti mentri 'u so' pedi mi lazzariàva 'u me'. Però, i cosi giu-

                            sti, Biagiu, s''a fici tuttu 'u tempu talijànnu fora d''o finistrinu o ti-

                            nennu l'occhi vasci comu si 'u cuntu non era 'u so'. Fici colpu, dis-

                            si, e aspittai 'u mumentu giustu pp''u seguitu. Quannu trasèmu 'nta

                            prima galleria e arristamu 'o scuru, mi susìi senza fàrimi sèntiri e

                            cci allippài 'nvasùni.

BIAGIO            - (che sta seguendo il racconto con vivo interesse, con soddisfazio-

                            ne esclama) Bravissimo!

FELICE             - Bravu? Ca comu! (indicandosi) Sugnu vivu ppi miraculu.

BIAGIO             - Cchi era ammilinàta?

FELICE             - Anvèci di vasari a idda, vasai a so' maritu!

BIAGIO             - Comu, a so' maritu?

FELICE             - Ca ppi curpa d''o trenu ca stuccàu (imita il movimento) di bottu.

                            Jù allura pinsai: comu, accussì pilusa é? 'Ntisi ca d'armàli si su-

                            sìu e quannu niscemu d''a galleria m'affirrau pp''i petti d''a giacca

                            e sbattuliànnimi mi dissi: "Quannu arrivamu a Catania t'arrustu".

                            Quannu arrivamu, 'nta 'na vutata 'e occhi, jttai 'nsàutu 'nterra e ac-

                            cuminciai a curriri.Ddu sdisonestu d''a vardia daziaria mi fici per-

                            'nsacch''i tempu ppi scaminàrimi cca intra (mostra la piccola va-

                            ligia o la cartella) chiddu m'agghiungìu e mi cci àppunu a livari di

                            sutta...Eccu cchi mi successi!

BIAGIO             - (ridendo) Stassi attentu, ca qualche vota i pinni cci appìzza!

FELICE               T'aggiùru ca non mi càpita cchiù. Cchiuttostu t'arraccumànnu di

                            di non diri nenti a nuddu, ah!

BIAGIO             - 'N'autra vota, vah! E ppi cu' mi pigghiàu?

FELICE             - E 'ntantu, si me' mugghèri o me' zia mi vidunu accussì, cchi cci

                            dicu?

BIAGIO             - (ridendo) 'A virità: ca uscàu 'na bella sugghiàt''e corpa!

FELICE              - Sì, abbàgnicci 'u viscottu, tu 'n'àutru. Chiuttosto portimi 'n'autra

                             giacca e chissa sistemammìlla. Curri, ca cca t'aspettu.

BIAGIO             -  Cci pensu jù. (esce dalla prima a sinistra).

FELICE              - (rimasto solo, fra sé) Vigliaccu, e quantu mi nni desi. Certu, iddu

                             ca era quantu 'n'ammuàrri,'a raggia c'aveva,mi misi sutta e spuàu.

- 9 -

(Felice)               - Jù pinsava: s'ha stancàri. Unni, quannu, aveva 'nciàtu!...(pensa)  

                            Cu' sapi, a 'st'ura cchi sta pinsannu Giulietta 'a custurèra ca havi

                            du' jorna ca non cci vaju. Idda sapi ca sugnu schettu e cci haja

                            prumisu milli voti ca m''a maritu.Chidda fà cuntu ca si ùnchia ppi

                            daveru daveru e mi fà novu macàri idda.

BIAGIO             - (rientra dalla prima a sinistra) Avanti, cca c'é 'n'autra giacca.                             

FELICE             - Biagiu, grazii ppi tuttu chiddu ca fai ppi mia. 'U Signuri t''a renni.

                            Appoi ti fazzu 'nriàlu.                            

BIAGIO             - (fra sé) Appòi!...No grazzii. Jù 'u fazzu pirchì 'u vogghiu beni e

                            pirchì accussì m'arriòrdu quann'era picciottu...(si sente la voce di

                            Virginia)...So' muggheri sta vinennu, facemu attenzioni!

Scena 5

Felice, Biagio, Virginia

VIRGINIA         - (entra dalla prima a sinistra) Oh, Felice, sei arrivato?

FELICE             - Ora ora.Si trasèvi 'nmumentu prima non m'attruvavi (l'abbraccia).

                            Cci stava addumannànnu a Biagiu comu stavi! (a Biagio) Averu?

BIAGIO             - (a Virginia, connivente) Quantu stimu 'a saluti, veru é!

VIRGINIA         - (ironica) Che cosa?

BIAGIO             - Ca era lestu ppi dirammìllu...

VIRGINIA         - (sorridendo) Siti 'na bella parìgghia. Felice, sei tutto congestiona-

                            to...Sicuramente sei stanchissimo...Vatti a mettere in ordine.

FELICE             - Ah, sì, vado subito.Due giorni, Virginia, per le strade di Messina.

                            Avanti e arrèri, avanti e arrèri, senza putìri cumminari nenti. Cchi

                            potti 'ncassari 'na lira! Ora cu' 'a senti a za' Beatrici...Si sapissi,gio

                            ia, che cosa haja passatu...

BIAGIO             - Chiddu ca cci successi sutta 'a galleria...

VIRGINIA         - (preoccupata) Felice, che ti é successo sotto la galleria?

FELICE             -  (imbarazzatisimo,dà un'occhiataccia a Biagio). Sutta 'a galleria?..

                            (cerca di inventare)...Ah, già...sutta 'a galleria... Appena trasèmu

                            sutta 'a galleria, 'na picciridda si visti 'o scuru e accuminciàu a fari

                            vuci pp''o scantu. Chiantu, schigghi, strèpiti.Currènu genti di l'au-                           

                            tri scompartimenti ppi sapìri cc'ava successu. E ddocu ni mmistè-

                            mu unu ccu 'n'autru. Tutti ca sbraitàunu, parràunu a vuci forti...'U di-

                            luviu universali! Comu Diu vosi, niscemu fora...e cchi c'era: genti

                            ca parèunu 'mbriachi, cu' si tineva 'a testa, a cu' cci mancava 'u

                            portafogghiu, jù e tanti autri èrumu stinnicchiàti 'nterra cch'i robbi

                            scusùti, lordi, scicàti...(a Biagio, fra i denti)Ti mangiava a tia, ah?

BIAGIO             - (intervenendo, a Virginia)... Iddu si cridèva ca era pilusa...

VIRGINIA         - (che non afferra, a Felice) Cu' era pilusa?

- 10 -

FELICE             - Cu' era pilusa? Ah, certu, m''u stava scurdannu...(c.s.) Sùpira 'u

                            trenu c'era 'nfurastèri ccu 'na valigia tutta pilusa...di fora!...

                            Cchi era curiùsa,...tantu ca tutti arrirèunu...(a Biagio, sottovoce)

                            A tia t'abbruciu...

BIAGIO             - (a Felice) Cci 'u cuntassi a signora cchi cci cumminau ddu sdiso-

                            nestu d''a vardia daziaria, ppi completari l'òpira. Cci 'u cuntassi...

VIRGINIA         - (preoccupata) Oh, madonna mia, cchi cumminasti,...cci jttasti ma

                            nu?

FELICE             - No, nenti Virginia, chista é 'na bestialità...Basta, mi sento stanco.

VIRGINIA         - Hai ragiuni...Ora ti fazzu fari di Biagiu 'na bella tazza di brodu 'i

                            jaddina.

FELICE             - (rincuorato) Ca quali brodu. 'Nveci, 'mbellu piattu di maccarruni.

BIAGIO             - A 'st'ura prontu é. Ora vaju 'ncucina ppi vìdiri a cchi puntu semu.

                            (e mentre esce dalla prima a destra).

FELICE             - (fra i denti a Biagio)... Disgraziatu!...

VIRGINIA         - Veni, ora assèttiti. Ma taliàti com'é arriddùttu. Ma dicu jù, 'a zia

                            ppi forza a tia ha fari fari 'stu travagghiu? (siede sul divano che é 

                            a sinistra e fà cenno a Felice di sedersi accanto a lei).

FELICE             - (siede) Virginia mia, non ce la faccio più a fare questa vita, men-

                            tre, invece, vorrei stare sempre vicino a te e non lasciarti mai più

                            sola. Invece devo correre da un paese all'altro pp'arricògghiri sol-

                            di comu 'ndimannèri qualunqui.

VIRGINIA         - Non ti amareggiare. Siamo giovani e chi sà, un giorno forse...

FELICE             - (fà il sostenuto) Un giorno, un giorno...(grida) Ma quannu veni

                            'ssu jornu?...

VIRGINIA         - Non gridare, la zia potrebbe sentirci...

FELICE             - (c.s.) Ma jù, ca m'haj'a stari sempri mutu? Accussì mi 'ncutùgnu      

                            e mi veni 'na badda cca (si indica la bocca dello stomaco). Chidda

                            si n'apprufitta di nuatri pirchì non pussidèmu nenti,e ni teni 'nta

                            'mpugnu pirchì ni duna (minimizzando con il viso ed i movimen-

                            ti) ddi du' stanzi gratis, ddu tanticchia di vilenu di mangiari, qual-

                            che paru di scarpi a mia e a tia, 'sti quattru pezzi ca ni 'ntappàmu

                            'ncoddu (indica i loro vestiti),qualche milli liri ca cci assupèrchiu-

                            nu e nenti cchiù. Vidèmu quantu ha duràri ancora 'sta vita! Ma jù,

                            prima o poi, scattìu.

VIRGINIA         - Bravo Felice! Mi hai convinto. 'U sai cchi ti dicu? Niscemannìnni

                            di cca intra e si cuntinui a non travagghiàri, vol diri ca muremu 

                            d''a fami, ma 'nzemi e libiri.

FELICE             - (l'idea lo terrorizza) Cchi si' pazza? S'am''a soffrìri, almenu suffre

                            mu cc''a panza china!

VIRIGINA         - No,ascuta a mia.Ni nni jemu macari a fari i cammarèri, ma alme-

                            nu (con enfasi) 'u pezz''i pani ca ni mangiamu é frutto del nostro

- 11 -

(Virginia)          - sudato lavoro. (con gesto imperativo) Andiamo!

FELICE           - (spaventato) Ora? Dijùni...cc'a panza leggia?

VIRGINIA       - Ora! Quannu travagghiamu, mangiamu!

FELICE           - (c.s.) E si non travagghiàmu?

VIRGINIA       - Ca non mangiamu! 'O facèmuni i valigi. (si avvia verso la prima 

                          a sinistra).

FELICE           - (avvilito) Amunìnni...(si avvia verso la prima a sinistra).

Scena 6

Felice, Virginia, Biagio, Concetta,Enrico

BIAGIO           - (rientra dalla prima a destra, prima che loro due escano, annun-

                          ciando) Pronti i maccarrùni...Avanti passati dda banna ca v'allic-

                          cati macari l'ugna...(esce rapido dalla comune).

FELICE           - (allettato dall'annuncio, guarda Virginia) Jù dicissi: ca mangiamu e

                          doppu ni nni jemu! Ah?

VIRGINIA       - E tu cci vo' dari 'sta soddisfazioni a chidda?

FELICE           - Ca mi sforzu, pacienza!

CONCETTA   - (entra dalla seconda a sinistra, raggiante) Lo sapete chi sta salen-

                          do?...Enrico! Mi ha detto dalla strada che viene per parlare con pa-

                           pà e la zia!

FELICE           - Apri l'occhi, Cuncittina! Si' sicura ca chiddu, maritànnivi, ti po'

                          ammantèniri?

CONCETTA   - (ridendo) Varda cu' parra: 'u nùmmuru unu d''i spacinnàti.

BIAGIO          - (da fuori) Prego, prego, s'accumudàssi (entra dalla comune) ca cci

                          chiamu 'a signora Beatrice. (lo annuncia) Il signò Fisichella (ad En-

                          rico) Fisichella dissi, averu?

ENRICO          - Proprio così...

BIAGIO           - Il signò Fisichella Enrico. (esce dalla seconda a destra). 

ENRICO          - (timidamente) Permesso...

FELICE           - (vedendolo, lo riconosce) Ma taliàti cchi sorpresa...Enrico (a Virgi

                          nia e Concetta) un mio vecchio compagno di scuola...(gli si avvici

                          na contento).

ENRICO          - (abbracciandolo) Felice, ma quanto é piccolo il mondo!

