COMMEDIA BRILLANTE IN TRE ATTI DI CARLO MANGIU’
PERSONAGGI
DOMENICO DAMIGIANA
PAOLA, sua moglie
CETTINA, la figlia
GIUSEPPE DAMIGIANA, fratello di Domenico
GINO BOTTA, attore
LINA SPITALERI
MATTEO SPITALERI, marito di Lina
DON CALO’, mafioso
TURI
ROSETTA, cameriera della pensione
ANNIBALE
GIOVANNIVANNI (garzone di barbiere)
ROSALIA TORREGROSSA (figlia di un mafioso)
LILY (spogliarellista)
L’azione si svolge, in epoca attuale, in una pensione di Catania.
IN FONDO: A sinistra porta della camera di Turi Pennisi; al centro finestra che da sulla strada, a destra arco che funge da comune
A SINISTRA: in prima: bagno; in seconda: cucina; in terza: gradini che portano ad altre camere fra cui quelle dei titolari.
A DESTRA: in prima: camera di Lina Spitaleri; in seconda: camera di Gino Botta.
ATTO PRIMO
La scena è vuota ed in penombra. E’ tarda sera, tutti dormono. Poco dopo, si sente venire dalla strada il suono acuto e prolungato dell’antifurto di un’automobile.
LINA sola poi TURI, PAOLA e CETTINA
LINA (E’ in vestaglia; stato di agitazione, và verso la finestra uscendo dalla usa camera, spia attraverso i vetri poi guarda verso le scale) Signor Domenico… signora Paola… ma non sentite? E’ l’antifurto della macchina… ma che fa non sentite?
TURI (dalla propria camera, in canottiera e pantaloni del pigiama, corre anche lui a spiare dalla finestra) Chi su i latri? E chi è non nesci nuddu? (chiama) Don Domenico… signora Paola.
PAOLA (in vestaglia con una scopa in mano pronta a colpire) Chi fu? Unni su? Chi ci su i latri?
LINA Si! Dda sutta, si stanno purtannuia machina.
PAOLA (accennando ad andare verso la finestra) O sti figgi ddi….. ( a Cettina che nel mentre è entrata) Curri, v’ho pigghia un sicchiu ccu l’acqua.
CETTINA (fa per andare ma si imbatte in Giuseppe)
GIUSEPPE e detti
GIUSEPPE (è riuscito ad infilarsi solo una gamba dei pantaloni, perciò arriva saltellanDO)
(A Cettina) Unni vai?
CETTINA Vaju a pigghiari un sicchiu di acqua.
GIUSEPPE (cercando di infilare l’altra gamba dei pantaloni, cade sul divano) Maliditti causi… ma comu ‘n sicchiu d’acqua ppe latri?
PAOLA E allura chi facemu?
GIUSEPPE A polizia… ‘u centutridici
PAOLA Si, si… (corre al telefono)
GIUSEPPE Ma intanto fussi megghiu si scinnissimu ntri ( armeggia sempre con i pantaloni) … ‘n mumento ca non trovu ‘u pedi…
PAOLA ( a Turi) Forza, scinnemu…
TURI (confuso e impaurito) Iu?... Un momentu… iu, però… ne canusciu…
PAOLA Si, ora vi presentami … e ddu me maritu ca dormi… (chiamando) Domenico… Domenico…
DOMENICO E detti
DOMENICO (entra spaventato) Silenziu… muti … astutati a luci … astutati a luci
PAOLA Comu? Chi è c’avemu a fari?
DOMENICO Luvativi d’avanti a finestra, nun ci faciti capiri ca semu intra … silenziu assoluto, s’annunca ‘ama scinniri.
PAOLA Ma chiddi si portunu a machina, a bedda machina, u capisci? (fa per andare verso la finestra)
DOMENICO (le sbarra il passo) Non grapiri, statti ferma!
(si addossa alla parete e sbircia di fianco alla finestra) Non ni facemu vidimi.
PAOLA Ma allura … accussì ni facemu arrubbari a machina?
(cessa l’antifurto)
GIUSEPPE Muti, muti… si fermò… non ci sunu cchiù.
PAOLA E si capisci! Si purtaru a machina.
DOMENICO (andando verso la finestra) Delinquenti, latri, spataioli …. (riprende a suonare l’antifurto, balza indietro impaurito) Ddocu è, attaccau n’atra vota.
PAOLA Iu vogghiu scinniri.
DOMENICO E chidda nun si sta muta… (a Giuseppe) Chi dici mi pottunu sentiri?
GIUSEPPE Avaja … sintevunu a tia … n’uatri stamu o quartu pianu e chiddi sintevunu a tia. Muti … tutti muti … silenziu assulutu.
PAOLA Ma ju non capisciu … ma chi ‘ama sentiri a musica?
DOMENICO Ahu! Ju sugnu u capo da casa … ju haju il dovere da vigliaccheria, ju haiu aviri u curaggiu … di scantarimi … ju (cessa il suono)…
PAOLA Finiu… rapemu?
DOMENICO Un mumento, ca ‘sti antifurti moderni su tradimintusi. Aspettati!
LINA (portandosi una mano alla testa, si sente male) Madonna mia, mi sentu mali…
GIUSEPPE (sorreggendola con eccessivo trasporto) Cca, cca signa, cascassi ‘ncoddu a mia.
LINA (respingendolo) Ehi! Don comu vi chiamati….
DOMENICO (guardando la scena) Pippinu, pippinu… ma chi ti pari u mumentu chistu?
GIUSEPPE Ma picchì, chi fici? Chi l’aveva fari cascari ccu culu interra?
PAOLA (mentre ha aperto la finestra e guarda fuori) Madonna mia… Madonna mia,,, (piange)
CETTINA (alla madre) Sa purtanu?
DOMENICO Eccu, u sapeva ju, a tragedia… a fini ddo munnu.
PAOLA (smette di piangere) Ju ccu tia nun ci vogghiu parrai.
DOMENICO Ma dicu ju, chi aveva a fari, l’eroe? Scindeva… chiddi erunu capaci ca m’ammazzavunu, e poi mi pettevunu a mitragghia ‘nto pettu… Paula, ha sapiri ca u novanta per centu dde cristiani, quannu sentunu n’antifurtu, si chiudunu intra.
PAOLA E allura chi si cci metti a fari?
DOMENICO Ma viditi chi discursi! Si cci metti … perchi … si cci metti! Accussi… ppì fari na cosa … ppì fari un’azione di disturbo contro i latri … ma poi unu chi fa scinni?
LINA Si, è vero, è… come dire un fatto psicologico.
PAOLA E va beni. Allura aspittamu ca i latri ni telefunanu: protu.. siti in casa? Per cortesia, nsiciti perché ci avemo arrubari a machina.
DOMENICO Tu scherzi. Comunque è inutile insistere. Chista signori mei, è na brutta epoca.
CALO’ Cara Paola, nuddu cchiù si scanta di nenti.
TURI (batte una mano sulla spalla di Domenico)
DOMENICO (preso alla sprovvista, si spaventa) Cu è… morti subitanea.
TURI Ju sugnu… diceva… nun è megghiu su scinnemu?
DOMENICO E scusati… unu è soprapinseri, è nervoso … Pippinu, scinnemu?
GIUSEPPE Si, si scinnemu.
DOMENICO Ca poi dicu ju… scinnemi pirchì, chi jemu a vidimi? A machina ca nun c’è cchiù?
GIUSEPPE E va beni, ma un sopraloco s’ha jri a fari.
PAOLA Aspetta ca mi mettu na cosa ‘ncoddu.
DOMENICO Unni vai tu? I fimmini sanu a stari a casa… non si po’ sapiri mai… capita c’avemu a scappari… tu comu curri? Amuninni ( esce dalla comune con Turi e Giuseppe)
CETTINA Mamà, non ti dispirarim può darsi can un sa purtanu.
PAOLA Ca comu, allura chi ficiru schirzuni?
CETTINA No, ma può darsi che l’hanno spustata e poi sintenu l’antifurtu e l’abbannunanu.
PAOLA Ma quannu mai… chiddi i latri .. su persuni seri. (a Lina) Signora, chi ura è?
LINA (soprapensiero, nascondendo il polso) Non lo so!
PAOLA (stupita) Comu no sapi? Ma si avi u rilogiu?
LINA (confusa) A si, scusati. (guarda l’orologio) E’ Menzanotti! Abituata ca pa strata, dicu sempri “non lo so”.
PAOLA E pirchì?
LINA Ca ppi latri. Chiddi adumannunu l’ura, e poi zac… di colpu vi scippunu l’orulogio. Chiddu, so maritu, avi ragiuni… su tempi brutti. Nun si capisci cchiù nenti.
PAOLOA U sacciu, u sacciu… ma ca unu senti l’antifurtu e non si movi, chistu mi pari esagiratu.
LINA E allura, unu chi fa? si fa ammazzari e bonanotti?
PAOLA (distratta) Bonanotti, bonanotti signora.
LINA Si, si, megghiu ca vaju a lettu, su arrinesciu cchiu a dormiri, cu stu nirvusu ca haju, stanotti. (via nella sua camera)
PAOLA Si nni Jvu?
CETTINA Si! Mamà, ora ca veni u papà nun cuminciati a litigari.
PAOLA Ju? E chi liticu a fari? Chiddu aveva a fari l’avvucatu. Tanti ni fa, e tanti ni dici ca porta a discussioni da so parti.
TURI GIUSEPPE e poi DOMENICO
TURI (entrando con Giuseppe) Sintiti a mia, a denunzia s’ha fari e subitu.
PAOLA Si la pigghianu?
GIUSEPPE Si
TURI (a Giuseppe) Si issi a vestiri ca l’accumpagnu ju o commissariatu.
GIUSEPPE ma forsi è megghiu dumani…
TURI Quali dumani, subitu.
GIUSEPPI Fra l’autri cosi, fora fa friddu.
TURI Avanti, forza. Appena si prontu mi chiami. (esce per la sua camera)
GIUSEPPE Varda che bella… A jaddina fa l’ovo e o jaddu ci abbamba … u panaru. Vhi… e che è camurriusu chistu. ( va per le scale)
PAOLA A bedda machina … a bedda machina si purtaru (piange)
DOMENICO (entrando) E bonu, bonu… nun chianciri cchiù … ni n’accattamu n’autra.
PAOLA Si, quannu a befana ni fa truvari n’autra valigia (gridato)
DOMENICO (sussultando e guardandosi attorno) Ahu! Ma chi niscisti pazza? Ti metti a fari sti vuci? Ma chi mi vo fari passari quarchi guaiu?
PAOLA Ma pirchì, chi ficimu? L’arrubammu a valigia?
DOMENICO Chi c’entra a valigia era senza patroni, chistu è veru. Però u nostru duviri era chiddu di purtarla a questura.
CETTINA Papà, io dico…
DOMENICO Tu n’a diri nenti, t’ha stari muta.
CETTINA Ma papà…
DOMENICO Quali papà… unni è papà… u papà morsi! Paula, cci voi ricurdari a tò figghia che non mi devi più rivolgiri la parola?
PAOLA Ma chi ti pari u mumentu?
DOMENICO Nun c’è mumentu. Iu ccu idda nun ci parru cchiù. Nun ci parru di jornu, fuuramini di notti.
PAOLA (alla figlia) Chi ti dissi ju, chiddu u spuntu vuleva.
CETTINA Papà…
DOMENICO E torna… n’atra vota?
PAOLA (alla figlia) E chiamulu signor Damigiana, ca u fai cuntentu.
DOMENICO No, idda non mi devi chiamari ppi nenti. Non ci vogghiu parrai.
PAOLA E va beni, bedda da mamà, nun ti preoccupari… tantu … n’autru misi ci n’hai … poi ti mariti e ti…
DOMENICO E ti levi di sutta a stu tirannu, a stu boja…
PAOLA … ti sistemi.
DOMENICO Ah… m’ava parsu chi dicevi, a tia ti canusciu.
PAOLA (su con la voce) Senti, e megghiu ca non mi fai parrai, sennò su sferru u sai chiddu ca fazzu.
DOMENICO (gridando) Chi fai, chi fai? Sintemu… sintemu…
GIUSEPPE, detti e poi TURI
GIUSEPPE (entrando) Signori mei, signori mei, vi ricordu ca ‘nta tabella da pensioni c’è scrittu “Pensione della pace”. Ohhhh chi bella paci… ccà paremu nto Vietnam.
DOMENICO E certu, si non facemu sentiri i fatti nostri a genti, chidda nun è contenta.
PAOLA (come per dire che esagerazione) Ehhhhhhhhhhh!
GIUSEPPE (abbassando la voce e indicando la porta di Turi) Chiddu già ha ‘nstisu tuttu, è sempri c’aricchi a pinneddu.
TURI (mette fuori la testa) Don Pippinu, mi dispiaci ma chistu non l’avevuru a diri. Iu, i fatti mei mi fazzu. (rientra)
GIUSEPPE Si, i fatti so… e chiddi ddi l’autri. (andando verso la porta di Turi) Don Turiddu… scusati, ma forsi aviti strantisu. (agli altri) Aviti vistu?
PAOLA Gesù, Gesù… chiddu ppì daveru ascutava?
CETTINA Chi figura…Chi mortificazioni!
DOMENICO E certu, chidda, me muggheri, mi luvau u gradu. Ma eccu qua, la famigghia Damigiana al completo (indicando successivamente Cettina, Giuseppe, Paola e se stesso) Na buttigghiedda, un ciscu, un buttigghiuni e a damigiana ca sugnu iu.
PAOLA Ma chi c’entra sta damigiana?
DOMENICO Nenti, ppì ricordari a tutti la gerarchia della casa. (si mette a sedere nel divano con le braccia conserte) E ora basta, non vogghiu parrai cu nuddu.
GIUSEPPE (bussando alla porta di Turi) Signor Pennisi, chi facemu? Nun mi vuliti accumpagnari cchiù?
TURI (entra già vestito) Sempre a disposizione.
PAOLA ( a Turi) Dovete scusari a me cugnatu, chiddu vuleva schirzari… siccomi vi visti arreri a porta…
TURI E chi è trasparenti a porta?
GIUSEPPE Amuninni ca si fa tardu (via con Turi per la comune)
CETTINA (alla madre) Ma chi sta pinsannu u papà?
PAOLA U sacciu ju chi sta pinsannu.
DOMENICO (alla figlia) Ma insomma non a voi finiri tu? Chi dicisti? Parrasti?
CETTINA No!
DOMENICO SI inveci. T’intisi ju!
CETTINA Ma papà…
DOMENICO Tu non devi parrai. T’ha stari muta! Signori mei… cu era megghiu di nutri… a santa provvidenza nni mannau dda biniditta valigia… nenti cchiù debiti, sta pensioni ca modestamente faceva schifu…. Tutta rinnovata, vestiti…mobili…
PAOLA (dispettosa) A machina…
DOMENICO Sissiguri, macari a machina. E chidda… (indicando la figlia) si va a mettiri ccu dda speci di cantanti ca non sapi cantari, atturi comico ca non fa ridiri mancu si cattigghiu e cristiani. (andando verso la camera di Gino) Stu fitenti, mascalzoni… ca ogni vota ca u pensu l’affucassi nto sonnu. (sputando verso la porta) Phu! Phu!
GINO e detti
GINO (entra dalla comune, ha in mano una bottiglia e un pacco) Volete me?
