U n’s’è mai savù

Stampa questo copione

U N’S’E’ MAI SAVU’

U N’S’E’ MAI SAVU’

(che Garibaldi l’é pasê nẽch da la Côsna)

tre atti dialettali di Luigi Antonio Mazzoni

Personaggi (in ordine di entrata)

Mariãna

Pio

Toni de Borgh

Pôcavoia

Sabeta

Clarice

sgnora Lucia

Vapensiero

Pidariôl

Emma

Pirèna

Giget

Mingaia

Surghet

Sbragõ

Nella locanda situata in località Cosina di Faenza. A metà strada tra Faenza e Forlì.  Il pomeriggio del 14 agosto 1849.

ATTO PRIMO

L’osteria della Cosina: il semplice e castigato interno a piano terra.  A destra, per chi guarda, un modesto  bancone con dietro una porta che s’ immagina conduca alla cucina. Dalla parte opposta un ampio arco: l’ingresso dell’osteria. Al centro una scala sale ai piani superiori dove sono a disposizione alcune camere. Sul davanti un paio di tavoli con sedie di paglia. E’ il pomeriggio inoltrato del 14 agosto 1849. E’ caldo. Al bancone Mariana.

Entra Pio.

MARIANA           Bona.

PIO                         Bona, sgnora. (si asciuga il sudore con un fazzoletto) Ufff… fat chêld.  A m’dala cvël da bè?

MARIANA           Ros o biãch.

PIO                         Acva. Sol acva.

MARIANA           Pronti: A l’ò tirata adës fresca, ‘d int e’ poz. Pôcavoia?

PIO                         A i ò e’ caval da parcurê.

MARIANA           A vôl magnê?

PIO                         Dop. Aspët dla zẽt. Cus ala ‘d bõ.

MARIANA           De stufê cun al póm e al patêt. De mlõ e de gómbar frèsch.

PIO                         Bẽnesum.

MARIANA           (spazientita) Pocavoia?!!

Entra Toni. Sguardi distratti dei due al nuovo avventore mentre lui guarda con una certa insistenza sia Pio che Mariãna.

                                Bona. O Pocavoia!  (a Toni) A i fal bsogn ‘d cvicvël?

TONI                     Scusi?

MARIANA           In cosa posso servirla?

TONI                     Si mangia bene in questa osteria?

MARIANA           Si capisce. Si mangia bene e con poca spesa.

TONI                     Bene. Allora vorrei cenare.

MARIANA           Subito. Pôcavoia? Duv t’ sit mèss, arspond dõca.

Entra Pocavoia

POCAVOIA          A so ‘cvè. A so ‘cvè. Cus et sempar da rugiê?

MARIANA           A i ò ch’l’ è mez’ora ch’a t’ciãm. A l’et stachê e’ caval ‘d ste  sgnor?

POCAVOIA          Ció, a n’ so miga un indvẽ me. Csa vliv ch’a sepa ch’l’è da stachê.

MARIANA           Adës ta l’ sé. Parcural e pu tirà so tre seci ‘d acva ‘d int e’ poz.

POCAVOIA          Tre seci? Csiv da fêr e’ bãgn a tota la civica?

MARIANA           Fa mãch e’ spiritos. Dò t’a li pôrt in cusẽna e õna ‘d s-ciora. E pu t’impines l’ébi..

POCAVOIA          L’ébi? Mo s’a l’ò impinì stamatena.

MARIANA           E adës l’è vuit. Al bes-cì agli arà pu da bé.

POCAVOIA          (ci pensa e fa i conti) Osta. U n’ gn’avrà immãca trenta.

MARIANA           U i avrà cveli ch’u i avrà.

POCAVOIA          Se mo t’avivta det tre.

MARIANA           Ció, Pocavoia, dai mo un tai.

TONI                     Ci sarebbe il mio cavallo da custodire.

MARIANA           Dai, dõca. Fa cvel ch’i t’ dis.

POCAVOIA          A vegh a vegh! (esce brontolando) La n’ è miga una staziõ ‘d posta cvesta.

PIO                         A vegn cun vo. E’  mi caval l’è umbros. (esce)

TONI                     (dopo essersi accertato che Pio sia uscito) Eh, l’è fadiga fês dê mẽt da i garzõ.

MARIANA           Pocavoia l’è un bõ  s–ciã, sol ch’ u n’à poca voia. Clarice? Csa vliv da magnê? Prõt a i ò de stufê.

TONI                     Andẽ pu par e stufê.

CLARICE             A so acvè, mãma.

MARIANA           (a Clarice) Pôrta un piat ‘d stufê. 

CLARICE             Sobit mãma. (Clarice esce)

MARIANA           Da bé. Ros o biãch?

TONI                     Zal, cum’è culor dla bangera de nostar Pêpa!

MARIANA           Che e’ Signor u l’mantegna in salut!.

TONI                     Sicura che mandêr avãti tot la baraca. Da par vo. Sẽza un azdor… E pu nẽch cun una burdëla da mantnì.

MARIANA           E’ Signor l’a avlù acsè e e bsogna cuntintês. Da la fãm a n’ s’murẽ brisul, a i avẽn la lucãnda e nẽch pô ‘d tëra da lavurê...

TONI                     E pu cun i tẽp chi corr. Cun la zẽt ch’la pasa par la strê. Suldé chi va, suldé chi vë, brighẽt,...

MARIANA           A i avì magari rasõ.

TONI                     Republichẽ chi scapa…

MARIANA           A me cvi i m’da pôch dãn. Me a m’abêd  e’ mi lavor e a v’ garantes ch’a n’ò za a basta, sẽza fê dla puletica.

TONI                     E a fasì bẽ!

 

Clarice entra con la cena. Toni mangia e parla.

MARIANA           S’al dgi vo.

TONI                     Dgim un po’ cvel  ch’l’è arivê prema ‘d  me cun e’ baruzẽ. Al cnusiv?

MARIANA           Me no.    

TONI                     U n’ v’à det cum ch’ u s’ ciãma?

MARIANA           Me la zẽt chi ven acvè, s’i n’ s’aferma par la not a n’i cmẽnd gnit.

TONI                     E ‘d in dov a vẽl?

MARIANA           (decisa) A ne so d’in dov ch’u s’vegna. S’a l’avlì savé cmandil cun lò. (porta da bere)

TONI                     Ah, a ciapì fugh cun gnit.

MARIANA           A i ò imparê a badêr a cà mi.

TONI                     Brava. Vostar marid e sreb cuntẽt.

MARIANA           (subito allarmata) Csa saviv  vo ‘d mi marid?

TONI                     A m’aspateva gnãca me ‘d truvêv acvè.

MARIANA           (lo guarda meglio) Mo vo chi siv?

TONI                     A so propi cambiê una masa.

MARIANA           (riconoscendolo basita) Toni de Borgh!?

TONI                     La miseria! E pê ch’a i aviva vest e’ gêvul.

MARIANA           Sẽza la bêrba, piò mêgar. Mo vo a n’ sivi...

TONI                     No, a n’ so môrt.

MARIANA           Mo tot sti ẽn? Duv a siv stê?

TONI                     In zir pr’ e’ mond. E vo?

MARIANA           A sẽ stêdi sparìdi pr’un pô.

TONI                     L’è par cvest ch’a n’ v’ò truvê! Mo a so ancora acvè ch’a cumbat par l’Italia, par la libartê.

MARIANA           Mhhh… La libartê, l’è una bëla parôla. Cvẽt sogn cun Fafina. Un’ Itaglia sẽza padrõ frustir. Sẽza Pêpa. Sẽza tudesch… mo pu dop? La libartê. In ca mi l’à purtê sol dal sgrêzi.

TONI                     Eh, za.

MARIANA           Pôvar Fafina a n’ so gnãca cum l’è môrt.

TONI                     A n’ avì propi savù gnit?

MARIANA           A n’ò savu gnit.

TONI                     A i sera acãt…

MARIANA           E cum ël stê?

TONI                     Una s-ciuptê int la faza.

MARIANA           A n’ so gnãca in duv ch’l’è splì. (interessata) Mo vo al savì in dov ch’l’è? 

TONI                     No.

MARIANA           Com? A i avì det adës ch’a  sivi insẽ.

TONI                     A so stê frì. A m’ so distê in t’un bsdêl militêr. A i ò mèss un bël pô arfêm.

MARIANA           Parò, u s’ putrà savé?

TONI                     L’è mei no zarchê gnit, dasim mẽt a me, Mariãna.. Ormai cvel ch’l’è stê l’è stê.

MARIANA           Eh za, cvel ch’l’è stê l’è stê.

TONI                     Fafina l’era cume un fradël par me. Cvẽt treb a ca vostra e a v’tulesuv lò. Eh, la vita l’è andêda acsè. Mo me a so acvè par un êtar mutiv.

MARIANA           Ach mutiv?

TONI                     Prèma ‘d tot magnê ste stufê, ch’l’è propi bõ e pu  pr’avdev vo. Fê do ciacar.

MARIANA           Sora de chè? 

TONI                     A si incora piò bëla adës che set ën fa.

MARIANA           Toni, scusim mo s’l’è cvest e’ mutiv… (fa per avviarsi)

TONI                     Stasì acvè. Ehh! A si sempar stêda scuntrosa cun me, cun  me ch’a v’ voi bẽ.   Alora a m’e fasiv ste piasé? 

MARIANA           Mo ‘ch piasé?

TONI                     Mariãna, ven acvè. (lei si avvicina) Lasa ch’a t’ dëga de te cum’ una vôlta. L’è un afêri gros. I m’à mandê da Venezia. ‘D nascost a tot, parchè a i ò da incuntrê e’ generêl.

MARIANA           E’ generêl chi?

TONI                     Garibaldi.

MARIANA           Garibaldi? Mo csa giv?

TONI                     Ssst! Adës ‘t capès parchè a i ò da druvê cvatr’oc. La Rumagna l’è pina ‘d spei di tudesch. Lò i sa in dov ch’l’è…

MARIANA           (convinta) E me cus o i a da fê?

TONI                     Gnit. Sol, te ta n’ u m’ cnos e ta n’ m’e mai vest. Me a so un frustir acvè. Un frustir. Il Capitano Pacini, milanes.

MARIANA           E parchè?

TONI                     Par tot le mei acsè.

MARIANA           A n’ capes. Parchè?

TONI                     Fidat ‘d me. (tenta di abbracciarla e di baciarla ma lei si divincola) T’si ancora una bëla dona. E a me ta m’ si sempar piasuda.

MARIANA           Smitila sobit.

TONI                     Cla sera ch’a s’aviesum par Bulogna ta me dases parò un bes.

MARIANA           A  m’ ciapesuv a tradimêt.

TONI                     A i avet l’impresiõ ch’ u n’ t’spiases una masa.

MARIANA           A sera sturbêda. E vo a v’ n’aprufitesuv. Mo che bes, cla sera, a n’l’ò dê a vo. A l’ò dê a mi marid.

TONI                     Mariãna, me a so incora acvè.

MARIANA           Dasẽi un tai nëz ‘d cminzê.

TONI                     Com t’vu te. (cambiando discorso) Oh, a i ò propi znê bẽ. Brêva. Cvãt a fal?

MARIANA           Un pêval.

TONI                     (beve) L’è bõ nẽca ste biãch! Toh, ciapa. (le butta due monete) A m’aracmãnd, l’è impurtãt.

MARIANA           Sè sè.

Scende Sabeta.

SABETA               Cus et fat? Et vest la Borda?

MARIANA           Parchè ?

SABETA               Ciò, t’è una faza.

MARIANA           U v’ parrà.

TONI                     L’è sol un pô surpresa ‘d avdem. Mo l’è cuntẽta.

SABETA               Parchè a v’ cnusì?

TONI                     Ricordi di gioventù.

SABETA               (lo riconosce) Toni?

TONI                     Sè, a so me.

SABETA               (gli butta le braccia al collo e lo bacia) Oh, cun ch’a i ò chêra ‘d avdet. Mo duv a sit stê tot ste tẽp.

TONI                     (frastornato) Mo te chi sit?

MARIANA           Sabèta, smetla sobit.

SABETA               Csa sit gelosa?

MARIANA           L’è acvè ‘d nascost. U n’ l’à da saver inciõ.

SABETA               Una missione segreta. U m’vë la pël ‘d oca.

MARIANA           Va a fer e’ zir a parcurê i animel.

SABETA               Vai te a parcurê i animél, me a voi scorar un pô cun Toni. Sta trancvela e vẽ un cvicadõ a fëgh cõt ‘d gnit.

MARIANA           Uff! (esce)

SABETA               Beh, alora? A t’arcurdat che da babina a sera sempar sora al tu znocia e te invezi t’fasivta e’ fil a mi surëla.

TONI                     A m’arcurd.

SABETA               E me a sera gelosa.  E te ta n’ u m’ gvardivta gnãca.

TONI                     A sẽ sempar in tẽp par rimigiẽ.

SABETA               (abile, si smarca) No no. Acvè no. E pu a so maridêda.

TONI                     Ah...

SABETA               Cun Pôcavoia.

TONI                     Ah...

SABETA               E te csa fet adës. (sottovoce) A sit incora cun “La giovane italia”.

TONI                     E vuietri?

SABETA               Me a n’ m’intarës ‘d puletica. U i è trop da pinsê, trop da risghê e trop pôch da gvadagnê.

TONI                     E tu surëla?

SABETA               L’à trop da lavurê, parò...

TONI                     Parò?

SABETA               No gnit. A sit avnù par salvê Garibaldi?

TONI                     Csa set te ‘d Garibaldi?

SABETA               Cvel chi sa tot.  El incora sparì o a l’ à i za ciap?

TONI                     Te e tu surëla a n’ savì gnit?

SABETA               E chè?

TONI                     Duv ch’l’è sparì?

SABETA               Da cvãnd ch’l’è môrt Fafina a n’savè piò gnit di republicã. Alora l’è incora sparì. Cvel i n’e ciapa.

TONI                     E pê t’ seia cuntẽta.

SABETA               Beh, u m’ sta simpatich. I dis che seia un bël oman. Biond cun i óc blu. Dim u pô, te a l’et cnusù?

TONI                     No. Mo a i areb a chêra ‘d incuntrêl.

SABETA               Nẽca me. E s’a l’incuntres…

TONI                     Csa i faresta?

SABETA               Al tnireb sparì un pô int la mi cãmbra. (ride e stringe le mani di Toni mentre dalla cucina passa Clarice che si avvede di tutto, guarda curiosa e poi sale le scale)  A t’afermat acvè par la not?

TONI                     E pò dês. (cambiando discorso) E se un s-ciã u s’avlès s-ciarê la faza?

SABETA               Int la prèma cãmbra sora al schẽl u i è gni côsa. S’t’si strach ta t’ pu nẽca stuglê.

