Una fiola da maridè

Stampa questo copione

UNA FIOLA DA MARIDE

(commedia brillante in vernacolo sammarinese di Stefano Palmucci)

(tutti i diritti riservati: spalmucci@omniway.sm – 0549941570 - 3382015713)

Personaggi:

Sebastiano Farloni:                      capo famiglia

Lucia:                                                      la su moj

Agnese:                                                 la fiola

Sig.ra Persigatti:                              una vedva

Pancrazio Persigatti:                   e su fiul

Don Sisto Alimena:                      e prit che mena

Dott. Fiaschetta:                              e dutor

Toni:                                                         e cuntadein

Mariola:                                                  la comare

Tarcisio Tremonti                            e cavalier

Montegiardino, anni ‘50. Tinello di casa Farloni. E’ ben ammobiliata. Un porto-ne di ingresso sullo sfondo, una finestra, una uscita a destra verso le camera, una a sinistra verso la cucina, che dà comunque anche sull’esterno. In scena Lucia e Ma-riola che sono intente a lavori di sartoria.

Mariola:     sé, perché…quant teimp ch’là?

Lucia:          la ni fness vint’oun d’agost

Mariola:     e pinsè ch’l’è una fiola acsè bela da fè arvanzè a boca averta, ch’la ha tott

i filarein ad ste mond…

Lucia:          noun dal volti a pruvemm da digli, mo lia l’an si dicid…

Mariola:     l’è enca vera che adès l’è tott cambied. Una volta us giva: “da zdòt a vint,

o bel o gnint, da vint a vintidò, Signor a farid vò, da vintidò a vintòt, enca

cigh o zop”.

Lucia:          me a voi sperè che quand ch’la decid l’an guerda snò ma la blezza, mo

enca da pugè bein e cul

Mariola:     sé perché ouna acsè la po’ puntè in elt. L’avria da toh un maestri, un im-

pieghed…

Lucia:         me, che a sò la su ma, am cuntentaria d’un gendri s’una bona pusizioun e

che staga bein ad fameia. Mo piò di tent, an mi pos impicè. Quand l’arvarà

e su mumeint, la farà lia


1


Mariola:    enca dmenga, quand a scapeva da la cisa, ho sintì dò ragazz ch’ui feva di

cumplimeint che mai.

Lucia:          nu dì gnint sa lia, che sti szcours la ni vò sintì

Mariola:    perché? Me am stimaria che mai

Lucia:          enca me am stim, mo lia la è mudesta

Mariola:    bela, breva, bona…enca mudesta, ch’us ch’a vlid ad piò da una fiola?

Lucia:          gnint, me a ringrezi e Sgnor tott i dè per quant ch’a sem sted fortuned (en-

tra Agnese)

Mariola:    oh Agnese. A szcurimi ad te.

Agnese:    (sbrigativa) a sper in bein. Mà, ho vest da la fnestra che i ariva enca og.

An nun pòs piò. Am vagh a masè.

Lucia:            e me ch’us ch’a i degh?

Agnese:   gìd che a i ho e mel ad penza

Lucia:          quel a gli ho det ch’l’elta stmena, dop i magna la foia

Agnese:   alora gìd ch’um dol un pè, che a sò casca m’al scheli (esce per le camere)

Mariola:    chi ch’l’arvaria?

Lucia:          e su filarein piò insisteint e fastidios. Pancrazio Persigatti. Scurted, sgond

e solit, da la su mà, la sgnora Emma.

Mariola:    ho capid: l’è ch’la vedva ch’la sta ad ch’la chesa bienca ch’l’arvenza sora

la scola. Osta, quel e saria un bon partid.

Lucia           al savemm. E avem enca prov da fegli capì. Mo lia la ne vò savè e noun

piò di tent a n’avem pudù insesta. Enca perché a capemm che u né sno poch bel, che quel un saria gnint, mo l’è enca invurnid cum’è una topa.

Mariola:    me a degh che s’u n’avess sempra dria ch’l’impiastri d’la mà, e saria un

po’ piò svegh.

Bastiano: (entrando dalle camere) ho vest un’ombra ch’la fugiva. Chi ch’l’era?

Lucia:          com’è, chi ch’l’era? L’era la tu fiola

Bastiano: l’andeva cum’è una saietta. Ch’us ch’la fat?


2


Lucia:          l’ha fat ch’l’ha vest arrivè ma Pancrezi e la su mà.

Bastiano: alora ai cred ch’la fugiva. Un ingrench ch’un dà in vell cumè quel, mè an

l’ho mai vest.

Lucia:          ssst… Fa pien che ormai i ariva (bussano alla porta)

Bastiano: a vagh arvì me! (va ad aprire, entrano Pancrazio ed Emma)

Emma:        bondè ma tott (tutti rispondono) a pasimi da chè e alora a sem avnud a fè

un salut, vera Pancrezi?

Pancrazio:(stralunato) egià!

Lucia:          avid fat bein, sgnora Emma. Acumudev po’

Emma:        (accomodandosi) la vosta fiola la gni è?

Lucia:          no, la sta mel. Ui dòl un pè perché la è casca dal scheli

Emma:        mo la n’era casca ir?

Lucia:          (imbarazzata) sé mo la ha avud “una ricaduta”

Emma:        oh um dispisg. U gni è modi da vedla, ciò.

Mariola:     al savid, sgnora Emma: al beli ragazi, li sà da fè desiderè

Emma:        dì, Pancrezi, t’an avivti da dmandè chicosa me sgnor Bastcen?

Pancrazio:(ci pensa) egià!, (poi deluso) mo an m’arisg

Emma:        dai movte, sciap

Pancrazio:(titubante, a Bastiano) ai vleva dmandè se oun ad sti dè, quand ch’anded a cacia, am purtèv sa vò

Bastiano: t’vò vnì a cacia sa me? Mo t’l’è e stciop?

Pancrazio:no. Perché? Ui vò?

Bastiano: (sarcastico) nooo. Da fè cosa? E basta la fionda

Emma:        mo andè a cacia u n’è periculos?

Bastiano: sgnora, e basta che quand i caciador i spèra e su fiul un staga a lè daventi Pancrazio:a m’el gì vò quand ch’am sò da squansè?


3


Bastiano: no, u i ariva una lettra da l’ufic d’la cacia andò ch’u i è scrett che un cacia-dor l’ha sparèd e che lò u s’ha da squansè

Pancrazio:ah… (ci pensa) Speremma che e pustein e facia prest

Bastiano: (tra sé) eh, spera spera…

Emma:      alora noun andem, a vlimi sno fè un salut (saluti delle donne)

Mariola:    enca me a scap sa vuilt, ch’u s’è fat ora enca pri me (si alza)

Bastiano: alora Pancrezi oun ad sti dè ch’a vagh a cacia, at fac un festci

Pancrazio:(ci pensa) eh mo se vò a fistcè, me da chesa mia an sint miga

Bastiano: (fintemente comprensivo) nu bacila, cinein. At veng sotta la fnestra a fistcè

Pancrazio:(contento) ah bene! Acsè dop a sint (saluta ed escono con Mariola)

Bastiano: pori pataca, quel se và a cacia il ciapa pri un tord e i fa sobte la festa. A vagh a veda dal mi boci, va là (esce verso la cucina)

Agnese:    (si affaccia dalle camere) i è anded via?

Lucia:          sé, via lebbra

Agnese:    (si siede e inizia a cucire) me a n’ho mai vesta d’la geinta acsè insisteinta.

I e pegg dal mignati (mentre cuce) hai!

Lucia:          cus t’è fat?

Agnese:   gnint, am s fureda….porca paletta, um vin e sangui (si succhia il dito)

Lucia:          eh, te fiola t’è di pinsir…

Agnese:   mo cus ch’a gìd, mà? Quand ch’us cusg e po’ capitè da furès s’l’egh…

Lucia:          u n’è sno quel…l’è un po’ d’teimp che te t’an sì piò te, t’at scord al robi,

t’inzemp dampritot, us ved che t’è la testa d’un elta perta

Agnese:   nu baciled mà, che la mi testa l’è sempra te su post

Lucia:          quel al vegh enca me, mo arcorti che m’una mà un si po’ nasconda i pinsir

d’l’alma…la tu testa la è sempra sora al spali, mo e tu cor um sa che sia ancora dria ma che pilota americhen…

Agnese:    (la guarda, poi inizia a piangere)…


4


Lucia:          mo propri d’un americhen t’at duvivte inamurè? Sa tott chi filarein ch’i fa la

fila daventi la porta? T’è sno da capè…

Agnese:    mo me aveva caped ma lò…

Lucia:          u n’era l’om pri te, Agnese, quei i è cumpagn m’i mariner, t’ogni port i ha

na dona. T’vidrè ch’ut pasarà prest. Pri sti robi e teimp l’è e miglior dutor.

Agnese:    (sempre piagnucolando) u n’è sno quel ma, u i è ad piò ….

Lucia:          cus t’disg Agnese?

Agnese:     (riprendendosi) gnint mà, fèd count ch’ u n’apia det gnint

Lucia:          dai Agnese, t’am vò fè bacilè da fat?

Agnese:    gnint, mà. Davera…

Lucia:          lassa andè Agnese. Te te sé che me at cnoss. Te t’am vò masè chicosa

Agnese:     (decidendosi) che pilota ch’a gìd vò, John, ormai l’è vuled in America e un

turnarà piò. L’è stèd bon sno da fem dal prumessi….

Lucia:          i omne i è dal broti bestci, fiola. Ringraziem e Sgnurein che t’l’è impared in

teimp…

Agnese:    no mà. Me a l’ho impared trop terd

Lucia:          ch’us t’vò dì, Agnese? A n’ariv a capì andò t’vò arvè…

Agnese:    a voi arvè me fat che un m’ha lass sno al prumessi. Mo enca un ricurdin…

Lucia:          (sorpresa) cus t’vò dì? (finalmente capendo) Che lù…che te…che vuil do!

Agnese:     (tra le lacrime) sé, mà

Lucia:          (si alza e le và incontro) oh Madunina senta, oh Signurein binidet. Mo t’zì

sicura, mo …?

Agnese:    ormai u gni è pio’ dobbie

Lucia:          l’è quel ch’ut ciudivti te gabinet dop magned, che t’avivti totta ch’la dibu-

lezza. Adès t’ztè bein?

Agnese:    Sé, adès a stagh mei. Mo ch’um ch’a farò? Che vergogna, e bà un

m’amaza…


5


Lucia:          e bà u n’amaza propri nisoun. A sem una fameia e la fameia l’as ved ti

mumeint ad dificultà.

Agnese:   e la geinta ch’us ch’la dirà? Questa la è tropa grosa, me a pieng tott al no-

ti. A gni la fac piò…

Lucia:          Agnese, a che la facenda la è seria, u gni è dobbie. Te fat una patacheda

-e grosa -mo me a t’ho sempri insgned che s’l’aiut de Signor, tott us po’ armidiè.

Agnese:   Avìd rasoun, mà. Am vagh a butè te poz.

Lucia:          lassa andè, sciapa. A chè u gni è la tu ma? Adès ch’a sò gnicosa, ai pen-

sarò me a metta post al robi com cus dev.

Agnese:   grazie ma, vò a sìd tropa bona. A sò una sgrazida, am sò arvineda per

sempri e sal mi meni. Ho fat un sbai ch’u gni è rimedi

Lucia:          e rimedie u i è, bela. E bsogna sno studiè e modi pri vni fura da sta facen-

da mei ch’us po’.

Agnese:   ch’us ch’a vlid dì, mà?

Lucia:          a che e bsogna ch’a guardem in facia la realtà, bela. Adès che t’aspett un

burdel, tott i tu filarein i farà prest a ciapè la porta.

Agnese:   quel l’è poch mo l’è sicur

Lucia:          alora e bsogna ch’a ciudem la stala prima che tott i bù i sia scap

Agnese:   a n’ariv a capì andò ch’a vlid arvè…

Lucia:          me a pinseva m’un bù che sia un bon partid, mo no trop svèg da scapè da

la stala.

Agnese:   mà, me a sò dispereda e vò a pinsed mi bù, ma la stala…

Lucia:          sveggia Agnese! a che e bsogna che t’at ciap un om, e a la svelta, prima

ch’us vegga la penza.

Agnese:   mo mà, a dèd in zimpanela?! Prima o dop l’as vidrà po’…

Lucia:          e alora e bsognerà dei d’intenda ch’la sia steda opera sua…

Agnese:   oh madunina senta. Mo cus ch’a gid, mà?


6


Lucia:          dì, Agnese: t’vò arvanzè zitela pri totta la vita? Se e vein fura e scandli,

t’an trovarè piò nisoun ch’ut toh. A che a sem in campagna, miga t’una granda cità. Com t’farè a tirè sò che fiul da pri te?

Agnese:    a ne sò, mà.

Lucia:          e bsogna che t’cmenz a pinsè enca ma che burdel, miga sno pri te..