CETTINA Turnasti?
GINO Vita da cani cara mia. Stasera u terzu spittaculo finiu cchiù tardu. (a Domenico) Lei voleva me?
DOMENICO Iu… vuleva a…
GINO Siccome vi visti vicinu a me porta.
DOMENICO Mi trovava di passaggiu
CETTINA Scusa Ginu, ma semu npoco nirvusi, sai… s’arrubbanu a machina.
GINO Ppi daveru? (a Domenico) ma dico santo uomo, non ci putiti mettiri l’antifurtu?
DOMENICO (brusco) Non ni vogghiu parrai.
GINO Un mio collega attore, cci misi l’antifurtu e accussì salvò a so machina. E poi tanta genti cci metti l’antifurtu, appena i latri toccunu a machina, chiddu sona, s’affacciunu, e i latri scappunu.
DOMENICO La ho prigata, can un ni vogghiu parrai.
GINO Scusati, vado in camira a pusari sta roba. (esce dalla sua camera)
CETTINA (sottovoce) Mamà, ma pirchì si vota d’accussì ‘u papà?
PAOLA (al marito) Domenicuccio… Domenicuccio…
DOMENICO Bhi e chi fu? E chi è sta dorcizza improvvisa?
PAOLA Dicevo, è tardu. Non è megghiu ca jemu a dormiri?
DOMENICO Mi passau u sonnu.
GINO (rientrando) Dunque dicevo… l’antifurto…
CETTINA (per far cambiare il discorso) E dimmi Gino, ‘u spettaculu comu iu?
GINO Lo spettacolo… lo spettacolo… e chi ssù sti cosi per Gino Botta in arte Cesarini.
DOMENICO (fra se) Botta… di sagnu…
GINO Dicevate?
DOMENICO Non parlavo con lei.
GINO Senta suocero…
PAOLA (subito) Parra ccu mia, Ginu, parra ccu mia. Chi dicevi?
GINO E chi devu diri? Sono così stancu della vita. Immaginate il tormento per uno come me… io volevo fare l’Aida… Il Trovatore… Il…..
DOMENICO U barbiere.
GINO Comu?
DOMENICO U barbieri… di Siviglia.
GINO AH… sì! E invece guardati chi mi tocca di cantari. (tira fuori un foglio) Na canzonetta di tre liri, volgarità, doppi sensi…
PAOLA E comu si chiama?
GINO Cui?
PAOLA A canzonetta.
GINO “Il suocero maligno”
DOMENICO (infuriato) U…chi?
GINO (sillabando) Il… suo…ce…ro…ma…li…gno.
PAOLA Parra ccu mia. E com’è bella?
GINO Ma che bella…chi bella. (leggendo) Me soggiru è nu pe…
Me soggiru è nu pe…
Nu pezzu di cuntrabassu.
DOMENICO (alla moglie) Jemuni a cuccari.
GINO E c’havi puru i cor…
E c’havi puru i cor…
E c’havi puru i cordi
Ppi sunari….
DOMENICO (torcendosi le mani) s’a comu fuinisci…s’a comu finisci…
GINO (secco) Ca morti ddo soggiru.
PAOLA (subito) E a musica … com’è bella?
GINO Ma quali … è tuttu conrabassu … è comu diri pirnacchi di trumma
DOMENICO (fra se) E pirnacchi do pubblicu.
GINO Ora scusatemi, vado a fare una cenetta e poi, a dormire per riposare le ossa delle membra stanche.
DOMENICO (fra se) L’ossa… chiddi ci avissuru a rumpiri.
CETTINA (andando a prendere una lettera) A propositu, arrivau sta litura ppi tia.
GINO Grazie! Ciau, ciao, micina mia… gattina… passirotta mia….
DOMENICO (disgustato) madonna do Carmuru…
GINO (a Cettina) Avanti… dimmi micino bello, dai… dai…
DOMENICO (alla moglie) Com’è ca c’ha diri?
GINO Avanti… dimmelo… non me lo vuoi dire?
PAOLA (alla figlia) E diccillu figghia stu micinu… s’annunca va a finiri ca s’infuria ‘u jattu surianu (indicando Domenico)
CETTINA Te lo dico… micio…micio… micio bello.
GINO Ora sono contento. Bonanotti a tutti.
(esce per la sua stanza cantando) Me soggiru è nu pe…
Me soggiru è nu pe…
DOMENICO No!... Non po’ essiri. Ju l’ammazzu, l’affucu. Iu… fingiu n’investimentu e ‘ubbiu sutta a machina.
PAOLA Quali machina? (piangendo) A bedda machina ca s’arrubbaru?
DOMENICO U sapeva ju. Comunqui, su chistu ppi lu so diavuluni s’arrisica a chiamarimi quarchi vota “Papà” … succedi a fini ddo munnu- E ora a curcarini. Bonanotti (Trilla il telefono) Cu è?
PAOLA Nun cridu ca su i latri, ca ni telefununu?
DOMENICO Si!... ppì ringraziarini. Sarà ppi quarchi stanza. (risponde al telefono) prontu… si, pensione della pace…e io?...Chi?... Calò?...(impallidendo) E chi… chi fai ccà? Comu?... a valigia?... a valigia di…(alla moglie)… mettimi na seggia ca cascu ‘nterra… (al telefono) Ma tu… chi ni sai?... ma senti… Comu?... Veni ccà… ma senti… iu… (alla moglie) riattaccò!
PAOLA Ma chi era? Don Calò?
DOMENICO Iddu… iddu! Sta vinennu cca a pigghiarisi a valigia di Paternò. Chista è la mia fini… ddu disonestu u dissi ca fineva ccà morti di so soggiru.
PAOLA Appoi tu! A morti… amorti. Pirchì t’avissi ammazzari. E poi comu si dici: Meggiu na vota arrussiri ca centu voti ìmpallidiri…
DOMENICO No! Ju dicu: megghiu na vota fijri ca centu voti muriri
PAOLA SI! Fuiri, e a machina unni a pigghiamu, ca si l’arrubanu?
DOMENICO Ma viditi signori mei, ju sugnu ‘nta stu statu, e chidda pensa a machina. Pirchì non ti dici u rusariu?
PAOLA SI… u rusariu.. Mi dicu m’Avi Valigia … N’Avi Maria.
DOMENICO Maliditta valigia! Ora chi ci cuntu a Calò? Valigia carogna.. valigia disgraziata. Chiddu fa cuntu ca è ccà.
PEPPINO TURI e detti
GIUSEPPE (entra con Turi, entrambi in canottiera e mutande) Eccoci qua!
PAOLA E comu fu? Comu vi cumminasturu? Chi è carnevali?
GIUSEPPE Mentri stavumu iennu a fari a denunzia… ni firmanu… e nni spugghiaru.
PAOLA Gesù Gesù!
GIUSEPPE U bello è ca si siddianu pirchì nun trovano soddi nte sacchetti. E ni vulevu dari macari na fraccata di lignati.
TURI Ju viu l’ava riddu di purtarivi qualcosa di sordi. Non è cosa di laminari senza sordi ‘nta sacchetta.
GIUSEPPE Perciò m’ava pur tari i sordi ppè latri?
TURI No! Chi c’entra!. Ju diceva non so… ppì pigghiari un tassì. Aspettati ca mi mettu na cosa ‘ncoddu. (esce per la sua camera)
GIUSEPPE Poi vinnunu i vardia…
PAOLA E arristanu i latri?
GIUSEPPE Quannu mai! Vulevunu arristari a nuautri, ppì oltraggiu al pudore…. Macari Ju mi vaiu a vestiri s’annunca mi pigghia na prumunia.
PAOLA (alla figlia) Facci na cosa cauda, dacci quarcosa.
CETTINA (va verso la cucina)
GIUSEPPE Ju mi nni vaju. Ma faciti pur tari ‘nto lettu.
PAOLA Aspetta Pippinu… cca successunu cosi grossi. Sta vinennu Don Calò, u mafiusu, ppì pigghiarisi a valigia.
GIUSEPPE (a Domenico) Ppì daveru? E unni a pigghi?
DOMENICO Unni a pigghiu? Disgraziata valigia… Maliditta valigia… (si avvia con il fratello verso le scale)
TURI (rientrando vestito) Sinni Jenu?
PAOLA Aspettati, ca ora Cettina vi porta na cosa caura puru a vui.
TURI Cettina?
PAOLA Si! Pirchì?
TURI Nun vogghiu nenti. Si… forsi è megghiu ca sfogu ccu lei, sennò scoppiu.
PAOLA Forsi è ppò fattu ca ascutavuru arreri a porta? Ma chiddu me cugnatu, non sapi chiddu ca dici.
TURI No, no!.. Nun è ppì chissu. Modestamente Turi Pennisi è oru a 18 carati e certi cosi nun li fa. Sissignori. Si Turi Pennisi certi voti ascuta arreri i porti… è ppì… sentiri na vuci.
PAOLA Nun ci staiu capennu nenti.
TURI Signora Paola, lei u sapi ca ju travagghiu nta dulciria. Sugnu sempri ammenzu a caramelli… cicculatini… pasticcini… ma nun ahiu vistu mai na cosa duci… comu so figghia Cettina.
PAOLA Ah! Chistu è u fattu?
TURI Si! Prima mi tagliava, mi parrava, mi faciva spirari… poi… arrivò Rodolfu Valintinu … e ju cchi addivintai?
PAOLA Chi sacciu… Marlon Brando?
TURI No! Zeru…zeru completu.
PAOLA Ma senta signor Turi…
TURI No! Non mi condanni puru lei. Signora Paula, ju sugnu sempri a menzu cosi duci, ma sugnu chinu di amaru da testa e pedi. Signora Paola… mi dessi un cucchiarinu di zuccuru…
PAOLA Sintiti, signor Turi… Ju u cucchiaro di zuccuru ci lu dessi, però… purtroppo c’haia dari na cutiddata… chidda, me figghia…. Fra un misi si marita.
TURI (gridando) Ahhhhhhh…….Ahhhhhhhh…No….No….
PAOLA Eh… mutu… E chi vi ju u zuccaru ‘nto ciriveddu?
TURI E chissa a chiamati cutiddata? Chissà è ‘ncorpu di cannoni… na bumma atomica…
PAOLA E chi scoppiò a verra?
TURI E lei… e lei… permetti ca so figghia si marita ccu du bonu a nenti?
PAOLA Signor Turi, chi voli ca ci dicu, u saccio, però me figghia… si l’ha maritari…
TURI Ma pirchì?
PAOLA (imbarazzata) ca pirchì… pirchì… ca pirchì dui nun fa tri… e mancu quattro
TURI Ma allura….
PAOLA Allura!
TURI NO! Mio Dio e ju ca a crideva in bianco.
PAOLA E inveci…. È ccò sugu.
TURI E allura… ju sugnu frittu?
PAOLA E ju sugnu stufatu. Ora basta ppì opira di carità.
CETTINA e detti poi DOMENICO
CETTINA (entra con una tazza in mano e va e va verso Turi) Ecco signor Pennisi, una tazza di latte caldo
TURI (la guarda un istante) No! Nun vogghiu nenti. (a Paola) Signora Paola, ju nun pozzu stari chiù cca intra, dumani mi nni vaju. Si! Mi nni vaju… mi fazzu a valigia… a valigia… (piangendo entra in camera)
DOMENICO (entrando) Chi vinni don Calò?
PAOLA No…picchì?
DOMENICO Siccome ‘ntisi VALIGIA… a valigia….
PAOLA No… era u signor Turi.
DOMENICO Ma pirchì, nisciu pazzu? (suona il campanello della porta)
CETTINA A porta. Sonunu a porta.
DOMENICO Chistu è Calò! Paola, fici na pinsata: dicci ca ju nun ci sugnu.
PAOLA Ma chi si pazzu? (alla figlia) Apri.
DOMENICO Dacci ‘n pocu di trattinimentu, almenu fammi priparari, fammi pinsari a chiuddu ca c’haia diri (via per le scale)
DON CALO’ e detti
CETTINA (entra seguita da Calò) Mamà.. è don Calò.
CALO’ Paulidda… comu si?
PAOLA Ahh.. carissimu don Calò…
CALO’ (guardando Cettina) Bedda si fici sta figghia, e certu nun puteva essiri diversamenti, vistu di quali arvulu nasciu.
PAOLA Grazii… grazii Calò… Ma comu mai a st’ura?
CALO’ E bedda mia, ora arrivai e dissi subitu “ora vaju a fumarimi a pipa di l’amicizia ccù l’amicu mio Duminicu”.
PAOLA E non è tardu ppì fumari? E dui di notti? E poi, vidi Calò… chistu è ‘n bruttu mumentu… figurati ca c’hanu stati i latri.
CALO’ I latri? Davveru? Mi dispiaci.
PAOLA Figuriti a n’uautri.
CALO’ E del restu, cara Paulidda, u surci và unni c’è furmaggiu. Su i latri vinnunu vor diri ca va passati bona.
PAOLA Si! Bona di saluti.
CALO’ No.. dicu a picculi… (guardandosi a torno) Vidu ca aviti abbellito tutto, tutto rinnovato, tuttu…
PAOLA Tuttu a cambiali.
CALO’ Ah, tuttu a cambiali?
PAOLA E poi Calò, chiddi nun vinnunu cca supra, chiddi s’arrubanu a machina sutta u palazzu.
CALO’ AHHH! A machina? Vi facistuvu macari a machina? Bravi!
PAOLA (minimizzando) Machina.. ‘n catorciu … di terza manu…
CALO’ E va beni Paulidda, chi voi fari? C’è a cu succedi di peggio. Ma unu si rassegna no?
PAOLA E già! Uno si devi rassegnari.
CALO’ Certu! Pazienza bisogna viri, unu isa l’occhi ‘n cielu e dici: (notando il lampadario)… chi beddu lampadariu. Bellu! E chistu è roba di valori. Chissà quantu vi custau?
PAOLA (confusa) Si! Ma tu stavi dicennu: Uno cala l’cchi ‘nterra e dici…..
CALO’ Si, si, certu. Unu diceva, cala l’occhi ‘nterra e dici (vedendo il tappeto)… Chi beddu tappitu… bellissimu…
PAOLA (fra se) Santa Lucia… vie e l’occhi.
CALO’ Caspita e chistu soldi vi custau!
PAOLA Ma cchi… u cattammu ‘nte marocchini… quattri liri…
CALO’ (facendo capire ca sta mentendo) Bedda mia, iu chi pozzu vuliri? U vostru beni, no? Regina ti vulissi vidiri, e poi pigghiariti la manu, vasaratilla e diri: (vedendo l’anello) Mizzica… chi aneddu ca c’hai!
PAOLA (fra se) L’hannu ammazzari…
CALO’ E chistu è di valuri!
PAOLA ma chi… è un ricordo da bon’arma di ma nanna… cosi di pocu valuri … sulu un ricordu.-
CALO’ (scuotendo la testa) già, già… sulu un ricordu. Ma dimmi sta picciridda… sonnu non ci n’havi? (indicando Cettina)
CETTINA Si nun aviti bisognu di mia… ju vaju a cuccarimi. Bonanotti (esce)
CALO’ Bonanotti figghiuzza. Dunque… e ora…
PAOLA (fra se) Accumincia l’opira.
CALO’ Dunque, fimmina simpatica; ti lu dissi tò maritu pirchì vinni?