TONI                     Dai, ven so cun me. (la prende per mano e la porta su per le scale, ma lei gli sfugge)

SABETA               Adës a n’ pos. A i ò da parcurê i animel.

TONI                     Alora stasera.

SABETA               Chisà. (esce ridendo e Toni sparisce in alto)

Scendono  Lucia con Clarice. Lucia è la suocera di Mariana. Nobile decaduta porta però nel vestire, nel parlare e nell’incedere,  ancora visibili,  i segni della sua antica provenienza.

LUCIA                  Adës, da brêva,  t’vé a la Pì a cunsêt.

CLARICE             Sè nona.

LUCIA                  E t’ dê nẽca un bël bes a Gesù.

CLARICE             Sè nona.

LUCIA                  Brêva burdëla. E vẽt a ca sobit nẽz ch’ u s’fëga bur.

CLARICE             Sè, nona.

LUCIA                  Dmatena prëst andèn a mesa. L’è la fësta dla Madõnina e par prem cvel e bsogna ringraziêr e’ Signor. (si avvede che la giacchetta di Clarice ha bisogno di due punti e prende ago e filo)

CLARICE             Sè nõna.

LUCIA                  E pu a set cvel ch’l’à fat la tu nõna? La tu nona l’à scort cun l’arziprit.

CLARICE             Parchè? O i à fat cvël ‘d mêl?

LUCIA                  No no. Te t’ci una brêva babina. E t’é sempar d’avanzêr acsè. Alora l’arziprit e va a dscorar cun al surin ‘d Fugnã. La tu nona la cnos incora dla zẽt impurtãta e se va bẽ gni côsa a utobar te t’vé a stê alà da ló.

CLARICE             Alà da ló? A fê che?

LUCIA                  A stugiê e a fêt grãnda cume una sgnora.

CLARICE             Par sempar?

LUCIA                  No, sol par l’inveran.  A sit cuntẽta?

CLARICE             Sè nona. Parò me a stëgh bẽn acvè cun la mi mãma, cun vo, cun la zeia…

LUCIA                  No no. Me za a n’ so mai stêda cuntëta che tu mê l’epa tôlt ste post. L’ustareia l’è un brot post par una babina cume te. E nẽca tu mãma la l’ sa.

CLARICE             Perché? U i è sempar tãnta zẽt.

LUCIA                  Tutti omacci, bestemmiatori e peccatori! I è int al mã de gêvul.

CLARICE             Parò a i stasì nẽca vo cun ló.

LUCIA                  Me a so vëcia e a so bona ‘d abadër a e’ gêvul. T’é invezi t’ci incora una babina. Dim un pô: parchè e’ faichèt e zerca sempar ‘d ciapêr i pulsẽ?

CLARICE             Parchè i è tenar e znì!

LUCIA                  Brava. E s’u i ciapa csa fal?

CLARICE             U si mãgna.

LUCIA                  Ecco, e’ gêvul l’è pracis. Satana e zerca ‘d ciapê sobit agli anum di burdel ch’a gli è tenri e znini. L’è par cvest che bsogna praghê sempar, confessare i peccati e fê sempar la cumugnõ.

CLARICE             E a i ò da stê da par me?

LUCIA                  A Fugnã  u i è tãnti surin e  una masa ‘d burdëli cume te, u s’ stugia, u s’ prega e’ Signor…e e’ gevul u n’ vẽ brisul parchè i ẽnzul de Signor i sta ‘d gvergia con la spada di fuoco.

CLARICE             E i putrà avnì nëca Pirì e Gigino?

LUCIA                  No.

CLARICE             Parchè?

LUCIA                  U n’ sta bẽ. E a voi t’smeta ‘d zughê cun chi du burdel.

CLARICE             Parchè?

LUCIA                  Parchè i mês-c i à da stê cun i mês-c e al feman cun al feman.  E non si devono mai mettere a scherzare sinò succedono i peccati mortali. E te t’al se: è meglio morire…

CLARICE             … che commettere peccato mortale!

LUCIA                  Brava.

CLARICE             Alora prema la zeia Sabeta, ha fatto peccato mortale.

LUCIA                  Parchè?

CLARICE             Ció, la stricheva la mã ‘d che sgnor ch’l’è arivê.

LUCIA                  U t’sarà pêrs a te.

CLARICE             No no a l’ò vesta propi bë, e pu la s’è nẽca mẽsa a ridar.

LUCIA                  Sta bona.

CLARICE             Sè nona, parò…

LUCIA                  Sta bona !

Entra Vapensiero canticchiando un’aria del Nabucco di Verdi. Ogni tanto immette a tempo qualche breve accenno alla stessa opera, poi Pôcavoia.

CLARICE             (canta con lui “Va pensiero” dal Nabucco) Al set che a vegh a Fugnã?

VAPENSIERO Complimenti. Bona, Luziina.

CLARICE             A vegh a stugiê e a fê la sgnora.

VAPENSIERO A mo alà i t’insegna nẽca e’ franzes. Bonjour mademoiselle… che vò pu dì buongiorno signorina.

CLARICE             Te ta l’ se e’ franzes?

VAPENSIERO A so stê a lavurê in Frãza pr’una ciopa ‘d en.

CLARICE             Adës la mi mãma la n’ po dscorar cun te, e pu l’oman l’à da stê da par lò e la dona da par li.

VAPENSIERO Osta, e parchè?

CLARICE             E’ meglio morire che commettere peccato mortale.

LUCIA                  Dai doca che l’arziprit u t’aspëta. E arcôrdat cvel ch’ t’ò det.

CLARICE             Sè nona. At salut Vapensiero. (lo bacia ed esce cantando)

VAPENSIERO A i insignì prëst in dov ch’l’è e’ gêvul, eh?

LUCIA                  Sè, a v’ la chêv da sota  nẽz ch’a m’ la gvastiva cun al vostr’ idei.

VAPENSIERO Mo a siv propi sicura che e’ gevul e seia a lè?

LUCIA                  A savì za cum a la pẽs. In tot i ches a utobar la va a Fugnã.

VAPENSIERO Osta, Fugnã. Un post da sgnur. Mo a siv sicura chi v’la tô? Ah za, l’è e vera la vostra fameia l’à incora un nõm. E su mãma ëla cuntẽta?

LUCIA                  La l’sa nẽca li che cvest u n’è post par na burdëla.

VAPENSIERO Cvest e po resar vera mo… me a n’ so õ ‘d fameia, mo a  i ò fed che la burdëla la vegna so mei tra zẽt ch’ a i vô bẽ.

LUCIA                  Acvè e vôlta sol di imbariagót e di frustir. E li la n’è piò una babina.  No. Meglio fuggire le occasioni.

VAPENSIERO E la burdëla csa disla?

LUCIA                  Cs’ à la da dì? Una burdëla l’à da dê mẽt e basta.   

 la sgnora Lucia sparecchia dove ha mangiato Toni. Pocavoia entra con un secchio pieno d’acqua

VAPENSIERO Ecco e’ nostar garibaldes che porta l’acqua al mulino della patria.

POCAVOIA          U n’ t’à da ciapêr un colp a te e a tot i garibaldis de mond cun Garibaldi int la veta!

VAPENSIERO Azidẽnti! Cus et magnê una bèsa?

POCAVOIA          A n’è pos avdé che dilincvẽt. Tot i dè e pasa di tudesch ch’ il zerca. T’vi che s’a saves in dov ch’ l’è a i mitarẽb pôch a dinunziêl. Cla ligera! E smetla ‘d dêm de garibaldes!

VAPENSIERO Mo csa ta l’ fat?

POCAVOIA          U m’à fat che s’a l’incõtar al ciap a chilz int e’ cul! S’a i ò da dê una mã a lò e a la su bãnda piotost… piotost… piotost ch’à gvẽta bech!

LUCIA                  Cvel sè ch’l’è un gêvul! 

POCAVOIA          L’è un boia.

LUCIA                  Un anticristo!

POCAVOIA          Eh, u l’dis nêca Dò Pirẽ.

VAPENSIERO Csa vut che dega un prit! U l’dis ach s’ u n’e pẽsa. Lui deve seguire la volontà del Papa. E pu ta l’ se che i prit e bsogna dei mẽt sol dal vôlt.

POCAVOIA          Cvest l’è e vera. (sale le scale)

LUCIA                  (a Pocavoia) Complimenti. Ta t’ci za fat cumprê! (a Vapensiero) E alora  csa i vet a fê chè in cisa? A cunsêt, a fê la cumignõ?

VAPENSIERO L’è cal vôlt ch’a i dëgh mẽt.

LUCIA                  Al so che a ciacarê cun te a n’l’impat brisul mo un cvël a te degh ciêr. A  n’so cuntẽta che t’ prela atorna a mi nôra.

VAPENSIERO A m’acuntintareb ch’la fos cuntẽta li. Vo a n’ si cuntẽta?

LUCIA                  No.

VAPENSIERO E parchè?

LUCIA                  Dla miseria a n’avẽ za a basta. 

VAPENSIERO No, u n’è cvest. L’è e vera ch’a n’so un sgnor mo a n’ so miga un môrt ‘d fã. A i ò un amstir e una butiga cun du upareri cla va bẽ. No, No, Vo a i avì pavura ‘d êtar.

LUCIA                  Sè, a iò pavura ‘d êtar. L’è la tu tësta ch’la m’ fa pavura.

VAPENSIERO Parchè a n’ so un papaloni? Parchè a i ò simpateia par i garibaldis?

LUCIA                  Mi nôra la za sufert a basta par colpa ‘d un marid che invezi ‘d pinsêr a la su fameia l’è andê a cumbatar par la libartê! La libartê, l’indipendẽza. Phuah! Bëla roba!

VAPENSIERO Su marid l’era vostar fiôl.

LUCIA                  S’l’era mi fiôl u m’areb dê mẽt!

VAPENSIERO A si incora arabida. E dì ch’u n’è pasê de tẽp.

LUCIA                  Me a l’ò fat e me l’areb sfat dal bot s’a i aves putù. Par corar dri al ciacar ‘d che sgraziê ‘d Mazzini che sta bẽ sparì da la pavura l’à abandunê su moi, una babina znina… u s’è fat amazê e l’è nẽca andê a l’Inferan!

VAPENSIERO No no, sgnora Lucia. Lizila da un êtar cãt. U n’sè fat amazẽ, i l’à amazê! Mo lò cvel ch’là fat u l’à fat par l’ avnì piò sicur a su moi, a su fiola.

LUCIA                  Bël avnì, va pu là.

VAPENSIERO E pu che seia andê a l’Inferan l’è incora da savé!

LUCIA                  Sta bõ! L’à cumbatù cotr’i suldé de Pêpa! Cotr’ e’ Pêpa.

VAPENSIERO Alora forsi l’è andê in paradis!

LUCIA                  Basta u n’ s’po dscorar cun te. Ta m’ fê sempar avnì so e’ ciù.

VAPENSIERO sgnora Lucia a scherz! A scherz!

LUCIA                  Sora a la sãnta religiõ u n’ gnè gnit da scarzê.

Entra Pidariôl.

PIDARIOL           Saluto Vapensiero e la Luziina. Il diavolo e l’acquasanta.

VAPENSIERO Salute Pidariôl.

LUCIA                  Ecco, u n’ariva un ‘êtar di bõ.

PIDARIOL           Una mzeta ‘d che bõ.

LUCIA                  Et da paghê?

PIDARIOL           Paghê, paghê. A vdiv sgnora Lucia, vo ch’a si nêda sgnora e a si acsè religiosa al duvresuv savé. Se e’ Signor l’aves avlù che tot a i avesum di baioch u i avreb invantè lò. Li avrebbe creati lui – gli scudini d’oro e d’argento - e li avrebbe spargugliati per il mondo cum l’à fat cun  i élbar, cun l’êria, cun l’acva. Invezi no, l’è stê e’ s-ciã, è stato lo schiano che li ha inventati.  E l’è stê e’ gêvul ch’ u i à insignê. Par cvest i prit i dis “E più facile che un cammello passi per una cruna di un ago che un ricco vada in paradiso”. Parchè? Parchè i sa che i baioch i è de gevul.

LUCIA                  Cvest l’è vera.

PIDARIOL           E alora ló, cum a fai?

LUCIA                  Chi?

PIDARIOL           I prit?

LUCIA                  A fê che?

PIDARIOL           Andêr in paradis?

LUCIA                  Csa bacaita?

PIDARIOL           Eh mo ció, ló di baioch i n’à una masa.

LUCIA                  Ta n’ataca nẽca te! Ch’a ciap int la garnê!

PIDARIOL           No stasiv istizì! I prit i i va in paradis. I i va. E al saviv e’ parchè? Parchè la loro missione  l’è cavêr i baioch ‘d int e’ mond. Se i aramasa tot ló non ci sono più motivi di peccato. E piò i in chêva e piò i fa de bẽ e piò ló i va in paradis e i mãnda in paradis le sue pecorelle.

VAPENSIERO (tra se) Una cvicadõna magari prema de tẽp.

LUCIA                  Valà, sta bõ. La barlòca la t’ fa zavaiê! Mo me at deg un cvël: “E’ più facile che un cammello vada in paradiso che Pidariôl e bèga sẽza paghê!”

VAPENSIERO E acsè nẽca te tci a post. (estrae una moneta) A t’e pegh me da bé. sgnora Lucia, una mzeta ‘d vẽ e du bichir. Aca s’a so ch’ a n’ si cuntẽta par gnit.

PIDARIOL           Parchè? Li la i gvadãgna.

LUCIA                  (prendendo la moneta) Cvist i è baioch de gevul.

PIDARIOL           Alora dasii a Do Pirẽ, e vi si apriranno le porte del Paradiso.

LUCIA                  T’ci za imbariẽgh nẽz ‘d cminzêr a bé.

VAPENSIERO (versa da bere) Sgnora Lucia a n’ò incora avù e’ môd ‘d cmandêval.  Cum’ êi andé i bighët?

LUCIA                  La stasõ l’è stêda bona.

PIDARIOL           I bachi da seta. Illetterato. (a Lucia) Cvãnd a pẽs a vo u m’ vẽn sempr’int la mẽt i bighët.

LUCIA                  Ohi, e parchè?

PIDARIOL           Parchè vo, sgnora Lucia a si la bigatêra piò brêva e piò in  gãmba  ch’ u i seia ‘d acvè a Remin!

LUCIA                  T’po fê mèch ghëbi par zarchê ‘d rimigiêla.

PIDARIOL           E no, cvesta pu l’è la varitê. Avdiv sgnora Lucia, me, cvãnd chì’a so s-cet no, mo cvãnd a so imbariêgh a m’ met a pinsẽ… a pinsê…

VAPENSIERO  Cvesi cum un filosofo.