FELICE             Enrico, ti ricordi quantu ni cumminàumu, ah? Truffàumu a cu' era

                          era...

CONCETTA   - (fra sé) N'ha cangiàtu mai...

FELICE           - ...Ni caliàumu 'a scola e ni nni jèumu 'o cìnima, a Plaja, peri peri...

ENRICO         - (che vuole essere più riservato) Sì, mi ricordo...

FELICE           - Ah, t'arriòrdi quannu passàumu di ddu panificiu e cci arrubbàumu

                          'ncucciddàtu 'a vota?...

- 12 -

ENRICO          - (c.s.) E già, cose di ragazzi!...

FELICE           - E dunque ti piace mia cognata Concettina, ah?

ENRICO          - Per la verità, ci piaciàmo tutti e due...

FELICE           - Benissimo!...E che cosa fai di bello?

ENRICO          - Sono capo commesso in una ditta di tessuti di via Manzoni e,oltre

                          allo stipendio, ho anche una piccola percentuale sulle vendite che

                          faccio.

FELICE           - A postu ah! Ammuccàmu!...Senti, ora ca cci pensu, ma tu quenn'è-

                          rumu 'a scola, non ti vantavi ccu tutti dicennu c'avevi 'u ziu 'Ameri-

                          ca?

ENRICO          - Sì,ce l'ho ancora. Non ha altri parenti e mi ha nominato suo erede

                          universale.

FELICE           - Benissimo.Allura t'ha' augurari ca mori prestu e ti metti 'mpàgghia.

ENRICO         -  No, e pirchì puurèddu. Sempre sarvàti su'. Non ti pari?

Scena 7

Felice, Virginia, Concetta, Enrico,

Biagio, Beatrice, Camillo, Fortunato

BIAGIO          -  (entra dalla seconda a destra, rivolto ad Enrico) Stanu vinennu a si

                          gnora Beatrice e so' maritu. Ora avvisu macàri 'o patri d''a signuri-

                          na, 'u signò Camillu (esce dalla prima a destra).

BEATRICE        (entra dalla seconda a destra seguìta dal marito).

FELICE           - (fra sé) La mamma di Lucrezia Borgia!

FORTUNATO - (entra dalla seconda a destra).

FELICE           - (c.s.) So' cumpari, 'u masculu d''a casa!

CAMILLO       - (entra dalla prima a destra).

FELICE           - (c.s.) 'U saristànu d''a matrìci!

FORTUNATO - (vorrebbe andare incontro ad Enrico per salutarlo).

BEATRICE      - (lo trattiene per la giacca e sottoce, riferendosi ad Enrico) Non ti

                          mòviri. A iddu tocca salutàrini ppi primu...

FORTUNATO - (di rimando) Accussì, si iddu non ni saluta, a nuatri ni scura cca.

BEATRICE      - (con tono di comando) Il signore chi é?

ENRICO          - (compìto) Enrico Fisichella, ai suoi ordini!

BEATRICE      - E desidera parlare con me?

ENRICO          - Sì ed anche con suo marito e con suo fratello, il papà di Concetta.

BEATRICE      - (con decisione) Tanto mio marito che mio fratello dipendono da

                           me e di certe cose non se ne interessano!|

FORTUNATO - (per la brutta figura) Completo!

CAMILLO       - (piano a Fortunato) Comu si n''a canuscìssi!

FORTUNATO - (piano a Camillo) Arrisultàmu ddu' belli manich''i scupa!

- 13 -

ENRICO            - (rassegnato) Beh, allora parlerò io.

BEATRICE        - Preferisce parlarmi da solo a solo?

ENRICO            - Per me é uguale perché quello che le devo dire, signora, non è un

                            segreto. Anzi!

BEATRICE        - Benissimo. (poi a tutti, con ampio gesto della mano) Potete resta-

                            re. 

FELICE             - (fra sé)  E cu' si movi!

BEATRICE       -  Biagio...

BIAGIO            -  Cumannàssi, signora.

BEATRICE       -  Le sedie. (conta tutti i presenti a fior di labbra e poi a Biagio) Set

                             ti seggi.

BIAGIO            -  Subitu. (fra sé) Setti vastèddi! (raccoglie sette sedie per la stanza,

                            man mano le consegna ed esce dalla prima a destra).

BEATRICE       -  (ad Enrico) Parli pure!

ENRICO           -  Grazie. Mi sbrigherò in due parole. Signora, sua nipote (guarda

                            Concetta) mi piace e me la vorrei sposare. Lei non mi conosce ed

                            giusto che prenda informazioni.

CONCETTA     - A me piace pure e lo voglio sposare.

BEATRICE       - (a Concetta con autorità) Tu muta. Cchi é 'sta 'nfunnicàta mentri

                            staju parrannu jù? Fallu 'n'autra vota e (facendo il gesto con la

                            mano) ti nni stampu una ca ti lassu 'a signa 'nta facci! (a Camillo)

                            E mi meravigghiu di tia, ca si' 'u patri!

CAMILLO         - (ironizzando, si alza e ponendosi bene in vista, a Concetta) E tu

                            signorinella, 'a prossima vota, sùpira a chiddi d''a zia cci aggiun-

                            giu chiddi me' (fà un gesto d'intesa a Concetta e si siede).

BEATRICE       -  (a Camillo, piano, con ironia) Tu sàrviti 'u cuteddu e non fari

                            sangu!

FELICE             - Scusa zia, ma dda carusa...

BEATRICE       - (irritata da queste interruzioni, con voce sostenuta) Muti tutti, e

                            cchi é. (ad Enrico) La prego, prisichìssi...

ENRICO           - Grazie. Un mese fà vidi sua nipote alla finestra e me ne innamo-

                            rai così tanto che decisi di sposarla. Tanto é vero che sono venu-

                            to per parlare con lei, con suo marito e con il padre. Ma mi sono

                            persuaso che é meglio parlare solo con lei perché con loro due (in

                            dica Fortunato e Camillo) non é il caso. Io sono capo commesso

                            in una ditta di tessuti di via Manzoni e,come ho già detto a Felice,

                            mio vecchio compagno di scuola,...

BEATRICE        - (fra sé) Abbirsàti semi!...

ENRICO            - ...oltre allo stipendio, ho una piccola percentuale sulle vendite che

                            faccio. Io sono un giovane onesto, di buona famiglia e sono certo

                            che renderò felice mia moglie.

BEATRICE       - (guardando con sufficienza Fortunato e Camillo) Nenti nenti vua-   

- 14 -

(Beatrice)           - tri vulìssuu diri qualche cosa?

FORTUNATO  - (che sà dove vuole arrivare sua moglie) Si cci sì tu?

CAMILLO        - (come Fortunato) No, chissi cosi di fimmini, su'.

BEATRICE               -  (soddisfatta) Megghiu accussì. (ad Enrico) Vede, egregio signore,

                           siamo agghiùnti a 'n'epoca ca quannu si parra di matrimoniu biso-

                           gna scaddarizzàri tantu di occhi. (con intenzione) Dicu giustu, si-

                           gnor Felice?

FELICE           -  (di rimando) Ccu la facci! (fra sé) ...Ssin'ammazzari...

BEATRICE      - Quando si presentano i giovanotti, si sà, si spàrunu le meglio mon

                           zignarìe...non parlo ppe lei, mi deve credere, ma parlo al generale.

FELICE           -  Sì, 'o cumannànti...

BEATRICE     -  Sbrizzìano soldi a destra e manca e poi sono uno più spàsulato e

                                            faglio dell'altro. Il guaio é che alla picciotta, prima o poi, cci piglia                          

                          una passioni di quella malantrina e i genitori, pp'amuri di non falla

                          mòriri cunsùnta o cco' qualche altra malatia cchiù pusitiva, càlono,

                          diciamo così, dd'affari (abbozza un approssimativo gesto) e la fa-

                          no maritari: Ma alla squagliàta della neve si vedono i portùsi, voli

                          diri, 'a verità e ai due mortàzzi di fami se li devono 'nficcàri 'ncasa.

                          (guarda, significativamente, Felice e Virginia) Io ni ho spiriènza!

                          E poi, caro signore, mia nipote, 'mparàta qua ca non ci manca nen-

                          ti, sirvuta di tutto punto, ammizzigghiàta di tutti, po' pritenniri cchiù

                          aggi...aggiazze...(non riesce a dire "agiatezza")...

FELICE           - (fra sé) Si i jaggi, ppi chiudìricci a tia...

BEATRICE     - ...Aggeàzzi...(si decide) Cchiù ricca, vah! Va bene quello che ha det-

                          to lei, ma sempri 'ncommesso é. Cchi po' spiràre di cchiù, c'addi-

                          venta principali? Ma quannu mai! (si alza e, appresso a lei, tutti.

ENRICO         - (tenta l'ultima) Ma io ho uno zio in America che, a morte sua, lasce-

                          rà tutto a me.

BEATRICE     - (di rimando) E 'u lassàssi mòriri, ppi com'ora!

CONCETTA   - (che nel frattempo é andata agitandosi, decisa) Papà, io lo voglio!

CAMILLO      - (che teme le reazioni di Beatrice, fà scena) Vidi ca vegnu, ah!

ENRICO         - Signora, io sono venuto qui spontaneamente ed ho detto la verità.

                         Non sono come quelli che ha detto lei e che, alla fine, si fanno man-

                         tenere. Dico giusto Felice,...tu che mi conosci?

FELICE          - (che temeva lo sfottò) I cosi giusti. 'U canusciu jù!

VIRGINIA      - (a Felice) Ma non ti pari ca chissu, docu (alludendo ad Enrico) nenti

                         nenti, sfutti?

FELICE          - (fà cenno di sì con la testa).

ENRICO        -  Sono veramente deluso, signora. Non mi aspettavo questa risposta.

                         Ma le giuro, da quel giovane onesto che sono, che Concetta sarà mia.

                         Signori! (esce dalla comune con passo deciso).

CONCETTA  -  (con orgoglio) Ci sposeremo! (esce dalla seconda a sinistra).

       - 15 -

BEATRICE      - (alzando la voce e puntando il dito in direzione della seconda por-

                           ta a sinistra) Tu ti mariti a cu' ti dicu jù!

VIRGINIA        - (risentita, a tutela della sorella) Zia, ma tu t''u scurdàsti c'ancora io

                           e Concetta abbiamo il papà?

BEATRICE      - (furente) To' patri 'nta 'sti cosi non c'entra. Cca intra, e v''u ricor-

                           du a tutti, cumannu jù!

VIRGINIA       - (finalmente reagisce e scatta ferma e decisa) Zia, sèntimi tu inveci.

                          Cumanni tu, e si capisci,pirchì non pussidèmu nenti, am''a mangia-

                          ri e tu ni duni 'a mangiari. Me' patri sta mutu pirchì 'a so' pusizioni

                          cca intra non ci cunsenti di àpriri 'a vucca. 'U zu' Fortunatu, maca-

                          ri iddu, non parra pirchì 'a so' sacchetta ha statu sempri vacànti.

                          Tutti, cca intra fanu fari a tia e dipènnunu di tia sulu pirchì, arrior-

                          datillu e si non l'ha' caputu, t''u staju cantannu jù, solo perché biso-

                          gna mangiare. Ma si tutti chisti di cca intra (indicando tutti con il di-

                          to)vòlunu cuntinuari a sòffriri, fàcciano pure ma nuatri no perché sia-

                          mo giovani e 'nte vini avemu sangu. Perciò, ora stissu, n'arricugghè-

                          mu i pupi e ti livàmu 'u frastornu...(uscendo dalla prima a sinistra)                        

                         Qualcosa la faremo, (marcando) mia per niente cara zia Beatrice!

FELICE           - (guardando tutti e sopratutto la stupìta Beatrice) Sono perfettamen-

                          d'accordo con mia moglie! Mi nni vaju macari jù (resta in scena).

Scena 8

Felice, Beatrice, Fortunato, Camillo, Biagio

BIAGIO          -  (entra dalla prima a destra) Signori, il pranzo é servito.

FELICE          -   Megghiu cc''a panza china (scappa di corsa dalla prima a destra).

FINE DEL PRIMO ATTO

                           

- 16 -                                           

SECONDO ATTO

Laboratorio di sartoria e modisteria di Mariuccia. A destra tavolo medio rettangola-

re che serve per lavoro e anche per pranzo. Sei sedie comuni e, sparsi per casa, mo-

delli di carta, cappelliere, un metro giallo a nastro. Mobiletti, niente quadri, eventual

mente, qualche figururino appeso al muro. Un portamantelli.