PAOLA Si, mi lu dissi. Ma senti Calò… non t’ha po’ pigghiari n’autra valigia? Hanu passatu sei misi, e a st’ura chissà unni è ficcata?
CALO’ Paulidda… tu a vidi sta testa?
PAOLA Certu ca a vidu.
CALO’ Chista a pozzu lassari cca, ma a valigia no! Paulidda, ju senza valigia non mi nni vaju, cca sugnu e cca restu!
PAOLA Calò… Calò… megghiu ca tu dicu: poi lassari cca a testa … pirchì… a valigia… nun c’è cchiù!
CALO’ (trasecolando) ppi san Paulu ddo Brasili… Ppì sant’Eufemia Lamezia … ppì santa Rusulia di Palermu…
PAOLA Nun fari d’accussì … parramu di santi chù canusciuti ca chisti mi fanu ‘mprissiuni.
CALO’ Ma tu chi dici… chi dici?
PAOLA (vedendo arrivare Domenico) Aspetta… ora parri cu San Duminicu.
DOMENICO e detti
DOM: (entrando a braccia tese) calò beddu… (calò fa un gesto che fa arretrare Domenico) Chi è… chi fu’?
CALO’ Domenico Damigiana… chi fu? Ti scantasti?
DOMENICO (confuso) No, chi centra! Stava sciddicannu.
PAOLA Ora assettiti e cuntici u fattu a Calò… ju vaju a fari u cafè
DOM: Aspetta, aspetta…
PAOLA No! U cafè ci voli, se no a pipa nun veni bona. (esce)
DOMENICO E allura?
CALO’ A mia mi dici? (serio) Domenico Damigiana, in nome della nostra vecchia amicizia, dda valigia di Ciccia Paternò di Lintini… chi ni facisti?
DOMENICO Calò… nun piredemi tempo… l’hai ‘n cuteddu?
CALO’ NO!
DOMENICO Na pistola? Quarchi arma insomma
CALO’ No, nenti.
DOM: E allura… ammazzami. A valigia… nun c’è!
CALO’ (mettendosi una mano in tasca) Comu?
DOMENICO Calò… chi sta pigghiannu? Dicisti ca a pistola non l’avevi?
CALO’ (uscendo un fazzoletto) ca quali? Cca lagrimi amari s’annu a chianciri.
DOMENICO ragiuni hai, ju avi di quannu telefonasti ca chianciu.
CALO’ E no caru miu! Cca spiegazioni ci volunu.
DOMENICO Si, si. Ragiuni hai. Ora ti cuntu tuttu. Assittamuni… Dunque .. Stu Lintini Paternostru di Paternò…
CALO’ Paternò di Lintini…
DOMENICO Si chistu… insomma… s’affittò na stanza ccà…
CALO’ E chistu u sacciu, t’ho mannai ju cca, comu t’haia mannatu autri clienti.
DOMENICO Veru, veru… Tu m’ha vulutu stempri beni. Insomma stu signor.. Paternostru… na sira non si arritirò. L’indomani matina, vinni ‘n carusu tuttu mistiriusu e mi purtò un bigliettu ca diceva: cari amici, forse non mi ritiro perché mi arrestano.
CALO’ U sacciu! Ma u bigliettu chi diceva di autru?
DOMENICO Dunque… aspetta ca mi ricordu. Ah si! Diceva… Nella mia stanza c’è na valigia. Non l’aprite per nessuna ragiuni. Fatela sparire e non la date a nessuno se non vengo io personalmente a ritirarla. Siete gente d’onore e perciò mi fido di voi… Calò, figurati a mia. Mi vinnunu milli pinseri. E chi c’è dda intra: droga… dinamiti? Na fimmina tagghiata a pezzi? Ddopu tri jorna, liggemmu ‘nto giurnali ca stu Patrinostru…
CALO’ Paternò!
DOMENICO Insomma, stu Patreternu docu… era statu processatu ppi dirittissima e aveva avutu vintanni di carceri. Allura Ju pinsai… Madonna mia! E chistu ora veni fra vint’anni a pigghiarisi a valigia…
CALO’ E allura pinsasti di grapilla?
DOMENICO Calò…sai .. ppì ddu fattu … ma chi, nenti fimmina tagghiata a pezzi… Calò … tutti omini … facci beddi, risulenti… tutti personalità c’erunu ‘nta valigia … Michilangilu … Alessandru Manzoni… Leonardu di Vinci ,,, Quarchi Giuseppi Verdi…
CALO’ Ma nun c’erunu trenta milioni?
DOMENICO Appuntu… tutti personalità.. tutti testi beddi!
CALO’ Na a testa di mortu cci avissunu a stampari di supra e sordi.
DOMENICO Ragiuni hai, p’avvirtiriti do periculu, ca uno curri. Ma intantu i tagliava … apri ca mi sorridevunu, ispiravunu fiducia…
CALO’ E poi?
DOMENICO Ju subitu m’nfurmai. Dissi… videmu sta creatura si havi a quarcunu, su havi famigghia. Nenti! Risultava ca Paternostru… Paternò… nun aveva a nuddu. E allura…
CALO’ E allura ti pigghiasti isordi!
DOMENICO No! P’amuri di Diu. Dissi: cca nun si tocca nenti. Chidemu sta valigia e aspittamu chi succedi. Ma Calò miu.. di tri miliardi di anni è sempri Eva ca ‘nsurta Adamu…
CALO’ Eva?... E perciò … Paulidda… to muggheri?
DOMENICO Sissignori! Ogni jornu si nni vineva cu giurnali “ Aumentanu i tassi … aumentau a binzina … aumentanu i patati … l’inflazioni aumenta … il costo del denaro diminuisci …” Calò miu, mi mitteva ‘nvermi ‘nto ciriveddu. Iu pinsava… “’nta vintanni ddi sordi, chi addivintunu? Nenti! Ccu sta inflazioni, va a finiri ca du mischinu nun trova cchiù nenti. Quannu nesci cu trenta milioni si po’ accattari un pachettu di sigaretti.
CALO’ E perciò ti pigghiasti i sordi.
DOMENICO Calò, un jornu, mi scadeva na cambiali di centu mila liri. Na tragedia … nun aveva comu pagarla. Tu c’havissa dattu?
CALO’ M’ammazzava, anzicchè arrubbarli.
DOMENICO E chistu pinsai ju. Nun rubai… mi fici pristari.
CALO’ E di cui?
DOMENICO Da valigia. Pinsai: e chi diavoli… ‘nta vinticinc’anni non ci pozzu mettiri i centu,ila liri n’autra vota?
CALO’ E, cci mittisti?
DOMENICO No! Però ci su n’autri dicianovi anni e sei misi di tempu.
CALO’ Duminicu, su fussio sulu ppì centomila liri…
DOMENICO Vidi Calò, unu nun s’avissi a pigghiari mai nenti. Pirchì dici: e chi diavulu nun ci mettu centomila liri… duecento… tricentu… quattricentu … epirchì nun arrinnovu a pensioni … epirchì nun m’accattu a machina … poi ci mettu…
CALO’ Basta, basta. Fammi pinsari!
PAOLA e detti
PAOLA (entra con il caffè) Cci lu dicisti?
DOMENICO Si!
PAOLA E chi dissi?
DOMENICO Sta pinsannu.
CALO’ Amici miei a facisturu grossa!
PAOLA E va beni, ma dicu…
CALO’ A facisturu grossa!
PAOLA Si ma talia…
CALO’ L’aviti fatta grossa!
PAOLA Si, ma…
DOMENICO E statti muta. A fiocimu grossa.
CALO’ U guaju pra è ca a famigghia.
DOMENICO A famigghia? Ma comu… all’anagrifi non risulta…
PAOLA Calò, su tu parri ca so famigghia, ci dici ca nutri ci facemu delle cambialette, accussì a pocui a vota…
CALO’ (ridendo) Cambialetti… a famigghia? Ma chi dici? Amici mei, nun c’è nenti di fari. Vuatri stati supra ‘n campu di mini, supra la dinamiti (serio) Amici mei… na cosa v’ha resta di fari: espatriari subitu… o moriri!
DOMENICO (non realizzando subito) Ah.. ho capito. E’ facili 0 espatriari subutu o … (realizzando) ma chi dici?
CALO’ Pazzi!... pazzi! … Ma u sapiti di cu erunu ddi sordi?
DOMENICO Di Patre…Pater.. Avi Maria … comu si chiama?
CALO’ Paterno? No! Paternò era sulu un killer (abbassando la voce) I soldi l’aveva avutu pirchì aveva ammazzari na pirsuna.
DOMENICO Pi ammazzari… e tu mu mannasti cca?
CALO’ Ma c’era tuttu un pianu. C’era u scopu. I sordi erunu da famigghia… dda mafia!
DOMENICO Da.. da… Paula… ammantenimi ca cascu ‘nterra.
PAOLA Gesù miu! Chi t’haia a manteniri, ca tuttu e dui ‘nterra iemu.
CALO’ (secco) Nun c’è nenti di fari. Espatriati subutu … oppure… mi dispiaci… buonanotte. (fa per uscire)
DOMENICO Aspetta, aspetta Calò… chi fai n’abbannini?
CALO’ Figgi mei, iu surdatu sugnu. Vi pozzu chianciri, ma nun vi pozzu aiutari, mi strungi u cori, ma non pozzu fari nenti. (pensando qualcosa) Eppuri… na cosa si putissi fari… però… nenti, nenti… non è cosa vostra!
DOMENICO E parra.. parra!
CALO’ Ma no! No.. è inutili.
PAOLA E parra! Facemu qualunque cosa.
DOMENICO Mi voi ajutari?
CALO’ Dicitimi na cosa.. (abbassando la voce) L’ammazzastuvu na pirsuna?
DOMENICO Calò figghiu… chi ti pari u mumentu di sachirzari?
CALO’ Nun scherzu! Sintiti: si vuatri ammazzati la pirsuna … la commissioni è fatta e i trenta milioni vi spettunu di dirittu. E tanti saluti.. dalla famiglia. Mi spiego?
DOMENICO Si! E tanti abbracci ai parenti.
CALO’ Amici miei… chidda … è genti ca fann spariri i cadaveri ‘nto cimentu oppure squagghiati ‘nto sapuni.
DOMENICO Madonna do Carmini…
CALO’ Pinsatici bonu. Ppi vuatri la cosa sarebbe facili facili… pirchì la pirsuna…abita ccà, ‘nta sta pinsioni!
DOMENICO Ccà.. dintra?
CALO’ Si! E allura pirchì vi mannai Paternò? Iddu sta ccà.
DOMENICO Non u vogghiu sapiri.
CALO’ E allura… bonanotti.
PAOLA Aspetta, aspetta… e cu è?
CALO’ (tornando sui suoi passi) na speci di attore di tiatru… unu ca vali ddu liri… un certu Ginu Botta, in arte Cesarini.
DOMENICO Botta?... di sagnu.
CALO’ Chi è?
DOMENICO No, nenti, un certu pinseri ca mi passau pa menti… me muggheri mi capisci.
CALO’ (traendo la foto dalla tasca) A viditi sta fotografia?
DOMENICO (guardandola) Na fimmina ccu ‘npicciriddu ‘ncoddu.
CALO’ So figghiu è!
DOMENICO Di dda fimmina?
CALO’ Di Ginu Botta.
PAOLA Disgraziatu!
CALO’ Ha sedotto sta carusa, ci fici fari ìn figghiu, senza però sapiri ca è figghia ..di… un pezzu di novanta … insomma. un capu mafia.
DOMENICO (a Paola) E cca ci volunu cutiddati a levapilu.
CALO’ Comunque, amici mei, pinsatici supra. Iu nun ci cuntu. Ma si vi la pinsat8i … (porgendo un bigliettino) .. ccà c’è u nummiru do telefunu. Iu sugnu alloggiatu all’albergu delle stelle. Basta ca mi diciti “accittamu a commissioni”, iu capisciu di chi si tratta, telefunu alla famigghia… e tuttu è a postu. Ma badati… na vorta accitattu… non si torna arreri. Ne no è peggio! Ricordativi: o murati ‘nto cimentu o squagghiati ‘nto sapuni. Aviti tri jorna di tempu ppi dicidiri e agiri. Bounanotti (esce).
DOMENICO (subito) Iu l’avevea dittu sempri ca chiddu è un delinquenti.
PAOLA Ppi carità, nun cuminciari.
DOMENICO No! Ma sai chi ti dicu? Iu ma fidassi d’ammazallu a sta cosa… fitusa.
PAOLA Si, ammazzi… nenti junci e l’ammazzi. Si tu nun ta fidi di ammazzari mancu na jaddina.
TURI e detti
TURI (entra dalla sua camera) Signora Paula… signora Paula…
PAOLA Chi c’è?
TURI Haju pinsatu finu a d’ora a chiddu ca mi dissi. (singhiozza) Ho deciso, nun mi interessa … ju ma maritu u stissu. (via di corsa)
DOMENICO Ma cu ccu l’havi?
PAOLA Cu Cettina. Eccu… l’unuri è salvu! U signor Pennisi si marita a Cettina, perciò a chiddu u poi ammazzari.
DOMENICO Quantu junci e l’ammazzu … nenti u sai chi ti dicu? Espatriamo.
PAOLA E unni? Supra a luna?
DOMENICO Paula… Paula… unni si?
PAOLA Nte calabri …(escono piangendo)
GINO e detti
GINO (entra dalla propria stanza ubriaco) Schifo, schifo e schifo!
DOMENICO Ma chi sta dicennu?
GINO Questa è la vita, amici miei, schifo, delusione e dolori. Ma dicitima na cosa, unu chi ci campa a fari nta sta terra? Nun è megghiu ca si spara?
DOMENICO (subito) Certu, certu, senza perdiri tempu.
GINO Ecco qua. Gino Botta, in arte Cesarini. Un fallito, un essere inutile. (mostrando una lettera) N’autru fallimentu, n’autra speranza che se ne va. Mi hanno scartato … una parte che dovevo fare in un film … me l’hanno levata… per darla … u sapiti qa cui? A Marlon Brando… No, vi prego non diciti nenti… non parrati…
DOMENICO E cu sta grapennu ucca.
GINO (piange) Ah… com’è bello piangere … un fiume di lacrime nel deserto del cuore inaridito. Uno certi voti si senti … il disgusto di arrivari fino a ccà. Vhi vita … chi vita ( secco)… Però … ju aju a medicina adatta, la salvezza … (esce fuori una pistola) A viditi?
PAOLA Madonna mia!
DOMENICO Statti muta.
GINO Chi ci voli… (punta la pistola alla tempia) chi ci voli? Nenti… basta premere il grilletto e…
DOMENICO Certu, chi ci voli? Nenti! Forza… forza!
GINO E’ d’accordo ccu mia che non vali la pena di vivere e che la vita è una schifezza?
DOMENICO Certu. Comu no! Chi mi campa a fari. La vita è una schifezza, na purcaria, na fitinzia…
GINO Bravo! Briavo! Si voli favuriri… ci dò la pricidenza. (porge la pistola)
DOMENICO (respingendola) No, e chi c’entra! A pricidenza cci l’havi lei. Perciò prima lei… e poi… dopu iu.
GINO (baciando la pistola) Oh! Amica mia … tu sei la salvezza, la medicina… tu sola sei mia amica. Vi giuro, sull’anima dei miei morti: ju mi sparu.
