U problema gros

Stampa questo copione

U problema gros di Giuseppina Cattaneo

AUTRICE

GIUSEPPINA CATTANEO

         

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

http://copioni.dnsalias.org

TITOLO

Ü PROBLEMA GROS

COMMEDIA IN ATTO UNICO

Personaggi

RINA sorella di Gina

GINA

PINA amica delle due sorelle

LINO

DUTUR

TRAMA

Nella sala d’attesa del medico condotto ci si incontra per parlare e confidarsi i propri mali. Ma quel “problema grosso” sembra il nocciolo della questione e tutti ne sono fortemente preoccupati.

SCENA I

Rina e Gina

Entrano in scena le due sorelle Rina e Gina e si siedono. Gina si siede distante dalla sorella.

RINA. Ma in do et a sentazzo? Arda che a go mia adòs gniamò la rogna né? 

GINA. Ada che me a so mia ü dutur e a pöde mia sail se te a ta ghe adòs la rogna.

RINA. E che a sentazzo in banda, stèrlöchèta.

GINA. (Si siede vicino a Rina facendole delle smorfie).

RINA. Fan sö tace de mus perché a tase isse bèla!

GINA. Sèmpèr piö bèla de te dèl sigur.

RINA. Non è bello ciò che è bello ma è bello ciò che piace.

GINA. (Al pubblico) a go öna sorèla fillosofìca. (A Rina) Anche se chèla frase le aià dis adoma chèle bröte compagn de te.

RINA. (Al pubblico) alà parlàt la regina Rana di Giordania. (A Gina) ma a set mai vesta in de spècc?

GINA. Cèrto e töta in dèl me splendore. I me öcc ai ga amò töte i vinte dottrine pèr banda se lè pèr chèl.

RINA. E la me, alè öna belèsa al naturale. Me-e a go mia tràcia la pèl!

GINA. (Al pubblico) e come al sa èt be che alè al natural, ala fa pura!

RINA. Adà che a to sentìt né?! Mochela de cöntà sö di sproposècc pèr piaser.

GINA. (Al pubblico, ironica) bèla e tat gentile. (A Rina) me a cönterès sö di sproposècc?

RINA. Otèr che sproposècc a ta cöntèssö. Dim alura, chi tra me e te alè stacia spusada?

GINA. E chèsto cosa ölèl dì?

RINA. Al völ dì che a ergü a ghè piasit ol me müs e mia olm tò!

GINA. Te ringrasia ol signur che ol tò poèr Gino al ta est te pèr prima, se de nò al so mia come ala sarès indacia a finì. (Al pubblico) du agn de fidansamènt la facc e ala ma facc vèt ol so Gino dò  olte in töt pèr la pura che a gal röbès.

RINA. Sèmpèr con chèsta storia. Ol Gino al sé innamurat de me perché … perché … (non sa che dire).

GINA. Dai, forsa, an sé che töcc che an völ saì ol perché. (Al pubblico) sèmpèr che a ga sabe ü perché.

RINA. Perché … a go ü muntù de qualità.

GINA. (Al pubblico) nascundide be, però. E … pèr esèmpe?

RINA. Pèr esèmpe … (Fra sé) cosel che al ma disia sèmpèr? A se! (A Gina) al me Gino a ga piasia … i me globi di orègie!

GINA. (Ironica) madonname che qualità grandiuse! E … dòpo?

RINA. E dòpo al ma sircat me anche pèr … pèr … (non sa che dire).

GINA. Pèr … ?                 

RINA. Pèr … (inizia a vergognarsi e a fare la lösa).

GINA. Alura? A ègnèt alade po’?!

RINA. (Sempre vergognandosi e facendo la lösa)Al ma sircat pèr … i me bötasöi.

GINA. (Ride) se-è, aiè po’ bèi i tò bötasöi, ai sömèa du manèc dè stignas.

RINA. Te, e finìt de töm in giro?

GINA. (Smettendo e con fare ironico) scusa Rina, o mia facc apòsta. Adà, me a ma so mia spusada, adoma perché a so alèrgica ai anèi e po’ dòpo anche perché … (viene interrotta).

RINA. (Al pubblico, ridendo) se, alè alèrgica ai anèi, chèsta alè bèla.

GINA. (Alzando il tono di voce) e perché de assasine in cà annè ase adoma de öna!

RINA. (Smette all’istante di ridere) assassina … a me?

