TRE ATTI IN DIALETTO MANTOVANO
DI
Enrico Scaravelli
Personaggi:
LUIGI FREDDI
RUSETA s mojer
GIOVANNI al fil
NOEMI MALAVASI vsina ad casa
LISANDAR CHIESA amigh d famja
VITURINA CHIERICI mojer ad Lisandar
DOMENICO FREDDI detto Mignn so ad Luigi
BRIGADIERE CAPUTO sotufizil di carabinier
SALVATORE LO PREVITE appuntato dei carabinieri
PRM LADAR
SECOND LADAR
In un paes dl bsa mantoana vers al 1980
UNA VALIS PINA AD FMANA
ATTO PRIMO
Tipico salotto con divano, due poltrone o divanetto, quattro sedie attorno ad un tavolo possibilmente rotondo od ovale. Arredamento discreto. Telefono accanto o dietro alle poltrone. Televisore seminascosto alla sinistra del proscenio. Sullo sfondo parte di vetrata con cucinino, uno slargo funge da ingresso. Porta a destra che va al bagno ed allo studio. Porta a sinistra conduce di sopra alle camere. Attaccapanni, orologio a muro. La scena uguale per tutti i tre atti.
SCENA I
(Luigi Rusta)
LUIGI :- (sui trentacinque-quarantanni circa, seduto su di una poltrona e legge il giornale. Di tanto in tanto scuote negativamente la testa alla lettura delle notizie e brontola. La moglie armeggia, fuori campo, in cucinino) La va sempar pes (pausa) Euh la Ppa, che stangdi.. a madmandi cumas f a.andar avanti acs..
RUSETA :- (entra in scena dal cucinino) Vt un po ad caf?
LUIGI :- L mei andar pian anca cul caf.. con qul chal costa.. (mostra il giornale) Varda ch.. aument dal gas, a dl ls, dal telefono.. la bensina.. l mei rinunciar al caf.. e po al fa anca mal!
RUSETA :- Esager..al na sar mia un caf in p o in men chals manda in rovina
LUIGI :- (ha un attimo di attenzione alla lettura) Ma.. et let ch?
RUSETA :- E mort un qualchidn?
LUIGI :- T at pensi sempar ai mort.. Va ben che quand a sont davanti a la fnestra a psa sempar dli vedvi e mai di vedof.. ma m a vrea dir i prsi ca ciap al magn.. A costa di p a far un mnastrn che comprr una biste- ca(depone il giornale, si alza e passeggia) Prma cat pareva ad guadagnar poch at podevi comprar un pr da scarpi nvi.. ades, cat par ad guadagnar di p, bisogna tegnli dacat parch a nas cata gnanca un scarpolin chal ti agista.. as bta via tt.. (ironico) A far cme l so Mignon che prma dla gura clandava in pisa con li scarpi in man e al si a miteva quand clera in dal salg.. Oggi c la moda giovane.. il vestito giovane, casual, e chal sia firm.. le scarpe giovani.. e la bursa vcia
RUSETA :- (entra col vassoio e la cuccuma del caff. Pone sul tavolo e serve) E la civilt del consumo
LUIGI :- (va a sedersi al tavolo, prende la tazzina del caff e vi mette lo zucchero) Anca sa tal d in italian an cambia gnint (buffo) V, sam mali tam f riparar dal dotor o ta ma scambi con d p s zoan?