Scena 1

Mariuccia, Rosina, Matteo

(all'apertura del sipario si sente suonare il campanello elettrico di entrata)

MARIUCCIA     - (entra dalla prima a sinistra, esce dalla comune per aprire la por-

                             ta e rientra subito dopo).

ROSINA            - (entrando dalla comune) Bonasera, Mariuccia.

MARIUCCIA     - E bonasera. Tu, 'o sòlitu, ti nni veni all'ultimu mumento e appi 'a

                            fari tutti cosi jù.

ROSINA            - Sempri 'na cosa dici? Mi pari ca 'u sai chiddu ca cci voli ogni vo-

                            ta ppi cunvìnciri a me' matri!

MARIUCCIA     - Ma é vera 'ncutta, ah? Speriamu ca Fortunato si decidìssi prestu

                            a maritàriti, accussì cci duni 'na bella risposta a to' matri.

ROSINA            - Mariuccia, ca quali Furtunatu! Non mi piace...è troppo vecchio

                            per me.

MARIUCCIA     - (anche lei ne é convinta) Vulènnu...Ma é un uomo fatto,di chiddi

                            ca si sanu affezionari veramenti, possidente...Allura Camillo,ca si

                            fissau ca mi voli maritari, cchi é di primu pilu? I so' anni l'havi e

                            comu! Ma cchi fazzu 'a stuffùsa, cch''i tempi ca currunu?

ROSINA            - Comunque, 'ntantu 'stasìra n'addivirtèmu, appòi pensa Diu!

MARIUCCIA     - E Giulietta ancora ca non spunta. Auh, siti 'i stissi.

ROSINA            - 'I stissi! Chidda, 'u sapemu, veni sulu a ura d'accuffulàrisi a tavo-

                            la, non sulu, ma appoi non lava mancu 'sticchìnu.

MATTEO          - (ha subaffittato l'appartamento a Mariuccia, riservandosi una stan

                            za, ecco perché viene dalla prima a destra) Belle donne, é permes

                            so? Disturbo?

MARIUCCIA     - Avanti, don Matteo, trasissi.

MATTEO           - (osservandole) Vistùti tutti dui di carni 'furnata, ah? Avemu incon

                             tri di Società, 'stasìra?

NARIUCCIA      - Ca quali Società! Una cenetta fra amiche. 'Sà cchi cci ava passu!

MATTEO           - (allarmato)M'arraccumànnu a lei,signurinedda,non faciti catùniu,

                             'nfernu vah, comu 'a vota passata, pirchì 'u patruni 'i casa vosi

                             cuntu e ragiuni.'U so' lettu é propriu cca sutta (indica con il dito).

- 17 -

ROSINA            - Noi dobbiamo solo cenare e non é ca si mangia abballànnu abbal

                            lànnu. Lei stissu!

MARIUCCIA    - Tranquillu, don Matteo. 'Stasìra cca, non si trippa e non s'abballa.

MATTEO          - (accomodante) Vi subaffittài 'sti tri càmmiri ppi 'na mangiat''e pa-

                            sta, siti attrassàti di tri misàti e non vi cutturìu. Ma santi carùsi, da

                            datammìlla 'na manu. Si chiddu (indica sotto) si n'addùna, n'abbìa

                            fora a tutti, eh.

MARIUCCIA    -  Si nni po' ghiri a curcàri...Ah, don Matteo, scusassi, m'avissi 'a

                            'mpristàri quattru sirviètti, jù n'haju sulu dui puliti e allura...

MATTEO         -  Quattru? Cc''i staju purtannu, cchi vol diri!

MARIUCCIA    - Gràzzii assai, don Matteo. Dumani cc''i tornu lavati e profumati.

MATTEO         -  (fà un po di moine alle due ed esce, pieno di sé, dalla prima a de-

                            stra, sospirando).

ROSINA            - Havi ragiuni, puureddu. Dda sira 'a fìcimu grossa! (suonano alla

                            porta) Chissa ha essiri dda bedda d''i setti veli di Giulietta.

Scena 2

Mariuccia, Rosina, Giulietta

MARIUCCIA    - (va ad aprire dalla comune e rientra subito dopo con Giulietta e

                            l'annuncia battendo due volte il piede per terra) Sua Altezza Giu-

                            lietta prima, principessa d'a Varànna...(guardando fuori, la invita

                            ad entrare) Strascinàta, trasi!

GIULIETTA      - (sta allo scherzo ed entra superba, poi)...'Ssin'ammazzari, puured-

                            da. Ogni vota c' haj''a nèsciri, c'é sempri 'a solita tragedia!         

ROSINA

      e

MARIUCCIA    - (all'unìsono) Avanti, cùntini cchi ti successi 'sta vota.

GIULIETTA      - 'Ntantu, cci ha essiri qualche...(tappandosi la bocca) bbiih, cchi

                            mi stava scappànnu...qualchedùnu o qualcheduna ca cci mangia e

                            cci iju a cuntari a 'dda stunata di me' zia ca nuatri cca, facemu...

                            (accompagnandosi con un eloquente gesto della mano) cu' sapi

                            cchi e non mi vuleva fari nèsciri. Chiudìu a porta a chiavi e si nni

                            ju a cùrcari.

MARIUCCIA    - E comu ti scarammàsti, allura?

GIULIETTA      - Comu? Ca jammànnu 'a sòlita sceneggiata.

ROSINA           - (guarda Mariuccia) E qual'é?

MARIUCCIA    - Ora n''a cunta!

GIULIETTA      - Mancu cci fici appuggiàri 'a carìna 'nto lettu, ca mi stinnicchiài

                            modda modda 'nterra e ghittài 'na schìgghia accussì putenti ca

                            si sbalancànu i vitri d''u balcuni. Scuppulàu d''u lettu e vinni

- 18 -

(Giulietta)           -  cursa tutta scantàta. Comu mi visti: matri, dissi, 'sta carùsa sta

                             murennu...jvu a chiamari 'a signora allàtu e, 'nsemi a so' maritu,

                             mi mìsunu sùpira 'u lettu. Prestu signora, cci dissi 'a zia, mi fà

                            'u favuri, jssi a chiamari 'u dutturi di l'ultimu pianu...Jù, 'ntantu

                             abbiàta 'nto lettu e ccu l'occhi chiusi, accuminciai a sbàttiri tut-

                             ta...Me' zia, vidènnumi accussì, accuminciàu a piccijàri. Vinni 'u

                             medicu, mi pigghiàu 'u pusu e jù, senza farammìnni accorgiri,

                             aprii 'n'occhiu e ci fici segnu 'o dutturi, 'u quali capìu tuttu e mi

                             desi 'na manu. Questa ragazza, dici, é troppo nervosa. Nenti nen-

                             ti ha avuto qualche dispiacere, qualche contrarietà? (persuasivo)

                             No, perché se la cosa continua, 'a carusa potrebbe prendere una

                             piega ca...'o 'ddizzàtila doppu. E allura cchi cunsìgghia duttured

                             du, cci dissi 'a zia ? Non la contraddica, non la freni, le dia liber-

                             tà e vedrà ca 'a cosa s'abbèrsa. Mi tenga informato. Per adesso

                             me ne vado - mi scacciàu l'occhiu e niscìu. Ddocu 'a zia quantu

                             si nni dissi: bestia, orva, assassina. Cchi vo' fari, giujuzza, mi dis

                             si? Mi susu, cci arrispunnii ccu 'na vuci modda, nesciu ppi pig-

                             ghiari 'mpocu di aria. Avvicinu 'nti Mariuccia o poi tornu. Ah?

                             Tutta biniditta, dissi idda, ma torna prestu e non mi fari stari ccu

                             pinsèri. E jù, sempri cc''a solita vuci, "abbòlu" (gran risata di tut

                             te e tre).

ROSINA             - Ma vardàti cchi cosa ha fari una, pp'aviri 'a so' libertà.

GIULIETTA       - Non solo per avere la libertà, ma anche per stare un pocu con 

                             voi due.

MARIUCCIA      - (ironica) Ppi stari ccu nuatri, 'avèru? Pirchì non dici ppi vìdiri a

                             Felice, l'innamorato to'!

GIULIETTA       - Lingùta, e va beni, prima ppi vìdiri a iddu e poi ppi vuatri.

ROSINA             - Carusi, però 'na cosa. Non cridu ca i nostri... jadduzzi, 'ncuntràn

                             nisi cca pp''a prima vota, s'avissunu a truvari a disagiu pirchì

                             non si canùsciunu? Forsi era 'u casu ca l'avìssimu fattu 'ncuntrari

                             fora. Auh, oramài fatta é, e comu finisci si cunta...

MARIUCCIA     -  Cchiuttostu si vulìssinu arriurdàri di portare qualcosa anche loro!

                             Sì, però 'a chiàcchira é bella...Passu 'nmumentu 'ncucina (esce dal-

                             la seconda a sinistra).

ROSINA             - A propositu, Giulietta, comu finìu appòi ccu ddu tiraciàtu di Cic

                             cio, giovanotto malantrìno?

GIULIETTA       - Non cci 'a fazzu cchiù. Duminica passata s''a fici tutta 'a jurnata

                             passiànnu sutta 'u me' balcuni. Ma cchi non cci n'havi casa?

ROSINA            -  Ma pirchì 'u lassasti?

GIULIETTA      -  E' chiacchiarùni, havi 'u viziu de' carti, ppi nenti addùma e nesci

                             cuteddi e revòlviri ccu cu' é ghé. Ppi favuri, sciò!

ROSINA            -  Bunu facìsti...(suonano alla porta). Apro io (esce dalla comune).

- 19 -

Scena 3

Giulietta, Rosina, Fortunato, Enrico

FORTUNATO   - (entra dalla comune con un involto ed un'anguria o mellone) Buo

                             nasera.

GIULIETTA       - Buonasera.

ROSINA            - (entra al seguito di Fortunato) Finalmenti arrivàsti! A beddu, si'!

FORTUNATO   - Angioletto mio, scusami, ma di 'sti tempi staju parennu spurùg-

                             ghia facenni.

ROSINA            - Bonu, ca m''a cuntasti. Non ci speravo più, sai?

FORTUNATO   - (esagerando) Non t'arrisicàri mai a pìnsari 'na cosa di questa.

ROSINA            - Ammugghiàmila vah! Avanti, cosa hai portato di bello?

FORTUNATO   - Dunque, se' cost''i maiali, 'mbellu pezzu di cosicavàddu e 'nmu-

                             lùni, ca speriàmu non fussi lìsciu.

ROSINA            - Avanti, ti perdono.

FORTUNATO   - Ah, sìì? (accostandola, con passione) E se portavo, oltri 'e costi,                            

                             una ruota di sasizza, comu fineva, aaah?

ROSINA            - No, tu t'ha calmari annùnca l'infartu, ti veni...Ora andiamo a de-

                             positare queste cose in cucina (esce dalla seconda a sinistra).

FORTUNATO   - Vengo, pasticciotto. (a Giulietta, con esagerata galanteria) Mi cci

                             prommètti, baronissa, vero? (esce dalla seconda a sinistra).

GIULIETTA      - Facci, facci...(appena uscito) I cosi giusti, bellu soggettu, é!

                             (suonano alla porta). Vidèmu cu' é. (esce dalla comune e rientra

                             qualche istante dopo). Enrico...

ENRICO            - (entrando appresso a Giulietta) Giulietta, che ci fai qui? Hai cam-

                             cambiato casa?

GIULIETTA      - No, sempre lì abito. Sono venuta a trovare una mia amica. Anzi,

                             approfitto per dirti che domani mattina vengo a portare a tua ma-

                             dre quel vestito che le ho riparato. Diglielo, va bene? E allora, che

                             ci fai qui?

ENRICO            - (fra sé) Cchi cci cuntu, ora a chista?...Ti spiego, ma tu mi devi

                             dire la verità.

GIULIETTA      - Sintèmu.

ENRICO            - Poco fà visti tràsiri cca a 'ntiziu,unu anzianu, un certo Fortunato,

                             ccu 'na cartata e 'nmulùni. Vero?

GIULIETTA      - Sì, é dda banna (indicando la seconda a sinistra). Ma cchi fa', 'u

                             canusci?

ENRICO            - 'U canusciu. A mia m'interessa sapiri sulu cchi vinni a fari!

GIULIETTA      - Ca è 'u 'nnamuratu di Rosina, 'n'autra amica me'. Tutti i jorna

                             veni a 'ncuntràrla cca.