Agnese:    vò a gid ch’u gni sia un elta streda?

Lucia:          no, Agnese. O magnè ch’la mnestra o saltè da ch’la fnestra…

Agnese:    e chi ch’a pinsed…?

Lucia:          (allarga le braccia ed indica la porta) ….mei ad lò?

Agnese:     (schifata) Pancrezi?

Lucia:          al sò enca me che u n’è e massmi. Mo t’la situazion ch’a sem, un partid

mei ad quel e sarà fatiga truvel

Agnese:    propri lò?

Lucia:          l’è bun c’mè un pez ad pen, l’è d’fameia bona, i sold a lè in ti mancarà

mai…u n’è una gran bellezza, e gnienca una gran testa, mo in fond, in fond l’è un brev burdlac.

Agnese:    molt. In fond…

Lucia:          Me a degh che e bsogna fè prest a incastrel, ormai a chè avem i dè cun-

ted.

Agnese:    forse avid rasoun mà. Me a m’afid ma vò. A farò tot quel ch’am girid da fè.

Lucia:          A chè u i è poch da studiè. E bsogna ch’a procurem un incontri tra te e

Pancrezi, da pri vò, pri fè al vosti robi. Dop ai gem che t’zì arvenza incinta e che e bsogna ch’ut sposa.

Agnese:    o maduneina senta, a ne sò s’a gli a farò

Lucia:          e bsogna che t’at facia forza. Se non elt pri che burdel che t’è t’la penza.

Agnese:    avid rason, mà, questa la po’ essa la soluzion pri tott i guai ch’am so an-

denda a circhè.

Lucia:          ades però e bsogna dil me bà


7


Agnese:   a gni pudì pinsè vò?

Lucia:          no, Agnese, quella l’è un lavor che tocca ma te

Agnese:   am vargogn trop. Ch’um ch’a fac? …

Lucia:          te cmenza a dì s’u s’arcorda quand t’zirti burdela, t’vidrè che, sgond e so-

lit, lò u si sbrudaia ados ad ricord e ad sentimeint. Ad che mumeint tu i e

disg. Un s’incorgerà gnienca, t’vidrè….

Agnese:   e l’imbroi ad Pancrezi?

Lucia:          E bsogna ch’a fem in modi ch’ui venga in meint ma lò, se nò us met ad

travers. Nu bacila, che dop per quel ai peins me.

Agnese:   alora dmen a prov da szcorra sa lò

Lucia:          no Agnese, e bsogna fel sobte.

Agnese:   mo me adès an mi la seint

Lucia:          sò, chevti che dint, fà poch stori

Agnese:   a ciò. A pruvarò

Lucia:          dai, a sint che e vein ulta (dopo poco entra Bastiano dalla cucina e si reca

alla finestra)

Bastiano: mo guerda ste teimp com c’hu s’è mès. Un vò piova gnienca una muliga?

Lucia:          (incitata dalla mamma) bà…

Bastiano: (burbero) cus ch’u i è?

Agnese:   Av vleva dì una roba, mo l’è l’istess (guarda la mamma che la esorta)

Bastiano: l’è na roba impurtenta?

Agnese:   sé, mo la po’ aspitè enca dmen.

Bastiano: e og l’an si po’ dì?

Agnese:   sé mo a vegh che og avid di pinsir…

Bastiano: e alora dai la molla, fiola. Se no, finenta dmen, t’un m’nun dè un’ent.

Agnese:   va bein. (d’intesa con la mamma) a v’arcurdev, bà, quand ch’a sera burde-la e la maestra la v’ha mand a ciamè


8


Bastiano: sé

Agnese:    che a n’avid durmì la nota, pinsand ma cosa puteva avè cumbined?

Bastiano: sé ch’amarcord

Agnese:    e inveci lia l’av vleva dì che me a sera la più breva d’la scola?

Bastiano: (si scioglie) davera! La t’aveva ded “disg” per che cumpunimeint

Agnese:    e a v’arcurded sora ad chi ch’l’era?

Bastiano: us capess: l’era sora e tu bà!

Agnese:    e me ch’us ch’aveva scrett?

Bastiano: che me a sera e bà più brev e piò bun ad ste mond!

Agnese:    bà, me a sò incinta

Bastiano:  (non realizza subito e si rivolge a Lucia) te capid? L’aveva scrett che me asò e bà piò bun e brev ad ste mond…(guarda Agnese poi di nuovo a Lu-cia) cus’è ch’la dèt la tu fiola?

Lucia:          tu me dmand ma me? Ut tucarà sintì sa lia…

Agnese:     (decisa) bà, me a so incinta

Bastiano:  (scoppia a ridere) ha ha ha!! …e chi ch’l’è sted? Lo “spirito santo”? (le donne non ridono, a Bastiano si spegne la risata, resta un sorriso sempre più flebile e nervoso) di mò te sé ch’un s’arvenza miga incinta acsè…priarvanzè incinta e bsogna andè…e bsogna fè…ch’al robi chi lè. (Agnese annuisce piagnucolando, a Bastiano si spegne definitivamente il sorriso e monta l’incredulità e a rabbia) t’fè a posta o t’fè davera?

Agnese:    a fac davera, bà…

Bastiano: (furioso) chi ch’l’è sted?...(silenzio) a vagh a toh e stciop!

Agnese:    no, bà. Ormai l’è trop terd

Bastiano:  a te fac veda me s’l’è trop terd!! Dim e nom che me a l’amaz!! Dim che nom!!

Agnese:    l’è sted che pilota ch’l’era a che te paes dò mis fà. Ades ormai l’è partid per America e un’artorna piò


9


Bastiano: ah, che delinqueint!! Asasein!! Vile!!! Quel u n’è un om, l’è un cunei! un

cunei vigliach!! Un vigliach ad cunei!!

Agnese:    (piagnucolando) u m’aveva fat tenti prumessi…

Bastiano: sé però enca te, eh? Chi è ch’u t’an insgned…? (a Lucia) La colpa l’è totta

la tua…

Lucia:          al saveva…

Bastiano: te dut t’zirti intent che luilt i feva ch’al robi?

Lucia:          du vot ch’a sera? A sera sa te a fè cumpagn…

Bastiano: sta zetta!! Nu fa la sciapa che stavolta t’li bòsch!! Nu t’azerda…

Lucia:          giò Bastcen, dat na calmeda adès. Tenimodi ma che pilota americhen tu

ne ciap piò. E bsogn ch’ut nun facia una rasoun

Bastiano: e ch’um ch’a fac? Eh? T’at rend count ad cus ch’e vò dì ste fat? L’è una

sgrezia madurnela, un disastre fat e fnid, una macia t’l’unor d’la fameia…

Lucia:          adès nu mettla giò acsè mel…

Bastiano: a no eh? Pora ingenuva…questa la sarà una vergogna per seimpri. T’sentirè al ciacri d’la geinta. I andrà aventi i an. I n’aspiteva elt. Sa che

curag a mitrem el nes fura d’la porta?

Lucia:          forse l’as po’ ancora armiediè…

Bastiano: ch’us t’vò armidiè tè, pora sciaparlouna? T’vidrè adès tott chi filarein chi

runzeva a chè d’intonda com al moschi, com ch’i fa prest a scapè. …

Lucia:          (con allusione) e pinsè che s’l’as feva e fidanzed dò mis fa, us feva ancora

d’ora…e basteva un mes fa, toh...

Bastiano: S’l’è per quell, a saressmi ancora d’ora finenta ch’un s’ved la penza.

Lucia:          perché t’disg acsè? Forse u t’è avund chicosa t’l’a meint?

Bastiano: ma chi?

Lucia:          ma te. Um pareva che t’sztess rimuginand sora un fidanzameint pustecc

Bastiano: mo sta zetta, gnurenta! ut per e mumeint pri szcorra a vanvera?


10


Lucia:          va là, va là che me at cnoss, ormai. Quand t’fè ch’l’la facia chi lè e vò dì

che t’z’tè per parturì un’idea bona

Bastiano: a sé? E che idea che avria mè, sgond te?

Lucia:          t’l’è det ades, no? te t’vò che l’Agnese las ciapa un om prima ch’us vegga

la penza

Bastiano: (ad Agnese) ho det acsè, me?

Agnese:     (guarda la madre) sé bà. A l’ho sintid enca me s’al mi urecci

Lucia:          a t’l’aveva det Agnese, che e tu bà e truveva la pinseda bona pri tott! Chi

ch’u i saria mai ariv, da incastrè qualchd’oun, pri fei creda da essa e bà.

Bastiano:  (prima titubante, poi tronfio, non si capacita di aver trovato la soluzione) Eh? Egià, s’a gni foss me ad sta chesa, a pinsè da metta a post tott i vost guai, enca quei piò gros…

Lucia:          ah, quest t’ul po’ dì pien e fort.

Bastiano: (si pavoneggia) eggià..

Lucia:          adès a duvem pinsè ma qualchd’oun che sia un bon partid, mo no trop sveg da capì l’imbroi…(con allusione) chi ch’ui putria essa?

Bastiano: Nu peinsa trop, te, Lucia, che dop ut dol la testa. Lassè fè ma me.

Lucia:          giosta Bastcen, peinsi te

Bastiano: adès un mi vein in meint nisoun.

Lucia:          Minghin d’serga?

Bastiano: no, quel e corr dri ma tott al suteni, mo un si sposarà mai…

Lucia:          Gigin d’la grota?

Bastiano: trop furb, quel ul capess sobte ch’u i è chicosa ch’un và

Lucia:          Sandroun e furner?

Bastiano: chi? Strèss e bòss?

Lucia:            eh!


11


Bastiano: mo va là. Quel l’è sempri in buletta nira. Quel che e guadagna, u se giuga tott…

Lucia:          e alora chi? (Bastiano ci pensa) ormai u gni è nisoun elt….

Bastiano: (si dà una pacca sulla testa) truved! Eh, um tocca arendmi ma l’evideinza:

a i ho una testa cum’è Astain.

Lucia:          ma chi te pinsed?

Bastiano: ma Pancrezi!! Bon partid, l’ha i sold, una bona pusizioun, l’è inamured. Ad sta situazioun, l’è e gendri piò bon ch’a putressmi spirè d’avè! Ad testa u n’è una gran cima, mo finenta ch’ai sò me, ai n’ho abastenza pri tott…

Lucia:          (fingendosi sorpresa) a n’avria mai cridud che t’foss bon da pinsè m’unasoluzioun acsè. Mo com te fat?

Bastiano: eh, te sé po’ che quand am met, a sò un bagai…

Lucia:          alora adès ch’um ch’a fem?

Bastiano: a chè e bsogna fè prima ch’us pò. Adès a mand a ciamè i dò Persigatti, mà e fiul, e po’ e bsogna ch’a fèm in modi da lassè i dò ragazz da pri luilt.

Lucia:          va bein, me e te a trovarem e modi da purtè la su ma ad fura, s’una scusa,

e da tnila sa noun per un po’. (Ad Agnese) Inten te fiola, l’è brot da dì, mo e bsogna ch’ut daga da fè.

Agnese:   uh maduneina senta, um vin mel sno a pinsei.

Lucia:          dai Agnese, fat forza. Tenimodi ho feda che enca lò un sia tent pradghi.

Bastiano: ho feda enca me. He he he…

Agnese:   va bein, dai. A circarò da fè mei ch’us po’.

Bastiano: alora s’a sem prount, ai mand a ciamè

Lucia:          sé, va po’ (Bastiano esce verso la cucina. Ad Agnese) te vest? L’è andè

tott less

Agnese:   ah, finenta adès sé, mo l’è ades ch’e e vein e brot.

Lucia:          va là. Te ciud i occ e peinsa ma che pilota americhen

Agnese:   a farò acsè sinz’elt.


12


Lucia:          (guarda dalla finestra) oh vè!, l’ariva e nost cuntadein, e vein olta ad sca-

raneda, ch’us ch’ui sarà suces?

Agnese:    boh, ui sarà andè a fugh e paier

Lucia:          e po’ essa, l’ha na prescia che e per ch’ui brusja e cul (bussano, Lucia a-

pre) oh bondè Toni, qual buon vento?

Toni:             (si toglie il cappello e si dà un contegno) ch’l’a mi scusa signora se sono

venuto di scaranata sensa visare, mo avrei cara di szcorrere col vosto ma-rito, e anche a l’in svelta, se si puole…

Lucia:          che venga po’ e ch’u s’acomda, s’l’ha totta sta prescia, al vagh sobte a

ciamèl (esce verso la cucina)

Agnese:    bondè Toni, com che và la vita te puder?

Toni:             bondì, signureina. La va male, la và. Sono svenuto aqui aposta per szcor-

rere col vosto babbo.

Agnese:     (annusando) comunque quando venite voi portate sempre quella sana aria

di campagna..

Toni:             se vole l’aria di campagna, signureina, basta che venghi oltre da noi, si

mette alì spesso il covone, ne anspira quanta ce ne pare.