RUSETA :- (siede a sua volta e si serve) Tam f p rdar acs che con li gatulsi (sorbono il caff)
SCENA II
(Luigi Rusta Giovanni)
(Giovanni, figlio di Rusta e Luigi diciottanni circa entra in scena dimenandosi al ritmo delrock che si sente provenire dalla porta di sinistra, ad alto volume. Concentrato nel ritmo, schiocca le dita battendo il tempo. Attraversa la scena senza parlare e va in cucinino, la musica si attenua. I genitori, dopo aver sobbalzato per limprovviso frastuono, seguono stupiti landirivieni di Giovanni)
LUIGI :- Chi ral..? Stam mia a dir clra me fil
RUSETA :- (cercando di minimizzare) At p s ridecul te che l
LUIGI :-
Lam parea un gurla in serca ad banani
RUSETA :- Ma sat gh cumpr di dischi anca t (si rialza il
volume della musica)
GIOVANNI :- (esce dal cucinino sempre dimenandosi, riattraversa la scena ed esce alla sinistra, mordendo un panino imbottito)
LUIGI :- (ironico) Bungiuran, n?.. (la musica si attenua) Cume mai da sti bandi?.. Et fat la scorta in dal stracantn?
GIOVANNI :- (continua a masticare indifferente; fa una O col pollice e lindice ad indicare un Okej e mentre la musica si rialza, esce di scena. La musica cessa)
LUIGI :- (imita comicamente il gesto del figlio) Okej baby (alla moglie) Et vest comas salt ads?
RUSETA :- Che filmina chat s
GIOVANNI :- (rientra al suono dirompente della musica, ritorna in cucinino seguito dallo sguardo comico del padre e si accinge ad uscire, sempre dimenandosi, sorseggiando da una lattina. La musica si attenua mentre il padre lo blocca)
LUIGI :- Scusa bagaiotto, se ti interrompo il ritmo.. Ma a nas magna mia p asim a tula?
GIOVANNI :- Gi fatto.. devo studiare (sorseggia)
LUIGI :- Studiare.. Cun chal sapl da dl?
GIOVANNI :- (come se non gli fosse nemmeno stato fatto lappunto) Quello, non sapl.. quella.. E MUSICA!
LUIGI :- Musica?
GIOVANNI :- Musica giovane
LUIGI :- Musica giovane?..(alla moglie) Ma parch.. a gh anca la musica vcia?
RUSETA :- I temp i cambia e nuantar a siem armas indr.. ai valser.. ai tango.. Inch i zoan i gh al Rock al Pop al Punk (pronuncia pank)
LUIGI :- (comico, interrompendo)AL PUNK (pronuncia punk) L la televisin cl roina.. A nat senti atar che: <musica giovane, moda giovane, bibita giovane..> e par nuantar?.. Nai za bla che bt in Po?
GIOVANNI :- (avviando ad uscire alla sinistra) Eh..voi vecchi non potete capire i giovani (la musica si rialza di volume ed esce dimenandosi)
LUIGI :- (si alza nervoso e verso la porta) V, tarlch.. vc l chi mr (imitando comicamente il figlio) .. voi vecchi non potete capire i giovani.. ts
RUSETA :- Stat mia scaldar.. I i zoan chi f al marc.. i lor chi compra
LUIGI :- E a siem nuantar ca tirma fra i bsi(DALLE STANZE ARRIVA UN FRACASSO ASSORDANTE DI MUSICA. LUIGI HA UN COMICO SOBBALZO) GIOANI!.. Smorta cul bagi dlasident! (il volume si attenua e scompare) A ve la testa imbalunada
RUSETA :- (che nel frattempo si era alzata da tavola, prende il vassoio e mentre rientra in cucina) Bisogna aver pasiensa, l zoan
LUIGI :- E dai pr
GIOVANNI :- (rientra e accende il televisore)
LUIGI :- (ironico) Gi finito di studiare?.. Studi giovane?