PIDARIOL           Ecco, come un fisolofo. Ta m’è cavẽ la parôla ‘d in boca. I bighët, par esẽpi. I bighêt i è cume i s-ciẽ. I nẽs e sobit i ‘s’à da danê par parcurês da magnê. I pades e’ chêld, i pades e’ fred. I s’amêla cun gnit. I lavora ch’ i s-ciãta, par fês grẽnd. E pu cvãnd i s’è fêt la su cà… l’è alora chi s’ a da murì. Cumpãgna i s-ciẽ.

LUCIA                  La i è una difarẽza.

PIDARIOL           Ah sè?

LUCIA                  Sè, che ló in zerca brisul da bé a gratis! Cumigiãt!

PIDARIOL           Cumigiãt. A i ò pruvê nẽca ‘d fê la cumegia  da zovan. A lè bẽ ch’ u i è da padì la fã. E la sed. A i dasè un tai sobit.

Scende Pocavoia.

LUCIA                  Pidariol, a m’ vut aiutê te stetr’ãn.

PIDARIOL           A fê che?

LUCIA                  Cun i bighët. T’vé a la foia, ta m’aiut a pulii sota. Basta ta n’ seia imbariêgh. A t’pêgh.

PIDARIOL           Mo u n’ v’aiuta Pôcavoia?

POCAVOIA  Giosta.

LUCIA                  Sta bõ. Sumar. T’è e’ iudezi ‘d una zelga.

POCAVOIA          Mo csa v’ ò i a fat?

LUCIA                  T’è fat che t’m’é dê piò dãn te che un brãch ‘d miral!

POCAVOIA          Mo cvãnd? Mo dov?

LUCIA                  Adës u n’ s’arcôrda. Csa t’ gevla la tu tësta ‘d andêi a dê dla foia bagnêda!

POCAVOIA  Ciò, s’a m’avì sempar det che i bigët i à da magnê a la matena prêst.

 LUCIA          A t’ò nẽca det che la foia par la matena ta l’é da coiar la sera. Acsè l’è sota!

POCAVOIA  La sera e piuveva!

LUCIA           Sumar! U n’usa stendla?

POCAVOIA          Ciõ, a i avì sempar rasõ vo.

LUCIA                  U s’ capes. Par furtona ch’a m’ i n’ so adêda cvesi sobit. E lò invezi ‘d butês svelt a cavêglia da sota e staseva alè a durmì dla grosa!

POCAVOIA          U n’è e vera.

LUCIA           Sta bõ! S’a t’ laseva fêr a te a n’n’aresum salvê õ! I andeva tot in vaca.  

POCAVOIA  Sè, parò...

LUCIA           Sta bõ! Alora?

VAPENSIERO A v’aiutareb s’a n’aves la butiga.

LUCIA           A n’dscor cun te. Te t’ci trop intaresê. A dscor cun Pidariôl.

PIDARIOL    Cio, sgnora Lucia cvel  di bighêt l’è un lavor da don.

POCAVOIA  U n’ t’à da ciapêr un colp int e’ maghet! E me csa soia una dona?

LUCIA           T’ci incora acvè, tè?

POCAVOIA  A m’avei, a m’avei. (esce smoccolando)

LUCIA           A i ò capì. T’n’é pôca voia nẽca te. (esce)

Mariana rientra, dietro di lei Pio.

MARIANA           Oh, Gino. ( si appartano) Ël incora da te che burdël?

VAPENSIERO No, u s’è aviê air matena prëst.

MARIANA           Oh, e’ mi signor. E la fevar?

VAPENSIERO La si è aviêda. U v’aringrêzia cun tot e’ côr. L’à det che cvãnd e putrà u s’ farà a pera.

MARIANA           L’è basta che sêlva la pël. Pôr bastêrd!

VAPENSIERO Mariãna, a v’ò da dscorar.

MARIANA           Adës a n’ pos. U i è un fat gros in vôlta. Dop pu a v’ cõt.  (esce rapida dalle scale)

VAPENSIERO Mariãna… La m’è pu scapa nẽca.

PIDARIOL           E bsogna insestar. La goccia scava la pietra.

VAPENSIERO Pidariôl, ascolta cvesta: (canta dal Nabucco cambiando le parole “Mio furor non più costretto…”)                             

Patrioti e suol oppresso

insorgete in un sol gesto

combattiam scacciam Pio Nono

fia per noi la libertà

PIDARIOL           Te ta li stug ala not. (Vapensiero ripete la strofetta)

PIO                         U v’ pis l’ôpra?

VAPENSIERO Nẽca a vo?

PIO                         Una masa.

VAPENSIERO  A cnos tot e’ Nabucodonosor a memôria.

PIO                        Complimenti, mo u m’ pê  che Pio Nono  u n’ gni ẽtra miga.  

VAPENSIERO Ah, vo a dgi?

PIO                        Parò u i sta bẽ.

VAPENSIERO A n’ò amasê dl’êtra a l’avliv sintì?

PIO                         No no, u n’impôrta, grazie. 

VAPENSIERO Verdi l’è e’ piò grãnd musicesta de mond. Mei ‘d Donizetti, mei ‘d Bellini! L’è mas-c! “I lombardi” bëla. “I due Foscari”  a l’ò sintuda cletr’ãn a e cumunêl ‘d Fẽza, eh…  l’è un pô murbia. Ma adês s’a m’avlì scusê a vegh a srê la butiga. Pidariôl a vẽt cun me?

PIDARIOL           A m’ det da magnê?

VAPENSIERO Da bé sicur! Pidariôl, cum a fala? (escono cantando “Mio furor” mentre Pio ride divertito)

Scende Toni. Poi a tempo Mariana entra e  torna al bancone.

TONI                     Scusate?

PIO                         Sì.

TONI                     Siete voi Pio Cicognani?

PIO                         Sì.

TONI                     Queste sono le mie credenziali.

PIO                         (legge la lettera) Ah, voi siete di Milano.

TONI                     Sì.

PIO                         Cosa posso fare per voi?

TONI                     Dovete farmi incontrare con lui. 

PIO                         Con chi?

TONI                     Con Garibaldi.

PIO                         Se sapessi dove si trova. Forse potrei farvelo incontrare.

TONI                     Non ditemi che non lo sapete. Lo sanno tutti che è nascosto da queste parti. 

PIO                         Allora si vede che è ben nascosto perché ne io e né voi sappiamo dov’è.

TONI                     Devo incontrarlo. Devo parlare con lui.

PIO                         E’ così importante?.

TONI                     AVenezia l’aspettano ancora per dare animo alla resistenza. Una sua presenza sarebbe decisiva. Mi hanno dato l’incarico - e quei documenti l’attestano - di trovarlo e condurlo fino là.

PIO                         Ma come?

TONI                     Abbiamo predisposto una trafila. Il mio compito è portarlo fino a Ravenna, poi da Ravenna a Ferrara e poi da Ferrara, una chiatta sul Po.  Fra due giorni è luna nuova  e passeremo sotto il naso dei posti di guardia tedeschi senza che si accorgano di nulla e poi una volta sul delta e facile arrivare a Venezia.

PIO                         Come le ho detto, c’è solo un piccolo ostacolo.

TONI                     Quale ostacolo?

PIO                         Io non so dove si trovi.

TONI                     Non lo sapete?

PIO                         No.

TONI                     Mettetemi in contatto con chi può saperlo, allora.

PIO                         Conoscete le regole. Non posso darvi i nomi dei miei contatti. Le vostre credenziali potrebbero essere false e metterei a rischio l’incolumità dei confratelli.

TONI                     Ecco, lo sapevo. Ho insistito fino all’ultimo. Mandate un agente conosciuto, un romagnolo. E così adesso sono fermo. Fermo in questo posto e magari lui è a poche miglia e io non ho il modo di contattarlo.

PIO                         Abbiate pazienza. Domani vedo quello che posso fare. (si mette la lettera di Toni in tasca) 

TONI                     Non c’è tempo da perdere. Bisogna fare qualcosa stasera stessa.

PIO                         Mi dispiace, ma stasera proprio non posso e poi non saprei dove cercare. 

Entra Emma. E’agitatissima. 

PIO                         (a Toni, andando incontro a Emma) Scusate ma adesso proprio non posso. Emma?

EMMA                  Pio! A i ò e’ côr in gola. A sẽ mët. Mët.

Toni esce dalla porta centrale.

PIO                         E parchè? Mo csa fasegna ‘d mêl? A n’m’avlì bë?  O a n’ uv’ fidì brisul ‘d me?

EMMA                  Oh, Pio, no stasil dì gnãca par ridar.

PIO                         Asuriv un po’. (le porge una sedia e mentre Emma si siede parla a Mariãna. Mentre Emma e Pio parlano Mariãna apparecchia il tavolo.) Aviv avù di problema avnir in cva.

EMMA                  No, a i ò det ch’andeva a S. Maglôri a truvêr al sôr e ch’a m’ sreb afarmêda una ciopa ‘d or in cisa. 

PIO                         U n’ pô ‘d varitê a l’avì deta. Dmãn in cisa a i andẽ.

EMMA                  Mo a n’ho putù tô so gnit. A so acsè cum a m’avdì.

PIO                         E me acsè a v’ toi. A m’ so inamurê ‘d vo, miga dla vostra roba, de vostar nõm o dla vostra dôta.

EMMA                  La dôta i n’ u m’ la darà mai.

PIO                         A cvest a i pinsarẽ.

EMMA                  A so acsè sturbêda, acsè impaurida.

PIO                         A fasegna mêl a un cvicadõ?

EMMA                  No no. Mo a i aré tot la mi fameia cõtar.

PIO                         I s’in farà una rasõ. A v’l’ò za det, la vostra fameia a la fẽ di cõt la srà cuntẽta. Adës i vostar parẽt incora i n’ e sa, mo i sra cuntẽt.

PIO                         Forsi a i avì rasõ vo.

PIO                         A i avẽ rasõ nõ.

EMMA                  E s’ u n’ fos a basta?

PIO                         L’è a basta. Tot e’ rêst agli sol nuval ch’al s’aveia cun un fil ‘d garbẽ.

EMMA                  U n’i srà un prit ch’ u s’avrà maridê.

PIO                         Stasì trancvela. A l’ò za e’ prit ch’u s’ marida. E s’u n’ s’marida lò a in truvẽn un zest ‘d acvè a Velanôva. Cvi l’è basta ta i fëga sbalinë ‘d nẽz un cvich scud che i trova sobit la manira.

EMMA                  Ch’a n’ cminziva nẽca a dscorar mêl di prit.

PIO                         No, ch’a n’dscor mêl di prit. Mo i è s-ciẽ nẽca ló e sono soggetti anche loro alle tentazioni del mondo.

EMMA                  Pio!

PIO                         A i avì rasõ. Argomento tabù! A n’avé za scort tãnti vôlt e a savé che sora a ste põt ognõ ‘d nuietar du l’è lebar ‘d pinsêla cum e cred.  (pausa)  Emma, da e’ prem dè ch’a v’ò vest a i ò pers la tësta par vo. A s’sẽ det pôchi parôl e pu me v’ò scret e vo a m’avì arspost cun una pasiõ piò granda dla mi. A  cmandê cun i vostar parẽt s’a puteva maridêm cun vo...

EMMA                  Mo la mi fameia....

PIO                         Nobili. A l’intiga e papalẽ. A putevi dê una fiôla a un magnaprit republicã. No. Alora a v’ò det, avnin cun me, ch’ a s’maridẽ listes.

EMMA                  E me a n’aveva brisul da dêv mẽt. A m’toi un õman ch’ un’pò avder i prit, ch’ u n’ va mai in cisa, che int e’ stêt de Pêpa e vô fê una ripoblica. Lò l’andrà a finì in galera e me a l’Inferan.

PIO                         A i andrẽn insẽ a l’Inferan. Sol fra zẽnt ẽn, parò.

EMMA                  Mo me a n’ i voi andê a l’Inferan. 

 PIO                        Vo a n’avlì andêr a l’Inferan, e alora me? Csa v’cardiv ch’ a n’ gn’epa pinsê  nëca me? A m’toi una dona bëla e inteligẽta mo cisarôla finida. I fiul ch’a i avrẽ i sra prema cèrch e pu magari un cvalcadõ prit. E s’a i arë dal babin una cvicadõna e po’ dês ch’la gvintarà nẽca sôra.

EMMA                  (con sfida) Beh, e alora csa vresuv dì?

PIO                         E cvest l’è gnit! L’è che dop ‘d avé pruvê e’ Paradis in tëra cun vo,  u m’ tucarà par fôrza ‘d avni  in Paradis cun vo nẽca in cl’êtar mond.

EMMA                  Smitila! (lo abbraccia) Vo a si e Gêvul e a m’avì purtê veia l’ãnma.

PIO                         E a la tegn streta insẽ cun la mi par rigalevli tot do sora un cuscẽ ‘d or.  (si guardano negli occhi)

MARIANA           A têvla, a têvla, ch’l’è prõt. 

Mariãna li serve a tavola. Entrano Pocavoia e Sabeta sono in una discussione agitata in un angolo. Subito entra Clarice serve i due.

POCAVOIA          Csa t’ cridta ch’a n’ t’epa vest?

SABETA               Ssst! U i è dla zẽt.

POCAVOIA          A m’ n’infregh me dla zẽt.

SABETA               Sta bo! Cs’et fat nẽca?

POCAVOIA          Gvêrda che me a n’ so miga incantê.

SABETA               Ció…

POCAVOIA          Ta n’ fëga la smarida. Csa fasivta cun e’ frustir?

SABETA               Mo dov, mo cvãnd?

POCAVOIA          Propi adës. Sot’e’ mor alè fura.

SABETA               (fingendo smarrimento) Alè fura? Sot’ e’ mor?

POCAVOIA          E alora?

SABETA               (fingendo progressivo timore) E alora e chè?

POCAVOIA          T’a n’ pẽsa ‘d fêmla.

SABETA               Parchè?

POCAVOIA          Bêda che me a ciap int e’ pnêt e a t’ spéch la tësta. 

SABETA               E parchè?

POCAVOIA          Ta i é dê un bes!

SABETA               A chi?

POCAVOIA          A che frustir.

SABETA               No.

POCAVOIA          Busêdra. A t’ò vest!

SABETA               (quasi piagnucolando) No. L’è stê lò ch’ u m’à dê un bes.

POCAVOIA          L’è stê lò?

SABETA               Sè!

POCAVOIA          Ah, brot boia!

SABETA               (piangendo) E te duv a sivta? Duv a sivta?

POCAVOIA          A sera a pulì sota la sumara.

SABETA               Invezi ‘d prutezar  tu moi!

POCAVOIA          E parchè ta n’e ciamê?

SABETA               A so stêda zèta. Par no fêr un scandul! A n’ t’avleva dì gnit. Mo adës ta l’se. Va mo là e spèchi la tësta cun e’ pnêt!

