Truvai un ancilu

Stampa questo copione

PEPPI

            Tonnarella, 29 apr. 08

TRUVAI UN ANCILU

Commedia brillante in due atti di:

Rocco Chinnici

PERSONAGGI

           

Vanni                                     proupritariu terrieru

                 Germanu                                figghiu

                 Rosa                                       serva di Vanni

                 Serafino                                 angelo

                 Peppi                                     camperi di fiducia

                 Lucia                                     figghia

     Bartulu                                  camperi di fiducia

     Petru                                      cuntadinu

            Nel cuore di tutti c’è sempre questa gran voglia di avere amici, ma... riuscire ad averne uno che sia un angelo, è una emozione da vivere realmente. Vanni, essendo cieco, prega tanto il buon Dio, affinché possa mandargli un angelo a tenergli compagnia; ma, questo celestiale amico che nessuno vede... tranne Vanni, è una situazione alquanto strana che riesce a scatenare situazioni ricche di continui colpi di scena.

                

SCENA

(Vecchio salottino, o soggiorno di nobili agrari)

VANNI

(Cieco. Seduto accanto ad una vecchia stufa. Occhiali scuri e un bastone. Vedovo già da diversi anni. Unico figlo Germano, giovine un po’ scemo, cresciuto da donna Rosa, vecchia lavorante di famiglia.) Rosa! Rosa! Attrovacci unni si jiu a ‘nfilari! Oh, Rooosa! Ogni vota ca cercu, o Diu chi m’arrispunni!

ROSA

(Arriva stanca, correndo e che va asciugandosi le mani sul vecchio grembiule) Chi c’è, chi successi patruni Vanni?

VANNI

Ma pi tia ‘nn’havi a succediri sempri una? E’ possibili mai ca ogni vota chi ti cercu è fari ru’ uri di jittàri vuci?

ROSA

Vossia ‘un lu sapi forsi chi haju di fari li survizza? Specii oggi chi rriva u signurinu Germanu, du coleggiu?

VANNI

Senti, ma fari un favureddu, quannu parri di me figghiu nun lu chiamari signurinu, mi sapi di unu chi havi dda disgrazia di essiri... ricchiuneddu. 

ROSA

Patruni Vanni, chiddi nun su disgrazii; è furtuna!

VANNI

Ma, viditi sta ‘mbucca baddottuli! E certu, quannu nasci un figghiu così, è comu pigghiari un ternu a lottu! Rosa, oh Rosa! Nun è chi ha a frevi a oj e ‘ncuminci cu dari i nummari? Menu mali chi me figghiu ‘un l’havi ssa disgrazia!

ROSA

Quali frevi e nummari! L’autru jornu, a missa, u dicìu macari u parrinu chi chisti nun su disgrazii, sunnu doni di Diu!

VANNI

Ah, tu... o parrinu senti? Ma picchì t’ambuccari tuttu chiddu ca dicinu l’autri! Chi cosa voi chi havi a diri u parrinu! Dimmi ‘na cosa, mu sai diri tu a vucazioni a parrinu, chi cos’è?

ROSA

Comu chi cos’è! Un dono di Diu.

VANNI

Eccu, brava! Ora senti, si tutti sti parrina hannu stu gran donu, nun avissinu a essiri unu cchiù ricchiuneddi di l’autri, e ‘nveci: cu si nni fuj cu a zà Maria, cu si ‘ngramagghia cu donna Lena; cu si passa u tempu cu a prima viduca ca ‘ncontra...

ROSA

Ma, a viduva picchì... puuredda, havi bisognu di cunfortu.

VANNI

Va beni, si, si, amu caputu! Si propriu cu a testa dintra u saccuni; è possibili mai chi si... eccu, vidi, nun rrivu mancu a truvari a parola giusta! Ora senti chi fa, chiamami a Peppi chi ci haju a parrari.

ROSA

L’omini sunnu ancora all’antu unni a vigna, chi zappanu; ora, a livata manu u chiamu.

VANNI

Chi zappanu, si! Havi di poi chi cadivu ‘ndisgrazia, ca la campagna va ‘nn’arrei comu u curdaru. E’ propriu veru: “l’occhiu du patruni, ‘ngrassa u cavddu!” U patruni nun c’è, e lu cavaddu rrischia chi mori.

ROSA

Sissi, sissi; chissu è veru! Unni prima l’omini ci stavano ‘na simana a zappari, ora  ci nni vonnu dui, si nno tri, di simani.

VANNI

E pi chissu ti chiamavu. Mi vinni ‘na bedda pinsàta, a discursu, ca siddu va ‘n portu, hannu di chi liccarisi l’ugna, l’omini! E a vogghiu mettiri ‘n pratica, pi circari di riparari a li danni subiti. Nni pagamu ‘na dicina... mi pari di omini, ‘o jornu... o sbagghiu? 

ROSA

Dudici sunnu per ora.

VANNI

Eccu, vidi! Dudici chi fannu u travagghiu di quattru! Chiama, chiama a Peppi!

ROSA

A li vostri cumanni. Pozzu andari, allura?

VANNI

Vai, vai, e... ddunati, ma... mi raccumannu, non diri nenti a Peppi.

ROSA

Vossia po’ stari tranquillu (esce).

VANNI

Tranquillu si! Ccà, è comu caminari supra un campu minàtu. (Implorando Dio) Eh, Signuri! Ru’ grazii, ru’ grazii sulu mi facistivu: pigghiarivi a me mugghieri e livarimi a vista di l’occhi! A mia, a mia aviavu di chiamari, ora! A chi servi ca sugnu così senza ca pozzu fari cchiù nenti? E cu rriva pigghia e mi mbrogghia. Santissimu Patriarca, oh Santissimu Patriarca! Cu vui parru; vi pregu jiutatimi! Mi facistivu ru’ grazii a piaceri vostru; ora facitimi a terza... oh, a piaciri miu sta vota s’intenni! Quantu videmu di rimettiri addritta chiddu chi sti poveri vilinusi hannu sdirrubbatu!  

ROSA

(Rientra premurosa) A mia chiamastivu?

VANNI

Eccu, vidi! Tu sai curriri sulu quannu nun t’haju di bisognu! Cu t’ha chiamatu!

ROSA

Si ju ‘ntisi parrari!

VANNI

Ma cu ccu voi ca parru, mu vo diri!

ROSA

(Rimane perplessa) Nenti, si vidi chi ‘ncuminiciai a perdiri corpa. Allura... vaju?

VANNI

Vai, vai, e ddunati di Peppi.

ROSA

(Esce meravigliata) E puru... m’avia parsu di sentiri parrari!

VANNI

Puuredda, raggiuni havi! Ma ciù pozzu diri chi parrava cu l’Eternu Patri? Ciù pozzu diri chi già havi ‘na pocu di tempu ca ci parru? (Alza la testa verso l’alto come a voler parlare ancora al Supremo) Armenu mi sintissivu! (Si abbasseranno le luci e si sentiranno tuoni, e si vedranno saette. Ha grande paura e cercherà di coprirsi il volto col braccio; mentre si sentirà la voce di “Dio”, come se venisse dell’aldilà).

VOCE DI “DIO”

Vanni! Vaaanni! Perché mi hai chiamato? Cosa vuoi? Parla!

VANNI

Oh, oh! Nun è ca è un scherzu di quarchidunu?

VOCE DI “DIO”

(Di nuovo lampi e tuoni) Vuoi che continuo? Ora, dimmi, e non avere timore!

VANNI

Vulissi a quarchidunu chi mi stassi a latu, pi quantu nun mi pigghiassiru cchiù pi fissa, sti tinti vilinusi.! No viditi chi puru l’omini chi mi travagghianu a terra, mi sucanu lu sangu?

VOCE DI “DIO”

Anche tu, hai grossi difetti!