GIOVANNI :- Faccio un break.. uno stacco.. C il programma della serie spaziale: Star Trek, lincredibile giustiziere dello spazio
LUIGI :- At capir che istrsion.. dopo na qual puntada a tadvantar.. (con esagerazione) <Giovanni, lincredibile cretinetti dellospizio>
GIOVANNI :-Ma come la fai grossa
RUSETA :- (rientrata alla battuta del figlio. Gli va accanto accarezzandogli la nuca) Accendi il televisore piccolo in cucina e dopo vai a studiare
LUIGI :- (scocciato, si rialza ed il padre lo blocca ad un braccio) Scsa v?.. A n mia par far sempar al bastian contrari ma.. NOI VECCHI..quand a sierum zoan.. parch at gh da saver ca sim sta zuan anca nuantar.. prma a sa stdiava e dopo as fava ad latar.. Prima il dovere e poi il piacere
GIOVANNI :- (ha uno scatto di nervoso, ed uscendo) Ma come rompi! (fuori)
SCENA II
(Luigi - Rusta)
LUIGI :- Et cap? Ma me a deghi che al post dal sarvl al gh dla blaSa tagh de ragin at s un braghi moli.. sa tagh de tort, non capisci i giovani.. sa tan gh mia al muturin, naturalmente sprintoso, at s un povrt e sa tan bevi mia na bibita giasda da farat gnir na congestion.. tan s mia moderan.. Ma nuantar a sierum sul di luct.. a smia nas za vc?
RUSETA :- I temp i cambia trop a la svelta rispet a na volta.. A nas f mia a temp a surbir na nva mentalit che sbit l bla che cambiada
LUIGI :- Per, se a me padar a ghs det <ma come rompi>, al mares dat un march chi nam catava gnanca p a lanagrafe A gheum p rispet.. a consideraum i sacrifsi chi faa par faras stdiar..
RUSETA :-L par mia faragh far i stes sacrifsi ca ghi a dma un po p s vinti
LUIGI :- Un po ad sacrifsi igh fars p s ben che mal
RUSETA :- Al nostar Giovanni per l un braf fil
LUIGI :- An deghi ma ad no (da sinistra si sente dalla T.V una sparatoria, un urlo agghiacciante e spari ancora. Rusta si porta la mano alla gola spaventata e Luigi ha un sobbalzo. Poi, con voce piena di ironia e comicit) I LHA COPA!
RUSETA :- (verso la cucina) Giovanni!.. Abbassa un po il volume per piacere!
LUIGI :- (Il volume si abbassa) Ci fai chiappare degli SPAI!
RUSETA :- Bisogna capiral.. l sempar da par l.. al nha amigh.. n amighi..
LUIGI :- (ironico) M, a la s et.. li amighi agh-i-eva..(passa un braccio attorno alle spalle della moglie) Par mia lasaral da par l.. demagh un fradln
RUSETA :- (scostandosi) Set in cirina..? Parch an tal f mia te?
LUIGI :- A ciparesi al premi a dla regina Vitoria
RUSETA :- (avvicinandosi al cucinino) Giovanni.. ora che vai di sopra a studiare
LUIGI :- A fem stdiar i fii e dopo i vo a far i disocup in cit.. Nisn a stdia par far al latonr, al cuntadin.. i risc-iars ad catar al laor e l tropa fadiga.. (va a sedere in poltrona o divano)
RUSETA :- Ma dim s.. et litg in ufsi cun na qual sca ca ta tat sfghi cun me?
LUIGI :- Sca?.. Ma chi che porta la gonna oggi..? (salace) Li vci.. esclsi i presenti as capes (dice dopo aver visto lespressione della moglie) .. qualchidn chagh fa spra a l orci (mima divertito) E po m a nho litg cun nisn
RUSETA :- Va ben, va ben.. A vaghi in butga a comprar qul che stasira a v la Viturina con s mar (prende il soprabito o altro dallattaccapanni)
LUIGI :- Ma cusa i v a far chi d magnagrpoli
RUSETA :- A tal s chi v luntera.. a la Viturina agh pis al nostra salutn.. e po in casa sua i-e sacrific, in pl mia ricevar gent.. La Stefania lhan gh gnanca la camra e la dorum in dlandit..
LUIGI :- (scherzoso) An pos mia diragh cl vegna a dormir cun Gioani
RUSETA :- Sta mia a dir sempar a dli bagiandi
LUIGI :- (c. s.) .. dal rest i gh la stsa et..
RUSETA :- I- sempar d ptlet.. e po i n mia discors da fras.. Ben a vaghi prma chi sra
LUIGI :- (ironico) Cumpragh anca i biscutn, chi gh al bochin delic..!