ENRICO            - Ah, sparti tutti i jorna!

- 20 -

GIULIETTA      - Ca cci mancassi,...s'han''a maritari!...Scusa, Enrico, no ppi sapi

                             ri i fatti to', ma tutta 'sta curiosità, pirchì?

ENRICO            - (trova una scusa) No, é ca...'stu signor Fortunato m'ha turnari cer

                            ti pìcciuli e l'ava persu di vista. Mi crideva ca stava cca.

GIULIETTA      - Ah, ho capito...Mi dispiaci ca non é casa me', allura t'avissi am-

                            mitàtu.

ENRICO            - No, grazie...Ma cc'aviti festa, 'stasira?

GIULIETTA      - Una cenetta fra amiche: io, Mariuccia 'a patrun''e casa e Rosina,

                            ...(con titubanza) diciamo così, 'a zita di...(indicando la seconda

                            a sinistra) Fortunato.

ENRICO            - (sentendo "zita" e Fortunato) Ah...

GIULIETTA      - A momenti arrivano gli altri...(con imbarazzo) ziti. Sai, ci dobbia

                            mo sistemare. Loro parlano di matrimonio e così...Sono persone

                            per bene, sistemate...Fortunato lo conosci già, quello di Mariuc-

                            cia, anche lui non proprio giovane, si chiama Camillo...

ENRICO            - (come per il nome precedente). Ambo...

GIULIETTA      - ...Che addirittura vuole sposarsi 'u misi ca trasi e poi c'é 'u me'...

ENRICO            - ...Ca é 'u terzu vecchiu!

GIULIETTA      - (pronta) Cchi si', 'nto sonnu? Jù i cunti mi sappi fari e m''u scat-

                            tài picciottu!

ENRICO            - (ironico) M''u 'mmaginài...E comu si chiama 'u to'...piccirìddu?

GIULIETTA      - Ma varda a chissu cch'é spiritusu...'U me'...picciriddu si chiama

                            Felice.

ENRICO            - (che non si aspettava questo terzo nome, lo lega, ovviamente, ai

                            due precedenti) Terno!

GIULIETTA      - (sorpresa) Ma com'é ca ppi ogni nomu ca t'haja fattu, tu cci ha'

                            raccamàtu sùpira, ah?

ENRICO            - (per sviare) Addivintàsti troppu piliddùsa! Non cci haju arricca-

                            màtu propriu nenti. Allura ti dissi ca ti marita?

GIULIETTA      - Sì, a maggiu ca veni.

ENRICO            - Allura, quann'é accussì! Vistu ca ancora n'hanu vinutu, jù mi nni

                            vaju,...non vi vogghiu scunsàri facènnimi attruvari cca. (fra sé) Cci

                            haj''a cumminàri 'n'a tràppula a tutti tri! A dda cavadda ch'e teni

                            'nta pugnu cci fazzu vìdiri cu sugnu jù. (a Giulietta) Giulietta m'ha

                            fattu tantu piaciri vidìriti. Ti auguro tanti cosi belli e... teni l'occhi

                            aperti (esce dalla comune).

GIULIETTA      - (rimane un po' perplessa) Chissu non mi cunvinci, non m''a cunta

                            giusta...Mah!...

Scena 4

Giulietta, Rosina, Camillo, Matteo

ROSINA            - (entra, ridendo, dalla seconda a sinistra) Giulietta, tutti a nuatri

- 21 -

(Rosina)             - n'accàpitunu. Fortunato, mentri affettava 'u muluni ccu 'ncutid-

                            dazzu, si tagghiàu 'u jtu. E' mortu d''u scantu e sta trimannu co-

                            mu 'mpiccirìddu. Mariuccia 'u sta medicannu.

GIULIETTA      - E cci arrìri 'o to' zitu?

ROSINA            - Talìjulu e vidi ca cci sbuffi 'nta facci macàri tu! (suonano alla

                            porta) Apru jù (esce dalla comune e rientra subito dopo) Oh,

                            Camillo, entra entra.

CAMILLO         - (entra dalla comune, ha un involto che gòcciola ed un altro, che

                            contiene una camicia, sotto il braccio) Grazie. Buona sera, belle

                            fanciulle. E Mariuccia?

GIULIETTA      - E' dda banna. La chiamo subito, intanto siedi. (esce dalla secon-

                            da a sinistra).

CAMILLO         - Grazie (siede, tenendo sempre i due involti).

ROSINA            - Cci permetti? (esce dalla seconda a sinistra).

CAMILLO         - (accennando ad alzarsi) Prego. (rimasto solo) A 'sta sira farò co-

                            si di pazzi,...mi devo ar-ri-cri-à-ri  'a facci di me' soru Beatrice.

MATTEO          - (entra dalla prima a destra, con i quattro tovaglioli in mano) Si-

                            gnora Mariuccia, cca cci su' i tovagl...(si accorge di Camillo e,

                            mogio mogio) Buonaseeera! ( fra sé) Cchi voli, chissu?

CAMILLO         - (accennando ad alzarsi) Buonaseeera! (fra sé) E di unni spuntàu?

MATTEO          - (con un leggero inchino) Servo suo!

CAMILLO         - No,cchi c'entra, lei non servi.

MATTEO          - Ah, va beni. Lei chi...é?

CAMILLO         - Ah, sì...sono un amico di (accennando con le mani all'ambiente)

                            casa.

MATTEO          - (fra sé) E jù 'u calannàriu di l'annu novu.

CAMILLO         - E il signore, chi é?

MATTEO          - (fraintende, si guarda dietro e, non vedendo nessuno) Chi, io? So

                            no don Matteo, il padrone di casa.

CAMILLO         - (sfottandolo) Mìzzica, cci 'u stava dicennu...

MATTEO          - Pirchì, mi nni fici addunari?

CAMILLO         - Di cchi?

MATTEO          - (che non recepisce) Di cchi, cchi?

CAMILLO         - (c.s.) Ah, questo non lo so!

MATTEO          - (c.s., ma preferisce troncare) Ho affittato queste tre stanze alla si-

                            gnorina Mariuccia (indica velocemente le due di sinistra e la secon-

                            a destra) mentre in questa (la prima a destra, che tocca) cci staju

                            jù. M'abbàsta.

CAMILLO         - (seguitando nel suo tentativo) Mi scusassi...Muvìu i manu accussì

                            veloci, ca non capii quali sunu i tri stanzi ca s'affittàu. (per tranquil-

                            lizzarlo) 'A so', 'a tuccàu,e m''a 'mparài!

MATTEO          - (come comandato, va a toccare una per una le tre porte interessate,

- 22 -

(Matteo)             - e quando sta per andare ad indicare, da vicino, la sua).

CAMILLO         - No, fermu...

MATTEO          - (si blocca). Matri, cchi fu?

CAMILLO         - Nenti, cchi fu! Si cci staju dicennu ca 'a so' càmmira m''a 'mparai...

MATTEO          - Ah, giustu, m''u dissi...(puntandogli l'involto che sgocciola) Ma

                            'nta 'ssu mmògghiu ca scula, cchi c'é 'na jatta? 'A facissi scìnni-

                            ri, annunca 'u pinna. Si l'app''a fari di 'ncoddu, ammaledda.

CAMILLO         - Ca quali jatta, cchi va dicennu. (mostrandogli l'involto) Cca in-

                            tra cci sunu peperoni sotto aceto.

MATTEO          - E allura stassi attentu pirchì, lassànnuli sculari ancora, lei si man

                            gia i pipi sicchi e a mia m'appizza 'u pavimentu.

CAMILLO         - Ma cchi dici? Anzi 'u pavimentu s'arrinfòrza cc''acìtu.

MATTEO          - (più confuso che persuaso) Ah, sì?...(gli porge i tovaglioli) Ppi

                            favuri, cc''i dassi 'a signorina Mariuccia e cci arriurdàssi di non

                            fari baldoria annunca acchiàna 'u patrun''i casa e finisci a òpira.

CAMILLO         - Scusassi, ma quanti patrun''i casa cci sunu cca?

MATTEO          - (accomodante) Cci 'a desi in subaffittu...(ride) E a mia ca mi pa-

                            reva ca ddoc'a intra aveva ammugghiàta 'na jatta. Pirchì, 'ssi

                            bestii quannu si vìdunu 'o scuru, si scàntunu e (fà il gesto) sghìc-

                            cciunu. Abbasta, mi nni vaju e bon divertimentu...(prima di usci-

                            re raccomanda ancora) senza fari òpira e senza trippiàri (esce dal

                            la prima a destra).

Scena 5

Camillo, Mariuccia, Giulietta, Felice

MARIUCCIA     - (entra dalla seconda a sinistra) Camillo, beddu!

CAMILLO         - Gioia d''a me' vita.

MARIUCCIA     - (con apparente rammarico) Ma pirchì, 'sta sira, tutti stati vinennu

                            all'ultimu minutu, ah?

CAMILLO         - Babba, nenti, oramai sugnu cca. (passionale) Appena ti vidu per-

                            du 'a testa,...addiventu comu 'ncarùsu di vint'anni. Veni cca, cas-

                            satella mia, làssiti vasari...

MARIUCCIA     - (pudìca, ad arte) Ma cchi fai, sgherzi?...

CAMILLO         - ...'A sula manu...

MARIUCCIA     - (c.s.) E si tràsunu?...

CAMILLO         - ...'Nghitu, mancu? Mi spìcciu 'nta nenti!

MARIUCCIA     - Basta, ppi ora no. Cchiuttòstu, cchi purtasti?

CAMILLO         - (deluso) Cchi purtai? Purtai tutta roba stuzzicanti, cattigghiànti,

                            e stimolanti. 'Nzumma, sbrògghia pitittu e cioé: angiòvi salati,

                            alìvi nìuri 'nfurnàti, chiàppiri e otto peperoni sottacèto.

- 23 -

MARIUCCIA     - Benissimo, tutta roba di rinforzu. E 'nta l'autru pacchettu, cchi c'é?

CAMILLO         - Cca c'é 'na cammisa pulita: Se ci permetti mi vorrei cambiare.

MARIUCCIA     - Sì, vai di là, nella mia camera (gli indica la prima a sinistra).

CAMILLO         - Ah, é venuto don Matteo e lassàu 'sti sivviètti (glieli dà, poi, prima

                            di entrare, tira fuori la lingua per moina ed esce).

MARIUCCIA     - O simpurtatavìllu...

GIULIETTA      - (entra dalla seconda a sinistra tutta elettrizzata) Mariuccia, sta ac-

                            chianànnu Felice...

MARIUCCIA     - Benissimu, allura semu tutti.

GIULIETTA      - E Camillo?

MARIUCCIA     - O sòlitu...

GIULIETTA      - ...Si sta cangiànnu 'a cammisa...

MARIUCCIA     - (esce dalla seconda a sinistra - suonano alla porta).

GIULIETTA      - Cca é (esce dalla comune e rientra con Felice) Ciao, gioia mia.

FELICE              - Ciao Giuliettina...(le mostra le cose) Ho portato 'na pariddàta di

                            masculìni ca m''i fici 'nfurnàri d''u pizzaiolu, ddu' vastèddi frischi

                            e buttigghiùni di vinu d''a Masculucìa.

GIULIETTA      - Ammuccàmu, cosi c''u mìcciu!

FELICE              - (entusiasmato) Mìzzica, 'sta sira am''a fari cos''i pazzi!

GIULIETTA      - Veni cca, cos''i pazzi. Assèttiti e parràmu! (si siede).

FELICE              - (si siede e scherzando) Ditemi tutto, maestà!

GIULIETTA      - Lassa stari 'a maestà e dimmi pirchì havi ddu' jorna ca non ti fa'

                            vìdiri!

FELICE              - Haj'ha statu abbiàtu 'nta 'nfunn''i lettu cc''a frevi.

GIULIETTA      - (preoccupata,cambia atteggiamento) Ppi davèru? E ora comu ti

                            senti, gioia?

FELICE              - Un leone (imita il ruggito) Aaahrrr...

GIULIETTA      - Senti, ti voglio raccontare il sogno che ho fatto 'stanotte e vidi ca

                            cci am''a nèsciri i nùmmira.

FELICE              - (assecondando) Ah, sicuru! Chi lo sa si nni mittèmu 'mpàgghia!