Agnese:     (prende da un cassetto una peretta di profumo) ma quel buon odore di

stalla che emanate, è così originale…. A fem acsè? (comincia a spruzzare

in giro per casa. Entra Bastiano).

Bastiano: oh Toni, cus t’fè a chè? cus ch’l’è suces?

Toni:             oh padroun. Ch’um scusa s’a sò vnud acsè a l’impruvis, mo stavolta la è

tropa grosa. (Agnese esce verso le camere)

Bastiano: dì po’ sò, alora.

Toni:             e vost fator. (inizia ad agitarsi) Stavolta a l’avid da licenziè. Stavolta l’ha

pas e segn!

Bastiano: Toni dat una calmeda, ch’us ch’l’avria fat?

Toni:             stamateina l’è vnud da me pri fè al perti se racolt, com ch’a sirmi d’acord e

com ch’a fèm tott i an. Ac sem mes a lè, avem fat la counta, e po’ tu l’ultmi, inveci da fè mità pr’oun, lò u s’n’è port via tri quert!!


13


Bastiano: a sé?

Toni:            egià!!

Bastiano: eh, Toni, Toni, Toni…

Toni:            eh.

Bastiano: quant t’zì pataca..

Toni:            me? E perché?

Bastiano: a sò sted me ch’a i ho det da fè acsè

Toni:            vò? A ne pos creda. E perché?

Bastiano: perché me a sò e padroun e te e cuntadein, perché me ho fat al scoli elti e te t’zì sno un vilen ignurent, perché me a i ho una gran testa fina e te t’an

capess un tub.

Toni:            Sé mo quest ch’us ch’u i entra? Ormai l’è vint an ch’avem fat e cuntrat ad

mezzadria. E che cuntrat e vò di mità pr’oun. L’è sempri sted acsè.

Bastiano: sé, mo me adès ho studied l’ecunumia. E quand l’è l’ora da divida e racolt, ho trov e sistema da fè tot dò un bel guadagn. Te te sé ch’us ch’l’è

l’ecunumia?

Toni:            l’è na raza nova ad furmantoun?

Bastiano: (deluso) no

Toni:            ah, sè. L’è quand inveci da cumprè al mudandi novi ai fac arcuncè ch’al

veci, a lè a fac ecunumia.

Bastiano: eh, piò o mench. Adès prov da fèt capì, te circa da vnim dria, va bein?

Toni:            (impegnandosi) sé

Bastiano: alora, sgond te: l’è piò mita, o l’è piò tri quert? Pensiì bein..

Toni:            (ci pensa contando con le dita, poi sicuro) l’è più tri quert!!

Bastiano: brev! Alora, sta da sintì. D’or in aventi, quand e vein l’ora da divida e ra-colt, inveci da fè mità pr’oun, a fem acsè: tri quert ma me e tri quert ma te!! Acsè ai fem tott dò un bel guadagn, un ti per?

Toni:            (confuso, ricomincia a contare sulle dita) donca, sì, dodg, trint’oun…


14


Bastiano: cus t’count? Ta n’è det prima enca tè che tri quert l’è pià ad mità?

Toni:             (sempre più confuso) sé, mo…

Bastiano:  dai valà, e tu padroun ut fa guadagnè e te t’vein a chè sa tott sti dobbie? Sa tott sti brot pinsir? Lassa andè, dai, artorna po’ mi tu chemp e dat da

fè, che mi count ai peins me…

Toni:             (confusissimo) sé, l’ha rasoun, che pataca ch’a so sted, chisà ch’us ch’am

sera mes t’la testa…

Bastiano: egià. Nu peinsa trop, Toni, ch’ut fa mel…

Toni :            L’ha rasoun. Per ches ch’l’elt dè quando a sì vnud a chesa mia, e vleva

szcorra ad sta facenda ?

Bastiano: ch’l’elt dè?

Toni:             sé, u m’ha dett la mi moj ch’a sì vnud ma chesa mia?

Bastiano: a sé, l’è vera, mo te t’an gni sirti

Toni:             a mo se avnìd al set, l’è l’ora che me a sò ti chemp.

Bastiano: t’è rasoun, tott al volti ch’a veng am scord che al set te tu gni sì.

Toni:             av vleva ringraziè pri tott chi rigal ch’la port m’la mi moj, vistid, culeni…

Bastiano:  (visibilmente imbarazzato, si guarda verso le porte per accertarsi che non siano ascoltati) oh, lassa andè, l’era totta roba che la mi moj l’an met piò…

Toni:             (si dirige verso una porta) Alora a vagh a ringraziè enca ma lia

Bastiano:  (lo distoglie velocemente) no, no no! U gni è bsogn, lia la s’imbaraza chemai, anzi nu szcorra mai sa lia ad sti robi, se no l’a dventa rossa, l’as var-

gogna…

Toni:             ah, ho capid. La è vergugnosa..

Bastiano: egià. Per cui: zett, per carità.

Toni:             va bein. Alora av salut, sgnor padroun, me artorni te mi chemp

Bastiano: at salut Toni, ac videm (Toni esce. Dalla cucina entra Lucia)

Lucia:          ch’us che vleva Toni? Um pareva arabied..


15


Bastiano: chi, Toni? Mo va là. Chi ch’u i è piò cunteint ad lò? Ch’l’elt dè u i è avnud un pinsir t’la testa, l’è mort ad solitudine. Che furtouna nu capì gnint…(bussano, Lucia và ad aprire. Entrano Emma e Pancrazio, Bastiano e Lucia sono eccessivamente cerimoniosi).

Emma:      l’è vnud un burdel a dì ch’avivi bsogn, e alora ho det: Pancrezi, se i Farloni i a bsogn ad noun e bsogna ch’andem. Verà?

Pancrazio:(ci pensa) Egià!

Emma:      alora gì po’ sò. Ch’us ch’a pudem fè?

Lucia:          oh, Emma, prima ad tott a vagh a ciamè la mi fiola, l’Agnese, ch’l’aveva

acsè chera da vedvi.

Bastiano: s’am vlid scusè, a la vagh a ciamè me.

Emma:      mo l’an steva mel?

Bastiano: eh…sé. Mo a cred ch’la sia guarida. A vagh a veda, con permesso (esce verso le camere)

Lucia:          mo acumudev, sò, nu fed tott chi cumplimeint, mitiv da seda.

Emma:      oh grazie, Lucia. An vressmi disturbè, eh Pancrezi?

Pancrazio:(ci pensa) egià! (si siedono)

Lucia:          mocchè disturb, la vrà schirzè. Per noun l’è sempra un gran piaser. A tuliv

chicosa? Un cafè?

Emma:      no, grazie Lucia. A l’avem già tolt. Vera Pancrezi?

Pancrazio:(ci pensa) egià! (entrano Bastiano e Agnese)

Agnese:   oh bondè Emma. (con finto contegno) Bondè Pancrezi (Pancrazio si alza)

Emma:      oh, bondè Agnese. Alora t’ztè mei?

Agnese:   sé grazie, Emma. Ades la va mei

Emma:      us ved. Guerda lè che piò bela ragaza che t’at t’zì fata. eh Pancrezi?

(Pancrazio la guarda estasiato). he Pancrezi?

Pancrazio:(si riprende) egià!


16


Bastiano:  eh, a sem tott urguios d’la nostra fiola. Ormai l’è ora ch’la peinsa da toh marid.

Lucia:          Davera! Noun a i e gem sempri mo lia l’an si dicid

Emma:        oh mo us fa ancora d’ora. La è tenta giovna. Enca e mi Pancrezi l’è in età da toh moi, chissà che un dè o ch’l’elt un si dicida.

Bastiano: ciò, i farà luilt (ride)

Lucia:          alora Bastcen, ch’us ch’l’era ch’la pienta ad fura che t’vlivti fè veda ma la

sgnora Emma?

Bastiano: che pienta?

Lucia:          (con allusione) giò, ch’l’a pienta che t’vlivti fè veda ma la sgnora Emma…

a lè ad fura….

Bastiano:  mo chus t’disg?…(occhiataccia di Lucia) ah, sé sé, l’è vera. La pienta. A l’avem manda a ciamè a posta. La ved sgnora Emma, a chè d’fura la è crisciuda una pienta e a vleva dmandè ma lia s’la la cnuseva.

Emma:        (stranita) una pienta? A ciò. Sno che me an m’intend una masa. Che pien-ta la saria?

Lucia:          acsè l’è fadiga spighè. Perché an andema a veda?

Emma:        a ciò. Andemma po’ a veda sta pienta (si alzano tutti)

Bastiano: no no. Vuilt giovne u gni è bsogn ch’a vnid, che m’al pienti ai pinsem noun.

Emma:        giosta. I ragazz i po’ aspitè a chè. Acsè is po’ cnossa un po’ mei

Lucia:          a m’aracmand Agnese. E fat forza.

Agnese:    nu baciled mà. Ormai am sò fata una rason. (i “vecchi” escono. Dopo un

lungo momento di imbarazzo)…e acsè…a sem a chè

Pancrazio:(ci pensa)….egià!

Agnese:    t’disg sempri acsè? me a sò cunvinta che te t’cnoss enca dagli elti paroli, no?

Pancrazio:(ci pensa)…egià!

Agnese:     (un po’ smontata) alora l’è vera quel che disg la tua mà? Che te voia datoh moi?


17


Pancrazio:(ci pensa)…e…(sta per dire nuovamente “egià” ma si ferma) ah, lia u mel disg sempri. Mo la è gnara.

Agnese:   perché? La morosa t’la è?

Pancrazio:no. Anzi, sé a l’ho. Mo lia la ne sa.

Agnese:   e perché tu gni el disg?

Pancrazio:eh, l’è fatiga. An m’arisg

Agnese:   mo se t’un t’arisg lia la po’ pinsè che ma te l’an t’interesa.

Pancrazio:eh, al sò. Mo a gni la fac. L’è piò fort ad me.

Agnese: forse ui vria chicosa ch’ut dès la spinta. T’è pruved s’un goc ad vein? Pancrazio:mo cus ch’la disg, sgnureina Agnese? Me a sò “astemio”.

Agnese:   davera? Oh che pched. E vein e fa e sangui bon. E po’ dal volti un gucet ut po’ dè la spinta pri fè dal robi che senza t’un faress mai.

Pancrazio:alora um bsognaria propri quell. Mo me an begh. Ho tot al sgrezi.

Agnese:   perché t’an prov? Ad sotta, t’la nosta canteina, avem un vein che e fa risu-scitè i mort

Pancrazio:a la ringrezi, Agnese. Mo ch’la volta ch’ho prov, ho vud un stramaz ad penza che mai

Agnese:   me a degh che sa che vein chi lè, e stramaz un ti vein.

Pancrazio:e po’ dop um vein enca l’eczema d’la pela.

Agnese:   guerda che quell l’è un vein ad qualità. Giò, prova.

Pancrazio:a ciò, s’u mel dmanda lia, a pòs enca pruvè. (si alza) Mo an vria che dop l’a s’avess da pintì.

Agnese:   nu bacila, Pancrezi. A sò quel ch’a fac. An m’avrò da pintì ad gnint.

Pancrazio:(ancora titubante) forse prima d’avnì ad là e saria mei avisè la mi mà. An vria che dop s’l’an mi ved la bacila

Agnese:    (lo trascina per mano) lassa stè la tua mà e vein ulta, dai…

Pancrazio:(incerto verso il portone) mo la è sicura? dop u n’è che…


18


Agnese:    dai movte….(i due escono verso la cucina)

Bastiano: (rientrando) boh, o ch’avem sugned o che qualch’d’oun u l’ha caveda, ma

ch’la pienta

Lucia:          me a n’arvi a capì, a l’ho vesta a lè stamateina.

Bastiano: l’è l’istess, tenimodi ch’us ch’u c’amporta che raza ch’l’era ch’la pienta?

Lucia:          giost! Un c’amporta miga gnint

Emma:        (guardandosi intorno) mo…i nost dò giovne, dò chi è?

Bastiano: ah boh, scapè i n’è scap. I sarà ad là

Lucia:          me a degh che l’Agnese u l’avrà port a veda i lavor ch’la fat. Og l’ha a find

da ricamè un lanzul, la era acsè urgugliosa

Emma:        (sedendosi) L’ha rasoun da essa urgugliosa. La è acsè breva. Tott al volti

ch’a sò steda a chè ho vest ch’ui dà una grezia che mai.

Lucia:          ormai la s’è ricameda e coredo totta da pri sé.

Bastiano: e ormai ch’u l’ha, e u l’ha enca ricamed, e saria un pched madel da mel

Emma:        me a degh che e dipend sno da lia. I partid i gni amenca da fat. L’ha sno

da capè.

Lucia:          l’Agnese l’ha la testa sora al spali. Quand l’arvarà e mumeint e saprà dici-

da da pri sé

Bastiano:  a chè però e bsogna ch’l’as daga una mosa, perché in starà tott aspitè ma lia

Emma:        egià, e bsogna fè prest pri nu perda e treno. (Agnese rientra) oh Agnese! E mi fiul du ch’l’è?