GINA. El mia forse morto ol tò Gino?

RINA. Cèrto che alè mort! (Alzando gli occhi al cielo) pace all’anima sua. Cèrto che alè mort, se, ma depèrsòcönt però! A o mia facc in tep a daga ol martèl söl co perchè alè secat fò prima.

GINA. Se, alè mort di crepacör perché al ta est te alsà innaria ol martèl … (viene interrotta).

RINA. (Guardando la porta d’entrata) ma cönta mia sö di stüpidade. Fa sito adès che al ria zet.

GINA. A se? E me invece … (viene interrotta).

RINA. Fa sito se de nò chèl martèl le a taldo a te söl co quando an va a cà.

SCENA II

Rina, Gina e Pina

PINA. (Entra e si siede distante dalle due sorelle). Ciao Rina. Gina.

GINA. E a me ol “ciao” a mal dighèt mia?

RINA. (Dandole una gomitata) a ta ste le a ardaga pròpe al töt né?! Ma lasa cor ün po!

PINA. Ma arda che me a to saludat né!?

GINA. Ma se a te dicc “ciao Rina”. Dòpo a ghera ol punto e po’ dòpo a te dicc ol me nòm.

PINA. Ma set mia te la Rina?

GINA. Me nò, me a so la Gina, (ironica) chèla dòpo ol punto.

PINA. Madonname, scüsa. Me a o dicc “ciao Rina” pensando de salüdà te.

RINA. E cosa a ölerèsèt dì, che me alura a sarès chèla dòpo ol punto?

GINA. Ma Rina, stà mia le a ardaga  pròpe al töt! Ma lasa cor ün po!

PINA. (Dopo un attimo di silenzio) a sis malade?

RINA. Alè le (indica Gina) che alè malada e me a so che acompagnala.

GINA. Se, me a so malada e le ala ga i me dulur.

RINA. Ma set bambosèla? Pina, daga mia scolt perché diolte aialsa mia cosa ala dis.

PINA. Diolte?

RINA. Scüsa, a ta ghe resù. Alè sèmpèr isse, mia diolte!

GINA. Perché el mia ira forse che a ta ghe di dulur?

RINA. Prima ròba, aiè mia tace e segonda ròba chi poc dulur che ago aiè i me e mia i tò. A    talse che la ròba di otèr a me ala ma pias mia.

PINA. Rina, adà che se a ta ölèt i me dulur, a ti fo mia pagà né? A ti regale!

GINA. (Al pubblico) ivvest come alè de cör?

RINA. No grasie, Pina. Anche se aiè poc, anno ase di me.

GINA. E di me.

RINA. Ma set indre amò? Ala ga sèmpèr vòia de sbanbosà!

PINA. Ma ghis mia otre ol mal de schena? Me ago öna “lombardia cronica” che a va dighe mia.

GINA. Ma se ataggle apena dicc!

RINA. Gina, el ase ardat? (A Pina) nò Pina, pèr grasia a go mia chèla lombardia le e gniac ol Piemont. Pèrò, me a go ün’otèr laur e fo öna fadiga a caminà! A go i “vene vanituse”. A ma crèdèt che töte i ene di me gambe aiè isse? Töte e töte.

GINA. Isvèt che aià facc ol “passaparola”.

RINA. Te dì amò öna paròla al’incuntrare che a tande det dèl dutur depèrtocönt.

PINA. Ma la lombardia cronica alè amò negot. A go che ü pols che al ma fa èt i stèle.

GINA. Anche dèl de?

RINA. (Guarda Gina e sospira. Poi a Pina) che manera al ta fa mal?

PINA. A mè egnìt la “sindone del tunnel carnale”.

GINA. La sindone? Come fet a igla te se alè a Türì?

RINA. Gina, stale buna docà! (A Pina) indasaì che mal che a ta ghe de iga det. Me invece diolte a ma e ü mal de co fort che a ga rie gniac a èt la televisiù in dè stansa.

GINA. Ma se a taggle gniac la televisiù in de stansa?

RINA. Ma la ölèt mocà fò? Te cominsa a preparà ol libèr che oramai a tocherà quase a notèr andà de det dal dutur. Pina, la me sorèla ala ma dicc che ala ga “ü problema gròs” e alura ala ma domandat de acompagnala che dal dutur. Ale tössö almeno?

GINA. Cos’è?