GIULIETTA      - Ascolta. Ero affacciata al balcone e ti aspettavo. A 'ncertu puntu

                            spuntàsti tu ccu 'na machinùna e jù scinnìi di cursa, vistuta con un

                            bellissimo abito bianco da matrimonio. Siamo andati fuori città e

                            siamo entrati in un grande ristorante pieno di gente che, appena ci

                            ha visti, ha cominciato a battere le mani dicendo, ma non ricordo

                            bene, evviva gli sposi - evviva gli sposi. Mentre stavàmo pranzan-

                            do, trasìù 'na fimmina ccu 'na facci ca jttàva focu e ti dissi: "Cchi

                            stati facennu, dilinguènti e assassinu?" Comu, cchi stamu facennu,

                            ci dicìsti tu, n''o vidi, stamu mangiannu. Ah, jaliòtu e sdisanèstu, e

                            m''u dici 'nta facci?, dissi idda. Ddocu jù non cci 'a fici cchiù e sca-

                            tasciài. Senti, bedda d''a omà, cci dissi, tu cu' si' e cchi voj d''o me'

                            zitu? Cchi, dici, 'u to' zitu? Auh, tappinàra - (precisa) a mia – chissu

- 24 -

(Giulietta)           - ddocu, 'u to' zitu, vidi ca è, e no di ora, me ma-ri-tu! Ddocu arri-

                            stai! Maritatu si'? ti dissi cc''u sangu all'occhi. Allura 'ngannasti a

                            idda e a mia? Pigghiai 'ncuteddu di sùpira 'a tavula e t''u 'zziccài

                            'nta panza (dimostra). Bbasta, p'abbriviàri, murìsti là ppi llà e poi,

                            comu si dici, passànu i pecuri e m'arrusbigghiai.

FELICE              - Mmih, quannu si dici i cosi! Ma tu ancora 'e sogni cridi?

GIULIETTA      - (lo guarda fisso).

FELICE              - Cchi fu?

GIULIETTA      - E si fussi ppi daveru ca si' maritatu?

FELICE              - Ma quannu mai, cchi dici...(per distoglierla) Senti, non é megghiu

                            ca, a locu 'i parràri, ni nni jemu a jucàri 'ssi nùmmira?

GIULIETTA      - (gattina) Ma tu...mi vuoi...bene?

FELICE              - E quanti...voti...ti l'haja...diri? Sì e bonu cchiù.

GIULIETTA      - (felicissima) Grazii, gioia! Vaju a vìdiri cchi si dici dda banna. (e-

                            sce dalla seconda a sinistra).

FELICE              - (tira fuori un profondo sospiro di sollievo).

Scena 6

Felice, Rosina, Mariuccia, Fortunato, Camillo

ROSINA            - (entra dalla seconda a sinistra) Oramai pronti, semu.

MARIUCCIA     - (entra dalla seconda a sinistra) Custiòni di deci minuti.

FORTUNATO   - (entra dalla seconda a sinistra con grembiule e dito fasciato) Sta

                            ppi vùgghiri. (vedendo Felice ha un tuffo al cuore e fra sé) Mmih,

                            e cchi cci fà, cca?

CAMILLO         - (entra dalla prima a sinistra) Ah, finalmenti m'arripòsu. (vedendo

                            Felice e Fortunato si allarma e fra sé) Matri e unni accapitài?

GIULIETTA      - (entra dalla seconda a sinistra) Ah, ora che siamo tutti, facciamo

                            le presentazioni. (i tre quasi cercano di fuggire). Allora (indican-

                            do ognuno): Camillo, prossimo sposo di Mariuccia; Fortunato,

                            promesso di Rosina; (prende per mano Felice) Felice,...a chistu

                            m''u maritu jù. (dopo la presentazione, gli uomini restano fermi

                            come statue).

ROSINA            - Signori, e cchi fù, passàu l'àngilu? Avanti, spircantàtivi e, men-

                            tre portiamo in tavola, vi facìti 'na partita (avvicina al centro il

                             tavolo e prende un mazzo di carte, le altre donne battono le

                            mani per allegria e vanno a soggetto con qualche battuta, mentre

                            i tre uomini si siedono attorno al tavolo insieme a Giulietta).

FORTUNATO   - (si leva la giacca, l'attacca all'appendino e torna a sedersi).

MARIUCCIA     - Rosina aiutami a portare di là le cose che ha portato Felice.

                            (prendono le cose ed escono dalla seconda a sinistra).

- 25 -

FELICE              - (dà le carte, poi) Allura, cu' chiama?

FORTUNATO   - Chiamu jù.

MARIUCCIA     - (da fuori) Giulietta...

GIULIETTA      - No, chiama idda...Permettète (esce dalla seconda a sinistra, men-

                            tre i tre uomini, rimasti soli, si guardano reciprocamente).

CAMILLO         - Sssh...(indicando con la mano Felice e Fortunato).

FELICE              - Sssh...(indicando con la mano Camillo e Fortunato).

FORTUNATO   - (tremante) Sssh...(indicando con la mano Camillo e Felice).

FELICE              - (accortosi delle condizioni di Fortunato) Chistu cca ni mori!

CAMILLO         - (a Felice, concitato) Ma tu non cci dicisti a me' soru ca jevi a fà-

                            ricci 'na visita 'o cumpari malatu?

FELICE              - Sòggiru, cchi fa', pigghiàmu 'nsùpira? Varda cu' parra, chiddu

                            c'av''a ghiri 'nto nutàru!

CAMILLO         - (a Fortunato) E 'st'autru, allura, ca dici ca av''a parràri ccu l'av-

                            vucatu!

FORTUNATO   - Cchi siti beddi, tutti duiii...Ca finìtila. Parràti, parràti e 'ntantu se

                            mu tutti tri, cca.

CAMILLO         - (a Felice) E tu ti nni veni cca, a fari l'amuri?

FELICE              - Sissignori, vegnu a fari chiddu ca veni a fari macari tu.

FORTUNATO   - Ma cchi sta' dicennu? Chiddu é viduu e n'ha dari cuntu a nuddu,

                            mentri, 'nveci, tu si' maritatu.

FELICE              - Pirchì, non si' maritatu macàri tu?

FORTUNATO   - Mi l'ava scurdatu...E già, 'a casa haju 'na... mugghèri.

CAMILLO         - (fà la parte e dando una botta sul tavolo) Affruntàtivi...

FORTUNATO   - (a Camillo, puntandolo col dito fasciato) E tu, inveci di fari l'in-

                            teressi di to' soru...

FELICE              - (guardando la fasciatura) Dito confezione natalizia.

FORTUNATO   - E viniti cca  a squartariàri i beddi soldi!

FELICE              - Mi pari ca ora, cci 'a putìssimu finiri, no? Semu cca e, almenu,

                            circamu di n'accucchiàricci 'na mala cumparsa con le signore.

                            (porge le mani ai due, che lo assecondano) Alleanza?

CAMILLO         - Alleanza!

FORTUNATO   - (all'unìsono con Camillo) Alleanza.

FELICE              - (c.s. con Camillo e Fortunato) Alleanza.

Scena 7

Felice, Fortunato, Camillo, Giulietta, Ciccio

GIULIETTA      - (entra dalla seconda a sinistra con una tovaglia per apparecchia-

                            re) Finìstuu di jucàri?

CAMILLO         - Si, abbiamo 'na fami!

- 26 -

GIULIETTA      - Di là é tutto pronto. Anzi, andate a dare una mano per portare la

                            cena.

FORTUNATO   - Camillo, passàmu dda banna (esce dalla seconda a sinistra).

CAMILLO         - (tutto entusiasmato, saltellando) Vegnu, abbòlu (esce dalla secon

                            a sinistra).

GIULIETTA      - (a Felice) Aiutami ad apparecchiare...Anzi, va in cucina e fatti da-

                            ri posate e tovaglioli.

FELICE              - (esce dalla seconda a sinistra).

CICCIO              - (entra dalla comune, senza parlare).

GIULIETTA      - (vivamente sorpresa) Oh, Ciccio, tu? Cchi c'era 'a porta aperta?

CICCIO              - (secco) No, trasìi d''o balcuni. Bonasera!

GIULIETTA      - Bonasera...

CICCIO              - Com'é ca, a 'st'ura, si' ancora peri peri?

GIULIETTA      - (contrariata) Chisti su' cosi ca non ti riguàrdunu. Cu' si', me mari-

                            tu?

CICCIO              - Giustu. Su' cosi ca non mi riguàrdunu! (sarcastico, gira per la stan-

                            za e vedendo la tavola semi apparecchiata) Festa, 'stasìra, ah!

GIULIETTA      - (con lo stesso tono) Sissignore, una cena.

CICCIO              - (c.s.) Nn'haju tantu piaciri!

GIULIETTA      - (facendosi sentire) E non si nni va!

CICCIO              - (tagliando corto) Perciò, fra noi é finita?

GIULIETTA      - No, mancu ha cuminciàtu! E comu ti l'haj''a fari càpiri? Ti cantu

                            'na canzuna, cci fazzu 'mballettu? Arrizzèttiti...

CICCIO              - (con bòria) E no! Doppu setti misi tu non m''u po' diri "arrizzètti-

                            ti".

GIULIETTA      - Senti, non fari 'u malandrinu ccu mia, 'u senti? (fra sé) Ora cci 'a

                            cummìnu...'A vo' sapìri 'a virità?...Jù, sugnu maritata e me' mari-

                            tu (indicando la seconda a sinistra) é dda banna.

CICCIO              - (incredulo) Maritata?

FELICE              - (da dentro) Giulietta...

GIULIETTA      - (mostrando apprensione) Iddu è, vattìnni...

FELICE              - (entra dalla seconda a sinistra e, vedendolo, a Giulietta) Chi é?

GIULIETTA      - E'...Ciccio, mio cugino, che ha terminato il militare e, sapen-

                            do da mia zia che ero qui, é venuto a trovarmi. (a Ciccio) Que-

                            sta é la casa di una mia amica, moglie di un carabiniere.

FELICE              - Già, di un carabiniere...

CICCIO              - Carabiniere a piedi o a cavallo.

FELICE              - (assecondandolo) A piedi. Quannu si stanca, acchiàna a cavallo.

CICCIO              - (a Felice) Si jù cci vulissi parràri, unni 'u pozzu attruvari?

FELICE              - Unni? Catania Catania.

CICCIO              - Sì, va beni, 'u cercu cc''a campanella. Mi dassi 'mbiglietto da vi-

                            sita, almenu.

- 27 -

                                              

FELICE                Ah, sissignore (prende un biglietto da visita dalla tasca della giac

                            ca di Fortunato, che é appesa, e glielo dà).

CICCIO              - (che ha capito tutto) Grazie assai. Mi fazzu sèntiri jù. Ppi ora mi

                            nni vaju. Buon appetito e buonasera a tutti (esce dalla comune).     

FELICE              - (pensando al biglietto da visita) Mìzzica, cci desi 'u biglettu d''u

                            zu' Fortunatu...'Sa unni 'o spara 'ssa bumma...

GIULIETTA      - Ma non ti scantàri...Pinsàmu a mangiari, chiuttostu. Andiamo a

                            prendere le cose in cucina (esce dalla seconda a sinistra).

FELICE              - (esce dalla seconda a sinistra).

Scena 8

Rosina, Biagio, Beatrice, Mariuccia, Giulietta

Camillo, Fortunato, Felice

ROSINA            - (entra, festante,dalla seconda a sinistra, con il fiasco di vino)  

                            Si mangiaaa...(suonano alla porta) Vidèmu cu' é a 'st'ura.(depone

                            il fiasco sulla tavola, esce dalla comune e ritorna introducendo

                            Biagio) Si accomodi...Desidera?

BIAGIO             - (formale) Mi scusassi ppe l'ora. Cchi sta qua la signorina Mariuc

                            cia 'a custurèra...(vuole correggersi) la costo...(infine) la satta?

ROSINA            - Sì, abita qui...Ma lei, a quest'ora, che cosa vuole?

BIAGIO             - (non la sente nemmeno e mette la testa fuori dalla comune) Mi tra-

                            sìssi, signora Beatrici. Qua sta!

BEATRICE        - (entra dalla comune con fare severo) Dov'é questa signorina Ma-

                            riuccia?

ROSINA            - (che ora si é seccata per la duplice invasione, reagisce) Ma si può

                            sapere...

BEATRICE        - (non la fà finire e con tono da comando) Cci sto addomandàn-

                            danto dov'é questa... signorina Mariuccia!