POCAVOIA          A i vegh! A i vegh! (ci ripensa) L’à furtona che e’ pnêt l’è smanghê!

SABETA               Alora ta n’ fé gnit?

POCAVOIA          Dmatena. Dmatena a l’immãngh e pu a t’ fêgh avdé!

SABETA               Bravo! Cvest l’è e’ mi oman. Va a finì ‘d pulì sota la sumara. (lo bacia) Va.

Pocavoia esce soddisfatto per la cucina. Sabeta esce vittoriosa dalla porta centrale.

ATTO SECONDO

Si è fatta sera. Al tavolo ancora Emma, Pio che parlano tra loro.  Lucia accende le candele di un candeliere centrale che poi alza al soffitto. Entra  Pirèna.

PIRENA                Oh, Pio, propi te.

PIO                        Finalmët a t’ò truvê.

PIO                         Mett’in sdé.

PIRENA                A i ò  bsogn ‘d te.

PIO                         Sta chêlum.

PIRENA                Bëla dona. (la saluta) Bona. (lei imbarazzata accenna a un saluto, a Pio) Chi ëla?

PIO                         Pirèna!

PIRENA                Ah, brot boia! (indica di appartarsi) A t’ò da dscorar.

PIO                         T’ po dscorar nẽca acvè.

PIRENA                (guarda Emma) Te t’vu dì?

PIO                         Se a voi dì.

PIRENA                (guarda Emma) Mo duv a l’et truvêda?

PIO                         Dai un tai. Csa vut?

PIRENA                E bsogna t’arturna sobit a Furlè.

PIO                         Difati. A pegh la zena, atach e’ baruzẽ e a s’amulẽ.

PIRENA                (a Emma, facendo alzare quasi a forza Pio) Ch’l’a m’ scusa sgnora. E bsogna ch’la capesa. Sarà per un’altra volta.

EMMA                  Cosa dice?

PIRENA                Ci scusi signora. E non si faccia incantare da questo signore. E’ pieno di donne. Ãca se ‘d acsè bëli u n’ à mai avù.

PIO                         Mo csa dit?

PIRENA                Dai, pêga e ven veia.

PIO                         Emma, scusim. (parla all’orecchio di Pirèna)

PIRENA                (guarda Emma) No?

PIO                         Sè. Ti presento la mia futura moglie. Emma, cvest l’è Pietro Ortolani. Un pazarël. Pirèna par i amigh.

EMMA                  Piacere.

PIRENA                Sgnora  à la una vãnga dri.

EMMA                  Una vãnga?

PIRENA                Acsè a m’ pos splì dala vargogna.

PIO                         Adës t’a n’ pasa nëca ‘d là. T’aré môd ‘d cmandê scusa.

PIRENA                Sgnora, tot i mi auguri. E ch’la n’tegna cõt ‘d cvel ch’a i ò det, a scarzeva, Pio l’è un varginël. Cvesi un seminaresta. Le sarà fedelissimo…

PIO                         A vut srêla ch’la bucaza?

EMMA                  Non si preoccupi, da domani, in ogni caso, ci penso io.

PIRENA                Ecco, brava. (tirando in dispartePio e abbassando la voce) Pio, i vë so stasera.

PIO                         Chi?

PIRENA                Ló.

PIO                         Ló?

PIRENA                Ló.

PIO                         Mo com stasera?

PIRENA                U i è la fësta a Pôrt ‘d Fura. La civica, la pulizeia agli è impignêdi. U i è una masa ‘d zẽt par la strê e l’è piò fazil pasê ‘d sparagvai.

PIO                         I vẽ so, cun e chè?

PIRENA                Cun du baruzẽ cun Erculì e Tonino. I pasa da Ghibol. U i fa strê Jusfina.

PIO                         A sema pu ‘d acord ch’ u i andes Carlo. L’è lò ch’l’à scort cun Liverãni.

PIRENA                E cum a fal? L’à e’ prezët. U n’ pò dê fura ‘d in ca la sera. E il tẽ cuntrulê. L’à sempar õ ch’ u i sta al cost. U n’ i po’ tu gnãca in cà.

PIO                         E duv a i purtègna?

PIRENA                Da Masõ, ala furnesa.

PIO                         S’l’à det ch’u n’ vô savé gnit. Ch’ u n’s’ vô fê amazê. E cun Bassi e tot chi êtar  chi à fuzilê cum a fëzi a dêi tôrt.

PIRENA                E alora duv al nascundẽgna a n’é putrẽ miga tnì par du tri dè int e’ mëz ‘d na tëra ‘d furmintõ.

PIO                         Al so.

PIRENA                Alora cun Masõ scori nẽca, prova a cunvẽzal.

PIO                         Cun e chè? Csa i deghi?

PIRENA                U t’ mancarà la parôla. Trôva una s-ciusa.

PIO                         Ach s-ciusa?

PIRENA                A ne so. T’ci tè cvel che fa la borla sempar a tot.

PIO                         Ta l’é sintù nẽca te: “No, lò a né voi! Tot, fura che lò!”.

PIRENA                Epure u i à da resar un môd. (si versano da bere e bevono)

PIO                         A i so! S’u n’ e vô a n’ gné purtẽ brisul. A i purtẽ êtar du.

PIRENA                E che?

PIO                         A i purtẽ du disertur. Du milanis chi è schëp da i tudesch!

PIRENA                E Garibaldi?

PIO                         Al cnosta te Garibaldi?

PIRENA                Me no.

PIO                         Gnãca Masõ. (ride)

PIRENA                A i ò capì. Et vest che t’ci bõ ‘d fê lavurê la tësta.

PIO                         E duv ël l’apuntamët.

PIRENA                A e’ cãpsãt. Fra do or.

PIO                         E ta m’è di adës.

PIRENA                Ció, l’è tot e’ dop mezdè ch’a t’ zerch. A n’ t’ truveva invel.

PIO                         (indicando Emma) E adës cum a fëghi?

PIRENA                Ta i è dì. (va al bancone e ordina da bere)

PIO                         Grazie. T’ ci sempar ‘d grãnd aiut. (a Emma che ha comunque ascoltato tutto) Emma, u m’ s’ispis ch’a segna capité propi in ste mumêt. A v’arcurdiv ch’a v’ò sempar det ch’u i è di mumẽt che õn u n’ s’po’ tirêr indrì?

EMMA                  Sè.

PIO                         Cvest l’è õn ‘d chi mumẽt.

EMMA                  Alora csa vliv fê?

PIO                         E bsogna ch’arturna a Furlè. Sobit.

EMMA                  U n’i po andê cvalcadon êtar.

PIO                         No. A capì nẽca vo ch’ a n’ pos abandunê i amigh. 

EMMA                  E me?

PIO                         Vo a m’aspitì acvè.

EMMA                  Acvè? Da par me?

PIO                         E bsogna ch’a i vega. E bsogna.

EMMA                  Al saveva, al saveva! (si alza nervosa) Cvest l’è za e’ castigh de Signor! E’ castigh de Signor pr’e’ grãnd pchê ch’a i ò fat a inamurêm ‘d vo.

PIO                         Emma, par piasé. E’ Signor  l’à êtar da pinsê che castighê  nuietar du ch’a s’avlẽ bẽ. 

EMMA                  Ch’a n’ scarziva sora la religiõ!

PIO                         E bsogna ch’a capiva. Me a n’ pos fê ‘d mãch. 

EMMA                  E me. A n’ capi in ch’agitaziô ch’a m’ lasì? A so apẽna scapa da ca. A i ò sol vo e vo propi stasera a m’abandunì. Acvè int un’ustareia, tra tota zẽt ch’a n’cnos!

PIO                         Al so. E a v’ cmãnd pardõ. L’è sol par pôchi or.  L’è impurtãt ch’a vega. A i avẽ bsogn ‘d prutezar un oman ch’l’è ormai la nostra bangera.   Cvãnti vôlt a v’ò scret  dal bëli letar ‘d amor e a i avẽ scort ‘d libartê. Avdiv, adës l’è e’ mumẽt  ‘d fê cvel ch’ a gema cun  al parôl. (pausa Poi serio) Avlẽ campêr insẽ. U n’è acsè?

EMMA                  Sè. E cvesta l’è la prema sera.

PIO                         S’a gvintì mi moi e pò dês ch’ u v’toca ‘d resar incora piò forta che adës. A l’ savì chi m’putreb nẽca lighê e srëm in parsõ.

EMMA                  Al so.

PIO                         S’u v’ pê ‘d duvé supurtê trop. S’a n’u v’ la sintì, Pirena l’è prot arpurtêv a ca, ãca sobit. A girì ch’a i avì praghê par tre or.

EMMA                  Mo csa giv? Me a ca n’ i voi arturnê. Me a voi stê cun vo, par sempar. (lo abbraccia)

PIO                         Oh, Emma, u m’ s’ispis ‘d dêv ste spiasé…

EMMA                  (interrompendolo) Andì. Andì. Me a v’aspët.

EsceLuzina. Entra Mariana.

MARIANA           Pirèna?

PIRENA                Mariãna? Mo vo cus a i fasiv acvè?

MARIANA           Me a stëgh acvè. E vo?

PIRENA                Cvãt ch’a v’ò zarchê. Tot i m’ geva ch’a sivi sparida sêza lasê inciõ indirez.

MARIANA           Dop a la partẽza ‘d Fafina a i  ò avù paura. A i aveva una babina znèna, alora a i ò ciap so cun mi surêla, mãma. Toti don. Csa putẽmi fê. A sẽ stêdi un pëz sparidi sora a Palazôl, da un mi parẽt carbuner. A i ò aspitê ch’l’arturnes... un ãn, du. tri...   Pu a i ò savù ch’ u s’ vindeva sta lucãnda cun u pô ‘d tëra. Alora a m’ so fata  fôrza  e cun i ultum baioch ch’a i aveva armast a l’ò cumprêda. Mo Fafina u n’è mai arturnê. 

PIRENA                Al so nëca me  e’ parchè.

MARIANA           L’è môrt in cumbatimẽt.

PIRENA                Csa giv?

MARIANA           Una s-ciuptê int la faza.

PIRENA                U n’è miga vera.

MARIANA           Csa vôl dì ch’ u n’ è vera. E alora cum ël môrt!

PIRENA                I l’à ciap e i l’à fuzilê. A i ò pruvê ‘d ignicôsa par tirêl fura. Mo u n’ gnè stê gnit da fê. Vostar marid l’è môrt pinsẽnd a vo, a la su babina, a la su fameia. Vostar marid u s’era fat fê dal chêrt fêlsi. E acsè cvãnd il ciapè. Par prutezar vuiêtri u n’ dgè mai e’ su ver nõ.

MARIANA           E mi signor.

PIRENA                L’è par cvest ch’a n’avi avù inciona nutezia e ch’ u n’ è avnù a zarchêv inciõ.

PIO                         (che ha seguito) Vo a si la moi ‘d Fafina de Grel?

MARIANA           Sè.

PIO                         Me a so Pio, Pio Cicognani.

MARIANA           Pio Cicognani ‘d Furlè? A m’arcôrd.

PIRENA                Me andê a truvêl in parsõ. A i ò incora una letra che  vostar marid u m’ dasè. L’à m’è avnuda int al mã propi cl’êtar dè. E  u m’ dgè nëca che suspiteva ‘d resar stê tradì da un amigh.

MARIANA           E chi eral?

PIRENA                U m’ pareva ch’ u ‘s ciames Toni.

MARIANA           Toni?

PIRENA                Toni de Borgh.

MARIANA           No!

PIRENA                Al cnusiv?

MARIANA           (a Pio) L’è cvel ch’l’a scort cun vo prema.

PIO                         E’ milanes?

MARIANA           Sè, e milanes.

PIO                         Ah, mo alora?…

MARIANA           U m’à det ch’a stasess zèta, par no tradil. 

PIO                         Ecco parchè l’aveva de fiê! Adës u s’ spiega gni côsa. L’è una speia di tudesch.  U m’ pareva strã ch’ i m’aves mandê õ ch’a n’ cnuseva.

MARIANA           Brota faza!

PIO                         E pu Venezia… par furtona a so stê ins al mi.

MARIANA           (decisa) Mo me a l’amaz! A i stach e’ col cun e’ runchèt!

PIO                         (la blocca) Stasì chêlma.

MARIANA           Brota faza ‘d un vôltagabana! Me al spègn!

PIO                         No. Stasì chêlma. Ch’andẽn a finì pẽz. (a Pirèna mostrandogli Toni attraverso la porta) Ecco l’è alà sot’ e mor.

PIRENA                (tirandolo in disparte) Pio, l’è cvesi bur.  Al ciap par drì e a i tir e’ col cum un gapõ.

PIO                         E pu?

PIRENA                E pu al carghẽ  int e’ baruzẽ, te t’guid e me al tegn sôd, dret insdé che pêr incora viv.

PIO                         E pu csa fasegna una spasigiêda sota la lona?

PIRENA                Arturnên a Furlè. Al purtën a e’ capsãt e al mitẽn insdé dri a la tomba ‘d un prit acsè u i da nẽca l’ôli sãt.

PIO                         Te t’ci tot mat. S’ i m’l’à mes dri l’è segn chi suspëta. S’ u i suzed cvêl e’ prem chi ven a zarchê a so me.

PIRENA                L’è vera.

PIO                         (ritornando con le due donne) A sẽn int un bël pastèz, adës.

PIRENA                Se cvel e ved ta t’ avei u t’ vẽ dri.

PIO                         Mariãna, me a i ò ‘d arturnê a Furlè. La sgnora l’à bsogn ‘d una cãmbra par la not. E me e bsogna ch’a m’aveia sobit.

PIRENA                E cun cvel alà fura csa fasegna.

PIO                         Ecco, cvest l’è  e’ problema.

PIRENA                Dai, al fëgh fura.

MARIANA           E me a v’aiut.

PIO                 No. Nõ a n’ sẽ di asasẽ. Parò int una cvica manira u l’à da paghê. (dopo una pausa) U m’è avnù int la mẽt una bëla idea. Un bel scherz! Mariãna a i ò bsogn nẽca ‘d vo.

Mentre confabulano. Entrano Pocavoia e Pidariol. Entra anche Sabeta dalla cucina.  

POCAVOIA          Mo a nõ ‘d intarës a s’dal?

PIDARIOL           L’è e vera. A me u n’ m’à mai paghê da bé.

POCAVOIA  S’ta t’l’incõtar par la strê u t’ toca ‘d paghêial te da bé. S’ u n’ t’pôrta veia gnicôsa.

                        (più sottovoce) L’è un birichì e u m’ s’ispis che acvà la Mariãna la seia garibaldesa.

PIDARIOL    Mo te t’si propi acsè sicur che seia un delinquẽt?

POCAVOIA  Csa t’ cridta ch’ a n’ sepa cvel ch’l’è suzëst a S. Marẽ che sra tra se e no cvendg dè? L’è scap cum una levar.