Agnese:    l’ariva sobte. A sem anded t’la canteina ch’a i ho ded un goc ad vein

Emma:        me mi Pancrezi? Mo lò un bè miga! L’è astemi

Agnese:    e invece stavolta la bivud. E u i è enca piasud, ho feda..

Lucia:          (preoccupata) avid fat prest…l’ha fat in teimp a…a bè chicosa?

Agnese:    Sé mà. L’aveva una seda che l’ha fat t’un minud


19


Emma:      odio, un si sarà imbriaghed?

Agnese:   no…e fa un po’ d’gambarela, mo u n’è imbriegh…(entra Pancrazio con un’espressione estasiata a facendo la “gambarela”)

Emma:      Pancrezi, cus te fat? Te sé po’ che te t’zi astemi. T’zì mat andè a bè e vein? Dop ut s’arbelta e stomghi e ut vein l’eczema d’la pela.

Lucia:          Mo no, sgnora Emma, e vidrà che stavolta u gni suced gnint

Bastiano: se nost vein, l’eczema d’la pela u gni vin, ch’l’an bacila.

Emma:      t’è dò oc inaquarid. Te bivud una masa?

Pancrazio:(come ubriaco) no, sno un gucitin…

Emma:      te t’zì imbriegh. Che figura, an ti pos lassè da pri te gnienca cinq minut. E po’ s’la sgnureina Agnese. Ma chesa a fem i count.

Agnese:   mo no, sgnora Emma. E su fiul l’è sted tent brev, bun, deliched…

Pancrazio: (sempre in stato di estasi vinicola) grazie Agnese. Enca lia la è steda ten-ta breva…un vein acsè an l’aveva mai bivud. An saveva gnienca ch’ui foss

Agnese:   ut dà sò e stramaz ad penza?

Pancrazio:sé, mo un fa mel. L’è un stramaz bon…

Emma:      Pancrezi! Te t’zaveri. Andemma, va là, prima che t’degga o facia chicosa

ch’l’an s’possa piò armidiè.

Lucia:          Ch’l’an bacila sgnora Emma. A i degh sempre enca ma l’Agnese: ma tott u

i rimedi. Vera Pancrezi?

Pancrazio:(ancora in estasi) Egià!

(cala il sipario)


20


Secondo atto

Venti giorni dopo. In scena Bastiano, Lucia, Emma e Pancrazio. Emma e Pan-crazio sono seduti, Bastiano passeggia, Lucia è in piedi.

Bastiano:  achè, sgnora Emma, la facenda la è seria. E vost fiul u l’ha cumbineda tro-pa grosa.

Emma:        mo vuilt a sìd sigur che…

Lucia:          sé, sgnora Emma. Adès aspitem e dutor ch’us che disg, mo ormai u gni è

piò dobbie. Nuilt doni al savem ch’um ch’al và sti robi

Emma:        aspitem po’ e dutor. (guardando Pancrazio con commiserazione) Ma me

um per impusebli.

Bastiano:  sgnora Emma, e bsogna ch’a guardem in facia la realtà. E vost fiul l’è in-tred in chesa nosta e u s’è aprufited d’la nosta fiducia per purtè la vergo-gna t’la nosta fameia.

Emma:        sgnor Bastcen: se e dutor e cunferma ch’al robi li stà acsè, l’ò l’ha tott al rasoun d’arabies. Mo ch’um che e ved e mi fiul l’è a chè, un fogg, e l’è prount a ciapès tott al responsabilità de su cumpurtameint. Vera Pancrezi?

Pancrazio:(ci pensa) Egià!

Emma:        se la vosta fiola la è d’acord, lò l’è prount da spusela apeina ch’us po’.

Bastiano: Quest l’è e mench che e putria fè, pri metta riper me tort ch’u c’ha fat.

Lucia:          quel che me a m’aracmand, l’è che la facenda l’an scapa da sta chesa. E

bsogna fè in modi che la geinta l’an sapia gnint e ch’l’an apia mutiv da cia-carè.

Emma:        per noun, ch’l’an apia paura, Lucia. A chè a sem tott interesed ch’un ven-

ga fura un scandli. Piutost e bsogna racmandès se dutor…

Bastiano:  Quel un s’arcorda gnienca da e nès ma la bocca. E po’ s’al port a fè un gir t’la nosta canteina e ai dagh da bè un goc ad che bun a pudem stè tran-quell da fat.

Lucia:          e po’ e bsogna ch’ac mitem sobte dria i preparativ pri e matrimoni.


21


Emma:      giosta. Per e mumeint me a giria che la vosta Agnese la po’ vnì a stè da

noun, intent ch’in si sarà fat la su chesa. Dria e bosch avem un pez ad te-

ra andò ch’a pansimi da tirè sò una chesa. E pruget l’è già fat.

Bastiano: va bein. Mo in quant mi sold, ui duvrà pinsè e vost fiul.

Emma:      pri quei un gni è prublema. Per fortouna lò l’ha un bon impieg, e e su bà u

c’ha lass da stè bein finenta ch’a campem. Adès l’impurtent l’è la salute.

D’la vosta fiola e de burdell ch’la da nasa.

Lucia:          t’ui peins Bastcen, ch’a dvamtem non?

Bastiano: te szcorr pri te!

Emma:      e pinsè che se e va tott com ch’l’ha d’andè, tra nov mis a sem tott non

Lucia:          (imbarazzata) e po’ ogdè, dal volti, i burdell i nass enca prima.

Bastiano: adès sgnora Emma, s’l’ha la pacinza d’aspitè ad là s’la mi moi, avria chera da fè un scours se vost fiul

Emma:      u gni vrà mnè?

Pancrazio:(gagliardo) nu baciled mà, me am sò difenda

Emma:      cus t’vò difenda te, Pancrezi? che ta n’è gnienca e fied da respirè…

Bastiano: no sgnora Emma, a voi snò szcorra da om a om se bà de mi anvod

Pancrazio:e chi che saria? (Bastiano lo guarda perplesso, Pancrazio fa “i conti”)

Emma:      ch’um che vò. Anzi l’am per giosta (escono in cucina con Lucia)

Bastiano: (restano  soli)  alora  giuvnot.  Stura  agli  urecci  e  guerdmi  ti  occ:  a

m’aracmand sno dò robi: da nu fei mai manchè gnint e da nu fela patì

Pancrazio:ma chi?

Bastiano: (smontato) eh, ma la mi nona

Pancrazio:la vosta nona la è ancora viva? Cumplimeint…

Bastiano: ma la mi fiola, patacchetti!

Pancrazio:(non cogliendo) no, me am cem Persigatti. Persi-gatti. E sarà e nom de vost anvod, a l’avid da imparè


22


Bastiano: (sarcastico) ah sé? Davera? Persigatti? Um pareva “Trovasorci”…

Pancrazio:(serio) no, Persigatti.

Bastiano:  bonanota. (chiama) doni, amnì po’ olta. A chè l’impresa la è dispereda. Quest s’l’inteligenza l’ha ragned da sznin. (entrano Emma e Lucia)

Emma:        alora com la è andeda?

Pancrazio:benessme. Ho rispost ma tott al dmandi ch’u ma fat. (a Bastiano) Alora adès um permet da ciamel “bà”?

Bastiano:  (sorride e allarga le braccia in segno di accoglimento) nu pensi gnienca,giuvnot (il dott. Fiaschetta esce dalla camera sistemando i suoi attrezzi in borsa, tutti gli si fanno intorno)

Lucia:          Alora dutor?

Dott. Fiaschetta:        cosa?

Lucia:          la visita, l’Agnese…la penza.

Dott. Fiaschetta:        ah sé…la penza. Mo vò chi ch’a sid?

Lucia:          a sò la mà d’l’Agnese, la Lucia.

Dott. Fiaschetta:      ah, sé. Giosta. Ch’la sa spoia po’

Bastiano:  mo no, dutor, un n’ha di visitè ma lia. U c’ha da dì se l’Agnese la è … in-somma s’la ha …

Dott. Fiaschetta:        e lò chi ch’l’è?

Lucia:

lò l’è e bà.

Dott. Fiaschetta:

ah, cumplimenit! La vosta moi l’aspeta un burdell. Avìd una certa

età mo a sìd stè bun da fè l’istess.

Lucia:

mo nò dutor, lò l’è e bà d’l’Agnese. Bastcen, e padroun ad chesa. E saria

e non.

Dott. Fiaschetta:

ah, sé. A vleva ben dì…mo st’Agnese ch’a gì vò, chi ch’la saria?

Emma:

la è quella ch’avid visited adès. Alora l’ha è incinta?

Dott. Fiaschetta:        e vò a sì la zea?


23


Emma:      no

Dott. Fiaschetta:        alora ch’la sa spoia po’…

Emma:          me a saria ch’l’elta nona. Se l’Agnese la è incinta.

Dott. Fiaschetta:        ah, sé! La è pregna cumè una cavala

Pancrazio:     (salta su svegliandosi dal torpore) iuppi!!! (tutti lo guardano straniti)

Dott. Fiaschetta:        lò l’è e bà?

Pancrazio:     (orgoglioso) sé! Am sò da spuiè?

Dott. Fiaschetta:(lo guarda male) u s’è fat terd. Um toca scapè (le donne si strin-gono intorno a Pancrazio, complimentandosi)

Bastiano:  (cerca di trattenere il dottore) l’ha propri da scapè dutor? L’è un po’d’teimp che quand la mateina a vagh tla guaza um vein i dulor areumatic. Un mi pudria dè un’uceda?

Dott. Fiaschetta:        st’elta volta, Gvan. A i ho d’la geinta ch’la m’aspeta.

Bastiano: e po’ un vein una tosa cativa che mai. S’um pudess guardè la gola, a stem dò minud.

Dott. Fiaschetta:        A m’avid da scusè, Marein, mo og a n’ho gnienca dò minud

Bastiano: com che e vò. Alora a pas dmen pri paghei la visita. Che pched che l’ha acsè prescia, ai vleva fè sintì e vein nuv ch’avem fat st’an.

Dott. Fiaschetta:        (si ferma) daventi un bon bicir, un s’po’ di d’no

Bastiano: alora ai fac sintì un sangves di mi cuntadein, ch’l’è una bontà

Dott. Fiaschetta:        an vegh agl’ori, Tonino. Andemma ….(escono verso la cucina)

Emma:      te capì ciò, e nost “papà”. Ades t’è dal respunsabilità..

Pancrazio:egià! (entra Agnese, le si fanno intorno)

Lucia:          oh, Agnese. T’ztè bein?

Agnese:   sé, ma, grazie.

Emma:        (commossa) fiola, vein a chè t’al mi braci. Am sint ch’at voi già un bein chemai. La nostra chesa e sarà la tua chesa, e enca quella de mi anvod.


24


Agnese:    grazie Emma. An vegh agl’ori. (bussa Mariola ed entra senza aspettare)

Mariola:     oh, bondè ma tott (imbarazzo dei presenti) a sò capiteda t’un brot mu-meint? L’è mort qualch’d’oun?

Pancrazio:(euforico) mocchè! Anzi, l’è ned!

Mariola:     chi ch’l’è ned?

Emma:        mo cus t’dish bucaloun? Sta un po’ zett!

Lucia:          gnint Mariola, l’è neda una bela amicizia tra e sgnor Pancrezi e la mi fiola

Mariola:     oh che piaser. Sno una bela amicizia o enca chicosa ad piò?

Lucia:          a vidrem, Mariola. Se son rose fioriranno.

Mariola:     a sid dò piò bei giovni. Ch’us ch’aspited?

Pancrazio:egià! L’è quel ch’a degh enca me!

Emma:        porta pacinza Pancrezi. Ogni cosa e vò e su teimp. Adès noun andem,

ch’avem un moc ad robi da pinsè e da fè. (saluti, escono)

Mariola:     te capì ciò, Agnese. Alora t’at t’zì fata e muros. Cum’è che te cabied idea

acsè sora Pancrezi? Ch’l’elt dè ta ne vlivti veda.

Lucia:          mo no, Mariola. L’era una simpatia maseda bein, vera Agnese?

Agnese:    egià! Oh veh! A szcorr già cumè lò (ridono, entrano Bastiano e il dott. Fia-

schetta)

Dott. Fiaschetta:(mezzo ubriaco) osta mo quest l’è bun da fat, Checco. E fa dodggred?

Bastiano: tredgi e mez. L’è un purteint.

Dott. Fiaschetta:        t’al po’ dì pien e fort. E po’ e và giò bein, un si sint gnienca.

Mariola:     bondè dutor!

Dott. Fiaschetta:e lia chi ch’l’è? Intent ch’las cmenza po’ a spuiè che a sò sobte da lia

Mariola:     mo no, dutor. A sò la Mariola, me a stagh bein


25


Dott. Fiaschetta:a sé? Porca boia a che u gni è piò nisoun che e sta mel. Um tu-carà ciuda botega.

