U N’S’E’ MAI SAVU’
(che Garibaldi l’é pasê nẽch da la Côsna)
tre atti dialettali di Luigi Antonio Mazzoni
Personaggi (in ordine di entrata)
Mariãna
Pio
Toni de Borgh
Pôcavoia
Sabeta
Clarice
sgnora Lucia
Vapensiero
Pidariôl
Emma
Pirèna
Giget
Mingaia
Surghet
Sbragõ
Nella locanda situata in località Cosina di Faenza. A metà strada tra Faenza e Forlì. Il pomeriggio del 14 agosto 1849.
ATTO PRIMO
L’osteria della Cosina: il semplice e castigato interno a piano terra. A destra, per chi guarda, un modesto bancone con dietro una porta che s’ immagina conduca alla cucina. Dalla parte opposta un ampio arco: l’ingresso dell’osteria. Al centro una scala sale ai piani superiori dove sono a disposizione alcune camere. Sul davanti un paio di tavoli con sedie di paglia. E’ il pomeriggio inoltrato del 14 agosto 1849. E’ caldo. Al bancone Mariana.
Entra Pio.
MARIANA Bona.
PIO Bona, sgnora. (si asciuga il sudore con un fazzoletto) Ufff… fat chêld. A m’dala cvël da bè?
MARIANA Ros o biãch.
PIO Acva. Sol acva.
MARIANA Pronti: A l’ò tirata adës fresca, ‘d int e’ poz. Pôcavoia?
PIO A i ò e’ caval da parcurê.
MARIANA A vôl magnê?
PIO Dop. Aspët dla zẽt. Cus ala ‘d bõ.
MARIANA De stufê cun al póm e al patêt. De mlõ e de gómbar frèsch.
PIO Bẽnesum.
MARIANA (spazientita) Pocavoia?!!
Entra Toni. Sguardi distratti dei due al nuovo avventore mentre lui guarda con una certa insistenza sia Pio che Mariãna.
Bona. O Pocavoia! (a Toni) A i fal bsogn ‘d cvicvël?
TONI Scusi?
MARIANA In cosa posso servirla?
TONI Si mangia bene in questa osteria?
MARIANA Si capisce. Si mangia bene e con poca spesa.
TONI Bene. Allora vorrei cenare.
MARIANA Subito. Pôcavoia? Duv t’ sit mèss, arspond dõca.
Entra Pocavoia
POCAVOIA A so ‘cvè. A so ‘cvè. Cus et sempar da rugiê?
MARIANA A i ò ch’l’ è mez’ora ch’a t’ciãm. A l’et stachê e’ caval ‘d ste sgnor?
POCAVOIA Ció, a n’ so miga un indvẽ me. Csa vliv ch’a sepa ch’l’è da stachê.
MARIANA Adës ta l’ sé. Parcural e pu tirà so tre seci ‘d acva ‘d int e’ poz.
POCAVOIA Tre seci? Csiv da fêr e’ bãgn a tota la civica?
MARIANA Fa mãch e’ spiritos. Dò t’a li pôrt in cusẽna e õna ‘d s-ciora. E pu t’impines l’ébi..
POCAVOIA L’ébi? Mo s’a l’ò impinì stamatena.
MARIANA E adës l’è vuit. Al bes-cì agli arà pu da bé.
POCAVOIA (ci pensa e fa i conti) Osta. U n’ gn’avrà immãca trenta.
MARIANA U i avrà cveli ch’u i avrà.
POCAVOIA Se mo t’avivta det tre.
MARIANA Ció, Pocavoia, dai mo un tai.
TONI Ci sarebbe il mio cavallo da custodire.
MARIANA Dai, dõca. Fa cvel ch’i t’ dis.
POCAVOIA A vegh a vegh! (esce brontolando) La n’ è miga una staziõ ‘d posta cvesta.
PIO A vegn cun vo. E’ mi caval l’è umbros. (esce)
TONI (dopo essersi accertato che Pio sia uscito) Eh, l’è fadiga fês dê mẽt da i garzõ.
MARIANA Pocavoia l’è un bõ s–ciã, sol ch’ u n’à poca voia. Clarice? Csa vliv da magnê? Prõt a i ò de stufê.
TONI Andẽ pu par e stufê.
CLARICE A so acvè, mãma.
MARIANA (a Clarice) Pôrta un piat ‘d stufê.
CLARICE Sobit mãma. (Clarice esce)
MARIANA Da bé. Ros o biãch?
TONI Zal, cum’è culor dla bangera de nostar Pêpa!
MARIANA Che e’ Signor u l’mantegna in salut!.
TONI Sicura che mandêr avãti tot la baraca. Da par vo. Sẽza un azdor… E pu nẽch cun una burdëla da mantnì.
MARIANA E’ Signor l’a avlù acsè e e bsogna cuntintês. Da la fãm a n’ s’murẽ brisul, a i avẽn la lucãnda e nẽch pô ‘d tëra da lavurê...
TONI E pu cun i tẽp chi corr. Cun la zẽt ch’la pasa par la strê. Suldé chi va, suldé chi vë, brighẽt,...
MARIANA A i avì magari rasõ.
TONI Republichẽ chi scapa…
MARIANA A me cvi i m’da pôch dãn. Me a m’abêd e’ mi lavor e a v’ garantes ch’a n’ò za a basta, sẽza fê dla puletica.
TONI E a fasì bẽ!
Clarice entra con la cena. Toni mangia e parla.
MARIANA S’al dgi vo.
TONI Dgim un po’ cvel ch’l’è arivê prema ‘d me cun e’ baruzẽ. Al cnusiv?
MARIANA Me no.
TONI U n’ v’à det cum ch’ u s’ ciãma?
MARIANA Me la zẽt chi ven acvè, s’i n’ s’aferma par la not a n’i cmẽnd gnit.
TONI E ‘d in dov a vẽl?
MARIANA (decisa) A ne so d’in dov ch’u s’vegna. S’a l’avlì savé cmandil cun lò. (porta da bere)
TONI Ah, a ciapì fugh cun gnit.
MARIANA A i ò imparê a badêr a cà mi.
TONI Brava. Vostar marid e sreb cuntẽt.
MARIANA (subito allarmata) Csa saviv vo ‘d mi marid?
TONI A m’aspateva gnãca me ‘d truvêv acvè.
MARIANA (lo guarda meglio) Mo vo chi siv?
TONI A so propi cambiê una masa.
MARIANA (riconoscendolo basita) Toni de Borgh!?
TONI La miseria! E pê ch’a i aviva vest e’ gêvul.
MARIANA Sẽza la bêrba, piò mêgar. Mo vo a n’ sivi...
TONI No, a n’ so môrt.
MARIANA Mo tot sti ẽn? Duv a siv stê?
TONI In zir pr’ e’ mond. E vo?
MARIANA A sẽ stêdi sparìdi pr’un pô.
TONI L’è par cvest ch’a n’ v’ò truvê! Mo a so ancora acvè ch’a cumbat par l’Italia, par la libartê.
MARIANA Mhhh… La libartê, l’è una bëla parôla. Cvẽt sogn cun Fafina. Un’ Itaglia sẽza padrõ frustir. Sẽza Pêpa. Sẽza tudesch… mo pu dop? La libartê. In ca mi l’à purtê sol dal sgrêzi.
TONI Eh, za.
MARIANA Pôvar Fafina a n’ so gnãca cum l’è môrt.
TONI A n’ avì propi savù gnit?
MARIANA A n’ò savu gnit.
TONI A i sera acãt…
MARIANA E cum ël stê?
TONI Una s-ciuptê int la faza.
MARIANA A n’ so gnãca in duv ch’l’è splì. (interessata) Mo vo al savì in dov ch’l’è?
TONI No.
MARIANA Com? A i avì det adës ch’a sivi insẽ.
TONI A so stê frì. A m’ so distê in t’un bsdêl militêr. A i ò mèss un bël pô arfêm.
MARIANA Parò, u s’ putrà savé?
TONI L’è mei no zarchê gnit, dasim mẽt a me, Mariãna.. Ormai cvel ch’l’è stê l’è stê.
MARIANA Eh za, cvel ch’l’è stê l’è stê.
TONI Fafina l’era cume un fradël par me. Cvẽt treb a ca vostra e a v’tulesuv lò. Eh, la vita l’è andêda acsè. Mo me a so acvè par un êtar mutiv.
MARIANA Ach mutiv?
TONI Prèma ‘d tot magnê ste stufê, ch’l’è propi bõ e pu pr’avdev vo. Fê do ciacar.
MARIANA Sora de chè?
TONI A si incora piò bëla adës che set ën fa.
MARIANA Toni, scusim mo s’l’è cvest e’ mutiv… (fa per avviarsi)
TONI Stasì acvè. Ehh! A si sempar stêda scuntrosa cun me, cun me ch’a v’ voi bẽ. Alora a m’e fasiv ste piasé?
MARIANA Mo ‘ch piasé?
TONI Mariãna, ven acvè. (lei si avvicina) Lasa ch’a t’ dëga de te cum’ una vôlta. L’è un afêri gros. I m’à mandê da Venezia. ‘D nascost a tot, parchè a i ò da incuntrê e’ generêl.
MARIANA E’ generêl chi?
TONI Garibaldi.
MARIANA Garibaldi? Mo csa giv?
TONI Ssst! Adës ‘t capès parchè a i ò da druvê cvatr’oc. La Rumagna l’è pina ‘d spei di tudesch. Lò i sa in dov ch’l’è…
MARIANA (convinta) E me cus o i a da fê?
TONI Gnit. Sol, te ta n’ u m’ cnos e ta n’ m’e mai vest. Me a so un frustir acvè. Un frustir. Il Capitano Pacini, milanes.
MARIANA E parchè?
TONI Par tot le mei acsè.
MARIANA A n’ capes. Parchè?
TONI Fidat ‘d me. (tenta di abbracciarla e di baciarla ma lei si divincola) T’si ancora una bëla dona. E a me ta m’ si sempar piasuda.
MARIANA Smitila sobit.
TONI Cla sera ch’a s’aviesum par Bulogna ta me dases parò un bes.
MARIANA A m’ ciapesuv a tradimêt.
TONI A i avet l’impresiõ ch’ u n’ t’spiases una masa.
MARIANA A sera sturbêda. E vo a v’ n’aprufitesuv. Mo che bes, cla sera, a n’l’ò dê a vo. A l’ò dê a mi marid.
TONI Mariãna, me a so incora acvè.
MARIANA Dasẽi un tai nëz ‘d cminzê.
TONI Com t’vu te. (cambiando discorso) Oh, a i ò propi znê bẽ. Brêva. Cvãt a fal?
MARIANA Un pêval.
TONI (beve) L’è bõ nẽca ste biãch! Toh, ciapa. (le butta due monete) A m’aracmãnd, l’è impurtãt.
MARIANA Sè sè.
Scende Sabeta.
SABETA Cus et fat? Et vest la Borda?
MARIANA Parchè ?
SABETA Ciò, t’è una faza.
MARIANA U v’ parrà.
TONI L’è sol un pô surpresa ‘d avdem. Mo l’è cuntẽta.
SABETA Parchè a v’ cnusì?
TONI Ricordi di gioventù.
SABETA (lo riconosce) Toni?
TONI Sè, a so me.
SABETA (gli butta le braccia al collo e lo bacia) Oh, cun ch’a i ò chêra ‘d avdet. Mo duv a sit stê tot ste tẽp.
TONI (frastornato) Mo te chi sit?
MARIANA Sabèta, smetla sobit.
SABETA Csa sit gelosa?
MARIANA L’è acvè ‘d nascost. U n’ l’à da saver inciõ.
SABETA Una missione segreta. U m’vë la pël ‘d oca.
MARIANA Va a fer e’ zir a parcurê i animel.
SABETA Vai te a parcurê i animél, me a voi scorar un pô cun Toni. Sta trancvela e vẽ un cvicadõ a fëgh cõt ‘d gnit.
MARIANA Uff! (esce)
SABETA Beh, alora? A t’arcurdat che da babina a sera sempar sora al tu znocia e te invezi t’fasivta e’ fil a mi surëla.
TONI A m’arcurd.
SABETA E me a sera gelosa. E te ta n’ u m’ gvardivta gnãca.
TONI A sẽ sempar in tẽp par rimigiẽ.
SABETA (abile, si smarca) No no. Acvè no. E pu a so maridêda.
TONI Ah...
SABETA Cun Pôcavoia.
TONI Ah...
SABETA E te csa fet adës. (sottovoce) A sit incora cun “La giovane italia”.
TONI E vuietri?
SABETA Me a n’ m’intarës ‘d puletica. U i è trop da pinsê, trop da risghê e trop pôch da gvadagnê.
TONI E tu surëla?
SABETA L’à trop da lavurê, parò...
TONI Parò?
SABETA No gnit. A sit avnù par salvê Garibaldi?
TONI Csa set te ‘d Garibaldi?
SABETA Cvel chi sa tot. El incora sparì o a l’ à i za ciap?
TONI Te e tu surëla a n’ savì gnit?
SABETA E chè?
TONI Duv ch’l’è sparì?
SABETA Da cvãnd ch’l’è môrt Fafina a n’savè piò gnit di republicã. Alora l’è incora sparì. Cvel i n’e ciapa.
TONI E pê t’ seia cuntẽta.
SABETA Beh, u m’ sta simpatich. I dis che seia un bël oman. Biond cun i óc blu. Dim u pô, te a l’et cnusù?
TONI No. Mo a i areb a chêra ‘d incuntrêl.
SABETA Nẽca me. E s’a l’incuntres…
TONI Csa i faresta?
SABETA Al tnireb sparì un pô int la mi cãmbra. (ride e stringe le mani di Toni mentre dalla cucina passa Clarice che si avvede di tutto, guarda curiosa e poi sale le scale) A t’afermat acvè par la not?
TONI E pò dês. (cambiando discorso) E se un s-ciã u s’avlès s-ciarê la faza?
SABETA Int la prèma cãmbra sora al schẽl u i è gni côsa. S’t’si strach ta t’ pu nẽca stuglê.
TONI Dai, ven so cun me. (la prende per mano e la porta su per le scale, ma lei gli sfugge)
SABETA Adës a n’ pos. A i ò da parcurê i animel.
TONI Alora stasera.