VANNI

Difetti? Ma quali! (Tuoni e lampi. Vanni ha paura e si copre ancora la faccia con il braccio) E si, si nun vi ‘ncazzati! Certu puru iu haju quarchi difitteddu (lampi e tuoni). Va beni, va beni, u capivu! ...Vuliti diri un difitteddu cchiù grossu! E va beni. Però ju... nun haju cchiù a me mugghieri; nun ci vidu; e poi vui... c’è bisognu chi vu ricordu, m’assemblastivu un figghiu cu tanti difetti! Datimi armenu a unu a latu quantu ju pozzu capiri, sapiri chiddu ca mi sta succidennu.

VOCE DI “DIO”

E va bene, sarai accontentato; ma... ricordati! La tua vita non avrà più lunga durata, ritornerai indietro con quello che a breve ti sarà compagno. Nessuno s’accorgerà di lui; e sarai solo tu a sentirlo. A preeesto! (Ancora tuoni e fulmini; mentre un Angelo, Serafino, vestito tutto di bianco apparirà da una nube di fumo, e, s’è possibile, un fascio di luce sopra).

SERAFINO

Eccomi qua, Vanni! Io starò al tuo fianco e ti dirò tutto ciò che tu non sai e non vedi.

VANNI

E chi fu, un lampu! Ma... è sicuru chi sugnu vigghianti e nun mi staju ‘nsunnannu!

SERAFINO

Mentre starò con te non dovrai più avere di questi dubbi. Chiedimi, ed io esaudirò. Intanto, attento che arriva Rosa e subito dopo tuo figlio Germano.

VANNI

Rosa! E tu comu fa a sapiri di Rosa e di me figghiu Germanu? (Entra Rosa e osserva stupita).

SERAFINO

Che è, incominciamo? Sono un angelo!

VANNI

Ah, già, si un ancilu, mi l’havia scurdatu!

ROSA

(L’angelo non lo vedrà e nemmeno lo sentirà. Si sbalordisce di Vanni che parla da solo; si strofinerà gli occhi pensando che stesse dormendo). Patruni Vanni, chi dici, ‘nveci di Peppi, vaju mi ci chiamu u dutturi?

VANNI

U dutturi! Oh, quantu si babba! No sintisti chi ti chiamavu ancilu? Tu, si un ancilu! (Quasi tra se) E menu mali chi ora ci si tu, Serafinu! (Rosa rimane meravigliata, mentre Vanni cerca di correggersi). Oh, Serafinu! Dissi Serafinu? Ma cu è stu Serafinu? Rosa, tu, u canusci? (La chiama quasi in confidenza) Senti ‘na cosa, Rosa, ma tu nenti vidi cca gghintra? Chi sacciu... umbra di... figuri strani? O...

ROSA

Certu chi vidu cosi strani! E siti vui, patruni Vanni; ma c’aviti? Vi sintiti bonu?

VANNI

D’ora ‘n poi è sicuru chi m’haju a sentiri megghiu; comu si fussi rinatu!

ROSA

(Stupita, si fa il segno della croce) Santa Rita, Maria Vergini! Voli chi ci fazzu un pocu d’acqua cu addauru?

VANNI

Va faccilla a to soru l’acqua cu addauru! Rosa, nun è chi m’affari pi davvero nesciri pazzu? Cerca di cuntrullariti e nun cuminciari a dari i nummari. Va vidi, va vidi si passa Peppi, cchiù tostu.

ROSA

Già u vvisavu, e mi dissi chi ora veni. Ah, vidissi chi rrivò... Germanu. Allura... è sicuru... chi pozzu andari?

VANNI

E cuntinua, oh!

ROSA

Allura... vaju...? (Si avvia e poi si ferma un po’ a guardare Vanni).

VANNI

Ancora!(Pensando che fosse già andata via, riparla con Serafino) Vidi, vidi chi è convinta, puuredda, chi già ju perdu corpa?

SERAFINU

Guarda che Rosa è ancora qui che ti spia!

VANNI

Rosa, chi spetti chi vegnu ddocu e ti dugnu un corpu di bastoni? Chi fa, mi controlli?

ROSA

Ma quannu! Ju... stava, stava niscennu, si!

VANNI

Ora senti chi fai... sai ballari?

SERAFINO

Devo ricordartelo ogni volta che sono un angelo? Certo, sarà un ballo diverso quello che facciamo lassù, ma... (Rosa si rimette a spiare, e, sentendolo parlare da solo, si fa il segno della croce preoccupata).

VANNI

E nenti ci fa, mi servi sulu pi sgranchirimi li jammi! Allura, chi dici?

SERAFINO

Certo, perché no! Su, alzati e balliamo (si sentirà una musica gregoriana. E Vanni accompagnato da Serafino balla. Rosa rimane impietrita e sviene. Vanni sente quel rumore e si fa accompagnare a sedersi di corsa. Serafino farà, mentre ci sono altri, ciò che più gli è congeniale; che so soffiare sulla faccia di qualcuno... toccarlo...).

PEPPI

(Entra Peppi vestito da lavoro, e s’accorge di Rosa a terra) Ih, e comu finiu? Chista puru ‘n terra dormi? Donna Rosa, donna Rosa! E chi sonnu ‘nchinu! E chi fu nun durmiu sta notti? Donna Rosa!

ROSA

(Rinvenendo) Bedda matri, unni sugnu?

PEPPI

Nun facemu chi divintò... sunnambula?

ROSA

(Molto confusa) Oh, Peppi, già cca siti?

PEPPI

E certu! No viditi?

ROSA

E... patruni Vanni? Patruni Vanni, ancora... balla?

PEPPI

(Non capisce) Balla? (Meravigliato) Ma si è dda, ssittatu fermu comu ‘na statua!

ROSA

(Sbalordita) Ballava! Ballava vi dicu!

PEPPI

(Meravigliato) O megghiu jamu! (Ironico,  pensando che cominciasse a dare numeri...) E... chi ballu, chi ballu facìa?

ROSA

A diri a virità nun lu capivu bonu chi ballu! Era ‘na musica strana; però mi parsi... un lisciu!

PEPPI

(Ironico) Ah, un lisciu! Nun è chi u facistivu vui un... lisciu, e cadistivu battennu a testa? E macari vi ‘nsunnastivu di vidiri a patruni Vanni ballari?

ROSA

(Frastornata) Così... diciti?

PEPPI

Ju dicu di si! Scusati comu fa a ballari patruni Vanni, si non vidi unni metti peri?

ROSA

Forsi... forsi aviti raggiuni.

PEPPI

Ci pinsastivu chiù tostu a ddu discursu ca vi dissi l’autru jeri?

ROSA

Ancora, Peppi? Non viditi chi dugnu adenzia a patruni Vanni?

PEPPI

E ju, ju ‘un ‘nn’haju bisognu adenzia? E poi, dicu... mu vuliti dari stu binittu tu! Comu ju vi dumannu du spusarimi...

ROSA

Lassatimi stari, nun mi stunati, chi per ora nun haju nuddu pinseri a vui! (Esce).

PEPPI

(Vanni tossisce per attirare a se l’attezione dei due. E Peppi si avvicina a Vanni) A li vostri cumanni, patruni Vanni!

VANNI

Ti salutu Peppi. Ancora assai aviti di zappari a costa “mammana?” (contrada). A chi puntu siti?

PEPPI

E a chi avemu a essiri, a nenti! Vossia u canusci ddu pruverbiu... du cavaddu senza patruni?

VANNI

U canusciu, si. E’ pi chissu ti mannavu a chiamari. Tu ha mettiri ‘n pratica chiddu ca mi sfirriò un mumentu fa ‘nno ciriveddu; però mi raccumannu, vogghiu chi chiddu ca ti dicu nun l’havi a sapiri nuddu! Tu abbasta chi fa tuttu pi filu e pi signu, ca ju ogni fini simàna, sacciu comu rrifriscariti li manu. Quannu pagu a l’autri... a tia, ammucciuni, ti dugnu quarchi puntidda di sordi in cchiù. ...Pigghialu comu fussi un rigalu... un ovu eccu! Comu si ti dassi un uviceddu!