RUSETTA :- (lancia unocchiataccia ed esce)
SCENA IV
(Luigi Giovanni)
LUIGI :- (va alla soglia della cucina) E lora, stdent.. tan s mia and ad sura a stdiar..? An nhai mia cup bastansa a la television princh? Smorta cal bagi e stdia!
GIOVANNI :- (fuori scena) E ora.. uffa
LUIGI :- (si avvicina alla vetrina, prende un libro-mastro e si siede al tavolo) Dem nucida ai cunt a dlufsi
GIOVANNI :- (rientra con un libro che sbatte sul tavolo facendolo sobbalzare il padre) Pap, mi aiuti a fare gli esercizi, cos mi sbrigo prima
LUIGI :- Parch an t mia cuminci prma invci ad vardar cli bagiandi a la television.. Fai da par te.. O si no dai a t madar.. che in quant a far di cunt... (come a dire che la sa lunga)
GIOVANNI :- (con ruffianeria) Ma per te che sei ragioniere una stupidata
LUIGI :- Sta mia vunsar li sidli
GIOVANNI :- Che cosa sono?
LUIGI :- (sconsolato, al pubblico) In so p gnint dal nostar dialt.. Magari i parla ingls o tudesch ma.. is dasmenga li nostri ras.. (al figlio) Li sdli.. non un complesso rock., sono le carrucole
GIOVANNI :- Ho capito; non lo sai fare
LUIGI :- (spazientito) Vorr dire che non mi presenter ai tuoi esami
GIOVANNI :- (che non molla)Ce n un altro di matematica finanziaria.. lo facciamo?
LUIGI :- Lo facciamo? LO FAI!
SCENA V
(Luigi Giovanni Ruseta Noemi)
RUSETA :- (entra dallesterno) Eco fat! (posa un sacchetto con della merce. Si toglie la giacchetta o rebecca che appende allattaccapanni) Ontia fat prest?
LUIGI :- Varda che TOE fil al na sa far gnanca i cmpit dla tersa mdia.. tar che esam a li
RUSETA :-(riprendende la borsa per recarsi in cucina)E te chat s ragionier jtal, no?
LUIGI :- (verso il pubblico, salace, mimando) Li stesi parli sui.. la stesa schla
RUSETA :- (uscendo a sinistra) Intant a prepari da sna
LUIGI :- (mimando la rassegnazione) E acs, caro al me Luigi.. at s frig
GIOVANNI :- Allora?
LUIGI :- Eh, allora.. a son che (suonano alla porta. Soddisfatto dellinterruzione ad aprire)
NOEMI :- (vicina di casa, sulla sessantina, entra) Scsam Luigi sat distrbi a stra..
LUIGI :- (visibilmente soddisfatto) Ma qual distrb.. (guarda il figlio allargando le braccia come a dire<non posso aiutarti>)
NOEMI :- A nam funsiuna mia la ls.. a sar salt na qual vargola.. Pt daragh nucida par piaser? At faghi ls con la candela
LUIGI :- Ma sbit
GIOVANNI :- (sbatte seccato il libro sul tavolo)
NOEMI :- Cumbinasin stasra a gh lotantesima puntada ad <CUORE APPASSITO> e am dispiasars n poderla mia vardar
LUIGI :- (sornione) Ma as caps.. L trop interesant.. e sensa curent eletrica ans pl mia vedla.. Television ca funsiuna a legna in l mia incor invantada (chiama verso il cucinino) Rusta
RUSETA :- (entra col grembiulino davanti; si asciuga le mani) Scs Noemi.. a sunt adr a far da magn
LUIGI :- (alla moglie) A vaghi da dl a vedar par la ls
RUSETA :- Tti li scsi i- buni .. (accenna al figlio)
NOEMI :- Arvdas (esce con Luigi)
RUSETA :- (si avvicina al figlio) Perch non telefoni alla Stefania? A quanto mi hai sempre detto, lei brava in questa materia
GIOVANNI :- Hai ragione, telefono dallo studio di pap (prende il libro ed esce)
RUSETA :- (annusa) Al me rost..! (esce verso la cucina)
SCENA VI
(Rusta - Luigi)
(suonano alla porta)
RUSETA :- (va ad aprire brontolando) Al nas porta mai li cif adr (apre ed entra Luigi) Bla che fni?.. Sal saveva a tagh podevi far i cmpit
LUIGI :- (in guardia) In do l?