SABETA Chisà. (esce ridendo e Toni sparisce in alto)
Scendono Lucia con Clarice. Lucia è la suocera di Mariana. Nobile decaduta porta però nel vestire, nel parlare e nell’incedere, ancora visibili, i segni della sua antica provenienza.
LUCIA Adës, da brêva, t’vé a la Pì a cunsêt.
CLARICE Sè nona.
LUCIA E t’ dê nẽca un bël bes a Gesù.
CLARICE Sè nona.
LUCIA Brêva burdëla. E vẽt a ca sobit nẽz ch’ u s’fëga bur.
CLARICE Sè, nona.
LUCIA Dmatena prëst andèn a mesa. L’è la fësta dla Madõnina e par prem cvel e bsogna ringraziêr e’ Signor. (si avvede che la giacchetta di Clarice ha bisogno di due punti e prende ago e filo)
CLARICE Sè nõna.
LUCIA E pu a set cvel ch’l’à fat la tu nõna? La tu nona l’à scort cun l’arziprit.
CLARICE Parchè? O i à fat cvël ‘d mêl?
LUCIA No no. Te t’ci una brêva babina. E t’é sempar d’avanzêr acsè. Alora l’arziprit e va a dscorar cun al surin ‘d Fugnã. La tu nona la cnos incora dla zẽt impurtãta e se va bẽ gni côsa a utobar te t’vé a stê alà da ló.
CLARICE Alà da ló? A fê che?
LUCIA A stugiê e a fêt grãnda cume una sgnora.
CLARICE Par sempar?
LUCIA No, sol par l’inveran. A sit cuntẽta?
CLARICE Sè nona. Parò me a stëgh bẽn acvè cun la mi mãma, cun vo, cun la zeia…
LUCIA No no. Me za a n’ so mai stêda cuntëta che tu mê l’epa tôlt ste post. L’ustareia l’è un brot post par una babina cume te. E nẽca tu mãma la l’ sa.
CLARICE Perché? U i è sempar tãnta zẽt.
LUCIA Tutti omacci, bestemmiatori e peccatori! I è int al mã de gêvul.
CLARICE Parò a i stasì nẽca vo cun ló.
LUCIA Me a so vëcia e a so bona ‘d abadër a e’ gêvul. T’é invezi t’ci incora una babina. Dim un pô: parchè e’ faichèt e zerca sempar ‘d ciapêr i pulsẽ?
CLARICE Parchè i è tenar e znì!
LUCIA Brava. E s’u i ciapa csa fal?
CLARICE U si mãgna.
LUCIA Ecco, e’ gêvul l’è pracis. Satana e zerca ‘d ciapê sobit agli anum di burdel ch’a gli è tenri e znini. L’è par cvest che bsogna praghê sempar, confessare i peccati e fê sempar la cumugnõ.
CLARICE E a i ò da stê da par me?
LUCIA A Fugnã u i è tãnti surin e una masa ‘d burdëli cume te, u s’ stugia, u s’ prega e’ Signor…e e’ gevul u n’ vẽ brisul parchè i ẽnzul de Signor i sta ‘d gvergia con la spada di fuoco.
CLARICE E i putrà avnì nëca Pirì e Gigino?
LUCIA No.
CLARICE Parchè?
LUCIA U n’ sta bẽ. E a voi t’smeta ‘d zughê cun chi du burdel.
CLARICE Parchè?
LUCIA Parchè i mês-c i à da stê cun i mês-c e al feman cun al feman. E non si devono mai mettere a scherzare sinò succedono i peccati mortali. E te t’al se: è meglio morire…
CLARICE … che commettere peccato mortale!
LUCIA Brava.
CLARICE Alora prema la zeia Sabeta, ha fatto peccato mortale.
LUCIA Parchè?
CLARICE Ció, la stricheva la mã ‘d che sgnor ch’l’è arivê.
LUCIA U t’sarà pêrs a te.
CLARICE No no a l’ò vesta propi bë, e pu la s’è nẽca mẽsa a ridar.
LUCIA Sta bona.
CLARICE Sè nona, parò…
LUCIA Sta bona !
Entra Vapensiero canticchiando un’aria del Nabucco di Verdi. Ogni tanto immette a tempo qualche breve accenno alla stessa opera, poi Pôcavoia.
CLARICE (canta con lui “Va pensiero” dal Nabucco) Al set che a vegh a Fugnã?
VAPENSIERO Complimenti. Bona, Luziina.
CLARICE A vegh a stugiê e a fê la sgnora.
VAPENSIERO A mo alà i t’insegna nẽca e’ franzes. Bonjour mademoiselle… che vò pu dì buongiorno signorina.
CLARICE Te ta l’ se e’ franzes?
VAPENSIERO A so stê a lavurê in Frãza pr’una ciopa ‘d en.
CLARICE Adës la mi mãma la n’ po dscorar cun te, e pu l’oman l’à da stê da par lò e la dona da par li.
VAPENSIERO Osta, e parchè?
CLARICE E’ meglio morire che commettere peccato mortale.
LUCIA Dai doca che l’arziprit u t’aspëta. E arcôrdat cvel ch’ t’ò det.
CLARICE Sè nona. At salut Vapensiero. (lo bacia ed esce cantando)
VAPENSIERO A i insignì prëst in dov ch’l’è e’ gêvul, eh?
LUCIA Sè, a v’ la chêv da sota nẽz ch’a m’ la gvastiva cun al vostr’ idei.
VAPENSIERO Mo a siv propi sicura che e’ gevul e seia a lè?
LUCIA A savì za cum a la pẽs. In tot i ches a utobar la va a Fugnã.
VAPENSIERO Osta, Fugnã. Un post da sgnur. Mo a siv sicura chi v’la tô? Ah za, l’è e vera la vostra fameia l’à incora un nõm. E su mãma ëla cuntẽta?
LUCIA La l’sa nẽca li che cvest u n’è post par na burdëla.
VAPENSIERO Cvest e po resar vera mo… me a n’ so õ ‘d fameia, mo a i ò fed che la burdëla la vegna so mei tra zẽt ch’ a i vô bẽ.
LUCIA Acvè e vôlta sol di imbariagót e di frustir. E li la n’è piò una babina. No. Meglio fuggire le occasioni.
VAPENSIERO E la burdëla csa disla?
LUCIA Cs’ à la da dì? Una burdëla l’à da dê mẽt e basta.
la sgnora Lucia sparecchia dove ha mangiato Toni. Pocavoia entra con un secchio pieno d’acqua
VAPENSIERO Ecco e’ nostar garibaldes che porta l’acqua al mulino della patria.
POCAVOIA U n’ t’à da ciapêr un colp a te e a tot i garibaldis de mond cun Garibaldi int la veta!
VAPENSIERO Azidẽnti! Cus et magnê una bèsa?
POCAVOIA A n’è pos avdé che dilincvẽt. Tot i dè e pasa di tudesch ch’ il zerca. T’vi che s’a saves in dov ch’ l’è a i mitarẽb pôch a dinunziêl. Cla ligera! E smetla ‘d dêm de garibaldes!
VAPENSIERO Mo csa ta l’ fat?
POCAVOIA U m’à fat che s’a l’incõtar al ciap a chilz int e’ cul! S’a i ò da dê una mã a lò e a la su bãnda piotost… piotost… piotost ch’à gvẽta bech!
LUCIA Cvel sè ch’l’è un gêvul!
POCAVOIA L’è un boia.
LUCIA Un anticristo!
POCAVOIA Eh, u l’dis nêca Dò Pirẽ.
VAPENSIERO Csa vut che dega un prit! U l’dis ach s’ u n’e pẽsa. Lui deve seguire la volontà del Papa. E pu ta l’ se che i prit e bsogna dei mẽt sol dal vôlt.
POCAVOIA Cvest l’è e vera. (sale le scale)
LUCIA (a Pocavoia) Complimenti. Ta t’ci za fat cumprê! (a Vapensiero) E alora csa i vet a fê chè in cisa? A cunsêt, a fê la cumignõ?
VAPENSIERO L’è cal vôlt ch’a i dëgh mẽt.
LUCIA Al so che a ciacarê cun te a n’l’impat brisul mo un cvël a te degh ciêr. A n’so cuntẽta che t’ prela atorna a mi nôra.
VAPENSIERO A m’acuntintareb ch’la fos cuntẽta li. Vo a n’ si cuntẽta?
LUCIA No.
VAPENSIERO E parchè?
LUCIA Dla miseria a n’avẽ za a basta.
VAPENSIERO No, u n’è cvest. L’è e vera ch’a n’so un sgnor mo a n’ so miga un môrt ‘d fã. A i ò un amstir e una butiga cun du upareri cla va bẽ. No, No, Vo a i avì pavura ‘d êtar.
LUCIA Sè, a iò pavura ‘d êtar. L’è la tu tësta ch’la m’ fa pavura.
VAPENSIERO Parchè a n’ so un papaloni? Parchè a i ò simpateia par i garibaldis?
LUCIA Mi nôra la za sufert a basta par colpa ‘d un marid che invezi ‘d pinsêr a la su fameia l’è andê a cumbatar par la libartê! La libartê, l’indipendẽza. Phuah! Bëla roba!
VAPENSIERO Su marid l’era vostar fiôl.
LUCIA S’l’era mi fiôl u m’areb dê mẽt!
VAPENSIERO A si incora arabida. E dì ch’u n’è pasê de tẽp.
LUCIA Me a l’ò fat e me l’areb sfat dal bot s’a i aves putù. Par corar dri al ciacar ‘d che sgraziê ‘d Mazzini che sta bẽ sparì da la pavura l’à abandunê su moi, una babina znina… u s’è fat amazê e l’è nẽca andê a l’Inferan!
VAPENSIERO No no, sgnora Lucia. Lizila da un êtar cãt. U n’sè fat amazẽ, i l’à amazê! Mo lò cvel ch’là fat u l’à fat par l’ avnì piò sicur a su moi, a su fiola.
LUCIA Bël avnì, va pu là.
VAPENSIERO E pu che seia andê a l’Inferan l’è incora da savé!
LUCIA Sta bõ! L’à cumbatù cotr’i suldé de Pêpa! Cotr’ e’ Pêpa.
VAPENSIERO Alora forsi l’è andê in paradis!
LUCIA Basta u n’ s’po dscorar cun te. Ta m’ fê sempar avnì so e’ ciù.
VAPENSIERO sgnora Lucia a scherz! A scherz!
LUCIA Sora a la sãnta religiõ u n’ gnè gnit da scarzê.
Entra Pidariôl.
PIDARIOL Saluto Vapensiero e la Luziina. Il diavolo e l’acquasanta.
VAPENSIERO Salute Pidariôl.
LUCIA Ecco, u n’ariva un ‘êtar di bõ.
PIDARIOL Una mzeta ‘d che bõ.
LUCIA Et da paghê?
PIDARIOL Paghê, paghê. A vdiv sgnora Lucia, vo ch’a si nêda sgnora e a si acsè religiosa al duvresuv savé. Se e’ Signor l’aves avlù che tot a i avesum di baioch u i avreb invantè lò. Li avrebbe creati lui – gli scudini d’oro e d’argento - e li avrebbe spargugliati per il mondo cum l’à fat cun i élbar, cun l’êria, cun l’acva. Invezi no, l’è stê e’ s-ciã, è stato lo schiano che li ha inventati. E l’è stê e’ gêvul ch’ u i à insignê. Par cvest i prit i dis “E più facile che un cammello passi per una cruna di un ago che un ricco vada in paradiso”. Parchè? Parchè i sa che i baioch i è de gevul.
LUCIA Cvest l’è vera.
PIDARIOL E alora ló, cum a fai?
LUCIA Chi?
PIDARIOL I prit?
LUCIA A fê che?
PIDARIOL Andêr in paradis?
LUCIA Csa bacaita?
PIDARIOL Eh mo ció, ló di baioch i n’à una masa.
LUCIA Ta n’ataca nẽca te! Ch’a ciap int la garnê!
PIDARIOL No stasiv istizì! I prit i i va in paradis. I i va. E al saviv e’ parchè? Parchè la loro missione l’è cavêr i baioch ‘d int e’ mond. Se i aramasa tot ló non ci sono più motivi di peccato. E piò i in chêva e piò i fa de bẽ e piò ló i va in paradis e i mãnda in paradis le sue pecorelle.
VAPENSIERO (tra se) Una cvicadõna magari prema de tẽp.
LUCIA Valà, sta bõ. La barlòca la t’ fa zavaiê! Mo me at deg un cvël: “E’ più facile che un cammello vada in paradiso che Pidariôl e bèga sẽza paghê!”
VAPENSIERO E acsè nẽca te tci a post. (estrae una moneta) A t’e pegh me da bé. sgnora Lucia, una mzeta ‘d vẽ e du bichir. Aca s’a so ch’ a n’ si cuntẽta par gnit.
PIDARIOL Parchè? Li la i gvadãgna.
LUCIA (prendendo la moneta) Cvist i è baioch de gevul.
PIDARIOL Alora dasii a Do Pirẽ, e vi si apriranno le porte del Paradiso.
LUCIA T’ci za imbariẽgh nẽz ‘d cminzêr a bé.
VAPENSIERO (versa da bere) Sgnora Lucia a n’ò incora avù e’ môd ‘d cmandêval. Cum’ êi andé i bighët?
LUCIA La stasõ l’è stêda bona.
PIDARIOL I bachi da seta. Illetterato. (a Lucia) Cvãnd a pẽs a vo u m’ vẽn sempr’int la mẽt i bighët.
LUCIA Ohi, e parchè?
PIDARIOL Parchè vo, sgnora Lucia a si la bigatêra piò brêva e piò in gãmba ch’ u i seia ‘d acvè a Remin!
LUCIA T’po fê mèch ghëbi par zarchê ‘d rimigiêla.
PIDARIOL E no, cvesta pu l’è la varitê. Avdiv sgnora Lucia, me, cvãnd chì’a so s-cet no, mo cvãnd a so imbariêgh a m’ met a pinsẽ… a pinsê…
VAPENSIERO Cvesi cum un filosofo.