DOMENICO E chisti su giuramenti ca s’hannu manteniri.
GINO No, vi prego, non dite niente… non cercate di fermarmi… vi prego. Si mi vuliti beni, vi pregu non firmatimi. Lo devo fari!
DOMENICO (fra se) E cu schifiu u ferma?
GINO La salute, la medicina … la salvezza … addiu mondo crudele, addio a tutti! (esce dalla sua camera)
DOMENICO (di colpo va al telefono)
PAOLA Chi fai?
DOMENICO (senza badarle, forma un numero) Pronto? Albergo tri stelli?... Ah delle stelle si!. Per cortesia mi po’ passari Don Calò Spezzaferra?... Si apettu… Prontu… CalòP Forsi accettami a commissioni. Si si! Facemu na cosa spiciali. Comu? Ahhh… facemu appariri ca si è trattatu di suicidiu. Si, si… nun sugnu ancora sicuru… però…
(si ode uno sparo)
PAOLA Sant’Anna biniditta!
DOMENICO Calò…Calò, accittamu, accittamu! … anzi semu accittati. Telefona a famigghia e cci cunti tuttu. Ti salutu (chiude)
GIUSEPPE TURI LINA CETTINA e detti
GIUSEPPE (morto di paura credendo i ladri) m’arrennu, m’arrennu… pigghiativi macari i mutanni!
TURI Chi succedi?
LINA Chi fu?
DOMENICO Signori… calma,calma. Successi na cosa gravi… terribili.
GIUSEPPE E parra, parra!
DOMENICO (con aria greve) Signori, il povero Gino Botta…
GINO e detti
GINO (ancora con la pistola in mano) Scusati… perdonatimi…
DOMENICO Botta di sagnu, mischinu. Ma chi cumminastuvu?
GINO Mi stava arripassannu a parti e mi scappò un corpo di pistola. Io mi immedesimo, iu sugnu n’artista, iu sugnu…
DOMENICO (fra se) Uno sdisanesto. Ah perciò chidda di prima … era a parti?
GINO Si! Chi ci nni pari?
DOMENICO Bella… bella… ma chi bella…
GIUSEPPE E va beni, menu mali can un successi nenti.
DOMENICO Certu! Menu mali… (alla moglie come per dire “il guaio è fatto”) … e bonanotti.
PAOLA (Non ha capito) Bonanotti.
TUTTI (avviandosi ognuno verso la propria camera) Buonanotte… buonanotte.
SIPARIO
SECONDO ATTO
GIUSEPPE e LINA
GIUSEPPE (entra guardingo, si guarda attorno con circospezione, va alla porta di Lina, origlia e poi chiama) Signora Lina… Signora Lina… andiamo non facissi la cattiva … ju sugnu.. Giuseppinu … signora Lina…
LINA (enta in vestaglia, accorgendosi di Giuseppe sussulta) Madonna mia… e chu è?
GIUSEPPE Ih sugnu.
LINA Ma chi fa arreri a porta?
GIUSEPPE Signora Lina, lei m’ha pirdunari… ma ju stanotte nun haiu pututu chiudiri occhiu, stanotte haiu durmitu supra i spini…
LINA Come?
GIUSEPPE Signora Lina, mi guardassi, nun sugnu pazzu e mancu ‘mbriacu, iu… iu… (di scatto) … io la amo! Eccu u dissi!
LINA (gli fa cenno di aspettare, si toglie i tappi dalle orecchie) Chi è ca dittu? Nun ho sentito niente.
GIUSEPPE E c’aveva i stuppagghi ‘nt’ aricchi?
LINA Si, di notte li metto sempre, per i rumori. Chista sarà la pensioni della pace, ma di notti mi pari ca non si dormi cchiù.
GIUSEPPE Ma scusassi, si non sinteva nenti, allura unni stava jennu?
LINA Ahu, don Pippinu…e chi v’interessa?
GIUSEPPE Dicessi a verità… st’ava iennu ‘nta stanza di Gino Botta vero?
LINA Ma chi sta dannu i nummira? Stavo andando… in bagno… ecco!
GIUSEPPE Ma pari ca a notti ci va o spissu … nto bagnu. Ju a sentu ogni vota ca nesci.
LINA Gesù, Gesù! Cosi di pazzi! (va nella sua stanza)
GIUSEPPE (la guarda entrare) E bedda mia… ma ju sugnu insistu. A mia mi chiamunu Pippinu testa dura . (in punta di piedi fa come per andare nella stanza di Lina)
DOMENICO e detto
DOMENICO (viene dalle scale) Pippinu! Unni vai?
GIUSEPPE U sapeva…
DOMENICO prostituto… erotomane… ma comu ti l’haia a diri ca i fimmini ca su ‘nta pensioni non li devi disturbari. E chi ci misi u mostro di Londra ‘nta pensioni?
GIUSEPPE Ma dicu iu… picchì nun ti metti i stuppagghi ‘nt’ aricchi macari tu?
DOMENICO Stu pezzu di…
GIUSEPPE Duminicu, a valigia…
DOMENICO A valigia?
GIUSEPPE Dicu, si tu mi mortifichi ancora, vidi ca mi fazzu a valigia e mi nni vaju.
DOMENICO Sdisonestu… ju ca ogni vota ca s”valigia” mi ‘ntrona a vucca l’arma … mi fa pigghiari ‘n corpu.
GIUSEPPE Ma ormai nun aggiustasti tuttu ccu Calò? Chi ti ponnu fari?
DOMENICO Chi mi ponnu fari? U sacciu ju. Senti… (va a origliare dietro la porta di Lina)
LINA (entrando di colpo rimane stupita nel vedere Domenico in quella posa) Don Domenico?
DOMENICO Cu è? Ah signora Lina. Dico, ma chi va caminannu di prima matina intra a valigia?
LINA La valigia?
DOMENICO (confuso) No. Valigia? Cu u dissi valigia? Iu vuleva diri… va…va…
GIUSEPPE Vasca da bagno.
LINA Macari lei?
DOMENICO Comu macari iu?
LINA Senta, ca in questa pensioni si possa sindacare se uno tiene la luce accesa fino a terdi, e chistu u pozzu capiri. Ma il bagno, caro signore, è come il pronto soccorso, unu ci po’ jeri gratis a tutti l’uri. E poi non capisco tuttu st’interessamentu ppi certi esigenzi naturali. E che caspita! ( via nella sua camera)
DOMENICO Eccu… si cuntentu! Ora chidda cridi ca ju cci vogghiu mettiri u tassamitru nto bagnu.
GIUSEPPE (con interesse) U tassamitru? Chi lu spirimintanu i miricani?
DOMENICO Pippinu… Pippinu…
(squilla il telefono)
GIUSEPPE (fa per rispondere)
DOMENICO No! Aspetta. Rispunnu ju. ..Pronto …(si mostra imbarazzato, guarda Giuseppe e tossisce) Ehm…. Ehm… no…no la luna non è tramontata ancora! (riattacca)
GIUSEPPE Domenico… ma chi ura è?
DOMENICO Ah…. Venerdì!
GIUSEPPE Si! E oggi ammazzunu!
DOMENICO (scattando) A cui?
GIUSEPPE Comu a cui? O macellu! … iu ti dicu chi ura è… e tu mi dici venerdì.
ROSETTA e detti
ROSETTA (entra mentre si toglie la giacchetta) Signori, buongiorno.
GIUSEPPE Simpaticunazza…Senti… vidi ca a cammira do signor Pennisi, non s’ha fari; si nni ju assira e è intatta. Intanto ora vai a fari subitu u cafè, ca comu u fai tu n’ho fa nuddu… Cafittera mia……
ROSETTA E chi è? Accuminciamu di prima matina?
DOMENICO Ma unni ti spercia….
GIUSEPPE Jamuninni vha! Ca ti fazzu compagnia.
ROSETTA Si, bella compagnia,a corpa di pizzuluni (via con Giuseppe)
DOMENICO (origlia alla porta di Gino)
PAOLA e detto poi voce di GINO
PAOLA (con un filo di voce) Domenico…
DOMENICO Sssssssssss
PAOLA S’arrusbigghiò?
DOMENICO Ancora non si senti.
GINO (da dentro) Me soggiuru è nu pe……
Me soggiuru è nu pe…
DOMENICO S’arrusbigghuiò u maliditto. Senti figghia, cca avemu a truvari a forza… nta sta dibulizza.
PAOLA Si… si… ma comu facemu?
DOMENICO Tu u sentisti chi dissi Calò? Ormai la famigghia sapi ca siti impignati! Non si po’ ternari indietro sennò… finiti squagghiati nto sapuni.
PAOLA No, nto sapuni noooo!
DOMENICO Ca poi vidi, u distino è capaci ca ni fa capitari nta na saponetta unni si lava i pedi… ddu delinguenti.
PAOLA A mia mancu mi pari veru. Ma comu… n’uautri avemu ammazzari prorprio nìomo vivu?
DOMENICO No ora u mazzamu mortu. Paula figghia, chiddu, Calò telefunau. Ha telefonato tri voti ca parola d’ordini, ppì sapiri si la commissioni era fatta. “La luna ha tramuntatu?” e ju…NO! Paula, u scantu n’ha fari veniri u curaggiu.
PAOLA Si,si!... va beni.
DOMENICO Dunque… ricapitulamu puntu pi puntu. Attenzioni ca non si po’ sbagghiari. Primu…
PAOLA (balbettando) Si… si leva a correnti…
DOMENICO Va beni! Secunnu…
PAOLA (c.s.) U…u… filu.
DOMENICO Brava. Si metti u filu ca, da presa di correnti, va a finiri nta vasca di bagnu…
PAOLA Vicinu a catinella ddo stuppagghiu.
DOMENICO Terzu?
PAOLA L’acqua…
DOMENICO Si inchi a vasca di bagnu. Quartu.. S’aspetta un pocu ppi essiri sicuri ca… u sdisonestu … è mortu… Si rimetti a correnti e… tac…
PAOLA Mo… mo… mori furminatu.
DOMENICO Quintu?
PAOLA (piangendo) Non ammazzari!
DOMENICO E chi schifiu è? Chi stamu dannu i comandamenti?. Dunque… quindi si va nto bagnu armati di pinza isolata. Si vidi su è… mortu, si leva u filu prima ca veni genti … e a morti pari dovuta a collassocardiocarceratorio… carciocirculatorio … morti subitanea chi mi scappa da ucca?
PAOLA Ma cu mu fici fari di leggiri ddu romanzi giallu “La vasca della morti” … cu mu fici fari?
DOMENICO E parri tu? (cavando di tasca una boccetta) guarda cca … comu vaju caminannu ju … cu vilenu nta sacchetta. Ma intanto non c’è nenti chi fari. Chidda … a famigghia … ni desi tri ghiorna di tempu… e già n’hannu passatu quattro.
MATTEO e detti
PAOLA (mentre entra Matteo non visto) E chi dici ni ponnu fari quarcosa?
DOMENICO Ju mi scantu ca chiddi mannunu a qualchedunu p’ammazzari nutri. Iu penso…(nota lo sguardo atterrito della moglie) Paula, ma picchì fai sta facci? Ma chi sta guardannu?
PAOLA (non riesce a parlare ed indica col dito alle spalle di domenico dove sta Matteo)
MATTEO (grossi occhiali neri, barba che gli copre il volto, cappello che gli copre il viso, bavero del cappotto alzato e grosso bastone)
DOMENICO (voltandosi di soprassalto) Madonna do Carminu… cu è lei?
MATTEO Permette? Matteo Spitaleri.
DOMENICO Spitaleri?
MATTEO Si! Perché non gli va?
DOMENICO No, no… per carità … (alla moglie fingendosi un estraneo) Allora signora Carmela, c’è cosa?
PAOLA (capendo al volo) No, no brigadieri… non c’è nenti!
MATTEO Ah, non siete i proprietari della pensione?
PAOLA e
DOMENICO Noooooooooooo!
MATTEO Chiedo scusa. Io ho prenotato telefonicamente una camera, la numero otto, mi pare.
DOMENICO Ma con chi ha parlato lei?
MATTEO Con uno dei proprietari… il signor Giuseppe Damigiana… mi pare.
DOMENICO Ho capito. Scusasse … pirchì trasiu di sta manera?
MATTEO Come?
DOMENICO Insomma mutu mutu … dicemu… misteriosamente… eccu!
MATTEO E’ impressione vostra. Vedete io ho un occhio di vetro e l’altro un poco miope, e poi cammino lentamente perché sono attraversato in tutto il corpo da una forma artritica-galoppante.
DOMENICO (fra se) Abbissatu è… (a Matteo) Ma mi pare che lei non è delle nostre parti?
MATTEO Diciamo di no… Ma però… la famiglia…
DOMENICO (guardando Paola) A … famigghia…
MATTEO Scusate, io vorrei prendere contatto con i proprietari.
DOMENICO Sono usciti… non ci sunu… su partiti…
PAOLA Aspettassi ora chiamu la cameriera e lo faccio accompagnari. (chiama) Rosetta… Rosetta….
ROSETTA e detti
ROSETTA (entrando) Chi c’è signora?
PAOLA Senti Rosetta, accompagna questo signori nella stanza nummiro otto.
DOMENICO (premuroso) Mi raccumannu u sirviziu, trattalu beni.
MATTEO Grazie brigadieri, non si prenda disturbo per me.
ROSETTA Brigadieri?
MATTEO Si, il brigadieri e la signora Carmela, sono stati molto gentili con me.
ROSETTA A signora Carmela?
MATTEO (mentre Pola fa cenno a Rosetta di assecondare) Dal momento che i proprietari non ci sono… sono partiti…
ROSETTA Ah, certu… certu… sunnu partiti (a Paola sottovoce) Signora, pirchì non lo accompagna lei, iu de pazzi mi scantu.
MATTEO Allora, bella ragazza…andiamo?
ROSETTA Si, si …(si avvia verso le scale)
MATTEO (fra se mentre si avvia verso la stanza di Gino) Ah, si putissi ‘ncucciari a me muggheri!
DOMENICO Senta… ddi ddu latu… unni va?
MATTEO Oh. Scusate, la vista, la mia povera vista. Fammi strata bella ragazza. (esce con Rosetta).
GINO e detti
DOMENICO Paula, stanno accuminciannu a veniri. Chisti n’ammazzunu. Nenti… l’avemu a fari. Sai comu si dici? “Morti tua, vita mea”
GINO (appare dalla sua camera sorridente) Suocera?
DOMENICO Clama…indifferenza.
PAOLA (con voce tremante) eh… cca semu.
GINO Oggi è venerdì, vi siete ricordata di me? Il mio bel bagno?
PAOLA Aspetta, aspetta ca u priparu. (fa per andare nel bagno) Tu voi fari… no?
GINO E comu no.
DOMENICO Certu, comu no.
GINO Mi raccomado, bello tirpido, comu piaci a mia.
DOMENICO Mi raccumannu… comu piaci a iddu.
GINO Aspettate suocera… aspettate.
DOMENICO (fra se) Si nni pintiu… nun su fa chiù.
GINO Stamattina mi sono svegliato sentimentale. Lassa stari che fra me e il suocero c’è stato qualche screziu, u tortu è statu di più mio. Comunque nenti mi impedisci di pensare che siete un vero padre, uomo buono, affezionato, schietto, leale, onesto…
E io sento già di volervi bene.
