Un killer chiamato… Damigiana

Stampa questo copione

COMMEDIA BRILLANTE IN TRE ATTI DI CARLO MANGIU’

    PERSONAGGI

DOMENICO DAMIGIANA

PAOLA, sua moglie

CETTINA, la figlia

GIUSEPPE DAMIGIANA, fratello di Domenico

GINO BOTTA, attore

LINA SPITALERI

MATTEO SPITALERI, marito di Lina

DON CALO’, mafioso

TURI

ROSETTA, cameriera della pensione

ANNIBALE

GIOVANNIVANNI (garzone di barbiere)

ROSALIA TORREGROSSA (figlia di un mafioso)

LILY (spogliarellista)

L’azione si svolge, in epoca attuale,  in una pensione di Catania.

IN FONDO: A sinistra porta della camera di Turi Pennisi; al centro finestra che da sulla strada, a destra arco che funge da comune

A SINISTRA: in prima: bagno; in seconda: cucina; in terza: gradini che portano ad altre camere fra cui quelle dei titolari.

A DESTRA: in prima: camera di Lina Spitaleri; in seconda: camera di Gino Botta.


ATTO PRIMO

La scena è vuota ed in penombra. E’ tarda sera, tutti dormono. Poco dopo, si sente venire dalla strada il suono acuto e prolungato dell’antifurto di un’automobile.

LINA sola poi TURI, PAOLA e CETTINA

LINA              (E’ in vestaglia; stato di agitazione, và verso la finestra uscendo dalla usa camera, spia attraverso i vetri poi guarda verso le scale) Signor Domenico… signora Paola… ma non sentite? E’ l’antifurto della macchina… ma che fa non sentite?

TURI              (dalla propria camera, in canottiera e pantaloni del pigiama, corre anche lui a spiare dalla finestra) Chi su i latri? E chi è non nesci nuddu? (chiama) Don Domenico… signora Paola.

PAOLA          (in vestaglia con una scopa in mano pronta a colpire) Chi fu? Unni su? Chi ci su i latri?

LINA              Si! Dda sutta, si stanno purtannuia machina.

PAOLA          (accennando ad andare verso la finestra) O sti figgi ddi….. ( a Cettina che nel mentre è entrata) Curri,  v’ho pigghia un sicchiu ccu l’acqua.

CETTINA      (fa per andare ma si imbatte in Giuseppe)

GIUSEPPE e detti

GIUSEPPE    (è riuscito ad infilarsi solo una gamba dei pantaloni, perciò arriva saltellanDO)

                        (A Cettina)  Unni vai?

CETTINA      Vaju a pigghiari un sicchiu di acqua.

GIUSEPPE    (cercando di infilare l’altra gamba dei pantaloni, cade sul divano) Maliditti causi… ma comu ‘n sicchiu d’acqua ppe latri?

PAOLA          E allura chi facemu?

GIUSEPPE    A polizia… ‘u centutridici

PAOLA          Si, si… (corre al telefono)

GIUSEPPE    Ma intanto fussi megghiu si scinnissimu ntri ( armeggia sempre con i pantaloni) … ‘n mumento ca non trovu ‘u pedi…

PAOLA          ( a Turi) Forza, scinnemu…

TURI              (confuso e impaurito) Iu?... Un momentu… iu, però… ne canusciu…

PAOLA          Si, ora vi presentami … e ddu me maritu ca dormi… (chiamando) Domenico… Domenico…

DOMENICO E detti

DOMENICO (entra spaventato) Silenziu… muti … astutati a luci … astutati a luci

PAOLA          Comu? Chi è c’avemu a fari?

DOMENICO Luvativi d’avanti a finestra, nun ci faciti capiri ca semu intra … silenziu assoluto, s’annunca ‘ama scinniri.

PAOLA          Ma chiddi si portunu a machina, a bedda machina, u capisci? (fa per andare verso la finestra)

DOMENICO        (le sbarra il passo) Non grapiri, statti ferma!

                        (si addossa alla parete e sbircia di fianco alla finestra) Non ni facemu vidimi.

PAOLA          Ma allura … accussì ni facemu arrubbari a machina?

                                  

(cessa l’antifurto)

GIUSEPPE    Muti, muti… si fermò… non ci sunu cchiù.

PAOLA          E si capisci! Si purtaru a machina.

DOMENICO (andando verso la finestra) Delinquenti, latri, spataioli …. (riprende a suonare l’antifurto, balza indietro impaurito) Ddocu è, attaccau n’atra vota.

PAOLA          Iu vogghiu scinniri.

DOMENICO E chidda nun si sta muta… (a Giuseppe) Chi dici mi pottunu sentiri?

GIUSEPPE    Avaja … sintevunu a tia … n’uatri stamu o quartu pianu e chiddi sintevunu a tia. Muti … tutti muti … silenziu assulutu.

PAOLA          Ma ju non capisciu … ma chi ‘ama sentiri a musica?

DOMENICO Ahu! Ju sugnu u capo da casa … ju haju il dovere da vigliaccheria, ju haiu aviri u curaggiu … di scantarimi … ju  (cessa il suono)…

PAOLA          Finiu… rapemu?

DOMENICO Un mumento, ca ‘sti antifurti moderni su tradimintusi. Aspettati!

LINA              (portandosi una mano alla testa, si sente male) Madonna mia, mi sentu mali…

GIUSEPPE    (sorreggendola con eccessivo trasporto) Cca, cca signa, cascassi ‘ncoddu a mia.

LINA              (respingendolo) Ehi! Don comu vi chiamati….

DOMENICO (guardando la scena) Pippinu, pippinu… ma chi ti pari u mumentu chistu?

GIUSEPPE    Ma picchì, chi fici? Chi l’aveva fari cascari ccu culu interra?

PAOLA          (mentre ha aperto la finestra e guarda fuori) Madonna mia… Madonna mia,,, (piange)

CETTINA      (alla madre) Sa purtanu?

DOMENICO Eccu, u sapeva ju, a tragedia… a fini ddo munnu.

PAOLA          (smette di piangere) Ju ccu tia nun ci vogghiu parrai.

DOMENICO Ma dicu ju, chi aveva a fari, l’eroe? Scindeva… chiddi erunu capaci ca m’ammazzavunu, e poi mi pettevunu a mitragghia ‘nto pettu… Paula, ha sapiri ca u novanta per centu dde cristiani, quannu sentunu n’antifurtu, si chiudunu intra.

PAOLA          E allura chi si cci metti a fari?

DOMENICO Ma viditi chi discursi! Si cci metti … perchi … si cci metti! Accussi… ppì fari na cosa … ppì fari un’azione di disturbo contro i latri … ma poi unu chi fa scinni?

LINA              Si, è vero, è… come dire un fatto psicologico.

PAOLA          E va beni. Allura aspittamu ca i latri ni telefunanu: protu.. siti in casa? Per cortesia, nsiciti perché ci avemo arrubari a machina.

DOMENICO Tu scherzi. Comunque è inutile insistere. Chista signori mei, è na brutta epoca.

CALO’           Cara Paola, nuddu cchiù si scanta di nenti.

TURI              (batte una mano sulla spalla di Domenico)

DOMENICO (preso alla sprovvista, si spaventa) Cu è… morti subitanea.

TURI              Ju sugnu… diceva… nun è megghiu su scinnemu?

DOMENICO E scusati… unu è soprapinseri, è nervoso … Pippinu, scinnemu?

GIUSEPPE    Si, si scinnemu.

DOMENICO Ca poi dicu ju… scinnemi pirchì, chi jemu a vidimi? A machina ca nun c’è cchiù?

GIUSEPPE    E va beni, ma un sopraloco s’ha jri a fari.

PAOLA          Aspetta ca mi mettu na cosa ‘ncoddu.

DOMENICO Unni vai tu? I fimmini sanu a stari a casa… non si po’ sapiri mai… capita c’avemu a scappari… tu comu curri? Amuninni ( esce dalla comune con Turi e Giuseppe)

CETTINA      Mamà, non ti dispirarim può darsi can un sa purtanu.

PAOLA          Ca comu, allura chi ficiru schirzuni?

CETTINA      No, ma può darsi che l’hanno spustata e poi sintenu l’antifurtu e l’abbannunanu.

PAOLA          Ma quannu mai… chiddi i latri .. su persuni seri. (a Lina) Signora, chi ura è?

LINA              (soprapensiero, nascondendo il polso) Non lo so!

PAOLA          (stupita) Comu no sapi? Ma si avi u rilogiu?

LINA              (confusa) A si, scusati. (guarda l’orologio) E’ Menzanotti! Abituata ca pa strata, dicu sempri “non lo so”.

PAOLA          E pirchì?

LINA              Ca ppi latri. Chiddi adumannunu l’ura, e poi zac… di colpu vi scippunu l’orulogio. Chiddu, so maritu, avi ragiuni… su tempi brutti. Nun si capisci cchiù nenti.

PAOLOA       U sacciu, u sacciu… ma ca unu senti l’antifurtu e non si movi, chistu mi pari esagiratu.

LINA              E allura, unu chi fa? si fa ammazzari e bonanotti?

PAOLA          (distratta) Bonanotti, bonanotti signora.

LINA              Si, si, megghiu ca vaju a lettu, su arrinesciu cchiu a dormiri, cu stu nirvusu ca haju, stanotti. (via nella sua camera)

PAOLA          Si nni Jvu?

CETTINA      Si! Mamà, ora ca veni u papà nun cuminciati a litigari.

PAOLA          Ju? E chi liticu a fari? Chiddu aveva a fari l’avvucatu. Tanti ni fa, e tanti ni dici ca porta a discussioni da so parti.

TURI GIUSEPPE e poi DOMENICO

TURI              (entrando con Giuseppe) Sintiti a mia, a denunzia s’ha fari e subitu.

PAOLA          Si la pigghianu?

GIUSEPPE    Si

TURI              (a Giuseppe) Si issi a vestiri ca l’accumpagnu ju o commissariatu.

GIUSEPPE    ma forsi è megghiu dumani…

TURI              Quali dumani, subitu.

GIUSEPPI     Fra l’autri cosi, fora fa friddu.

TURI              Avanti, forza. Appena si prontu mi chiami. (esce per la sua camera)

GIUSEPPE    Varda che bella… A jaddina fa l’ovo e o jaddu ci abbamba … u panaru. Vhi… e che è camurriusu chistu. ( va per le scale)

PAOLA          A bedda machina … a bedda machina si purtaru (piange)

DOMENICO (entrando) E bonu, bonu… nun chianciri cchiù … ni n’accattamu n’autra.

PAOLA          Si, quannu a befana ni fa truvari n’autra valigia (gridato)

DOMENICO (sussultando e guardandosi attorno) Ahu! Ma chi niscisti pazza? Ti metti a fari sti vuci? Ma chi mi vo fari passari quarchi guaiu?

PAOLA          Ma pirchì, chi ficimu? L’arrubammu a valigia?

DOMENICO Chi c’entra  a valigia era senza patroni, chistu è veru. Però u nostru duviri era chiddu di purtarla a questura.

CETTINA      Papà, io dico…

DOMENICO Tu n’a diri nenti, t’ha stari muta.

CETTINA      Ma papà…

DOMENICO Quali papà… unni è papà… u papà morsi! Paula, cci voi ricurdari a tò figghia che non mi devi più rivolgiri la parola?

PAOLA          Ma chi ti pari u mumentu?

DOMENICO Nun c’è mumentu. Iu ccu idda nun ci parru cchiù. Nun ci parru di jornu, fuuramini di notti.

PAOLA          (alla figlia) Chi ti dissi ju, chiddu u spuntu vuleva.

CETTINA      Papà…

DOMENICO E torna… n’atra vota?

PAOLA          (alla figlia) E chiamulu signor Damigiana, ca u fai cuntentu.

DOMENICO No, idda non mi devi chiamari ppi nenti. Non ci vogghiu parrai.

PAOLA          E va beni, bedda da mamà, nun ti preoccupari… tantu … n’autru misi ci n’hai … poi ti mariti e ti…

DOMENICO E ti levi di sutta a stu tirannu, a stu boja…

PAOLA          … ti sistemi.

DOMENICO Ah… m’ava parsu chi dicevi, a tia ti canusciu.

PAOLA          (su con la voce) Senti, e megghiu ca non mi fai parrai, sennò su sferru u sai chiddu ca fazzu.

DOMENICO (gridando) Chi fai, chi fai? Sintemu… sintemu…

GIUSEPPE, detti e poi TURI

GIUSEPPE    (entrando) Signori mei, signori mei, vi ricordu ca ‘nta tabella da pensioni c’è scrittu “Pensione della pace”. Ohhhh chi bella paci… ccà paremu nto Vietnam.

DOMENICO E certu, si non facemu sentiri i fatti nostri a genti, chidda nun è contenta.

PAOLA          (come per dire che esagerazione) Ehhhhhhhhhhh!

GIUSEPPE    (abbassando la voce e indicando la porta di Turi) Chiddu già ha ‘nstisu tuttu, è sempri c’aricchi a pinneddu.

TURI              (mette fuori la testa) Don Pippinu, mi dispiaci ma chistu non l’avevuru a diri. Iu, i fatti mei mi fazzu. (rientra)

GIUSEPPE    Si, i fatti so… e chiddi ddi l’autri. (andando verso la porta di Turi) Don Turiddu… scusati, ma forsi aviti strantisu. (agli altri) Aviti vistu?

PAOLA          Gesù, Gesù… chiddu ppì daveru ascutava?

CETTINA      Chi figura…Chi mortificazioni!

DOMENICO E certu, chidda, me muggheri, mi luvau u gradu. Ma eccu qua, la famigghia Damigiana al completo (indicando successivamente Cettina, Giuseppe, Paola e se stesso) Na buttigghiedda, un ciscu, un buttigghiuni e a damigiana ca sugnu iu.

PAOLA          Ma chi c’entra sta damigiana?

DOMENICO Nenti, ppì ricordari a tutti la gerarchia della casa. (si mette a sedere nel divano con le braccia conserte) E ora basta, non vogghiu parrai cu nuddu.

GIUSEPPE    (bussando alla porta di Turi) Signor Pennisi, chi facemu? Nun mi vuliti accumpagnari cchiù?

TURI              (entra già vestito) Sempre a disposizione.

PAOLA          ( a Turi) Dovete scusari a me cugnatu, chiddu vuleva schirzari… siccomi vi visti arreri a porta…

TURI              E chi è trasparenti a porta?

GIUSEPPE    Amuninni ca si fa tardu (via con Turi per la comune)

CETTINA      (alla madre)    Ma chi sta pinsannu u papà?

PAOLA          U sacciu ju chi sta pinsannu.

DOMENICO (alla figlia) Ma insomma non a voi finiri tu? Chi dicisti? Parrasti?

CETTINA      No!

DOMENICO SI inveci. T’intisi ju!

CETTINA      Ma papà…

DOMENICO Tu non devi parrai. T’ha stari muta! Signori mei… cu era megghiu di nutri… a santa provvidenza nni mannau dda biniditta valigia… nenti cchiù debiti, sta pensioni ca modestamente faceva schifu…. Tutta rinnovata, vestiti…mobili…

PAOLA          (dispettosa) A machina…

DOMENICO Sissiguri, macari a machina. E chidda… (indicando la figlia) si va a mettiri ccu dda speci di cantanti ca non sapi cantari, atturi comico ca non fa ridiri mancu si cattigghiu e cristiani. (andando verso la camera di Gino) Stu fitenti, mascalzoni… ca ogni vota ca u pensu l’affucassi nto sonnu. (sputando verso la porta) Phu! Phu!

GINO e detti

GINO             (entra dalla comune, ha in mano una bottiglia e un pacco) Volete me?

CETTINA      Turnasti?