PIDARIOL Ecco, come un fisolofo. Ta m’è cavẽ la parôla ‘d in boca. I bighët, par esẽpi. I bighêt i è cume i s-ciẽ. I nẽs e sobit i ‘s’à da danê par parcurês da magnê. I pades e’ chêld, i pades e’ fred. I s’amêla cun gnit. I lavora ch’ i s-ciãta, par fês grẽnd. E pu cvãnd i s’è fêt la su cà… l’è alora chi s’ a da murì. Cumpãgna i s-ciẽ.
LUCIA La i è una difarẽza.
PIDARIOL Ah sè?
LUCIA Sè, che ló in zerca brisul da bé a gratis! Cumigiãt!
PIDARIOL Cumigiãt. A i ò pruvê nẽca ‘d fê la cumegia da zovan. A lè bẽ ch’ u i è da padì la fã. E la sed. A i dasè un tai sobit.
Scende Pocavoia.
LUCIA Pidariol, a m’ vut aiutê te stetr’ãn.
PIDARIOL A fê che?
LUCIA Cun i bighët. T’vé a la foia, ta m’aiut a pulii sota. Basta ta n’ seia imbariêgh. A t’pêgh.
PIDARIOL Mo u n’ v’aiuta Pôcavoia?
POCAVOIA Giosta.
LUCIA Sta bõ. Sumar. T’è e’ iudezi ‘d una zelga.
POCAVOIA Mo csa v’ ò i a fat?
LUCIA T’è fat che t’m’é dê piò dãn te che un brãch ‘d miral!
POCAVOIA Mo cvãnd? Mo dov?
LUCIA Adës u n’ s’arcôrda. Csa t’ gevla la tu tësta ‘d andêi a dê dla foia bagnêda!
POCAVOIA Ciò, s’a m’avì sempar det che i bigët i à da magnê a la matena prêst.
LUCIA A t’ò nẽca det che la foia par la matena ta l’é da coiar la sera. Acsè l’è sota!
POCAVOIA La sera e piuveva!
LUCIA Sumar! U n’usa stendla?
POCAVOIA Ciõ, a i avì sempar rasõ vo.
LUCIA U s’ capes. Par furtona ch’a m’ i n’ so adêda cvesi sobit. E lò invezi ‘d butês svelt a cavêglia da sota e staseva alè a durmì dla grosa!
POCAVOIA U n’è e vera.
LUCIA Sta bõ! S’a t’ laseva fêr a te a n’n’aresum salvê õ! I andeva tot in vaca.
POCAVOIA Sè, parò...
LUCIA Sta bõ! Alora?
VAPENSIERO A v’aiutareb s’a n’aves la butiga.
LUCIA A n’dscor cun te. Te t’ci trop intaresê. A dscor cun Pidariôl.
PIDARIOL Cio, sgnora Lucia cvel di bighêt l’è un lavor da don.
POCAVOIA U n’ t’à da ciapêr un colp int e’ maghet! E me csa soia una dona?
LUCIA T’ci incora acvè, tè?
POCAVOIA A m’avei, a m’avei. (esce smoccolando)
LUCIA A i ò capì. T’n’é pôca voia nẽca te. (esce)
Mariana rientra, dietro di lei Pio.
MARIANA Oh, Gino. ( si appartano) Ël incora da te che burdël?
VAPENSIERO No, u s’è aviê air matena prëst.
MARIANA Oh, e’ mi signor. E la fevar?
VAPENSIERO La si è aviêda. U v’aringrêzia cun tot e’ côr. L’à det che cvãnd e putrà u s’ farà a pera.
MARIANA L’è basta che sêlva la pël. Pôr bastêrd!
VAPENSIERO Mariãna, a v’ò da dscorar.
MARIANA Adës a n’ pos. U i è un fat gros in vôlta. Dop pu a v’ cõt. (esce rapida dalle scale)
VAPENSIERO Mariãna… La m’è pu scapa nẽca.
PIDARIOL E bsogna insestar. La goccia scava la pietra.
VAPENSIERO Pidariôl, ascolta cvesta: (canta dal Nabucco cambiando le parole “Mio furor non più costretto…”)
Patrioti e suol oppresso
insorgete in un sol gesto
combattiam scacciam Pio Nono
fia per noi la libertà
PIDARIOL Te ta li stug ala not. (Vapensiero ripete la strofetta)
PIO U v’ pis l’ôpra?
VAPENSIERO Nẽca a vo?
PIO Una masa.
VAPENSIERO A cnos tot e’ Nabucodonosor a memôria.
PIO Complimenti, mo u m’ pê che Pio Nono u n’ gni ẽtra miga.
VAPENSIERO Ah, vo a dgi?
PIO Parò u i sta bẽ.
VAPENSIERO A n’ò amasê dl’êtra a l’avliv sintì?
PIO No no, u n’impôrta, grazie.
VAPENSIERO Verdi l’è e’ piò grãnd musicesta de mond. Mei ‘d Donizetti, mei ‘d Bellini! L’è mas-c! “I lombardi” bëla. “I due Foscari” a l’ò sintuda cletr’ãn a e cumunêl ‘d Fẽza, eh… l’è un pô murbia. Ma adês s’a m’avlì scusê a vegh a srê la butiga. Pidariôl a vẽt cun me?
PIDARIOL A m’ det da magnê?
VAPENSIERO Da bé sicur! Pidariôl, cum a fala? (escono cantando “Mio furor” mentre Pio ride divertito)
Scende Toni. Poi a tempo Mariana entra e torna al bancone.
TONI Scusate?
PIO Sì.
TONI Siete voi Pio Cicognani?
PIO Sì.
TONI Queste sono le mie credenziali.
PIO (legge la lettera) Ah, voi siete di Milano.
TONI Sì.
PIO Cosa posso fare per voi?
TONI Dovete farmi incontrare con lui.
PIO Con chi?
TONI Con Garibaldi.
PIO Se sapessi dove si trova. Forse potrei farvelo incontrare.
TONI Non ditemi che non lo sapete. Lo sanno tutti che è nascosto da queste parti.
PIO Allora si vede che è ben nascosto perché ne io e né voi sappiamo dov’è.
TONI Devo incontrarlo. Devo parlare con lui.
PIO E’ così importante?.
TONI AVenezia l’aspettano ancora per dare animo alla resistenza. Una sua presenza sarebbe decisiva. Mi hanno dato l’incarico - e quei documenti l’attestano - di trovarlo e condurlo fino là.
PIO Ma come?
TONI Abbiamo predisposto una trafila. Il mio compito è portarlo fino a Ravenna, poi da Ravenna a Ferrara e poi da Ferrara, una chiatta sul Po. Fra due giorni è luna nuova e passeremo sotto il naso dei posti di guardia tedeschi senza che si accorgano di nulla e poi una volta sul delta e facile arrivare a Venezia.
PIO Come le ho detto, c’è solo un piccolo ostacolo.
TONI Quale ostacolo?
PIO Io non so dove si trovi.
TONI Non lo sapete?
PIO No.
TONI Mettetemi in contatto con chi può saperlo, allora.
PIO Conoscete le regole. Non posso darvi i nomi dei miei contatti. Le vostre credenziali potrebbero essere false e metterei a rischio l’incolumità dei confratelli.
TONI Ecco, lo sapevo. Ho insistito fino all’ultimo. Mandate un agente conosciuto, un romagnolo. E così adesso sono fermo. Fermo in questo posto e magari lui è a poche miglia e io non ho il modo di contattarlo.
PIO Abbiate pazienza. Domani vedo quello che posso fare. (si mette la lettera di Toni in tasca)
TONI Non c’è tempo da perdere. Bisogna fare qualcosa stasera stessa.
PIO Mi dispiace, ma stasera proprio non posso e poi non saprei dove cercare.
Entra Emma. E’agitatissima.
PIO (a Toni, andando incontro a Emma) Scusate ma adesso proprio non posso. Emma?
EMMA Pio! A i ò e’ côr in gola. A sẽ mët. Mët.
Toni esce dalla porta centrale.
PIO E parchè? Mo csa fasegna ‘d mêl? A n’m’avlì bë? O a n’ uv’ fidì brisul ‘d me?
EMMA Oh, Pio, no stasil dì gnãca par ridar.
PIO Asuriv un po’. (le porge una sedia e mentre Emma si siede parla a Mariãna. Mentre Emma e Pio parlano Mariãna apparecchia il tavolo.) Aviv avù di problema avnir in cva.
EMMA No, a i ò det ch’andeva a S. Maglôri a truvêr al sôr e ch’a m’ sreb afarmêda una ciopa ‘d or in cisa.
PIO U n’ pô ‘d varitê a l’avì deta. Dmãn in cisa a i andẽ.
EMMA Mo a n’ho putù tô so gnit. A so acsè cum a m’avdì.
PIO E me acsè a v’ toi. A m’ so inamurê ‘d vo, miga dla vostra roba, de vostar nõm o dla vostra dôta.
EMMA La dôta i n’ u m’ la darà mai.
PIO A cvest a i pinsarẽ.
EMMA A so acsè sturbêda, acsè impaurida.
PIO A fasegna mêl a un cvicadõ?
EMMA No no. Mo a i aré tot la mi fameia cõtar.
PIO I s’in farà una rasõ. A v’l’ò za det, la vostra fameia a la fẽ di cõt la srà cuntẽta. Adës i vostar parẽt incora i n’ e sa, mo i sra cuntẽt.
PIO Forsi a i avì rasõ vo.
PIO A i avẽ rasõ nõ.
EMMA E s’ u n’ fos a basta?
PIO L’è a basta. Tot e’ rêst agli sol nuval ch’al s’aveia cun un fil ‘d garbẽ.
EMMA U n’i srà un prit ch’ u s’avrà maridê.
PIO Stasì trancvela. A l’ò za e’ prit ch’u s’ marida. E s’u n’ s’marida lò a in truvẽn un zest ‘d acvè a Velanôva. Cvi l’è basta ta i fëga sbalinë ‘d nẽz un cvich scud che i trova sobit la manira.
EMMA Ch’a n’ cminziva nẽca a dscorar mêl di prit.
PIO No, ch’a n’dscor mêl di prit. Mo i è s-ciẽ nẽca ló e sono soggetti anche loro alle tentazioni del mondo.
EMMA Pio!
PIO A i avì rasõ. Argomento tabù! A n’avé za scort tãnti vôlt e a savé che sora a ste põt ognõ ‘d nuietar du l’è lebar ‘d pinsêla cum e cred. (pausa) Emma, da e’ prem dè ch’a v’ò vest a i ò pers la tësta par vo. A s’sẽ det pôchi parôl e pu me v’ò scret e vo a m’avì arspost cun una pasiõ piò granda dla mi. A cmandê cun i vostar parẽt s’a puteva maridêm cun vo...
EMMA Mo la mi fameia....
PIO Nobili. A l’intiga e papalẽ. A putevi dê una fiôla a un magnaprit republicã. No. Alora a v’ò det, avnin cun me, ch’ a s’maridẽ listes.
EMMA E me a n’aveva brisul da dêv mẽt. A m’toi un õman ch’ un’pò avder i prit, ch’ u n’ va mai in cisa, che int e’ stêt de Pêpa e vô fê una ripoblica. Lò l’andrà a finì in galera e me a l’Inferan.
PIO A i andrẽn insẽ a l’Inferan. Sol fra zẽnt ẽn, parò.
EMMA Mo me a n’ i voi andê a l’Inferan.
PIO Vo a n’avlì andêr a l’Inferan, e alora me? Csa v’cardiv ch’ a n’ gn’epa pinsê nëca me? A m’toi una dona bëla e inteligẽta mo cisarôla finida. I fiul ch’a i avrẽ i sra prema cèrch e pu magari un cvalcadõ prit. E s’a i arë dal babin una cvicadõna e po’ dês ch’la gvintarà nẽca sôra.
EMMA (con sfida) Beh, e alora csa vresuv dì?
PIO E cvest l’è gnit! L’è che dop ‘d avé pruvê e’ Paradis in tëra cun vo, u m’ tucarà par fôrza ‘d avni in Paradis cun vo nẽca in cl’êtar mond.
EMMA Smitila! (lo abbraccia) Vo a si e Gêvul e a m’avì purtê veia l’ãnma.
PIO E a la tegn streta insẽ cun la mi par rigalevli tot do sora un cuscẽ ‘d or. (si guardano negli occhi)
MARIANA A têvla, a têvla, ch’l’è prõt.
Mariãna li serve a tavola. Entrano Pocavoia e Sabeta sono in una discussione agitata in un angolo. Subito entra Clarice serve i due.
POCAVOIA Csa t’ cridta ch’a n’ t’epa vest?
SABETA Ssst! U i è dla zẽt.
POCAVOIA A m’ n’infregh me dla zẽt.
SABETA Sta bo! Cs’et fat nẽca?
POCAVOIA Gvêrda che me a n’ so miga incantê.
SABETA Ció…
POCAVOIA Ta n’ fëga la smarida. Csa fasivta cun e’ frustir?
SABETA Mo dov, mo cvãnd?
POCAVOIA Propi adës. Sot’e’ mor alè fura.
SABETA (fingendo smarrimento) Alè fura? Sot’ e’ mor?
POCAVOIA E alora?
SABETA (fingendo progressivo timore) E alora e chè?
POCAVOIA T’a n’ pẽsa ‘d fêmla.
SABETA Parchè?
POCAVOIA Bêda che me a ciap int e’ pnêt e a t’ spéch la tësta.
SABETA E parchè?
POCAVOIA Ta i é dê un bes!
SABETA A chi?
POCAVOIA A che frustir.
SABETA No.
POCAVOIA Busêdra. A t’ò vest!
SABETA (quasi piagnucolando) No. L’è stê lò ch’ u m’à dê un bes.
POCAVOIA L’è stê lò?
SABETA Sè!
POCAVOIA Ah, brot boia!
SABETA (piangendo) E te duv a sivta? Duv a sivta?
POCAVOIA A sera a pulì sota la sumara.
SABETA Invezi ‘d prutezar tu moi!
POCAVOIA E parchè ta n’e ciamê?
SABETA A so stêda zèta. Par no fêr un scandul! A n’ t’avleva dì gnit. Mo adës ta l’se. Va mo là e spèchi la tësta cun e’ pnêt!
POCAVOIA A i vegh! A i vegh! (ci ripensa) L’à furtona che e’ pnêt l’è smanghê!
SABETA Alora ta n’ fé gnit?