Bastiano: Sé, la butega di calzoun! (ride)

Dott. Fiaschetta:beh, alora se a che a sted tott bein me a vagh. Grazie de vein, Pasquel.

Bastiano: quand ch’e passa da chè, sgnor dutor, pri lò ui sarà sempre la bocia bona.

Dott. Fiaschetta:        grazie, grazie. Alora ac videm prest. Molt prest (saluti di tutti)

Mariola:    a vagh enca me. Alora Agnese tent auguri. E tim agiurneda

Agnese:   grazie Mariola, an mancarò. (saluti, Mariola esce)

Lucia:          (a Bastiano) me adès andria a ciamè Don Sisto. Tenimodi e bsogna ch’aszcurem enca sa lò. E spirem che e possa capì la situazioun e ch’uc pos-sa dè una bona mena.

Bastiano: Me a gni faria trop afidameint. Lè giovne d’età mo pri sti robi l’è antigh e fised cumè san Bernardo. E farà un gran scaramaz, t’vidrè.

Lucia:          mo no. Me a degh che sa noun e sa l’Agnese e farà una predga che mai,

e sa Pancrezi, purein, u i è chès ch’ui scapa enca quelch scapazoun. Mo a la fein di count un putrà vni a mench me su duver da spusè la geinta.

Bastiano: quelch scapazoun? Me a degh ch’u l’impiness ad boti. Te sé po’ ch’um ch’l’è. Dò dmenghi fa, la smess da dì la messa perché l’ha vest che pori Mingac che e feva di gran sbadai. L’è stèd giò da l’alter e u l’ha sbatud countra tott i mur d’la cisa.

Agnese:   spirem che ma Pancrezi u gni facia trop mel. S’ui romp tott agl’osi u gni la

fà arvè ma l’alter.

Lucia:          Don Sisto l’è fat acsè. Me marid d’la Michela, ch’u s’è azarded da guardè

l’arlog inten che lò e feva la predga, u i fat una facia cumè un palon. Da quand ch’u i è lò ma la messa un vola na mosca.

Bastiano: pocapì che sa Don Armando u si steva piò bein che mai. L’era un pata-coun. U v’avria spused senza gnienca dmandè gnint.

Lucia:          e invece sa Don Sisto, ho feda ch’uc tucarà fè un goz long che mai…

Bastiano: a la piò putena, andrem a spusei a montscudli.


26


Lucia:          comunque l’è na facenda da fè, e prima l’as fà, mei lè. Me a vagh. A scap

da la cucina (Lucia esce verso la cucina)

Bastiano:  va bein, ac videm dop. (ad Agnese). Agnese, te vat arpunsè una muliga, che t’a né da fè fatiga.

Agnese:    va bein bà, am vagh a butè un po’ sora e let (esce verso le camere. Bus-

sano alla porta principale, Bastiano va ad aprire, entra Toni).

Toni:             oh bondè, padroun. Ch’um scusa mo a sera a chè te paes e aveva bsogn

da fè dal spesi pri e puder. Mo sicom che a sò in buletta nira, ai vleva dmandè s’um pudevà dè la mi pega

Bastiano: la tu pega? Che pega?

Toni:             un s’arcorda che e mes pàs a sò avnud a lavurè a chè pri arfè e tet? A sò

sted dò dè, pri fè da murador ma vò. E ancora an m’avid paghè…

Bastiano: (sorpreso) ah, perché, per che lavuret, te t’vuria enca essa paghed?

Toni:             beh, lò l’ha da pinsè che se l’avess ciamed un murador, ma quel ul duveva

paghè…

Bastiano: e difatti me e murador an l’ho ciamed, ho ciamed ma te

Toni:             sé mo e lavor um l’ha da paghè l’istess. Senza cuntè che per quei dò dè,

me a n’ho putud gnienca lavurè te chemp…

Bastiano: (rassegnato) ah ciò. E sintemma, un murador quant che ciapa?

Toni:             beh, un bon murador e po’ ciapè enca cent scud me dè

Bastiano:  dabon? Alora perché te t’an smet da fè e cuntadein e t’un t’met a fè e mu-rador?

Toni:             perché ho feda che a gni faria un gran guadagn. E mi bà e giva: “o sla

vanga o se badil, us magna poch e us chega stil”

Bastiano: insomma, te og tè fat count da ciapè mil french

Toni:             eh, piò o mench

Bastiano: (stranamente sereno) ades a ti vagh a toh (si avvia verso un cassetto)

Toni:             (tra sé) acsè a pos cumprè un po’ d’fumantoun ad più…


27


Bastiano:  (ritorna con un pezzo di carta) ah, Toni, veh. La mi moi la m’avria lass checunticin

Toni:            che cunticin?

Bastiano: eh, chi dò dè che te lavured a chè, te magned cum’è un baghin.

Toni:            mò, me a pinseva…

Bastiano: (comprensivo) nooo..nu bacila ch’an ti ciapem pri la gola. La mi moi u

l’aveva lass a lè, ste count, cumè dì: quand u i armidia, u ci dà.

Toni:            (sollevato) aah…

Bastiano: e og che te ciap la pega tu i è armidiè. Alora, donca: (leggendo e borbot-tando alla rinfusa) macaroun, pen, prisot, stufed, set, quatorg, frotta e caf-fè, vint’oun, cent, pasadein, pen, patedi, murtadela, quatorg, szdot, ca-stred, ciarisi e caffè, quarenta, cent, pasta e fasul, pen, zoppa, utenta, du-jent (poi forte) e vein otcent french!!

Toni:            alè, ho fat e guadagn de castagner. Ho ciap mel french a i n’ho da paghè

otcent…

Bastiano:  (ancora assorto) più, da bè. Cinq fiash ad vein, at fac bein: trejent french.In tott e fa mel e cent french. Meno, chi mel che te d’avè, ta me da dè cent french.

Toni:            porca boia, a ne sò miga s’a i ho…(si fruga nelle tasche)

Bastiano: guerda bein, prova t’l’elta sacocia…

Toni:            (finalmente li trova) osta veh, giosta cent french…

Bastiano: (glieli strappa dalla mano) alora a sem a post acsè. S’u gni è elt, at salut.

Toni:            alora ac videm. Com c’ha farò adès a cumpre ch’al robi pri e puder?

Bastiano:  (liquidandolo) Toni, te sé che quand t’è bsogn ad sold, a t’armidi di lavureta chè ad chesa. Quand t’è comdi, sgond la tu disponibilità, a che u i è l’era da mett a post, la legna da tajè….

Toni:            (quasi scappando) Grazie, sgnor padroun, lò l’è trop bun. Alora quand ar-midi un po’ d’sold, a veng a lavurè a che da vò…

Bastiano: eh, brev. Alora ac avdem.


28


Toni:             ac videm, sgnor padroun (esce)

Bastiano:  (dalla porta ancora aperta guarda fuori) osta l’ariva la mi moi sa che buga-ron nir de prit. E sarà mei ch’a vagh a ciamè l’Agnese, acsè a mand olta lia e me am vagh a masè. (esce verso le camere, entrano Lucia e Don Si-sto)

Lucia:          la m’ha piasù che mai…bela bela bela…l’era un pez ch’an sintiva una predga acsè bela.

Don Sisto: pri essa pricis, e bsognaria ciamela “omelia”

Lucia:          quand l’ha scors ad che pas de Vangelo, andò che disg ad ch’la lettra mi

cornizi….

Don Sisto: no, i era i corinzi, Lucia, “corinzi”.

Lucia:          e po’ am sò arabieda che mai quand ch’ho sintid com ch’u s’è cumpurted

che Ponzio Pelato.

Don Sisto: eh, s’i foss tot cumpagn ma lia, la messa l’avniria mei. Invece dal volti, quand ch’a disg l’omelia, um tocca supurtè finenca di sbadai.

Lucia:          (esagerando) noooo…adiritura?!? Chi è ch’us permet…?

Don Sisto: U i è sted oun enca ch’l’elta stmena. Ho duvud stè giò e andei a insgnè l’educazioun. Miga tott i ha avud la furtouna d’avè una mà e un bà cum ch’us dev. E alora e tocca ma mè dei tott al boti che chi disgrazied i n’ha avud da znin.

Lucia:          e sarà una fatiga che mai…

Don Sisto: L’è e mi lavor. Un bon pastor l’ha da educhè al su pigri, e pri fel com ch’us dev ui vò e bastoun. E pò dal volti l’è enca un piaser sgranchis al meni.

Lucia:          ecco, Don Sisto, a pruposit ad meni, me aveva piaser da szcorra sa lò pri

veda s’un nun po’ dec una bona enca ma noun.

Don Sisto: ch’la degga po’, sgnora Lucia. Ho da dè una radrizeda ma la schina ad qualch’d’oun?

Lucia:          no, Don Sisto. Us trata d’l’Agnese.

Don Sisto: mmm….ho feda d’avè già capid


29


Lucia:          davera? Oh che fortouna, an savevà truvè al paroli. Mo s’l’ha capid tott da

pri sé, mei…

Don Sisto: quand ch’ho vest ch’l’aveva tott chi filarein e che l’an s’decideva, ho peins sobte ma quel che po’ l’è suces.

Lucia:          e sgond lò l’as po’ ancora armidiè?

Don Sisto: prima e bsogna ch’a szcorr sa L’Agnese. E bsogna capì bein ch’us ch’u i è capited, e po’ che intenzioun ch’la ha.

Lucia:          giosta, Don Sisto. Alora a gli a vagh a ciamè.

Don Sisto: va bein. Dop però ho bsogn d’arvanzè sa lia da per noun.

Lucia:          cumè no? E cunfesiunel a chè a l’avem, se e va bein enca e diven...

Don Sisto: l’andrà benessmi. E nost Sgnor tenimodi l’è d’ampritott...(Lucia esce verso le camere, Don Sisto si alza e si rivolge in alto) Grazie Signor, per avè cia-med sta burdela. A m’arcord ch’la nota ch’u m’è toc mu me, i turmeint d’l’alma, la nota in biench…e po’ i dobbie, al tentazioun ad Satana. Enca l’Agnese la duvrà patì ste travai, mo dop a sò cunvint ch’la sarà una breva sòra. Grazie per avè volt e tu sguerd sora sta parocia disgrazieda e avè caped ouna dal mi pecureli. (dalle camere entra Agnese)

Agnese:   bondè Don Sisto

Don Sisto: (con condiscendenza) ciao Agnese

Agnese:   la mi mà la v’ha spieghed…?

Don Sisto: (annuisce)…sé. E sta sicura che nisoun mei ad mè e putrà capì i turba-meint d’la tu alma.

Agnese:   grazie Don Sisto, me a n’ho mai avud bsogn ad vò cumè adès

Don Sisto: a vlem cminzè a sczorra ad quel ch’l’è suces? E bsogna studiè bein che mumeint chi lè, e po’ dop pinsè ma la decisioun che t’è da toh

Agnese:   a duvem propri? Me am vargogn…

Don Sisto: e perché? Me ai sò già pas e al sò ch’us cus sint.

Agnese:   enca lò u i pass? Mo prima da dvintè prit…


30


Don Sisto: sé sé, a sera ancora un burdlac. Mo a m’arcord cumè foss ir. A sera lè, te mi let, ch’an pudeva ciapè son e acsè a l’impruvis ho sintid cumè una sco-sa, una saietta. Una roba ch’la t’arbelta al budeli. Mo dop l’è un piaser che mai, un godimeint d’l’alma.

Agnese:    sé, l’è vera (stranita) però l’è un po’ stren sintì un prit szcorra acsè

Don Sisto: Quand l’è suces?

Agnese:    la prima volta dò mis fà.

Don Sisto: du t’zirti? Te tu let?

Agnese :  no, a sirmi t’un fienil

Don Sisto: t’an sirti da pri te?

Agnese:    no. U i era enca lò, naturalmeint

Don Sisto: ah sé, giosta. Enca “Lò”. E u ch’us t’è sintid?

Agnese:    ch’la volta chi lè, pri dì la verità, u m’ha fat un pò mel

Don Sisto: t’è capid sobte che e vniva da sò in elt? (indica il cielo)

Agnese:    an l’aveva capid sobte. Mo dop quand l’è vuled via a l’ho impared.

Don Sisto: e po’ l’è suces un’enta volta?

Agnese:    sé, queng dè fà. Ch’la volta sa Pancrezi.

Don Sisto: e fiul d’l’Emma? U i era enca lò?

Agnese:    us capess. E l’è sted ancora mei d’la prima volta. Enca se me a pinseva ancora me prim.

Don Sisto: a capess. La prima volta l’an si scorda mai. L’ha dured una masa?