PIDARIOL    Ciò, l’aveva i tudesch al cost cun i canõ.

POCAVOIA  E l’à abandunê alè tot cvi ch’u s’era tôlt dri da Roma. Chi pôr basterd! (sottovoce) Che la Mariãna acvè la n’à tnu sparì una ciopa par una stmãna.

PIDARIOL    E te cus et fat?

POCAVOIA  Me? A me u m’è toch ‘d lavurêr al tre volt cun e’ perecul ch’ u i scruvès i tudesch o la civica, acsè i m’ ligheva nẽca me.

PIDARIOL    Ah, ecco.

POCAVOIA  E pu l’è andê a Zisnatic e l’à rubê dal bêrch chi è  incora alà chi i mãnda di chẽcar!

PIDARIOL    Ciõ e geva avlé turnêr in America.

POCAVOIA  Sè l’America. Valà valà che s’il mites a lavurê e stareb mãch a vaiõ cum un cã gvast! A l’avreb metar cun la sgnora Lucia e cun i su bighêt, t’avdiré che smitareb ‘d bota ‘d fêr e’ rivuluzionêri!

PIDARIOL    Mo lò cun la sgnora Lucia u n’ i stareb du dè. 

POCAVOIA  L’è un brigãt un brigãt da strê. E l’à da resar nẽca ignurãt che crèca.

PIDARIOL           Ohi, parò l’é in gãmba. Se met so una bãnda acvè da nõ, sicura che fa i cvatrê. Gvêrda cvesi cvesi s’ul’ fa a m’ met cun lò.  E pu êtar che Bagnêra.  Stuvanẽ Malandri – e Pasador -  u i fareb una sulèta.

PIO                 Alora, a sẽ ‘d acôrd? A l’aviv õ fidê?

MARIANA    Sè, a l’ò. (ritorna al banco e manda la sorella di sopra)

PIRENA                (fregandosi le mani) A m’ god sempar s’u i è da ciapê pr’e’ cul un vôltagabana.

PIO                         (a Emma) E vo a siv prota?

EMMA                  Sè, la paura l’è pasëda. E pu dop a cvel ch’là det la Mariãna e bsogna fêglia paghê.

PIO                         Brava. Alora…

PIDARIOL           A daresum l’asëlt a Fëza, Furlè, Iomla, magari Bulogna. Pẽsa cvet scud e cvet maranghì a putresum metr’insè, tot int ‘na vôlta. Cun un furb acsè. Eh, Mariãna, a n’ si ‘d acord nẽca vo?

MARIANA           Sora de che?

PIDARIOL           Sora a che furb ‘d Garibaldi!

POCAVOIA          Mo csa dit? Mo csa dit? Garibaldi un furb? E putreb fer e’ sgnor in America e u s’ vẽn a ca a fer al s-ciuptê cun i tudesch.

PIDARIOL           Va là va là che par gnit u n’ fa gnit inciõ. Gnãca i prit in dis messa par gnit.

POCAVOIA          Pidariôl t’ ci imbariêgh mo stavôlta t’e rasõ.

PIDARIOL           Me cvãnd a so imbariêgh a i ò sempar rasõ.

POCAVOIA          Va a finì ch’ l’ha di baioch sparì dimpartot. Dal pignat pini ‘d maragnghì splidi sota tëra. Vera Mariana? Vo cs’in giv?

MARIANA           (che ha dato segni di insofferenza) Mo tnì sré chi lõgh comud. A putì fis-ciê e cantê cvãt ch’ vli avanzì sempar un sgraziê e un imbariagot!

POCAVOIA          Cun vo za u n’ s’po’ dscorar.

MARIANA           Propi te Pôcavoia t’ pu dscorar cõtar i republiché. Che s’u n’era par mi marid t’sares môrt da la fã.

PIDARIOL           A i avì rasõ sgnora Mariãna. (a Pocavoia) S’ u t’avnes impët Garibaldi ta l’ares ‘d aiutê.

POCAVOIA          Chi? Me? S’a i ò d’aiutê Garibaldi, piotost… piotost… piotost ch’a gvẽta bech!

MARIANA           Mo za, a vuietar u n’u v’ n’ importa gnit che acvè i cmãnda prema e’ Pêpa e pu i tudesch e pu i brighẽt.

POCAVOIA          Ció, a me che cmẽnda, e’ Pêpa, i tudesch o la ripoblica, a me la m’cãmbia pôch, U m’ toca sempar ‘d lavurê cum un sumar int e’ cãp , int l’ustareia e badêr i bighêt dla sgnora Lucia par du bulë.

PIDARIOL           Nẽch cvest l’è vera. Alora a set cvel ch’a  fasẽ’ Pocavoia, a i dbẽ sora! Viva Garibaldi!

POCAVOIA          U n’gni à da cipêr un cãcar!

Rientra Toni. Pio lo chiama in disparte.

PIO                         (a Emma) Scusate cara,  ma adesso devo scambiare alcune parole con il signor Capitano.

EMMA                  Fate pure con comodo.

PIO                         Cvest l’è Pirẽna.  L’è arivê poch’è da Iomla. Ah, cum scusa. Lò l’è milanes, u n’ capes e’ dialet.

TONI                     Come scusi?

PIO                         Dicevo lei non capisce il romagnolo. Lo so, il nostro dialetto è un po’ ostico. Come il tedesco. Cvesto è Pirẽna. E’ arrivato da poco da Imola..

Scende Sabeta e poi si mette dietro al bancone, confabula con Mariana che esce.

SABETA               Ecco, sgnora Cicognani. Cvesta l’è la ciẽv dla su cãmbra. A i augur una bona not.

PIO                         Emma, salite pure, poi vi raggiungo.

EMMA                  Vi aspetto.

PIO                         Non vedo l’ora.

TONI                     (guardando Emma che sale le scale) Complimenti una gran bella donna.

PIO                         E’ mia cugina.

PIRENA                (Pirena parla con accento montanaro marcato fingendo di essere un montanaro e di dimostrare  poco senso dell’opportunità) Eh eh bona cvesta, se cvela l’è tu cusèna me a so e’ Pêpa!

PIO                         Beh?

PIRENA                Eh, u n’s’pò gnãca scarzê.

PIO                         Adës u n’è e’ mumẽt.

PIRENA                Cs’et pavura che capèsa. L’è un milanes. 

PIO         Un pô ‘d rispët. L’è õ di nostar.

PIRENA                Ció, e sra ãca õ di nostar mo me u m’ sta int i cvaiõ! 

PIO                         Dai un tai. Alora a vẽl so stasera.

PIRENA                Mocchè i s’amola stanot da Murdã. I è acvè dmatẽna.

PIO                         (traduce per il “milanese”) Si muove stanotte  da Mordano. Una località vicina a Imola.  Di qui ci saranno quindici miglia. Dovrebbe essere qui domattina sulle quattro, le cinque.

TONI                     Qui?

PIRENA                No acvè, ala Pì. U n’gnè gnit da fê, ció. U m’ sta propi int i cvaiõ.

PIO                         No, alla Pieve qui vicino. Vede effettivamente io lo stavo aspettando. Ma quando le ho detto che non sapevo dov’era, era vero.

PIRENA                E me adês csa fëghi.

PIO                         (a Pirèna) T’vé ala cisa e pu t’l’aspët.

PIRENA                E chè?

PIO                         T’vé a Pì e pu ta l’aspët?

PIRENA                A la Pì? Me? Te t’ ci mat! A n’pos sintì l’udor dla cisa gnaca da luntã un mei. Za ‘d acvè u m’ vẽ da butê fura. (guarda Toni che sorride) Cus aral ste patòf da ridar?

PIO                         L’à ‘d andê a Venezia.  Apena l’ariva e bsogna ta l’purta sobit acvè.

PIRENA                Parchè ta n’i vé te ala Pì. Ch’a l’aspët me acvè!

PIO                         Basta!

PIRENA                A me u m’ toca pasê la not drì un purtõ‘d na cisa e invezi te… 

PIO                         Basta a i ò det! (a Toni) Scusate una piccola discussione.

TONI                     Capisco è un affare importante.

PIRENA                E duveva arivê nẽca st’imbezel da Milã.

PIO                         Mo csa dit?

PIRENA                T’ignimod u n’ capes un azidẽt. Sta ‘ avdé! (con il sorriso sulle labbra a Toni) Imbezel!  Bech! Carogna! A vit?  Par lò l’è tota piãna. (in faccia a Toni) El e vera e’ mi patacõ?

TONI                     (contenendosi) Come dice?

PIO                         Niente. Niente. La stava solo salutando. Alora, a i vet?

PIRENA                Sè a i vegh. (a Toni) At salut brota faza!  Gvêrda fura: o bofa!!(esce)

PIO                         Ora se mi vuole scusare. Vado ad aspettare domattina.

TONI                     Beato lei. Buona notte.

Toni siede. Sabeta, quando puo,  civetta con lui.

PIDARIOL           Oh, Sabeta, stanot amore a volontà.

SABETA               Csa dit Pidariôl ?

PIDARIOL           A degh cvel ch’lè andê so adës. Una vera sgnora.

POCAVOIA          Cvand l’è smanëda l’è cumpãgna un’êtra. Me a degh che s’a fasẽ e’ cunfrõt, la mi Sabeta l’è pio garnida.

SABETA               Smetla ta m’ fe vargugnê!

PIDARIOL           Eh a l’avreb avé me una dona come cvela.

POCAVOIA          Csa t’ in faresta ‘d una dona acsè. T’ci sempr’ imbariêgh.

PIDARIOL           A n’ l’avreb miga cvãnd a so imbariêgh. Cvãnd a so s-cet.

SABETA               E csa t’arebla da fê? Impinit e’ bichir?

PIDARIOL           Una volta a n’ò avù ona, dal dón. Dop una stmãna la m’ des: “O me o la bocia!”

POCAVOIA          E cum’ëla andêda a finì?

PIDARIOL           A n’ m’arcord, a sera imbariêgh! Parò la bocia a m’la so avanzêda.

SABETA               E alora vat a let cun cvèla! (ridono)

PIDARIOL           (dopo una pausa) Cla seia maridêda?

POCAVOIA          Mo sicura ch’l’è maridêda, mo cun un’êtar! (ridono) 

SABETA               E te cum a fet a savel?

POCAVOIA          U s’ved da luntãn un mei.

SABETA               Parò l’era sëza anël.

POCAVOIA          U i avrà una masa arpiatêl. Parò a m’ maravei dla Mariãna ch’la fa tãnt la difezila. Cun li invezi: sgnora ‘d cvà, sgnora ‘d là.

SABETA               Mo lò, e’ furles, e pêga cun di bulẽ bõ.

PIDARIOL           I sgnur i po fê tot cvel ch’ u i pê.

POCAVOIA          Ch’ u i avnes la puvida int la veta dla lengva a tot i sgnur. (guarda sua moglie con intenzione) Gvêrda che s’a t’vegh õn atorna, me a ciap int e’ pnêt e a  tai  e’ col prèma a lò e pu  a te.

SABETA               Parchè a me?

POCAVOIA          Parchè a i ò arpinsê.

SABETA               Parchè ta i é arpinsê?

POCAVOIA          Parchè l’è sempar colpa dla dona, l’è li cla fa ingalastrì l’oman  e pu la fa e gvac!

SABETA               E ta m’ tai e’ col cun e’ pnêt?

POCAVOIA          Sè.

SABETA               Mo s’ l’è smanghê.

POCAVOIA          Dmatèna, dmatèna a l’immãngh!

Entra  Lucia.

LUCIA                  (a Pôcavoia) Beh? U n’è incora ora ta t’vega a lẽt?

POCAVOIA          Ció sgnora Lucia, a n’ so miga un bastêrd!

LUCIA                  T’ci pez! Dmatena nẽz ‘d atachê a lavurê t’é ‘d andêr a messa.

POCAVOIA          A messa?

LUCIA                  U s’capes. E te cs’avresta cminzê e dè dla Madona sẽza ringraziêr prema e’ Signor?

POCAVOIA          Ció mo…

LUCIA                  Sta bõ. Instãt t’ ste in sta ca, t’fé cvel ch’a degh me. Sta bõ! (a Sabeta) E nẽca te.

SABETA               Mo mãma.

LUCIA                  Sta bona. E vat a cunsê.

TONI                     Mi scusi signora. Avrei pensato di fermarmi per la notte. Avete ancora una camera libera?

LUCIA                  U s’capes. (prende il registro e lo fa firmare a Toni) Pôcavoia, acumpãgna e’ sgnor int la tu cãmbra.

POCAVOIA          Int la mi cãmbra?

LUCIA                  Cus ëla una nuvitê?

POCAVOIA          No no. Neca stanot u s’ dorma int e magazẽ.

LUCIA                  Alora va mo la! (Pocavoia e Toni salgono le scale) E te ta n’t vargogn a fê la zveta cun  che frustir?

SABETA               Me?

LUCIA                  (rifacendola) Me? T’putré tôr int e’ rozal che cvaiõ ‘d tu marid, mo ta n’ creda ‘d fêm ciù me.

SABETA               Mo mãma.

LUCIA                  Sta bona! U t’à vest nẽca la babina! Vargognta.

SABETA               Mo a i ò fat sol do ciacar.

LUCIA                  Csa m’ vut vendar e’ sol ‘d agost? A i ò fat sol do ciacar! Parchè cus êl gnit? Una dona maridêda, cvand u i è di etr’oman, l’à d’andê in zir cun la testa basa. Te invezi ta i dscor? Ta t’i met insdé ‘d acãt a e’ bur?

SABETA               Mo mãma…

LUCIA                  Sta bona! T’é una murêl ch’la s’tira cum al calzet! Bël spetacul par una bastêrda. A sper sol ch’ i m’ la toia a Fugnã, acsè a la chêv ‘d in sta canaia.

SABETA               Mo mãma…

LUCIA                  Sta bona!  E ta n’ t’scôrda mai che t’si maridêda.

SABETA               Sè mãma.

LUCIA                  U n’t’ pê che la nostra fameia la n’épa za padì a basta? Mi fiol par i su sbëli l’ha paghê cun la vita e nõ a sen ardot a la miseria. U s’è avanzê sol e’ rispët dla zet. E me, che rispët, al voi!

SABETA               Sè mãma.

LUCIA                  (a Pidariôl) E nẽca te u n’è ora ta t’vega a cà? Invezi ‘d strusciê chi du bulẽ  t’ ciap?

PIDARIOL           Signora Lucia, voi siete la mia coscienza.

LUCIA                  Magari, t’rigares piò dret.

Entrano due guardie papaline.

MINGAIA            U n’è ora ‘d srê butiga?

SABETA               (pronta) Intãt ch’ a i ò di avintur ch’ pêga me a tegn avert.