GINO             Vita da cani cara mia. Stasera u terzu spittaculo finiu cchiù tardu. (a Domenico) Lei voleva me?

DOMENICO Iu… vuleva a…

GINO             Siccome vi visti vicinu a me porta.

DOMENICO Mi trovava di passaggiu

CETTINA      Scusa Ginu, ma semu npoco nirvusi, sai… s’arrubbanu a machina.

GINO             Ppi daveru? (a Domenico) ma dico santo uomo, non ci putiti mettiri l’antifurtu?

DOMENICO (brusco) Non ni vogghiu parrai.

GINO             Un mio collega attore, cci misi l’antifurtu e accussì salvò a so machina. E poi tanta genti cci metti l’antifurtu, appena i latri toccunu a machina, chiddu sona, s’affacciunu, e i latri scappunu.

DOMENICO La ho prigata, can un ni vogghiu parrai.

GINO             Scusati, vado in camira a pusari sta roba. (esce dalla sua camera)

CETTINA      (sottovoce) Mamà, ma pirchì si vota d’accussì ‘u papà?

PAOLA          (al marito) Domenicuccio… Domenicuccio…

DOMENICO Bhi e chi fu? E chi è sta dorcizza improvvisa?

PAOLA          Dicevo, è tardu. Non è megghiu ca jemu a dormiri?

DOMENICO Mi passau u sonnu.

GINO             (rientrando) Dunque dicevo… l’antifurto…

CETTINA      (per far cambiare il discorso) E dimmi Gino, ‘u spettaculu comu iu?

GINO             Lo spettacolo… lo spettacolo… e chi ssù sti cosi per Gino Botta in arte Cesarini.

DOMENICO (fra se) Botta… di sagnu…

GINO             Dicevate?

DOMENICO Non parlavo con lei.

GINO             Senta suocero…

PAOLA          (subito) Parra ccu mia, Ginu, parra ccu mia. Chi dicevi?

GINO             E chi devu diri? Sono così stancu della vita. Immaginate il tormento per uno come me… io volevo fare l’Aida… Il Trovatore… Il…..

DOMENICO U barbiere.

GINO             Comu?

DOMENICO U barbieri… di Siviglia.

GINO             AH… sì! E invece guardati chi mi tocca di cantari. (tira fuori un foglio) Na canzonetta di tre liri, volgarità, doppi sensi…

PAOLA          E comu si chiama?

GINO             Cui?

PAOLA          A canzonetta.

GINO             “Il suocero maligno”

DOMENICO (infuriato) U…chi?

GINO             (sillabando) Il… suo…ce…ro…ma…li…gno.

PAOLA          Parra ccu mia. E com’è bella?

GINO             Ma che bella…chi bella. (leggendo)  Me soggiru è nu pe…

                                                                                   Me soggiru è nu pe…

                                                                                   Nu pezzu di cuntrabassu.

DOMENICO (alla moglie) Jemuni a cuccari.

GINO                                                                        E c’havi puru i cor…

                                                                                   E c’havi puru i cor…

                                                                                   E c’havi puru i cordi

                                                                                   Ppi sunari….

DOMENICO (torcendosi le mani) s’a comu fuinisci…s’a comu finisci…

GINO             (secco) Ca  morti ddo soggiru.

PAOLA          (subito) E a musica … com’è bella?

GINO             Ma quali … è tuttu conrabassu … è comu diri pirnacchi di trumma

DOMENICO (fra se) E pirnacchi do pubblicu.

GINO             Ora scusatemi, vado a fare una cenetta e poi, a dormire per riposare le ossa delle membra stanche.

DOMENICO (fra se) L’ossa… chiddi ci avissuru a rumpiri.

CETTINA      (andando a prendere una lettera) A propositu, arrivau sta litura ppi tia.

GINO             Grazie! Ciau, ciao, micina mia… gattina… passirotta mia….

DOMENICO (disgustato) madonna do Carmuru…

GINO             (a Cettina) Avanti… dimmi micino bello, dai… dai…

DOMENICO (alla moglie) Com’è ca c’ha diri?

GINO             Avanti… dimmelo… non me lo vuoi dire?

PAOLA          (alla figlia) E diccillu figghia stu micinu… s’annunca va a finiri ca s’infuria ‘u jattu surianu (indicando Domenico)

CETTINA      Te lo dico… micio…micio… micio bello.

GINO             Ora sono contento. Bonanotti a tutti.

                                                           (esce per la sua stanza cantando) Me soggiru è nu pe…

                                                                                                                Me soggiru è nu pe…

DOMENICO No!... Non po’ essiri. Ju l’ammazzu, l’affucu. Iu… fingiu n’investimentu e ‘ubbiu sutta a machina.

PAOLA          Quali machina? (piangendo) A bedda machina ca s’arrubbaru?

DOMENICO U sapeva ju. Comunqui, su chistu ppi lu so diavuluni s’arrisica a chiamarimi quarchi vota “Papà” … succedi a fini ddo munnu- E ora a curcarini. Bonanotti (Trilla il telefono) Cu è?

PAOLA          Nun cridu ca su i latri, ca ni telefununu?

DOMENICO Si!... ppì ringraziarini. Sarà ppi quarchi stanza. (risponde al telefono) prontu… si, pensione della pace…e io?...Chi?... Calò?...(impallidendo) E chi… chi fai ccà? Comu?... a valigia?... a valigia di…(alla moglie)… mettimi na seggia ca cascu ‘nterra… (al telefono) Ma tu… chi ni sai?... ma senti… Comu?... Veni ccà… ma senti… iu… (alla moglie) riattaccò!

PAOLA          Ma chi era? Don Calò?

DOMENICO Iddu… iddu! Sta vinennu cca a pigghiarisi a valigia di Paternò. Chista è la mia fini… ddu disonestu u dissi ca fineva ccà morti di so soggiru.

PAOLA          Appoi tu! A morti… amorti. Pirchì t’avissi ammazzari. E poi comu si dici: Meggiu na vota arrussiri ca centu voti ìmpallidiri…

DOMENICO No! Ju dicu: megghiu na vota fijri ca centu voti muriri

PAOLA          SI! Fuiri, e a machina unni a pigghiamu, ca si l’arrubanu?

DOMENICO Ma viditi signori mei, ju sugnu ‘nta stu statu, e chidda pensa a machina. Pirchì non ti dici u rusariu?

PAOLA          SI… u rusariu.. Mi dicu m’Avi Valigia … N’Avi Maria.

DOMENICO Maliditta valigia! Ora chi ci cuntu a Calò? Valigia carogna.. valigia disgraziata. Chiddu fa cuntu ca è ccà.

PEPPINO TURI e detti

GIUSEPPE    (entra con Turi, entrambi in canottiera e mutande) Eccoci qua!

PAOLA          E comu fu? Comu vi cumminasturu? Chi è carnevali?

GIUSEPPE    Mentri stavumu iennu a fari a denunzia… ni firmanu… e nni spugghiaru.

PAOLA          Gesù Gesù!

GIUSEPPE    U bello è ca si siddianu pirchì nun trovano soddi nte sacchetti. E ni vulevu dari macari na fraccata di lignati.

TURI              Ju viu l’ava riddu di purtarivi qualcosa di sordi. Non è cosa di laminari senza sordi ‘nta sacchetta.

GIUSEPPE    Perciò m’ava pur tari i sordi ppè latri?

TURI              No! Chi c’entra!. Ju diceva non so… ppì pigghiari un tassì. Aspettati ca mi mettu na cosa ‘ncoddu. (esce per la sua camera)

GIUSEPPE    Poi vinnunu i vardia…

PAOLA          E arristanu i latri?

GIUSEPPE    Quannu mai! Vulevunu arristari a nuautri, ppì oltraggiu al pudore…. Macari Ju mi vaiu a vestiri s’annunca mi pigghia na prumunia.

PAOLA          (alla figlia) Facci na cosa cauda, dacci quarcosa.

CETTINA      (va verso la cucina)

GIUSEPPE    Ju mi nni vaju. Ma faciti pur tari ‘nto lettu.

PAOLA          Aspetta Pippinu… cca successunu cosi grossi. Sta vinennu Don Calò, u mafiusu, ppì pigghiarisi a valigia.

GIUSEPPE    (a Domenico) Ppì daveru? E unni a pigghi?

DOMENICO Unni a pigghiu? Disgraziata valigia… Maliditta valigia… (si avvia con il fratello verso le scale)

TURI              (rientrando vestito) Sinni Jenu?

PAOLA          Aspettati, ca ora Cettina vi porta na cosa caura puru a vui.

TURI              Cettina?

PAOLA          Si! Pirchì?

TURI              Nun vogghiu nenti. Si… forsi è megghiu ca sfogu ccu lei, sennò scoppiu.

PAOLA          Forsi è ppò fattu ca ascutavuru arreri a porta? Ma chiddu me cugnatu, non sapi chiddu ca dici.

TURI              No, no!.. Nun è ppì chissu. Modestamente Turi Pennisi è oru a 18 carati e certi cosi nun li fa. Sissignori. Si Turi Pennisi certi voti ascuta arreri i porti… è ppì… sentiri na vuci.

PAOLA          Nun ci staiu capennu nenti.

TURI              Signora Paola, lei u sapi ca ju travagghiu nta dulciria. Sugnu sempri ammenzu a caramelli… cicculatini… pasticcini… ma nun ahiu vistu mai na cosa duci… comu so figghia Cettina.

PAOLA          Ah! Chistu è u fattu?

TURI              Si! Prima mi tagliava, mi parrava, mi faciva spirari… poi… arrivò Rodolfu Valintinu … e ju cchi addivintai?

PAOLA          Chi sacciu… Marlon Brando?

TURI              No! Zeru…zeru completu.

PAOLA          Ma senta signor Turi…

TURI              No! Non mi condanni puru lei. Signora Paula, ju sugnu sempri a menzu cosi duci, ma sugnu chinu di amaru da testa e pedi. Signora Paola… mi dessi un cucchiarinu di zuccuru…

PAOLA          Sintiti, signor Turi… Ju u cucchiaro di zuccuru ci lu dessi, però… purtroppo c’haia dari na cutiddata… chidda, me figghia…. Fra un misi si marita.

TURI              (gridando) Ahhhhhhh…….Ahhhhhhhh…No….No….

PAOLA          Eh… mutu… E chi vi ju u zuccaru ‘nto ciriveddu?

TURI              E chissa a chiamati cutiddata? Chissà è ‘ncorpu di cannoni… na bumma atomica…

PAOLA          E chi scoppiò a verra?

TURI              E lei… e lei… permetti ca so figghia si marita ccu du bonu a nenti?

PAOLA          Signor Turi, chi voli ca ci dicu, u saccio, però me figghia… si l’ha maritari…

TURI              Ma pirchì?

PAOLA          (imbarazzata) ca pirchì… pirchì… ca pirchì dui nun fa tri… e mancu quattro

TURI              Ma allura….

PAOLA          Allura!

TURI              NO! Mio Dio e ju ca a crideva in bianco.

PAOLA          E inveci…. È ccò sugu.

TURI              E allura… ju sugnu frittu?

PAOLA          E ju sugnu stufatu. Ora basta ppì opira di carità.

CETTINA e detti poi DOMENICO

 CETTINA     (entra con una tazza in mano e va  e va verso Turi) Ecco signor Pennisi, una tazza di latte caldo

TURI              (la guarda un istante) No! Nun vogghiu nenti. (a Paola) Signora Paola, ju nun pozzu stari chiù cca intra, dumani mi nni vaju. Si! Mi nni vaju… mi fazzu a valigia… a valigia… (piangendo entra in camera)

DOMENICO (entrando) Chi vinni don Calò?

PAOLA          No…picchì?

DOMENICO Siccome ‘ntisi VALIGIA… a valigia….

PAOLA          No… era u signor Turi.

DOMENICO Ma pirchì, nisciu pazzu? (suona il campanello della porta)

CETTINA      A porta. Sonunu a porta.

DOMENICO Chistu è Calò! Paola, fici na pinsata: dicci ca ju nun ci sugnu.

PAOLA          Ma chi si pazzu? (alla figlia) Apri.

DOMENICO Dacci ‘n pocu di trattinimentu, almenu fammi priparari, fammi pinsari a chiuddu ca c’haia diri (via per le scale)

DON CALO’ e detti

 CETTINA     (entra seguita da Calò) Mamà.. è don Calò.

CALO’           Paulidda… comu si?

PAOLA          Ahh.. carissimu don Calò…

CALO’           (guardando Cettina) Bedda si fici sta figghia, e certu nun puteva essiri diversamenti, vistu di quali arvulu nasciu.

PAOLA          Grazii… grazii Calò… Ma comu mai a st’ura?

CALO’           E bedda mia, ora arrivai e dissi subitu “ora vaju a fumarimi a pipa di l’amicizia ccù l’amicu mio Duminicu”.

PAOLA          E non è tardu ppì fumari? E dui di notti?  E poi, vidi Calò… chistu è ‘n bruttu mumentu… figurati ca c’hanu stati i latri.

CALO’           I latri? Davveru? Mi dispiaci.

PAOLA          Figuriti a n’uautri.

CALO’           E del restu, cara Paulidda, u surci và unni c’è furmaggiu. Su i latri vinnunu vor diri ca va passati bona.

PAOLA          Si! Bona di saluti.

CALO’           No.. dicu a picculi… (guardandosi a torno) Vidu ca aviti abbellito tutto, tutto rinnovato, tuttu…

PAOLA          Tuttu a cambiali.

CALO’           Ah, tuttu a cambiali?

PAOLA          E poi Calò, chiddi nun vinnunu cca supra, chiddi s’arrubanu a machina sutta u palazzu.

CALO’           AHHH! A machina? Vi facistuvu macari a machina? Bravi!

PAOLA          (minimizzando) Machina.. ‘n catorciu … di terza manu…

CALO’           E va beni Paulidda, chi voi fari? C’è a cu succedi di peggio. Ma unu si rassegna no?

PAOLA          E già! Uno si devi rassegnari.

CALO’           Certu! Pazienza bisogna viri, unu isa l’occhi ‘n cielu e dici: (notando il lampadario)… chi beddu lampadariu. Bellu! E chistu è roba di valori. Chissà quantu vi custau?

PAOLA          (confusa) Si! Ma tu stavi dicennu: Uno cala l’cchi ‘nterra e dici…..

CALO’           Si, si, certu. Unu diceva, cala l’occhi ‘nterra e dici (vedendo il tappeto)… Chi beddu tappitu… bellissimu…

PAOLA          (fra se) Santa Lucia… vie e l’occhi.

CALO’           Caspita e chistu soldi vi custau!

PAOLA          Ma cchi… u cattammu ‘nte marocchini… quattri liri…

CALO’           (facendo capire ca sta mentendo) Bedda mia, iu chi pozzu vuliri? U vostru beni, no? Regina ti vulissi vidiri, e poi pigghiariti la manu, vasaratilla e diri: (vedendo l’anello) Mizzica… chi aneddu ca c’hai!

PAOLA          (fra se) L’hannu ammazzari…

CALO’           E chistu è di valuri!

PAOLA          ma chi… è un ricordo da bon’arma di ma nanna… cosi di pocu valuri … sulu un ricordu.-

CALO’           (scuotendo la testa) già, già… sulu un ricordu. Ma dimmi sta picciridda… sonnu non ci n’havi? (indicando Cettina)

CETTINA      Si nun aviti bisognu di mia… ju vaju a cuccarimi. Bonanotti (esce)

CALO’           Bonanotti figghiuzza. Dunque… e ora…

PAOLA          (fra se) Accumincia l’opira.

CALO’           Dunque, fimmina simpatica; ti lu dissi tò maritu pirchì vinni?