POCAVOIA Dmatena. Dmatena a l’immãngh e pu a t’ fêgh avdé!
SABETA Bravo! Cvest l’è e’ mi oman. Va a finì ‘d pulì sota la sumara. (lo bacia) Va.
Pocavoia esce soddisfatto per la cucina. Sabeta esce vittoriosa dalla porta centrale.
ATTO SECONDO
Si è fatta sera. Al tavolo ancora Emma, Pio che parlano tra loro. Lucia accende le candele di un candeliere centrale che poi alza al soffitto. Entra Pirèna.
PIRENA Oh, Pio, propi te.
PIO Finalmët a t’ò truvê.
PIO Mett’in sdé.
PIRENA A i ò bsogn ‘d te.
PIO Sta chêlum.
PIRENA Bëla dona. (la saluta) Bona. (lei imbarazzata accenna a un saluto, a Pio) Chi ëla?
PIO Pirèna!
PIRENA Ah, brot boia! (indica di appartarsi) A t’ò da dscorar.
PIO T’ po dscorar nẽca acvè.
PIRENA (guarda Emma) Te t’vu dì?
PIO Se a voi dì.
PIRENA (guarda Emma) Mo duv a l’et truvêda?
PIO Dai un tai. Csa vut?
PIRENA E bsogna t’arturna sobit a Furlè.
PIO Difati. A pegh la zena, atach e’ baruzẽ e a s’amulẽ.
PIRENA (a Emma, facendo alzare quasi a forza Pio) Ch’l’a m’ scusa sgnora. E bsogna ch’la capesa. Sarà per un’altra volta.
EMMA Cosa dice?
PIRENA Ci scusi signora. E non si faccia incantare da questo signore. E’ pieno di donne. Ãca se ‘d acsè bëli u n’ à mai avù.
PIO Mo csa dit?
PIRENA Dai, pêga e ven veia.
PIO Emma, scusim. (parla all’orecchio di Pirèna)
PIRENA (guarda Emma) No?
PIO Sè. Ti presento la mia futura moglie. Emma, cvest l’è Pietro Ortolani. Un pazarël. Pirèna par i amigh.
EMMA Piacere.
PIRENA Sgnora à la una vãnga dri.
EMMA Una vãnga?
PIRENA Acsè a m’ pos splì dala vargogna.
PIO Adës t’a n’ pasa nëca ‘d là. T’aré môd ‘d cmandê scusa.
PIRENA Sgnora, tot i mi auguri. E ch’la n’tegna cõt ‘d cvel ch’a i ò det, a scarzeva, Pio l’è un varginël. Cvesi un seminaresta. Le sarà fedelissimo…
PIO A vut srêla ch’la bucaza?
EMMA Non si preoccupi, da domani, in ogni caso, ci penso io.
PIRENA Ecco, brava. (tirando in dispartePio e abbassando la voce) Pio, i vë so stasera.
PIO Chi?
PIRENA Ló.
PIO Ló?
PIRENA Ló.
PIO Mo com stasera?
PIRENA U i è la fësta a Pôrt ‘d Fura. La civica, la pulizeia agli è impignêdi. U i è una masa ‘d zẽt par la strê e l’è piò fazil pasê ‘d sparagvai.
PIO I vẽ so, cun e chè?
PIRENA Cun du baruzẽ cun Erculì e Tonino. I pasa da Ghibol. U i fa strê Jusfina.
PIO A sema pu ‘d acord ch’ u i andes Carlo. L’è lò ch’l’à scort cun Liverãni.
PIRENA E cum a fal? L’à e’ prezët. U n’ pò dê fura ‘d in ca la sera. E il tẽ cuntrulê. L’à sempar õ ch’ u i sta al cost. U n’ i po’ tu gnãca in cà.
PIO E duv a i purtègna?
PIRENA Da Masõ, ala furnesa.
PIO S’l’à det ch’u n’ vô savé gnit. Ch’ u n’s’ vô fê amazê. E cun Bassi e tot chi êtar chi à fuzilê cum a fëzi a dêi tôrt.
PIRENA E alora duv al nascundẽgna a n’é putrẽ miga tnì par du tri dè int e’ mëz ‘d na tëra ‘d furmintõ.
PIO Al so.
PIRENA Alora cun Masõ scori nẽca, prova a cunvẽzal.
PIO Cun e chè? Csa i deghi?
PIRENA U t’ mancarà la parôla. Trôva una s-ciusa.
PIO Ach s-ciusa?
PIRENA A ne so. T’ci tè cvel che fa la borla sempar a tot.
PIO Ta l’é sintù nẽca te: “No, lò a né voi! Tot, fura che lò!”.
PIRENA Epure u i à da resar un môd. (si versano da bere e bevono)
PIO A i so! S’u n’ e vô a n’ gné purtẽ brisul. A i purtẽ êtar du.
PIRENA E che?
PIO A i purtẽ du disertur. Du milanis chi è schëp da i tudesch!
PIRENA E Garibaldi?
PIO Al cnosta te Garibaldi?
PIRENA Me no.
PIO Gnãca Masõ. (ride)
PIRENA A i ò capì. Et vest che t’ci bõ ‘d fê lavurê la tësta.
PIO E duv ël l’apuntamët.
PIRENA A e’ cãpsãt. Fra do or.
PIO E ta m’è di adës.
PIRENA Ció, l’è tot e’ dop mezdè ch’a t’ zerch. A n’ t’ truveva invel.
PIO (indicando Emma) E adës cum a fëghi?
PIRENA Ta i è dì. (va al bancone e ordina da bere)
PIO Grazie. T’ ci sempar ‘d grãnd aiut. (a Emma che ha comunque ascoltato tutto) Emma, u m’ s’ispis ch’a segna capité propi in ste mumêt. A v’arcurdiv ch’a v’ò sempar det ch’u i è di mumẽt che õn u n’ s’po’ tirêr indrì?
EMMA Sè.
PIO Cvest l’è õn ‘d chi mumẽt.
EMMA Alora csa vliv fê?
PIO E bsogna ch’arturna a Furlè. Sobit.
EMMA U n’i po andê cvalcadon êtar.
PIO No. A capì nẽca vo ch’ a n’ pos abandunê i amigh.
EMMA E me?
PIO Vo a m’aspitì acvè.
EMMA Acvè? Da par me?
PIO E bsogna ch’a i vega. E bsogna.
EMMA Al saveva, al saveva! (si alza nervosa) Cvest l’è za e’ castigh de Signor! E’ castigh de Signor pr’e’ grãnd pchê ch’a i ò fat a inamurêm ‘d vo.
PIO Emma, par piasé. E’ Signor l’à êtar da pinsê che castighê nuietar du ch’a s’avlẽ bẽ.
EMMA Ch’a n’ scarziva sora la religiõ!
PIO E bsogna ch’a capiva. Me a n’ pos fê ‘d mãch.
EMMA E me. A n’ capi in ch’agitaziô ch’a m’ lasì? A so apẽna scapa da ca. A i ò sol vo e vo propi stasera a m’abandunì. Acvè int un’ustareia, tra tota zẽt ch’a n’cnos!
PIO Al so. E a v’ cmãnd pardõ. L’è sol par pôchi or. L’è impurtãt ch’a vega. A i avẽ bsogn ‘d prutezar un oman ch’l’è ormai la nostra bangera. Cvãnti vôlt a v’ò scret dal bëli letar ‘d amor e a i avẽ scort ‘d libartê. Avdiv, adës l’è e’ mumẽt ‘d fê cvel ch’ a gema cun al parôl. (pausa Poi serio) Avlẽ campêr insẽ. U n’è acsè?
EMMA Sè. E cvesta l’è la prema sera.
PIO S’a gvintì mi moi e pò dês ch’ u v’toca ‘d resar incora piò forta che adës. A l’ savì chi m’putreb nẽca lighê e srëm in parsõ.
EMMA Al so.
PIO S’u v’ pê ‘d duvé supurtê trop. S’a n’u v’ la sintì, Pirena l’è prot arpurtêv a ca, ãca sobit. A girì ch’a i avì praghê par tre or.
EMMA Mo csa giv? Me a ca n’ i voi arturnê. Me a voi stê cun vo, par sempar. (lo abbraccia)
PIO Oh, Emma, u m’ s’ispis ‘d dêv ste spiasé…
EMMA (interrompendolo) Andì. Andì. Me a v’aspët.
EsceLuzina. Entra Mariana.
MARIANA Pirèna?
PIRENA Mariãna? Mo vo cus a i fasiv acvè?
MARIANA Me a stëgh acvè. E vo?
PIRENA Cvãt ch’a v’ò zarchê. Tot i m’ geva ch’a sivi sparida sêza lasê inciõ indirez.
MARIANA Dop a la partẽza ‘d Fafina a i ò avù paura. A i aveva una babina znèna, alora a i ò ciap so cun mi surêla, mãma. Toti don. Csa putẽmi fê. A sẽ stêdi un pëz sparidi sora a Palazôl, da un mi parẽt carbuner. A i ò aspitê ch’l’arturnes... un ãn, du. tri... Pu a i ò savù ch’ u s’ vindeva sta lucãnda cun u pô ‘d tëra. Alora a m’ so fata fôrza e cun i ultum baioch ch’a i aveva armast a l’ò cumprêda. Mo Fafina u n’è mai arturnê.
PIRENA Al so nëca me e’ parchè.
MARIANA L’è môrt in cumbatimẽt.
PIRENA Csa giv?
MARIANA Una s-ciuptê int la faza.
PIRENA U n’è miga vera.
MARIANA Csa vôl dì ch’ u n’ è vera. E alora cum ël môrt!
PIRENA I l’à ciap e i l’à fuzilê. A i ò pruvê ‘d ignicôsa par tirêl fura. Mo u n’ gnè stê gnit da fê. Vostar marid l’è môrt pinsẽnd a vo, a la su babina, a la su fameia. Vostar marid u s’era fat fê dal chêrt fêlsi. E acsè cvãnd il ciapè. Par prutezar vuiêtri u n’ dgè mai e’ su ver nõ.
MARIANA E mi signor.
PIRENA L’è par cvest ch’a n’avi avù inciona nutezia e ch’ u n’ è avnù a zarchêv inciõ.
PIO (che ha seguito) Vo a si la moi ‘d Fafina de Grel?
MARIANA Sè.
PIO Me a so Pio, Pio Cicognani.
MARIANA Pio Cicognani ‘d Furlè? A m’arcôrd.
PIRENA Me andê a truvêl in parsõ. A i ò incora una letra che vostar marid u m’ dasè. L’à m’è avnuda int al mã propi cl’êtar dè. E u m’ dgè nëca che suspiteva ‘d resar stê tradì da un amigh.
MARIANA E chi eral?
PIRENA U m’ pareva ch’ u ‘s ciames Toni.
MARIANA Toni?
PIRENA Toni de Borgh.
MARIANA No!
PIRENA Al cnusiv?
MARIANA (a Pio) L’è cvel ch’l’a scort cun vo prema.
PIO E’ milanes?
MARIANA Sè, e milanes.
PIO Ah, mo alora?…
MARIANA U m’à det ch’a stasess zèta, par no tradil.
PIO Ecco parchè l’aveva de fiê! Adës u s’ spiega gni côsa. L’è una speia di tudesch. U m’ pareva strã ch’ i m’aves mandê õ ch’a n’ cnuseva.
MARIANA Brota faza!
PIO E pu Venezia… par furtona a so stê ins al mi.
MARIANA (decisa) Mo me a l’amaz! A i stach e’ col cun e’ runchèt!
PIO (la blocca) Stasì chêlma.
MARIANA Brota faza ‘d un vôltagabana! Me al spègn!
PIO No. Stasì chêlma. Ch’andẽn a finì pẽz. (a Pirèna mostrandogli Toni attraverso la porta) Ecco l’è alà sot’ e mor.
PIRENA (tirandolo in disparte) Pio, l’è cvesi bur. Al ciap par drì e a i tir e’ col cum un gapõ.
PIO E pu?
PIRENA E pu al carghẽ int e’ baruzẽ, te t’guid e me al tegn sôd, dret insdé che pêr incora viv.
PIO E pu csa fasegna una spasigiêda sota la lona?
PIRENA Arturnên a Furlè. Al purtën a e’ capsãt e al mitẽn insdé dri a la tomba ‘d un prit acsè u i da nẽca l’ôli sãt.
PIO Te t’ci tot mat. S’ i m’l’à mes dri l’è segn chi suspëta. S’ u i suzed cvêl e’ prem chi ven a zarchê a so me.
PIRENA L’è vera.
PIO (ritornando con le due donne) A sẽn int un bël pastèz, adës.
PIRENA Se cvel e ved ta t’ avei u t’ vẽ dri.
PIO Mariãna, me a i ò ‘d arturnê a Furlè. La sgnora l’à bsogn ‘d una cãmbra par la not. E me e bsogna ch’a m’aveia sobit.
PIRENA E cun cvel alà fura csa fasegna.
PIO Ecco, cvest l’è e’ problema.
PIRENA Dai, al fëgh fura.
MARIANA E me a v’aiut.
PIO No. Nõ a n’ sẽ di asasẽ. Parò int una cvica manira u l’à da paghê. (dopo una pausa) U m’è avnù int la mẽt una bëla idea. Un bel scherz! Mariãna a i ò bsogn nẽca ‘d vo.
Mentre confabulano. Entrano Pocavoia e Pidariol. Entra anche Sabeta dalla cucina.
POCAVOIA Mo a nõ ‘d intarës a s’dal?
PIDARIOL L’è e vera. A me u n’ m’à mai paghê da bé.
POCAVOIA S’ta t’l’incõtar par la strê u t’ toca ‘d paghêial te da bé. S’ u n’ t’pôrta veia gnicôsa.
(più sottovoce) L’è un birichì e u m’ s’ispis che acvà la Mariãna la seia garibaldesa.
PIDARIOL Mo te t’si propi acsè sicur che seia un delinquẽt?
POCAVOIA Csa t’ cridta ch’ a n’ sepa cvel ch’l’è suzëst a S. Marẽ che sra tra se e no cvendg dè? L’è scap cum una levar.
PIDARIOL Ciò, l’aveva i tudesch al cost cun i canõ.