RINA. Ol libèr.

GINA. Cèrto Rina, a me ciapat pèr chi?

RINA. Pèr öna che ala à dal dutur sèmpèr sènsa libèr.

GINA. E invece incö alo tössö.

RINA. (Al pubblico) al sarès la prima olta che ala sa regorda. (A Gina) famèl vèt?!

GINA. (Lo toglie dalla borsa) ciapa!

RINA. (Lo prende e legge) IL DOTTOR ZIVAGO. E chèsto che, pèr te, al sarès … (viene interrotta).

GINA. Ol libèr dèl dutur.

RINA. Ma me dighe Gina, cosa a ghet det in chèl servèl! Ol libèr dèla mutua a ta ghe de tösö!

GINA. A, chèl?

RINA. (Al pubblico) fürtüna che alè l’önica sorèla che a go.

GINA. Se maa, a so concentrada pèrò!

RINA. Se pròpe. Adès pèrò pientela pò le né se de nò a ta concèntre me ergot sö chèl co le pie de plòc. Cor, va a cà a töl chèl libèr.

PINA. Gina, ma delbù a ta ghe ü problema gros?

GINA. Se Pina, alè pròpe isse.

PINA. Adà che alura a ta do ol me de libèr dèla mutua. A tal fo mia pagà né?

GINA. (Ironica) e a me a mal regalèt mia!? Schèrse Pina. Adà, grasie, a ta me schiàt öna strada. (Pina glielo consegna).

RINA. Adì otre dò che al sa pöl mia fa chi laur le, alè cuntra la lège.

GINA. (Al pubblico) a go öna sorela che oltre a ès fillosofìca alè anche avvocata nostra. (A Rina) te, e mia che tat a fa la sapientuna né, perché a me al manterèsa mia!

RINA. A te forse al ta interèsa mia, ma a me a ma piaserès saì se ala Pina al ganterèsa mia finì in presù.

PINA. Me, in presù? A görès a chèla. (si riprende il libretto dalle mani di Gina).

GINA. Ma Pina, daga mia scolt ala me sorèla. Le alè sèmpèr isse capastrofica pèr töt!

RINA. Pina, me de amisa a to avisat, dòpo arda te.

GINA. Madonname che spaentuna che a ta se. Pina ada che alè ü Giüda la me sorèla, crèdega mia, ala fa töt pèr fa ü dispèt a me. (Con voce gentilissima) dai Pinuccia, prèstèm ol tò libèr (sta per toglierglielo dalle mani).

PINA. (Ritrae il libretto e lo mette nelle borsetta) scüsa Gina ma preferese datèl piö ol me libèr. Mia perché a go pura dendà in presù, né! Figürèt che me a go pura dendà in presù che forse al sarès mèi che stache con votre dò.

RINA. (Seria) e cosa ölerèsèt dì?

PINA. Ma coset capìt?! (Ride volendola convincere) Ölie adoma dì che al sarès mèi in presù che ès dèl dutur. Alè ü modo de dì o no?

RINA. Adoma te a ta ga se chi modi de dì isse contorti.

GINA. Alura Pina, a mal prestèt alura?

PINA. Dèlbù Gina, a pöde mia perché … perché … a ta fa negot se a tal dighe in domà ol perché, Gina?

GINA. (La guarda male) insoma a ma toca indà a ca a töl!

RINA. E a ta stabe! Adès a ta sa rangèt!

GINA. Fürtüna che  so che in machina, sic menücc e a so a cà.

RINA. Dim negot a me che al manterèsa mia.

GINA. Ölerèsèt dì che a ta ma acompagnèt mia?

RINA. A ga pènse gniac pò. Me de che a ma sa möe mia.

GINA. (Al pubblico) a vangüre mia öna sorèla compagn dela me. (A Rina) alura Rina … me ando.

RINA. (Non la guarda).

GINA. (Si alza) Rina, a sondre andà …

RINA. (Non la guarda).

GINA. (Arriva alla porta d’uscita) Rina … a so söla porta …

RINA. (Non la guarda).

GINA. (Da fuori scena) Rina … a sondacia …

RINA. (Guarda in cielo) Dio sia lodato!

PINA. Ma Rina, scüsa né se a ma santromète, ma la tò Gina, ela normal?

RINA. Adà Pina, dim negot de braa che otèr che chèsto de dutur a ma tocherès portala.