PAOLA          Si, mi lu dissi. Ma senti Calò… non t’ha po’ pigghiari n’autra valigia? Hanu passatu sei misi, e a st’ura chissà unni è ficcata?

CALO’           Paulidda… tu a vidi sta testa?

PAOLA          Certu ca a vidu.

CALO’           Chista a pozzu lassari cca, ma a valigia no! Paulidda, ju senza valigia non mi nni vaju, cca sugnu e cca restu!

PAOLA          Calò… Calò… megghiu ca tu dicu: poi lassari cca a testa … pirchì… a valigia… nun c’è cchiù!

CALO’           (trasecolando) ppi san Paulu ddo Brasili… Ppì sant’Eufemia Lamezia … ppì santa Rusulia di Palermu…

PAOLA          Nun fari d’accussì … parramu di santi chù canusciuti ca chisti mi fanu ‘mprissiuni.

CALO’           Ma tu chi dici… chi dici?

PAOLA          (vedendo arrivare Domenico) Aspetta… ora parri cu San Duminicu.

DOMENICO e detti

DOM:             (entrando a braccia tese) calò beddu… (calò fa un gesto che fa arretrare Domenico)  Chi è… chi fu’?

CALO’           Domenico Damigiana… chi fu? Ti scantasti?

DOMENICO (confuso) No, chi centra! Stava sciddicannu.

PAOLA          Ora assettiti e cuntici u fattu a Calò… ju vaju a fari u cafè

DOM:             Aspetta, aspetta…

PAOLA          No! U cafè ci voli, se no a pipa nun veni bona. (esce)

DOMENICO E allura?

CALO’           A mia mi dici? (serio) Domenico Damigiana, in nome della nostra vecchia amicizia, dda valigia di Ciccia Paternò di Lintini… chi ni facisti?

DOMENICO Calò… nun piredemi tempo… l’hai ‘n cuteddu?

CALO’           NO!

DOMENICO Na pistola? Quarchi arma insomma

CALO’           No, nenti.

DOM:             E allura… ammazzami. A valigia… nun c’è!

CALO’           (mettendosi una mano in tasca) Comu?

DOMENICO Calò… chi sta pigghiannu? Dicisti ca a pistola non l’avevi?

CALO’           (uscendo un fazzoletto) ca quali? Cca lagrimi amari s’annu a chianciri.

DOMENICO ragiuni hai, ju avi di quannu telefonasti ca chianciu.

CALO’           E no caru miu! Cca spiegazioni ci volunu.

DOMENICO Si, si. Ragiuni hai. Ora ti cuntu tuttu. Assittamuni… Dunque .. Stu Lintini Paternostru di Paternò…

CALO’           Paternò di Lintini…

DOMENICO Si chistu… insomma… s’affittò na stanza ccà…

CALO’           E chistu u sacciu, t’ho mannai ju cca, comu t’haia mannatu autri clienti.

DOMENICO Veru, veru… Tu m’ha vulutu stempri beni. Insomma stu signor.. Paternostru… na sira non si arritirò. L’indomani matina, vinni ‘n carusu tuttu mistiriusu e mi purtò un bigliettu ca diceva: cari amici, forse non mi ritiro perché mi arrestano.

CALO’           U sacciu! Ma u bigliettu chi diceva di autru?

DOMENICO Dunque… aspetta ca mi ricordu. Ah si! Diceva… Nella mia stanza c’è na valigia. Non l’aprite per nessuna ragiuni. Fatela sparire e non la date a nessuno se non vengo io personalmente a ritirarla. Siete gente d’onore e perciò mi fido di voi… Calò, figurati a mia. Mi vinnunu milli pinseri. E chi c’è dda intra: droga… dinamiti? Na fimmina tagghiata a pezzi? Ddopu tri jorna, liggemmu ‘nto giurnali ca stu Patrinostru…

CALO’           Paternò!

DOMENICO Insomma, stu Patreternu docu… era statu processatu ppi dirittissima e aveva avutu vintanni di carceri. Allura Ju pinsai… Madonna mia! E chistu ora veni fra vint’anni a pigghiarisi a valigia…

CALO’           E allura pinsasti di grapilla?

DOMENICO Calò…sai .. ppì ddu fattu … ma chi, nenti fimmina tagghiata a pezzi… Calò … tutti omini … facci beddi, risulenti… tutti personalità c’erunu ‘nta valigia … Michilangilu … Alessandru Manzoni… Leonardu di Vinci ,,, Quarchi Giuseppi Verdi…

CALO’           Ma nun c’erunu trenta milioni?

DOMENICO Appuntu… tutti personalità.. tutti testi beddi!

CALO’           Na a testa di mortu cci avissunu a stampari di supra e sordi.

DOMENICO Ragiuni hai, p’avvirtiriti do periculu, ca uno curri. Ma intantu i tagliava … apri ca mi sorridevunu, ispiravunu fiducia…

CALO’           E poi?

DOMENICO Ju subitu m’nfurmai. Dissi… videmu sta creatura si havi a quarcunu, su havi famigghia. Nenti! Risultava ca Paternostru… Paternò… nun aveva a nuddu. E allura…

CALO’           E allura ti pigghiasti isordi!

DOMENICO No! P’amuri di Diu. Dissi: cca nun si tocca nenti. Chidemu sta valigia e aspittamu chi succedi. Ma Calò miu.. di tri miliardi di anni è sempri Eva ca ‘nsurta Adamu…

CALO’           Eva?... E perciò … Paulidda… to muggheri?

DOMENICO Sissignori! Ogni jornu si nni vineva cu giurnali “ Aumentanu i tassi … aumentau a binzina … aumentanu i patati … l’inflazioni aumenta … il costo del denaro diminuisci …” Calò miu, mi mitteva ‘nvermi ‘nto ciriveddu. Iu pinsava… “’nta vintanni ddi sordi, chi addivintunu? Nenti! Ccu sta inflazioni, va a finiri ca du mischinu nun trova cchiù nenti. Quannu nesci cu trenta milioni si po’ accattari un pachettu di sigaretti.

CALO’           E perciò ti pigghiasti i sordi.

DOMENICO Calò, un jornu, mi scadeva na cambiali di centu mila liri. Na tragedia … nun aveva comu pagarla. Tu c’havissa dattu?

CALO’           M’ammazzava, anzicchè arrubbarli.

DOMENICO E chistu pinsai ju. Nun rubai… mi fici pristari.

CALO’           E di cui?

DOMENICO Da valigia. Pinsai: e chi diavoli… ‘nta vinticinc’anni non ci pozzu mettiri i centu,ila liri n’autra vota?

CALO’           E, cci mittisti?

DOMENICO No! Però ci su n’autri dicianovi anni e sei misi di tempu.

CALO’           Duminicu, su fussio sulu ppì centomila liri…

DOMENICO Vidi Calò, unu nun s’avissi a pigghiari mai nenti. Pirchì dici: e chi diavulu nun ci mettu centomila liri… duecento… tricentu… quattricentu … epirchì nun arrinnovu a pensioni … epirchì nun m’accattu a machina … poi ci mettu…

CALO’           Basta, basta. Fammi pinsari!

PAOLA e detti

PAOLA          (entra con il caffè) Cci lu dicisti?

DOMENICO Si!

PAOLA          E chi dissi?

DOMENICO Sta pinsannu.

CALO’           Amici miei a facisturu grossa!

PAOLA          E va beni, ma dicu…

CALO’           A facisturu grossa!

PAOLA          Si ma talia…

CALO’           L’aviti fatta grossa!

PAOLA          Si, ma…

DOMENICO E statti muta. A fiocimu grossa.

CALO’           U guaju pra è ca a famigghia.

DOMENICO A famigghia? Ma comu… all’anagrifi non risulta…

PAOLA          Calò, su tu parri ca so famigghia, ci dici ca nutri ci facemu delle cambialette, accussì a pocui a vota…

CALO’           (ridendo) Cambialetti… a famigghia? Ma chi dici? Amici mei, nun c’è nenti di fari. Vuatri stati supra ‘n campu di mini, supra la dinamiti (serio) Amici mei… na cosa v’ha resta di fari: espatriari subitu… o moriri!

DOMENICO (non realizzando subito) Ah.. ho capito. E’ facili 0 espatriari subutu o … (realizzando) ma chi dici?

CALO’           Pazzi!... pazzi! … Ma u sapiti di cu erunu ddi sordi?

DOMENICO Di Patre…Pater.. Avi Maria … comu si chiama?

CALO’           Paterno? No! Paternò era sulu un killer (abbassando la voce) I soldi l’aveva avutu pirchì aveva ammazzari na pirsuna.

DOMENICO Pi ammazzari… e tu mu mannasti cca?

CALO’           Ma c’era tuttu un pianu. C’era u scopu. I sordi erunu da famigghia… dda mafia!

DOMENICO Da.. da… Paula… ammantenimi ca cascu ‘nterra.

PAOLA          Gesù miu! Chi t’haia a manteniri, ca tuttu e dui ‘nterra iemu.

CALO’           (secco) Nun c’è nenti di fari. Espatriati subutu … oppure… mi dispiaci… buonanotte. (fa per uscire)

DOMENICO Aspetta, aspetta Calò… chi fai n’abbannini?

CALO’           Figgi mei, iu surdatu sugnu. Vi pozzu chianciri, ma nun vi pozzu aiutari, mi strungi u cori, ma non pozzu fari nenti. (pensando qualcosa) Eppuri… na cosa si putissi fari… però… nenti, nenti… non è cosa vostra!

DOMENICO E parra.. parra!

CALO’           Ma no! No.. è inutili.

PAOLA          E parra! Facemu qualunque cosa.

DOMENICO Mi voi ajutari?

CALO’           Dicitimi na cosa.. (abbassando la voce) L’ammazzastuvu na pirsuna?

DOMENICO Calò figghiu… chi ti pari u mumentu di sachirzari?

CALO’           Nun scherzu! Sintiti: si vuatri ammazzati la pirsuna … la commissioni è fatta e i trenta milioni vi spettunu di dirittu. E tanti saluti.. dalla famiglia. Mi spiego?

DOMENICO Si! E tanti abbracci ai parenti.

CALO’           Amici miei… chidda … è genti ca fann spariri i cadaveri ‘nto cimentu oppure squagghiati ‘nto sapuni.

DOMENICO Madonna do Carmini…

CALO’           Pinsatici bonu. Ppi vuatri la cosa sarebbe facili facili… pirchì la pirsuna…abita ccà, ‘nta sta pinsioni!

DOMENICO Ccà.. dintra?

CALO’           Si! E allura pirchì vi mannai Paternò? Iddu sta ccà.

DOMENICO Non u vogghiu sapiri.

CALO’           E allura… bonanotti.

PAOLA          Aspetta, aspetta… e cu è?

CALO’           (tornando sui suoi passi) na speci di attore di tiatru… unu ca vali ddu liri… un certu Ginu Botta, in arte Cesarini.

DOMENICO Botta?... di sagnu.

CALO’           Chi è?

DOMENICO No, nenti, un certu pinseri ca mi passau pa menti… me muggheri mi capisci.

CALO’           (traendo la foto dalla tasca) A viditi sta fotografia?

DOMENICO (guardandola)  Na fimmina ccu ‘npicciriddu ‘ncoddu.

CALO’           So figghiu è!

DOMENICO Di dda fimmina?

CALO’           Di Ginu Botta.

PAOLA          Disgraziatu!

CALO’           Ha sedotto sta carusa, ci fici fari ìn figghiu, senza però sapiri ca è figghia ..di… un pezzu di novanta … insomma. un capu mafia.

DOMENICO (a Paola) E cca ci volunu cutiddati a levapilu.

CALO’           Comunque, amici mei, pinsatici supra. Iu nun ci cuntu. Ma si vi la pinsat8i … (porgendo un bigliettino) .. ccà c’è u nummiru do telefunu. Iu sugnu alloggiatu all’albergu delle stelle. Basta ca mi diciti “accittamu a commissioni”, iu capisciu di chi si tratta, telefunu alla famigghia… e tuttu è a postu. Ma badati… na vorta accitattu… non si torna arreri. Ne no è peggio! Ricordativi: o murati ‘nto cimentu o squagghiati ‘nto sapuni. Aviti tri jorna di tempu ppi dicidiri e agiri. Bounanotti (esce).

DOMENICO (subito) Iu l’avevea dittu sempri ca chiddu è un delinquenti.

PAOLA          Ppi carità, nun cuminciari.

DOMENICO No! Ma sai chi ti dicu? Iu ma fidassi d’ammazallu a sta cosa… fitusa.

PAOLA          Si, ammazzi… nenti junci e l’ammazzi. Si tu nun ta fidi di ammazzari mancu na jaddina.

TURI e detti

TURI              (entra dalla sua camera) Signora Paula… signora Paula…

PAOLA          Chi c’è?

TURI              Haju pinsatu finu a d’ora a chiddu ca mi dissi. (singhiozza) Ho deciso, nun mi interessa … ju ma maritu u stissu. (via di corsa)

DOMENICO Ma cu ccu l’havi?

PAOLA          Cu Cettina. Eccu… l’unuri è salvu! U signor Pennisi si marita a Cettina, perciò a chiddu u poi ammazzari.

DOMENICO Quantu junci e l’ammazzu … nenti u sai chi ti dicu? Espatriamo.

PAOLA          E unni? Supra a luna?

DOMENICO Paula… Paula… unni si?

PAOLA          Nte calabri …(escono piangendo)

GINO e detti

GINO             (entra dalla propria stanza ubriaco) Schifo, schifo e schifo!

DOMENICO             Ma chi sta dicennu?

GINO                         Questa è la vita, amici miei, schifo, delusione e dolori. Ma dicitima na cosa, unu chi ci campa a fari nta sta terra? Nun è megghiu ca si spara?          

DOMENICO  (subito) Certu, certu, senza perdiri tempu.

GINO                         Ecco qua. Gino Botta, in arte Cesarini. Un fallito, un essere inutile. (mostrando una lettera) N’autru fallimentu, n’autra speranza che se ne va. Mi hanno scartato … una parte che dovevo fare in un film … me l’hanno levata… per darla … u sapiti qa cui? A Marlon Brando… No, vi prego non diciti nenti… non parrati…

DOMENICO  E cu sta grapennu ucca.

GINO                         (piange) Ah… com’è bello piangere … un fiume di lacrime nel deserto del cuore inaridito. Uno certi voti si senti … il disgusto di arrivari fino a ccà. Vhi vita … chi vita ( secco)… Però … ju aju a medicina adatta, la salvezza … (esce fuori una pistola) A viditi?

PAOLA          Madonna mia!           

DOMENICO  Statti muta.

GINO                         Chi ci voli… (punta la pistola alla tempia) chi ci voli? Nenti… basta premere il grilletto e…

DOMENICO  Certu, chi ci voli? Nenti! Forza… forza!

GINO             E’ d’accordo ccu mia che non vali la pena di vivere e che la vita è una schifezza?

DOMENICO  Certu. Comu no! Chi mi campa a fari. La vita è una schifezza, na purcaria, na fitinzia…

GINO             Bravo! Briavo! Si voli favuriri… ci dò la pricidenza. (porge la pistola)

DOMENICO  (respingendola) No, e chi c’entra! A pricidenza cci l’havi lei. Perciò prima lei… e poi… dopu iu.

GINO             (baciando la pistola) Oh! Amica mia … tu sei la salvezza, la medicina… tu sola sei mia amica. Vi giuro, sull’anima dei miei morti: ju mi sparu.

DOMENICO  E chisti su giuramenti ca s’hannu manteniri.

GINO             No, vi prego, non dite niente… non cercate di fermarmi… vi prego. Si mi vuliti beni, vi pregu non firmatimi. Lo devo fari!