LUCIA                  Sta bona! A v’ fal bsogn ‘d bé? Sabeta pôrta da bé par al gvêrg de Pêpa.

MINGAIA            Che e’ Signor u l’mantegna sempar in salut.

LUCIA                  Amen.

GIGET                   (si accorge di Pidariôl) Pidariôl, csa fet acvè. Ta n’è e’ prezet te?

PIDARIOL           Mo me a n’ fêgh za gnit ‘d mêl.

GIGET                   A mo alora ta n’ capes? Cun e’ prezet te t’e da stê srê in cà.

PIDARIOL           Me a l’ò cmandê cun e’paruch e dò Pirẽ u m’à det: “Pidariolo, male non fare pavura non avere. Se stai nella parrocchia e non fai danno puoi dare fuori quando vuoi” U m’l’à det do Pirẽ.

GIGET                   E’ prezet a t’l’al dê l’arziprit?

PIDARIOL           No, mo lò e dipend dret da e’ Pêpa, e dato che acvè e cmãnda e’ Pêpa, me a dëgh mẽt a l’arziprit ch’l’è e garzõ de Pêpa.

GIGET                   Alè basta! Adës t’vẽ cun me in caserma!

MINGAIA            Lasal stê!

GIGET                   La lez la dis ch’l’à da stêr in ca, sinò in galera.

PIDARIOL           L’ustareia l’è la mi ca.

MINGAIA            Cvest al savẽ.

PIDARIOL           E me a so in regula. Benvenuti in casa mia.

MINGAIA            T ’ si sempar imbariegh dur.

PIDARIOL           Se stasera a n’ ò gnãca d’bu dgie nẽca vo sgnora Lucia.

LUCIA                  Ta n’e dbu pôch!

MINGAIA            (a Pidariol) Alé vat mo a cà. No a ‘amulẽ vers S.Lazar e vo sgnora Lucia gvardì ‘d srê.

LUCIA                  U s’capes.

GIGET                   Bona Sabeta.  (i due escono)

SABETA               Bona.

LUCIA                  Alora, ta n’é sintù?

PIDARIOL           E bsogna sempar finì cvel ch’ u s’è cminzê. (beve un ultimo bicchiere ed esce caracollando) Bona not a tot.

LUCIA                  (a Sabeta) Sëra l’os e vat a lët nẽca te.  (esce)

Mentre si appresta a chiudere entrano Surghet e Sbragõ.

SABETA               Oh, e’ mi Signor! Csa fet acvè?

SURGHET           (la abbraccia) Beh ta n’è a chêra ‘d avdem, ‘d avder e’ tu Surghet?

SABETA               (si divincola) Lasum stê. U i è la ca l’ pina ‘d zẽt. Aveita.

SURGHET           A s’aviẽ sobit. Prema parò avlẽ bé. Vera Sbragõ?

SBRAGON           Prema avlẽ bé.

SABETA               Me a i ò da srê.

SURGHET           Ciõ, të pu bas la grêsta cun me.

SBRAGON           Tẽ bas la grësta.

SABETA               No sta rugiê. (serve rapidamente da bere) Ciapa. Bev e aveita sobit.

SURGHET           Ven Sbragõ. La signora ci offerisce da bere.

SBRAGON           A la salut.

SURGHET           (a Sabeta) Sta acvè! La i è incora cla roba sota la paiera, vera?

SABETA               Se.

SURGHET           A fasẽn un zirtê e pu  a t’l’arpurtẽ.

SABETA               No, vuietr’ a v’la purtì veia sobit e par sempar. Me a n’ voi savé pio gnit.

SURGHET           Ah, trop comud adës. Cvãnd u t’è andê bẽ ta i e ciëp i nostar baioch?

SBRAGON           I nostar baioch!

SABETA               L’è pasë nẽca adës la civica.

SURGHET           Chi véc isimunì? A i avẽ vest.

SABETA               Me a n’ voi piò ch’avniva acvè.

SURGHET           Te t’fe cvel ch’a degh me. A vut la tu pêga. Ciapa. (le getta una moneta)

SABETA               Pasì fura sobit.

SURGHET            Sè, a s’aviẽ. A s’aviẽ. Stasera andẽn a tartofla. Vera Sbragõ?

SBRAGON            Mo a n’avẽ ‘d andê…

SURGHET            A tartofla. Me a i ò e’ nês bõ. A dëgh fura la not, a met e’ nês par êria e a nês, a nês... e piò ch’lè bur, piò a i n’ scruv? E te t’a s’aspët et capì?

I due escono proprio poco prima ch rientri Mariãna.

MARIANA           A sëi andé a lêt tot?

SABETA               Sè.

MARIANA           Toni?

SABETA               A i ò dê la mi cãmbra. L’è andê so adës.

MARIANA           U s’è afarmê acvè?

SABETA               Ció, sè.

Scendono Pocavoia e Toni. Pocavoia si ferma sul pianerottolo. Toni esce dalla comune..

POCAVOIA          Me a m’ vegh a lët. Dai ven Sabeta, a sẽn int e magazẽ.

SABETA               Va so ch’a vegn sobit.

Pocavoia risale.Scende Pio, Mariana lo dirotta nel casone.

MARIANA           (a Toni che è fuori dell’ingresso) E vo a n’ v’andì a lët?

TONI                     Par adës no.

MARIANA           Nõ a s’andẽn a lêt.

TONI                     (a Mariãna) El un invid?

MARIANA           Par piasé. (a Toni) A i avẽ da srê.

TONI                     A sër me. O a n’ u v’ fidì brisul?

MARIANA           Dmatèna a i avẽ da stê so prest.

TONI                     Nẽca me.

MARIANA           A s’avẽ ‘d andêr a let.

TONI                     Andì, andì. Me a stêgh acvè.

MARIANA           Ins l’os a e’ bur?

TONI                     Ins l’os a e’ bur. (si piazza sulla porta e si accende un sigaro)

MARIANA           (a Sabeta) E bsogna ta m’è pôrta veia ‘d acvè?

SABETA               Parchè?

MARIANA           A te spiegh pu dop. Te l’è basta ta m’e chêva ‘dnêz a l’os.

SABETA               Mo com?

MARIANA           U i avrà una masa. Ta t’ si farmêda nẽca  prèma a fê do ciacar cun lò.

SABETA               Nẽca te?

MARIANA           Sta da sintì, te t’csi mi surëla a ta l’ se che me a n’ u m’ so mai interesêda di tu aferi e a n’ voi savé gnit . Mo adës a i ò bsogn che ta me chêva da là.

SABETA               E duv a l’ o i à da purtê.

MARIANA           Duv ch’ u t’ pêr a te.

SABETA               A n’ me pos miga purtêr a lët!

MARIANA           T’ares a chêra. No. L’è basta ta l’tegna impignê zecv minut.

SABETA               Ciò, prema t’ dì ch’ fêga cvel ch’ u m’ pê e pu dop… a n’ garantes miga chi seia sol zecv minut.

MARIANA           Fa cvel ch’ u ‘ pê basta ta m’e chêva da lè. L’è za têrd. 

SABETA               Bêda che dop a n’ voi stôri.

MARIANA           No no.

SABETA               E cun Pôcavoia?

MARIANA           E srà a prema vôlta, vera? Dai, fa prëst. (esce)

SABETA               (si avvicina alla porta) A s’ël rinfraschê un pô?

TONI                     Sè. E te csa fet incora acvè. Tu marid u t’aspëta.

SABETA               Da st’ora e sra za indurmẽt. S’a têrd du minut lò l’è za alà che surnacia.

TONI                     U m’ s’ispis, par colpa mi u t’ toca ‘d durmì int e’ magazẽ.

SABETA               Al fasẽ sempar s’u i è dla zẽt ch’l’à bsogn dla cãmbra.

TONI                     A vut durmì int la tu cãmbra? Int e’ tu lët?

SABETA               Ta i si te.

TONI                     Se mo, int e’ lët u i è du post.

SABETA               (ingenua) Me avnireb mo dop te…

TONI                     Dop me?

SABETA               Ta n’ u m’ las stê.

TONI                     A so un galantoman, csa t’ cridta.

SABETA               Alora s’a vegn te ta m’ las stê.

TONI                     U s’capes.

SABETA               Parò prema t’e zarchê ‘d dêm un bes.

TONI                     Acsè, par amicezia.

SABETA               A n’ so s’a fëgh bẽn a fidêm, te t’ ci un pô birbõ. T’é du oc.

TONI                     (sale alcuni gradini) Dai ven.

SABETA               A vegn parò ta m’l’è prumes! Ta m’ lës stê.

TONI                     (ormai preso) Ven, ven.

SABETA               Ta m’l’é prumes.

TONI                     Sè sè.

I due salgono. Mariana li segue e poco dopo scende con Pio.

MARIANA           Avnin. L’è za têrd.

PIO                         Mariãna, me a n’so cume ringraziêv.

MARIANA           Vo mitì a e’ sicur e’ generêl. Cvel l’è e’ piò grãnd ringraziamẽt ch’a putì fêm.

PIO                         A siv sicura che cla speia la n’ suspëta gnit?

MARIANA           In ste mumẽt l’à êtar da fê.

PIO                         E dmatèna a voi resar acvè par ridar al su spal.

MARIANA           E’ baruzẽ l’è prõt.

PIO                         (abbracciandola)Viva l’Itaglia!

MARIANA           Viva!

ATTO TERZO

Mariana è seduta a un tavolo. Sta dormendo. Si sente battere alla porta.

MARIANA           Chi è!

SURGHET            Arvès!

MARIANA           (apre e si trova davanti Surghet con il coltello spianato. Breve lotta) Ah!

SURGHET            (la afferra) Sta bona.

MARIANA           Fura. Furà ‘d in ca mi.

SURGHET            Sta bona. (le mette un coltello alla gola) Ch’a t’ tai e’ col cum un cunei.

MARIANA           (si divincola) U n’ gnè gnit da rubê acvè.

SURGHET            Alora t’ vu propi ch’a t’sbudëla

Clarice appare in cima alla scala. Assieme a lei appare anche Toni che non visto segue la scena senza intervenire.

CLARICE             Mãma... mãma.

MARIANA           Clarice, par l’amor di Dio, pasa veia.

SURGHET            Ven acvè. (la prende. Clarice piange)

MARIANA           Lasa stê mi fiôla o com’è vera dio a t’amaz!

SBRAGÕ              (entra agitato) A i ò vest. I ariva.

SURGHET            Dov’ ei?

SBRAGÕ              I ven in cva par la strê. A n’ò vest du. Csa fasegna Surghet, csa fasegna?

SURGHET            (a Mariãna) Ascolta bë cvel ch’at degh. Adës te t’spares agli erum, gni côsa. Sobit.

SBRAGÕ              Amazẽli ch’l’è mei.

SURGHET            Sta zet imbezel. Pôsa ch’agli êrum. (a Mariãna) Chi ch’m’aiuta me al pëgh bẽ. Spares bẽn agli êrum. S’ta n’ sè duv metli fat insignê da tu surëla. Dmã arpas avdè cum t’ste. Duv’ èi?

SBRAGÕ              I vèn acvè! (chiude la porta) 

SURGHET            (prendendo Clarice) E te ven cun me.

MARIANA           Lasa stê la bastêrda, vigliach!

SURGHET            A n’ i fëgh gnit, no sta avé pavura. Mo te bêda… E ch’ u n’ t’vegna int la mẽt ad dinunziêm parchè me a fëgh prêst. Prema  a sbudël li  e pu a t’amaz te.  (escono dalla cucina trascinando la bambina piangente)

MARIANA           Oh e’ mi Signor! (dopo un attimo di comprensibile smarrimento)  Sabeta? Sabeta?! SABETA     (Sabeta scende le scale) Csa i ël?

MARIANA           Chi du ‘d lugh.

SABETA               Sbragõ e Surghet?

MARIANA           I à purtê veia Clarice!

SABETA               Oh e’ mi Signor! Cvãnd?

MARIANA           Adës. I à la civica dri. I m’à lasê agli êrum.

SABETA               (pronta raccoglie le armi ed esce) E bsogna sparili. Int la stala. 

MARIANA           La mi babina. Broti faz, me a i amaz. A i amaz! (prende un coltellacio e poi via dalla cucina)

Si ode bussare scende Lucia.

LUCIA                  Chi è?

MINGAIA            La civica. Arvì la pôrta.

LUCIA                  Da st’ora?

MINGAIA            Arvì la pôrta.

LUCIA                  A vegn sobit.

MINGAIA            A i vôl tãnt arvi?

LUCIA                  Ariv, ariv (apre. Entrano Mingaia e Giget) Cus ël stê?

MINGAIA            U n’ gnè inciõn acvè?

LUCIA                  Parchè chi a i arebal da resar?

MINGAIA            Et vest bẽ, te?

GIGET                   A me u m’è pêrs chi seia vulté acvè.  Vo adës a n’avì avert a inciõ.

LUCIA                  A vuietar.

Entra Mariana con la bambina piangente.

MINGAIA            Sgnora Mariãna, e vo d’in dov a saltiv fura.

MARIANA           ‘D int e casõ.

CLARICE             Mãma!

MARIANA           Clarice. U n’è stê gnit! U n’è stê gnit.

MINGAIA            Cs’à la fat sta bastêrda?

MARIANA           (consolando la bambina) La s’è ciapa pavura a sintì al bot ch’a fasivi int la pôrta.

CLARICE             Nona! (piange, abbraccia la nonna.  Le due salgono  le scale, Mariana le raggiunge e confabula con Lucia. Poi la nonna e la bambina salgono)

Entra Sabeta.

SABETA               Osta cvãnta zẽt!

GIGET                   Mo gvêrda nẽca te alvêda da st’ora?

SABETA               A n’so stêda bona ‘d srê oc da e’ chëld! E te?

GIGET                   Ta n’fëga miga la smarida cun me. Ven acvè. (la prende e cerca di baciarla sul collo)

MINGAIA            Giget, dai un tai! Va a fêr un zir int la stala.

SABETA               (prende un lume) A t’fëgh lõm. (escono dalla cucina)

MINGAIA            Zerca ‘d fê prëst ch’a m’ voi andêr a cà.

MINGAIA            (a Mariãna) Alora, a n’avì vest inciõ?

MARIANA           Fura che vuietar, no.

MINGAIA            A chi aviv dê da durmì stanot?

MARIANA           (prende il registro e lo consegna al militare) U i è una sgnora da Fêza. Un sgnor da Furlê. E un frustir, milanes. Il capitano Pacini. Me a dôrum int e casõ.

MINGAIA            Mariana, me cun vo a voi dcorar ciêr. Vostar marid l’era sè un republicã, mo l’era un galantoman e... beh insoma una parôla l’è pôca e dò agli è tropi.

MARIANA           Csa vliv dì.