PEPPI

E... mi dicissi, c’haju a fari?

VANNI

Duranti u jornu, mannu Rosa all’antu unni vuiavutri zzappati, cu a scusa di purtarivi u bummulu cu l’acqua; comu idda dici: “a tia di l’ovu!” E allura tu, ca si misu a capufila, e... sapennu u discursu, ‘ncuminci a zappari di gran lena, così l’avutri ti vennu pi d’appressu! Capisti ora? E... cu nun rinesci a veniriti pi d’appressu, voli diri chi si sta a casa a rattarisi a panza.

SERAFINO

Vanni, oh Vanni!

VANNI

Zittuti, ora! Chi cu tia parru dopu. (Peppi sbalordisce e si guarda attorno).

PEPPI

Patruni Vanni, ju nun haju aprutu pi nenti bucca! Ma... cu mia parravavu?

VANNI

No, cu me sorù parrava!

PEPPI

(Non capisce) E allura, che fari, si avemu a parrari doppu, mi... nni vaju?

VANNI

(Meravigliato) Ti nni vai? Unni? E allura picchì ti fici chiamari?

PEPPI

(Più confuso che persuaso) Minchiuna! ‘Un nni staju capennu nenti!

VANNI

Chi c’è di capiri, Peppi? Non tu dissi chiddu c’ha fari? Voi chi tu spiegu ancora?

PEPPI

Comu dici vossìa, patruni Vanni. Ma... è sicuru chi nuddu s’adduna di stu discursu... di l’ovu?

VANNI

E cu voi chi si ‘nn’havi a ddunari, si semu sulu ju e tu a sapillu!

PEPPI

E... Rosa? Chi veni a bandìa di l’ovu?

VANNI

Ma, Rosa, tu u sai..., è comu si fussi ju a veniri.

PEPPI

E allura vossia po’ stari cu a manu a mascidda! Havi avutri cumanni?

VANNI

Sulu chissu.

PEPPI

Salutamu, patruni Vanni. (Si avvia).

VANNI

(Lo richiama ricordandogli quanto detto) Peppi, mi raccumannu, comu senti...

PEPPI

“A tia di l’ovu!” Pigghiu e partu a zappari di gran lena. E ora, mi vennu pi d’appressu! A menzura, l’omini s’hannu a ghittari tutti ‘ntera comu li pira!

VANNI

Eccu, bravu!

PEPPI

A li vostri cumanni. (Esce).

SERAFINO

Sai che sei un grosso filibustiere? Come dite voi, qui sotto? “Figghiu di buttana!” E meno male che sei cieco! Da vedente avrei voluto conoscerti! Certo che non è bello trattare il prossimo in questo modo!

VANNI

Serafinu, oh, Serafinu! U me prossimu, ju sugnu! A iddi non ci pari mali, sapennu ca ju nun vju e nun li pozzu mancu cuntrullari, a nun fari cchiù nenti?

SERAFINO

Beh, avresti potuto agire diversamente!

VANNI

Serafinu, vidi chi ancora nenti haju fattu; u bellu ancora havi di veniri! Spetta, spetta a parrari. (Chiama Rosa) Rosa, Rosa! Attrovacci quannu veni chist’autra, ora!

ROSA

Cumannassi.

VANNI

Curri, fammi veniri a Bartulu, si è ancora ddocu.

ROSA

(Meravigliata) Ma chi havi sta matina? I va cunfissanu a unu a unu?

VANNI

Quasi, quasi. Ora, curri, e nun ti fari addunari di Peppi; chi dopu haju di parrari cu tia, puru.

SERAFINO

(Meravigliato) Non dirmi che...

VANNI

Tu zittuti!

ROSA

(Non capisce) E cu parra!

VANNI

Cu parra... di chi?

ROSA

Vossia mi dissi zittuti!

VANNI

A tia? A tia ti dissi zittuti?

ROSA

Ura è! Ura di nummari è! Io vaju.

VANNI

Si, si, curri, prima chi Bartulu si nni va. (Sta per uscire).

VANNI

Ora veni u bellu!

ROSA

Veramenti, Bartulu... propriu bellu nun è! Ah, già, chi dicu? Vossia nun vidi nenti!

VANNI

Ancora cca si? Senti, ma nun dicisti chi rrivò me figghiu?

ROSA

Rrivò, rrivò si! Stava pusannu i mmarazzi chi purtò du colleggiu. Vaju a vidir pi Bartulu. (Esce).

GERMANU

(Si sente cantare fuori Germano, e, siccome è un po’ scemo, canta alla sanfrasò una canzone a soggetto). Oh, pà! (patri) Ti (chi) è, comu tta? (Sta). U viri chi tugnu cca!

VANNI

‘Ncuminciamu cu stavutru! Ca comu ti vju, cu nasu?

GERMANU

Cu natu? Ah ti mitiru l’occhi ‘nto natu?

SERAFINO

Sai che il... (guardando in alto) Grande Padre, non m’ha detto niente di questo tuo figlio... così...

VANNI

Ah, tu eri convintu chi a cruci a purtava sulu Iddu! Io ‘nn’haju tanti chi pi purtalli ci vulissiru ‘na curdata di carretti!

GERMANU

Pà, te fai, palli (parli) ton (con) me? (Lo saluta) Ttao, ttao! (ciao). Ho vitto a Lutietta... tu lo tai, te Lutieeta è il mio amore e tti (ci) dobbiamo ppotare! Dite... (dice) quetto mio amore, (Lucietta) te (che) ora tta (sta) venendo di cotta (corsa) di cotta.

VANNI

(Già è confuso per il modo di parlare che ha Germano) Vadda, zittu, zittu! Chi mancu ha rrivatu e u ciriveddu già mi sguazzarìa tuttu! Ssettati, ssettati ddocu chi ora pianu pianu mi cunti c’ha fattu. M’asciucà a vucca, a sintiriti!

SERAFINO

(Alza un bicchiere con l’acqua ch’era li sul tavolo e glielo porge a Vanni; mentre Germanu dalla paura scappa sotto il tavolo). Su, bevi!

GERMANU

(Affaccia la testa da sotto il tavolo e guarda quanto accade) Minta (minchia), oh! E ti è?

VANNI

(U grosso sospiro di sazietà) Ah! Mi vinni u cori! Grazii. (Serafino riposa il bicchiere. Germano esce pian piano e guardingo da sotto il tavolo).

GERMANU

Grattii... (grazii) a tu? E che ti tono magie ora in quetta (questa) cata? (casa). Allora te io fatetti (si siede) cotì, e ditetti (dicessi)... “m’attiucà a vucca, a tentiri!” Mi arriva l’acqua pure a me in bocca? Però lui non ti (ci) vede! E’ pe quetto, fotte... (forse). E allora chiudo l’occhi, e fatto finta che non ti vedo pure io! Appetta, appetta te vediamo. (Si mette come suo padre, chiude gli occhi e ripete la frase) Minta, mi è ttiucata la bocca! (Niente. Riapre gli occhi) E ti è! (Ripete con tono un po’ adirato) Oh, mi è ttiucata la bocca! (Serafino prende quel po’ d’acqua ch’era rimasta nel bicchiere e gliela butta di sopra. Germano ha un sussulto come se stesse per annegare) Ajutu, ajutu, tto (sto) annegando! Affoto (affogo), affoto! (Scappa verso fuori gridando).

VANNI

Chi è, chi successi, Serafinu?

SERAFINO

No niente; Germano è corso via dicendo che doveva farsi la foto!

VANNI

A foto! E picchì?

ROSA

Patruni Vanni, chi successi? E possibili chi a oj nun è putiri finiri di farimi li sirvizza? Com’è chi Germanuzzu è tuttu bagnatu? Nun è chi ca ddintra... chiovi? Anchi siddu un mumentu fa m’havia parsu di sentiri trunìari!

VANNI

Rosa, oh Rosa! Tu veni cu certi nuvità! Ma di soccu sta parrannu?