ROSINA            - (questa volta si intimidisce) E' lla banna...ce la chiamo...(vede

                            che Mariuccia sta entrando) Ah, qua, é.

MARIUCCIA     - (entra dalla seconda a sinistra con una grossa scodella di pasta)

                            A-lé!

GIULIETTA      - (entra dalla seconda a sinistra) Tutti a tavolaaa.

(dalla seconda a sinistra entrano, allegri, pure Camillo, Fortunato e Felice i qua-

li, vedendo Beatrice accigliatissima, impietriscono).

BEATRICE        - (con tono di voce da spaventare e puntando l'indice verso la co-

                            mune) Malasurtàti, tutti tri 'a casa e di cursa!

FINE DEL SECONDO ATTO

- 28 -

TERZO ATTO

Stessa scena del primo atto. L'azione si svolge il giorno dopo

Scena 1

Biagio, Virginia, Beatrice (dall'interno), Concetta

BIAGIO             - (entra dalla seconda a destra) Matri matri matri signora Bea

                            trici, pari 'nliùni. Cc'ha durmuto 'sta notti? Ha passiàtu tuttu 'u

                            tempu càmmira càmmira...A ddi tri cosa bona d''u signò Fortunata

                            tu, 'u signò Filici e 'u signò Camillu, 'sta notti 'i tinni chiusi fora 'u

                             balcuni...A 'st'ura sunu tutti tri tisi comu 'u pisci stoccu, malacun-

                            nùtta di iddi suli!

VIRGINIA         - (entra dalla prima a sinistra) Biagio, 'u sai cchi ura su'?

BIAGIO             - Picca havi c'agghiurnau, sarannu i sei e menza.

VIRGINIA         - (preoccupata) I sei e menza!...Ma quann'é ca s'addicìdi dda...'a

                            za' Beatrici a fari tràsiri a ddi tri...(ci pensa), lassàmu pèrdiri, dis-

                            graziati?

BIAGIO             - (con ipocrita comprensione) Puurèddi, i cosi giusti!

VIRGINIA         - (risentita) Tu 'n'autru, però, ca fai 'a parti d''u dispiaciùtu...

BIAGIO             - (che non comprende) Jù, cchi, signora Virginia?

VIRGINIA         - Tu, ppi forza, cci av''a cuntàri tutti cosi a dda...'a za' Beatrici?

BIAGIO             - (scatta) Ma cchi sta dicennu, signora. Va, 'ss'autra cci voli ora,

                            accussì, ppi daveru, so' maritu, so' patri e so' ziu mi fanu novu!

VIRGINIA         - Pirchì a mia, appoi, 'nfunnu 'nfunnu non m'interessa nenti di chid-

                            du ca successi. Màsculi su' e si non è oggi, sarà dumani ca t''i

                            stàmpunu. Cchi facemu, 'i 'mmazzàmu ppi chissu? Ma vidìti si é

                            giustu ca chidda ha fari sòffriri a me' maritu e a me' patri ppi la

                            manìa, ca havi, di cumannàri a tutti. Chistu é 'ncapricciu ca si vo- 

                             si passàri ppi daricci 'na lizioni a so' maritu. (guardando la porta

                             della zia, con rabbia) Ca rumpìtivi 'u coddu 'ntra vuatri e lassàti

                            in paci 'a genti. Ora ddocu cci voli!

BIAGIO             - (ridimensionando) Signora Virginia, a 'sta vota, però, vidissi ca

                            grossa 'a fìciunu!

VIERGINIA       - Ma appoi, non è ca sacciu ancora chiddu ca successi veramenti!

                            Sacciu sulu ca dda...(indica la seconda di destra) 'a zia, tutta 'a si-

                            rata non  dissi autru ca: disgraziati, assassini, figgh''i tappinàra,

                            ppi ora allitticàtivi 'o friscu, e dumani mi sintìti.

BIAGIO             - (con convincente gesto del capo) Signora, dda...so' zia, ragiuni

                            havi e, fà cuntu, ca macari lei sapi 'u veru mutivu.

BEATRICE        - (da dentro, con voce sostenuta) Biaaagio!                              

- 29 -

BIAGIO             - (prontissimo, a voce alta) Cca sugnu, staj'arrivannu (esce dalla se-              conda a destra).

CONCETTA      - (entra dalla seconda a sinistra) Virginia, si sapi nenti?

VIRGINIA         - Pocu e nenti. Biagiu sapi tuttu, ma é 'u sòlitu mutu giubbu.

CONCETTA      - Fra di l'autri cosi, sugnu preoccupata, pirchì, lassànnili fora, 'o

                            straventu, 'o papà ci po' vèniri 'na bella malatia e ni mori. E co-

                            mu facemu, c'avemu chissu sulu? Ppi chissu mi vogghiu marita-

                            ri, oggi e no dumani!

VIRGINIA         - Tu? Jù ajèri mi nni stava jennu. (con stizza) Ma non potti essiri

                            pirchì a Felici cci vinni 'a fami e si nni iju a mangiari.

CONCETTA      - (sottovoce) Muta, ca c'é dda...'a zia.

Scena 2

Virginia, Concetta, Beatrice, Biagio,

Camillo, Fortunato, Felice

BEATRICE        - (entra dalla seconda a destra senza parlare, severa in volto).

BIAGIO             - (entra dalla seconda a destra e fra sé) Accumenciàu 'a sceneg-

                            giata (esce dalla comune).

BEATRICE        - (si siede dietro il tavolino posto a destra e fà segno a Virginia e

                            Concetta di sedere, una alla sua destra e una a sinistra).

BIAGIO             - (rientra dalla comune con Camillo, Fortunato e Felice che, con

                            gli occhi bassi, vanno a sedersi a sinistra, di fronte alle tre donne,

                             mentre lui, si piazza in piedi sul fondo).

BEATRICE        - (con aria da giudice) E semu cca! Io da questa parte e vuatri al

                            mio cospetto...

FELICE              - (fra sé) A quantu cci nni dassi...

BEATRICE        - ...E vorrei tanto che in questa stanza ci fosse in, questo momento,

                            (fà un ampio gesto con le mani) tanta gente estranea per sentire

                            quello che io dico a voi e quello che (puntàndoli) voi mi risponde-

                            rete. 'U me' currìu é ca non c'é nuddu! Ma non cci fà nenti pirchì

                            cci abbàsta Biagiu, 'u quali, quannu finèmu, nesci fora 'nta strata

                            e cci cunta tuttu a tutti chiddi ca 'ncontra. (con cipiglio) S''a pèr-

                            diri 'u me' nomu, l'ha sapìri tutta Catania,... e macàri 'nte paisi. E

                            si pp''o vostru diavulu, mentri parru, v'arrisicàti a rispunnìrimi,

                            quantu stimu 'a vist''e l'occhi, v'abbìu tuttu chiddu ca mi veni sut

                            ta manu, fussi macàri 'ncuteddu. Allura! Ma cchi bellu onori ca 

                            vi facìstuu ajeri 'a sira!...E ora, unni vi nni jti, unni v'ammucciàti,

                             unni vi nni scappàti, grandissimi malasurtàti ca siti? Doppu chid-

                            du ca cumminàstuu arsìra, sugnu jù ca m'affrùntu a talijàrivi, a mia

                             m'addivènta 'a facci russa...e s''u vulìti sapìri, mi pigghia 'u trimu-

                            lìzzu 'o sulu pinsèri di chiddu ca vi ni po' vèniri cc''a sparàta ca facistuu.

- 30 -

(Beatrice)           - (rivolgendosi a Virginia e Concetta) Ora vi dicu cchi fìciunu 'sti

                             (indicandoli) tri pappajàddi. (a Concetta) Tu si' troppu carusa e

                            n''o po' sèntiri. (vedendo che Concetta non vuole allontanarsi e

                            che cerca di parlare, dràstica) Ssst! Muta e niscèmu di cca! (fà

                            segno a Biagio di accompagnarla fuori per la seconda a sinistra).

BIAGIO             - (esegue e rientra piazzandosi al solito posto).

BEATRICE        - Nentidimènu, sì nentidimènu, si nni jenu a buttà...a scialàrisi in

                            casa di certe,...avanti, signorine cappiddàre,... cchi sacciu...cu-

                            sturèri! Cchi vi nni pari, ah?

VIRGINIA         - (ai tre) Complimenti!

BEATRICE        - Non c'é pena ca cci abbastàssi ppi 'sti tri...sissignori, ppi 'sti tri

                            porci. Il signor Camillo, 'nveci di fari 'i 'nteressi di so' soru, ca

                            cci jnchi 'a panza tutti i jorna,mi fà 'u 'nnamuratu!Ma 'a so' culpa  

                            non é tantu gravi pirchì,sbinturàtu,é viduu! Il signorinello Felice,

                            che dovrebbe essere riconoscente a 'sta zia ca l'ha sfamatu sinu a

                            jeri, ca l'ha vistùtu, e c'avissi duvutu pinsari ca havi 'na muggheri

                            ca,facènnucci i corna, autorizza a idda a stamparaccìlli a iddu.A   

                            locu di pinsàri a tuttu chistu, cchi fà?Si nni va 'nta...(pensandoci)        

                            Cchi schifìu di mistèri fà chissa?...(realizza) Ah, sì, 'nta cappid-                                

                            dàra, 'nta custurèra, cchi sacciu...a fari 'u jaddu. Ma putemu diri

                            ca 'ssu giggh''i sant'Antoniu non havi 'spiriènza 'nta 'ssi malanovi

                            e cci cascàu comu 'mminnàli. Oh, arrivàmu 'o busìllisi, al signor

                            Fortunato, me' maritu. (mirandolo) E quant'è grossa la sua colpa,

                            ma quant'è pisanti 'a so' mancanza, (lentamente e sibilando le "s")

                            a-ssa-ssi-nu! Non ci fussi galera o lavori forzati ca cci abbastàssu-

                            nu. Sulu 'a morti fussi 'a pena giusta. Ma cu' m''u mmazza? Cchi

                            m'arrivòlgiu 'o tribunali? M'arrìrunu 'nta facci. (severa) Chi mi fa-

                            rà giustizia? Ca nuddu! (decisa) E va beni, m''a fazzu jù! E allura,

                            (rivolgendosi ai tre) o vi scaciunàti e mi dicìti cchi cci facèvuru

                            arsìra 'nta dda casa e a 'dd'ura, oppuri v'abbìu di cca sùpira e

                            pp''o vostru diavulu, vi fazzu arriddùciri a tutti tri in càlia e 'ncam-

                            mìsa, a dumannàri 'a limòsina avanti 'e pisòla d''a Bedda Matri 'o

                            Càrmunu!

FORTUNATO   - (alzandosi, umile) Beatrice...Beatrice...

BEATRICE        - Quant'ha durari?...'U sacciu comu mi chiamu, vai avanti...

FORTUNATO   - Beatrice...

BEATRICE        - (sta per scattare)

FORTUNATO   - Tu sai, in tutti questi anni, se io sono stato capace di tradirti e non

                            so come hai potuto pensare che io, ieri sera, in quella casa...

BEATRICE        - E ti parèva. (scattando) E allura pirchì cci jsti?

FORTUNATO   - (sobbalza) Ajeri jù av''a passari di l'avvocato e, mentri caminava,

                            visti (indica Felice,) a 'stu signuri ca traseva 'nta 'mpurtuni

- 31 -

(Fortunato)        - d''a via Plebiscitu. Comu, pinsai, iddu dissi ca jeva a truvari 'o

                            cumpari malatu, 'a via Garibaldi e, 'nveci, varda unni trasìu. No,

                            dissi, chista m''a vògghiu vìdiri tutta e doppu du' minuti trasìi

                            macari jù ppi pigghiàllu 'ncastagna. Sugnu 'u ziu, e mi tocca!

FELICE              - (con grande sorpresa, fra sé) Sparàtu a scanciu, puurèddu! 'A

                            facci cci tàgghiu!

BEATRICE        - (ad alta voce) Silenzio! (a Fortunato) Pp''o mumentu basta ac-

                            cussì! Jemu avanti. Signor Camillo, a tia, ora. Pirchì t'attruvàvi

                            'nta dda casa?

FORTUNATO   - (siede).

CAMILLO         - (si alza).

FELICE              - (piano a Camillo) Varda, aiutimi tu, pirchì ddu sbirru di to' cu-

                            gnatu mi futtìu.

CAMILLO         - Ajeri stava jennu 'nto nutàru ppi purtàricci dda carta e, scinnen-

                             nu pp''a via Etnea, arrivatu 'e Quattru Canti, 'ncuntrài 'n'amicu.