DOMENICO  (fra se) E cu schifiu u ferma?

GINO             La salute, la medicina … la salvezza … addiu mondo crudele, addio a tutti! (esce dalla sua camera)

DOMENICO  (di colpo va al telefono)

PAOLA          Chi fai?

DOMENICO  (senza badarle, forma un numero) Pronto? Albergo tri stelli?... Ah delle stelle si!. Per cortesia mi po’ passari Don Calò Spezzaferra?... Si apettu… Prontu… CalòP Forsi accettami a commissioni. Si si! Facemu na cosa spiciali. Comu? Ahhh… facemu appariri ca si è trattatu di suicidiu. Si, si… nun sugnu ancora sicuru… però…

(si ode uno sparo)

PAOLA          Sant’Anna biniditta!

DOMENICO  Calò…Calò, accittamu, accittamu! … anzi semu accittati. Telefona a famigghia e cci cunti tuttu. Ti salutu (chiude)

GIUSEPPE   TURI   LINA   CETTINA e detti

GIUSEPPE     (morto di paura credendo i ladri) m’arrennu, m’arrennu… pigghiativi macari i mutanni!

TURI              Chi succedi?

LINA              Chi fu?

DOMENICO  Signori… calma,calma. Successi na cosa gravi… terribili.

GIUSEPPE     E parra, parra!

DOMENICO  (con aria greve) Signori, il povero Gino Botta…

GINO e detti

GINO             (ancora con la pistola in mano) Scusati… perdonatimi…

DOMENICO  Botta di sagnu, mischinu. Ma chi cumminastuvu?

GINO             Mi stava arripassannu a parti e mi scappò un corpo di pistola. Io mi immedesimo, iu sugnu n’artista, iu sugnu…

DOMENICO  (fra se) Uno sdisanesto. Ah perciò chidda di prima … era a parti?

GINO             Si! Chi ci nni pari?

DOMENICO  Bella… bella… ma chi bella…

GIUSEPPE     E va beni, menu mali can un successi nenti.

DOMENICO  Certu! Menu mali… (alla moglie come per dire “il guaio è fatto”) … e bonanotti.

PAOLA          (Non ha capito) Bonanotti.

TUTTI             (avviandosi ognuno verso la propria camera) Buonanotte… buonanotte.

SIPARIO


SECONDO ATTO

GIUSEPPE e LINA

GIUSEPPE     (entra guardingo, si guarda attorno con circospezione, va alla porta di Lina, origlia e poi chiama) Signora Lina… Signora Lina… andiamo non facissi la cattiva … ju sugnu.. Giuseppinu … signora Lina…

LINA              (enta in vestaglia, accorgendosi di Giuseppe sussulta) Madonna mia… e chu è?

GIUSEPPE     Ih sugnu.

LINA              Ma chi fa arreri a porta?

GIUSEPPE     Signora Lina, lei m’ha pirdunari… ma ju  stanotte nun haiu pututu chiudiri occhiu, stanotte haiu durmitu supra i spini…

LINA              Come?

GIUSEPPE     Signora Lina, mi guardassi, nun sugnu pazzu e mancu ‘mbriacu, iu… iu… (di scatto) … io la amo! Eccu u dissi!

LINA              (gli fa cenno di aspettare, si toglie i tappi dalle orecchie) Chi è ca dittu? Nun ho sentito niente.

GIUSEPPE     E c’aveva i stuppagghi ‘nt’ aricchi?

LINA              Si, di notte li metto sempre, per i rumori. Chista sarà la pensioni della pace, ma di notti mi pari ca non si dormi cchiù.

GIUSEPPE     Ma scusassi, si non sinteva nenti, allura unni stava jennu?

LINA              Ahu, don Pippinu…e chi v’interessa?

GIUSEPPE     Dicessi a verità… st’ava iennu ‘nta stanza di Gino Botta vero?

LINA              Ma chi sta dannu i nummira? Stavo andando… in bagno… ecco!

GIUSEPPE     Ma pari ca a notti ci va o spissu … nto bagnu. Ju a sentu ogni vota ca nesci.

LINA              Gesù, Gesù! Cosi di pazzi! (va nella sua stanza)

GIUSEPPE     (la guarda entrare) E bedda mia… ma ju sugnu insistu. A mia mi chiamunu Pippinu testa dura . (in punta di piedi fa come per andare nella stanza di Lina)

DOMENICO e detto

DOMENICO  (viene dalle scale) Pippinu! Unni vai?

GIUSEPPE     U sapeva…

DOMENICO  prostituto… erotomane… ma comu ti l’haia a diri ca i fimmini ca su ‘nta pensioni non li devi disturbari. E chi ci misi u mostro di Londra ‘nta pensioni?

GIUSEPPE     Ma dicu iu… picchì nun ti metti i stuppagghi ‘nt’ aricchi macari tu?

DOMENICO  Stu pezzu di…

GIUSEPPE     Duminicu, a valigia…

DOMENICO  A valigia?

GIUSEPPE     Dicu, si tu mi mortifichi ancora, vidi ca mi fazzu a valigia e mi nni vaju.

DOMENICO  Sdisonestu… ju ca ogni vota ca s”valigia” mi ‘ntrona a vucca l’arma … mi fa pigghiari ‘n corpu.

GIUSEPPE     Ma ormai nun aggiustasti tuttu ccu Calò? Chi ti ponnu fari?

DOMENICO  Chi mi ponnu fari? U sacciu ju. Senti… (va a origliare dietro la porta di Lina)

LINA              (entrando di colpo rimane stupita nel vedere Domenico in quella posa) Don Domenico?

DOMENICO  Cu è? Ah signora Lina. Dico,  ma chi va caminannu di prima matina intra a valigia?

LINA              La valigia?

DOMENICO  (confuso) No. Valigia? Cu u dissi valigia? Iu vuleva diri… va…va…

GIUSEPPE     Vasca da bagno.

LINA              Macari lei?

DOMENICO  Comu macari iu?

LINA              Senta, ca in questa pensioni si possa sindacare se uno tiene la luce accesa fino a terdi, e chistu u pozzu capiri. Ma il bagno, caro signore, è come il pronto soccorso, unu ci po’ jeri gratis a tutti l’uri. E poi non capisco tuttu st’interessamentu ppi certi esigenzi naturali. E che caspita! ( via nella sua camera)

DOMENICO  Eccu… si cuntentu! Ora chidda cridi ca ju cci vogghiu mettiri u tassamitru nto bagnu.

GIUSEPPE     (con interesse) U tassamitru? Chi lu spirimintanu i miricani?

DOMENICO  Pippinu… Pippinu…

(squilla il telefono)

GIUSEPPE     (fa per rispondere)

DOMENICO  No! Aspetta. Rispunnu ju. ..Pronto …(si mostra imbarazzato, guarda Giuseppe e tossisce) Ehm…. Ehm… no…no la luna non è tramontata ancora! (riattacca)

GIUSEPPE     Domenico… ma chi ura è?

DOMENICO  Ah…. Venerdì!

GIUSEPPE     Si! E oggi ammazzunu!

DOMENICO  (scattando) A cui?

GIUSEPPE     Comu a cui? O macellu! … iu ti dicu chi ura è… e tu mi dici venerdì.

ROSETTA e detti

ROSETTA      (entra mentre si toglie la giacchetta) Signori, buongiorno.

GIUSEPPE     Simpaticunazza…Senti… vidi ca a cammira do signor Pennisi, non s’ha fari; si nni ju assira e è intatta. Intanto ora vai a fari subitu u cafè, ca comu u fai tu n’ho fa nuddu… Cafittera mia……

ROSETTA      E chi è? Accuminciamu di prima matina?

DOMENICO  Ma unni ti spercia….

GIUSEPPE     Jamuninni vha! Ca ti fazzu compagnia.

ROSETTA      Si, bella compagnia,a corpa di pizzuluni (via con Giuseppe)

DOMENICO  (origlia alla porta di Gino)

PAOLA e detto poi voce di GINO

PAOLA          (con un filo di voce) Domenico…

DOMENICO  Sssssssssss

PAOLA          S’arrusbigghiò?

DOMENICO  Ancora non si senti.

GINO             (da dentro) Me soggiuru è nu pe……

                                                       Me soggiuru è nu pe…

DOMENICO  S’arrusbigghuiò u maliditto. Senti figghia, cca avemu a truvari a forza… nta sta dibulizza.

PAOLA          Si… si… ma comu facemu?

DOMENICO  Tu u sentisti chi dissi Calò? Ormai la famigghia sapi ca siti impignati! Non si po’ ternari indietro sennò… finiti squagghiati nto sapuni.

PAOLA          No, nto sapuni noooo!

DOMENICO  Ca poi vidi, u distino è capaci ca ni fa capitari nta na saponetta unni si lava i pedi… ddu delinguenti.

PAOLA          A mia mancu mi pari veru. Ma comu… n’uautri avemu ammazzari prorprio nìomo vivu?

DOMENICO  No ora u mazzamu mortu. Paula figghia, chiddu, Calò telefunau. Ha telefonato tri voti ca parola d’ordini, ppì sapiri si la commissioni era fatta. “La luna ha tramuntatu?” e ju…NO! Paula, u scantu n’ha fari veniri u curaggiu.

PAOLA          Si,si!... va beni.

DOMENICO  Dunque… ricapitulamu puntu pi puntu. Attenzioni ca non si po’ sbagghiari. Primu…

PAOLA          (balbettando) Si… si leva a correnti…

DOMENICO  Va beni! Secunnu…

PAOLA          (c.s.) U…u… filu.

DOMENICO  Brava. Si metti u filu ca, da presa di correnti, va a finiri nta vasca di bagnu…

PAOLA          Vicinu a catinella ddo stuppagghiu.

DOMENICO  Terzu?

PAOLA          L’acqua…

DOMENICO  Si inchi a vasca di bagnu. Quartu.. S’aspetta un pocu ppi essiri sicuri ca… u sdisonestu … è mortu… Si rimetti a correnti e… tac…

PAOLA          Mo… mo… mori furminatu.

DOMENICO  Quintu?

PAOLA          (piangendo) Non ammazzari!

DOMENICO  E chi schifiu è? Chi stamu dannu i comandamenti?. Dunque… quindi si va nto bagnu armati di pinza isolata. Si vidi su è… mortu, si leva u filu prima ca veni genti … e a morti pari dovuta a collassocardiocarceratorio… carciocirculatorio … morti subitanea chi mi scappa da ucca?

PAOLA          Ma cu mu fici fari di leggiri ddu romanzi giallu “La vasca della morti” … cu mu fici fari?

DOMENICO  E parri tu? (cavando di tasca una boccetta) guarda cca … comu vaju caminannu ju … cu vilenu nta sacchetta. Ma intanto non c’è nenti chi fari. Chidda … a famigghia … ni desi tri ghiorna di tempu… e già n’hannu passatu quattro.

MATTEO e detti

PAOLA          (mentre entra Matteo non visto) E chi dici ni ponnu fari quarcosa?

DOMENICO  Ju mi scantu ca chiddi mannunu a qualchedunu p’ammazzari nutri. Iu penso…(nota lo sguardo atterrito della moglie) Paula, ma picchì fai sta facci? Ma chi sta guardannu?

PAOLA          (non riesce a parlare ed indica col dito alle spalle di domenico dove sta Matteo)

MATTEO       (grossi occhiali neri, barba che gli copre il volto, cappello che gli copre il viso, bavero del cappotto alzato e grosso bastone)

DOMENICO  (voltandosi di soprassalto) Madonna do Carminu… cu è lei?

MATTEO        Permette? Matteo Spitaleri.

DOMENICO  Spitaleri?

MATTEO        Si! Perché non gli va?

DOMENICO             No, no… per carità … (alla moglie fingendosi un estraneo) Allora signora Carmela, c’è cosa?

PAOLA          (capendo al volo) No, no brigadieri… non c’è nenti!

MATTEO        Ah, non siete i proprietari della pensione?

PAOLA e

DOMENICO  Noooooooooooo!

MATTEO        Chiedo scusa. Io ho prenotato telefonicamente una camera, la numero otto, mi pare.

DOMENICO  Ma con chi ha parlato lei?

MATTEO        Con uno dei proprietari… il signor Giuseppe Damigiana… mi pare.

DOMENICO  Ho capito. Scusasse … pirchì trasiu di sta manera?

MATTEO        Come?

DOMENICO  Insomma mutu mutu … dicemu… misteriosamente… eccu!

MATTEO                   E’ impressione vostra. Vedete io ho un occhio di vetro e l’altro un poco miope, e poi cammino lentamente perché sono attraversato in tutto il corpo da una forma artritica-galoppante.

DOMENICO  (fra se) Abbissatu è… (a Matteo) Ma mi pare che lei non è delle nostre parti?

MATTEO       Diciamo di no… Ma però… la famiglia…

DOMENICO  (guardando Paola) A … famigghia…

MATTEO       Scusate, io vorrei prendere contatto con i proprietari.

DOMENICO  Sono usciti… non ci sunu… su partiti…

PAOLA          Aspettassi ora chiamu la cameriera e lo faccio accompagnari. (chiama) Rosetta… Rosetta….

ROSETTA e detti

ROSETTA      (entrando) Chi c’è signora?

PAOLA          Senti Rosetta, accompagna questo signori nella stanza nummiro otto.

DOMENICO  (premuroso) Mi raccumannu u sirviziu, trattalu beni.

MATTEO       Grazie brigadieri, non si prenda disturbo per me.

ROSETTA      Brigadieri?

MATTEO       Si, il brigadieri e la signora Carmela, sono stati molto gentili con me.

ROSETTA      A signora Carmela?

MATTEO       (mentre Pola fa cenno a Rosetta di assecondare) Dal momento che i proprietari non ci sono… sono partiti…

ROSETTA      Ah, certu… certu… sunnu partiti (a Paola sottovoce) Signora, pirchì non lo accompagna lei, iu de pazzi mi scantu.

MATTEO       Allora, bella ragazza…andiamo?

ROSETTA      Si, si …(si avvia verso le scale)

MATTEO       (fra se  mentre si avvia verso la stanza di Gino) Ah, si putissi ‘ncucciari a me muggheri!

DOMENICO  Senta… ddi ddu latu… unni va?

MATTEO       Oh. Scusate, la vista, la mia povera vista. Fammi strata bella ragazza. (esce con Rosetta).

GINO e detti

DOMENICO  Paula, stanno accuminciannu a veniri. Chisti n’ammazzunu. Nenti… l’avemu a fari. Sai comu si dici? “Morti tua, vita mea”

GINO             (appare dalla sua camera sorridente) Suocera?

DOMENICO  Clama…indifferenza.

PAOLA          (con voce tremante) eh… cca semu.

GINO             Oggi è venerdì, vi siete ricordata di me? Il mio bel bagno?

PAOLA          Aspetta, aspetta ca u priparu. (fa per andare nel bagno) Tu voi fari… no?

GINO             E comu no.

DOMENICO  Certu, comu no.

GINO             Mi raccomado, bello tirpido, comu piaci a mia.

DOMENICO  Mi raccumannu… comu piaci a iddu.

GINO             Aspettate suocera… aspettate.

DOMENICO  (fra se) Si nni pintiu… nun su fa chiù.

GINO             Stamattina mi sono svegliato sentimentale. Lassa stari che fra me e il suocero c’è stato qualche screziu, u tortu è statu di più mio. Comunque nenti mi impedisci di pensare che siete un vero padre, uomo buono, affezionato, schietto, leale, onesto…

                        E io sento già di volervi bene.

DOMENICO  (fra se) Ma guarda chi c’è ddocu…

GINO             Non dite niente… io capisco tutto… papà!

DOMENICO  Com’è ca dissi?