ROSA

Havi ‘na matinata chi ‘nta sta casa succedinu cosi troppu strani! Ma, avemu a vidiri unni amu a ghiri a parari! Ju sugnu dda bbanna. (Esce).

VANNI

Serafinu, ma chi è stu discursu di l’acqua? Nun è chi tu ti ci ‘mbagni u panuzzu?

SERAFINO

U pa... chi? (Sente arrivare qualcuno) Ah, guarda che sta arrivando Bartolo.

BARTULU

E’ pirmissu, è pirmissu, patruni Vanni!

VANNI

Trasi, trasi Bartulu, e settati chi taju a parrari.

BARTULU

(Prende la sedia, ma... come va per sedersi Serafino gliela sposta, e fa una grandissima caduta) Corpu di sangu! E chi hannu i peri, i seggi? (Riprende la sedia, va per sedersi, ed essa torna a muoversi). A oj appimi troppu cauddu, patruni Vanni! E u suli sicuramenti fa brutti scherzi; megghiu stari ad dritta! (Serafino lo soffia un po’, e Bartolo è soddisfatto) Ma u sapi chi cca gghjntra si sta beddi frischi! Allura, comu andamu, patruni Vanni?

VANNI

(Alludendo alla stitichezza) Ne moddu, e ne duru! Comu voi chi haju andari jittatu cca senza putirmi moviri? A chi semu ‘nna vigna? Assai aviti ancora pi finiri?

BARTULU

Assai? Comu assai! ‘Ncuminciamu ora!

VANNI

U sai chi ti dicu, chi haju ‘na strana ‘mprissioni che canciari squatra di operai.

BARTULU

No, patruni Vanni, chi dici? E nuiautri unni jemu a travagghiari cu sta crisi chi c’è?

VANNI

A veru crisi ju l’haju cu vuiavutri, chi nun vuliti fari cchiù nenti!

BARTULU

A mia, sti cosi? Ju, u me mu fazzu, e bonu puru!

VANNI

U sacciu; e r’è pi chissu chi ti mannavu a chiamari. Stamattina mi sfirriau ‘ntesta ‘na bedda pinsàta, e vulissi chi tu mi dassi ‘na manu.

BARTULU

Parrassi! Vossia u sapi chi ci haju tantu di rispettu.

VANNI

E allura senti; però vogghiu ca nuddu havi a sapiri quantu ti staju dicennu, si no...

BARTULU

A mia dici sti cosi?

VANNI

E ju, poi a fini simana, a ura di pagari a simanàta... a tia, ammucciuni di l’autri, sacciu comu bagnariti li manu; pigghialu comu rrialu, si propriu così, rrialu! Comu si ti stassi rrialannu un ovu. E... mi raccumannu, nuddu, dicu nuddu, havi a sapiri nenti di stu discursu!

BARTULU

Arreri mu dici? E non lu sapi vossia cu sugnu ju? ‘Nni stamu canuscennu ora? Havi du tempi di quannu travagghiava cca puru me patri, chi nni canuscemu! Non haju crisciutu cca! E ju u ringraziu tantu pi avirimi datu comu putiri campari. Mi dicissi chi haju a fari.

SERAFINO

Vanni, lascia perdere! Non dirglielo!

VANNI

Tu zittuti, e fatti i fatti to!

BARTULU

(Meravigliato, si gira attorno a guardare) E... allura tornu... nautra vota?

VANNI

Picchì ora chi ha, chi fari?

BARTULU

Ju, no!

VANNI

Dicivi di turnari nautra vota.

BARTULU

(Sempre più confuso) Nenti, nenti... forsi... u suli di oggi fu.

VANNI

Allura, sentimi bonu. Tu, quannu rrivati all’antu pi zappari, ti metti u l’urtimu da fila; ju mannu a Rosa cu a scusa...

SERAFINO

Du bummulu...

VANNI

Eccu si, vidi chi già ‘ncuminci a capiri?

BARTULU

(Sempre meravigliato) ...’Ncumiciu a capiri... ‘nzoccu? Ju nun haju caputu propri unenti!

VANNI

Non dcisti u bummulu?

BARTULU

Patruni Vanni, ju nun haju japrutu mancu a bucca!

VANNI

Allura fu Serafinu!

BARTULU

(Meravigliato) Serafinu! (Guarda in giro) E cu è stavutru? (Confuso) Forsi è megghiu mi va curcu ora, e di cursa puru! Sintissi, mi stava cuntannu di Rosa e chi havi di veniri all’antu unni travagghiamu...

VANNI

Ah, eccu, si. Ti stava dicennu chi ju mannu a Rosa cu a scusa di purtari u bummulu cu l’acqua frisca, e non appena arriva, idda dici: “A tia di l’ovu!” E allura, tu chi fa, sintennu ovu? Pigghi e ‘ncuminci a zappari di gran lena, ma... zappari di rumpiriti li rini! ‘Na vota chi tu zappi di cursa, tutta a fila havi a zappari di cursa, pi nu farisi passari! E cu si jetta ‘nterra pi mortu, voli diri chi si sta a casa a rattarisi a panza! Capisti, ora?

BARTULU

Mo sapi chi è ‘na bedda pinsàta! Ora i fazzu curri chi vossia mancu su mmaggina!

VANNI

Oh, mi raccumanu! Panza ferma!

BARTULU

Lassassi fari a mia! Havi avutri cumanni?

VANNI

Sulu chissu havia di diriti.

BARTULU

Sempri a li vostri cumanni, Patruni Vanni! Sabbenedica! (Esce).

SERAFINO

Quindi... vediamo di capire bene: Peppi, che è a capo fila, deve zappare di gran lena perché tutti gli vadano dietro; mentre Bartolo che è l’ultimo della fila, deve zappare anch’egli con gran foga, affinché quelli che gli sono davanti non si faranno raggiungere? Altro che catena di montaggio! Rischieranno tutti di lasciargli le penne! Attento che sta arrivando Germano!

GERMANU

Pà, u ta, mi jivu a tucari (sciucari) tuttu!

VANNI

(Che aveva capito sucari) Veru, veru, u papà? E chi cosa, chi cosa ti jisti a sucari l’ovu?

GERMANU

(Meravigliato) Te (se), a jaddina! Ma chi capitti? Tucari! Tu-ca-ri!

VANNI

(Non capisce e cerca di accontentarlo) Ah, ora capivu! Ora senti chi fa, ssettati cca...

GERMANU

(Fa un gestaccio) Tè! Accuttì mi fattu (fazzu) arreri u bagnu! (Serafino alza la bottiglia che c’era sul tavolo e Germano ha paura, vedendo la bottiglia che si muove sospesa in aria). No, no! Un mi bagnari! Vidi chi ti dugnu ‘na ‘ntaccata di battutati, ah! (Si era coperto gli occhi per paura, e Serafino gli era girato dietro. Riapre gli occhi). E ti è? Minta ti tei cacato! (Serafino, sempre da dietro fa comparire la bottiglia da dietro le spalle di Germano, e gliela svuota sulla testa). Ajutu, ajutu? (Scappa di corsa come prima) Affoto! Affoto! Me ne ccappo in America, me ne ccappo!

VANNI

Ma chi ssu sti vuci ogni cincu minuti?

SERAFINO

Non stare a preoccuparti. Germano ha guardato la foto, e siccome non gli è venuta bene, è andato a rifarsela.

VANNI

E picchì havi sta primura di farisi a fotografìa?

SERAFINO

Forse deve fare il passaporto.

VANNI

Ah, pi chissu gridava: America, America?

SERAFINO

Credo proprio di si! Sta arrivando Rosa, ed è molto adirata!

VANNI

E tu lassa chi trasi chi a fazzu carmari ju, a fazzu carmari!

ROSA

Si po’ sapiri, quannu havi a finiri sta camurrìa da fotu? E poi, comu fa a bagnarisi ogni cincu minuti?