                             Camillu, dici, non ti siddiàri, ma ti l'haj''a diri. Cche cosa,ci dis-

                            si. Mi dici 'a testa, dici, ca to' figghia fici 'mbellu accàttitu, dici,

                            maritànnisi a dda testa lèggia di to' jènniru Filici. Parra, non ti

                            frimmàri, cci arribbricài jù, cchi fu? Deci minuti arrèri 'u visti, 

                            dici, 'nte scali d''a me' casa, a via Plebiscitu, mentri ca sunava 'a

                            porta di 'na certa...(fà ruotare la mano) custurèra. Jù scinneva

                             e 'u visti. 'Mpazzìi! 'U ringraziai e cci ij di cursa. Tuppuliài e tra

                            sii sicuru di putirlu cògghiri sul fatto. Mi pari ca comu patri del-

                            la sposa e frati to' ho fatto il mio dovere! (siede)

FELICE              - (udendo il tradimento dei due) Ogghiu càuru 'nte spaddi, spi-

                            riàmu.

VIRGINIA         - (A Felice) Mi l'av''a fuùrari...Haj'a statu sempre di manica larga

                            e ddocu c'é 'u risultatu.

BEATRICE        - (secca a Virginia) Muta tu! (a Felice) Giovanottu, a tia tocca.

FELICE              - (alzandosi, a Fortunato e Camillo, fra i denti) A tutti dui ora,

                            v'abbèrsu jù...Amara 'a vostra peddi...(con ènfasi) Cara zia...

BEATRICE        - (pronta) Nenti cara...

FELICE              - ...Zia...sono, ppi davèru davèru commosso dalle, obène, dichia-

                            razioni di questi due, diciamo così, pezz''i...pezzi grossi della

                            famiglia e rispondo, fra de' quali, con la mia nirvatùra addivintà-

                            ta troppo ballerina dopo avere 'ntèso tutti quelle vutupèrii...(alza

                            il pugno ai due in segno di minaccia)...

FORTUNATO   - (a Beatrice, indicando Felice) Sparti minàzza...

CAMILLO         - Taliàtilu...

BEATRICE        - (minacciosa) Muti, annunca (cerca sul tavolo) 'na cosa v'abbìu...

FELICE              - Avevo tredici anni e già, (appoggiando la mano sul petto a mo' di

                            giuramento) quantu stimu 'a saluti, vedendo una ragazza, com'era

- 32 -

(Felice)               - fatta fatta, perdevo i sintimenti. Tutti avemo 'mmìzio, cu' (fà i vari

                            gesti) 'ngiùlla, cu' joca, cu' fuma...jù, i fìmmini. Quello ca vivi s

                            'mbriàca, casca 'nterra, s'astruppìa e cci aggiùra ca n''o fà cchiù.

                            Ma si passa davanti a 'na putìa,sintenno il ciàvoro, cci arrèbbric

                            e non si nni nesce più. E la stessa cosa ammatté a me. Correndo

                            arrèto alle donne, ni 'ncontrai una, quella (indica Virginia), mi cci

                            'mbriacài, cascai 'nterra, m'acciuncài, mi la maritai e cci aggiurai

                            che non avessi currùto cchiù. Un giorno cci fu una putìa anche

                            per me. Visti a una, (guarda Virginia) non disprizzannu, 'ntisi il

                            suo ciàvoro e mi 'mbriacài. E, arsìra, senza vulìri, (giura come pri-

                            ma) orvu di l'occhi, cci andai a cena. E dda, a cu' cci attruvai? (in-

                            dicando Fortunato e Camillo) A 'sti du' pezz''i...pezzi grossi, (nel-

                            l'ordine) unu era ccu 'na certa Rosina e l'autru ccu Mariuccia. Ni

                            taliàmu 'nta facci e fìciumu 'n'allianza. Appoi arrivasti tu e s'appig-

                            ghiànu l'ova. La verità, ho detto. Iddi no! (siede).

FORTUNATO   - (essendo stato smascherato, protesta a soggetto).

CAMILLO         - (come Fortunato).

BEATRICE        - (battendo le mani sul tavolo) Eeeeh, muti, unni semu? Ora io a

                            chi debbo credere?

FELICE              - A me...

FORTUNATO   - A noi...

CAMILLO         - A noi...

BEATRICE        - 'N'autra vota? Fortunato, prova la tua innocenza: che in quella

                            casa non ci sei andato per fare l'amore.

FORTUNATO   - 'A prova é impossibile. Col tempo tutto si chiarirà!

BEATRICE        - A tia ti schiarìsciu jù... A tia, Camillo. Ora le tue prove.

CAMILLO         - (sicuro di sé) Si é ppi chissu ti pozzu purtari...

FELICE              - ...Angiòvi salati, alivi nìuri e ottu pipi...comu a chiddi ca cci

                            purtau alla sua Mariuccia.

CAMILLO         - Io ho, come testimonio, l'amicu me' de' Quattru Canti.

BEATRICE        - T''u strichi 'nta carìna, a chissu! Felice, niscèmu 'a to' prova.

FELICE              - Haju du' provi cc''a nocca. (indica Camillo) Quannu arrivau era

                            sudàtu e si cangiau 'sta cammisa (tirandola fuori da un pacchetto)

                            ccu una asciutta. Me' ziu (indica Fortunato) ava purtato, fra di

                            l'autri cosi, 'nmulùni e ppi fallu a feddi, si tagghiau 'u jtu...(a For-

                            tunato) Nésciulu, nesci 'a confezioni natalizia!

CAMILLO         - Ma quali cammisa...Chissa, ddocu, havi c''a  jttài 'nta munnìzza!

FORTUNATO   - 'U jtu mi l'ava tagghiatu du' jorna prima...

FELICE              - E t''u facìsti ammugghiàri du' jorna doppu?

BEATRICE        - Basta, silenzio. Abbiamo terminato. Mi fici pirsuàsa! Biagio, chia-

                            ma a mia nipote Concetta.

BIAGIO             - (esce dalla seconda a sinistra)

- 33 -

Scena 3

Virginia, Concetta, Beatrice, Biagio,

Camillo, Fortunato, Felice

BIAGIO             - (rientra dalla seconda a sinistra con Concetta).

CONCETTA      - (entra dalla seconda a sinistra).

BEATRICE        - (mette le sue braccia sulle spalle di Virginia e Concetta)Tutti dui

                            vi ni vinìti a stari 'nta me' càmmira,ccu mia. Non vi mancherà più

                            niente, parola di vostra zia Beatrice. Andate pure... Biagio...

VIRGINIA         - (esce dalla seconda a destra).

CONCETTA      - (c.s.).

BIAGIO             - Cumannassi.

BEATRICE        - 'Nta dda stanza (indica la seconda a sinistra) pripàra tri littìni ccu

                            tàuli e trìspiti, senza linzòla e ccu 'na sula cuperta...

BIAGIO             - Lassàssi fari a mia (esce dalla seconda a sinistra).

BEATRICE        - ...(rivolta, severa, ai tre) Sèrvunu ppi vuatri. Vi dugnu tri ghiorna

                            di tempu pp'attruvàrivi 'ntravàgghiu. (a Fortunato) Lei non havi

                            cchiù mugghèri... (a Camillo) Lei non havi cchiù soru...(a Felice)

                            Lei non havi cchiù zia. (esce dalla seconda a destra).

FELICE              - (fra sé, ripassando) Vidìti cchi disgrazia!

CAMILLO         - (preoccupato) Abbirsàti, semu. E ora, comu si fà?

FELICE              - (soddisfatto) 'U munnu é fattu a scali...

FORTUNATO   - (con rabbia) Si' sbirru...E jù, di 'ssi scali ti sdirrùbbu.

CAMILLO         - (ha avuto un'idea) No, jù non m'arrènnu. 'A me' parti di l'eredità

                            non é ca m''a mangiai, mi jenu mali i cosi e 'u beddu negoziu fal-

                            liu. Idda, non avennu né negoziu, né nenti, non fallìu e d'accussì

                            'a so' parti di eredità cci arristau e fà 'a supirchiùsa? Ora n''a vi-

                            vèmu. Mi  ni vaju 'nta l'avvucatu e appòi videmu si idda non ha-

                            vi l'obbligu d'ammantèniri a mia ca sugnu so' frati. (puntando il

                            dito sulla seconda porta a destra) Non ti spagnàre, sorella, che

                            a te, finalmenti, ti allìscio il pilo. (esce dalla seconda da sinistra).

FELICE              - Io non mi pigghiu di còlira perché la volontà di lavorare non mi

                            manca. (esce dalla seconda a sinistra).

FORTUNATO   - (di rimando) Sulu 'a vuluntà...'U sapèmu!...E jù,ca non sugnu bo-

                            nu mancu a dàricci 'a mangiari 'e jaddini!...Speriàmu ca cci passa,

                            annunca 'sà comu mi v'a finiri! (suonano alla porta).

Scena 4

Fortunato, Ciccio

FORTUNATO   - (va ad aprire dalla comune e rientra subito con Ciccio) Prego,

- 34 -

(Fortunato)        - si accomodi...Desidera?

CICCIO              - (entra dalla comune con la pistola infilata sotto la cintura, al cen-

                            tro, in modo da essere vista con la giacca sbottonata ed un bi-

                            glietto da visita in mano) Scusassi, sta cca un certo signò Fortu-

                            nato?

FORTUNATO   - Si, perché?

CICCIO              - Mi facesse il piacere di illo a chiamare perché cci devo dire due

                            palòre (facendo il segno prima con l'indice e poi con indice e me-

                            dio): una e due.

FORTUNATO   - (si insospettisce, teme ed inventa) 'U sapi cchi é, ancora n'ha tur-

                            natu...

CICCIO              - Ah, no? E allura arrivederci (si avvia verso la comune, ma ritorna)

                            E si putissi sapìri, fra de' quali, quann'é ca s'arricogghi?

FORTUNATO   - (con timore) Cui...'u signò Fortunato? Chiddu é unu ca non duna

                            cuntu a nuddu...Certi voti manca macari 'na simana sana sana, sen-

                            za avvisari...

CICCIO              - (poco convinto) 'U signò Fortunato?

FORTUNATO   - E allura cui, jù?

CICCIO              - (c.s.) Ca arrivederci...(riparte, si ferma, pensa e si gira) Almenu vu-

                            lissi...

FORTUNATO   - (che non vede l'ora di liberarsene) Ma 'u sapi ca é 'ncuttu, lei. Man-

                            cu 'na zicca. Si cci staju prijannu ca non si sapi quannu arriva, m'ha

                            crìdiri.

CICCIO              - (capisce che deve smettere) N''o fazzu cchiù, mancu?

FORTUNATO   - Non cci ha statu nenti,...arrivederci.

CICCIO              - (va in fondo, prende una sedia e siede, sistemandosi la pistola).

FORTUNATO   - (vede la scena, si spaventa e fra sé) Abbirsàti, semu!

CICCIO              - Vol diri ca 'u 'spettu cca.

FORTUNATO   - 'Na simana sana sana, cca? Ma, almenu, mi facissi sapìri chiddu

                            ca cci ha diri.

CICCIO              - Cchi cci haj''a diri a lei ca...non c'entra?

FORTUNATU   - (che si sforza di immaginare) Cchi cci ha dari, ppi casu, soldi?

CICCIO              - Soldi? No! M'ha turnari 'a cosa cchiù cara do' munnu: 'a fimmina.

                             Chidda ajeri, doppu setti misi, mi dissi di mittìrimi 'u cori 'mpaci

                            pirchì era maritata e non mi ll'ava dittu prima pirchì, dici, si scan-

                            tava ca jù cci aviss'ammazzatu 'u maritu...(si alza) Ora, o 'stu si-

                            gnò Fortunato mi dici: "Te', pigghiatìlla" e non ni parramu cchiù

                             oppuri cci dicu ca cca intra (estrae la pistola) cci su' se' colpa e

                            jù sugnu bonu a livàlli di cca intra e di 'nficcaraccìlli, a iddu, cca

                            (appoggia la canna sul petto di Fortunato).

FORTUNATO   - (immagina che Ciccio parli di sua moglie, Beatrice, e fra sé) Bea-

                            trici fici 'na cosa di chista?  Allura é 'na tappinarùna! Mìnchiuni,

- 35 -

(Fortunato)        - ora mi pìgghiu 'a rivincita) Sintissi, lei fussi capaci di diricci a id-

                            da tutti 'ssi cosi, cc''u maritu davanti?