Agnese:    la prima volta una mezz’uretta. A saressmi sted enca ad piò, mo mè aveva da arcoia i lanzul. La mi mà l’aspiteva

Don Sisto: sti robi al dura quel chi ha da durè. Noun a gni pudem fè gnint

Agnese:    la sgonda volta inveci avem fat t’un lemp. Us po’ dì ch’an mi sò gnienca incorta

Don Sisto: beh, mei acsè


31


Agnese:   e dop ch’avem cumbined tott nicosa, la mi mà la è vnuda da vò, pri sintì s’us po’ fè ste matrimoni.

Don Sisto: osta che prescia, Agnese. At ved decisa che mai. Te pinsed ma tott quel che t’lass t’la tu vita vecia? E tu spus e sarà bun, generos, e ut riempirà ad carità e misericordia. Mo l’è enca esigeint e rigoros.

Agnese:   mo va là. Me a degh che ma quel, s’am met, ai arbelt i calzett e un s’n’incorg gnienca.

Don Sisto: (indignato) mo ch’us disg, fiola. Te e curag da szcorra acsè dop quel ch’te pass? Me a capess e tu turbameint, la tu confusioun de mumeint, mo pri-ma da szcorra acsè, t’ai duvressvi pinsè disg volti.

Agnese:   l’ha rasoun Don Sisto. Ch’um scusa. A sò propri sgrazida andè a dì acsè ad l’onich ch’um po’ salvè da una situazioun acsè scabrosa.

Don Sisto: oh, adès t’zì artorna in te. Forse l’è sted Satana a fat szcorra acsè. T’vidrè che adès e dievle e pruverà in tot i modi da mandè a moc e tu intendi-meint.

Agnese:   e duvrà fè i count s’la mi mà. L’ai tin piò lia ch’a ne me.

Don Sisto: e invece Agnese, t’zì sno te che te da essa cunvinta.

Agnese:   me a sò cunvinta, Don Sisto.

Don Sisto: me at cunsei da pinsei ancora, inveci. La prescia in sti ches l’è una cativa cunsigliera.

Agnese:   alora sgond lò un s’po’ fè sobte?

Don Sisto: no fiola. Sti robi al và digiridi bein. E l’onica medicina l’è la preghiera. Sno t’la preghiera t’putrè truvè la soluzioun mi tu dobbie e l’indicazioun pri la streda che t’è da toh.

Agnese:   a ciò, Don Sisto. Se lò u la ved acsè...

Don Sisto: adès và po’ a ciamè i tu, che a voi szcorra enca sa luilt.

Agnese:   com ch’e vò, Don Sisto. Ho feda però che is n’avrà pri mel.

Don Sisto: nu bacila fiola, e a m’aracamand: prega! (Agnese esce verso le camere. Don Sisto si alza.) A m’aracmand ma vò, Sgnurein. Adès ch’avid fat staciamèda, stei d’avsin ma sta pecurela, ch’la ha bsgon che mai ad vò. (en-trano dalle camere Bastiano e Lucia)


32


Lucia:          Don Sisto, l’è vera? A sì cuntreri ma ste matrimoni?

Bastiano: a mo noun a stem poch eh? Andem a montscud…

Don Sisto: duv’è ch’andè vò?

Bastiano: (in tono di sfida) perché, se noun andem a montscud, lò ch’us che fa?

Don Sisto: gnint. Av dagh un pogn ti dint, e quand ch’a sid ma tera av stcient tott al custecci a forza ad chelc.

Lucia:          (si mette in mezzo) mo no Don Sisto. Ch’un staga a sintì e mi marid, che efà a posta. E fat l’è che noun a pansimi che lò uc pudess dè una mena.

Don Sisto: al meni a vli dagh totti dò. Sora la facia de vost marid

Bastiano:  ch’l’apia pacinza Don Sisto. Me ai dmand scusa, mo lò l’ha da pensè enca ma ch’la pora fiola. Se lò un vò ch’la sa sposa, com ch’la farà?

Don Sisto: prima ad tott, me a n’ho dett quest. Ho dett sno che in sti ches ui vò pacin-za e preghiera.

Bastiano: La pacinza noun a l’avem, l’è la penza ch’l’an l’ha.

Don Sisto: la penza? Ch’us ch’u i entra la penza?

Lucia:          sé, la penza. E bsogna fè ste matrimonie prima ch’us vegga la penza.

Don Sisto: perché mo la è incinta?

Lucia:          mo u gni ha dett gnint l’Agnese? Mo ad cosa ch’avid szcors?

Don Sisto: (finalmente capendo) ah…gnint. Me a n’aveva capid…

Bastiano:  la mi fiola la è arvenza incinta ad che pilota americhen ch’l’era a che te paes dò mis fa, e che ades l’è scap in America. Alora, pri nu fe vnì fura un scandli, e fè scapè tott i filarein d’l’Agnese, avem cumbined un fidanza-meint pustecc sa Pancrezi, e fiul d’l’Emma Persigatti.

Don Sisto: ah! Al robi alora li sta acsè! E vuilt a pinsè che me av tenga sò e giugh? A duvria szcorra sa ch’la geinta cumè s’an savess gnint ad s’t’imbroi? Av rindid count ad quel ch’am dmandèd? Questa l’è una bagia bela e bona.

Lucia:          sé Don Sisto, al savemm. Mo lò l’ha da pinsè da fè un at ad carità vers

ch’la pora fiola. Ch’la n’apia da patì totta la vita pri un mumeint ad smari-ment e dibulezza


33


Don Sisto: ch’l’an bacila, sgnora Lucia, che se a sò ancora a che a pinsei sora e a n’ho ancora ciapè la porta, l’è sno pri quell

Lucia:          a la fein di count, an fem de mel ma nisoun. Enca pinsand ma che Pan-

crezi, a fem sno la su felicità.

Don Sisto: ah, quel l’è poch mo l’è sicur. Un vidrà agl’ori.

Bastiano: us capess ch’an ved agl’ori. L’ha la pussibiltà da fès la femeia, s’una bela fiola cumè la nosta, un burdel già prount. Ch’us che putria dmandè ad piò?

Don Sisto: (ci pensa) mmm…va bein. Ai pinsarò sora, mo an vi prumett gnint. Intent e bsogna ch’a cminzem da fè dal peniteinzi. Lia, sgnora Lucia, l’ha da vnì tott i mircli a spazè e pulì t’la parocia, e l’Agnese tott i vendri a insgnè la dutrina mi burdell

Lucia:          va bein, Don Sisto. A farem sti fiurett sa molt piaser

Don Sisto: (a Bastiano) e lò…

Bastiano: me la dotrina a l’ho un po’ scorda…

Don Sisto: alora l’ha bsogn d’un ripass: a sirvirìd messa finenta e matrimonie.

Bastiano: ho da fè e ciarghin? mo an sò miga bon.

Don Sisto: l’impararà, ch’un bacila.

Bastiano: mè a sirvì messa? Mo quand?

Don Sisto: tott i dè. Ma quella dal set d’la mateina

Bastiano: me al set d’la mateina ho da fè e gir di mi cuntadein. Se no ma quei chi ch’ui cuntrola?

Don Sisto: i vost cuntadein i n’ha bsogn da essa cuntruled a ch’l’ora. (calcando) E gnenca al vosti cuntadeini.

Bastiano: (imbarazzato)..beh…adès luelti ch’us ch’agl’entra?

Don Sisto: no, a giva acsè pri dì. Dria me cuntadein u i enca la cuntadeina. Un bso-gna scurdel.

Bastiano: eh no. L’ha rasoun.

Don Sisto: alora a sem d’acord.


34


Lucia:          dop don Sisto, pri priparè tott al cherti, quant teimp ch’ui vrà?

Don Sisto: Me a degh che in una pera ad stmeni a pudressmi fè.

Lucia:          davera? Grazie Don Sisto, e saria e massme.

Don Sisto: naturalmeint a meno chè oun ad vuilt un venga mench mi vost fiurett.

Lucia:          ch’un bacila Don Sisto, a farem count d’avè fat un vot.

Don Sisto: alora ac videm. Sa vò Bastcen dmateina al sì e mez, pri priparè la messa.

Bastiano: (controvoglia) eh, va bein Don Sisto, a farem enca questa. (saluti, Don Si-

sto esce.)

Lucia:          dai, la è andeda bein. In fond in fond l’è un bon prit.

Bastiano: molt, in fond.

Lucia :         a n’ho capid ch’us che giva a pruposit dal cuntadeini

Bastiano: eh? No, e giva che dria e cuntadein u i è sempra una cuntadeina. Cumè di

che dria m’un om grand, u i ha da essa una granda dona

Lucia:          t’zì sicur l’apia vlud intenda propri acsè?

Bastiano: us capess! Perché, un’è vera? Guerda ma noun dò!

Lucia:          (poco convinta) a vagh a priparè chicosa da magnè, va là (esce verso la

cucina, bussano Bastiano và ad aprire. E’ il cav. Tremonti)

Bastiano: oh bondè cavalier, che bela surpresa, che venga aventi

Cav. Tremonti:            scusate Bastiano, se vi importuno a quest’ora

Bastiano: mo è vrà schirzè, nisoun disturb. E vò chicosa da bè? Un aperitiv, un ver-

mut?

Cav. Tremonti:            no grazie. Vado via subito. In verità speravo di trovare qualcuno

a casa vostra

Bastiano: qualch’d’oun? E chi?

Cav. Tremonti:caro Bastiano, voi siete un uomo di mondo e con voi posso par-lare. So che frequenta casa vostra la vedova Persigatti.


35


Bastiano: sé, la è spess a chè. Lia e e su fiul. E po’ d’ora in aventi la sarà sempra piò spess.

Cav. Tremonti: ecco, allora posso confidarvi che io confido di instaurare con la ve-dova Persigatti una sincera amiciza. Sa, siamo due vedovi, così mi sono detto: perché non unire le nostre solitudini?

Bastiano: ah, giosta, perché no? Av vidria enca bein insein…

Cav. Tremonti: ma la signora Persigatti esce così di rado e ci sono così poche occa-sioni d’incontro…

Bastiano: oh capid. Avid pinsè che sta chesa la pudria fè da rufiena

Cav. Tremonti: prego?

Bastiano: no gnint.

Cav. Tremonti: e poi ha sempre quell’impiastro del figlio attaccato alle sottane

Bastiano: ah, Pancrezi

Cav. Tremonti: un tale deficiente, ha sempre quell’aria allampanata

Bastiano: beh, me an giria…

Cav. Tremonti: un demente. Un vero lombardone.

Bastiano: prest e dventarà…

Cav. Tremonti: (interrompendolo) nooo, non potrà mai diventare…

Bastiano: sé, e dventarà…

Cav. Tremonti: (nuovamente interrompendolo) assolutamente uno così non potrà mai diventare…

Bastiano: e mi gendri

Cav. Tremonti: non potrà mai diventare … (realizza) …mai diventare … (si riprende) un poco di buono. E’ un ragazzo di cuore e sicuramente sarà un ottimo marito per vostra figlia.

Bastiano: sé, al cred enca me

Cav. Tremonti: beh, adesso credo proprio di dover andare.


36


Bastiano:  com che vò, cavalier. E ch’un bacila che se la sgnora Emma la duvess vni a chè, al mandarò sobte a ciamèl

Cav. Tremonti: Vi ringrazio, caro Bastiano. A presto allora. E tanti auguri a vostra fi-glia (esce)

Bastiano:  (tra sè) Osta chissà se achè ai la fèm a cumbinè dò matrimonie…(con scetticismo) mmm…ho paura che a chè e scaparà fura un gran casein!!

(cala il sipario)


37


Terzo atto

Sei mesi dopo. Si apre il sipario. Ancora buio. Dopo dieci secondi si ode il pianto di un neonato. Gradatamente si accendono le luci. Al centro del tinello c’è una carrozzina, Bastiano, Lucia, Emma, Pancrazio ed Agnese guardano estasiati il neo-nato.

Bastiano: guerda cum ch’l’è bel, l’è tott e su non!

Agnese:   me e Pancrezi avem già dett che me sgond, se e sarà mastci, al ciamarem Sebastiano, mo e prim l’era giost ciamel cumè e bà ad Pancrezi. Cunside-red enca ch’u gni è piò….

Bastiano: gnienca szcorra. L’era giosta acsè. E po’ e nom “Lorenzo” ui sta propri bein.

Lucia:          a l’avid cvert bein? Arcurdev che “i burdell senza dint i sint fred ad tott i

timp”

Agnese:   sé mà, l’ha e lanzul e dò cverti ad lena

Emma:      bel l’è bel eh? U gni è dobbie. Mo me an vegh la sumiglienza sa nisoun di

Lucia:          (imbarazzata) mo ch’us ch’la disg, Emma? L’an ved che l’è pricis me su

fiul?

Bastiano: al degh enca me, l’è spuded!

Emma:      vò a gì? Ma me um per un po’ scurett. La nosta raza l’ha n’è acsè scura.

Agnese:   no mo dop u si schiaress eh? U l’ha dett enca la mammena.