VANNI

A mia dumanni? Senti, cchiuttosto; chi è stu discursu d’America? U vidi si Germanu parti, ju ma pigghiu cu tia!

ROSA

Patruni Vanni! Lassamu perdiri u fattu di partiri, chi già chiddu (facendo il gesto di pazzìa) è bellu e partutu! Ma... (Sapendo che Vanni non possa vedere, cerca di aggiustarsi le calze alzando la gonna) chi è stu discursu d’America?

SERAFINO

Vanni, guarda che Rosa alza la gonna più del dovuto.

VANNI

‘Ntantu ‘ncumincia cu calarati a vesta! Chi è, ura di fari u spogliarellu? (Rosa rimane impietrita a fissarlo).

SERAFINO

Guarda che ti sta fissando.

VANNI

Chi ha di guardarimi così?

ROSA

(Sviene) Oh, no!

SERAFINO

Sta arrivando arriva Peppi.

PEPPI

(Entrando vede Rosa a terra e resta bloccato) Arreri! Allura chista a notti nun dormi propriu! Rosa, Rosa! Arrispunni? Patruni Vanni, patruni Vanni!

VANNI

Peppi, tu!

PEPPI

Nenti, finemu di lavarinni e havia passatu pi salutallu. E chi ci fa ‘n terra Rosa?

VANNI

Sulu pi chissu; nun è chi Bartulu...

PEPPI

Bartulu? E chi ci trasi Bartulu cu Rosa jittata ‘nterra?

VANNI

Siccomu antura vinni Bartulu...

PEPPI

E si... accapigghiò... cu Rosa?

VANNI

Veramenti... ‘un lu sacciu; tu u sai... nun ci vju. E siccome tu a Rosa ci vo... sempri... beni... Senti, nun haju propriu chi diriti; picchì, Bartulu e Rosa...

PEPPI

(Che ha frainteso) E chi nni sacciu. Dumani, all’antu si nni parra, cu Bartulu! E zappari così tantu chi ce fari nesciri l’occhi di fora! (si avvicina a Rosa) E ju chi ancora a spittari chi Rosa mi dava a nutizia! E certu chi nun havi pinséri a mia! (Esce adirato) Salutami, patruni Vanni!

VANNI

Salutamu, salutamu. Dumani, a vidiri chi guerra!

SERAFINO

Che casa movimentata! Ma... c’è sempre questo ritmo qui da te? E che telenovele!

VANNI

U sai chi di quannu rrivasti tu, mi staju divirtennu tantissimu?

SERAFINO

Così, dici? Ne arriva un altro! E’ ancora Bartolo, ed è pure molto, ma molto adirato.

PEPPI

Sintemu chi voli, puru iddu!

BARTULU

(S’accorge di Rosa a terra e la guarda meravigliata) E chi è, chista ‘n terra dormi? Salutami, patruni Vanni!

VANNI

Salutamu, salutamu! Chi c’è Bartulu?

BARTULU

C’è ca finemu di darinni tutti ‘na lavata, e passò Peppi... cu ‘na facci! E mi fici puru ‘na mala taliàta; chi voli diri? Nun è chi... capìu quarchi cosa? E...

VANNI

Ma quannu! Avia Finiu di lavarisi puru iddu, e prima di jirisinni ‘o paisi passò a salutarimi; comu sta facennu ora tu. Ma... dimmi ‘na cosa, nun è chi tu e Rosa... comu si dici? Aviti ‘n cumuni... ‘nzumma u capisti!

BARTULU

Ah, ora capisciu! Siccomu un mumentu fa mi vinni a chiamari Rosa all’antu, iddu pinsò ca ju e Rosa... Lassa chi dumani ‘ncuminciamu a zappari! Le fari zappari così tantu ca i brazza, avanti chi è sira, nun hannu aviri mancu a forza cchiù di lavarisi a facci! Salutami, patruni Vanni!

SERAFINO

Sai che quasi comincio a dubitare dei proverbi? Ce n’è uno che dice: “Tra i due litiganti, il terzo gode”, e tra Peppi e Bartolo, il terzo, sono gli uomini della ciurma... dubito che d’ora in poi possano godere tanto. Di una cosa son certo, che domani, prima che è sera, (si sta alzando Rosa) gli uomini saranno buttati per terra come sacchi di patate, da sembrare morti d’almeno cent’anni. (Rosa si era finita d’alzare, e guarda Vanni stupita nel sentirlo parlare da solo).

VANNI

(Fa il verso che Rosa dovrà fare l’indomani) A tia di l’ovu! (Risata generale).

ROSA

Oh no! Ju cca i pinni ci ppizzu! (Scappa gridando aiuto) Ajutu! Ajutu! I spirdi, i spirdi! Aiutatimi!

Fine Primo Atto

Secondo Atto

(Scena come prima)

ROSA

(Seduta a rammendare; Vanni sempre seduto sulla stessa sedia). Certu, patruni Vanni, ca dda pinsàta, fu ‘na truvata di chidda unica! Mancu e lavori forzati fannu tuttu stu gran travagghiu! Avissi avvidiri! Cu passa da vigna, si ferma a guardari. Machini, parinu machini! Quarcunu cummenta dicennu chi un tratturi modernu, chiddu ca fannu sti omini, nun lu po’ fari mai o munnu! E cu stu cauddu, u purbirazzu jazza chi pari ‘na negghia tirràna! Non si vidinu propriu! Sulu li rimura si sentinu, li rumura di zappuna chi ‘nchiananu e scinninu.

VANNI

Allura è signu ca stannu finennu?

ROSA

Stannu finennu? Ricuminciaru d’accapu! Peppi e Bartulu ‘nsistinu chi l’hannu a ripassari tuttu u tirrenu. L’avissi a vidiri, un tirrenu chi pari ‘na ‘rasta!

SERAFINO

E bravo a Vanni! Ora, appena saliremo lì sopra e l’ho racconterò agli altri, ti voglio, non ci crederà nessuno!

VANNI

Senti, ma tu autri (Rosa lo guarda sbalordita) chiffari nun ‘nn’hai?

ROSA

E che fari, patruni Vanni? Nun le cusiri i robbi? O voli jiri vistutu sfardatu?

VANNI

Chi c’entranu i robbi sfardati, cu discursu di Serafinu?

ROSA

Nun ‘ncuminciamu ancora cu stu Sirafinu! E chi è, ‘na fissazioni ddivintò!  Sirafinu di cca, Sirafinu di dda! Mancu a so figghiu Germanu, chiama così spissu! Sicuramenti vossia si l’appi a ‘nsunnari a notti a sta camurrìa di Sirafinu, e nni pigghiò ‘na malatìa! A sintiricci diri ‘na vota: oh, Rosa, quantu si massara!  Quantu si... brava! No! Sirafinu e Sirafinu!

VANNI

E avanti, Rosa; babbasuna ca si...

ROSA

Eccu, sulu pi chissu mi chiama! O pi dirimi chi sugnu babbasuna, o chi mi chiama jittannumi vuci comu si fussi ‘n’animalu!

VANNI

E avanti veni cca. Settiti o me latu, e cuntami di soccu voi rrialàtu pa festa du Crucifissu.

ROSA

(Commossa) Ju nun vogghiu rrialatu nenti; mi basta sulu chi vossia mi trattassi di nautra manera, cu modi cchiù garbati, signurili; ju ‘na fimmina sugnu, ‘na fimmina chi a vossia ci ha vulutu sempri beni, specie di poi chi a signura Emilia si nni cchianò ‘n celu... (si fa il segno della croce) paci all’armuzza so. (Quasi piangendo) ‘Na brava cristiana era a signura Emilia, e mi vulìa puru tantu beni...’nveci ora...

VANNI

E bonu, bonu, si nno puru a mia fa cummoviri. Avissi a essiri cuntenta chi sta rrivannu u jornu da festa du paisi, e ‘nveci... u sai chi oramai semu e sgocciuli? (Rosa si asciuga le lacrime). E bonu, avanti.