CICCIO              - Centu voti!

FORTUNATO   - Bravu! Avanti, ora trasìssi 'nta dda stanza (la prima a sinistra) ca

                            cc''i  mannu a tutti dui, maritu e muggheri.

CICCIO              - Cci trasu. Ma si é sgherzu, vidissi ca nesciu (prende la pistola) e

                            fazzu 'na stragi! (esce dalla prima a sinistra).

FORTUNATO   - No, quali sgherzu. Ah mascalzona e tratri...mascalzona e tritra...

                            (non riesce a dire traditrice ed alla fine si arrende) Mascalzona cci

                            abbasta e comu...(esce tragicamente dalla seconda a destra e nel-

                            frattempo suonano alla porta).

                           

Scena 5

Biagio, Giulietta, Felice

BIAGIO             - (entra dalla seconda a sinistra e va ad aprire, uscendo dalla comu-

                            ne, da dove rientra con Giulietta) Signurinedda, cca cci ha statu

                            'u 'nfernu, 'nveru processu...'Sta so' vinuta fà succèdiri autru 'nfer-

                            nu...(si dispera). Oh, madonna, sùpira vàddira, craùnchiu? Ppi fa-

                            vuri, si nni jssi.

GIULIETTA      - (inviperita) Jù ppi chissu vinni cca. Unn'é ddu 'nfami, dd'assassi-

                            nu, unn'é ca vivu m''u mangiu. 'Ngannàri di 'sta manèra a mia!

BIAGIO             - (é sulle spine e cerca di calmarla) Voli fari vuci? E 'i facissi, ma

                            allèggiu, ppi òpir''e carità.

GIULIETTA      - Cchi é ca dici? A mia m'han''a sèntiri tutti. Jù, 'na carusa onesta

                            sugnu e n''o sapeva ca iddu era maritatu.

BIAGIO             - E comu 'u vinni a sapìri?

GIULIETTA      - 'Sta mattina, con le mie amiche, siamo andate al bar a prendere un

                             caffé ed il barista ci ha detto che quei tre amici di ieri sera, su' tut-

                            ti tri maritati. L'autri dui su' jatti morti ma jù no, jù fazzu succèdi-

                            ri 'na Turr''i Babeli.

BIAGIO             - Taliàssi, ascutàssi a mia. Turnassi 'nta 'n'autru mumentu pirchì,

                            fra di l'autri cosi, 'a zia é accussì arraggiata ca non cci vidi cchiù

                            di l'occhi.

FELICE              - (ignaro, entra sicuro) Biagio io esco. (vede Giulietta e si impappi-

                            na) Oh, Giu...lietta, tu? (fra sé) Chisti su' vastunati ppi daveru!

GIULIETTA      - (parla piano ma é inviperita) 'U sai pirchì non ti straformu, pirchì

                            non ti fazzu novu, pirchì sugnu in casa strana e 'a genti 'sà cchi 

                            putissi pinsari di mia. Cchi ti pari ca facisti 'na parti di masculu,

                            'ngannànnimi? Cchi ti cridi malantrinu, spiritusu? Cchi? Cchiii? Ti

                            pari a tia ca si po' fari sòffriri 'na fimmina accussì, ppi ghiucàri?

- 36 -

FELICE              - (vorrebbe spiegare) Ascùta, Giuliè...

GIULIETTA      - (c.s.) Cc'haj''ascutàri, a tia? T'ascutài, e mi 'mbrugghiàsti, mi tin-

                            gìsti...Statti mutu, annùnca ti rumpu 'na sèggia 'nta testa. Ma unn'é

                            to' muggheri, unn'é, pirchì a idda cci vogghiu addumannàri scusa,

                            s''u mèrita. Jù n''o sapeva ca eri maritatu, allura, dilinguenti, cursi

                            ti nn'avissi fattu fari ccchiù d''o giustu. Cca 'aspettu (siede).

FELICE              - (spaventato, non riesce a stare fermo) Ora sì, ca sugnu persu!

Scena 6

Biagio, Giulietta, Felice,

Fortunato, Beatrice, Ciccio, Giulietta, Virginia

FORTUNATO   - (da fuori) Nenti, non sentu ragiuni...

FELICE              - (udendo le voci) Mmiiih, stanu vinennu...Prestu Biagiu, purtàmula

                            dda banna (prendono Giulietta, con tutta la sedia ed escono rapi-

                            damente dalla prima a sinistra).

BIAGIO             - (come Felice).

FORTUNATO   - (entra nervoso dalla seconda a destra) Tuttu mi puteva immagina-

                            ri, tranni c'avevi du' mariti! Vai, vai in quella stanza (indica la pri-

                            ma a sinistra) che c'é l'uomo della tua vita ca t'aspetta!

BEATRICE        - (uscendo appresso a lui dalla seconda a destra, incredula a quelle

                            parole, accenna ad un ceffone) Tu si' 'mbriàcu...

FORTUNATO   - No, sugnu bestia. Haja statu sempri bestia! Jù mi n'av'a scappàri

                            quannu accuminciàsti a fari 'a violenta T''u scurdasti quannu mi

                            'nficcàsti 'a testa intra 'o matarazzu pp''a prima vota, ca mi stavi

                            facennu mòriri accupàtu? Tannu t'av'a lassari! (si avvicina alla pri-

                            ma a sinistra, dà tre colpi con le nocchie delle dita e grida) Venga

                            signor lei, venga. Taliàssi a ccu' cci ammùstru.

CICCIO              - (da fuori, avendo visto Giulietta, a gran voce) Sdisanèsta, cchi cci

                            fai cca? Allura cci vai 'nzin''a so' casa, sdisanèsta ca si' (entra dal-

                            la prima a sinistra con la pistola in mano, trattenuto da Biagio). E

                            làssimi, tu n'autru.

FELICE              - (entra dalla prima a sinistra).

VIRGINIA         - (entra dalla seconda a destra).

GIULIETTA      - (entrata dalla prima a sinistra insieme a Ciccio, fà uno scatto ed,

                            alzando la voce per imporsi su tutti, a Ciccio) Oooh! Ora basta!

                            Non sugnu maritata, (indicando Felice) chiddu non é me' maritu.

                            Testa di cucuzzùni, jù t''u dissi apposta ppi quantu tu t'avissa li-

                            vatu ppi sempri d'ammenzu i pedi. Non sapeva mancu ca era mari

                            tatu. Mi stai attruvannu cca, animali di chiana ca si', pirchì vinni

                            pp'addumannàricci scusa a so' muggheri. (guarda veloce intorno) 

- 37 -

(Giulietta)           - Cu' é 'a muggheri di 'stu pup''i pezza?                      

VIRGINIA         - Disgraziatamente, io.

GIULIETTA      - (é sincera) Signora le chiedo scusa. (indicando Felice) Mi dissi ca

                            era schettu. E non fu iddu sulu, pirchì (indicando Camillo) ma-

                            càri 'st'autru, cch'é beddu, cci dissi a Mariuccia ca non era marita-

                            tu.

BEATRICE        - Ah!

FORTUNATO   - (che comincia a capirci qualcosa) Muti, muti, muti...(a Ciccio) Lei

                            cchi dissi ca stesi setti misi ccu me' muggheri?

CICCIO              - Cu' é, so' muggheri?

FORTUNANTO  -         (indicando Beatrice) Ca chista!

CICCIO              - Cui, idda? (con un ampio gesto) Ma si livassi, vah...Ni mancàvu-

                            nu scecchi 'a fera!

FORTUNATO   - (insiste, incredulo) Ma lei dissi ca era 'a muggheri d''o signò Fortu-

                            nato. Ora si duna 'u casu ca Fortunato sugnu jù. Com''a mintèmu?

CICCIO              - Sintissi, accussì mi fà 'mbriacari...Fortunato é chistu cca (indica

                            Felice) e chistu (prende dalla tasca il biglietto da visita) é 'u bigliet-

                            tu ca mi desi iddu (lo dà a Fortunato perché veda).

FORTUNATO   - Chistu é 'u me'! (a Felice, arrabbiato) E pirchì cci 'u dasti?

FELICE              - (indisponente) 'U primu ca m'accapitàu sutta manu.

FORTUNATO   - (guardando gli altri) Ma chistu é cosa di stari ammènzu a l'animali!

CICCIO              - (prende per mano Giulietta) Signuri mei, ascutàti ca capii tuttu. (a

                            Fortunato) Jù parrava di chista (indica Giulietta) e di nenti autru. E

                            tu, Giulietta amore mio, ancora a longu l'ha purtari?

GIULIETTA      - (evidentemente felice) Quannu t'addecìdi a cangiàri carattiri, n'ì vi-

                            demu.

CICCIO              - (raggiante) Già fatto (la tira e l'abbraccia).

Scena 7

Biagio, Giulietta, Felice, Fortunato, Beatrice, Ciccio,

Giulietta, Virginia, Concetta, Camillo, Enrico

CONCETTA      - (entra dalla seconda a destra e si piazza da qualche parte).

CAMILLO         - (entra triste dalla seconda a sinistra, vestito e con cappello, ombrel-

                            lo, valigia, gira lo sguarda attorno, muove la testa) E sono qua!...

                            Beatrice io me ne vado, tolgo il disturbo, mi nni vaju a 'ssittàrimi

                            'nta qualche gnuni...Pensa Diu...Ricòrdati ca sugnu to' frati (ma

                            non si muove)...

FORTUNATO   - (teme ancora per il suo destino) Si é ppi chissu, jù sugnu to' mari-

                            tu...

FELICE              - Avanti, vuliti diri ca jù non sugnu so' niputi?

- 38 -

BEATRICE        - (li guarda e già il suo viso comincia a perdere l'aspetto duro di

                            sempre, anzi accenna un debole sorriso).

FELICE              - (con tono serioso) Ho deciso, me ne vado...Vuol dire che per

                            procurarmi da mangiare, pazienza, cercherò di lavorare...

(a questa dichiarazione, tutti, scoppiano a ridere sommessamente ed in forma per-

sonalizzata, portandosi la mano sulla bocca).

ENRICO            - (entra e rimane presso la comune).

FELICE              - (incassa la risata e continua, nel tentativo di essere perdonato) Pe-

                            rò cci aggiùru ca quello ca fici n''o fazzu cchiù, cchiù e cchiù.

CAMILLO         - (tenta anche lui) Mancu jù, cchiù, cchiù, cchiù.

FORTUNATO   - (si aggrega, nel tentativo) E jù, allura, no? Ca macàri jù cchiù,

                            cchiù, cchiù.

BEATRICE        - (gridando, ma con il sorriso sulle labbra) Disgraziati tutti tri, tri-

                            tri- tri, cci haj''a crìdiri, allura?

FELICE              - (all'unisono con gli altri due) Sì, sì, sì...

CAMILLO         - (c.s.).................................. Sì, sì, sì...

FORTUNATO   - (c.s.).................................. Sì, sì, sì...

BEATRICE        - Ebbene, io, Virginia, Concetta e macari Giulietta ppi l'ultima vota

                            vi perdoniamo.(le richiamate assentiscono con il capo).

(Virginia, Concetta e Giulietta ora battono insieme le mani allegramente mentre

 Felice, Camillo e Fortunato, scongiurato il pericolo, gettano salti di gioia).

BEATRICE        - Ma allura, cu' é ca mi mannàu dda lettera anonima ca mi fici ar-

                            rivàri 'nta dda casa unni, (a Felice, Camillo e Fortunato) disgra-

                            ziati, vi scuprìi a tutti tri? Cu' fu?

ENRICO            - (facendosi avanti, fiero) Io!

FELICE              - E pirchì?

ENRICO            - Pirchì pinsai: Comu, cca intra tutti tradìsciunu e jù ca parrai cc''a

                            virità quannu vinni ppi domandare la mano di Concetta, picca cci

                            mancàu ca mi jttàuru di cca sùpira? E mi vendicai.

BEATRICE        - (con soddisfazione) Tu sulu, figghiu, hai dato prova di essere, ppi

                            daveru, l'unicu màsculu intra 'stu manicomiu. Ci vuole un premio.

                            (va a prendere Concetta, che crede di sognare, e la conduce per

                            mano sino ad Enrico) Te', 'sta carusa ti tocca di dirittu, masculùni

                            d''a me' casa! (insieme a loro due, si intreccia in un abbraccio).

                                                F    I    N    E