Emma:      sarà, e pò dès che quand che cress e cambia

Lucia:          seee, sicur. Ma me um per che ogni dè un sia uguel ma ch’l’elt.

Emma:      a vidrem quand che e crescerà. Per adès l’è tott da goda.

Bastiano: giosta! Guerda lè com ch’l’è paciucoun

Emma:      davera! Comunque me a n’aveva mai sintìd dì d’un burdel ad gnienca set mis che e pesa quasi quatri chel. Ad solit i è piò sznin e patid.

Lucia:          (nuovamente imbarazzata) beh mo e dipend, i n’è tott uguel.


38


Bastiano:  (inventando) mè ho sintì dì d’un burdel ad set mis che e piseva quatri chele mez. Um per che e sia sted a Seraval.

Emma:        se e cress acsè, chisà com che e dventerà grand

Agnese: o grand o sznin l’impurtent l’è che e stia bein. Giosta Pancrezi? Pancrazio:egià!

Lucia:          veh, u s’è indurment.

Agnese:    al purtem ad là, ch’l’è piò tranquell?

Bastiano: sé, anded ad là che se e vò durmì a chè u i è tropa luce (Agnese e Pan-

crazio portano la carrozzina in camera)

Lucia:          arvanzè a magnè a che da noun, Emma?

Emma:        no grazie. Aveva già prepared. Adès a sint ch’us chi vò fè luilt e po’ a vagh

Lucia:          com ch’a vlid. S’arvanzed a chè avem sno piaser. (bussano alla porta)

Emma:          grazie, Lucia. An fac di cumplimeint (Bastiano và ad aprire, è Mariola)

Mariola:     bondè ma tott. A sò vnuda a veda e burdell

Lucia:          oh che pched, u s’è indurmeint adès

Mariola:     oh che sgrezia. A gni la fac a vedli da sveg ma che burdell

Bastiano: me a scap, ac videm dop. (esce dalla cucina)

Lucia:          a vagh a veda se per ches u s’è già svegg (esce verso le camere)

Mariola:     alora sgnora Emma, a sì dventa nona.

Emma:        egià. Am sò ancora da abituè ma l’idea

Mariola:     a mo l’è sucess tott acsè a l’impruvis. E matrimoni, l’anvod…

Emma:        davera. A dil disg mis fa, an l’avria mai cridud

Mariola:     a sìd sted fortuned che e vost fiul l’ha trov una sposa acsè bela e breva.

Emma:        quel us po’ dì pien e fort.

Mariola:     e bsogna dì che enca l’Agnese l’ha a fat bein aspitè finenta ch’a n’ha trov

e vost fiul.


39


Emma:        (con malcelato orgoglio) quel an duvria essa mè a dil

Mariola:    alora al degh me. Us po’ dì che l’Agnese l’ha a lass ch’l’americhen e la ha trov l’America se vost fiul.

Emma:      l’americhen? Che americhen?

Mariola:    la ne saveva? A mo un gni è sted gnint, eh? A cred sno dò ciacri e quel-cha pasigeda

Emma:      s’un americhen?

Mariola:    sé, che pilota ch’l’era capited a chè te paes. Mo lia la ha fat prest a capì che e vost fiul l’era una masa mei.

Emma:      no, an saveva gnint.

Mariola:    ai torn a dì ch’u n’è sucess gnint. Mo l’al sa, se la geinta la vid dò giovni da pri sé chi szcorr, la fa prest a ciacarè

Emma:      Mo quand l’è suces?

Mariola:    l’an pas, um per ad mag

Emma:        (conta tra sé) adès a sem d’fibrer, giost nov mis fa

Mariola:    mo s’un bel giovne cum’è e vost fiul, acsè inteligeint, acsè brillent, acsè ingegnos, u gni era paragoun. (rientra Lucia)

Lucia:          e dorm ancora

Mariola:    ciò pacinza. Prima o dop a gli a farò a vedli

Lucia:          se t’vò, fa na scapeda vers agl’ot

Mariola:    e po’ dès, a vegh com ch’a sò messa ma chesa. Alora av salut

Emma:      ac videm, Mariola (Mariola esce)

Lucia:          e dorm cum’è un angiulet. (vede Emma turbata) U i è chicosa ch’un và?

Emma:      Lucia, ai pòs dì una parola in cunfideinza?

Lucia:          cum’è no, Emma? Ch’la degga po’

Emma:      lia la m’ha da scusè, eh? mo mè l’è un pez ch’ai peins e in mi tourna i count.


40


Lucia:          odio, me an sò miga bona da fèi, i count. A cem e mi marid?

Emma:        casomai dop a szcorr enca sa lò. Mo prima avria chera da fè un scours sa

lia, da dona a dona.

Lucia:          va bein, l’è suces chicosa?

Emma:        no, Lucia. L’è suces sno che me l’è un po’ d’teimp ch’am fac dal dmandi e

an trov al risposti.

Lucia:          che dmandi ch’l’as fa?

Emma:                per esempi, am dmand perché la vosta fiola acsè bela, breva e bona, tra tott i filarein ch’l’aveva l’è andeda a impelaghes propri se mi fiul

Lucia:          (spiazzata) beh, forse perché…

Emma:        e perché, per esempi, l’an s’è fidanzeda sa che pilota americhen, che i

disg ch’l’era acsè bel

Lucia:          mo mè an cred che…

Emma:        e po’ perché che burdel e pesa acsè una masa, che un per propri che sia

ned ad gnienca set mis

Lucia:          beh, pri quell l’ha sintid ch’us che giva e mi marid a pruposit ad che burdel

d’Seraval?

Emma:        e po’ perché l’è acsè scurett, e un s’asarmeia pri gnint se mi fiul?

Lucia:          sgnora Emma, ch’l’am scusa eh? mo lia, gira, volta e prella, do ch’la vò

arvè?

Emma:        a voi arvè ma quest: un po’ dès è ches che la su fiola l’apia avud un mu-

meint ad dibulezza, e che che pilota us n’un sia aprufitèd?

Lucia:          ah, ecco: gira, volta e prella, la è casca la pera

Emma:        me an voi ufenda nisoun eh? mo la ved enca lia che al cuincideinzi al

cmenza a essa un po’ tropi

Lucia:          e po’ enca essa, sgnora Emma, ma me piò ad quel ch’a i ho già dett, an

sò c’sa dì.

Emma:        infatti a chè al paroli l’in counta piò. Pri fughè tott i mi dobbie, ui vò i fat

Lucia:          che fat?


41


Emma:

l’onica soluzion l’è quella da cavè e sangui ma Pancrezi e me burdell, pri

fai fè gli analisi

Lucia:

perché, da quelli ch’us ch’us po’ veda?

Emma:

da lè us po’ capì s’u i è la cumpatibilità.

Lucia:

mo andè a fei che lavor chi lè acsè sznin, e burdell e po’ patì. Emench a-

spitem che e cressa un po’.

Emma:

no, al duvem fè sobte. Dop se no a s’afeziunem e un counta piò gnint.

Lucia:

mo lia l’an s’vò afeziunè?

Emma:

sgond dò ch’la casca. Molt e dipend da e risulted dagli analisi.

Lucia:

an sò c’sa dì…

Emma:

s’a n’avid gnint da nasconda, an vegh che prublema ch’ui possa essa.

Lucia:

no no, nisoun prublema, per carità. (bussano) Ch’lam scusa a vagh a veda

chi ch’l’è.

Emma:

prego. (è il dott. Fiaschetta, che entra e saluta)

Dott. Fiaschetta:

bondè. A sò vnud a visitè qualch’d’oun, mo an m’arcord chi. Vò

chi ch’a sid?

Lucia:

a sò la Lucia, la padrouna ad chesa

Dott. Fiaschetta:

benessme, ch’la sa spoia po’

Lucia:

no, sgnor dutor, sicur che lò l’è pass pri veda e burdel

Dott. Fiaschetta:

U i è un burdell che e sta mel a chè?

Lucia:

no, e sta bein, mo sicom ch’l’è apeina ned, forse ul vleva veda

Dott. Fiaschetta:

ah, e po’ essa.

Emma:

a pruposit ch’l’è a chè, dutor…

Dott. Fiaschetta:

a sò sobte da lia, sgnora. Intent ch’la s’cmenza a spuiè

Emma:

no, me a stagh benessme. Ai vria dmandè da fè agli analisi de sangui me

burdell e me mi fiul, pri veda se u i è la cumpatibilità.


42


Dott. Fiaschetta:va bein. A i ho da cavè ma tott dò, a guerd t’la borsa s’ho dria quel ch’um servess. (apre la borsa e ne estrae le cose più strane, calzini, pipe, ecc.. finchè trova una siringa). Sé, a i ho tott

Lucia:          dop, quand’è ch’us savrà i risulted?

Dott. Fiaschetta:        t’un pera d’ori, e teimp d’arvè ma l’uspidel e turnè indria.

Lucia:          e sa sti analisi us po’ savè senza ombra ad dobbie se dò i è bà e fiul?

Dott. Fiaschetta:gemma acsè che e sangui e duvria essa o cumpagn ma quel de bà o cumpagn ma quel d’la mà.

Emma:        e s’u n’è ad nisoun di dò?

Dott. Fiaschetta:        e vò dì che e bà l’è un elt. Eh eh eh….

Lucia:          (rassegnata) alora s’avem da fè ste lavor, che venga po’ d’qua, dutor (lo accompagna verso le camere, seguita anche da Emma. Bussano alla por-ta, rientra Lucia e và ad aprire. E’ don Sisto). Oh, don Sisto, che venga,che venga dreinta, avimi propri bsogn ad vò, l’è e Sgnor ch’uv manda.

Don Sisto: no, verameint a sò pas pri dè la binidizioun me burdell…

Lucia:          ch’u s’acomda po’. Ch’un vaga via. Me artorni sobte, sno un mumeint, che

ad là u i è e dutor. Mo ho un bsogn che mai da vò. A m’aracmand, ch’un

vagga via (riesce verso le camere. Don Sisto si accomoda. Bussano. Ve-

dendo che nessuno và ad aprire, ci và lui. E’ Toni)

Toni:             oh bondè, sgnor paruch. Enca vò a sid a chè?

Don Sisto: sé. A sò capited pri veda e burdel d’l’Agnese. I è tott ad là se dutor.

Toni:             u i è enca e mi padroun? E sgnor Bastcen?

Don Sisto: me ho vest sno la sgnora Lucia. E su marid a ne sò andò ch’l’è

Toni:             no perché me ai vleva szcorra. In mi tourna i count

Don Sisto: che count?

Toni:             e padroun, ch’l’è un bagai da rida, l’ha studied un modi pri fè un bel gua-

dagn sora e raccolt. Quand l’è ora da divida, inveci da fè mità pr’oun, com ch’avem sempri fat, st’an l’ha studied da fè acsè: tri quert ma lò e tri quert ma mè.


43


Don Sisto: (scettico) tri quert ma lò e tri quert ma te?

Toni:            sé, acsè tott dò ai pudem fè e nost guadagn. Mo, vaca la miseria, a n’è sò

cus ch’l’è suces, mo enca se st’an a n’aviva tri quert, la mi perta de racolt la è già fnida.

Don Sisto: (sarcastico) va là?!

Toni:            l’è na roba da nu creda eh?

Don Sisto: propri da nu creda! S’un ti dispisg, Toni, quand t’ui el disg me sgnor Ba-stcen avria piaser da essà lè.

Toni:            cum’è no, sgnor Paruch? Acsè uc pudrà dè una mena a arfè i count

Don Sisto: sé, ho feda propri che ai duvrò dè una mena, me sgnor Bastcen. L’ha an-cora e vizie d’avnì ma chesa vosta al set d’la mateina?

Toni:            sé. L’era un po’ ch’u l’aveva impared che me a ch’l’ora a sò ti chemp, mo

ultimameint l’arcmenz a scudès

Don Sisto: ah, l’arcmenz a scurdès, eh?

Toni:            um dispisg perché lò e vein pri discuta de lavor ti chemp, dal bestci, dal

cultivazioun. Mo al sèt e trova sno la mi moi. E lia, pureina, sa vol ch’ui fa-cia?

Don Sisto: (sempre ironico) nooo, lia pureina la gni fa gnint.

Toni:            che po’ quand la cmenza a ciacarè l’an smet piò. E padroun l’ha enca tro-

pa paciza a stela da sintì

Don Sisto: ah sé. E sgnor Bastcen l’ha la pacinza d’un sent

Toni:            Lò l’ha un moc da fè e lia ul tin a lè un’ora a szcorra ad…a n’è sò ad cosa

chi szcorr…

Don Sisto: a m’l’imagin me ad cosa chi szcorr. (entra il dott. Fiaschetta)

Dott. Fiaschetta:(ai due, come se sapessero tutto) a vagh t’l’uspidel e po’ artorni.A fac t’un sbress (esce)

Toni:            che dutor l’è piò suned dal vosti campeni

Don Sisto: e po’ ad giunta e bè cum’è una spogna (dalla cucina entra Bastiano)

Bastiano: ho veh! A sid a chè da pri vuilt? Ch’al doni do ch’a gli è?