SERAFINO

Anche noi oramai siamo agli sgoccioli, caro Vanni; e sai pure che prima di questa festa tu...

 

VANNI

Ah, ma stamatìna, ti svigghiasti sicuramenti di traversu!

ROSA

(Pensa che Vanni lo abbia detto a lei, perché piangeva) Puru! E bonu, bonu; mi nni staju ennu, si, mi nni staju ennu! U capivu, u capivu chi sugnu ‘na scimunita quannu mi fazzu pigghiari di lacrimi! (Esce, quasi piangendo).

VANNI

(Capisce d’avere sbagliato) Rosa, Rosa! Veni cca! Unni sta ennu? Ju nun vulìa diri chissu. U sta vidennu, Serafinu, chiddu ca cumminavu?

SERAFINO

Sta arrivando Lucia, la figlia di Peppi, e credo che abbia problemi grossi, di quanto è agitata.

VANNI

E chi voli di mia? Spiramu ‘nveci chi nun si rricogghi me figghiu!

LUCIA

E’ pirmissu, è pirmissu, c’è nuddu?

VANNI

Trasi, trasi Lucia.

LUCIA

Oh, patruni Vanni! Rosa nun c’è?

VANNI

Chi c’è Lucia, chi ssi accussì... scunvolta?

SERAFINO

Mi sa che aspetta un bambino.

LUCIA

Mancu Germanu c’è?

VANNI

Germanu? E chi c’entra Germanu, cu picciriddu? Picchì tu... veni cca, fatti tuccari. (Le tocca la pancia) Ah, spetti un picciriddu, veru?

LUCIA

(Meravigliata) E vossia... comu fici a sapiri...?

VANNI

Io... ha sapiri chi haju ‘n anciuleddu ca mi cunta unu di tuttu.

LUCIA

Avanti, patruni Vanni, nun schirzati cu sti cosi.

VANNI

Ah, picchì tu pensi ca ju... staju schirzannu?

LUCIA

Vu cuntò... me patri, allura! Ju ciù dissi di nun dirivi nenti!

SERAFINO

Attento Vanni che sta per chiedere la mano di tuo figlio!

VANNI

Nun è chi vidisti, Lucia, vinennu cca, a me figghiu Germanu chi scinnia ‘o paisi cu a zita.

LUCIA

(Dispiaciuta) Cu a... zita, dicistivu?

VANNI

E certu, cu a zita; picchì Germanu nun po’ aviri ‘na zita?

SERAFINO

Credo proprio di no!

LUCIA

Io pinsàva... siddu vossia...

VANNI

Io... chi? (Lucia abbassa lo sguardo) Senti, di cu è ssu picciriddu chi hai ‘nna pansa?

SERAFINO

Sai di chi? Di padre Luigi!

VANNI

(Meravigliato) Minchiuni! Ora ci voli!

LUCIA

(Meravigliat, pensando che Vanni avesse parlato con lei) Cu mia parrò?

VANNI

No, nenti, dicìa minchiuni nel senzu... ca mi miravigghiavu chi tu aspettavi un picciriddu! Ti canuscju di nica, e pi mia è comu si fussi sempri picciridda. Allura, di cu è?

LUCIA

Io... io mi vriognu a diriccillu!

VANNI

Avutru chi vincita ‘o lottu, è un dono di Dio!

LUCIA

Si, propriu così! Un donu di Diu è!

VANNI

Ah, è un donu di Diu! Ma i doni di Diu nun s’abbannunanu! E allura, tu dicu ju di cu è?

LUCIA

Di patri... Luigi eni.

VANNI

Beddu patri! Un patri nun abbannuna i so figghi! E... senti, nautra cosa, ju, ju... chi ci trasu unni stu ‘mbrogghiu?

ROSA

(Entra preoccupata) M’havi a scusari, patruni Vanni, nun lu ‘ntisi propriu chi rrivò Lucia.

VANNI

Senti, senti bonu stu discursu, tu!

ROSA

(S’accorge di Lucia ch’è gravida) Ma tu... sinu all’autru jornu, non eri così! E comu senza mancu essiri zita?

VANNI

Eh, chistu un miraculu fu, un donu di Diu!

ROSA

Puru! Allura è figghiu di patri... No!

VANNI

Rosa, ma chi voi diri? Nun è chi unni stu paisi... patri Luigi... E ci sunnu assai doni di Diu, ‘nzumma?

ROSA

Io, nenti haju dittu, patruni Vanni! Sulu pi sintutu diri.

VANNI

(Ripassando quanto aveva detto Rosa) A missa l’autru jornu... u parrinu dissi... I piccididdi su doni di Diu. E certu! Chi po’ ddiri, stu... servu di Diu? Serafinu, oh Serafinu! Vidi ddocu unni chi munnu vivemu?

ROSA

(Tra se) Nenti, po’ essiri chi stu Sirafinu è un modu di diri, pi sfuarisi!

LUCIA

Allura nun c’è... Girmanu?

VANNI

E puru chi c’era Girmanu, chi havii di diricci a me figghiu?

LUCIA

(Esce piangendo) Io... Nenti, nenti!

ROSA

(Meravigliata) Chi forsi avissi vulutu chi Germanu...

VANNI

Divintassi so maritu e patri di ssu... donu di Diu!

SERAFINO

Attento Vanni, a scherzare con queste cose!

ROSA

Però, a vuliricci pinsari bonu, nun è chi fussi mali, si Germanu...

VANNI

E certu! Sulu sulu chi... senza mancu fari sforzi, avissi puru un figghiu bellu e prontu!

ROSA

Nun sulu, e forsi, forsi, avissi macari la cirtizza chi nun è...

VANNI

Nautra vincita o lottu! Chi nni pensi tu?

SERAFINO

Io annuncerei che sarebbe una bella cosa crescere i bambini.

VANNI

E certu! Tu oramai si praticu annunciari! A criscilli t’avissi a ‘mpratichiri!

ROSA

U sapi chi fazzu, vistu chi vossia è... (ironica) ‘ncumagnia, ju rrivu unni l’ortu. (Esce).

VANNI

Senti, Serafinu, mi ccumpagni chi è jiri ‘mbagnu?

SERAFINO

Su, andiamo (escono).

ROSA

(Rientra parlando con Peppi) Si po’ sapiri chi è stu discursu di mia e di Bartulu? Ma chi ci sfirriò ‘nto ciriveddu? Cu ciù porta di mmiscarimi cu Bartulu? Chi chiddu havi macari a mugghieri! (S’accorge di Vanni che manca e si preoccupa) E unni è, unni è patruni Vanni?

PEPPI

‘Gna veru è! E unni si nni ju, chi mancu vidi?

ROSA

Spittati, spittati cca vui, chi vaju su ttrovu (esce).

SERAFINO

(Ritorna con Vanni) C’è qui, seduto, Peppi.

VANNI

(In poesia) ‘Ntisi, visti, e seppi; sentu ciavuru di Peppi.

PEPPI

Oh, patruni Vanni! Sulu? E comu? E... mu dici comu fici a capiri chi c’era ju, cca? (Gli va incontro e lo aiuta a sedere).

VANNI

E comu fici! Si ti dicu chi haju pi amicu ‘n’ancilu, non ci cridi!

PEPPI

Sempri schirzusu vossia, ah!

VANNI

Eccu cca, chi ti dicìa!

ROSA

Patruni Vanni! Mi fici pigghiari un motu! Sulu non havi a jiri a nudda banna. Spittassi, chi pigghiu ru’ cosi chi cugghivu unn l’ortu, ru’ primizzii (esce).

VANNI

Allura Peppi, comu procedinu i travagghi?

PEPPI

Si sapissivu! L’omini dicinu chi comu finisci a vinnigna, di travagghiari unni vossia, no nni vonnu sentiri cchiù mancu lu ciavuru! (Rientra Rosa con delle fragole, le posa sul tavolo e riesce).