DOMENICO (fra se) Ma guarda chi c’è ddocu…
GINO Non dite niente… io capisco tutto… papà!
DOMENICO Com’è ca dissi?
GINO Papà!
DOMENICO (a Paola deciso) Priparamu stu bagnu. (esce con Paola)
LINA e detto
LINA (dalla soglia della sua camera) Psss, psss, Gino… Gino.
GINO Lina…
LINA Trasi un minutu.
GINO Ma chi si pazza?
LINA Un attimu… spicciti.
GINO Patri nostru ca si ‘nto cielu, non ci indurri in tentazioni… amen. (entra nella camera di Lina)
GIUSEPPE solo, poi ROSETTA e poi ANNIBALE
GIUSEPPE (contento si frega le mani venendo dalle scale e canticchia) “La donna è morbida
Supra u divanu…”
ROSETTA (entra) Sempri ddà l’havi a testa lei? E comu ppò essiri? (via in cucina)
GIUSEPPE Eh ciatu miu… quarchi vota… no sacciu chi fazzu…
ANNIBALE (dalla comune con una valigia in mano) Permesso?
GIUSEPPE (distratto) Bella…Bella…(riprendendosi) Avanti!
ANNIBALE (nervoso tutto di un fiato) Scusassi, c’è na cammira? Macari un purtusu, nicu, tranquillu, senza balcuni, senza mancu na finestra, scurusu, isolatu, desertu?
GIUSEPPE E allura lei o carceri hava jri.
ANNIBALE Havi ragiuni lei a schirzari. Ma hava a capiri ca ju sugnu dispiratu, esasperatu, stancu. U medicu mi dissi che ho una forti esasasperazioni con complicazioni di esaurimentu organicu. Mi dissi: Riposu assulutu… paci… silenziu. Iu travagghiu in ufficiu a via Etnea: machini,. Autobus, tutti i rumori ca ponnu esistiti, unni u pigghiu stu silenziu, sta paci?
GIUSEPPE A so casa, no?
ANNIBALE Bravu! Ddocu a vuleva. U sapeva ca diceva accussì. Giustu! Però nnò sapi ca ju haiu novi figgi.
GIUSEPPE Cca saluti.
ANNIBALE U cchiu granni, sturia lirica, e tuttu u santi jornu fa vocalizzi (fa vocalizzi)
GIUSEPPE Mutu! E chi è?
ANNIBALE No! Lei m’ha sentiri. Mi debbo sfogari ccu quarcunu. Mia figghia minzana, studia pianoforti, ppi non cantari tutti chiddi nichi ca tuttu u jornu jocunu a fari l’indiani “ (fa il verso degli indiani).
GIUSEPPE Senta, lei sti vuci però non l’ha fari.
ANNIBALE Ha visto? E lei i sta sintennu ppi ‘n mumentu! Si figurassi ju ca lìhaia sentiri finu a notti, finu a quannu me muggheri si saluta ca signorina da tilivisioni: signore e signori buonanotte. E finalmente…
GIUSEPPE Lei po’ dormiri?
ANNIBALE Chi fa? Dormiri? Ddocu u vuleva. E o niputi lei, unni i metti?
GIUSEPPE Unni i mettu? E chi ni sacciu iu?
ANNIBALE Una de me figgi, è sposata e sta in casa ccu mia, parturiu tri misi arreri. Lei u sapi chi è bellu ddu chianti di picciriddu a intermittenza? Ma cosa ca vinissi dìammazzari amatri e figghiu tutt’e tri nta na vota.
GIUSEPPE Tutti e tri? La matri e figghiu non sunu dui?
ANNIBALE Dui… dui… gemelli, perfettamente sincronizzati, speddi di chianciri uno uno e attacca l’autru.
GIUSEPPE Senta, ma lei chi voli di mia?
ANNIBALE Chi vogghiu? Na stanza, ‘n purtusu. Oggi non vosi jri all’ufficiu perché mi vogghiu fari ottu uri di sonnu tuttu nta na vota, bellu saziu saziu.
GIUSEPPE Ma ora è matina.
ANNIBALE Matina, matina, non si preoccuparsi, poi mi susu e vaju a passari a nuttata nta mew casa. Vintimila liri c’abbastunu? (uscendo il denaro)
GIUSEPPE (intascando i soldi) Ci abbastano.
ANNIBALE Voli un documentu?
GIUSEPPE No, non c’è bisognu, trattandosi di jornu non la registro. A cosa resta ntra nutri (lo accompagna alla stanza di Matteo)
ANNIBALE E’ tranquilla?
GIUSEPPE Tranquilla? Chista è a stanza ddo ghiru. E poi questa è la pensione della pace. Trasissi (spinge Annibale dentro la stanza di Turi, chiude la porta e si gira verso Gino che esce dalla stanza di Lina)
GINO e detti
GINO AHHHHHHHHH!
GIUSEPPE AHHHHHHHHH!
GINO Mi ero fatto male ad un dito … e… mi fici dari un cerotto da signora Lina. Chidda è sempri fornita di tuttu.
GIUSEPPE E già! U cirottu (annusando) Ma sentu na puzza di profunu…
GINO E si… mi ha messo il cerotto… e una spruzzata di acqua di colonia… per disinfittari.
GIUSEPPE Ma, mi dicessi na cosa… iu chi haiu a facci do scemu?
GINO (confuso) si… si.., no… chi c’entra?
GIUSEPPE Signor Gino … io sono il zio.
GINO Ma io non capisco.
GIUSEPPE Chista è questioni d’onori. Io sono il zio di Cettina, e cca finisci a schifiu.
DOMENICO detti e poi Paola
DOMENICO (entrando) Chi fu? Chi successi?
GIUSEPPE Nenti, nenti! (sottovoce a Domenico) Iu a chistu ‘ummazzu! (esce)
DOMENICO (fra se) Pirchì non ci vineva prima st’ispirazoùiuni?
GINO (siede sul divano e prende il giornale) A quanto pare stamattina in questa casa c’è un poco di nervoso. C’è un poco di correnti elettrica stamattina.
DOMENICO No… quali correnti e ca stamattina nta sta casa c’è…
GINO (leggendo) Il brivido della morte
DOMENICO (con voce in gola) Chi?
GINO (c.s.) Assassinio crudele.
DOMENICO (fra se) Madonna mia!
GINO (c.s.) Ma tu non mi ucciderai.
DOMENICO Ma chi è ca dici?
GINO Staju ligegnnu i tituli de film ca fanu oggi.
DOMENICO Ahhh…. I film…. I tituli…?
GINO Io non ho mai capito se a reclami de cinema e fatta ppì chiamari a genti, oppuri ppì ne fari trasiri. Sentite, sentite qua…(legge) Questo film vi farà passare i momenti più terribili dela vostra vita. Vi farà sudare freddo. Se siete malati vi sconsigliamo di vederlo. Alcune persone dopo aver visto questo film, sono finite al manicomio. Collassi, fughe precipitose, svenimenti… (gettando il giornale) e chi schifiu è? Ci manca pocu ca davanti o cinema ci mentunu uno cco mitra ca o postu do bigliettu ci spara e cristiani. Secondo me, il fatto è che stamo diventando tutti sqadici… assassini… è vero?
DOMENICO Ahhh… Ehm….
PAOLA (entrando) Gino, il bagno è pronto.
GINO Grazie cara suocera. Vado. (via nel bagno)
PAOLA (a Domenico) Leva a correnti.
DOMENICO (va al contatore esegue e si allontana) Fatto.
PAOLA Unu, dui, tri, quattru, cincu, seim sette, ottu, novi e deci. Metti a correnti.
DOMENICO (fa per andare e si ferma) Mettila tu.
PAOLA Iu?
DOMENICO Sissignori. Iu a luvai e tu a metti.
PAOLA Ma tu si pazzu. Accussì poi mi sonnu u spiritu tutti i notti.
DOMENICO E chi mi l’haia ‘nsunnari iu? Vacci tu… ca iu… non mi pozzu … moviri.
ROSETTA e detti
ROSETTA (viene dalla cucina) Ma chi si furminau qualche valvola? (va al contatore) Ma viditi chi c’è cca, qualcunu staccau a correnti, iu ca haiu tanti cosi di stirari (attacca la luce)
PAOLA Madonna mia!
ROSETTA Chi fu signora?
PAOLA E’ fatta.
ROSETTA Chi è fatta?
PAOLA No, dicu pirchì… a sentisti sta schigghia…..(senza aspettare risposta) no.. ma quali schigghia?
ROSETTA (che non ha capito niente) Signora, ma chi è un joco novu, iu haiu tanta roba diu stirari, poi mu spiega n’autra vota. (via in cucina)
DOMENICO Matri mia, iu mi sentu… mi sentu… haia curriri nto bagnu. (fa per andare).
PAOLA Unni vai?
DOMENICO (portandosi la mano alla fronte) Ah, Gia! Mi passau… mi passau! (prende un blocchetto e una matita e scrive) cincu e sei fannu undici, quattro e quattro, ottu…
PAOLA Ma chi scrivi?
DOMENICO E chi scrivu, chi sacciu, chiddu ca capita accussì mi distraggu.
LINA e detti
PAOLA (vedendo arrivare Lina) Attentu!
DOMENICO (fermandola) Signora, chi va nto bagnu?
LINA (stupita) E chi fa me lo chiede un’altra volta?
PAOLA No… è perché è occupato.
LINA (risoluta) No! Non vado in bagno.
DOMENICO No! Non va in bagno. (scrive) Meno male.
LINA (fra se) E che è…. Ora lo segnano pure?
DOMENICO Uno… due… tre…
LINA (ironica) Luvatimi na curiosità, don Domenico, ma chi tiniti i cunti?
DOMENICO (confuso) I cunti?... A si… certu fazzu i cunti, per la quantità, per l’ammontare…
PAOLA Dominicu, sunu du minuti.
LINA (fra se) A minuti addirittura!
DOMENICO Signora chi dissi qualcosa?
LINA No niente! Ma dico… cronometrate il tempo?
DOMENICO E certo… chi mali c’è. Il tempo è dinaro. Ogni cosa ca si fa unu deve sapire quantu ci sta.
PAOLA Ma quannu nesci, quannu?
DOMENICO E si! È troppu, troppu.
LINA (sconcertata) ma è assurdo, brutale. E Dio mio certe intimità personali, vanno rispettate. (via dalla comune)
DOMENICO Iu m’assettu can un c’ha fazzu cchiù!
PAOLA T’assetti? E quannu jemu a vidimi comu finiu?
DOMENICO E chi ci jemu a fari?
PAOLA Ma a llura, chi facemu? U lassamu nta vasca?
DOMENICO (gridando) Lassimi in paci, capisci? Lassimi in paci!
PAOLA Smuoviti! (alzando la voce) Susiti, spicciti. Gesù gesù e chi avemu fattu? (presa da crisi batte i pugni nella porta di fondo)
ANNIBALE e detti
ANNIBALE (appare in camicia da notte, con aria dormente e gesticola come per dire “Che volete?)
PAOLA (emette suoni gutturali, indietreggia, fino ad arrivare da Domenico e gli batte una mano sulla spalla)
DOMENICO Ma chi voi? Chi dici? (si gira e vede Annibale) Madonna do Carmunu. Paula… tu vidi chiddu ca st’haiu vidennu ju?
ANNIBALE (con un filo di voce) Assassini, assassini… perché avete fatto questo? Assassini, diliquenti…(rientra)
PAOLA (che aveva il viso coperto, si volta verso la porta) Anima santa da bonaria di me patri aiutami, dammi un signali.
GINO e detti
GINO (da dentro) “Me soggiru è nu pe…
Me soggiru è nu pe…
DOMENICO Sentisti?
PAOLA Matri mia, stamu niscennu pazzi.
GINO (venendo fuori) Ohh chi bella cosa un bagno ristoratore.
PAOLA Ah… ma ti … facisti… u bagnu?
GINO E comu no, Mi sono consolato.
DOMENICO (fra se) Ma chistu è immortali.
GINO Questa è vita caro suocero. (verso la cucina) Fantesca, prepara la colazioni al tuo signori e patroni. Fai presto. (mentre va nella sua camera) “Me soggiru è nu pe…
Me soggiru è nu pe…(esce)
DOMENICO Ma com’è possibile?
ROSETTA e detti
ROSETTA (venendo dalla cucina) Signora, chiddu voli a colazioni ‘ncammira, ci la pozzu pur tari? (non riceve risposta) Perciò?... Ci la pozzu pur tari?
PAOLA (tornando in se) Si… si…
ROSETTA Uffa, propriu ora ca puteva stirari.
PAOLA E picchì?
ROSETTA Comu picchì? Ca finu a st’ura ha mancatu a correnti, perciò!
DOMENICO Ha mancatu a correnti? Ma era u cuntaturi… poi tu isasti a livetta…
ROSETTA Quali livetta, mi pareva a mia. Inveci mancau a correnti nta tuttu u quartieri. Ci fu sciopiru di l’ENEL.
DOMENICO E quannu vinni?
ROSETTA ‘Nta stu mumentu pricisu. (via dalla cucina)
DOMENICO (fra se) ma a chistu cu è ca u pruteggi? (a Paola) Senti, jemu a livari u filu, prima ca finiu ca mori quarchi autru. (via con Paola in bagno)
ROSETTA e poi GIUSEPPE
ROSETTA (dalla cucina recando un vassoio con la colazione)
GIUSEPPE (che la segue) T’haia dittu centu voti ca tu a chiddu nta stanza, a colazioni non ci l’ha pur tari.
ROSETTA Ma a signora dissi di si!
GIUSEPPE (togliendole il vassoio e posandolo sul tavolo) A signora dissi sì… e u signori dici no! E poi u sacciu ca chiddu cu tia si vulissi pigghiari u ditu ccù ttutta la manu!
ROSETTA Iddu? Lei inveci si vulissi pigghiari macari… u vrazzu.
GIUSEPPE E chi c’entra, e chi semu i stissi? Bedda, sciacquatunazza. (fa per avvicinarla)
ROSETTA Fermu! Si stassi fermu s’annunca fazzu a sirena.
GIUSEPPE Chi fai?
ROSETTA Jettu schigghi ca fazu curriri a tutti. E chi è… sempri a na parti l’havi a testa? (si avvia per la cucina)
GIUSEPPE Iu testa dura sugnu… quarchi vota va a finiri… ca ti fuju di controforza.
DOMENICO PAOLA e detti
DOMENICO (pallido in volto) Cu è ca si nni fui?
GIUSEPPE Iu… cioè na ju… diceva accussi… stva schirzannu cu Rosetta.
DOMENICO Unni ti percia di schizzari…
GIUSEPPE E chi è a fini ddo munnu? Ma chi sta succidennu cca intra? (a Paola) A propositu, vidi ca a Rosetta ho proibitu di purtarici a culazionii ncamera a don fifinu, s’a voli, nesci e sa pigghia.
PAOLA Senti Pippinu…
(trilla il telefono)
… arrispunnu iu. Pronto?... Come?... no,no… la luna non è tramontata ancora.
GIUSEPPE Ma chie è u fattu di sta luna?
PAOLA (al telefono) No, chi ci devo diri… ci fu na speci di eclissi mentri spuntau u suli e nisciu a luna china, Si, si… a luna sta beni… ancora in salute (riattacca).