POCAVOIA E l’à abandunê alè tot cvi ch’u s’era tôlt dri da Roma. Chi pôr basterd! (sottovoce) Che la Mariãna acvè la n’à tnu sparì una ciopa par una stmãna.
PIDARIOL E te cus et fat?
POCAVOIA Me? A me u m’è toch ‘d lavurêr al tre volt cun e’ perecul ch’ u i scruvès i tudesch o la civica, acsè i m’ ligheva nẽca me.
PIDARIOL Ah, ecco.
POCAVOIA E pu l’è andê a Zisnatic e l’à rubê dal bêrch chi è incora alà chi i mãnda di chẽcar!
PIDARIOL Ciõ e geva avlé turnêr in America.
POCAVOIA Sè l’America. Valà valà che s’il mites a lavurê e stareb mãch a vaiõ cum un cã gvast! A l’avreb metar cun la sgnora Lucia e cun i su bighêt, t’avdiré che smitareb ‘d bota ‘d fêr e’ rivuluzionêri!
PIDARIOL Mo lò cun la sgnora Lucia u n’ i stareb du dè.
POCAVOIA L’è un brigãt un brigãt da strê. E l’à da resar nẽca ignurãt che crèca.
PIDARIOL Ohi, parò l’é in gãmba. Se met so una bãnda acvè da nõ, sicura che fa i cvatrê. Gvêrda cvesi cvesi s’ul’ fa a m’ met cun lò. E pu êtar che Bagnêra. Stuvanẽ Malandri – e Pasador - u i fareb una sulèta.
PIO Alora, a sẽ ‘d acôrd? A l’aviv õ fidê?
MARIANA Sè, a l’ò. (ritorna al banco e manda la sorella di sopra)
PIRENA (fregandosi le mani) A m’ god sempar s’u i è da ciapê pr’e’ cul un vôltagabana.
PIO (a Emma) E vo a siv prota?
EMMA Sè, la paura l’è pasëda. E pu dop a cvel ch’là det la Mariãna e bsogna fêglia paghê.
PIO Brava. Alora…
PIDARIOL A daresum l’asëlt a Fëza, Furlè, Iomla, magari Bulogna. Pẽsa cvet scud e cvet maranghì a putresum metr’insè, tot int ‘na vôlta. Cun un furb acsè. Eh, Mariãna, a n’ si ‘d acord nẽca vo?
MARIANA Sora de che?
PIDARIOL Sora a che furb ‘d Garibaldi!
POCAVOIA Mo csa dit? Mo csa dit? Garibaldi un furb? E putreb fer e’ sgnor in America e u s’ vẽn a ca a fer al s-ciuptê cun i tudesch.
PIDARIOL Va là va là che par gnit u n’ fa gnit inciõ. Gnãca i prit in dis messa par gnit.
POCAVOIA Pidariôl t’ ci imbariêgh mo stavôlta t’e rasõ.
PIDARIOL Me cvãnd a so imbariêgh a i ò sempar rasõ.
POCAVOIA Va a finì ch’ l’ha di baioch sparì dimpartot. Dal pignat pini ‘d maragnghì splidi sota tëra. Vera Mariana? Vo cs’in giv?
MARIANA (che ha dato segni di insofferenza) Mo tnì sré chi lõgh comud. A putì fis-ciê e cantê cvãt ch’ vli avanzì sempar un sgraziê e un imbariagot!
POCAVOIA Cun vo za u n’ s’po’ dscorar.
MARIANA Propi te Pôcavoia t’ pu dscorar cõtar i republiché. Che s’u n’era par mi marid t’sares môrt da la fã.
PIDARIOL A i avì rasõ sgnora Mariãna. (a Pocavoia) S’ u t’avnes impët Garibaldi ta l’ares ‘d aiutê.
POCAVOIA Chi? Me? S’a i ò d’aiutê Garibaldi, piotost… piotost… piotost ch’a gvẽta bech!
MARIANA Mo za, a vuietar u n’u v’ n’ importa gnit che acvè i cmãnda prema e’ Pêpa e pu i tudesch e pu i brighẽt.
POCAVOIA Ció, a me che cmẽnda, e’ Pêpa, i tudesch o la ripoblica, a me la m’cãmbia pôch, U m’ toca sempar ‘d lavurê cum un sumar int e’ cãp , int l’ustareia e badêr i bighêt dla sgnora Lucia par du bulë.
PIDARIOL Nẽch cvest l’è vera. Alora a set cvel ch’a fasẽ’ Pocavoia, a i dbẽ sora! Viva Garibaldi!
POCAVOIA U n’gni à da cipêr un cãcar!
Rientra Toni. Pio lo chiama in disparte.
PIO (a Emma) Scusate cara, ma adesso devo scambiare alcune parole con il signor Capitano.
EMMA Fate pure con comodo.
PIO Cvest l’è Pirẽna. L’è arivê poch’è da Iomla. Ah, cum scusa. Lò l’è milanes, u n’ capes e’ dialet.
TONI Come scusi?
PIO Dicevo lei non capisce il romagnolo. Lo so, il nostro dialetto è un po’ ostico. Come il tedesco. Cvesto è Pirẽna. E’ arrivato da poco da Imola..
Scende Sabeta e poi si mette dietro al bancone, confabula con Mariana che esce.
SABETA Ecco, sgnora Cicognani. Cvesta l’è la ciẽv dla su cãmbra. A i augur una bona not.
PIO Emma, salite pure, poi vi raggiungo.
EMMA Vi aspetto.
PIO Non vedo l’ora.
TONI (guardando Emma che sale le scale) Complimenti una gran bella donna.
PIO E’ mia cugina.
PIRENA (Pirena parla con accento montanaro marcato fingendo di essere un montanaro e di dimostrare poco senso dell’opportunità) Eh eh bona cvesta, se cvela l’è tu cusèna me a so e’ Pêpa!
PIO Beh?
PIRENA Eh, u n’s’pò gnãca scarzê.
PIO Adës u n’è e’ mumẽt.
PIRENA Cs’et pavura che capèsa. L’è un milanes.
PIO Un pô ‘d rispët. L’è õ di nostar.
PIRENA Ció, e sra ãca õ di nostar mo me u m’ sta int i cvaiõ!
PIO Dai un tai. Alora a vẽl so stasera.
PIRENA Mocchè i s’amola stanot da Murdã. I è acvè dmatẽna.
PIO (traduce per il “milanese”) Si muove stanotte da Mordano. Una località vicina a Imola. Di qui ci saranno quindici miglia. Dovrebbe essere qui domattina sulle quattro, le cinque.
TONI Qui?
PIRENA No acvè, ala Pì. U n’gnè gnit da fê, ció. U m’ sta propi int i cvaiõ.
PIO No, alla Pieve qui vicino. Vede effettivamente io lo stavo aspettando. Ma quando le ho detto che non sapevo dov’era, era vero.
PIRENA E me adês csa fëghi.
PIO (a Pirèna) T’vé ala cisa e pu t’l’aspët.
PIRENA E chè?
PIO T’vé a Pì e pu ta l’aspët?
PIRENA A la Pì? Me? Te t’ ci mat! A n’pos sintì l’udor dla cisa gnaca da luntã un mei. Za ‘d acvè u m’ vẽ da butê fura. (guarda Toni che sorride) Cus aral ste patòf da ridar?
PIO L’à ‘d andê a Venezia. Apena l’ariva e bsogna ta l’purta sobit acvè.
PIRENA Parchè ta n’i vé te ala Pì. Ch’a l’aspët me acvè!
PIO Basta!
PIRENA A me u m’ toca pasê la not drì un purtõ‘d na cisa e invezi te…
PIO Basta a i ò det! (a Toni) Scusate una piccola discussione.
TONI Capisco è un affare importante.
PIRENA E duveva arivê nẽca st’imbezel da Milã.
PIO Mo csa dit?
PIRENA T’ignimod u n’ capes un azidẽt. Sta ‘ avdé! (con il sorriso sulle labbra a Toni) Imbezel! Bech! Carogna! A vit? Par lò l’è tota piãna. (in faccia a Toni) El e vera e’ mi patacõ?
TONI (contenendosi) Come dice?
PIO Niente. Niente. La stava solo salutando. Alora, a i vet?
PIRENA Sè a i vegh. (a Toni) At salut brota faza! Gvêrda fura: o bofa!!(esce)
PIO Ora se mi vuole scusare. Vado ad aspettare domattina.
TONI Beato lei. Buona notte.
Toni siede. Sabeta, quando puo, civetta con lui.
PIDARIOL Oh, Sabeta, stanot amore a volontà.
SABETA Csa dit Pidariôl ?
PIDARIOL A degh cvel ch’lè andê so adës. Una vera sgnora.
POCAVOIA Cvand l’è smanëda l’è cumpãgna un’êtra. Me a degh che s’a fasẽ e’ cunfrõt, la mi Sabeta l’è pio garnida.
SABETA Smetla ta m’ fe vargugnê!
PIDARIOL Eh a l’avreb avé me una dona come cvela.
POCAVOIA Csa t’ in faresta ‘d una dona acsè. T’ci sempr’ imbariêgh.
PIDARIOL A n’ l’avreb miga cvãnd a so imbariêgh. Cvãnd a so s-cet.
SABETA E csa t’arebla da fê? Impinit e’ bichir?
PIDARIOL Una volta a n’ò avù ona, dal dón. Dop una stmãna la m’ des: “O me o la bocia!”
POCAVOIA E cum’ëla andêda a finì?
PIDARIOL A n’ m’arcord, a sera imbariêgh! Parò la bocia a m’la so avanzêda.
SABETA E alora vat a let cun cvèla! (ridono)
PIDARIOL (dopo una pausa) Cla seia maridêda?
POCAVOIA Mo sicura ch’l’è maridêda, mo cun un’êtar! (ridono)
SABETA E te cum a fet a savel?
POCAVOIA U s’ved da luntãn un mei.
SABETA Parò l’era sëza anël.
POCAVOIA U i avrà una masa arpiatêl. Parò a m’ maravei dla Mariãna ch’la fa tãnt la difezila. Cun li invezi: sgnora ‘d cvà, sgnora ‘d là.
SABETA Mo lò, e’ furles, e pêga cun di bulẽ bõ.
PIDARIOL I sgnur i po fê tot cvel ch’ u i pê.
POCAVOIA Ch’ u i avnes la puvida int la veta dla lengva a tot i sgnur. (guarda sua moglie con intenzione) Gvêrda che s’a t’vegh õn atorna, me a ciap int e’ pnêt e a tai e’ col prèma a lò e pu a te.
SABETA Parchè a me?
POCAVOIA Parchè a i ò arpinsê.
SABETA Parchè ta i é arpinsê?
POCAVOIA Parchè l’è sempar colpa dla dona, l’è li cla fa ingalastrì l’oman e pu la fa e gvac!
SABETA E ta m’ tai e’ col cun e’ pnêt?
POCAVOIA Sè.
SABETA Mo s’ l’è smanghê.
POCAVOIA Dmatèna, dmatèna a l’immãngh!
Entra Lucia.
LUCIA (a Pôcavoia) Beh? U n’è incora ora ta t’vega a lẽt?
POCAVOIA Ció sgnora Lucia, a n’ so miga un bastêrd!
LUCIA T’ci pez! Dmatena nẽz ‘d atachê a lavurê t’é ‘d andêr a messa.
POCAVOIA A messa?
LUCIA U s’capes. E te cs’avresta cminzê e dè dla Madona sẽza ringraziêr prema e’ Signor?
POCAVOIA Ció mo…
LUCIA Sta bõ. Instãt t’ ste in sta ca, t’fé cvel ch’a degh me. Sta bõ! (a Sabeta) E nẽca te.
SABETA Mo mãma.
LUCIA Sta bona. E vat a cunsê.
TONI Mi scusi signora. Avrei pensato di fermarmi per la notte. Avete ancora una camera libera?
LUCIA U s’capes. (prende il registro e lo fa firmare a Toni) Pôcavoia, acumpãgna e’ sgnor int la tu cãmbra.
POCAVOIA Int la mi cãmbra?
LUCIA Cus ëla una nuvitê?
POCAVOIA No no. Neca stanot u s’ dorma int e magazẽ.
LUCIA Alora va mo la! (Pocavoia e Toni salgono le scale) E te ta n’t vargogn a fê la zveta cun che frustir?
SABETA Me?
LUCIA (rifacendola) Me? T’putré tôr int e’ rozal che cvaiõ ‘d tu marid, mo ta n’ creda ‘d fêm ciù me.
SABETA Mo mãma.
LUCIA Sta bona! U t’à vest nẽca la babina! Vargognta.
SABETA Mo a i ò fat sol do ciacar.
LUCIA Csa m’ vut vendar e’ sol ‘d agost? A i ò fat sol do ciacar! Parchè cus êl gnit? Una dona maridêda, cvand u i è di etr’oman, l’à d’andê in zir cun la testa basa. Te invezi ta i dscor? Ta t’i met insdé ‘d acãt a e’ bur?
SABETA Mo mãma…
LUCIA Sta bona! T’é una murêl ch’la s’tira cum al calzet! Bël spetacul par una bastêrda. A sper sol ch’ i m’ la toia a Fugnã, acsè a la chêv ‘d in sta canaia.
SABETA Mo mãma…
LUCIA Sta bona! E ta n’ t’scôrda mai che t’si maridêda.
SABETA Sè mãma.
LUCIA U n’t’ pê che la nostra fameia la n’épa za padì a basta? Mi fiol par i su sbëli l’ha paghê cun la vita e nõ a sen ardot a la miseria. U s’è avanzê sol e’ rispët dla zet. E me, che rispët, al voi!
SABETA Sè mãma.
LUCIA (a Pidariôl) E nẽca te u n’è ora ta t’vega a cà? Invezi ‘d strusciê chi du bulẽ t’ ciap?
PIDARIOL Signora Lucia, voi siete la mia coscienza.
LUCIA Magari, t’rigares piò dret.
Entrano due guardie papaline.
MINGAIA U n’è ora ‘d srê butiga?
SABETA (pronta) Intãt ch’ a i ò di avintur ch’ pêga me a tegn avert.
LUCIA Sta bona! A v’ fal bsogn ‘d bé? Sabeta pôrta da bé par al gvêrg de Pêpa.
MINGAIA Che e’ Signor u l’mantegna sempar in salut.