GINO             Papà!

DOMENICO  (a Paola deciso) Priparamu stu bagnu. (esce con Paola)

LINA e detto

LINA              (dalla soglia della sua camera) Psss, psss, Gino… Gino.

GINO             Lina…

LINA              Trasi un minutu.

GINO             Ma chi si pazza?

LINA              Un attimu… spicciti.

GINO             Patri nostru ca si ‘nto cielu, non ci indurri in tentazioni… amen. (entra nella camera di Lina)

GIUSEPPE solo, poi ROSETTA e poi ANNIBALE

GIUSEPPE     (contento si frega le mani venendo dalle scale e canticchia) “La donna è morbida

                                                                                                                                    Supra u divanu…”

ROSETTA      (entra) Sempri ddà l’havi a testa lei? E comu ppò essiri? (via in cucina)

GIUSEPPE     Eh ciatu miu… quarchi vota… no sacciu chi fazzu…

ANNIBALE   (dalla comune con una valigia in mano) Permesso?

GIUSEPPE     (distratto) Bella…Bella…(riprendendosi) Avanti!

ANNIBALE   (nervoso tutto di un fiato) Scusassi, c’è na cammira? Macari un purtusu, nicu, tranquillu, senza balcuni, senza mancu na finestra, scurusu, isolatu, desertu?

GIUSEPPE     E allura lei o carceri hava jri.

ANNIBALE   Havi ragiuni lei a schirzari. Ma hava a capiri ca ju sugnu dispiratu, esasperatu, stancu. U medicu  mi dissi che ho una forti esasasperazioni con complicazioni di esaurimentu organicu. Mi dissi: Riposu assulutu… paci… silenziu. Iu travagghiu in ufficiu a via Etnea: machini,. Autobus, tutti i rumori ca ponnu esistiti, unni u pigghiu stu silenziu, sta paci?

GIUSEPPE     A so casa, no?

ANNIBALE   Bravu! Ddocu a vuleva. U sapeva ca diceva accussì. Giustu! Però nnò sapi ca ju haiu novi figgi.

GIUSEPPE     Cca saluti.

ANNIBALE   U cchiu granni, sturia lirica, e tuttu u santi jornu fa vocalizzi (fa vocalizzi)

 GIUSEPPE    Mutu! E chi è?

ANNIBALE   No! Lei m’ha sentiri. Mi debbo sfogari ccu quarcunu. Mia figghia minzana, studia pianoforti, ppi non cantari tutti chiddi nichi ca tuttu u jornu jocunu a fari l’indiani “ (fa il verso degli indiani).

GIUSEPPE     Senta, lei sti vuci però non l’ha fari.

ANNIBALE   Ha visto? E lei i sta sintennu ppi ‘n mumentu! Si figurassi ju ca lìhaia sentiri finu a notti, finu a quannu me muggheri si saluta ca signorina da tilivisioni: signore e signori buonanotte. E finalmente…

GIUSEPPE     Lei po’ dormiri?

ANNIBALE   Chi fa? Dormiri? Ddocu u vuleva. E o niputi lei, unni i metti?

GIUSEPPE     Unni i mettu? E chi ni sacciu iu?

ANNIBALE   Una de me figgi, è sposata e sta in casa ccu mia, parturiu tri misi arreri. Lei u sapi chi è bellu ddu chianti di picciriddu a intermittenza? Ma cosa ca vinissi dìammazzari amatri e figghiu tutt’e tri nta na vota.

GIUSEPPE     Tutti e tri? La matri e figghiu non sunu dui?

ANNIBALE   Dui… dui… gemelli, perfettamente sincronizzati, speddi di chianciri uno uno e attacca l’autru.

GIUSEPPE     Senta, ma lei chi voli di mia?

ANNIBALE   Chi vogghiu? Na stanza, ‘n purtusu. Oggi non vosi jri all’ufficiu perché mi vogghiu fari ottu uri di sonnu tuttu nta na vota, bellu saziu saziu.

GIUSEPPE     Ma ora è matina.

ANNIBALE   Matina, matina, non si preoccuparsi, poi mi susu e vaju a passari  a nuttata nta mew casa. Vintimila liri c’abbastunu? (uscendo il denaro)

GIUSEPPE     (intascando i soldi) Ci abbastano.

ANNIBALE   Voli un documentu?

GIUSEPPE     No, non c’è bisognu, trattandosi di jornu non la registro. A cosa resta ntra nutri (lo accompagna alla stanza di Matteo)

ANNIBALE   E’ tranquilla?

GIUSEPPE     Tranquilla? Chista è a stanza ddo ghiru. E poi questa è la pensione della pace. Trasissi (spinge Annibale dentro la stanza di Turi, chiude la porta e si gira verso Gino che esce dalla stanza di Lina)

GINO e detti

GINO             AHHHHHHHHH!

GIUSEPPE     AHHHHHHHHH!

GINO             Mi ero fatto male ad un dito … e… mi fici dari un cerotto da signora Lina. Chidda è sempri fornita di tuttu.

GIUSEPPE     E già! U cirottu (annusando) Ma sentu na puzza di profunu…

GINO             E si… mi ha messo il cerotto… e una spruzzata di acqua di colonia… per disinfittari.

GIUSEPPE     Ma, mi dicessi na cosa… iu chi haiu a facci do scemu?

GINO             (confuso) si… si.., no… chi c’entra?

GIUSEPPE     Signor Gino … io sono il zio.

GINO             Ma io non capisco.

GIUSEPPE     Chista è questioni d’onori. Io sono il zio di Cettina, e cca finisci a schifiu.

DOMENICO detti e poi Paola

DOMENICO  (entrando) Chi fu? Chi successi?

GIUSEPPE     Nenti, nenti! (sottovoce a Domenico) Iu a chistu ‘ummazzu! (esce)

DOMENICO  (fra se) Pirchì non ci vineva prima st’ispirazoùiuni?

GINO             (siede sul divano e prende il giornale) A quanto pare stamattina in questa casa c’è un poco di nervoso. C’è un poco di correnti elettrica stamattina.

DOMENICO  No… quali correnti e ca stamattina nta sta casa c’è…

GINO             (leggendo) Il brivido della morte

DOMENICO  (con voce in gola) Chi?

GINO             (c.s.) Assassinio crudele.

DOMENICO  (fra se) Madonna mia!

GINO             (c.s.) Ma tu non mi ucciderai.

DOMENICO  Ma chi è ca dici?

GINO             Staju ligegnnu i tituli de film ca fanu oggi.

DOMENICO Ahhh…. I film…. I tituli…?

GINO             Io non ho mai capito se a reclami de cinema e fatta ppì chiamari a genti, oppuri ppì ne fari trasiri. Sentite, sentite qua…(legge) Questo film vi farà passare i momenti più terribili dela vostra vita. Vi farà sudare freddo. Se siete malati vi sconsigliamo di vederlo. Alcune persone dopo aver visto questo film, sono finite al manicomio. Collassi, fughe precipitose, svenimenti… (gettando il giornale) e chi schifiu è? Ci manca pocu ca davanti o cinema ci mentunu uno cco mitra ca o postu do bigliettu ci spara e cristiani. Secondo me, il fatto è che stamo diventando tutti sqadici… assassini… è vero?

DOMENICO  Ahhh… Ehm….

PAOLA          (entrando) Gino, il bagno è pronto.

GINO             Grazie cara suocera. Vado. (via nel bagno)

PAOLA          (a Domenico) Leva a correnti.

DOMENICO  (va al contatore esegue e si allontana) Fatto.

PAOLA          Unu, dui, tri, quattru, cincu, seim sette, ottu, novi e deci. Metti a correnti.

DOMENICO  (fa per andare e si ferma) Mettila tu.

PAOLA          Iu?

DOMENICO  Sissignori. Iu a luvai e tu a metti.

PAOLA          Ma tu si pazzu. Accussì poi mi sonnu u spiritu tutti i notti.

DOMENICO  E chi mi l’haia ‘nsunnari iu? Vacci tu… ca iu… non mi pozzu … moviri.

ROSETTA e detti

ROSETTA      (viene dalla cucina) Ma chi si furminau qualche valvola? (va al contatore) Ma viditi chi c’è cca, qualcunu staccau a correnti, iu ca haiu tanti cosi di stirari (attacca la luce)

PAOLA          Madonna mia!

ROSETTA      Chi fu signora?

PAOLA          E’ fatta.

ROSETTA      Chi è fatta?

PAOLA          No, dicu pirchì… a sentisti sta schigghia…..(senza aspettare risposta) no.. ma quali schigghia?

ROSETTA      (che non ha capito niente) Signora, ma chi è un joco novu, iu haiu tanta roba diu stirari, poi mu spiega n’autra vota. (via in cucina)

DOMENICO  Matri mia, iu mi sentu… mi sentu… haia curriri nto bagnu. (fa per andare).

PAOLA          Unni vai?

DOMENICO  (portandosi la mano alla fronte) Ah, Gia! Mi passau… mi passau! (prende un blocchetto e una matita e scrive) cincu e sei fannu undici, quattro e quattro, ottu…

PAOLA          Ma chi scrivi?

DOMENICO  E chi scrivu, chi sacciu, chiddu ca capita accussì mi distraggu.

LINA e detti

PAOLA          (vedendo arrivare Lina) Attentu!

DOMENICO  (fermandola) Signora, chi va nto bagnu?

LINA              (stupita) E chi fa me lo chiede un’altra volta?

PAOLA          No… è perché è occupato.

LINA              (risoluta) No! Non vado in bagno.

DOMENICO  No! Non va in bagno. (scrive) Meno male.

LINA              (fra se) E che è…. Ora lo segnano pure?

DOMENICO  Uno… due… tre…

LINA              (ironica) Luvatimi na curiosità, don Domenico, ma chi tiniti i cunti?

DOMENICO  (confuso) I cunti?... A si… certu fazzu i cunti, per la quantità, per l’ammontare…

PAOLA          Dominicu, sunu du minuti.

LINA              (fra se) A minuti addirittura!

DOMENICO  Signora chi dissi qualcosa?

LINA              No niente! Ma dico… cronometrate il tempo?

DOMENICO  E certo… chi mali c’è. Il tempo è dinaro. Ogni cosa ca si fa unu deve sapire quantu ci sta.

PAOLA          Ma quannu nesci, quannu?

DOMENICO  E si! È troppu, troppu.

LINA              (sconcertata) ma è assurdo, brutale. E Dio mio certe intimità personali, vanno rispettate. (via dalla comune)

DOMENICO  Iu m’assettu can un c’ha fazzu cchiù!

PAOLA          T’assetti? E quannu jemu a vidimi comu finiu?

DOMENICO  E chi ci jemu a fari?

PAOLA          Ma a llura, chi facemu? U lassamu nta vasca?

DOMENICO  (gridando) Lassimi in paci, capisci? Lassimi in paci!

PAOLA          Smuoviti! (alzando la voce) Susiti, spicciti. Gesù gesù e chi avemu fattu? (presa da crisi batte i pugni nella porta di fondo)

ANNIBALE e detti

ANNIBALE   (appare in camicia da notte, con aria dormente e gesticola come per dire “Che volete?)

PAOLA          (emette suoni gutturali, indietreggia, fino ad arrivare da Domenico e gli batte una mano sulla spalla)

DOMENICO  Ma chi voi? Chi dici? (si gira e vede Annibale) Madonna do Carmunu. Paula… tu vidi chiddu ca st’haiu vidennu ju?

ANNIBALE   (con un filo di voce) Assassini, assassini… perché avete fatto questo? Assassini, diliquenti…(rientra)

PAOLA          (che aveva il viso coperto, si volta verso la porta) Anima santa da bonaria di me patri aiutami, dammi un signali.

GINO e detti

GINO             (da dentro) “Me soggiru è nu pe…

                                                        Me soggiru è nu pe…

DOMENICO  Sentisti?

PAOLA          Matri  mia, stamu niscennu pazzi.

GINO             (venendo fuori) Ohh chi bella cosa un bagno ristoratore.

PAOLA          Ah… ma ti … facisti… u bagnu?

GINO             E comu no, Mi sono consolato.

DOMENICO  (fra se) Ma chistu è immortali.

GINO             Questa è vita caro suocero. (verso la cucina) Fantesca, prepara la colazioni al tuo signori e patroni. Fai presto. (mentre va nella sua camera) “Me soggiru è nu pe…

                                                                                                                              Me soggiru è nu pe…(esce)

DOMENICO  Ma com’è possibile?

ROSETTA e detti

ROSETTA      (venendo dalla cucina) Signora, chiddu voli  a colazioni ‘ncammira, ci la pozzu pur tari? (non riceve risposta) Perciò?... Ci la pozzu pur tari?

PAOLA          (tornando in se) Si… si…

ROSETTA      Uffa, propriu ora ca puteva stirari.

PAOLA          E picchì?

ROSETTA      Comu picchì? Ca finu a st’ura ha mancatu a correnti, perciò!

DOMENICO  Ha mancatu a correnti? Ma era u cuntaturi… poi tu isasti a livetta…

ROSETTA      Quali livetta, mi pareva a mia. Inveci mancau a correnti nta tuttu u quartieri. Ci fu sciopiru di l’ENEL.

DOMENICO  E quannu vinni?

ROSETTA      ‘Nta stu mumentu pricisu. (via dalla cucina)

DOMENICO  (fra se) ma a chistu cu è ca u pruteggi? (a Paola) Senti, jemu a livari u filu, prima ca finiu ca mori quarchi autru. (via con Paola in bagno)

ROSETTA e poi GIUSEPPE

ROSETTA      (dalla  cucina recando un vassoio con la colazione)

GIUSEPPE     (che la segue) T’haia dittu centu voti ca tu a chiddu nta stanza, a colazioni non ci l’ha pur tari.

ROSETTA      Ma a signora dissi di si!

GIUSEPPE     (togliendole il vassoio e posandolo sul tavolo) A signora dissi sì… e u signori dici no! E poi u sacciu ca chiddu cu tia si vulissi pigghiari u ditu ccù ttutta la manu!

ROSETTA      Iddu? Lei inveci si vulissi pigghiari macari… u vrazzu.

GIUSEPPE     E chi c’entra, e chi semu i stissi? Bedda, sciacquatunazza. (fa per avvicinarla)

ROSETTA      Fermu! Si stassi fermu s’annunca fazzu a sirena.

GIUSEPPE     Chi fai?

ROSETTA      Jettu schigghi ca fazu curriri a tutti. E chi è… sempri a na parti l’havi a testa? (si avvia per la cucina)

GIUSEPPE     Iu testa dura sugnu… quarchi vota va a finiri… ca ti fuju di controforza.

DOMENICO  PAOLA e detti

DOMENICO  (pallido in volto) Cu è ca si nni fui?

GIUSEPPE     Iu… cioè na ju… diceva accussi… stva schirzannu cu Rosetta.

DOMENICO  Unni ti percia di schizzari…

GIUSEPPE     E chi è a fini ddo munnu? Ma chi sta succidennu cca intra? (a Paola) A propositu, vidi ca a Rosetta  ho proibitu di purtarici a culazionii ncamera a don fifinu, s’a voli, nesci e sa pigghia.

PAOLA          Senti Pippinu…

(trilla il telefono)

                        … arrispunnu iu. Pronto?... Come?... no,no… la luna non è tramontata ancora.

GIUSEPPE     Ma chie è u fattu di sta luna?

PAOLA          (al telefono) No, chi ci devo diri… ci fu na speci di eclissi mentri spuntau u suli e nisciu a luna china, Si, si… a luna sta beni… ancora in salute (riattacca).