DOMENICO (come per spiegare) Viditi chi cumminazoini, E’ n’amica di Paula ca si chiama Maria Luna…
PAOLA Sì, e si maritò cu unu ca si chiama Vincenzu Suli…
GIUSEPPE Ma dicitimi na cosa, u nummiru do dutturi… l’aviti a purtata de manu?
PAOLA Ora ti spigu…
GIUSEPPE No! Nun mi spiegari nenti, annunca va a finiri … can un capisci unenti u stissu (via).
PAOLA Chi facemu?
DOMENICO (guardando il vassoio) Forsi il distino ni voli aiutari, guarda.
PAOLA U vilenu?
DOMENICO Vidi cu veni. (Paola spia la comune) Paula… quantu gocci ci mentu?
PAOLA E chi sacciu, chi haju a ricetta do dutturi?
DOMENICO Non cridu ca mittennuni assai senti u sapuri bruttu e non su pigghia?
PAOLA No, no,… tantu u cafè ca facemu nutri fa sempri schifu, perciò non si n’accorgi. (si copre gli occhi per non vedere)
DOMENICO Allura… abbiu?
LINA e detti
LINA (entra non vista da Paola, assiste alla scena e va alle spalle di Domenico)
DOMENICO (mentre versa il veleno) Madonna mia… iu mi scantu…
LINA Chi è mortu quarcunu?
DOMENICO (distratto) No a luna n’ha tramuntatu. (poi realizza) Cu è?
LINA Calma, sono io.
DOMENICO Ah… mi deve scusare… ero distratto… ju stava … già chi stava facennu?
LINA Metteva delle gocce in quella tazza.
DOMENICO Si undici goccim ppo ficutu… chisti fanu bonu sa?
LINA (levandogli la Boccetta dalle mani) Mi dia faccio io.
DOMENICO Ma…
LINA Ho sentito che diceva che ha paura. Che ci vuole! (versa le gocce)… nove, dieci e undici. Fatto! (torna la boccetta) io poi ho visto la signora che piangeva quasi.
PAOLA Certu, certu… una sapi ca u maritu è malatu di ficutu… e non chianci?
LINA ( a Domenico) Ah, sono per lei? (porgendogli la tazza) Su, su prenda… non faccia il bambino.
DOMENICO Iu?
PAOLA (intervenendo) No, signora, no! A stomucu leggio non si può.
DOMENICO Certu, certu!. Prima uno si pigghia na broscia, un pocu di burru, di marmellata e poi u vilenu… cioè… u cafè.
LINA (ridendo) Però debbo dirlo, lei signor Domenico è sincero. Il cafè che si fa qui dentro, è veramente veleno (via)
PAOLA E ora?
DOMENICO Portici a colazioni.
PAOLA Iu?
DOMENICO Certu, chisti su cosi di fimmini.
PAOLA (prende il vassoio fa per andare) No! Nun po’ essiri, iu appoi mi cunfessu, mi pigghiu a comunioni…
DOMENICO E va beni, vordiri ca finemu nto giurnali.
GINO e detti
GINO (venendo fuori) Ma insomma si può avere la colazione? (notando il vassoio in mano a Paola) Ah, è cca? Ma è possibili ca unu si sveglia allegru, cuntentu e subitu ci dununu na tazza di vilenu? (si avvia in cucina)
PAOLA Domenico… scappamu.
DOMENICO Unni scappamu? Chiuttostu sngu friddu, indifferenza.
ROSETTA AHHHHHHHHHHH (fortissimo)
PAOLA Morsi?
DOMENICO Ammucciamuni. (via con Paola in bagno)
LINA e poi TURI
LINA (dalla sua camera) Ma chi succedi?
TURI (dalla comune come una furia con la valigia in mano) Unni su?
LINA Lei?
TURI (con voce di pianto) Si, si, nun pozzu resistere luntanu di ccà. (Apre la porta di fondo e scaraventa la valigia come per buttarla sul letto poi chiude la porta e si avvia verso le scale) Vogghiu pararri cu i so genitori.
LINA Ma si calmi.
TURI (chiamando con forza) Signor Domenico, signora Paola, dove siete? Venite a vedere questo cadavere. Qui c’è un uomo morto. Non vi nascondete.
LINA (verso la cucina) Ma via… non faccia il ragazzo. Venga, venga e si calmi un po’. (escono).
DOMENICO PAOLA e poi ANNIBALE
PAOLA Matri mia, ju vogghiu conciari casa.
DOMENICO Non ti preoccupari. Calma, indifferenza. Ma… cu nu chiamava?
ANNIBALE (appare come prima con una mano in fronte) Assassini, malvagiu.
DOMENICO (al colmo dello stupore) Ma… chi è?
ANNIBALE (toccandosi la fronte) A valigia, a valigia… assassini.
DOMENICO A…. valigia?
ANNIBALE Vigliacchi, mi avete avvelenato … assassini… assassini (via)
DOMENICO (confuso) Calma… indifferenza…
TURI LINA detti e poi GINO
TURI (seguito da Lina) Ah… mi luvai sta soddisfazioni.
LINA Mi scusi, ma lei è un tipo violento, non doveva.
TURI Non dovevo? Altro che dovevo! Chiuttostu quantu vaju a pigghiarimi un carmanti. (esce per la comune)
DOMENICO (a Paola) Ma cu era?
PAOLA Mi parsi il signor Turi Pennisi.
LINA Era proprio lui. Proprio in questo momento ha preso a schiaffi Gino Botta.
DOMENICO U pigghiau a schiaffi? Ma allura a luna sta beni?
LINA Comu?
DOMENICO No… dicu… Ginu Botta sta beni?
LINA Gesù, Gesù… ma comu uno presu a schiaffi sta beni?
GINO (dalla cucina) Tuttu u cafè ‘nterra mi fici cascari. Mancu na goccia mi n’avia pigghiatu. Ma unni semu nto manicomiu ca intra? Cosi di pazzi! (via nella sua camera)
ROSETTA e detti
ROSETTA (carta e matita in mano) Signor Domenico… buffittuni a quantu sta?
DOMENICO Chi sacciu quantu sta buffittuni.
LINA Ma è assurdo, incredibile. Qui si pensa a fare i numeri (via nella sua camera)
DOMENICO (a Rosetta) Chiuttostu dimmi na cosa, pirchì ittasti dda schigghia?
ROSETTA Ca pirchì ddu spacinnatu di so frati mi pizzuliava, e ju ci desi bellu buffittuni (via in cucina)
DOMENICO Ma vidi unni ci speccia a ddu disgraziatu.
MATTEO e detti
MATTEO (venendo fuori, fra se) Si putissi ncucciari a me muggheri.
PAOLA Che fa esce?
MATTEO Si vado a fare due passi, a prendere un poco di aria, di sole, prima di essere sepolto nel cemento.
DOMENICO (fra se) Macari iddu?
PAOLA Maresciallo… il signore esce
MATTEO Maresciallo? Ma non era brigadieri? L’hanno avanzato di grado?
DOMENICO No, è … ca la signora scherza… mi fa l’ugurio della promozione.
PAOLA Dicevo, perché non andiamo a fari anche noi una passeggiata… prima di finiri nto cimentu?
DOMENICO Ca poi a mia u cimentu non mi piaci sa? Tantu i proprietari da pensioni cisà quannu venunu.
MATTEO E va beni. Prima o dopu dovranno veniri.
DOMENICO E già… prima o poi…
MATTEO Io chiedo scusa, ma vado (verso la comune, sbattendo il bastone come un cieco, poi non visto entra nella stanza di fondo)
DOMENICO Chistu a mia non ma cunta giusta. Circamu di non perdiri a calma
MATTEO Detti e ANNIBALE
MATTEO (viene fuori toccandosi la testa, non ha più il bastone) Aaaaahh!
PAOLA Aiutu.
DOMENICO Chi fu? Cu è?
MATTEO Ma cu c’è dda intra un pazzu?
ANNIBALE (viene fuori con valigia e bastone. E’ vestito) Eh, stavolta era prontu, v’aspittava. Mi nni vaju e diciti a ddu cretinu ca mi desi a cammira, ca chista è pensioni di pazzi furiosi, autru ca tranquillità e paci. Allura megghiu l’indiani (fa il verso degli indiani). Megghi l’addevi (fa il verso del pianto) almenu su dda famigghia.(esce dalla comune)
MATTEO Mi dispiaci, mi dispiaci.
DOMENICO E no! Ci dispiaci un corno. Ora lei s’assetta e ni dici ch è, chi voli e cu è ca u manna.
MATTEO (abbattendosi) Brigadiere… avete ragioni. (si toglie barba e occhiali) Eccomi qua… arrestatemi… io sono venuto qua, perché… devo ammazzare un uomo.
DOMENICO E ju l’hava caputu.
PAOLA Chi fazzu? Jettu schigghi?
DOMENICO Aspetta.
MATTEO (tirando fuori dalla tasca una lettera) Guardate, ho ricevuto una lettera anonima. Mi fanno sapere che mia moglie ha un amante in questa pensaione. Capite? Lina mi tradisce!
PAOLA A signora Lina? Ma quannu mai… chidda è na signora tantu bona.
MATTEO L’ipocrisia, cara signora Carmela. Approfitta ca io sto al paese impegnato col lavoro, lei qua fa l’infermiera, e mi copre di ridicolo. Io sono un pover’uomo, un disgraziato. Ma io però… l’ammazzo. Non a lei, lei deve vivere del mio disprezzo. Ma lui sì! Lui l’ammazzo!
DOMENICO Ma lei u sapi cu è?
MATTEO Certo che lo so. Uno dei proprietari di questa pensione, un certo Giuseppe Damigiana.
PAOLA Pippinu?
DOMENICO Ma è sicuru?
MATTEO E allora le lettere anonime chi ci stanno a fari?
DOMENICO (confuso) E si… va beni… ma ccussì lei non trova nenti.
MATTEO E perché?
DOMENICO E ppi forza! Chiddu… è cantanti… attori va… e si chiama Gino Botta in arte Cesarini e a so stanza è chidda dda.
PAOLA (comprendendo) Ma… signor maresciallo…
DOMENICO Donna Camilla… donna Carla…
PAOLA Carmela.
DOMENICO Donna Carmela, farcitivi i fatti vostri. Chisti su cosi di omini. Sunu cosi d’unuri. Iu sugnu n’omu, u signo Spitaleri è omu… è veru?
MATTEO Grazie, grazie.
DOMENICO Chi c’entra quannu un favori si po’ fari….
MATTEO Grazie!
PAOLA (a Domenico) Ma chi cci sta dicennu?
DOMENICO Muta statti.
MATTEO Io l’ammazzo, l’ammazzo. Poi vengo da lei e mi arresta.
DOMENICO Iu? No chi c’entra! (ridendo) Signora… ha capito… ca u capiu? ( a Matteo) Veda signore, io sono Brigadiere, ma però di cognome…
PAOLA Si, si è vero, io quarchi volta ppi schizzari u chiamu macari maresciallu… sirgenti…
MATTEO Ah… capisco.
GIOVANNI e dettti
GIOVANNI (dalla comune con camice bianco da barbiere) Signori buongiorno a tutti. C’è pirmissu?
PAOLA Prima ‘ìnfunnica e poi addumanna pirmissu.
GIOVANNI Signora, un vacili di acqua e na seggia.
PAOLA (fa per andare in cucina) Si,si… aspettassi… Rosetta… Rosetta…
DOMENICO (a Paola sottovoce) Jemu dda banna ppi non fari nesciri a Pippinu. (bussa da Gino) Signor Gino… signor Cesarini… la barba!
MATTEO Lui?
DOMENICO Lui! Con permesso…. Io vado (via con Paola).
MATTEO (a Giovanni) Perciò tu sei barbiere?
GIOVANNI Accussì dicunu!
MATTEO E devi fare la barba a mio cugino?
GIOVANNI E cu è so cucinu?
MATTEO Gino… il grande Cesarini.
GIOVANNI Sì!
MATTEO (ridendo) Senti… ti v’ho vuscari decimila liri?
GIOVANNI Decimila liri? Ppi na varva? Ju ppi decimila liri cci fazzu macari i capiddi a unu tignusu. Chi c’haia fari?
MATTEO Vogghiu fari uno scherzu a mio cugino. Senti… senti… (lo porta fuori dalla comune)
ROSETTA poi GINO
ROSETTA (porta la bacinella e sedia) Signor Gino… signor Gino!
GINO (mette fuori la testa dalla sua stanza) Chi cc’è ddu pazzu di Turi?
ROSETTA No, no! Nisciu.
GINO (viene fuori) Ah… si nni scappò l’imbecilli?
ROSETTA Lassati Jiri, chiddu è manescu.
GINO Manescu? Iddu è maniscu? E pirchì ju chi sugnu bonu? (sussulta come se avesse qualcuno alle spalle) cu è?... Siccome chiddu aggredisci a tradimentu.
ROSETTA Sintissi a mia, si chiddu veni, lei si chiudi a chiavi na so stanza.
GINO Chi è ca fazzu? Mi chiudu a chiavi? Ahu scimunita…. Cu è ca si chiudio a chiavi?
ROSETTA Ju diceva ppi lei. Siccome ci ntisi diri “l’acchiappu nta so cammira accussì non po’ nesciri”
GINO Ah, d’accussì dissi? Vigliacco. Metti sta seggia fora.
ROSETTA Cca fora? E chi sa fa cca a varva?
GINO Si!
ROSETTA Facissi comu voli. (via verso la cucina)
MATTEO e detti
MATTEO (indossa il camice) Buongiorno signor Cesarini.
GINO E lei cu è?
MATTEO Sugnu u giuvini do barveri.
GINO Siti novu?
MATTEO Novissimu (prende la sedia mentre Gino fa per sedersi, come per portarla nella sua camera)
GINO E chi mi voli fari assittari nterra?
MATTEO Ma chi sa voli fari fora a varva?
GINO Sì! Cca!
MATTEO Ma fussi megghiu…
GINO No! Megghiu ccà.
MATTEO E va beni!
GINO Mi raccoamdo, haju a peddi dilicata,q uindi u rasolu dece passari sul viso… come una piuma (si siede)
MATTEO (mettendogli la tovaglia) Non si preoccupi… canusciu bonu u misteri. (stringe la tovaglia)
GINO (tossendo) Alleggiu…
MATTEO Chi fu?
GINO Chi fu? Mi stava affucannu.
MATTEO Scusassi, fu una distrazioni. Non si preoccupa. (insapona Gino) Ju u sacciu comu si tratta a facci comu a chidda vostra! (brusco col pennello)
GINO Accuminciamu bonu! Ma chi haju a varva dintra a l’occhi?
MATTEO U sacciu… u sacciu comu haia a fari! Deve essere affascinante il caro don Peppino Damigiana.
GINO Damigiana?... Ma chi m’insapuna macari aricchi? Senta… (fa per alzarsi)
MATTEO Non ti mopviri ca ti tagghiu a testa!
GINO Comi?... Ma… lei… cu … è?
MATTEO Cu sugnu? Un pazzu!
GINO Madonna mia, sant’Antoniu Abati!
MATTEO E chi chiami a Madonna? Chiami e santi?. Mutu… mutu!
GINO Nun parri chiù…
MATTEO Bravu! (riprende il pennello) Tiè… manciti un pocu di sapuni, è bellu u sapuni…no?