SERAFINO

(Va a prendere le fragole e glieli porta a Vanni) Tieni, mangiale tutte, e di corsa! (Una gliela va a passare sul muso a Peppi che guarda immobile la fragola muoversi e si strofina gli occhi pensando fosse un sogno).

PEPPI

(Meravigliato) E chi fu? Zanzara nun potti essiri chi era rossa e puru russa.

ROSA

(Rientra con un tovagliolo di stoffa). M’havia scurdatu di pigghiari ‘na sarvietta... (Pensando che se le fosse mangiate Peppi, lo va a guardare, meravigliata, in faccia). Ah ma allura veru diciti! Non vi nni pari mali? Comu, havi tantu ca i viju crisciri sti ru’ frauli, e vui... mancu una ci nni desi a ddu cristianu? Vossa Tegna, ora (gli da il tovagliolo), servi chi si stuja puru u mussu! (Rosa esce a prenderne altre due).

PEPPI

No, no! Ju nun ci nni mettu cchiù peri unni sta casa! Patruni Vanni chi camina sulu, frauli chi volanu...!

VANNI

Chi havi Peppi? Frauli chi volanu? Ma chi dici? (Si sentirà cantare a Germano la solita canzone).

GERMANU

Oh, tio (zio) Peppe! Unni è, unni è Lutìa?

PEPPI

Germanu, Germanuzzu, dimmi ‘na cosa, ma tu a vo beni a Lucìa?

GERMANU

Attai, attai! Anti, attaittimu! Te ne voletti tantittimo!

VANNI

Tiritì tiritì tiritì; tirità, tirità, tirità! Oh, mi sciucò a bucca!

GERMANU

(Ricordandosi dell’acqua) Minta! E ora?

PEPPI

Ora... chi?

GERMANU

Tenti, tu tai nuotare?

PEPPI

(Meravigliato) Chi cosa? (Serafino ha finito di dare l’acqua a Vanni; ne rimane, come al solito, un po’ e gliela butta in faccia a Germano che, sapendolo, si abbassa e prende in pieno e in faccia Peppi). Puru! (Entra Rosa posando ancora le fragole sul tavolo. Serafino le prende e, come prima, gliele da a Vanni che le mangia in un boccone; mentre Peppi sviene e Germanu scappa sotto il tavolo vedendo le fragole volare. Rientra Rosa).

ROSA

Videmu si sta vo... Ih, e unni su? (Va per chiamare Peppi, ma...) Zu Peppi, nun è chi... (non lovede) e unn’è? (Lo vede a terra e corre a soccorrerlo, mentre s’accorge di Germano sotto il tavolo) E tu chi fa sutta o’ tavulu? Nun è chi ti futtisti i frauli e ti mmucciasti sutta u tavulu? Nesci!

GERMANU

(Fa un gestaccio) Tè! Ti (ci) tono le cote (indicando in alto) che volano!

ROSA

Haju a ‘mprissioni chi nni sta casa avemu a pricurari ‘na bedda bombola d’ossigginu! C’è un cala e ghisa! Zù Peppi, oh zù Peppi! Sicuramenti i fraguli ci appinu a fari acitu! Nesci fora tu navutru! E tu avissi a crisciri i picciriddi?

GERMANU

Chi cota?

PEPPI

(Rinvenendo) Bedda matri! Unni sugnu?

SERAFINO

Sta arrivando Pietro.

VANNI

Rosa, v’addunati chi sta trasennu Petru.

ROSA

Comu! E ju... ju nun sentu nenti?

VANNI

Si vidi chi haj bisognu di cuntrullariti aricchi.

PETRU

E’ pirmissu? E’ pirmissu, signura Rosa?

ROSA

(Meravigliata) Zu Petru, dicitimi ‘na cosa, ciù dicistivu vui a patruni Vanni c’aviavu di veniri?

PETRU

Ju? No!

VANNI

Petru, oh Petru! Quant’havi chi nun ti fa vidiri!

PETRU

(Vede Peppi) Ah vui puru cca siti? Megghiu!

VANNI

E... a quali santu sta visita?

PETRU

Ju... nun sacciu si Peppi già ci nni parrau du discursu...

VANNI

Di quali discursu?

PETRU

Capisciu chi a Peppi... sicuramenti, di tant’anni ca travagghia unni vossia, ci pari mali a dirivillu; ma ju e l’omini dicisimu chi unni vossia non putemu veniri cchiù a travagghiari... no picchì non nni paga giustu! Ma picchì havi ‘na pocu di jorna chi... a sira, mancu u tempu di rrivari a casa, e ‘nn’addrumintamu chi mancu i cannunati nni svigghianu pi manciari! E avogghia chi mugghieri nni chiamanu!

VANNI

E comu mai?

PETRU

Chistu, a diri la virità, ancora nun l’amu caputu bonu! Però amu fattu casu a ‘na cosa, chi comi rriva Rosa cu l’acqua e chiama dicennu: “ a tia di l’ovu!” succedi ‘na guerra! Tutti sti ova duranti a jurnàta, nni sunnamu puru a notti! Tantu chi a casa unni mia, ova nun si nni mancianu cchiù; e pensu puru unni a casa di quarchi avutru! E allura i cosi su dui: o vossia nun manna cchiù Rosa a purtari l’acqua... e chi è megghiu forsi moriri d’asiti, o chi ci cumanna a Rosa di non diri nenti, posa l’acqua e si nni va.

VANNI

A diri a virità è, chi a cosa è una sula; e r’è chidda, chi vuiavutri riturnassivu a travagghiari pi comu faciavu un tempu, quannu ju era puru all’antu cu viavutri. Sulu tannu si travagghiava, senza ammazzarisi e senza mancu stari a rattarisi a panza! E... si vuiavutri siti d’accordu... e diccillu a l’omini, voli diri chi Rosa nun dici cchiù nenti, anzi nun veni propriu a purtari l’acqua; voli diri chi veni unu di vujavutri a pigghialla.

PETRU

Si, forsi havi raggiuni, veru è chi: “l’occhiu du patruni ‘ngrassa u cavaddu”, voli diri chi d’ora ‘n poi lu tinemu sott’occhi nui u cavaddu. Salutamu, patruni Vanni, e... spiramu di vidillu corchi ghjornu all’antu. (Esce).  

ROSA

Allura è signu... ca ci vonnu l’agghi pu vicinu!

VANNI

Rosa, u capisti u discursu? Voli diri chi di ora ‘n poi servi chi teni cchiù compagnia... a mia.

SERAFINO

Sta arrivando Lucia.

VANNI

‘Ntantu va japri chi c’è Lucia.

ROSA

E chistu è signu ca ju nun ci sentu... (Meravigliata) Cu dicistivu ca sta rrivannu?

VANNI

Lucia.

ROSA

Lucia? E vui... Va beh, va beh, lassamu perdiri! (Tra se) Ma comu fa, dicu ju!

VANNI

Japri, japri, chi un ghiornu di chistu avemu a parrari. (Va ad aprire)

 

GERMANU

Ju, ci vaju ju a japriri!

LUCIA

Donna Rosa, chi c’è me patri, forsi?

GERMANU

Lutietta mia! Dove tei ttata? Io ti ho teccato tantittimo!

LUCIA

Oh, Girmanu cca si!

PEPPI

Lucia, chi vinisti a fari?

LUCIA

Vinni pi parrari cu Girmanu! Chi forsi nun ci pozzu mancu parrari?

SERAFINO

Io direi che questo è l’ultimo atto di coraggio. Dovrai dire di si, alla scelta che farà tuo figlio; verresti più tranquillo con me sapendo di aver lasciato tuo figlio in buona compagnia. E poi... lasciamelo dire, un bimbo che nasce ha bisogno di avere attorno a se una famiglia che gli permette di vivere una vita tranquilla. “I bimbi, non sono del padre o della madre, ma di chi li vuole veramente bene!”

ROSA

(Tutti erano meravigliati nel vedere Vanni guardare sempre fisso in un punto e vederlo in posizione d’ascolto) Patruni Vanni, patruni Vanni! Chi si senti mali pi casu?