DOMENICO  (come per spiegare) Viditi chi cumminazoini, E’ n’amica di Paula ca si chiama Maria Luna…

PAOLA          Sì, e si maritò cu unu ca si chiama Vincenzu Suli…

GIUSEPPE     Ma dicitimi na cosa, u nummiru do dutturi… l’aviti a purtata de manu?

PAOLA          Ora ti spigu…

GIUSEPPE     No! Nun mi spiegari nenti, annunca va a finiri … can un capisci unenti u stissu (via).

PAOLA          Chi facemu?

DOMENICO  (guardando il vassoio) Forsi il distino ni voli aiutari, guarda.

PAOLA          U vilenu?

DOMENICO  Vidi cu veni. (Paola spia la comune) Paula… quantu gocci ci mentu?

PAOLA          E chi sacciu, chi haju a ricetta do dutturi?

DOMENICO  Non cridu ca mittennuni assai senti u sapuri bruttu e non su pigghia?

PAOLA          No, no,… tantu u cafè ca facemu nutri fa sempri schifu, perciò non si n’accorgi. (si copre gli occhi per non vedere)

DOMENICO  Allura… abbiu?

LINA e detti

LINA              (entra non vista da Paola, assiste alla scena e va alle spalle di Domenico)

DOMENICO  (mentre versa il veleno) Madonna mia… iu mi scantu…

LINA              Chi è mortu quarcunu?

DOMENICO  (distratto) No a luna n’ha tramuntatu. (poi realizza) Cu è?

LINA              Calma, sono io.

DOMENICO  Ah… mi deve scusare… ero distratto… ju stava … già chi stava facennu?

LINA              Metteva delle gocce in quella tazza.

DOMENICO  Si undici goccim ppo ficutu… chisti fanu bonu sa?

LINA              (levandogli la Boccetta dalle mani) Mi dia faccio io.

DOMENICO  Ma…

LINA              Ho sentito che diceva che ha paura. Che ci vuole! (versa le gocce)… nove, dieci e undici. Fatto! (torna la boccetta) io poi ho visto la signora che piangeva quasi.

PAOLA          Certu, certu… una sapi ca u maritu è malatu di ficutu… e non chianci?

LINA              ( a Domenico) Ah, sono per lei? (porgendogli la tazza) Su, su prenda… non faccia il bambino.

DOMENICO  Iu?

PAOLA          (intervenendo) No, signora, no! A stomucu leggio non si può.

DOMENICO  Certu, certu!. Prima uno si pigghia na broscia, un pocu di burru, di marmellata e poi u vilenu… cioè… u cafè.

LINA              (ridendo) Però debbo dirlo, lei signor Domenico è sincero. Il cafè che si fa qui dentro, è veramente veleno (via)

PAOLA          E ora?

DOMENICO  Portici a colazioni.

PAOLA          Iu?

DOMENICO  Certu, chisti su cosi di fimmini.

PAOLA          (prende il vassoio fa per andare) No! Nun po’ essiri, iu appoi mi cunfessu, mi pigghiu a comunioni…

DOMENICO  E va beni, vordiri ca finemu nto giurnali.

GINO e detti

GINO             (venendo fuori) Ma insomma si può avere la colazione? (notando il vassoio in mano a Paola) Ah, è cca? Ma è possibili ca unu si sveglia allegru, cuntentu e subitu ci dununu na tazza di vilenu? (si avvia in cucina)

PAOLA          Domenico… scappamu.

DOMENICO  Unni scappamu? Chiuttostu sngu friddu, indifferenza.

ROSETTA      AHHHHHHHHHHH (fortissimo)

PAOLA          Morsi?

DOMENICO  Ammucciamuni. (via con Paola in bagno)

LINA e poi TURI

LINA              (dalla sua camera) Ma chi succedi?

TURI              (dalla comune come una furia con la valigia in mano) Unni su?

LINA              Lei?

TURI              (con voce di pianto) Si, si, nun pozzu resistere luntanu di ccà. (Apre la porta di fondo e scaraventa la valigia come per buttarla sul letto poi chiude la porta e si avvia verso le scale) Vogghiu pararri cu i so genitori.

LINA              Ma si calmi.

TURI              (chiamando con forza) Signor Domenico, signora Paola, dove siete? Venite a vedere questo cadavere. Qui c’è un uomo morto. Non vi nascondete.

LINA              (verso la cucina) Ma via… non faccia il ragazzo. Venga, venga e si calmi un po’. (escono).

DOMENICO  PAOLA e poi ANNIBALE

PAOLA          Matri mia, ju vogghiu conciari casa.

DOMENICO  Non ti preoccupari. Calma, indifferenza. Ma… cu nu chiamava?

ANNIBALE   (appare come prima con una mano in fronte) Assassini, malvagiu.

DOMENICO  (al colmo dello stupore) Ma… chi è?

ANNIBALE   (toccandosi la fronte) A valigia, a valigia… assassini.

DOMENICO  A…. valigia?

ANNIBALE   Vigliacchi, mi avete avvelenato … assassini… assassini (via)

DOMENICO  (confuso) Calma… indifferenza…

TURI  LINA  detti e poi GINO

TURI              (seguito da Lina) Ah… mi luvai sta soddisfazioni.

LINA              Mi scusi, ma lei è un tipo violento, non doveva.

TURI              Non dovevo? Altro che dovevo! Chiuttostu quantu vaju a pigghiarimi un carmanti. (esce per la comune)

DOMENICO  (a Paola) Ma cu era?

PAOLA          Mi parsi il signor Turi Pennisi.

LINA              Era proprio lui. Proprio in questo momento ha preso a schiaffi Gino Botta.

DOMENICO  U pigghiau a schiaffi? Ma allura a luna sta beni?

LINA              Comu?

DOMENICO  No… dicu… Ginu Botta sta beni?

LINA              Gesù, Gesù… ma comu uno presu a schiaffi sta beni?

GINO             (dalla cucina) Tuttu u cafè ‘nterra mi fici cascari. Mancu na goccia mi n’avia pigghiatu. Ma unni semu nto manicomiu ca intra? Cosi di pazzi! (via nella sua camera)

ROSETTA e detti

ROSETTA      (carta e matita in mano) Signor Domenico… buffittuni a quantu sta?

DOMENICO  Chi sacciu quantu sta buffittuni.

LINA              Ma è assurdo, incredibile. Qui si pensa a fare i numeri (via nella sua camera)

DOMENICO  (a Rosetta) Chiuttostu dimmi na cosa, pirchì ittasti dda schigghia?

ROSETTA      Ca pirchì ddu spacinnatu di so frati mi pizzuliava, e ju ci desi bellu buffittuni (via in cucina)

DOMENICO  Ma vidi unni ci speccia a ddu disgraziatu.

MATTEO e detti

MATTEO       (venendo fuori, fra se) Si putissi ncucciari a me muggheri.

PAOLA          Che fa esce?

MATTEO       Si vado a fare due passi, a prendere un poco di aria, di sole, prima di essere sepolto nel cemento.

DOMENICO  (fra se) Macari iddu?

PAOLA          Maresciallo… il signore esce

MATTEO       Maresciallo? Ma non era brigadieri? L’hanno avanzato di grado?

DOMENICO  No, è … ca la signora scherza… mi fa l’ugurio della promozione.

PAOLA          Dicevo, perché non andiamo a fari anche noi una passeggiata… prima di finiri nto cimentu?

DOMENICO  Ca poi a mia u cimentu non mi piaci sa? Tantu i proprietari da pensioni cisà quannu venunu.

MATTEO       E va beni. Prima o dopu dovranno veniri.

DOMENICO  E già… prima o poi…

MATTEO       Io chiedo scusa, ma vado (verso la comune, sbattendo il bastone come un cieco, poi non visto entra nella stanza di fondo)

DOMENICO  Chistu a mia non ma cunta giusta. Circamu di non perdiri a calma

MATTEO   Detti   e   ANNIBALE

MATTEO       (viene fuori toccandosi la testa, non ha più il bastone) Aaaaahh!

PAOLA          Aiutu.

DOMENICO  Chi fu? Cu è?

MATTEO       Ma cu c’è dda intra un pazzu?

ANNIBALE   (viene fuori con valigia e bastone. E’ vestito) Eh, stavolta era prontu, v’aspittava. Mi nni vaju e diciti a ddu cretinu ca mi desi a cammira, ca chista è pensioni di pazzi furiosi, autru ca tranquillità e paci. Allura megghiu l’indiani (fa il verso degli indiani). Megghi l’addevi (fa il verso del pianto) almenu su dda famigghia.(esce dalla comune)

MATTEO       Mi dispiaci, mi dispiaci.

DOMENICO  E no! Ci dispiaci un corno. Ora lei s’assetta e ni dici ch è, chi voli e cu è ca u manna.

MATTEO       (abbattendosi) Brigadiere… avete ragioni. (si toglie barba e occhiali) Eccomi qua… arrestatemi… io sono venuto qua, perché… devo ammazzare un uomo.

DOMENICO  E ju l’hava caputu.

PAOLA          Chi fazzu? Jettu schigghi?

DOMENICO  Aspetta.

MATTEO       (tirando fuori dalla tasca una lettera) Guardate, ho ricevuto una lettera anonima. Mi fanno sapere che mia moglie ha un amante in questa pensaione. Capite? Lina mi tradisce!

PAOLA          A signora Lina? Ma quannu mai… chidda è na signora tantu bona.

MATTEO       L’ipocrisia, cara signora Carmela. Approfitta ca io sto al paese impegnato col lavoro, lei qua fa l’infermiera, e mi copre di ridicolo. Io sono un pover’uomo, un disgraziato. Ma io però… l’ammazzo. Non a lei, lei deve vivere del mio disprezzo. Ma lui sì! Lui l’ammazzo!

DOMENICO  Ma lei u sapi cu è?

MATTEO       Certo che lo so. Uno dei proprietari di questa pensione, un certo Giuseppe Damigiana.

PAOLA          Pippinu?

DOMENICO  Ma è sicuru?

MATTEO       E allora le lettere anonime chi ci stanno a fari?

DOMENICO  (confuso) E si… va beni… ma ccussì lei non trova nenti.

MATTEO       E perché?

DOMENICO  E ppi forza! Chiddu… è cantanti… attori va… e si chiama Gino Botta in arte Cesarini e a so stanza è chidda dda.

PAOLA          (comprendendo) Ma… signor maresciallo…

DOMENICO  Donna Camilla… donna Carla…

PAOLA          Carmela.

DOMENICO  Donna Carmela, farcitivi i fatti vostri. Chisti su cosi di omini. Sunu cosi d’unuri. Iu sugnu n’omu, u signo Spitaleri è omu… è veru?

MATTEO       Grazie, grazie.

DOMENICO  Chi c’entra quannu un favori si po’ fari….

MATTEO       Grazie!

PAOLA          (a Domenico) Ma chi cci sta dicennu?

DOMENICO  Muta statti.

MATTEO       Io l’ammazzo, l’ammazzo. Poi vengo da lei e mi arresta.

DOMENICO  Iu? No chi c’entra! (ridendo) Signora… ha capito… ca u capiu? ( a Matteo) Veda signore, io sono Brigadiere, ma però di cognome…

PAOLA          Si, si è vero, io quarchi volta ppi schizzari u chiamu macari maresciallu… sirgenti…

MATTEO       Ah… capisco.

GIOVANNI e dettti

GIOVANNI   (dalla comune con camice bianco da barbiere) Signori buongiorno a tutti. C’è pirmissu?

PAOLA          Prima ‘ìnfunnica e poi addumanna pirmissu.

GIOVANNI   Signora, un vacili di acqua e na seggia.

PAOLA          (fa per andare in cucina) Si,si… aspettassi… Rosetta… Rosetta…

DOMENICO  (a Paola sottovoce) Jemu dda banna ppi non fari nesciri a Pippinu. (bussa da Gino) Signor Gino… signor Cesarini… la barba!

MATTEO       Lui?

DOMENICO  Lui! Con permesso…. Io vado (via con Paola).

MATTEO       (a Giovanni) Perciò tu sei barbiere?

GIOVANNI   Accussì dicunu!

MATTEO       E devi fare la barba a mio cugino?

GIOVANNI   E cu è so cucinu?

MATTEO       Gino… il grande Cesarini.

GIOVANNI   Sì!

MATTEO       (ridendo) Senti… ti v’ho vuscari decimila liri?

GIOVANNI   Decimila liri? Ppi na varva? Ju ppi decimila liri cci fazzu macari i capiddi a unu tignusu. Chi c’haia fari?

MATTEO       Vogghiu fari uno scherzu a mio cugino. Senti… senti… (lo porta fuori dalla comune)

ROSETTA poi GINO

ROSETTA      (porta la bacinella e sedia) Signor Gino… signor Gino!

GINO             (mette fuori la testa dalla sua stanza) Chi cc’è ddu pazzu di Turi?

ROSETTA      No, no! Nisciu.

GINO             (viene fuori) Ah… si nni scappò l’imbecilli?

ROSETTA      Lassati Jiri, chiddu è manescu.

GINO             Manescu? Iddu è maniscu? E pirchì ju chi sugnu bonu? (sussulta come se avesse qualcuno alle spalle) cu è?... Siccome chiddu aggredisci a tradimentu.

ROSETTA      Sintissi a mia, si chiddu veni, lei si chiudi a chiavi na so stanza.

GINO             Chi è ca fazzu? Mi chiudu a chiavi? Ahu scimunita…. Cu è ca si chiudio a chiavi?

ROSETTA      Ju diceva ppi lei. Siccome ci ntisi diri “l’acchiappu nta so cammira accussì non po’ nesciri”

GINO             Ah, d’accussì dissi? Vigliacco. Metti sta seggia fora.

ROSETTA      Cca fora? E chi sa fa cca a varva?

GINO             Si!

ROSETTA      Facissi comu voli. (via verso la cucina)

MATTEO e detti

MATTEO       (indossa il camice) Buongiorno signor Cesarini.

GINO             E lei cu è?

MATTEO       Sugnu u giuvini do barveri.

GINO             Siti novu?

MATTEO       Novissimu (prende la sedia mentre  Gino fa per sedersi, come per portarla nella sua camera)

GINO             E chi mi voli fari assittari nterra?

MATTEO       Ma chi sa voli fari fora a varva?

GINO             Sì! Cca!

MATTEO       Ma fussi megghiu…

GINO             No! Megghiu ccà.

MATTEO       E va beni!

GINO             Mi raccoamdo, haju a peddi dilicata,q uindi u rasolu dece passari sul viso… come una piuma (si siede)

MATTEO       (mettendogli la tovaglia) Non si preoccupi… canusciu bonu u misteri. (stringe la tovaglia)

GINO             (tossendo) Alleggiu…

MATTEO       Chi fu?

GINO             Chi fu? Mi stava affucannu.

MATTEO       Scusassi, fu una distrazioni. Non si preoccupa. (insapona Gino) Ju u sacciu comu si tratta a facci comu a chidda vostra! (brusco col pennello)

GINO             Accuminciamu bonu! Ma chi haju a varva dintra a l’occhi?

MATTEO       U sacciu… u sacciu comu haia a fari! Deve essere affascinante il caro don Peppino Damigiana.

GINO             Damigiana?... Ma chi m’insapuna macari aricchi? Senta… (fa per alzarsi)

MATTEO       Non ti mopviri ca ti tagghiu a testa!

GINO             Comi?... Ma… lei… cu … è?

MATTEO       Cu sugnu? Un pazzu!

GINO             Madonna mia, sant’Antoniu Abati!

MATTEO       E chi chiami a Madonna? Chiami e santi?. Mutu… mutu!

GINO             Nun parri chiù…

MATTEO       Bravu! (riprende il pennello) Tiè… manciti un pocu di sapuni, è bellu u sapuni…no?

GINO             (sputando) Phua! Bellissimu…

MATTEO       E chi è ti saziasti, don Pippinu?