GINO (sputando) Phua! Bellissimu…
MATTEO E chi è ti saziasti, don Pippinu?
GINO Ma ju non sugnu…
MATTEO Mutu! Passiamo all’esecuzioni. (prende il rasoio)
GINO Senta io…
MATTEO Non si preoccupi, non si preoccupi… non sbagghiu, a manu è ferma (mostra la mano tremante con il rasoio) U vidi com’è ferma. U vidi ca non trema?
GINO A vidu… a vidu….
MATTEO A vidi? E fra pocu na vidi chiù.
GINO Ma dicu… chi c’haia fattu?
MATTEO Hai fatti ca ti chiami Pippinu Damigiana.
GINO Mi chiamu Gino Botta.
MATTEO Ti chiami Gino Botta e devi morire.
GINO Ma allura aviti ammmazzari a tutti?
MATTEO No! Sulu a tia.
GINO Mi chiamu Gino Botta…
MATTEO No! Tu ti chiami Gino Cadaveri.
TURI e detti
TURI (dalla comune) Ah, tu cca si? Ti fai a varva?
GINO (fra se) Arrivau n’autru bonu! (accennando con gli occhi a Matteo nella speranza di farsi capire) U pazzu… u pazzu…
TURI Cu è pazzu? Cu è pazzu?
GINO (indica Matteo) Nuddu… nuddu è pazzu… Chiamate aiutu… u pazzu… u pazzu…
TURI Mannaggia a miseria,a ncora? Ma ppi forza mi voi provocari? E va bene. Ci vediamo dopo la barba, caro il mio Gino Botta! (via nella sua camera)
MATTEO Comu dissi? Gino Botta?
GINO Siiiii.
MATTEO Perdono… anzi no… chiedo scusa…. Lei mi deve dire che cosa devo faer?
GINO Lei si nna ghiri di cursa.
MATTEO Ha ragione, ha ragiuni. Ma io sono stato ingannato… Iu ppi picca non v’ammazzai.
GINO Grazie tante. Senta io ho capito tutto. Lei cerca a don Giuseppe damigiana, giustu? Bene, si cunnucissi ccà, ca a mumenti iddu passa.
MATTEO Grazie. Allura la prego mi assecondi. Ormai ca ci fici a saponata, s’assittassi ca ci fazzu a varva.
GINO A cui?
MATTEO Ma è perché così ho la scusa per trattenermi. Cci assicuru ca ci fazzu na rasatura dolcissima.
GINO No… è ca vedi… ho deciso… ca mi fazzu crisciri a varva.
MATTEO (serio) Non crederà, spero, ca sugnu pazzu veramenti?
GINO Nooooooo
MATTEO (arrabbiandosi) Senta; la pregomù, magari fazzu finta di raderla. S’assittassi.
GINO Si,si… va beni…calma…calma (si siede)
MATTEO Lei u canusci bonu a stu don Giuseppi Damigiana? Sarà suo amico, no?
GINO Cui? Di vista, solo di vista lo conosco. Non ho niente a che vedere con lui. In confidenza, io sto in questa pensione… per come dire… amore, si per amore di una signora. Resta fra noi.
MATTEO Davvero?
GINO Sicuro. Vuole una prova? Aspettassi ca ci la prisentu. (si alza va alla porta di Lina e chiama) Lina, Linuccia… tesoro… (torna da Matteo) forse sta dormendo e non mi sente, ma ci assicuro che è la mia amante.
MATTEO Ah si? E si chiama… Lina?
GINO Lina. E’ na fimmina meravigliosa, adorabilissima… amabilissima… attraentissima … tutta issima insomma (vedendo Matteo che si fa scuro) Chi ccè?
MATTEO S’assittassi ca ci fazzu a varva.
GINO No! Non è il caso.
MATTEO La prego, (Gino siede) Mi parrassi ancora di questa signora.
GINO Nenti… Lei la dovrebbe vedere in camicia da notti… velata.
MATTEO (con un sussulto) Velata.
GINO Ahi…
MATTEO Scusassi, fazzu allegiu. E mi dica … è sposata?
GINO Si, ma u maritu devi essiri un pezzu di cretinu… ahi!... ma insomma! (fa per alzarsi)
MATTEO (costringe a Gino a sedersi) Assettiti.
GINO Ma io…
MATTEO (affilando il rasoio) Tu sei un verme.
GINO Come?
MATTEO Tu sei un pidocchio. Tu non poi campari. Devi morire!
GINO (fra se) Madonna mia…Chi cci pigghiau n’autra vota? Senta, senta… forsi non si ricorda beni, iu nun sugnu Giuseppi Damigiana.
MATTEO A moriri.
GINO Iu sugnu Gino Botta. (quasi piangendo)
MATTEO (freddo) A moriri.
GINO Ma allura… comu mi chiamu chiamu haiu a moriri ppi forza?
MATTEO Disgraziatu! Dilinquenti, ma tu u sai cu sugnu iu?
GINO No!
MATTEO Iu sugnu u maritu.
GINO Di don Pippinu?
MATTEO Di Lina.
GINO (trema tutto) eeeeeeeeeeeeeeee
MATTEO Mutu, nun fari vuci, fermu nun triuliari.
GINO Nun pozzu, cci lu giuru, nun pozzu stari fermu(piange) Aiutu… aiutu….
LINA e detti
LINA (dalla sua camera vede Matteo) Matteo!
MATTEO Lina!
GINO (riesce a scappare e corre per la sua camera) Aiutu… aiutu!
MATTEO (prende la moglie per un polso) Veni cca tu… veni ccà.
LINA Non ti amo lo sai! Io amo lui!
MATTEO Ah si? E ora vidi chiddu ca succedi. Veni ccà, veni ccà. (la trascina verso la camera di Gino)
ROSETTA TURI e poi GIUSEPPE
ROSETTA Ma chi sta succidennu?
TURI Ma cu chiama aiutu?
(dalla stanza di Gino si ode uno sparo)
ROSETTA Madonna mia.
GIUSEPPE (entrando) Cu è ca sparò?
ROSETTA (indicando la porta di Gino) Ddà…ddà…
TURI Jemu a vidimi di chi si tratta.(via tutti e tre per la camera di Gino)
DOMENICO PAOLA
DOMENICO E’ Fatta.
PAOLA (va verso la comune)
DOMENICO Unni vai?
PAOLA Mi nni scappu
DOMENICO Chi si pazza? Fema.
ROSETTA LINA GIUSEPPE e detti
ROSETTA (dalla camera di Gino, piangendo) Morsi… morsi…
DOMENICO Morsi?
LINA (piange) E’ mortu… è mortu.
DOMENICO E’ mortu?
LINA Si! Si!
DOMENICO Chi tragedia (a Giuseppe) Senti veni ccà. E’ mortu ppì daveru? Nun ci sunu spiranzi?
GIUSEPPE Quannu mai! E’ finito… Chiddu è nta na pozza di sangu..
DOMENICO (A Paola) U sentisti?
PAOLA U ntisi. Mi tremunu tutti i jammi.
DOMENICO E picchì a mia non mi tremunu?
DON CALO’ detti e poi GINO
CALO’ (entra)Carissimu Domenico Damigianam ju sugnu ccà.
DOMENICO caro don Calò, vinisti in un bruttu mumentu. Successi una grandi disgrazia, una svintura. Un uomo è stato ammazzato sproprio nta stu mumentu nta dda stanza. Il mio carissimo… adorabilissimo geniro Gino Botta, in arte Cesarini… è morto!
GINO (dalla sua stanza con Turi) Prestu, prestu… chiamati un dutturi.
PAOLA Madonna do Carmini.
GINO Fate presto. Ddu pazzu, ca no sacciu mancu comu si chiama si vinni a suicidari nta me stanza (via con gli altri)
CALO’ Domenico ma llura u mortu … è vivu?
DOMENICO Mortu… vivu… trentunu e quarantasetti!
SIPARIO
ATTO TERZO
Paola è seduta su una poltrona, Calò sul divano, Domenico è in piedi. Tutti pensosi e preoccupati.
DOMENICO Calò, no pottimu fari… non c’è chi fari… n’ammazzunu… ni squagghiunu… nni fanu a pezzi,,, non c’è nenti chi fari.
CALO’ E’ gravi… gravissimu!
DOMENICO Vidi, Calò, non è ca quanto junci unu si po’ mpruvvisari ammazza cristiani…
CALO’ Sicario…
DOMENICO E sicariu… sigaretta… nzoccu è! Senza un tirocinio… un poco di scola … unu chi diventa di corpu assassinu?
CALO’ Prego… giustiziere!
DOMENICO Chiamamulu comu vulemu… appoi ddu dusgraziatu pari ca havi setti viti comu e zazzamiti. Di chi è mortu… di chi tu vidi d’avanti beddu tisu. Iu, mancu mi pozzu chiù cunfissari.
CALO’ (risoluto alzandosi) Vi do’ l’ultima soluzioni!
DOMENICO (che era distratt0) Chi mi duni? L’assoluzioni? E chi si parrinu?
CALO’ Soluzione, soluzione!
(trilla il telefono)
DOMENICO (rispondendo al telefono) Pronto… si la pensione della pace… come… Don Calò? Subito… (a Calò) E’ ppi tia.
CALO’ Prontu?... comi?... veramenti?... U capu già ha saputu? E chi dissi?... mancu nto cimentu? (i due si guardano)Ho capito … al saponificio tre stelle… Tutti e dui? … Fatti a pezzi? … ho capito… ho capito (riattacca e guarda i due) Quantu mi dispiaci… quantu mi dispiaci…
DOMENICO (terrorizzato, guardando Paola) … macari a mia…
CALO’ Un attentato terroristico. Na bumma in uno stabile della … famigghia … u saponificio tre stelle … mancu u cimentu ha resistito tantu era putenti … du picciotti, figghi di n’amicu do capu … morti sul colpo … tutti e due… fatti a pezzi!
DOMENICO (ancora impaurito) Matri mia… chi telefonata ntricciata … staju murennu …
CALO’ E ora, pinsamu a nutri. Cari miei a situazioni è pericolosa. E’ dispirata!
GIUSEPPE e detti
GIUSEPPE (entrando) Domenico, ju nesciu, vaju o tiatru Sangiorgi ca oggi arriva na nova compagnia, videmu su pozzu pigghiari quarchi clienti.
DOMENICO Ma chi mi cunti…
GIUSEPPE E certu… chi ti cuntu… si nun fussi ppì mia … (mentre va) sta pensioni issi sutta e supra … su non fussi ppi mia …
DOMENICO (a Calò) e allura?
CALO’ Sintiti, ppi vuatri fazzu na pazzia.
DOMENICO Chi dici ca i sordi ti pigghiasti tu?
CALO’ Chista non è pazzia… scimunitaggini è! Domenico dammi na manu, l’ammazzo io, a sta carogna, l’ammazzo io.
DOMENICO Tu?
PAOLA Tu?
CALO’ Ju! Ju! L’ammazzu ju… e tu ….
DOMENICO U tagghiu pizzudda pizzudda….
CALO’ no! Ju l’ammazzu e tu t’accolli i dilittu.
DOMENICO (fa per parlare ma non ci riesce)
CALO’ Mutu, non parrai! Troppi chiacchiri s’hanna fattu. Iu tornu chiù tardu, appena iddu arriva… ci sparu ccà… nto centru da frunti. Vuatri, appena sintiti u corpu di pistola … nisciti, tu Paulidda, ti metti a chianciri comu na funtana… e dici … nenti … paroli di disperazioni. Dominicu si metti a gridari: “Io sono stato, io l’ho ucciso. Delitto d’onore fu, mi aveva sedotta la figlia”
DOMENICO E mi portunu in carceri.
CALO’ Megghiu in carceri ca mottu no?
DOMENICO Certu… certu…
CALO’ E poi non ti preoccupari… comu dilittu d’onori picca ti ni dununu…poi to muggheri ti scrivi, ti veni a truvari… ti porta i sigaretti…
DOMENICO Non fumu! Ma tu ci pensi?
CALO’ Picciotti, ma chi faciti schirzati? M’avissaru vasari i manu. E inveci? Comunque s’a pigghiati d’accussi… vi salutu. (fa per andare)
DOMENICO Aspetta… aspetta…
CETTINA TURI e detti
CETTINA (con tono di voce alto, come per far sentire a qualcuno) Mamà, paà io scendo un momento.
DOMENICO E picchì jetti vuci?
CETTINA E chi grida? (gridando) Vado alla UPIM e torno subito. (via)
DOMENICO E chi divintò surda?
TURI (in fretta esce dalla stanza) Scusate, scendo un momento… e…. poi torno (via di corsa)
DOMENICO U capivi.
CALO’ E allura? Tornu o non tornu? (si sente parlottare) Poi ca ccà non si po’ parrai in santa paci.
DOMENICO Amuninni dda banna, camina Paula (vie tutti e tre)
GIUSEPPE LILY
GIUSEPPE (entrando con una valigia in mano) Entrè, entrè… bella ragazza.
LILY (guardando intorno) Che lusso… ma senti giovane leone… sei sicuro che qui mi puoi fare dare la camera gratis
GIUSEPPE Sicurissimo, io sono il fratello e socio del padrone, perciò…
LILY Ma… per tutta la settimana?
GIUSEPPE Macari per un mese. Chi c’entra!
LILY Ma guarda che io sono un’artista … non sono quello che forse tu hai capito. Sono una spogliarellista sì, però non quello che pensi.
GIUSEPPE Chi c’entra. Ma quannu mai! Anzi a mia le spogliarelliste, mi fanu… mi fanu… na speci di tinnirizza cà. Mi sembrano delle schiave che abballano per il sultano. E dda sutta nta sala tutti di sultani ca taliunu… e fannu l’occhi chini e i manu vacanti.
LILY Ma dai. Ora sto presentando un numero eccezionale: Fulmine su Eva.
GIUSEPPE E Adamu cu lu fa?
LILY Ma che Adamo? Io ballo con il costume che rappresenta una foglia, da dietro le quinte sparano un colpo: BUM…
GIUSEPPE E a fogghia casca?
LILY Bravo hai indovinato!
GIUSEPPE (pensoso) E… senti… dimmi na cosa… i provi i fai ccà nta to cammira?
LILY Ma che vai dicendo?
GIUSEPPE No dicevu accussì… va certi voti unu fa i provi… s’arripassa a parti… cci vulissi qualcunu ca sparassi a pistola…
LILY Ma dai, parte. Su, su, bel mecenate accompagnami in questa camera.
GIUSEPPE (andando via dai gradini cono Lily che lo segue e ride) Veni, veni bellissima, il tuo bel macinato t’accompagna … epoi a mia certi voti, i spogliarellisti mi fannu l’impressione di una rosa … di na margherita … ca uno i spogghia … e fa m’ama, non m’ama (inciampa) Mi spava rumpennu u coddoùu.
ROSETTA GINO ROSALIA
ROSETTA (dalla comune e va a bussare nella camera di Gino) Signor Gino.
GINO (Con la borsa del ghiaccio in testa) Ahi! Ahi! Chi c’è!
ROSETTA Chi fu?
GINO Chi fu, cu tuttu chiddu ca successi ajeri, mi vinni a frevi. Ma tu chi voi?
ROSETTA Dda fora c’è na signorina ca voli lei.
GINO Na signorina? Ma tu dissi u nomi?