SCENA III

Rina, Gina e Pina

GINA. (Entrando di corsa).

RINA. Ma et ciapà ol’aereo?

GINA. Rina, a ta ghe de ègn a cà con me!

RINA. Ma me dighe che te a ta capesèt negot! Ardae che a ta serèt zamò partida! Pasafò e fam mia pèr la pasciensa pèr piaser.

GINA. Va be, a fo chèl che a ta ma dighèt. Dam i ciaf alura.

RINA. Che ciaf po’? A tagghie a te i ciaf de cà (ironica) o et lasacc a cà poa chèle?

GINA. A ma ocor i ciaf dèla “tò” machina.

RINA. (Ride) dèla me machina? Cosa annà ta faret di cif dèla me machina che alè in garas a cà, quando a ta ocor i ciaf dèla “tò” machina pèr indà a cà?!

GINA. (Ride anche lei) ma Rina, a sa regordèt piö che ansè egnide che dèl dutur cola “tò” machina?

RINA. (Seria) cola me machina?

GINA. Cèrto. Cosa a ta merèt dicc prima de part? (Scimmiottandola) “Me con te a salte mia sö perché a ma sa fide mia e perciò an tösö la me machina se ala ta-a be”.

PINA. El vira Rina?

RINA. Pina, fa la braa almeno te.

GINA. Alura, cosa ölèt fa? (Ironica) A ma det a me i ciaf dèla tò machina?

RINA. (Non sa che fare).

GINA. Alura?

RINA. Fa mia tat la spiritusa con me né? La me machina te, attla guidere mai! Mètètèl be in chèl co de… de …

PINA. De segadüra.

RINA. De segadüra. (A Pina) grasie Pina.

PINA. Ma figürèt Rina, se an sa öta mia fra amise.

RINA. Mè che andaghe pèr forsa. Scolta Pina, a matègnerès mia ol pòst pèr piaser?

GINA. Ma cèrto Rina, va pör col cör cöèt che … (viene interrotta).

RINA. Pina, col cör cöèt con döna compagn dèla me sorèla?

PINA. Madonname scüsa Rina, diolte a ma e fò i paròle de boca sènsa pensaga.

GINA. (Al pubblico) ma ivvest de quata braa zet che a so circundada!

RINA. Alura Pina a mal tègnèt ol pòst?

PINA. Ma cèrto Rina. Prima de me, a ta ga se te.

GINA. E me.

RINA. Fa sito Gina, fa sito Gina che a tan lasèt indre gniac öna de fa o anima dèl pörgatòre. (Esce).

GINA. Madonname Rina come a ta se piena de complimèncc incö pèr me.

RINA. (Da fuori scena urlando) alura, a rièt!

GINA. Subitissimo Rinetta mia! (Esce).

PINA. (Al pubblico) al sömèa fò ol Sère. La Gina, alè mia normal e alì capìt a otèr, ma però, per me, anche la Rina alè mia pròpe fenida dèl töt. Come al sa fa a regordas mia de ès vegnida che dal dutur cola pròpe machina!

SCENA IV

Pina e il Dutur

DUTUR. (Esce dall’ambulatorio) buongiorno sciura Pina, ala ègne det pör.

PINA. Chi, me?

DUTUR. Perché èdela forse ergü dotèr det che?

PINA. Nò, det che nò, ma de fò se.

DUTUR. Pina, al so a me che de fò de a ghè in gir ü muntù de zet. Ma chi al völ vès visitat de me al ga pèr forsa de egnì che in dèl me stöde.

PINA. Ma cèrto sciur dutur. Al ga pròpe resù.

DUTUR. (Al pubblico) meno mal che alà capìt al volo. Avanti alura sciura Pina (le indica la porta dell’ambulatorio).

PINA. A ma toca mia a me, sciur dutur.

DUTUR. (Al pubblico) amò turna. O che ala straparla, o che ala ga la fevra (le tocca la fronte).

PINA. Nò sciur dutur, a go mia la fevra, a so egnida che per i me dulur e anche a faga èt i me esam dèl sanc (glieli mostra).

DUTUR. Che in sala d’attesa a pöde mia ardaga ai sò esam. Sö, la ègne det.

PINA. A pöde mia, a ga toca ala Gina e ala Rina prima.

DUTUR. (Si guarda in giro) endo sarèsele?! Le aià èt? Me ai vède mia.