44


Don Sisto: a gli è ad là se burdell. E dutor l’è scap adès

Bastiano:  ah, e sarà pass a toh ch’la bocia ch’a i aveva prumess. Vuilt a bivid chico-sa? Te Toni?

Toni:             no grazie, padroun, a vagh via sobte. Ai vleva sno dmandè se enca ma lò

la su perda de racolt u i aveva fac acsè poca riusida

Bastiano: (imbarazzato verso il prete) no, nurmel, com tott i an…

Don Sisto: e vost cuntadein u m’ha infurmed d’la novità ch’avid studied pri fè t’la divi-sioun de racolt

Bastiano:  ah sé? Sé. A sò sempre dria a studiè i mod pri aiutè i mi cuntadein a fè un guadagn piò gros.

Don Sisto: (minaccioso) a sì sicur chi sia i vost cuntadein a fè e guadagn?

Bastiano: perché, don Sisto, cus ch’e vria dì?

Don Sisto: no gnint. Sno che an vria che sa tott i pinsir e e stramaz ch’avid patid ulti-mameint - la fiola ch’la s’è spuseda, l’anvod ch’l’è ned – un vi sia andè in confusioun la testa e avid sbaiè a fè i count .

Bastiano: se e permet, don Sisto, mi mi count ai peins me

Don Sisto: un s’arcorda gnienca che al set e su cuntadein l’è sempra ti chemp. A ch’l’ora u i è sno la su moi.

Bastiano: e sa quest ch’us che vria dì?

Don Sisto: che ho da fè una ciacareda s’la vosta, di moi. Pri dì che u i abeda lia che al set lò l’arveza ma chesa sua e un vaga in giroun.

Bastiano:  (cogliendo la minaccia) beh, u gni è mica bsogn. Forse l’ha rasoun lò. Ul-timameint a i ho la testa un po’ cunfusa. E sarà mei che e vaga sa Toni a veda se per ches ho fat mel i count e una perta de mi racolt la tocca ma lò

Don Sisto: a cred enca me. E che facia al perti com ch’us dev, stavolta. Se no an fac sno na ciacareda s’la vosta moi, mo dop av pòg enca la mena.

Bastiano:  (masticando amaro) andemma Toni, e pripera la carriola (i due escono, dalla camere entrano Lucia ed Agnese).


45


Lucia:          oh, don Sisto. Per furtouna ch’a sid capited a chè. La sgnora Emma la ha

di dobbie sora e bà de burdell, la ha fat fè agli analisi de sangui, la vò mandè tott a mocc.

Don Sisto: davera?

Agnese:   sé, don Sisto. Cus ch’us pò fè? Ch’u c’aiuta lò. An savemm piò ma che sent vutec.

Don Sisto: doni, tott quel ch’avem fat a l’avem fat a fin di bene. E bsogna avè fiducia

te Signor, l’onich ch’uc po’ dè una mena ad sta situazioun.

Lucia:          a chè e bsogna che e facia prest, prima che e scoppia la bomba.

Don Sisto: prighed doni, prighed. La pruvidenza la pruviderà.

Lucia:          a che ho paura ch’la pruvederà la sgnora Emma. La farà un scaramaz pri

sèt castigh

Agnese:   mà, me a voi dì totta la verità. Ma la sgnora Emma e me mi marid

Lucia:          cus t’disg Agnese, t’zì dventa mata?

Agnese:   a gni la fac piò a tin sò ste giugh. L’onica soluzioun l’è quella da dì totta la

verità e spirè che i sia acsè bon da perdunec

Lucia:          a ne sò, Agnese. Me ho poca feda. Vò don Sisto cus ch’a gid?

Don Sisto: a degh che forse ac sem fat ciapè in castagna da la vosta fiola. La è la piò giovna mo enca quella ch’la ha piò giudizi ad tott. Avressmi duvù dì la veri-tà da e prim mumeint. (da fuori entra Bastiano)

Bastiano: ch’us ch’l’è ste concistoro?

Lucia:          Bastcen, a chè la situazioun la è dispereda. La sgnora Emma la ha nased

chicosa, la ha fat cavè e sangui ma Pancrezi e me burdell, e vnirà fura un scandli da fè szcorra tott e paes pri cent an.

Don Sisto: e la vosta fiola la è decisa da ciamei ad qua e da racuntè totta la verità.

S’la spirenza che i possa capì e magari un dè enca perdunè.

Bastiano: (pensieroso) t’zì propri dicisa da fè acsè, fiola?

Agnese:   sé bà, an voi piò andè aventi acsè


46


Bastiano:  sa che pori Pancrezi, quelcha sperenza a l’avem. Mo s’la sgnora Emma gnienca pinsei. Quella quand l’as met la è sgudebla e tignosa. (gli viene una idea) Aspitèd. Forse ho trov e modi pri amorbidila (esce. Dalle camere entrano Emma e Pancrazio).

Emma:        oh bondè don Sisto. Enca vò a sid achè?

Don Sisto: bondè sgnora Emma. A sera pas pri dè la benedizioun ma che burdel, mo i m’ha dètt che u s’era apeina indurmeint.

Agnese:    e dorm ancora?

Pancrazio:cum’è un angiulet

Agnese:    Pancrazio, Emma. Mitiv da seda che ho una roba da dìv.

Lucia:          fiola, t’zì propri sicura? ta gni vò arpinsè?

Agnese:    no mà. I ha da savè tott.

Pancrazio:cus ch’u i è cineina? E và tott bein?

Agnese:    no, Pancrezi, un và tott bein. Adès av spiegh gnicosa. (bussano)

Lucia:          chi che po’ essa adès? (va ad aprire, è il dott. Fiaschetta)

Dott. Fiaschetta:(con un foglio in mano) alè, ho fat. A chè ho i risulted ad ch’l’i a-nalisi ch’a m’avivie dmand. Ho fat t’un lemp, am sò merited un bon fiasch ad vein?

Agnese:    u gni è più bsgon, sgnor dutor. Mo e fiasch e mi bà u ve darà l’istess, ape-na ch’l’artorna.

Dott. Fiaschetta:        lia chi ch’l’è? (con cupidigia) A l’ho da visitè, intent?

Agnese:    no grazie, me a stagh bein.

Lucia:          s’la pacinza dò minud e mi marid l’ariva sobte.

Dott. Fiaschetta:        ma lia a l’ho da visitè?

Lucia:          no sgnor dutor, ch’u s’acomuda po’.

Dott. Fiaschetta:va bein, am met da seda a chè (mette in tasca i risultati delle a-nalisi e si siede in disparte)


47


Agnese:    (agli altri) alora, a voi cmanzè da e principi (entrano Bastiano e il cav. Tremonti)

Cav. Tremonti:

Buongiorno a tutti. Oh signor Parroco, ci siete anche voi? Non

vorrei avere guastato una qualche riunione. Mi ha invitato il signor Bastia-

no

Bastiano: mo no, cavalier, a n’avid guasted gnint

Cav. Tremonti:

oh signora Emma, come state? Siete sempre più giovane e bella

Emma:

oh grazie, cavaliere. E voi siete sempre così galante

Cav. Tremonti:

non si era mai vista una nonna così fresca e giovanile

Emma:

(imbarazzata) grazie, cavaliere, sono lusinga…

Cav. Tremonti:

il mio buon amico Bastiano mi ha avvertito che stavate per rien-

trare a casa senza vostro figlio. Così ho ritenuto mio dovere farvi compa-

gnia lungo la strada. Naturalmente, se lo gradite.

Emma:

lo gradisco, lo gradisco. Grazie cavaliere. Solo che la mia nuora stava per

dire qualcosa di importante? (imbarazzo di Agnese di fronte a tutti)

Dott. Fiaschetta:(dando su) vò a sid e padroun ad chesa? Du ch’l’è e mi fiasch advein?

Bastiano: che fiasch ad vein? E vost lavor an l’avid miga fat

Dott. Fiaschetta:cum’è an l’ho fat? che pri arvè ma l’ospidel a sò anded cumè una scheggia. Ades av leg i risulted dagli analisi (prende il foglietto dalla tasca)

Lucia e Bastiano: no!! (Bastiano cerca di prendere il foglietto)

Dott. Fiaschetta:cum’è no? Me e mi lavor a l’ho fat e adès a voi e mi fiasch ad vein, sintid a chè:…

Lucia e Bastiano:     no!!

Dott. Fiaschetta:(leggendo) i campioni rilevati risultano tra loro perfettamente si-milari nelle loro principali caratteristiche organolettriche, tanto da conclu-dere una perfetta compatibilità. (sorpesa dei presenti, lancia il foglietto sul divano)

Bastiano: (riprendendosi dalla sorpresa) avid sintid? Ades u gni è piò dobbie


48


Emma:        (guardata da tutti) me a l’ho sempra dètt ch’un pudeva essa diversameint.

Lucia:          ah, davera. Us po’ dì pien e fort

Bastiano: (strizzando l’occhio) e po’ avid trov enca un bon pasag pri andè a chesa

Emma:        (verso il Cav. Tremonti) Cavaliere, cosa diresse che se, per festeggiarequesta bella notizia, non ci fermessimo a prendere un bicchierino qui al bar della piazza?

Cav. Tremonti:            con molto piacere, cara (le dà il braccio)

Emma:        ac videm ma tott, alora. (rivolta ad Agnese e Pancrazio) Ma vuilt a v’aspet dmen, pri l’ora da magnè

Pancrazio:sé, mà. (malizioso) E nu bacila che an vnem ma chesa prima…(Emma e il cav. Tremonti escono)

Don Sisto: ho feda che se chi dò i va aventi acsè, prest a duvrem fè un ent matrimoni

Pancrazio:vò don Sisto tniv pront, ch’un si sa mai

Don Sisto: (ironico) a vagh sobte a priparà la cisa. Ac videm ma tott (tutti salutano, don Sisto esce.)

Lucia:          ch’us t’disg, Bastcen? Com t’la ved te sta storia tra l’Emma e il cavalier

Tremonti?

Bastiano:  mel…lò e vò fè ancora e ber, ma ho feda che ormai u i apia ciap e mèl d’l’agnel.

Pancrazio:ch’us che saria e mel d’l’agnel?

Bastiano: ut cress la penza e ut cala a pnel!

Dott. Fiaschetta:        alora ste fiasch ad vein a me sò merited o no, sgnor Bastcen?

Bastiano: oh! Av sì arcurded e mi nom? Ch’us ch’l’è suces?

Dott. Fiaschetta:        (pacifico) gnint. A i ho ded d’inzec

Bastiano: che venga olta, sgnor dutor, che ste fiasch u s’è propri merited (escono verso la cucina)

Lucia:          l’è mei che ai vaga a butè un oc, si no se nisoun u i abeda ma chi dò, i fa

una gata da comunioun (esce anche lei verso la cucina)


49


Agnese:    (prende il foglietto delle analisi sul divano. Tra sè) com ch’l’è pusebli…?

Pancrazio:cosa?

Agnese:   un po’ essa…

Pancrazio:perché? L’è la cosa piò nurmela ad ste mond

Agnese:   te t’un po’ capì…

Pancrazio:(le si avvicina) t’zì te che t’an capess. Quand e dutor l’è vnud ad là a cavè e sangui, l’era acsè ambriegh, ch’a i ho ded prima un brac e po’ ch’l’elt.

Agnese:   cus t’vò dì?

Pancrezi: che i campioun ad sangui i era tott dò i mi

Agnese:   davera? mo perché t’l’è fat?

Pancrazio:la mi mà l’è un pez ch’um miteva t’la testa ogni raza ad dobbie. Mo me ho fat ste ragionameint. Am sò dèt: me a i ho la moi piò bela ad ste mond, quela ch’ho sempra insugned, un burdel che quand al ciap t’la braceda am seint in paradis, perché avria d’andè circand?

Agnese:   oh Pancrezi. Dò ch’a l’ho trov me, un tesor acsè?

Pancrazio:(non capendo il senso) ma ch’la chesa bienca ch’l’arvenza sora al scoli

Agnese:   te Pancrezi t’zì trop bun

Pancrazio:e mi bà u m’ha sempre insgned da guardè mal robi impurtenti d’la vita e no m’al patachedi

Agnese:   e u t’ha insgned bein!

Pancrazio:prima d’murì u m’ha dett: “Pancrezi, te nu fa mai cumè i antigh”

Agnese:   e com chi feva i antigh?

Pancrazio:i magneva la bòccia e i buteva via e figh

Agnese:   Pancrezi, me ho feda d’avè trov l’om d’la mi vita. E a sò cunvinta che t’um vrè sempra bein che t’ztarè sempra davsin ma mè e me burdel. Vera?

Pancrazio:egià! (i due si abbracciano)

F I N E


50