GINO             Ma ju non sugnu…

MATTEO       Mutu! Passiamo all’esecuzioni. (prende il rasoio)

GINO             Senta io…

MATTEO       Non si preoccupi, non si preoccupi… non sbagghiu, a manu è ferma (mostra la mano tremante con il rasoio) U vidi com’è ferma. U vidi ca non trema?

GINO             A vidu… a vidu….

MATTEO       A vidi? E fra pocu na vidi chiù.

GINO             Ma dicu… chi c’haia fattu?

MATTEO       Hai fatti ca ti chiami Pippinu Damigiana.

GINO             Mi chiamu Gino Botta.

MATTEO       Ti chiami Gino Botta e devi morire.

GINO             Ma allura aviti ammmazzari a tutti?

MATTEO       No! Sulu a tia.

GINO             Mi chiamu Gino Botta…

MATTEO       No! Tu ti chiami Gino Cadaveri.

TURI e detti

TURI              (dalla comune) Ah, tu cca si? Ti fai a varva?

GINO             (fra se) Arrivau n’autru bonu! (accennando con gli occhi a Matteo nella speranza di farsi capire) U pazzu… u pazzu…

TURI              Cu è pazzu? Cu è pazzu?

GINO             (indica Matteo) Nuddu… nuddu è pazzu… Chiamate aiutu… u pazzu… u pazzu…

TURI              Mannaggia a miseria,a ncora? Ma ppi forza mi voi provocari? E va bene. Ci vediamo dopo la barba, caro il mio Gino Botta! (via nella sua camera)

MATTEO       Comu dissi? Gino Botta?

GINO             Siiiii.

MATTEO       Perdono… anzi no… chiedo scusa…. Lei mi deve dire che cosa devo faer?

GINO             Lei si nna ghiri di cursa.

MATTEO       Ha ragione, ha ragiuni. Ma io sono stato ingannato… Iu ppi picca non v’ammazzai.

GINO             Grazie tante. Senta io ho capito tutto. Lei cerca a don Giuseppe damigiana, giustu? Bene, si cunnucissi ccà, ca a mumenti iddu passa.

MATTEO       Grazie. Allura la prego mi assecondi. Ormai ca ci fici a saponata, s’assittassi ca ci fazzu a varva.

GINO             A cui?

MATTEO       Ma è perché così ho la scusa per trattenermi. Cci assicuru ca ci fazzu na rasatura dolcissima.

GINO             No… è ca vedi… ho deciso… ca mi fazzu crisciri a varva.

MATTEO       (serio) Non crederà, spero, ca sugnu pazzu veramenti?

GINO             Nooooooo

MATTEO       (arrabbiandosi) Senta; la pregomù, magari fazzu finta di raderla. S’assittassi.

GINO             Si,si… va beni…calma…calma (si siede)

MATTEO       Lei u canusci bonu a stu don Giuseppi Damigiana? Sarà suo amico, no?

GINO             Cui? Di vista, solo di vista lo conosco. Non ho niente a che vedere con lui. In confidenza, io sto in questa pensione… per come dire… amore, si per amore di una signora. Resta fra noi.

MATTEO       Davvero?

GINO             Sicuro. Vuole una prova? Aspettassi ca ci la prisentu. (si alza va alla porta di Lina e chiama) Lina, Linuccia… tesoro… (torna da Matteo) forse sta dormendo e non mi sente, ma ci assicuro che è la mia amante.

MATTEO       Ah si? E si chiama… Lina?

GINO             Lina. E’ na fimmina meravigliosa, adorabilissima… amabilissima… attraentissima … tutta issima insomma (vedendo Matteo che si fa scuro) Chi ccè?

MATTEO       S’assittassi ca ci fazzu a varva.

GINO             No! Non è il caso.

MATTEO       La prego, (Gino siede) Mi parrassi ancora di questa signora.

GINO             Nenti… Lei la dovrebbe vedere in camicia da notti… velata.

MATTEO       (con un sussulto) Velata.

GINO             Ahi…

MATTEO       Scusassi, fazzu allegiu. E mi dica … è sposata?

GINO             Si, ma u maritu devi essiri un pezzu di cretinu… ahi!... ma insomma! (fa per alzarsi)

MATTEO       (costringe a Gino a sedersi) Assettiti.

GINO             Ma io…

MATTEO       (affilando il rasoio)     Tu sei un verme.

GINO             Come?

MATTEO       Tu sei un pidocchio. Tu non poi campari. Devi morire!

GINO             (fra se) Madonna mia…Chi cci pigghiau n’autra vota? Senta, senta… forsi non si ricorda beni, iu nun sugnu Giuseppi Damigiana.

MATTEO       A moriri.

GINO             Iu sugnu Gino Botta. (quasi piangendo)

MATTEO       (freddo) A moriri.

GINO             Ma allura… comu mi chiamu chiamu haiu a moriri ppi forza?

MATTEO       Disgraziatu! Dilinquenti, ma tu u sai cu sugnu iu?

GINO             No!

MATTEO       Iu sugnu u maritu.

GINO             Di don Pippinu?

MATTEO       Di Lina.

GINO             (trema tutto) eeeeeeeeeeeeeeee

MATTEO       Mutu, nun fari vuci, fermu nun triuliari.

GINO             Nun pozzu, cci lu giuru, nun pozzu stari fermu(piange) Aiutu… aiutu….

LINA e detti

LINA              (dalla sua camera vede Matteo) Matteo!

MATTEO       Lina!

GINO             (riesce a scappare e corre per la sua camera) Aiutu… aiutu!

MATTEO       (prende la moglie per un polso) Veni cca tu… veni ccà.

LINA              Non ti amo lo sai! Io amo lui!

MATTEO       Ah si? E ora vidi chiddu ca succedi. Veni ccà, veni ccà. (la trascina verso la camera di Gino)

ROSETTA   TURI e poi GIUSEPPE

ROSETTA      Ma chi sta succidennu?

TURI              Ma cu chiama aiutu?

                                                                       (dalla stanza di Gino si ode uno sparo)

ROSETTA      Madonna mia.

GIUSEPPE     (entrando) Cu è ca sparò?

ROSETTA      (indicando la porta di Gino) Ddà…ddà…

TURI              Jemu a vidimi di chi si tratta.(via tutti e tre per la camera di Gino)

DOMENICO   PAOLA

DOMENICO  E’ Fatta.

PAOLA          (va verso la comune)

DOMENICO  Unni vai?

PAOLA          Mi nni scappu

DOMENICO  Chi si pazza? Fema.

ROSETTA   LINA   GIUSEPPE  e detti

ROSETTA      (dalla camera di Gino, piangendo) Morsi… morsi…

DOMENICO Morsi?

LINA              (piange) E’ mortu… è mortu.

DOMENICO  E’ mortu?

LINA              Si! Si!

DOMENICO  Chi tragedia (a Giuseppe) Senti veni ccà. E’ mortu ppì daveru? Nun ci sunu spiranzi?

GIUSEPPE                 Quannu mai! E’ finito… Chiddu è nta na pozza di sangu..

DOMENICO  (A Paola) U sentisti?

PAOLA          U ntisi. Mi tremunu tutti i jammi.

DOMENICO  E picchì a mia non mi tremunu?

DON CALO’ detti e poi GINO

CALO’           (entra)Carissimu Domenico Damigianam ju sugnu ccà.

DOMENICO caro don Calò, vinisti in un bruttu mumentu. Successi una grandi disgrazia, una svintura. Un uomo è stato ammazzato sproprio nta stu mumentu nta dda stanza. Il mio carissimo… adorabilissimo geniro Gino Botta, in arte Cesarini… è morto!

GINO             (dalla sua stanza con Turi) Prestu, prestu… chiamati un dutturi.

PAOLA          Madonna do Carmini.

GINO             Fate presto. Ddu pazzu, ca no sacciu mancu comu si chiama si vinni a suicidari nta me stanza (via con gli altri)

CALO’           Domenico ma llura u mortu … è vivu?

DOMENICO  Mortu… vivu… trentunu e quarantasetti!

SIPARIO


ATTO TERZO

Paola è seduta su una poltrona, Calò sul divano, Domenico è in piedi. Tutti pensosi e preoccupati.

DOMENICO  Calò, no pottimu fari… non c’è chi fari… n’ammazzunu… ni squagghiunu… nni fanu a pezzi,,, non c’è nenti chi fari.

CALO’           E’ gravi… gravissimu!

DOMENICO  Vidi, Calò, non è ca quanto junci unu si po’ mpruvvisari ammazza cristiani…

CALO’           Sicario…

DOMENICO  E sicariu… sigaretta… nzoccu è! Senza un tirocinio… un poco di scola … unu chi diventa di corpu assassinu?

CALO’           Prego… giustiziere!

DOMENICO  Chiamamulu comu vulemu… appoi ddu dusgraziatu pari ca havi setti viti comu e zazzamiti. Di chi è mortu… di chi tu vidi d’avanti beddu tisu. Iu, mancu mi pozzu chiù cunfissari.

CALO’           (risoluto alzandosi) Vi do’ l’ultima soluzioni!

DOMENICO  (che era distratt0) Chi mi duni? L’assoluzioni? E chi si parrinu?

CALO’           Soluzione, soluzione!

(trilla il telefono)

DOMENICO  (rispondendo al telefono) Pronto… si la pensione della pace… come… Don Calò? Subito… (a Calò) E’ ppi tia.

CALO’           Prontu?... comi?... veramenti?... U capu già ha saputu? E chi dissi?... mancu nto cimentu? (i due si guardano)Ho capito … al saponificio tre stelle… Tutti e dui? … Fatti a pezzi? … ho capito… ho capito (riattacca e guarda i due) Quantu mi dispiaci… quantu mi dispiaci…

DOMENICO  (terrorizzato, guardando Paola) … macari a mia…

CALO’           Un attentato terroristico. Na bumma in uno stabile della … famigghia … u saponificio tre stelle … mancu u cimentu ha resistito tantu era putenti … du picciotti, figghi di n’amicu do capu … morti sul colpo … tutti e due… fatti a pezzi!

DOMENICO  (ancora impaurito)     Matri mia… chi telefonata ntricciata … staju murennu …

CALO’           E ora, pinsamu a nutri. Cari miei a situazioni è pericolosa. E’ dispirata!

GIUSEPPE e detti

GIUSEPPE     (entrando) Domenico, ju nesciu, vaju o tiatru Sangiorgi ca oggi arriva na nova compagnia, videmu su pozzu pigghiari quarchi clienti.

DOMENICO  Ma chi mi cunti…

GIUSEPPE     E certu… chi ti cuntu… si nun fussi ppì mia … (mentre va) sta pensioni issi sutta e supra … su non fussi ppi mia …

DOMENICO  (a Calò) e allura?

CALO’           Sintiti, ppi vuatri fazzu na pazzia.

DOMENICO  Chi dici ca i sordi ti pigghiasti tu?

CALO’           Chista non è pazzia… scimunitaggini è! Domenico dammi na manu, l’ammazzo io, a sta carogna, l’ammazzo io.

DOMENICO  Tu?

PAOLA          Tu?

CALO’           Ju! Ju! L’ammazzu ju… e tu ….

DOMENICO  U tagghiu pizzudda pizzudda….

CALO’           no! Ju l’ammazzu e tu t’accolli i dilittu.

DOMENICO  (fa per parlare ma non ci riesce)

CALO’           Mutu, non parrai! Troppi chiacchiri s’hanna fattu. Iu tornu chiù tardu, appena iddu arriva… ci sparu ccà… nto centru da frunti. Vuatri, appena sintiti u corpu di pistola … nisciti, tu Paulidda, ti metti a chianciri comu na funtana… e dici … nenti … paroli di disperazioni. Dominicu si metti a gridari: “Io sono stato, io l’ho ucciso. Delitto d’onore fu, mi aveva sedotta la figlia”

DOMENICO  E mi portunu in carceri.

CALO’           Megghiu in carceri ca mottu no?

DOMENICO  Certu… certu…

CALO’           E poi non ti preoccupari… comu dilittu d’onori picca ti ni dununu…poi to muggheri ti scrivi, ti veni a truvari…  ti porta i sigaretti…

DOMENICO  Non fumu! Ma tu ci pensi?

CALO’           Picciotti, ma chi faciti schirzati? M’avissaru vasari i manu. E inveci? Comunque s’a pigghiati d’accussi… vi salutu. (fa per andare)

DOMENICO  Aspetta… aspetta…

CETTINA    TURI e detti

CETTINA       (con tono di voce alto, come per far sentire a qualcuno) Mamà, paà io scendo un momento.

DOMENICO  E picchì jetti vuci?

CETTINA       E chi grida? (gridando) Vado alla UPIM e torno subito. (via)

DOMENICO  E chi divintò surda?

TURI              (in fretta esce dalla stanza) Scusate, scendo un momento… e…. poi torno (via di corsa)

DOMENICO  U capivi.

CALO’           E allura? Tornu o non tornu? (si sente parlottare) Poi ca ccà non si po’ parrai in santa paci.

DOMENICO  Amuninni dda banna, camina Paula (vie tutti e tre)

GIUSEPPE   LILY

GIUSEPPE     (entrando con una valigia in mano) Entrè, entrè… bella ragazza.

LILY               (guardando intorno) Che lusso… ma senti giovane leone… sei sicuro che qui mi puoi fare dare la camera gratis

GIUSEPPE     Sicurissimo, io sono il fratello e socio del padrone, perciò…

LILY               Ma… per tutta la settimana?

GIUSEPPE     Macari per un mese. Chi c’entra!

LILY               Ma guarda che io sono un’artista … non sono quello che forse tu hai capito. Sono una spogliarellista sì, però non quello che pensi.

GIUSEPPE     Chi c’entra. Ma quannu mai! Anzi a mia le spogliarelliste, mi fanu… mi fanu… na speci di tinnirizza cà. Mi sembrano delle schiave che abballano per il sultano. E dda sutta nta sala tutti di sultani ca taliunu… e fannu l’occhi chini e i manu vacanti.

LILY               Ma dai. Ora sto presentando un numero eccezionale: Fulmine su Eva.

GIUSEPPE     E Adamu cu lu fa?

LILY               Ma che Adamo? Io ballo con il costume che rappresenta una foglia, da dietro le quinte sparano un colpo: BUM…

GIUSEPPE     E a fogghia casca?

LILY               Bravo hai indovinato!

GIUSEPPE     (pensoso) E… senti… dimmi na cosa… i provi i fai ccà nta to cammira?

LILY               Ma che vai dicendo?

GIUSEPPE     No dicevu accussì… va certi voti unu fa i provi… s’arripassa a parti… cci vulissi qualcunu ca sparassi a pistola…

LILY               Ma dai, parte. Su, su, bel mecenate accompagnami in questa camera.

GIUSEPPE     (andando via dai gradini cono Lily che lo segue e ride) Veni, veni bellissima, il tuo bel macinato t’accompagna … epoi a mia certi voti, i spogliarellisti mi fannu l’impressione di una rosa … di na margherita … ca uno i spogghia … e fa m’ama, non m’ama (inciampa) Mi spava rumpennu u coddoùu.

ROSETTA  GINO  ROSALIA

ROSETTA      (dalla comune e va a bussare nella camera di Gino) Signor Gino.

GINO              (Con la borsa del ghiaccio in testa) Ahi! Ahi! Chi c’è!

ROSETTA      Chi fu?

GINO              Chi fu, cu tuttu chiddu ca successi ajeri, mi vinni a frevi. Ma tu chi voi?

ROSETTA      Dda fora c’è na signorina ca voli lei.

GINO              Na signorina? Ma tu dissi u nomi?

ROSETTA      Sì! si chiama Rosalia Torregrossa.