ROSETTA Sì! si chiama Rosalia Torregrossa.
GINO Ro… ro… Rosalia? E comu m’attruvau? Fai na cosa, dicci can un ci sugnu … sugnu partutu … no anzi dicci ca sugnu mortu.
ROSALIA (che ha sentito le ultime battute) Buongiorno signor… morto.
GINO (Aprendo le braccia) Rosalia……
ROSALIA (lo blocca) Alt. Rosalia è morta! Io sono la sua ombra.
GINO Ma chi dici… (a Rosetta) E tu chi talii ca ucca aperta, vai
ROSETTA Ma chi su scimuniti tutti e dui (mentre va) Chiddu è mortu… chidda è norta … e chi semu o campusantu? (via)
GINO Rosalia… chi sorpresa… comu mai? Comu mi trovasti?
ROSALIA Eh… attore famoso sei… liggi u nomu nto manifestu … L’ha ntisu ddi pirnacchi ca t’hannu fattu a sira?
GINO Ahhhh… tu ha statu? Ma allura havi divesùrsi jorna ca si ccà!
ROSALIA NO! Ieri sira arrivai.
GINO (fra se) ma allura l’autri jorna cu l’ha fattu i pernacchi?
ROSALIA Cosa?
GINO No, niente. Parramu di nutri. Rosalia cara, chissà cosa avrai pinsato di mia.
ROSALIA Ginu… u vinu si fa acitu… e l’amuri odio.
GINO Rosolia….
ROSALIA Infame, seduttore… e iu cretina, scema, sugnu ccà ppi sarvariti la vita.
GINO A vita?
ROSALIA Si! La vita. Sula mi misi nto trenu e sugnu ccà.
GINO Lassamu stari u trnu, iu non capisciu u fattu da vita.
ROSALIA E chi ti cridevi ca ta passavi liscia? Nta nostra famigghia, l’onori da fimmina è sacru. Me patri ti mannò na cassata.
GINO Na cassata? Non l’haju ricevutu ancora.
ROSALIA Cci scherzi? Chi fai u comicu?
GINO Ma quali comicu. Mi dici na casata… matri mia… e chi è avvicinata?
ROSALIA Ma quali avvicinata… critinu. Na cassata… insomma un piccioni ca già sta voaggiannu direttu ccà.
GINO Un piccioni viaggiatori? Ppì mia?
ROSALIA Sissignore, ppi tia. Un killer ca havi l’ordi di ammazzariti.
GINO Madonna mia!... e chi fazzu ora, cu stu picciuni ca m’abbola di ncoddu?
ROSALIA Scappa, scappa,scappa!
GINO Unni scappu… unni scappu… chiuddu u picciuni m’assicuta unni vaju vaju. Rosalia… ti amo!
ROSALIA Chi?
GINO Sì! Ti amo. Vidi… u fattu ca tu vinista cca ppi sarvarimi.-…c hissacciu… mi fici capiri tanti cosi. Telefona subitu a to patri, dicci ca ju ti sposu, quindi si po’ richiamari u picciuni.
ROSALIA Ora ci pensi, vero? Troppo tardi.
GINO Ma senti… senti… Ju chi era… chi sugnu? Un fallito, chi ti puteva offriri? Perciò mi nni scappai luntanu di tia. Tu però si l’unica donna della mia vita… vai… vai a telefonare.
ROSALIA Si na finisci di fari u pagliacciu iu….
GINO Vai a telefonare… presto… presto… prima ca arriva u picciuni.
ROSALIA Dici ppi davero? Mi sposi?
GINO Sì! Si e quanti voti? Tu giuru!
ROSALIA Gino, bada ca si fai u bis, iu ti grapu a testa comu un miluni.
GINO Ma quali bis. Gioia da me vita (l’abbraccia)
CETTINA (dalla comune) Gino!
GINO Ah! Ah!
ROSALIA Che c’è?
GINO Vai!... vai a telefonare.
CETTINA Mi sbagghiu o noi dobbiamo fare certi conti?
GINO Conti? Ah, sì! Domani… domani pago. (a Rosalia) A figghia del padrone di casa.
CETTINA Quali dumani, ora, subito! Non pozzu aspittari.
GINO E mamma mia… che premura!
ROSALIA Ti servono soldi?
GINO No! No! Vai a telefonare…
CETTINA Comunque, ora che c’è questa signora presente… e non possiamo parlare.
GINO Appunto. ( a Rosalia) Vai a telefonare.
ROSALIA Senta, signorina, anche davanti a me può parlare sa, tanto io sono intima.
CETTINA Ho capito, forse un’attrice della compagnia?
ROSALIA NO! Io sono…
GINO Tu sei… vai a telefonare…
ROSALIA Io sono la sua promessa…
CETTINA Non ho capito.
GINO Sì, sì è una promessa… un’attrice molto promettente…
CETTINA Tanti auguri per la sua carriera.
ROSALIA Grazie! Ma mi pare che la signorina non ha capito bene chi sono io. Vero?
CETTINA Esatto!
GINO Ma come… è tanto facile… la promessa… la mia promessa
ROS La sua promessa, cioè la sua fidanzata, ecco!
GINO (fra se) E si ficinu i ficu.
CETTINA Come? E allora io chi sono?
GINO Già… e allura idda cu è…cioè…no…si…si…mi ubriacai!
ROSALIA ( a Gino) La signorina, chi è?
GINO Insomma, è inutile continuare sta buffonata. La colpa è mia. Inutile fingere … vojaltre siete troppo intelligenti… e chiddu ca aviti capitu…. È veru!
ROSALIA E hai detto di volermi sposare?
CETTINA E anche a me lo ha detto
GINO Sì! E’ veru! Vu dissi a tutti e dui… a culpa è do… guvernu, sì, do guvernu, ca non permette ca uno po’ aviri du muggheri.
CETTINA Ma che dice?
GINO Si, propriu accussì… pirchì tuti dui siti… le uniche donne della mia vita, le uniche donne della mia vita.
LINA e detti
LINA (dalla comune) Gino!
GINO (fra se) Ah… ora semu a postu!
LINA (notando le due donne) Vedo che sei in dolce compagnia.
ROSOLIA E sì. Visto il successo del trio… stavamo aspettando lei per formare… il quartetto.
LINA Quale quartetto?
ROSOLIA Del gran varietà!
LINA Del resto… io sono passata di qui perché ieri ho lasciato la camera, ma credo di avere dimenticato qualcosa dentro.
CETTINA E comu no! Vi scurdasturu stu beddu mobili. Pigghiatavillu! Tantu… i cuntisunu fatti, e il risultato è cher ho deciso che mi sposo con il signo Turi… e vi mannu i confetti… a tutti e tri. (via)
LINA (prendendolo per un braccio) Gino, prestu! C’è a machina ccà sutta.
GINO (confuso) Comu?
LINA Scappamu, prestu!
GINO Aspetta… vai a telefonare… vai a telefonare…
LINA A telefonare?
GINO Sì! Anzi no!... non si tu chidda da telefonata… (nota Rosalia che fa per andare alla comune) Rosalia… unni vai?
ROSOLIA A telefonare.
GINO Brava, vai… vai!
ROSOLIA Vaiu a telefonari… e cci dicu ca ti ponnu ammazzari, sparari, sventrare, quartare, tagghiari a pezzi…
GINO Esagerata… aspetta… aspetta… chi dici?
DON CALO’ e detti
CALO’ (entrando vede Rosalia) Signurinedda, Donna Rosalia… vossia qua?
GINO Chi è u picciuni?
CALO’ Beddamatri… e so patri u sapi?
ROSOLIA No, nuddu nenti sapi. Na furia di ventu mi purtò ccà, ppi truvari a sta carogna… u patri di me figghiu…
LINA Gino?
GINO Aspetta…
ROSOLIA Un vigliacco è… un miserabili… mi aveva promesso di sposarmi…
LINA Gino?
GINO Aspetta….
CALO’ Signurinedda… luci di l’occhi mei… e vossia chi dissi?
ROSOLIA E ch debbu diri, che deve dire una madre… (indica Gino) La mela è marcia… ma …la devo mangiari ppì forza,
CALO’ Signurinedda, chista è jurnata di festa. Nun c’è cchiù tempu di perdiri… avvirtemu subitu a so patri, prestu jamuninni…( via per la comune con Rosalia)
GINO Ecco Linuccia… ora ti posso spiegare…
LINA Che vuoi spiegare, verme… vigliacco… carogna…
PAOLA e detti
PAOLA (di dentro) Aspetta Domenico, aspetta…
GINO Sta vinennu me soggira… unni t’ammucciu … unni ti mettu (va verso la camera) Ccà, ccà, nficchita ca intra u tempu ca mi spiegu cu idda, vai, vai.
LINA (entra nella camera di Gino)
PAOLA (venedo fuori) Unnè… unnè…
GINO Signora suocera…
PAOLA Chi?
GINO Anzi, signora Paola, iu ci debbo parlari.
PAOLA N’autra vota, n’autra vota… (fa per andare)
GINO No, ora! Successi una cosa gravissima… iu sugnu in pericolo di vita.
PAOLA Pericolo di vita? Forsi u dutturi ci dissi ca havi qualcosa di gravi?
GINO Quali dutturi… cca mi volunu ammazzari.
PAOLA Ammazzari? (sussultando)
GINO Si,si, ammazzari…c’è già u picciuni prontu…
PAOLA (ridendo) Si, u picciuni… e u jaddu fattu o furnu.
GINO Lei ci ride? Signora Paola, iu u visti… sacciu macari u so nomu… si chiama don Calò…
PAOLA (fra se) Ma allura chiddu… parrai?
GINO Signora Paola, lei e so maritu siti genti onesta… non putiti permettiri chistu, nun putiti essiri complici…
PAOLA Nutri?... E chi c’entramu nutri?
GINO Cci entrati inveci! Ju haiu tortu e sta beni, sugnu corpevuli, ‘però non vi putiti accollari un delittu accussì disumanu.
PAOLA Ma ju… non capisciu… mi sentu ntrunata … non staju capennu nenti… ma mi facissi capiri na cosa… stu don Calò…parrò ccu lei? Chi ci dissi?
GINO Tuttu.
PAOLA Quannu?
GINO Ora, ora.
PAOLA Disgraziatu. Ma allura Giuda… era un signori?
GINO Giuda? E chi c’entra Giuda?
PAOLA Era na carogna… un traditori… comu a tia.
GINO Signora Paola…
PAOLA Sì, è veru! Semu tutti d’accordu. Tu ha moriri! Me maritu ppi curpa to si nni fa vint’anni… ma ju ci portu i sigaretti… macari si non sapi fumari.
GINO Ma… allura era tuttu premeditato.. . ma ju chiamu a pulizia… iu chiamu…
DOMENICO e detti
DOMENICO (entra con un coltellaccio in mano) Paula…
GINO (vedendolo terrorizzato) Non v’avvicinati… non v’avvicinati… mi metti a fari vuci… assassini… assassini
DOMENICO (a Paola) Ma chi successi?
PAOLA Duminicu… sapi tuttu! Capiu tuttu cosi!
DOMENICO Ca biatu iddu… ju ancora nun haju caput unenti.
GINO Chistu è ‘ncomplotto, una congiura… siti tutti assassini…
DOMENICO Ma ju stava tagghiannu u pani…
GINO Quali pani, quali pani… mi vuliti ammazzari…
DOMENICO Ammazzari?
PAOLA Iddu u sapeva mu dissi ora ora.
GINO Ma cui? Iu vuleva semplicemente dirivi ca non mi pozzu maritari ccu Cettina perché sennò m’ammazzunu… chi sapeva ca facistuvu na banda?
DOMENICO (a Paola) Ma allura parrasti tu? E chiddu Calò ora n’ammazza a tutti.
PAOLA Ma chi sacciu… chi sacciu… non staju capennu chiù nenti (si avvia per la comune) Ddocu è… ddocu è…
DOMENICO Cu è?
PAOLA Sta vinennu Calò… (via di corsa seguita da Domenico)
GINO Don Calò?... (fa per scappare)
LINA e detto
LINA (uscendo lo blocca) Gino, dove vai?
GINO Lina, Lina, leviti do menzu, fammi scappari, chiama a polizia.
LINA Sì! A chiamo a polizia… ma dopo che ti ho sparato.
GINO Chi? Ma è fissazioni. Ogni tantu spunta quarcunu ca mi voli sparari (volta le soalle)
LINA Si! Maledetto. Ho una pistola nella borsa. Tu mi hai rovinato. Per te ho perduto tutto: casa, marito… tutto ho perduto. E tu ti sposi? No! Io t’ammazzo… t’ammazzo! (fa per prendere la pistola dalla borsa ma si sente uno sparo)
GINO (cade svenuto sul divano)
LINA (incredula, si guarda attorno smarrita, poi fugge per la comune)
PAOLA DOMENICO CETTINA ROSETTA TURI e detto
PAOLA (entrando vede Gino sul divano) Domenico… Domenico.. è fatta… è fatta!
DOMENICO (entra con la pistola in mano) E’ mortu?
PAOLA Morto!
DOMENICO Sta vota si… u staju vidennu ccu l’occhi mei… e Calò unn’è?
CETTINA Che è successo?
DOMENICO Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.
PAOLA (disperata) Chi disgrazia… chi disgrazia…
TURI (dalla comune con dei fiori in mano) Signora Paola…
PAOLA (non lasciandolo parlare) Purtau i ciuri? Chi disgrazia… morsi…
TURI Morsi?
DOMENICO Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.
TURI (guardandosi attorno) Si… ma non ci vanniassi… ju mi l’haia maritari a vostra figghia.
DON CALO’ ROSALIA e detti
CALO’ Domenica… jurnata di festa è chista.
DOMENICO (indicando il divano) Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.
CALO’ (guardando il divano) A nomu di Diu e chi facisti? L’ammazzasti daveru? E chiddu u promessu sposu di Rosalia Torregrossa era!
DOMENICO Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.
CALO’ E tu ora mortu sì|
DOMENICO Chi dicisti?
CALO’ E’ gravi… gravissimu… ti scavasti a fossa…
PAOLA Calò, ma tu chi nni vò mannari o manicomiu?
CALO’ O campusantu! Cu l’ammazzò stu cristianu?
DOMENICO Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.
PAOLA (presso il divano) Chi disgrazia… chi disgrazia….
GINO (rinviene solleva la mano e tira la veste di Paola)
PAOLA Poviru maritu miu…ah,ah,ah Dominico….. Duminico….
DOMENICO Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia. Finalmente è morto!
GINO Ma… don Domenico…
DOMENICO Stai comudu… stai comudu… non ti susiri… io sono stato… io…
TUTTI Ma è vivo, è vivo!
PAOLA Ma… cu sparau?
GIUSEPPE LILY e detti
GIUSEPPE (viene fuori con Lily) E chi è? Vi scantasturu? Un colpo a salvi era, per pruvari a danza da signutina.
DOMENICO Non è vero! Non è vero! Io sono stato io! Delitto d’onore fu…………..
PAOLA Domenico… Domenico… nenti successi… comu all’autri voti… u mortu non è mortu…
DOMENICO. Io sono stato io! Delitto d’onore fu. Mi aveva sedotta la figlia.
PAOLA Madonna do Carmunu… pazzu nisciu…. Pazzu nisciu… chiamati u manicomiu. Pazzu è!
CALA LA TELA