PINA. Ma cèrto che ai ghè mia che, aiè indace a cà a tö ol libèr dela mutua che la Gina ala lasat a cà. E dato che a ga toca-a a lure prima de me, a pöde mia robaga ol pòst e pasàga innacc. Anche perché la Gina ala ga de iga“ü problema gròs”.

DUTUR. Gròs? Gròs quat?

PINA. Al so mia sciur dutur. Aià mia specificat.

DUTUR. An vederà quando la ria. Ala ègne le intat, docà!

PINA. Nò sciur dutur, al va cuntra i me princìpi. Però se me a ga fès vèt i me esam che in sala d’aspetto, cosa dighèl, i me princìpi ai sarès salvi?

DUTUR. Ma cosa annà sape me di sò princìpi, ciò prìncipi.

PINA. Adà an fa isse, me a ghi fo èt che, ma lü a gal dis mia ala Gina e ala Rina. Cosa dighèl?

DUTUR. Me dighe che le alè mia apòst.

PINA. Pèr forsa, a sarès gniac che de lü. Al varde che, ol me polistirolo come alè olt.

DUTUR. Cosel? Ala ma faghe èt? (Legge gli esami).

PINA. Che, al varde. (Glielo indica) polistiròlo, tresènto.

DUTUR. Colesterolo Pina. Colesterolo.

PINA. E, chèl che a o dicc me. Ma come foi a fal isbasà?

DUTUR. Pina, a ghè mia tat de fa, a mè fa öna bèla dieta.

PINA. Öna dieta? Ma se alè tat che a so a dieta!

DUTUR. A mangièla dèl cöndimet?

PINA. Ma cèrto sciur dutur che al mange! Se a go dicc che a so a dieta, al völ dì che so a dieta.

DUTUR. (Sospira e alza gli occhi al cielo) cosa ala mangiat incö?

PINA. Ü tont de lasagne.

DUTUR. Ü tont de lasagne? E pèr le, chèsta ala sarès öna dieta?

PINA. Otèr che dieta sciur dutur, al varde che prima annà mangiae du de toncc de lasagne!

DUTUR. (Suono di telefono dall’ambulatorio) salvat in fal. La ma scüse (va a rispondere).

PINA. (Al pubblico) ivvest che al ga credìa mia gnià lü come a pödia iga sö ol polistirolo cola dieta che a sondre a fa?

SCENA V

Pina e Lino

LINO. (Entra) ciao Pina.

PINA. (Infastidita) Ciao Lino. (Al pubblico) al sa sènt che alè riat. Sentì mia o l’udur dèl vì che al ga adòs otèr?

LINO. (Si guarda in giro) ada che forse incö ando a ca prèst.

PINA. Se alè pèr me a ta pödèt anche indà a cà söbèt.

LINO. Ma Pina, che manera a ta sèmpèr isse malgüstusa con me? Cosa a toi facc?

PINA. Me “malgüstusa? Al ta sömèera a te. (Al pubblico) a soporte mia l’udur dèl vì.

LINO. Arda che a to sentìt né? Che colpa annoi me se a ma pias ol vì?! (Alludendo) Ada che con zo ün po de ì, a ta èdèt mèi i persune come aiè.

PINA. Cosa ölerèsèt dì, che me a so de ardà adoma con zo ol vì? Arda che me de zuena a so stacia öna bèla dòna, anse “bellissima”.

LINO. Èco, braa, de zuena, perché adès …

PINA. Adès … cos’è?!

LINO. Adès pèr vedìt bèla, a gaavrès isse de bièn dèl vì!

PINA. (Silenziosa e arrabbiata).

LINO. Ma-a, chi a ghè det dal dutur?!

PINA. (Silenzio).

LINO. Te, ma a set dientada surda? A ma dighèt po’ chi a ghè de det dal dutur?

PINA. (Arrabbiata) domandaghèl al tò ì! A ghè det nigü a te!

LINO. Ma cosa aspètèt alura andà det.

PINA. A pöde  mia, a ma toca mia a me.

LINO. Ölerèsèr dì che a ma toca a me alura? Alè pròpe ira che “gli ultimi saranno i primi”.

PINA. Ma cosa cöntèssö a te, i regole aiè sèmpèr chèle. A toca prima ala Rina e ala Gina.

LINO. Ele in dèl bagn, forse?

PINA. Nò, ala sò cà de lure.