LUCIA Amen.
GIGET (si accorge di Pidariôl) Pidariôl, csa fet acvè. Ta n’è e’ prezet te?
PIDARIOL Mo me a n’ fêgh za gnit ‘d mêl.
GIGET A mo alora ta n’ capes? Cun e’ prezet te t’e da stê srê in cà.
PIDARIOL Me a l’ò cmandê cun e’paruch e dò Pirẽ u m’à det: “Pidariolo, male non fare pavura non avere. Se stai nella parrocchia e non fai danno puoi dare fuori quando vuoi” U m’l’à det do Pirẽ.
GIGET E’ prezet a t’l’al dê l’arziprit?
PIDARIOL No, mo lò e dipend dret da e’ Pêpa, e dato che acvè e cmãnda e’ Pêpa, me a dëgh mẽt a l’arziprit ch’l’è e garzõ de Pêpa.
GIGET Alè basta! Adës t’vẽ cun me in caserma!
MINGAIA Lasal stê!
GIGET La lez la dis ch’l’à da stêr in ca, sinò in galera.
PIDARIOL L’ustareia l’è la mi ca.
MINGAIA Cvest al savẽ.
PIDARIOL E me a so in regula. Benvenuti in casa mia.
MINGAIA T ’ si sempar imbariegh dur.
PIDARIOL Se stasera a n’ ò gnãca d’bu dgie nẽca vo sgnora Lucia.
LUCIA Ta n’e dbu pôch!
MINGAIA (a Pidariol) Alé vat mo a cà. No a ‘amulẽ vers S.Lazar e vo sgnora Lucia gvardì ‘d srê.
LUCIA U s’capes.
GIGET Bona Sabeta. (i due escono)
SABETA Bona.
LUCIA Alora, ta n’é sintù?
PIDARIOL E bsogna sempar finì cvel ch’ u s’è cminzê. (beve un ultimo bicchiere ed esce caracollando) Bona not a tot.
LUCIA (a Sabeta) Sëra l’os e vat a lët nẽca te. (esce)
Mentre si appresta a chiudere entrano Surghet e Sbragõ.
SABETA Oh, e’ mi Signor! Csa fet acvè?
SURGHET (la abbraccia) Beh ta n’è a chêra ‘d avdem, ‘d avder e’ tu Surghet?
SABETA (si divincola) Lasum stê. U i è la ca l’ pina ‘d zẽt. Aveita.
SURGHET A s’aviẽ sobit. Prema parò avlẽ bé. Vera Sbragõ?
SBRAGON Prema avlẽ bé.
SABETA Me a i ò da srê.
SURGHET Ciõ, të pu bas la grêsta cun me.
SBRAGON Tẽ bas la grësta.
SABETA No sta rugiê. (serve rapidamente da bere) Ciapa. Bev e aveita sobit.
SURGHET Ven Sbragõ. La signora ci offerisce da bere.
SBRAGON A la salut.
SURGHET (a Sabeta) Sta acvè! La i è incora cla roba sota la paiera, vera?
SABETA Se.
SURGHET A fasẽn un zirtê e pu a t’l’arpurtẽ.
SABETA No, vuietr’ a v’la purtì veia sobit e par sempar. Me a n’ voi savé pio gnit.
SURGHET Ah, trop comud adës. Cvãnd u t’è andê bẽ ta i e ciëp i nostar baioch?
SBRAGON I nostar baioch!
SABETA L’è pasë nẽca adës la civica.
SURGHET Chi véc isimunì? A i avẽ vest.
SABETA Me a n’ voi piò ch’avniva acvè.
SURGHET Te t’fe cvel ch’a degh me. A vut la tu pêga. Ciapa. (le getta una moneta)
SABETA Pasì fura sobit.
SURGHET Sè, a s’aviẽ. A s’aviẽ. Stasera andẽn a tartofla. Vera Sbragõ?
SBRAGON Mo a n’avẽ ‘d andê…
SURGHET A tartofla. Me a i ò e’ nês bõ. A dëgh fura la not, a met e’ nês par êria e a nês, a nês... e piò ch’lè bur, piò a i n’ scruv? E te t’a s’aspët et capì?
I due escono proprio poco prima ch rientri Mariãna.
MARIANA A sëi andé a lêt tot?
SABETA Sè.
MARIANA Toni?
SABETA A i ò dê la mi cãmbra. L’è andê so adës.
MARIANA U s’è afarmê acvè?
SABETA Ció, sè.
Scendono Pocavoia e Toni. Pocavoia si ferma sul pianerottolo. Toni esce dalla comune..
POCAVOIA Me a m’ vegh a lët. Dai ven Sabeta, a sẽn int e magazẽ.
SABETA Va so ch’a vegn sobit.
Pocavoia risale.Scende Pio, Mariana lo dirotta nel casone.
MARIANA (a Toni che è fuori dell’ingresso) E vo a n’ v’andì a lët?
TONI Par adës no.
MARIANA Nõ a s’andẽn a lêt.
TONI (a Mariãna) El un invid?
MARIANA Par piasé. (a Toni) A i avẽ da srê.
TONI A sër me. O a n’ u v’ fidì brisul?
MARIANA Dmatèna a i avẽ da stê so prest.
TONI Nẽca me.
MARIANA A s’avẽ ‘d andêr a let.
TONI Andì, andì. Me a stêgh acvè.
MARIANA Ins l’os a e’ bur?
TONI Ins l’os a e’ bur. (si piazza sulla porta e si accende un sigaro)
MARIANA (a Sabeta) E bsogna ta m’è pôrta veia ‘d acvè?
SABETA Parchè?
MARIANA A te spiegh pu dop. Te l’è basta ta m’e chêva ‘dnêz a l’os.
SABETA Mo com?
MARIANA U i avrà una masa. Ta t’ si farmêda nẽca prèma a fê do ciacar cun lò.
SABETA Nẽca te?
MARIANA Sta da sintì, te t’csi mi surëla a ta l’ se che me a n’ u m’ so mai interesêda di tu aferi e a n’ voi savé gnit . Mo adës a i ò bsogn che ta me chêva da là.
SABETA E duv a l’ o i à da purtê.
MARIANA Duv ch’ u t’ pêr a te.
SABETA A n’ me pos miga purtêr a lët!
MARIANA T’ares a chêra. No. L’è basta ta l’tegna impignê zecv minut.
SABETA Ciò, prema t’ dì ch’ fêga cvel ch’ u m’ pê e pu dop… a n’ garantes miga chi seia sol zecv minut.
MARIANA Fa cvel ch’ u ‘ pê basta ta m’e chêva da lè. L’è za têrd.
SABETA Bêda che dop a n’ voi stôri.
MARIANA No no.
SABETA E cun Pôcavoia?
MARIANA E srà a prema vôlta, vera? Dai, fa prëst. (esce)
SABETA (si avvicina alla porta) A s’ël rinfraschê un pô?
TONI Sè. E te csa fet incora acvè. Tu marid u t’aspëta.
SABETA Da st’ora e sra za indurmẽt. S’a têrd du minut lò l’è za alà che surnacia.
TONI U m’ s’ispis, par colpa mi u t’ toca ‘d durmì int e’ magazẽ.
SABETA Al fasẽ sempar s’u i è dla zẽt ch’l’à bsogn dla cãmbra.
TONI A vut durmì int la tu cãmbra? Int e’ tu lët?
SABETA Ta i si te.
TONI Se mo, int e’ lët u i è du post.
SABETA (ingenua) Me avnireb mo dop te…
TONI Dop me?
SABETA Ta n’ u m’ las stê.
TONI A so un galantoman, csa t’ cridta.
SABETA Alora s’a vegn te ta m’ las stê.
TONI U s’capes.
SABETA Parò prema t’e zarchê ‘d dêm un bes.
TONI Acsè, par amicezia.
SABETA A n’ so s’a fëgh bẽn a fidêm, te t’ ci un pô birbõ. T’é du oc.
TONI (sale alcuni gradini) Dai ven.
SABETA A vegn parò ta m’l’è prumes! Ta m’ lës stê.
TONI (ormai preso) Ven, ven.
SABETA Ta m’l’é prumes.
TONI Sè sè.
I due salgono. Mariana li segue e poco dopo scende con Pio.
MARIANA Avnin. L’è za têrd.
PIO Mariãna, me a n’so cume ringraziêv.
MARIANA Vo mitì a e’ sicur e’ generêl. Cvel l’è e’ piò grãnd ringraziamẽt ch’a putì fêm.
PIO A siv sicura che cla speia la n’ suspëta gnit?
MARIANA In ste mumẽt l’à êtar da fê.
PIO E dmatèna a voi resar acvè par ridar al su spal.
MARIANA E’ baruzẽ l’è prõt.
PIO (abbracciandola)Viva l’Itaglia!
MARIANA Viva!
ATTO TERZO
Mariana è seduta a un tavolo. Sta dormendo. Si sente battere alla porta.
MARIANA Chi è!
SURGHET Arvès!
MARIANA (apre e si trova davanti Surghet con il coltello spianato. Breve lotta) Ah!
SURGHET (la afferra) Sta bona.
MARIANA Fura. Furà ‘d in ca mi.
SURGHET Sta bona. (le mette un coltello alla gola) Ch’a t’ tai e’ col cum un cunei.
MARIANA (si divincola) U n’ gnè gnit da rubê acvè.
SURGHET Alora t’ vu propi ch’a t’sbudëla
Clarice appare in cima alla scala. Assieme a lei appare anche Toni che non visto segue la scena senza intervenire.
CLARICE Mãma... mãma.
MARIANA Clarice, par l’amor di Dio, pasa veia.
SURGHET Ven acvè. (la prende. Clarice piange)
MARIANA Lasa stê mi fiôla o com’è vera dio a t’amaz!
SBRAGÕ (entra agitato) A i ò vest. I ariva.
SURGHET Dov’ ei?
SBRAGÕ I ven in cva par la strê. A n’ò vest du. Csa fasegna Surghet, csa fasegna?
SURGHET (a Mariãna) Ascolta bë cvel ch’at degh. Adës te t’spares agli erum, gni côsa. Sobit.
SBRAGÕ Amazẽli ch’l’è mei.
SURGHET Sta zet imbezel. Pôsa ch’agli êrum. (a Mariãna) Chi ch’m’aiuta me al pëgh bẽ. Spares bẽn agli êrum. S’ta n’ sè duv metli fat insignê da tu surëla. Dmã arpas avdè cum t’ste. Duv’ èi?
SBRAGÕ I vèn acvè! (chiude la porta)
SURGHET (prendendo Clarice) E te ven cun me.
MARIANA Lasa stê la bastêrda, vigliach!
SURGHET A n’ i fëgh gnit, no sta avé pavura. Mo te bêda… E ch’ u n’ t’vegna int la mẽt ad dinunziêm parchè me a fëgh prêst. Prema a sbudël li e pu a t’amaz te. (escono dalla cucina trascinando la bambina piangente)
MARIANA Oh e’ mi Signor! (dopo un attimo di comprensibile smarrimento) Sabeta? Sabeta?! SABETA (Sabeta scende le scale) Csa i ël?
MARIANA Chi du ‘d lugh.
SABETA Sbragõ e Surghet?
MARIANA I à purtê veia Clarice!
SABETA Oh e’ mi Signor! Cvãnd?
MARIANA Adës. I à la civica dri. I m’à lasê agli êrum.
SABETA (pronta raccoglie le armi ed esce) E bsogna sparili. Int la stala.
MARIANA La mi babina. Broti faz, me a i amaz. A i amaz! (prende un coltellacio e poi via dalla cucina)
Si ode bussare scende Lucia.
LUCIA Chi è?
MINGAIA La civica. Arvì la pôrta.
LUCIA Da st’ora?
MINGAIA Arvì la pôrta.
LUCIA A vegn sobit.
MINGAIA A i vôl tãnt arvi?
LUCIA Ariv, ariv (apre. Entrano Mingaia e Giget) Cus ël stê?
MINGAIA U n’ gnè inciõn acvè?
LUCIA Parchè chi a i arebal da resar?
MINGAIA Et vest bẽ, te?
GIGET A me u m’è pêrs chi seia vulté acvè. Vo adës a n’avì avert a inciõ.
LUCIA A vuietar.
Entra Mariana con la bambina piangente.
MINGAIA Sgnora Mariãna, e vo d’in dov a saltiv fura.
MARIANA ‘D int e casõ.
CLARICE Mãma!
MARIANA Clarice. U n’è stê gnit! U n’è stê gnit.
MINGAIA Cs’à la fat sta bastêrda?
MARIANA (consolando la bambina) La s’è ciapa pavura a sintì al bot ch’a fasivi int la pôrta.
CLARICE Nona! (piange, abbraccia la nonna. Le due salgono le scale, Mariana le raggiunge e confabula con Lucia. Poi la nonna e la bambina salgono)
Entra Sabeta.
SABETA Osta cvãnta zẽt!
GIGET Mo gvêrda nẽca te alvêda da st’ora?
SABETA A n’so stêda bona ‘d srê oc da e’ chëld! E te?
GIGET Ta n’fëga miga la smarida cun me. Ven acvè. (la prende e cerca di baciarla sul collo)
MINGAIA Giget, dai un tai! Va a fêr un zir int la stala.
SABETA (prende un lume) A t’fëgh lõm. (escono dalla cucina)
MINGAIA Zerca ‘d fê prëst ch’a m’ voi andêr a cà.
MINGAIA (a Mariãna) Alora, a n’avì vest inciõ?
MARIANA Fura che vuietar, no.
MINGAIA A chi aviv dê da durmì stanot?
MARIANA (prende il registro e lo consegna al militare) U i è una sgnora da Fêza. Un sgnor da Furlê. E un frustir, milanes. Il capitano Pacini. Me a dôrum int e casõ.
MINGAIA Mariana, me cun vo a voi dcorar ciêr. Vostar marid l’era sè un republicã, mo l’era un galantoman e... beh insoma una parôla l’è pôca e dò agli è tropi.
MARIANA Csa vliv dì.
MINGAIA Vo a savì che adës, da zogn, u i è la statêria. La legge stataria. Vo ch’a savì lezar a i avrì let i manifest.
MARIANA Sè.
MINGAIA A savì cvel che suzed a tnì cvirt di ledar, di asasẽ, ãca sol avé dagli êrum arpiatêdi in ca.