MINGAIA            Vo a savì che adës, da zogn,  u i è la statêria. La legge stataria. Vo ch’a savì lezar a i avrì let i manifest.

MARIANA           Sè.

MINGAIA            A savì cvel che suzed a tnì cvirt di ledar, di asasẽ, ãca sol avé dagli êrum arpiatêdi in ca.

MARIANA           Sè, al so.

MINGAIA            Stasera, propi acvè a la Mã, i è andé in cà ‘d  Gigiõ ‘d Spidré. I era du, immascaré. I l’à bastunê, i à purtê veia i baioch, i s’n’è aprufité dla moi  e dla fiôla. E’ garzõ che durmeva int la paiera u s’è distê e l’è cors a ciamês. Mo da S.Lazar…

MARIANA           U m’ s’ispis par Gigiõ, avdirò dmã cvel ch’a pos fê.

MINGAIA            Cal broti faz i s’è schêp propi sota e’  nês.  S’a i avì vest, s’a savì chi ch’ i è u v’cunvê dinunziêi.

MARIANA           U m’ cunvẽ?

MINGAIA            Sicura  e me a v’ prumet...

MARIANA           Csa m’ prumitiv?

MINGAIA            A v’ prumet che s’a i ciapẽ i la pêga par toti.

MARIANA           S’a i ciapì.

MINGAIA            S’a n’ savé chi ch’i è a n’i putẽ ciapê. E vo s’a i avì vest…

MARIANA           No, basta acsè brigadir. Mitẽ che me a i epa vest e ch’a v’ dega chi ch’i è. A m’ lasiv una ciopa ‘d suldé acvè par prutezar me e la mi fameia?

MINGAIA            Cvest a n’ pos.

MARIANA           Avdiv? E ló dmã, pasdmã, fra una stmãna  i vẽn a savé ch’a i ò fat la speia i artorna acvè e i m’amaza. E s’ i n’ m’amaza ló, magari e sêlta fura che me a i ò tnù mã e vó a m’mitì in galera. E par zõta a so nẽca la moi ‘d un republicã!

MINGAIA            Adës a pasì ‘d là.

MARIANA           Brigadir, me a i ò paura.

MINGAIA            Dgis chi ch’ i è ch’a i mitẽn a post nõ.

MARIANA           Csa putiv fê vuietar? A si du, e la ladrunera zẽnt. I ledar i ruba, i s’amaza e e’ stêt csa fal? E’ stêt u s’à tôlt nẽca agli êrum. 

MINGAIA            Al savì bẽn e’ parchè!

MARIANA           Sè, par farmêr un’ideiêl.

MINGAIA            No, par dsarmê tot cal tëst cheldi che un dè se e un dè no i vô fê la rivoluziõ. 

MARIANA           Mitila cum u v’ pê. Me a so sol che a sẽ gvinté chêrna da mazël e a n’ putẽ gnãca difèndas da par nõ. No, brigadir, me a n’so gnit, me a n’ ò vest inciõ.

MINGAIA            Cum avlì vo. Mo stasì atẽta.

MARIANA           A stëgh sempr’atẽta. Piò ch’a pos.

MINGAIA            Duv a sël mes Giget. Alora? Giget?

GIGET                   Ariv, ariv. (rientra seguito da Sabeta. Si capisce che non ha ispezionato solo la stalla)

MINGAIA            A i ël gnit int la stala?

GIGET                   Gnit ‘d posta.

MINGAIA            Et gvardê bẽ?

GIGET                   Benesum.

MINGAIA            Alora bona not.

MARIANA           Bona.

TONI                     (appare sulle scale) Un momento brigadiere. (scende le scale)  Permette due parole?

MINGAIA            E vo chi siv? Voi chi siete?

TONI                     Sono qui di passaggio. (parla all’orecchio del brigadiere) Ho bisogno di parlare con voi.  (si accorge di Sabeta) Non qui. Vogliamo uscire. (escono)

MARIANA           A n’n’ò piò una goza.

SABETA               Sta chêlma.

MARIANA           Chi vigliêch! E te ta i é tnu sparì dagli êrum.

SABETA               A m’ cardeva chi fos di marchẽt, i m’aveva det sol par du tri dè. A n’ saveva chi fos dla ladrunera.

MARIANA           Mo cum et fat avé fidãza in cal broti faz.

SABETA               I m’à dê un scud par s-ciopa.

MARIANA           Ecco.

SABETA               Sol dop a i ò pinsê che forsi i n’era di marchẽt.

MARIANA           Basta. Ormai e’ dãn l’è fat e a n’si cavarẽ piò ‘d atorna.   

SABETA               Parò te adës sta chêlma. Sta chêlma. L’è finì gni côsa bê, no.

MARIANA           Sè sè. E in dov agli et sparidi.

SABETA               A pruvisori int la stala sota un pô ‘d paia. Mo dop a li pôrt int e’ bus sota la paiera.

MARIANA           E’ post sicur. E Giget u n’agli à vesti?

SABETA               Cs’e t’fed che lò e fos avnù int la stala a zarchêr agli êrum?

MARIANA           Insoma ta l’è arimigiêda!

SABETA               Csa i posi fê s’u i è di oman acsè imbezel.

MARIANA           E cun Toni.

SABETA               Tch! L’ è un õm da gnit. 

MARIANA           Al saveva za.

SABETA               Apena ch’là sintù dl’armor l’è avnù avdè, e  u s’è arpunì.  Te t’sivta acvà ‘d s-ciota cun cal do canai e lò l’era arpiatê int e’ pianet dla schêla.

MARIANA           Vigliach…

SABETA               Ssst…. l’ariva.

TONI                     Ecco, a i ò scort cun i papalẽ. I n’u v’ darà piò inciò fastidi.

POCAVOIA          (appare sulle scale) Csa i ël? U m’è pêrs ‘d sintì un armor.

SABETA               U n’è stê gnit purè.

POCAVOIA          A si incora alvé?

SABETA               Ven, ven ch’a s’andẽn a lët. A i ò voia ‘d un mas-c!

POCAVOIA          Sabeta u i è un frustir!

SABETA               Beh, ta n’ si mi marid? E pu lò u n’ capès miga un azidẽt: l’è milanes.

POCAVOIA          za, l’è vera.

SABETA               Ven a voi ta m’ dëga una sparnazëda dal tu.

POCAVOIA          A vegn sobit. (si volta trionfante vero Toni) Bona not e’ mi pataca!

SABETA               Buona notte. (sale con il marito)

MARIANA           (ironica) E vo a v’ fasì dê de pataca acsè?

TONI                     Te t’capes ch’l’è trop impurtãt cvel ch’a i ò da fê.

MARIANA           A capes.

TONI                     A m’aracmãnd Mariãna.

MARIANA           Stasi trancvel.

TONI                     A m’ fid ‘d te.

MARIANA           E me a v’ prumet sora la memôria ‘d mi marid ch’a farò tot cvel ch’a i ò da fê.

TONI                     Bona. (sale)

Entra Vapensiero è vestito da Garibaldi.

VAPENSIERO Ecco, a so acvà.  Beh, u n gnè inciõ?

MARIANA           No, Pio u n’ s’ incora vest.

VAPENSIERO (pavoneggiandosi) A soia gnit bël amanê da Garibaldi?

MARIANA    Sssst!

VAPENSIERO  A i ò atrôv nẽch la bêrba, u m’l’à dëda Pidariôl. E pu a m’ so stugiê la ciacarêda: (alza la voce) Messieur voicì le general Garibaldi!

MARIANA           Ssst! E  milanes u s’ è andê a lët propi adës.

VAPENSIERO U s’è andê a lët adës? Mo s’l’è al tre.

MARIANA           I è avnù i ledar… la Civica.

VAPENSIERO I ledar? Acvè? 

MARIANA           Sè.

VAPENSIERO A i avìv arcnusù?

MARIANA           I è du ‘d Lugh.  Cl’êtra sera i à dê du scud ala Sabeta parchè ch’la i tnès sparidi dagli êrum. Li la s’è carduda chi fos du marchẽt e la i è caschêda cum un ciù. E adës a n’ arẽ piò pêz  e’ mond. Da un cãt a i avẽ la Civica ch’la s’tnirà i oc ados e da cl’êtar cal do liger chi  i s’cardarà in diret ‘d avnir a tot agli or arparês in ca.

VAPENSIERO Mariãna a i pẽs me a chi du. A i met a post me.

MARIANA           A i avlìv amazê?

VAPENSIERO A v’ pêral che Garibaldi e seia un asasẽ? Adës al mitẽn a post la speia, a  i fasẽ credar che Garibaldì stamatèna e pasa dala Côsna  e pu dop...

MARIANA           Vigliach, birichì! Chi du delincvẽt i era acvè cun e’ curtêl spianê e lò l’era arpiatê int e’ pianèt e u n’ à fat gnit.

VAPENSIERO Forsi l’era dri ch’ u s’ cagheva ados da la pavura.

MARIANA           (sorridendo suo malgrado) Smitila! A n’ capès piò gnit. A n’ so gnãca s’a fasẽ bẽ a fê tota sta cumegia.

VAPENSIERO A fasê bẽ, e al savì. So Mariãna, fasiv de côr. A si una dona pina ‘d energeia e a n’avì da lasêv andê zo propi adës.  Al savì che me a so inamurê ‘d vo e par vo...

MARIANA           Gino, adës u n’è e’ mumẽt

VAPENSIERO Al so. Mo a voi fêv capì che dal vôlt nẽca vo a i avì bsogn ‘d una spala par apugiê un mumintì la tësta. E adës l’è õn ‘d chi mumẽt. Parchè a i aviv pavura ‘d lasêv andê. Mariãna, a n’ sẽ piò di bastérd inciõ di du, mo a n’sën incora acsè véc da puté fê ‘d mãch ‘d una parsona avsẽ ch’la s’fëga sintì incora viv, ch’la s’fêga sintir impurtãt.

MARIANA           A i ò padì trop par Fafina.

VAPENSIERO Al so.

MARIANA           Dal vôlt a pẽs ch’l’epa rasõ la mãma. U m’pê che tota sta voia ‘d libartê. L’Itaglia, l’ indipendeza…  al seia toti côs spalêdi.

VAPENSIERO No stasil dì gnãca par ridar. L’è sol par merit ‘d oman cume Fafina ch’ u s’ po’ tintê ‘d cambiêr e’ mond. I à da smetar tot ‘d pasê ‘d acvè cvãnd ch’ u i pê. A i avẽ da tirê so la tësta e dì che acvè, in ca nostra, a cmandẽ nõ! Fafina,  l’è môrt par vo, par me, par tot.  Al so che la grãn masa dla zẽt i pësa che seia un disum cvel che spend la su vita par un ideiel, par chi etar, ch’ u i è dla zẽt ch’ in ved piò in la de su nês. I pẽsa sol a la su butiga, sol a e’ su cvadarzĩ ‘d tera. E acsè i s’ cred ‘d resar a post, a e’ sicur, int e’ giost.  Nẽca nó spèss a sẽ tinté ‘d credar che la nostra vita la seia ciumpida vo int la vostra lucanda e me int la mi butiga. Mo pu a s’ n’adasẽ ch’u n’ è vera. Che la tësta, e’ côr in s’acutëta. E a sugnẽn un mond in dov che u n’ s’epa sempar da pighê la schina e rasunê cun la tësta ‘d chi etar.  (pausa) Mariãna me a so inamurê ‘d vo. (tra sé) Sta ‘d avdé  ch’ l’è propi st’ amanadura ch’la m’ fa resar acsè ardì. Forsi a i arò da ringraziê Garibaldi nëca par cvest. (a Mariãna) Vo al savì che da cvãnd ch’a si avnuda a la Côsna, me a i ò sempar avù par vo rispët e amiraziõ. Me a so veduv, vo a si vedva. La vostra babina a i voi bẽ cume s’ la fos la mi… mo csa fasiv a piãnzì?

MARIANA           L’ è stêda una not ‘d Inferan.

VAPENSIERO  Fra un pô e srà l’êiba. Un’êiba ‘d sperãza par tot du. Se vo avlì.

MARIANA           Dal vôlt avreb propi andê zo int e’ sprafond.

VAPENSIERO E me a vegn cun vo!

MARIANA           Oh, Gino!

Si abbracciano. Entra Pirèna è armato e tiene sotto tiro i due briganti.

PIRENA                Avãti vuietar du.  I s’ cardeva ‘ciapem ‘d surpresa. Oh, bastardëz, Pirẽna u n’è miga un cvaiõ. Alora, csa fasivi da la paiera? Cuntil mo acvè a la sgnora Mariãna.

MARIANA           I è lõ!

PIRENA                Lò chi?

MARIANA           I ledar.

PIRENA                Ah, alora a si propi int la merda fin’è col! U m’ pezga e’ dì ins e’ grilet.

SURGHET            No stasì tirê! Par pietê!

BRAGON              Par pietê!

SURGHET            (impaurito) A sẽn avnù a tô sol de nostar. A n’avè fat gnit!

MARIANA           E a Gigiõ ‘d Spidré? A n’gn’avì fat gnit a su moi, a su fiôla? Broti faz!

SURGHET            Mo acvè a n’avẽ rubê gnit, acvè.

SBRAGON           (impaurito) … acvè.

SURGHET            Vera sgnora Mariãna?

MARIANA           Oh, adës a so gvintêda sgnora tot int una vôlta. A voi fêvla paghê.

SURGHET            No stasis amazê. Par pietê!

SBRAGON           Par pietê!

MARIANA           Zet! Stasì zet!

SURGHET            Lasis andê. Sgnora Mariãna, a n’ u v’darẽ piò fastidi. A v’ e zur. Mai piò.

SBRAGON           Mai piò.

VAPENSIERO Hermana Mariana. Lasci parlare me.

PIRENA                (che ha mangiato la foglia) Generale, voi qui?

VAPENSIERO No potevo passar senza fermarmi dans la maison de mi hermana Mariana. Que se pasa?

PIRENA                (stando al gioco) Questi assassini hanno aggredito due donne.

VAPENSIERO E che?… Es la verdad? E’ vero?

SURGHET            L’è stê lò!

SBRAGON           U n’è vera! L’è stê lò!

PIRENA                Stasì zet.

VAPENSIERO Vous mi conoscete?

PIRENA                Ma come possono sapere di voi generale. Sbasì la tësta davanti al generale Garibaldi!

SURGHET            Garibaldì?

SBRAGON           Garibaldi?

SURGHET            Generale, ci salvi la vita. Veniamo a combattere con voi per la patria.

SBRAGON           … la patria.

VAPENSIERO Due volontari, muy bien. Vi prego capitano portate di là le due reclute che voglio interrogarle. (piano a Pirèna) U m’è avnù un’idea par e’ tudesch!

PIRENA                Fura, vuietar! (spinge fuori i due ladri)

VAPENSIERO (a Mariana) Aspitì vo Pio. Avdirì che stanot a la finẽ bẽ.