LINO. Aiè ala so cà e magare ai ga gniac in mènt dendà del dutur e a ga toca a lure?! Ma set sigüra de it mia biit a te?

PINA. Lino, la Rina e la Gina, aiera che prima dendà.

LINO. Sö chèsto a ta ghe pròpe resù.

PINA. Ölie dì che aiè indace a cà perché la Gina ala lasat a cà ol libèr dèla  mutua. Oramai ai sarà che a momèncc. Me a ga pase mia innac perché aiè laur che ai sa fa mia e anche pèrchè la Gina ala dicc che ala ga “ü probelma gròs”.

LINO. “Ü problema gròs”? che tipo de problema?

PINA. Adà, al so mia, aià mia dicc.

LINO. Se i laur i sta isse, gniame a öle mia pasaga innacc.

SCENA VI

Pina, Lino e dutur

DUTUR. (Entra sentendo odore di vino) a to sentìt infena de det che a ta serèt riat.

LINO. O usàt in po tròp sciur dutur, nè?

DUTUR. (Mette le mani sul naso) nò Lino alè mia pèr chèl. Dai edet te intat che a mi spèta i dò sorèle, dato che la Pina ala ga di principi.

LINO. A se? Ma chi avrès mai dici che a ta gherèt ol sanc blö?

PINA. Ol sanc blö? (Con paura) ei pròpe isse bröcc i me esam sciur dutur?

DUTUR. Prìncipi e mia princìpi Lino! Pina, daga mia scolt pèr piaser. Alura Lino?

LINO. Nò sciur dutur, se a ga toca ala Rina e ala Gina me a ègne mia de det. Anche perché la Gina ala ga de iga “ü probelma gròs”.

DUTUR. Indasaì che problema al sarà (Pensa) Va be dai, andaro a fa öna telefunada intat chi ria. (Rientra nell’ambulatorio).

SCENA VII

Pina, Lino, Rina e Gina

(Nel frattempo Lino si appisola).

RINA. (Entrando con Gina) ciao Pina. Ala sa regordaa piö … (si ferma) cosel chèl udur che?

PINA. Indüina (indicando Lino).

RINA. Adès capese. A sere indre adì che chèla bambosèla dèla me sorèla ala sa regordaa piò indoca alera metìt ol libèr dèl dutur.

GINA. Daga mia scolt Pina. Apena riade a cà a go dicc de ardà in doca a tegne i liber söi dutur ma le ala ma mia dacc iscolt.

PINA. (Meravigliata) A ghet i libèr de medicina, te Gina?

GINA. Piö o meno.

RINA. (Ironica) dai, cöntega sö i tò libèr de “medicina”.

GINA. Alura: ol Dottor Zivago atle zamò est; dòpo a go ol Dottor Kildare; ol Dottor Jekill e Mister Haide; dòpo ol Dottor Hause e a go anche Uccelli di rovo.

LINO. (Svegliandosi all’improvviso) uccelli? Indoei che a ga sbare söbèt! (Poi si riaddormenta subito. Le tre donne si spaventano).

PINA. Ma cosa cèntrèl “Uccelli di rovo” coi libèr dèl dutur?

LINO. (Svegliandosi all’improvviso) dim ü sciòp che a ga tire söbèt! (Poi si riaddormenta subito).

GINA. Al sarà mia ü libèr söi dutur, ma alè mèi de öna medesina.

SCENA VIII

Pina, Lino, Rina, Gina e dutur

DUTUR. (Entrando) ò, finalmènte a si riade! Dai egnì det. (Suono di telefono). Spetì ü menüt che ando a respont. (Le due si siedono).

RINA. Al set Pina, che quase, quase, dato che a so che a fo fa anche me a öna quac esam dèl sanc.

PINA. Me aio apena facc e aiè töcc un po sbalacc. Adà, a go ol polistirolo a tresènto. I piastrele a sissènto. Sènsa parlà di linfucili che aiè a sinquantasic. I tricriceti a dösènvinte. Ma a sarèndèt cönt? Fürtüna che i ürine i va mia mal: a go adoma ün po la sbirulina che alè ün po fò.

GINA. Aiè pròpe bröcc, Pina. Me al tò confront a ma sömèa infena de stabe.

PINA. Che dulur ghet  te, Gina?

RINA. Infati che dulur ghet che a tame mia dicc adoma de acompagnat dèl dutur perché a ta gherèt “ü probelma gròs”

GINA. Se pròpe, ü problema gròs che al ma lasa mia durmì.