MARIANA Sè, al so.
MINGAIA Stasera, propi acvè a la Mã, i è andé in cà ‘d Gigiõ ‘d Spidré. I era du, immascaré. I l’à bastunê, i à purtê veia i baioch, i s’n’è aprufité dla moi e dla fiôla. E’ garzõ che durmeva int la paiera u s’è distê e l’è cors a ciamês. Mo da S.Lazar…
MARIANA U m’ s’ispis par Gigiõ, avdirò dmã cvel ch’a pos fê.
MINGAIA Cal broti faz i s’è schêp propi sota e’ nês. S’a i avì vest, s’a savì chi ch’ i è u v’cunvê dinunziêi.
MARIANA U m’ cunvẽ?
MINGAIA Sicura e me a v’ prumet...
MARIANA Csa m’ prumitiv?
MINGAIA A v’ prumet che s’a i ciapẽ i la pêga par toti.
MARIANA S’a i ciapì.
MINGAIA S’a n’ savé chi ch’i è a n’i putẽ ciapê. E vo s’a i avì vest…
MARIANA No, basta acsè brigadir. Mitẽ che me a i epa vest e ch’a v’ dega chi ch’i è. A m’ lasiv una ciopa ‘d suldé acvè par prutezar me e la mi fameia?
MINGAIA Cvest a n’ pos.
MARIANA Avdiv? E ló dmã, pasdmã, fra una stmãna i vẽn a savé ch’a i ò fat la speia i artorna acvè e i m’amaza. E s’ i n’ m’amaza ló, magari e sêlta fura che me a i ò tnù mã e vó a m’mitì in galera. E par zõta a so nẽca la moi ‘d un republicã!
MINGAIA Adës a pasì ‘d là.
MARIANA Brigadir, me a i ò paura.
MINGAIA Dgis chi ch’ i è ch’a i mitẽn a post nõ.
MARIANA Csa putiv fê vuietar? A si du, e la ladrunera zẽnt. I ledar i ruba, i s’amaza e e’ stêt csa fal? E’ stêt u s’à tôlt nẽca agli êrum.
MINGAIA Al savì bẽn e’ parchè!
MARIANA Sè, par farmêr un’ideiêl.
MINGAIA No, par dsarmê tot cal tëst cheldi che un dè se e un dè no i vô fê la rivoluziõ.
MARIANA Mitila cum u v’ pê. Me a so sol che a sẽ gvinté chêrna da mazël e a n’ putẽ gnãca difèndas da par nõ. No, brigadir, me a n’so gnit, me a n’ ò vest inciõ.
MINGAIA Cum avlì vo. Mo stasì atẽta.
MARIANA A stëgh sempr’atẽta. Piò ch’a pos.
MINGAIA Duv a sël mes Giget. Alora? Giget?
GIGET Ariv, ariv. (rientra seguito da Sabeta. Si capisce che non ha ispezionato solo la stalla)
MINGAIA A i ël gnit int la stala?
GIGET Gnit ‘d posta.
MINGAIA Et gvardê bẽ?
GIGET Benesum.
MINGAIA Alora bona not.
MARIANA Bona.
TONI (appare sulle scale) Un momento brigadiere. (scende le scale) Permette due parole?
MINGAIA E vo chi siv? Voi chi siete?
TONI Sono qui di passaggio. (parla all’orecchio del brigadiere) Ho bisogno di parlare con voi. (si accorge di Sabeta) Non qui. Vogliamo uscire. (escono)
MARIANA A n’n’ò piò una goza.
SABETA Sta chêlma.
MARIANA Chi vigliêch! E te ta i é tnu sparì dagli êrum.
SABETA A m’ cardeva chi fos di marchẽt, i m’aveva det sol par du tri dè. A n’ saveva chi fos dla ladrunera.
MARIANA Mo cum et fat avé fidãza in cal broti faz.
SABETA I m’à dê un scud par s-ciopa.
MARIANA Ecco.
SABETA Sol dop a i ò pinsê che forsi i n’era di marchẽt.
MARIANA Basta. Ormai e’ dãn l’è fat e a n’si cavarẽ piò ‘d atorna.
SABETA Parò te adës sta chêlma. Sta chêlma. L’è finì gni côsa bê, no.
MARIANA Sè sè. E in dov agli et sparidi.
SABETA A pruvisori int la stala sota un pô ‘d paia. Mo dop a li pôrt int e’ bus sota la paiera.
MARIANA E’ post sicur. E Giget u n’agli à vesti?
SABETA Cs’e t’fed che lò e fos avnù int la stala a zarchêr agli êrum?
MARIANA Insoma ta l’è arimigiêda!
SABETA Csa i posi fê s’u i è di oman acsè imbezel.
MARIANA E cun Toni.
SABETA Tch! L’ è un õm da gnit.
MARIANA Al saveva za.
SABETA Apena ch’là sintù dl’armor l’è avnù avdè, e u s’è arpunì. Te t’sivta acvà ‘d s-ciota cun cal do canai e lò l’era arpiatê int e’ pianet dla schêla.
MARIANA Vigliach…
SABETA Ssst…. l’ariva.
TONI Ecco, a i ò scort cun i papalẽ. I n’u v’ darà piò inciò fastidi.
POCAVOIA (appare sulle scale) Csa i ël? U m’è pêrs ‘d sintì un armor.
SABETA U n’è stê gnit purè.
POCAVOIA A si incora alvé?
SABETA Ven, ven ch’a s’andẽn a lët. A i ò voia ‘d un mas-c!
POCAVOIA Sabeta u i è un frustir!
SABETA Beh, ta n’ si mi marid? E pu lò u n’ capès miga un azidẽt: l’è milanes.
POCAVOIA za, l’è vera.
SABETA Ven a voi ta m’ dëga una sparnazëda dal tu.
POCAVOIA A vegn sobit. (si volta trionfante vero Toni) Bona not e’ mi pataca!
SABETA Buona notte. (sale con il marito)
MARIANA (ironica) E vo a v’ fasì dê de pataca acsè?
TONI Te t’capes ch’l’è trop impurtãt cvel ch’a i ò da fê.
MARIANA A capes.
TONI A m’aracmãnd Mariãna.
MARIANA Stasi trancvel.
TONI A m’ fid ‘d te.
MARIANA E me a v’ prumet sora la memôria ‘d mi marid ch’a farò tot cvel ch’a i ò da fê.
TONI Bona. (sale)
Entra Vapensiero è vestito da Garibaldi.
VAPENSIERO Ecco, a so acvà. Beh, u n gnè inciõ?
MARIANA No, Pio u n’ s’ incora vest.
VAPENSIERO (pavoneggiandosi) A soia gnit bël amanê da Garibaldi?
MARIANA Sssst!
VAPENSIERO A i ò atrôv nẽch la bêrba, u m’l’à dëda Pidariôl. E pu a m’ so stugiê la ciacarêda: (alza la voce) Messieur voicì le general Garibaldi!
MARIANA Ssst! E milanes u s’ è andê a lët propi adës.
VAPENSIERO U s’è andê a lët adës? Mo s’l’è al tre.
MARIANA I è avnù i ledar… la Civica.
VAPENSIERO I ledar? Acvè?
MARIANA Sè.
VAPENSIERO A i avìv arcnusù?
MARIANA I è du ‘d Lugh. Cl’êtra sera i à dê du scud ala Sabeta parchè ch’la i tnès sparidi dagli êrum. Li la s’è carduda chi fos du marchẽt e la i è caschêda cum un ciù. E adës a n’ arẽ piò pêz e’ mond. Da un cãt a i avẽ la Civica ch’la s’tnirà i oc ados e da cl’êtar cal do liger chi i s’cardarà in diret ‘d avnir a tot agli or arparês in ca.
VAPENSIERO Mariãna a i pẽs me a chi du. A i met a post me.
MARIANA A i avlìv amazê?
VAPENSIERO A v’ pêral che Garibaldi e seia un asasẽ? Adës al mitẽn a post la speia, a i fasẽ credar che Garibaldì stamatèna e pasa dala Côsna e pu dop...
MARIANA Vigliach, birichì! Chi du delincvẽt i era acvè cun e’ curtêl spianê e lò l’era arpiatê int e’ pianèt e u n’ à fat gnit.
VAPENSIERO Forsi l’era dri ch’ u s’ cagheva ados da la pavura.
MARIANA (sorridendo suo malgrado) Smitila! A n’ capès piò gnit. A n’ so gnãca s’a fasẽ bẽ a fê tota sta cumegia.
VAPENSIERO A fasê bẽ, e al savì. So Mariãna, fasiv de côr. A si una dona pina ‘d energeia e a n’avì da lasêv andê zo propi adës. Al savì che me a so inamurê ‘d vo e par vo...
MARIANA Gino, adës u n’è e’ mumẽt
VAPENSIERO Al so. Mo a voi fêv capì che dal vôlt nẽca vo a i avì bsogn ‘d una spala par apugiê un mumintì la tësta. E adës l’è õn ‘d chi mumẽt. Parchè a i aviv pavura ‘d lasêv andê. Mariãna, a n’ sẽ piò di bastérd inciõ di du, mo a n’sën incora acsè véc da puté fê ‘d mãch ‘d una parsona avsẽ ch’la s’fëga sintì incora viv, ch’la s’fêga sintir impurtãt.
MARIANA A i ò padì trop par Fafina.
VAPENSIERO Al so.
MARIANA Dal vôlt a pẽs ch’l’epa rasõ la mãma. U m’pê che tota sta voia ‘d libartê. L’Itaglia, l’ indipendeza… al seia toti côs spalêdi.
VAPENSIERO No stasil dì gnãca par ridar. L’è sol par merit ‘d oman cume Fafina ch’ u s’ po’ tintê ‘d cambiêr e’ mond. I à da smetar tot ‘d pasê ‘d acvè cvãnd ch’ u i pê. A i avẽ da tirê so la tësta e dì che acvè, in ca nostra, a cmandẽ nõ! Fafina, l’è môrt par vo, par me, par tot. Al so che la grãn masa dla zẽt i pësa che seia un disum cvel che spend la su vita par un ideiel, par chi etar, ch’ u i è dla zẽt ch’ in ved piò in la de su nês. I pẽsa sol a la su butiga, sol a e’ su cvadarzĩ ‘d tera. E acsè i s’ cred ‘d resar a post, a e’ sicur, int e’ giost. Nẽca nó spèss a sẽ tinté ‘d credar che la nostra vita la seia ciumpida vo int la vostra lucanda e me int la mi butiga. Mo pu a s’ n’adasẽ ch’u n’ è vera. Che la tësta, e’ côr in s’acutëta. E a sugnẽn un mond in dov che u n’ s’epa sempar da pighê la schina e rasunê cun la tësta ‘d chi etar. (pausa) Mariãna me a so inamurê ‘d vo. (tra sé) Sta ‘d avdé ch’ l’è propi st’ amanadura ch’la m’ fa resar acsè ardì. Forsi a i arò da ringraziê Garibaldi nëca par cvest. (a Mariãna) Vo al savì che da cvãnd ch’a si avnuda a la Côsna, me a i ò sempar avù par vo rispët e amiraziõ. Me a so veduv, vo a si vedva. La vostra babina a i voi bẽ cume s’ la fos la mi… mo csa fasiv a piãnzì?
MARIANA L’ è stêda una not ‘d Inferan.
VAPENSIERO Fra un pô e srà l’êiba. Un’êiba ‘d sperãza par tot du. Se vo avlì.
MARIANA Dal vôlt avreb propi andê zo int e’ sprafond.
VAPENSIERO E me a vegn cun vo!
MARIANA Oh, Gino!
Si abbracciano. Entra Pirèna è armato e tiene sotto tiro i due briganti.
PIRENA Avãti vuietar du. I s’ cardeva ‘ciapem ‘d surpresa. Oh, bastardëz, Pirẽna u n’è miga un cvaiõ. Alora, csa fasivi da la paiera? Cuntil mo acvè a la sgnora Mariãna.
MARIANA I è lõ!
PIRENA Lò chi?
MARIANA I ledar.
PIRENA Ah, alora a si propi int la merda fin’è col! U m’ pezga e’ dì ins e’ grilet.
SURGHET No stasì tirê! Par pietê!
BRAGON Par pietê!
SURGHET (impaurito) A sẽn avnù a tô sol de nostar. A n’avè fat gnit!
MARIANA E a Gigiõ ‘d Spidré? A n’gn’avì fat gnit a su moi, a su fiôla? Broti faz!
SURGHET Mo acvè a n’avẽ rubê gnit, acvè.
SBRAGON (impaurito) … acvè.
SURGHET Vera sgnora Mariãna?
MARIANA Oh, adës a so gvintêda sgnora tot int una vôlta. A voi fêvla paghê.
SURGHET No stasis amazê. Par pietê!
SBRAGON Par pietê!
MARIANA Zet! Stasì zet!
SURGHET Lasis andê. Sgnora Mariãna, a n’ u v’darẽ piò fastidi. A v’ e zur. Mai piò.
SBRAGON Mai piò.
VAPENSIERO Hermana Mariana. Lasci parlare me.
PIRENA (che ha mangiato la foglia) Generale, voi qui?
VAPENSIERO No potevo passar senza fermarmi dans la maison de mi hermana Mariana. Que se pasa?
PIRENA (stando al gioco) Questi assassini hanno aggredito due donne.
VAPENSIERO E che?… Es la verdad? E’ vero?
SURGHET L’è stê lò!
SBRAGON U n’è vera! L’è stê lò!
PIRENA Stasì zet.
VAPENSIERO Vous mi conoscete?
PIRENA Ma come possono sapere di voi generale. Sbasì la tësta davanti al generale Garibaldi!
SURGHET Garibaldì?
SBRAGON Garibaldi?
SURGHET Generale, ci salvi la vita. Veniamo a combattere con voi per la patria.
SBRAGON … la patria.
VAPENSIERO Due volontari, muy bien. Vi prego capitano portate di là le due reclute che voglio interrogarle. (piano a Pirèna) U m’è avnù un’idea par e’ tudesch!
PIRENA Fura, vuietar! (spinge fuori i due ladri)
VAPENSIERO (a Mariana) Aspitì vo Pio. Avdirì che stanot a la finẽ bẽ.