VANNI

U sapiavu vuautri chi: i picciriddi, nun sunnu du patri o da matri, sunnu di cu i voli veramenti beni! (Meravigliato) Oh, nun si finisci mai di ‘mparari!

PEPPI

Patruni Vanni, ma... si senti bonu?

VANNI

Si vaju di diri propriu a virità, nun maju ‘ntisu mai comu a oj!

LUCIA

Ju, si vuj... patruni Vanni, siti d’accordu, vulissi dari u nomi o’ picciriddu chi havi di veniri, e mi piacirìa si...

VANNI

Figghia, ju nun sacciu chi rispunniri; si Germanu... dici si... Ma tu u sai chi Germanu è comu un picciriddu?

LUCIA

Voli diri chi ‘nveci di unu, nni crisciu comu fussiru dui; ju a Girmanu ci nni vogghiu puru di beni. 

SERAFINO

Vanni, sta arrivando Bartolo, ed è pure... come dite voi... incazzato! Si incazzato!

VANNI

Sintitimi tutti; nisciti e lassatimi sulu cu Bartulu...

TUTTI

(Meravigliati) Bartulu!

VANNI

E chi è u coru da parrocchia? Bartulu si! Nisciti, nisciti. Vi dissi! (Escono tutti) Chi dici, Serafinu, ma duni ‘na manu a carmari Bartulu?

SERAFINO

Certo!

BARTULU

E’ pirmissu? E’ pirmissu, donna Rosa? (Nessuno risponde ed entra). Trova delle cose per terra: e Vanni che si diverte, accompagnato da Serafino, a saltarle tutte. Resta bloccato. Poi Serafino tira un cesto a Vanni che lo prende e lo rilancia a Serafino). Nun è chi ddi pipi rrustuti... mi ‘nchiummaru nno stomacu? (Serafino porta il cesto verso Bartolo che scappa di corsa sotto il tavolo). Ajutu! Ajutu donna Rosa! I spirdi! I spirdi! Ma cu mi porta a veniri cca! Donna Rosa, ajutu! Ajutu! (Sviene ed entra Rosa. Tutto è a posto. Persino Vanni è tornato a sedere).

ROSA

Chi c’è, chi successi? Patruni Vanni, chi fu?

VANNI

Di chi cosa?

ROSA

Comu di chi cosa? Bartulu è ‘n terra pi mortu! (Va da Bartolo) Zù Bartulu, zù Bartulu!

BARTULU

(Rivenendo) Unni sugnu? Unni mi trovu, e giostri? Già a festa du paisi ‘ncuminciò? Quantu cosi chi vulavanu! E unni, unni si pigghinu i pesciolini russi?

ROSA

(Meravigliata) I pesciolini russi! Attruvaticci chiddu ca vitti! Zù Bartulu, zù Bartulu, susitivi di ‘n terra.

BARTULU

Chi cunfusioni! E pi ghiri a casa ora di unni pigghiu?

ROSA

Susitivi, susitivi chi ora vi cumpagniu ju unni è a strata. (Si alza lentamente toccandosi la testa). Avanti, amuninni. (Chiama Peppi) Zù Peppi, zù Peppi! (Entra Peppi) Vossia accumpagna Bartulu a casa.

PEPPI

Comu, nun era bonu un mumentu fa? Chi fu? Chi successi?

ROSA

E u dumanni a mia? ‘Ntantu u ccumpagna a casa. (I due escono, Bartulu si sorreggerà stentatamente).

VANNI

Rosa, ancora cca si? Ccumpagnami, che fari un zirvizzu e ‘ntramenti ti cuntu di ‘na storia (escono, e Serafino rimane).

GERMANU

(Entra con Lucia) E chi fitiru, ti nni eru tutti? Veni, veni, ttettati (ssettati) chi ora ti fattu u cchettettu! (scherzettu) (La fa sedere comoda e con la testa appoggiata) Accuttiì! Però nun ti cantari! Io mi ttettu cca, a latu a tia e comu ti mita (misa) tu. E tu a diri tomu dicu ju.

LUCIA

Nun è chi è u scherzu... di struppiarimi?

GERMANU

No! E’ u chettu di l’acqua, però ‘un ciù diri a nuddu!

LUCIA

E va beni, sugnu pronta.

GERMANU

E allura dillu: “oh, mi è ttiucàta la bocca!”

LUCIA

Oh, mi è ttiucata la bocca! (Non succede niente).

GERMANU

Fotti, fotti u ta picchì un tuttetti (successi) nenti, picchì tu bagliatti e dititti: mi è ttiucàta; nun ti diti mi è ttiucàta, ti diti mi è tti-u-cà-ta! U capitti?

LUCIA

Ah, forsi vo diri sciucàta?

GERMANU

Ti, ti! Popio cotì! Allora, ritomintiamo. (Si rimettono come prima) Tei ponta? Pima lo dito (dico) io, cotì ti fattio vedere come ti dite.

LUCIA

Sugnu pronta.

GERMANU

“Oh, mi è ttiucàta la bocca!”

LUCIA

“Oh, mi è sciugàta la bocca!” (Serafino che aveva già il bicchiere con l’acqua in mano, la lancia solo a Germano).

GERMANO

Ajutu!

LUCIA

(Che si era aperta gli occhi, rimane sbalordita guardando in aria) Ih, e di unni s’arricugghju st’acqua?

GERMANO

Ajutu, ajutu, tto (sto) annegando! Affoto (affogo), affoto! (Scappa verso fuori gridando).

LUCIA

(Non capisce). A foto! Chi dissi, a foto? Girmanu! Girmanu! Veni cca! Unni va, mi lassi sula? (Esce a cercarlo) E menu mali chi mi voli beni!

ROSA

(Rientra sorreggendo Vanni. E’ molto triste). Però ‘un vogghiu chi si nni va e mi lassa! Chi fazzu, ora, sula, a sta età e senza di vossia? (Lo fa sedere)

VANNI

Chisti foru li patti ca ju fici cu l’Eternu Patri, e nun pozzu rristari. Tu, hai a Peppi ora a cui badari; a me figghiu, a Lucia... o picciriddu chi a mumentu rriva! Vidi quantu chifferi? Ti cunfessu però chi m’avissi piaciutu di canusciri stu picciriddu,  chi... alla fini, sarà puru me niputi! E poi, a mumentu rriva puru a festa, cu spari e murtaretti!

ROSA

Nun mi mittiti specchi davanti l’occhi, patruni Vanni! Chi voli ca mi ‘nteressa cchiù a festa cu i spari e murtaretti? Ju prifiria sentiri li so rumùra, li so grida...

SERAFINO

Su, Vanni è giunta l’ora, andiamo.

VANNI

Addiu, Rosa. Dintra u casciuni da tavula lassavu ‘na cosa pi tia, pigghiala, e fammi cuntentu, armenu... pi sta vota. (Reclina il capo).

ROSA

(Che si trovava in ginocchio, gli si stringe attorno le gambe piangendo) No, no! Patruni Vanni, nun mi lassati sula! (Dopo un po’ si alza lentamente, e si reca ad aprire il cassetto; trova una lettera e la legge; sarà la voce di Vanni a parlare).

VANNI

Cara Rosa, pirdunami si maju cumpurtatu comu un vecchi riddilusu, cu la natura nun putemu cuntrastari, e la natura mia fu chidda di essiri così. Ora, ju nun mi vogghiu fari pirdunari cu ssi quattro sordi ca ti vosi dari... ‘nsignu di rrialu; u rrialu chi avia vulutu fariti pi a festa du Crucifissu. Ci tinissi tantu a vidiriti vistuta... cchiù eleganti, e macari farimi pigghiari da gilusìa si quarcunu avissi dittu ca si bedda! E’ facili scriviri chiddu chi ‘nveci avissi vulutu diriti: “grazii!” Addiu Rosa, e... si poi, nun mi nn’aviri a mali.

Fine