RINA. Al sarà a gròs Gina, ma a ta fe bèl vèt. Ardì me che cera … alè töta colpa di me calcoi al fidèc. E notare che a so gnià buna de cönta quase.

RINA. Me invece a so isse braa de cöntà. (Preoccupata, al pubblico) madonname indasaì quace calcoi che a go sènsa sail! Nò, nò, me che a faghe fa anche öna caligrafia al fidèc.

GINA. Prepara ol libèr del dutur alura. (Ironica) o let lasacc a cà?

RINA. Te stüpidèla, arda che me a so mia svampida compagn de te, né? (Lo toglie dalla borsetta e glielo porge).

GINA. (Legge) “Libretto Postale”. Fürtüna che te a ta se mia svampida.

RINA. Cos’è? Fam vèt. (Lo guarda) madonname o sbagliat libèr.

PINA. (Al pubblico) alè pròpe ira che “Chi va con lo zoppo impara a zoppicare”.

GINA. (Ironica) e nò, te a ta se mia svampida, a ta se adoma öna smemoranda.

RINA. Te ada che alè la prima olta che sbaglie, né cipèta!

LINO. (Svegliandosi all’improvviso) cipèta? Indoei chi osèi che i cipetà che a ga tire söbèt! (Poi si riaddormenta subito).

RINA. Merà che andaghe a cà a tö ol libèr.

GINA. Rina, arda che … (viene interrotta).

RINA. Gina, cominsela mia a fala indasö! Te sta che, che me ando a cà.

GINA. O capìt, ma arda che … (viene interrotta).

RINA. Amò a set indre?! Pèr öna olta che a sbaglie. Preòcupèt mia che me a ta distürbe mìa come te a te facc con me. Et capìt?

GINA. Ascolta Rina, me a ölie dit adoma … (viene interrotta).

RINA. (Molto arrabbiata) dim cosè!?

GINA. Scolta Rina, ma a ma lasèt parlà?!

RINA. Pèr dì cos’è!? L’önica olta che a sbaglie e le ala sighetà a fammla indasö! (Sta uscendo).

GINA. (Tutto d’un fiato) Rina, indoet che a ta se che cola me machina!

RINA. (Ritornando) madonname alè ira!

GINA. Alera chèsto che a ölie dìt, ma te a ta ma lasaèt mia parlà.

PINA. Ma che manera i cambiat machina a turnà indre?!

GINA. (Ironica) perché la me sorèla Rina, alera convinta che me avrès dementegat a cà amò ergot e isse a sarès indacia a cà depèrmecönt cola me machina.

RINA. Fa sito, fa sito, fam mia dientà bretina. Dai, portèm a cà pèr piaser e fenesela po’ fò ala svèlta.

GINA. (Ironica e alzandosi) al völ dì che adès a ta sa fidèt a saltasö con me in machina?

RINA. Gniampo.

GINA. (Si risiede) benone. A a cà a pè alura.

RINA. O sbagliàt a parlà Gina, ölie dì … che “ün po” a ma sa fide, ma coserèt capìt te?

PINA. (Al pubblico) che dò poiane chèste dò sorèle.

LINO. (Svegliandosi all’improvviso) poiane? Indoele? Dim ü füsil che ai bombarde.

PINA. (Le tre si spaventano come al solito) a ga ölìa a chèsto che incö!

RINA. An vai Gina se de nò al ve nòcc!

GINA. (Alzandosi) dom tòsèc! Dom!

RINA. (A Pina) Pina, ma recomande, tègnèm amò ol pòst.

PINA. Ma cèrto Gina, preòcupès mia, alè compagn de prima. Né Lino?

LINO. (Non risponde perché dorme ancora).

PINA. Cosa sigheteral a durmì a lü! Che merlo dü nòm!

LINO. (Svegliandosi all’improvviso) merlo? Indoel? Spèta che a ciape la mira.

GINA-RINA. Notèr an va alura. (Escono).

PINA. Andì, andì.

SCENA XI

Pina, Lino e dutur

DUTUR. (Entrando) egnì pör det che adès a so libèr … (si guarda in giro) mandoele indacie amò turna!

PINA. Staolta alè la Rina che ala lasacc a cà ol libèr.