GINO              Ro… ro… Rosalia? E comu m’attruvau? Fai na cosa, dicci can un ci sugnu … sugnu partutu …   no anzi dicci ca sugnu mortu.

ROSALIA      (che ha sentito le ultime battute) Buongiorno signor… morto.

GINO              (Aprendo le braccia) Rosalia……

ROSALIA      (lo blocca) Alt. Rosalia è morta! Io sono la sua ombra.

GINO              Ma chi dici… (a Rosetta) E tu chi talii ca ucca aperta, vai

ROSETTA      Ma chi su scimuniti tutti e dui (mentre va) Chiddu è mortu… chidda è norta … e chi semu o campusantu? (via)

GINO              Rosalia… chi sorpresa… comu mai? Comu mi trovasti?

ROSALIA      Eh… attore famoso sei… liggi u nomu nto manifestu … L’ha ntisu ddi pirnacchi ca t’hannu fattu a sira?

GINO              Ahhhh… tu ha statu? Ma allura havi divesùrsi jorna ca si ccà!

ROSALIA      NO! Ieri sira arrivai.

GINO              (fra se) ma allura l’autri jorna cu l’ha fattu i pernacchi?

ROSALIA      Cosa?

GINO              No, niente. Parramu di nutri. Rosalia cara, chissà cosa avrai pinsato di mia.

ROSALIA      Ginu… u vinu si fa acitu… e l’amuri odio.

GINO              Rosolia….

ROSALIA      Infame, seduttore… e iu cretina, scema, sugnu ccà ppi sarvariti la vita.

GINO              A vita?

ROSALIA      Si! La vita. Sula mi misi nto trenu e sugnu ccà.

GINO              Lassamu stari u trnu, iu non capisciu u fattu da vita.

ROSALIA      E chi ti cridevi ca ta passavi liscia? Nta nostra famigghia, l’onori da fimmina è sacru. Me patri ti mannò na cassata.

GINO              Na cassata? Non l’haju ricevutu ancora.

ROSALIA      Cci scherzi? Chi fai u comicu?

GINO              Ma quali comicu. Mi dici na casata… matri mia… e chi è avvicinata?

ROSALIA      Ma quali avvicinata… critinu. Na cassata… insomma un piccioni ca già sta voaggiannu direttu ccà.

GINO              Un piccioni viaggiatori? Ppì mia?

ROSALIA      Sissignore, ppi tia. Un killer ca havi l’ordi di ammazzariti.

GINO              Madonna mia!... e chi fazzu ora, cu stu picciuni ca m’abbola di ncoddu?

ROSALIA      Scappa, scappa,scappa!

GINO              Unni scappu… unni scappu… chiuddu u picciuni m’assicuta unni vaju vaju. Rosalia… ti amo!

ROSALIA      Chi?

GINO              Sì! Ti amo. Vidi… u fattu ca tu vinista cca ppi sarvarimi.-…c hissacciu… mi fici capiri tanti cosi. Telefona subitu a to patri, dicci ca ju ti sposu, quindi si po’ richiamari u picciuni.

ROSALIA      Ora ci pensi, vero? Troppo tardi.

GINO              Ma senti… senti… Ju chi era… chi sugnu? Un fallito, chi ti puteva offriri? Perciò mi nni scappai luntanu di tia. Tu però si l’unica donna della mia vita… vai… vai a telefonare.

ROSALIA      Si na finisci di fari u pagliacciu iu….

GINO              Vai a telefonare… presto… presto… prima ca arriva u picciuni.

ROSALIA      Dici ppi davero? Mi sposi?

GINO              Sì! Si e quanti voti? Tu giuru!

ROSALIA      Gino, bada ca si fai u bis, iu ti grapu a testa comu un miluni.

GINO              Ma quali bis. Gioia da me vita (l’abbraccia)

CETTINA       (dalla comune) Gino!

GINO              Ah! Ah!

ROSALIA      Che c’è?

GINO              Vai!... vai a telefonare.

CETTINA       Mi sbagghiu o noi dobbiamo fare certi conti?

GINO              Conti? Ah, sì! Domani… domani pago. (a Rosalia) A figghia del padrone di casa.

CETTINA       Quali dumani, ora, subito! Non pozzu aspittari.

GINO              E mamma mia… che premura!

ROSALIA      Ti servono soldi?

GINO              No! No! Vai a telefonare…

CETTINA       Comunque, ora che c’è questa signora presente… e non possiamo parlare.

GINO              Appunto. ( a Rosalia) Vai a telefonare.

ROSALIA      Senta, signorina, anche davanti a me può parlare sa, tanto io sono intima.

CETTINA       Ho capito, forse un’attrice della compagnia?

ROSALIA      NO! Io sono…

GINO              Tu sei… vai a telefonare…

ROSALIA      Io sono la sua promessa…

CETTINA       Non ho capito.

GINO              Sì, sì è una promessa… un’attrice molto promettente…

CETTINA       Tanti auguri per la sua carriera.

ROSALIA      Grazie! Ma mi pare  che la signorina non ha capito bene chi sono io. Vero?

CETTINA       Esatto!

GINO              Ma come… è tanto facile… la promessa… la mia promessa

ROS                La sua promessa, cioè la sua fidanzata, ecco!

GINO              (fra se) E si ficinu i ficu.

CETTINA       Come? E allora io chi sono?

GINO              Già… e allura idda cu è…cioè…no…si…si…mi ubriacai!

ROSALIA      ( a Gino) La signorina, chi è?

GINO              Insomma, è inutile continuare sta buffonata. La colpa è mia. Inutile fingere … vojaltre siete troppo intelligenti… e chiddu ca aviti capitu…. È veru!

ROSALIA      E hai detto di volermi sposare?

CETTINA       E anche a me lo ha detto

GINO              Sì! E’ veru! Vu dissi a tutti e dui… a culpa è do… guvernu, sì, do guvernu, ca non permette ca uno po’ aviri du muggheri.

CETTINA       Ma che dice?

GINO              Si, propriu accussì… pirchì tuti dui siti… le uniche donne della mia vita, le uniche donne della mia vita.

LINA   e  detti

LINA              (dalla comune) Gino!

GINO              (fra se) Ah… ora semu a postu!

LINA              (notando le due donne) Vedo che sei in dolce compagnia.

ROSOLIA      E sì. Visto il successo del trio… stavamo aspettando lei per formare… il quartetto.

LINA              Quale quartetto?

ROSOLIA      Del gran varietà!

LINA              Del resto… io sono passata di qui perché ieri ho lasciato la camera, ma credo di avere dimenticato qualcosa dentro.

CETTINA       E comu no! Vi scurdasturu stu beddu mobili. Pigghiatavillu! Tantu… i cuntisunu fatti, e il risultato è cher ho deciso che mi sposo con il signo Turi… e vi mannu i confetti… a tutti e tri. (via)

LINA              (prendendolo per un braccio) Gino, prestu! C’è a machina ccà sutta.

GINO              (confuso) Comu?

LINA              Scappamu, prestu!

GINO              Aspetta… vai a telefonare… vai a telefonare…

LINA              A telefonare?

GINO              Sì! Anzi no!... non si tu chidda da telefonata… (nota Rosalia che fa per andare alla comune) Rosalia… unni vai?

ROSOLIA      A telefonare.

GINO              Brava, vai… vai!

ROSOLIA      Vaiu a telefonari… e cci dicu ca ti ponnu ammazzari, sparari, sventrare, quartare, tagghiari a pezzi…

GINO              Esagerata… aspetta… aspetta… chi dici?

DON CALO’   e   detti

CALO’            (entrando vede Rosalia) Signurinedda, Donna Rosalia… vossia qua?

GINO              Chi è u picciuni?

CALO’            Beddamatri… e so patri u sapi?

ROSOLIA      No, nuddu nenti sapi. Na furia di ventu mi purtò ccà, ppi truvari a sta carogna… u patri di me figghiu…

LINA              Gino?

GINO              Aspetta…

ROSOLIA      Un vigliacco è… un miserabili… mi aveva promesso di sposarmi…

LINA              Gino?

GINO              Aspetta….

CALO’            Signurinedda… luci di l’occhi mei… e vossia chi dissi?

ROSOLIA      E ch debbu diri, che deve dire una madre… (indica Gino) La mela è marcia… ma …la devo mangiari ppì forza,

CALO’            Signurinedda, chista è jurnata di festa. Nun c’è cchiù tempu di perdiri… avvirtemu subitu a so patri, prestu jamuninni…( via per la comune con Rosalia)

GINO              Ecco Linuccia… ora ti posso spiegare…

LINA              Che vuoi spiegare, verme… vigliacco… carogna…

PAOLA   e   detti

PAOLA          (di dentro) Aspetta Domenico, aspetta…

GINO              Sta vinennu me soggira… unni t’ammucciu … unni ti mettu (va verso la camera) Ccà, ccà, nficchita ca intra u tempu ca mi spiegu cu idda, vai, vai.

LINA              (entra nella camera di Gino)

PAOLA          (venedo fuori) Unnè… unnè…

GINO              Signora suocera…

PAOLA          Chi?

GINO              Anzi, signora Paola, iu ci debbo parlari.

PAOLA          N’autra vota, n’autra vota… (fa per andare)

GINO              No, ora! Successi una cosa gravissima… iu sugnu in pericolo di vita.

PAOLA          Pericolo di vita? Forsi u dutturi ci dissi ca havi qualcosa di gravi?

GINO              Quali dutturi… cca mi volunu ammazzari.

PAOLA          Ammazzari? (sussultando)

GINO              Si,si, ammazzari…c’è già u picciuni prontu…

PAOLA          (ridendo) Si, u picciuni… e u jaddu fattu o furnu.

GINO              Lei ci ride? Signora Paola, iu u visti… sacciu macari u so nomu… si chiama don Calò…

PAOLA          (fra se) Ma allura chiddu… parrai?

GINO              Signora Paola, lei e so maritu siti genti onesta… non putiti permettiri chistu, nun putiti essiri complici…

PAOLA          Nutri?... E chi c’entramu nutri?

GINO              Cci entrati inveci! Ju haiu tortu e sta beni, sugnu corpevuli, ‘però non vi putiti accollari un delittu accussì disumanu.

PAOLA          Ma ju… non capisciu… mi sentu ntrunata … non staju capennu nenti… ma mi facissi capiri na cosa… stu don Calò…parrò ccu lei? Chi ci dissi?

GINO              Tuttu.

PAOLA          Quannu?

GINO              Ora, ora.

PAOLA          Disgraziatu. Ma allura Giuda… era un signori?

GINO              Giuda? E chi c’entra Giuda?

PAOLA          Era na carogna… un traditori… comu a tia.

GINO              Signora Paola…

PAOLA          Sì, è veru! Semu tutti d’accordu. Tu ha moriri! Me maritu ppi curpa to si nni fa vint’anni… ma ju ci portu i sigaretti… macari si non sapi fumari.

GINO              Ma… allura era tuttu premeditato.. . ma ju chiamu a pulizia… iu chiamu…

DOMENICO   e   detti

DOMENICO  (entra con un coltellaccio in mano) Paula…

GINO              (vedendolo terrorizzato) Non v’avvicinati… non v’avvicinati… mi metti a fari vuci… assassini… assassini

DOMENICO  (a Paola) Ma chi successi?

PAOLA          Duminicu… sapi tuttu! Capiu tuttu cosi!

DOMENICO  Ca biatu iddu… ju ancora nun haju caput unenti.

GINO              Chistu è ‘ncomplotto, una congiura… siti tutti assassini…

DOMENICO  Ma ju stava tagghiannu u pani…

GINO              Quali pani, quali pani… mi vuliti ammazzari…

DOMENICO  Ammazzari?

PAOLA          Iddu u sapeva mu dissi ora ora.

GINO              Ma cui? Iu vuleva semplicemente dirivi ca non mi pozzu maritari ccu Cettina perché sennò m’ammazzunu… chi sapeva ca facistuvu na banda?

DOMENICO  (a Paola) Ma allura parrasti tu? E chiddu Calò ora n’ammazza a tutti.

PAOLA          Ma chi sacciu… chi sacciu… non staju capennu chiù nenti (si avvia per la comune) Ddocu è… ddocu è…

DOMENICO  Cu è?

PAOLA          Sta vinennu Calò… (via di corsa seguita da Domenico)

GINO              Don Calò?... (fa per scappare)

LINA   e   detto

LINA              (uscendo lo blocca) Gino, dove vai?

GINO              Lina, Lina, leviti do menzu, fammi scappari, chiama a polizia.

LINA              Sì! A chiamo a polizia… ma dopo che ti ho sparato.

GINO              Chi? Ma è fissazioni. Ogni tantu spunta quarcunu ca mi voli sparari (volta le soalle)

LINA              Si! Maledetto. Ho una pistola nella borsa. Tu mi hai rovinato. Per te ho perduto tutto: casa, marito… tutto ho perduto. E tu ti sposi? No! Io t’ammazzo… t’ammazzo! (fa per prendere la pistola dalla borsa ma si sente uno sparo)

GINO              (cade svenuto sul divano)

LINA              (incredula, si guarda attorno smarrita, poi fugge per la comune)

PAOLA   DOMENICO   CETTINA   ROSETTA   TURI  e detto

PAOLA          (entrando vede Gino sul divano) Domenico… Domenico.. è fatta… è fatta!

DOMENICO  (entra con la pistola in mano) E’ mortu?

PAOLA          Morto!

DOMENICO  Sta vota si… u staju vidennu ccu l’occhi mei… e Calò unn’è?

CETTINA       Che è successo?

DOMENICO  Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.

PAOLA          (disperata) Chi disgrazia… chi disgrazia…

TURI               (dalla comune con dei fiori in mano) Signora Paola…

PAOLA          (non lasciandolo parlare) Purtau i ciuri? Chi disgrazia… morsi…

TURI               Morsi?

DOMENICO  Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.

TURI               (guardandosi attorno) Si… ma non ci vanniassi… ju mi l’haia maritari a vostra figghia.

DON CALO’   ROSALIA   e    detti

CALO’            Domenica… jurnata di festa è chista.

DOMENICO  (indicando il divano) Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.

CALO’            (guardando il divano) A nomu di Diu e chi facisti? L’ammazzasti daveru? E chiddu u promessu sposu di Rosalia Torregrossa era!

DOMENICO  Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.

CALO’            E tu ora mortu sì|

DOMENICO  Chi dicisti?

CALO’            E’ gravi… gravissimu… ti scavasti a fossa…

PAOLA          Calò, ma tu chi nni vò mannari o manicomiu?

CALO’            O campusantu! Cu l’ammazzò stu cristianu?

DOMENICO  Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.

PAOLA          (presso il divano) Chi disgrazia… chi disgrazia….

GINO              (rinviene solleva la mano e tira la veste di Paola)

PAOLA          Poviru maritu miu…ah,ah,ah Dominico….. Duminico….

DOMENICO  Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia. Finalmente è morto!

GINO              Ma… don Domenico…

DOMENICO  Stai comudu… stai comudu… non ti susiri… io sono stato… io…

TUTTI             Ma è vivo, è vivo!

PAOLA          Ma… cu sparau?

GIUSEPPE   LILY    e   detti

GIUSEPPE     (viene fuori con Lily) E chi è? Vi scantasturu? Un colpo a salvi era, per pruvari a danza da signutina.

DOMENICO  Non è vero! Non è vero! Io sono stato io! Delitto d’onore fu…………..

PAOLA          Domenico… Domenico… nenti successi… comu all’autri voti… u mortu non è mortu…

DOMENICO. Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.

PAOLA          Madonna do Carmunu… pazzu nisciu…. Pazzu nisciu… chiamati u manicomiu. Pazzu è!

CALA LA TELA