Escono tutti tranne Mariana, poi entra Pio.
PIO Ecco, a so arturnê.
MARIANA Ah, meno male. A sema in pinsir. Alora cum ëla andêda?
PIO Una sdèta dri a cl’êtra. A sẽn andé a l’apuntamẽt e u n’ gn’era inciõ.
MARIANA Com?
PIO Chi fos za arivé? Alora a sẽn andê da Carlì. Alè i n’gn’era. A n’ savèma cvel ‘d fês che par furtona a i avẽ vest Tugnì, õ di du ch’u i aveva purté so.
MARIANA Cus eral suzëst?
PIO U s’era rot ‘na rôda ‘d un baruzẽ. Par cvel i aveva fat têrd.
MARIANA E Garibaldi?
PIO Lò i l’aveva sparì int una presa ‘d furmintõ.
MARIANA Alora a l’avì vest.
PIO A l’ò vest mo a n’ò avù gnãca e tẽp ‘d dii o parôl. A sẽn andé ‘d corsa da Masõ.
MARIANA E a i al cardù chi fos du milanis?
PIO U n’ a fat una piga. Mo è piò bẽl l’è stê a la Cuclì. Alè u i è un post ‘d gvêrgia. Jusfina e l’ost i s’ mes in discusiõ sora la cvalitê de vẽ e i à mes int e’ mez i du gianderum ‘d gvêrgia. Jusfina u s’è mess a dì “E tu vẽ l’à de spõt!” E l’ost: “Csa dit? Csa sit mat? Ta n’ l’é miga sintù bê. Sintil nẽca vuietar e dgim s’l’à de spõt!” e e daseva da bé a i du dla Civica chi aveva da dê la su sentẽza. Doca, l’ost l’à vent damigiãn e do bot ‘d vẽ. I gli à sintudi toti! U m’à det Tugnì che cvãnd i è pasê da lè pët i era imbariegh dur. I à adiritura salutê i baruzẽ. (ridono) E acvè tot gni côsa bẽ?
MARIANA L’è suzëst ‘d ignicôsa. U i amancheva sol che vness Garibaldi da bõ. A v’ cuntarò pu. Ah! L’è avnù la Civica e lò u i a scort in segret.
PIO Bene! Alora e bsugnarà stêr a l’erta. Emma?
MARIANA Cum ch’a i avivi det vo l’è sempar stêda srêda int la su cãmbra.
PIO Pirẽna, Vapensiero?
MARIANA I è dla.
PIO (uscendo) Bene, adës me a vegh ‘d là e pu dop a distên e’ milanes.
EMMA (scende) Pio?
MARIANA L’è dlà. L’è arivê adës.
EMMA A so stêda in ãnsia tota la not. A i ò sintù dal bot, di rug.
MARIANA L’è mei ch’a n’ siva dêda fura.
EMMA A m’so avuda da parcusê. Mo cvand a i ò sintù la su vos...
MARIANA A i avì agli urec boni, parò.
EMMA El za suzêst gni côsa? Nẽca cun e’ “milanes”?
MARIANA A si arivêda e’ mumẽt giost. La cumegia la sta par cminzê.
Entra Pio
EMMA Pio.
PIO (abbraccia Emma) Ecco, a vdiv a so acvè. Adës a n’ ò tẽp par spieghev . Arturnì ‘d s-ciora a parparev che a s’aviẽ prest… Mariãna vo andì so e avisì…(vede Toni) U n’impôrta.
Scende Toni.
TONI Ho sentito delle voci. Sono arrivati? Ma voi non eravate su?
PIO (abbracciando Emma) Ci siamo appena alzati. Risalite pure Emma. (Emma risale)
Entrate, entrate. Avanti generale. (entra Vapensiero) Generale le presento il Capitano Pacini. E’ venuto apposta per voi a Milano. Capitano ecco a voi il generale Giuseppe Garibaldi.
TONI (si danno la mano) Generale! Sono commosso e felice di incontrarla.
VAPENSIERO Aussì moi , aussi moi. Abla qui mon amico Pio che voi avete modo di me conduir a Venezia.
TONI Sì generale. Oggi stesso.
MARIANA Ma voi sarete stanco, avete viaggiato tutta la notte.
VAPENSIERO Mais no. Io sono abituato a questa vita. Se io non faccio questa vita io non riesco a vivere. Aussì in America. Voi conoscete l’America?
TONI Si capisce.
VAPENSIERO Ah, muy bien. Ci siete stato?
TONI No, generale non ho avuto la vostra fortuna.
VAPENSIERO Una volta quando ero nelle pampas sono stato un mese senza dormire.
TONI Come generale?
VAPENSIERO Volevo dire, senza dormire nel mio letto. Dove capitava, aussi in cima a un palo.
MARIANA (divertita) In cima a un palo?
VAPENSIERO E’ una cosa mucho seria, madame.
MARIANA Mi perdoni generale.
VAPENSIERO Una bella donna è sempre perdonata. Era per sfuggire ai serpenti velenosi. E per rimanere sveglio cantavo. Lei canta?
TONI No, generale.
VAPENSIERO Male. Chi non canta non ha un animo liberale.
PIO E cosa cantava generale?
VAPENSIERO Un po’ di tutto. Ma soprattutto “Il Nabucodsonor” di Verdi.
PIO U m’ pareva ‘d savel!
VAPENSIERO (comincia a cantare) Va pensiero… su, cantate con me. Verdi è il più grãnde musicista del mondo. Meglio di Donizetti, meglio di Bellini! E maschio! “I lombardi” trẽs joly. “I due Foscari” eh… è un po’ mmmh… Su cantate! (tutti cantano “Va pensiero”)
Pirèna entra travestito da ladrone con il viso coperto.
PIRENA Fermi tutti. (fingendo di avere un socio) Tè sta alà e bêda cun vegna inciõ. Mo bene la mi fameia cantarèna. Cvesta l’è la ladrunera. (reazione di tutti i presenti) Firum, ch’a v’sbudël tot! Tè, ven acvè.
VAPENSIERO Moi?
PIRENA Te, propi te, a sit sord?
VAPENSIERO Mais…
PIO Non sparate, è Garibaldi.
PIRENA U m’n’infrega ben a me. Tira fura i cvatrê!
TONI E voi generale non fate niente?
VAPENSIERO Mon amì con una pistola puntata non si può che dire: “Obbedisco!”
TONI (piano a Pirèna) Forsi me e vo putẽ metas ‘d acôrd?
PIRENA Sora de chè?
TONI S’a m’ lighì e’ generêl me a v’ pos fêr avè un bel premi.
PIRENA Ach premi?
TONI Mel scud!
PIRENA Azidenti! E duv a i aviv?
TONI A v’i fëgh avé!
PIRENA Alora a fasẽn acsè. Vo a m’ fasì avé domela scud e a v’é tegn in chêlda.
TONI A i ò det mel.
PIRENA Ah, sè? Me ch’a i aveva capì tremela.
TONI E va beh, domela.
Bussano alla porta.
MINGAIA (da fuori) La civica!
PIRENA E chè? Scapa me. Generale, precedetemi.
Il finto ladrone fugge con il finto Garibaldi. Toni va ad aprire la porta ostacolato da Pio. Entrano Mingaia e Giget
MINGAIA Fermi tutti! ( a Toni) Alora duv ël Garibaldi?
TONI Curìì dri! L’è scap da là.
Rientra Pirèna con i due veri briganti.
PIRENA Avãti vuietar! Sgnor brigadir. A i ò scvert sti du chi snasleva da la paiera.
MINGAIA Surghet e Sbragõ. A v’ò ciap! Una côrda atorna e col u n’ u v’ la chêva inciõ. Avãti. Fura. Fura!
TONI Un momento. (prendeno per il bavero Sbragõ) U n’gnè Garibaldi cun vuietar?
SBRAGON Cun me no.
TONI Mo com? S’a m’avi cmandë domela scud par tnil parsunir?
SBRAGON Me no. Me a n’ so gnit!
TONI (a Mingaia) L’era acvè, adës. (a Pirena) A n’ l’avì acumpagnê vo dala Pi?
PIRENA Me? Csa dasiv i nomar.
TONI E vo a m’l’avì prasintê!
PIO Me?
TONI Adës adës.
PIO Mo csa dgiv? Me a sera int la mi cãmbra.
MINGAIA Mariãna csa suzedal acvè?
PIO A si stê vo ch’a m’avì det ch’avlivi purtê Garibaldi a Venezia. Adës cs’avliv dì, che me a cnoss che delincvẽt?
TONI Csa vresuv dì ‘d no?
PIO Se propi a l’avlì savé brigadir, l’è stê lò ch’ u m’ à det ‘d resar un frustir che zarcheva Garibaldi.
MINGAIA ‘Ch dscurs ei?
PIO U m’à fat avdé al su credenziêli. (estrae la lettera di presentazione di Toni)
MINGAIA (rivolto a Toni) Alora?
TONI Alora chi ch’a so me vò brigadir al savì bẽ.
PIRENA Lui è il capitano Pacini. Un agente di Manin. Un repubblicano.
MINGAIA Me a n’ i capes piò un azidẽt! Mo vo chi siv?
TONI Sono un agente al servizio di sua maesta l’imperatore d’Austria.
MINGAIA E chi ch’ me dis a me?
TONI Ecco al mi credenziêli, veri. (estrae un’altra lettera di presentazione)
MINGAIA Credenziêli ‘d cvà, credenziêli ‘d là! Tota chêrta e la chêrta la po resar fêlsa . Acvè u i è la vostra parôla contr’a tot cveli ‘d sta zẽt acvè. Cum a fasegna?
MARIANA U m’ s’ispis mo a n’ voi che la mi ustareia la i toia ‘d mez. Lò l’è avnù da me dgend ‘d resar un libarêl. E me a i ò scret int e’ regestar: Capitano Pacini. A m’avresuv forsi fê credar ch’a si un voltagabana adës? Vo ch’a si andê a cumbatar cun mi marid de ’43.
PIO E pu cardend che me a fos un libarêl u m’è stê dri parchè a i fases cnosar Garibaldi.
TONI E lò u m’ à det ch’ u m’é purteva acvè e a v’ò avisê ch’avnesuv a ciapêl!
MINGAIA E za? E duv ël!
TONI U s’è aviê da là, ormai u v’è scap.
PIO Mo andè, brigadir, mo vo a pinsiv da bõ che Garibaldi, cun tot cvel ch’l’arà da fê, l’epa e tẽp ‘d pasê propi da la Côsna?
MINGAIA No.
PIO Alora ste sgnor che cvè o l’è busêdar o l’è mat!
MINGAIA A i avì rasõ vo. Andẽn in caserma.
TONI Brigadiere arrestateli. Vi dichiaro tutti in arresto per collaborazione con i repubblicani. Purtii tot in galera.
MINGAIA Un mumẽt! Acvè al dezid me chi ch’a ‘d ander in galera. Adês a met dẽtar sti du ch’a so sicur chi è du delinvìcvét. E vo ch’a m’avì fat prilê tota not cun vostar Garibaldi. S’a l’avì vest da bõ avnì dmatena ala caserma ‘d Sã Lazar a fêr una dinõzia. Dop agli ondg!
GIGET Avãti vuietar, pasim dnez.
Mingaia e Giget escono con i due ladroni.
TONI (si accorge di essere in trappola) Mariãna, me a scarzeva. Par no dê int l’oc.
MARIANA Al so. E a so nẽca t’ci te che Zuda ch’la dinunziê mi marid e u l’à fat fuzilê.
TONI Mariãna!?
MARIANA Sta zet! Vôlta gabana. E t’è avù incora la faza ‘d avnim impët? E fêm nẽca dal mosi. Speia! Schifos! E adës va a dì cun i tu amigh tudesch che acvè da me l’è pasê Garibaldi.
Entra Vapensiero.
MARIANA Ecco e’ vostar Garibaldi.
VAPENSIERO (si toglie la barba) Va pensiero…. ah! ah! ah!
PIO E bõ, s’a l’avlì, andil a svulê!
TONI Mo alora?
PIRENA Alora e’ mi pataca ‘d un milanes de Borgh, csa fasegna? A fasegna una cumegia o una tragedia? (dà una pistola a Mariana) A vo Mariãna. Stasì atẽta ch’l’è cargha.
MARIANA (prendendo la pistola) A i avreb propi voia ‘d piantêt una pala int la tësta.
PIRENA Cum a s’stal da clêtar cãt dla cãna?
TONI No Mariãna. No stasil fê.
MARIANA No. Da un cvich cãt e bsogna avè e’ côr ‘d farmês. (restituisce la pistola a Pirẽna) Ciapa l’os e no stat fê piò ‘d avdé.
PIRENA E ringrazia ta t’la si cavêda a bõ marchê.
PIO E ch’ u n’ t’ vegna int la mẽt ‘d purtêr in zir la tu fazà da sti chẽt o ‘d fêr e’ furb. Te ta s’ cnos, mo adës nẽca nõ a t’ cnusẽ bẽ. Tot cvẽnt!
VAPENSIERO Nẽca Garibaldi! (risata generale mentre Toni si defila e fugge)
Emma scende pronta per partire.
PIO (abbracciando Emma) Mariãna l’è mei ch’a n’ scuregna cun inciõ ‘d sta not. A n’ si ‘d acord?
MARIANA Sè. L’è mei ch’ u n’e sepa inciõ.
Sulla scala sono apparsi Sabeta e Pôcavoia. Sabeta si interessa subito a Pirẽna.
VAPENSIERO L’è mei ch’u n’ e sepa inciõ che Garibaldi l’è pasê nẽch da la Côsna. (tutti tranne Pocavoia ridono)
POCAVOIA Parchè Garibaldi cus ël pasë nẽca ‘d acvè?
SABETA Sicura. Ta n’ l’è vest?
POCAVOIA Me no. Osta mo l’è propi sempr’a vaiõ cum un cã gvast! U n’à propi un caz da fê.
VAPENSIERO E l’à bsogn ‘d ‘aiut!
POCAVOIA E che?
VAPENSIERO L’à bsogn ‘d aiut!
POCAVOIA Chi? Che strosciasverna? Gvêrda, s’a i ò da dê una mãn a Garibaldi piotost… piotost… piotost ch’a gvẽta bech!