DUTUR. O capìt ma, a pöde mia a sta che a spetà i  còmòcc de chèle dò … nèdre selvasghe.

LINO. (Svegliandosi all’improvviso) nèdre selvasghe? Ta-ta-ta-ta (fingendo di aver un fucile in mano).

DUTUR. (Spaventandosi) Lino cosa fet po’? A ta öleremia fam restà che sèc né?

LINO. (Rimanendo sveglio) cos’è? Lü al restà sèc prima de isitam me? A görès a chèla!

DUTUR. Adoma pèr chèl né Gino? Dai Gino edet te che a ta isite. Fim mia pèrt ü muntù de tep!

LINO. Nò dutur, al ma dispias ma a pöde mia, la me madèr ala ölerès mia.

DUTUR. Ma se alè tat che alè morta!

LINO. Se, ma i so insegnamèncc i ma segnat!

DUTUR. (Al pubblico) come a ma piaserès segnaga ergot me sö chèl co!

LINO. Al vèderà che ai rierà ala svèlta. La Gina ala ghera sèmpèr chèl problema gròs.

DUTUR. El pròpe isse gròs?

LINO. Se gròs, anche tant.

PINA. Se se, pròpe gròs.

DUTUR. (Rassegnato) adà, quando ai ria, file egnì det söbèt. (Rientra nell’ambulatorio).

PINA. (Sente dei rumori) adà che forse aiè zamò che.

SCENA X

Pina, Lino, Rina, Gina e dutur

GINA. (Entrando) a so riada prima posebol.

RINA. E me a so riada pèr segonda.

LINO. Pèr forsa a sis adoma in dò!

RINA. Pina, staolta a ma tössö dò machine chesse almeno se an ga dendà a cà, an sé indipendenti.

LINO. Ma perché a ghis intensiü dendà a cà amò? Pèr fürtüna ol co aglì tecat!

GINA. Spiritus. Pina, a görès a chèla de’ndà a cà amò col problema gròs che a go.

PINA. Ma al sapöl saì po’ che problema gròs che a ta ghe?

RINA. Infati, al sa pöl saì che problema gròs che a ta ghe che a tammle mia dicc ma a ta me dicc adoma de acompagnat dèl dutur perché a ta gherèt pura dendà det depèrtòcönt?

LINO. Alura, al sa pöl saì de chèsto problema gròs che se a mi spèta amò ün po al paserà ala stòria!?

GINA. Alura, scoltime be. Me-e, a go sö ü bignù in döna ciapa e a ga rie mia schisamèl.

RINA. E te a ta me facc vegnì che dèl dutur … pèr ü bignù? (Si alza).

GINA. Rina, ma arda che alè mia ü bignù qualunque né! Lasèm mia indà det depèrmecönt! A talse che a go pura di dutur me!?

RINA. Al sa ciae ai me esam dèl sanc, ma me a ègne mia det dèl dutur pèr “ol  tò bignù! (Esce).

LINO. E ol tò problema gròs, al sarès “ü bignü in döna ciapa”?

GINA. Te Lino, ma arda che alè bignù ma gròs né! Ölèt vèdèl?

LINO. Ma pèr carità!

PINA. (Al pubblico) arda te se bisogna faga pèrt ol tep al sorèla e al dutur pèr … ü bignù.

LINO. Pina, me ando, di figüre me anna fo mia col dutur.

PINA. Di figüre? Che figüre a fet te col dutur?

LINO. Ma se ago dicc piö de üna olta che la Gina ala ghera ü problema gròs?

GINA. Se, pròpe gròs, brao.

LINO. Fa sito te. Capesèt adès, Pina? Me ando. A va salüde. (Esce).

GINA. (Silenzio. Guarda Pina).

PINA. (Guarda Gina e poi al pubblico preoccupata) madonname ala ma arda! Ölerès mia che a mal domande a me.

GINA. Pina, a ma acompagnerèsèt mia det dal dutur?

PINA. (Guarda l’orologio) madonname se al sé facc tarde! Al ma dispias ma a pöde mia perché … a go dendà … a mèsa! (Esce).

GINA. Come se a lure a ga ègne mai sö … di bignù!

DUTUR. (Da fuori) ela riada Gina?

GINA. Se, ma la me sorèla ala ghè mia.

DUTUR. Ala ègne det adoma le alura.

GINA. Al varde che però a go ün po de pura, a go “ü problema gros”.

SIPARIO