Escono tutti tranne Mariana, poi  entra Pio.

PIO                         Ecco, a so arturnê.

MARIANA           Ah, meno male. A sema in pinsir. Alora cum ëla andêda?

PIO                         Una sdèta dri a cl’êtra. A sẽn andé a l’apuntamẽt e u n’ gn’era inciõ.

MARIANA           Com?

PIO                         Chi fos za arivé? Alora a sẽn andê da Carlì. Alè i n’gn’era. A n’ savèma cvel ‘d fês che par furtona a i avẽ vest Tugnì, õ di du ch’u i aveva purté so.

MARIANA           Cus eral suzëst?

PIO                         U  s’era rot ‘na rôda ‘d un baruzẽ. Par cvel i aveva fat têrd.

MARIANA           E Garibaldi?

PIO                         Lò i l’aveva sparì int una presa ‘d furmintõ.

MARIANA           Alora a l’avì vest.

PIO                         A l’ò vest mo a n’ò avù gnãca e tẽp ‘d dii o parôl. A sẽn andé ‘d corsa da Masõ.

MARIANA           E  a i al cardù chi fos du milanis?

PIO                         U n’ a fat una piga. Mo è piò bẽl l’è stê  a la Cuclì. Alè u i è un post ‘d gvêrgia. Jusfina e l’ost i s’ mes in discusiõ sora la cvalitê de vẽ e i à mes int e’ mez i du gianderum ‘d gvêrgia.  Jusfina u s’è mess a dì “E tu vẽ l’à de spõt!” E l’ost: “Csa dit? Csa sit mat? Ta n’ l’é miga sintù bê. Sintil nẽca vuietar e dgim s’l’à de spõt!” e e daseva da bé a i du dla Civica chi aveva da dê la su sentẽza. Doca, l’ost l’à vent damigiãn e do bot ‘d vẽ. I gli à sintudi toti! U m’à det Tugnì che cvãnd i è pasê da lè pët i era imbariegh dur. I à adiritura salutê i baruzẽ. (ridono) E acvè tot gni côsa bẽ? 

MARIANA           L’è suzëst ‘d ignicôsa. U i amancheva sol che vness Garibaldi da bõ. A v’ cuntarò pu. Ah! L’è avnù la Civica e lò u i a scort in segret.

PIO                         Bene! Alora e bsugnarà stêr a l’erta. Emma?

MARIANA           Cum ch’a i avivi det vo l’è sempar stêda srêda int la su cãmbra.

PIO                         Pirẽna, Vapensiero?

MARIANA           I è dla.

PIO                         (uscendo) Bene, adës me a vegh ‘d là e pu dop a distên e’ milanes.

EMMA                  (scende) Pio?

MARIANA           L’è dlà. L’è arivê adës.

EMMA                  A so stêda in ãnsia tota la not. A i ò sintù dal bot, di rug.

MARIANA           L’è mei ch’a n’ siva dêda fura.

EMMA                  A m’so avuda da parcusê. Mo cvand a i ò sintù la su vos...

MARIANA           A i avì agli urec boni, parò.

EMMA                  El za suzêst gni côsa? Nẽca cun e’ “milanes”?

MARIANA           A si arivêda e’ mumẽt giost. La cumegia la sta par cminzê.

Entra Pio

EMMA                  Pio.

PIO                         (abbraccia Emma) Ecco, a vdiv a so acvè. Adës a n’ ò tẽp par spieghev . Arturnì ‘d s-ciora a parparev che a s’aviẽ prest… Mariãna vo andì so e avisì…(vede Toni) U n’impôrta.

Scende Toni.

TONI                     Ho sentito delle voci. Sono arrivati? Ma voi non eravate su?

PIO                         (abbracciando Emma) Ci siamo appena alzati. Risalite pure Emma. (Emma risale)

Entrate, entrate. Avanti generale.  (entra Vapensiero) Generale le presento il Capitano Pacini. E’ venuto apposta per voi a Milano. Capitano ecco a voi il  generale Giuseppe Garibaldi.

TONI                     (si danno la mano) Generale! Sono commosso e felice di incontrarla.

VAPENSIERO Aussì moi , aussi moi. Abla qui mon amico Pio che voi avete modo di me conduir a Venezia.

TONI                     Sì generale. Oggi stesso.

MARIANA           Ma voi sarete stanco, avete viaggiato tutta la notte.

VAPENSIERO Mais no. Io sono abituato a questa vita. Se io non faccio questa vita io non riesco a vivere. Aussì in America. Voi conoscete l’America?

TONI                     Si capisce.

VAPENSIERO Ah, muy bien. Ci siete stato?

TONI                     No, generale non ho avuto la vostra fortuna.

VAPENSIERO Una volta quando ero nelle pampas sono stato un mese senza dormire.

TONI                     Come generale?

VAPENSIERO Volevo dire, senza dormire nel mio letto. Dove capitava, aussi in cima a un palo.

MARIANA           (divertita) In cima a un palo?

VAPENSIERO E’ una cosa mucho seria, madame.

MARIANA           Mi perdoni generale.

VAPENSIERO Una bella donna è sempre perdonata. Era per sfuggire ai serpenti velenosi. E per rimanere sveglio cantavo. Lei canta?

TONI                     No, generale.

VAPENSIERO Male. Chi non canta non ha un animo liberale.

PIO                         E cosa cantava generale?

VAPENSIERO Un po’ di tutto. Ma soprattutto “Il Nabucodsonor” di Verdi.

PIO                         U m’ pareva ‘d savel!

VAPENSIERO  (comincia a cantare) Va pensiero… su, cantate con me. Verdi è il più grãnde musicista del mondo. Meglio di Donizetti, meglio di Bellini! E maschio! “I lombardi” trẽs joly. “I due Foscari” eh…  è un po’ mmmh… Su cantate! (tutti cantano “Va pensiero”)

Pirèna entra travestito da ladrone con il viso coperto.

PIRENA                Fermi tutti. (fingendo di avere un socio) Tè sta alà e bêda cun vegna inciõ. Mo bene la mi fameia cantarèna. Cvesta l’è la ladrunera. (reazione di tutti i presenti)  Firum, ch’a v’sbudël tot! Tè, ven acvè.

VAPENSIERO Moi?

PIRENA                Te, propi te, a sit sord?

VAPENSIERO Mais…

PIO                         Non sparate, è Garibaldi.

PIRENA                U m’n’infrega ben  a me. Tira fura i cvatrê!

TONI                     E voi generale non fate niente?

VAPENSIERO Mon amì con una pistola puntata non si può che dire: “Obbedisco!”

TONI                     (piano a Pirèna) Forsi me e vo putẽ metas ‘d acôrd?

PIRENA                Sora de chè?

TONI                     S’a m’ lighì e’ generêl me a v’ pos fêr avè un bel premi.

PIRENA                Ach premi?

TONI                     Mel scud!

PIRENA                Azidenti! E duv a i aviv?

TONI                     A v’i fëgh avé!

PIRENA                Alora a fasẽn acsè. Vo a m’ fasì avé domela scud e a v’é tegn in chêlda.

TONI                     A i ò det mel.

PIRENA                Ah, sè? Me ch’a i aveva capì tremela.

TONI                     E va beh, domela.

Bussano alla porta.

MINGAIA            (da fuori) La civica!

PIRENA                E chè? Scapa me. Generale, precedetemi.

Il finto ladrone fugge con il finto Garibaldi. Toni va ad aprire la porta ostacolato da Pio. Entrano Mingaia e Giget

MINGAIA     Fermi tutti! ( a Toni) Alora duv ël Garibaldi?

TONI                     Curìì dri! L’è scap da là.

Rientra Pirèna con i due veri briganti.

PIRENA                Avãti vuietar! Sgnor brigadir. A i ò scvert sti du chi snasleva da la paiera.

MINGAIA            Surghet e Sbragõ. A v’ò ciap! Una côrda atorna e col u n’ u v’ la chêva inciõ. Avãti. Fura. Fura!

TONI                     Un momento. (prendeno per il bavero Sbragõ) U n’gnè Garibaldi cun vuietar?

SBRAGON           Cun me no.

TONI                     Mo com? S’a m’avi cmandë domela scud par tnil parsunir?

SBRAGON           Me no. Me a n’ so gnit!

TONI                     (a Mingaia) L’era acvè, adës. (a Pirena) A n’ l’avì acumpagnê vo dala Pi?

PIRENA                Me? Csa dasiv i nomar.

TONI                     E vo a m’l’avì prasintê!

PIO                         Me?

TONI                     Adës adës.

PIO                         Mo csa dgiv? Me a sera int la mi cãmbra.

MINGAIA            Mariãna csa suzedal acvè?

PIO                         A si stê vo ch’a  m’avì det ch’avlivi purtê Garibaldi a Venezia. Adës cs’avliv dì, che me a cnoss che delincvẽt?

TONI                     Csa vresuv dì ‘d no?

PIO                 Se propi a l’avlì savé brigadir, l’è stê lò ch’ u m’ à det ‘d resar un frustir che zarcheva Garibaldi.

MINGAIA            ‘Ch dscurs ei?

PIO                         U m’à fat avdé al su credenziêli. (estrae la lettera di presentazione di Toni)

MINGAIA            (rivolto a Toni) Alora?

TONI                     Alora chi ch’a so me vò brigadir al savì bẽ.

PIRENA                Lui è il capitano Pacini. Un agente di Manin. Un repubblicano.

MINGAIA            Me a n’ i capes piò un azidẽt! Mo vo chi siv?

TONI                     Sono un agente al servizio di sua maesta l’imperatore d’Austria.

MINGAIA            E chi ch’ me dis a me?

TONI                     Ecco al mi credenziêli, veri. (estrae un’altra lettera di presentazione)

MINGAIA      Credenziêli ‘d cvà, credenziêli ‘d là! Tota chêrta e la chêrta la po resar fêlsa . Acvè u i è la vostra parôla contr’a tot cveli ‘d sta zẽt acvè. Cum a fasegna?

MARIANA           U m’ s’ispis mo a n’ voi che la mi ustareia la i toia ‘d mez. Lò l’è avnù da me dgend ‘d resar un libarêl. E me a i ò scret int e’ regestar: Capitano Pacini. A m’avresuv forsi fê credar ch’a si un voltagabana adës? Vo ch’a si andê a cumbatar cun mi marid de ’43.

PIO                         E pu cardend che me a fos un libarêl u m’è stê dri parchè a i fases cnosar Garibaldi.

TONI                     E lò u m’ à det ch’ u m’é purteva acvè e a v’ò avisê ch’avnesuv a ciapêl!

MINGAIA            E za? E duv ël!

TONI                     U s’è aviê da là, ormai u v’è scap.

PIO                         Mo andè, brigadir, mo vo a pinsiv da bõ che Garibaldi, cun tot cvel ch’l’arà da fê, l’epa e tẽp ‘d pasê propi da la Côsna?

MINGAIA            No.

PIO                         Alora ste sgnor che cvè o l’è busêdar o l’è mat!

MINGAIA            A i avì rasõ vo. Andẽn in caserma.

TONI                      Brigadiere arrestateli. Vi dichiaro tutti in arresto per collaborazione con i repubblicani. Purtii tot in galera.

MINGAIA            Un mumẽt! Acvè al dezid me chi ch’a ‘d ander in galera. Adês a met dẽtar sti du ch’a so sicur chi è du delinvìcvét. E vo ch’a m’avì fat prilê tota not cun  vostar Garibaldi. S’a l’avì vest da bõ avnì dmatena ala caserma ‘d Sã Lazar a fêr una dinõzia. Dop agli ondg!

GIGET                   Avãti vuietar, pasim dnez.

Mingaia e Giget escono con i due ladroni.

TONI                     (si accorge di essere in trappola) Mariãna, me a scarzeva. Par no dê int l’oc. 

MARIANA           Al so. E a so nẽca t’ci  te che Zuda ch’la dinunziê mi marid e u l’à fat fuzilê.

TONI                     Mariãna!?

MARIANA           Sta zet! Vôlta gabana. E t’è avù incora la faza ‘d avnim impët? E fêm nẽca dal mosi. Speia! Schifos! E adës va a dì cun i tu amigh tudesch che acvè da me l’è pasê Garibaldi.

Entra Vapensiero.

MARIANA           Ecco e’ vostar Garibaldi.

VAPENSIERO  (si toglie la barba) Va pensiero…. ah! ah! ah!

PIO                         E bõ, s’a l’avlì, andil a svulê!

TONI                     Mo alora?

PIRENA                Alora e’ mi pataca ‘d un milanes de Borgh, csa fasegna? A fasegna una cumegia o una tragedia? (dà una pistola a Mariana) A vo Mariãna. Stasì atẽta ch’l’è cargha.

MARIANA           (prendendo la pistola) A i avreb propi voia ‘d piantêt una pala int la tësta.

PIRENA                Cum a s’stal da clêtar cãt dla cãna?

TONI                     No Mariãna. No stasil fê.

MARIANA           No. Da un cvich cãt e bsogna avè e’ côr ‘d farmês. (restituisce la pistola a Pirẽna) Ciapa l’os e no stat fê piò ‘d avdé.

PIRENA                E ringrazia ta t’la si cavêda a bõ marchê.

PIO                         E ch’ u n’ t’ vegna int la mẽt ‘d purtêr in zir la tu fazà da sti chẽt o ‘d fêr e’ furb. Te ta s’ cnos, mo adës nẽca nõ a t’ cnusẽ bẽ. Tot cvẽnt!

VAPENSIERO Nẽca Garibaldi! (risata generale mentre Toni si defila e fugge)

Emma scende pronta per partire.

PIO                         (abbracciando Emma) Mariãna l’è mei ch’a n’ scuregna cun inciõ ‘d sta not. A n’ si  ‘d acord?

MARIANA           Sè. L’è mei ch’ u n’e sepa inciõ.

Sulla scala sono apparsi Sabeta e Pôcavoia. Sabeta si interessa subito a Pirẽna.

VAPENSIERO L’è mei ch’u n’ e sepa inciõ che Garibaldi l’è pasê nẽch da la Côsna. (tutti tranne Pocavoia ridono)

POCAVOIA          Parchè Garibaldi cus ël pasë nẽca ‘d acvè? 

SABETA               Sicura. Ta n’ l’è vest?

POCAVOIA          Me no. Osta mo l’è propi sempr’a vaiõ cum un cã gvast! U n’à propi un caz da fê.

VAPENSIERO E l’à bsogn ‘d ‘aiut!

POCAVOIA          E che?

VAPENSIERO L’à bsogn ‘d aiut!

POCAVOIA          Chi? Che strosciasverna? Gvêrda, s’a i ò da dê una mãn a Garibaldi piotost… piotost… piotost ch’a gvẽta bech!