RUSETA :- Ad sura
LUIGI :- (sornione) Sa nera mia par la Noemi..
RUSETA :- (ironica) Euh.. ma as caps..
LUIGI :- (vedendo il tavolo non apparechiato) Ma.. a nas magna mia inch?
RUSETA :- Set n cun la prsia?.. Prepara almen la tola
LUIGI :-Ho cap.. che san faghi mia tt m a nas magna mia.. In do la la roba?
RUSETA :- In dal stacantn
LUIGI :- (estrae tovaglia, tovaglioli, posate, bicchieri ecc. parlando con la moglie fuori scena) La ls la funsiuna, ma par la television agh vl al tecnich (pausa intanto che bandisce il tavolo) Che brava dna la Noemi.. lha mha vest ca sera ptlt.. A credi che tra l el so Mignon agh fes dal tnar ai s temp.. prma dla gura
RUSETA :- (dal cucinino) Lasal lo in America.. men tan parli e p s ben a staghi (entra con due piatti aiutata dal marito che li pone sul tavolo e poi rientra con un terzo piatto) Sentat cl pront
LUIGI :- (a voce alta e con malagrazia) GIOAN l ura!
RUSETA :- (seccata, lo riprende) Giovanni e mia Gioan
LUIGI :- A nho mia biastm.. o sul ciam al ptlt
RUSETA :- L al parla italian e al s nom l Gio-van-ni e mia GIOAN!
SCENA VII
(Rusta Luigi Giovanni)
GIOVANNI :- (entra rapido apprestandosi a mangiare senza attendere gli altri)
LUIGI :- (sarcastico)Giovanni.. Te le sei lavate le manine? (brusco) Vat a lav.. rsnn!
GIOVANNI :- (scocciato, si alza ed esce)
RUSETA :- (al marito) Che viln!
LUIGI :- A tal drsi m cul l
GIOVANNI :- (rientra subito scrollandosi le mani e si siede, si mette il tovagliolo)
LUIGI :- (salace) Ma che lavada rapida.. (ironico) Buon appetito, caro (alla moglie) Agh lho det in italian
GIOVANNI :- Grazie altrettanto
LUIGI :- (al figlio) E domani sgurati anche le orecchie.. sion agh v la crcia
RUSETA :-Bisogna misiras che da ch nurtina a v la Viturina con Lisandar
LUIGI :- (ironico) Sperem chi abia za sn
GIOVANNI :- Viene anche la Stefania?
RUSETA :- Non lo so.. non lo hanno detto
GIOVANNI :- Anche lei impegnata negli studi
LUIGI :- Am par che la Viturina la curiusa un po trop in c nostra (suonano alla porta)
RUSETA :- (preoccupata) Ma.. chi sar a stura.. In sar mia bla che riv!
LUIGI :- (ironico) Ght para ca sia i carabinier chim serca?.. Verzat o no?
GIOVANNI :- Chi..io?
LUIGI :- No, cltar
SCENA VIII
(Rusta - Luigi Giovanni Brigadiere Caputo Appuntato Lo Previte)
GIOVANNI :- (si alza solo allaccenno del padre. Va ad aprire, poi arretra sbottando in una risata) PAPA!
(ENTRANO UN BRIGADIERE PICCOLO DI STATURA ED UN APPUNTATO DEI CARABINIERI ALTO E GROSSO)
LUIGI :- (si alza e gli va di traverso il boccone. Si pulisce col tovagliolo e balbetta) I.. i carabinr?
BRIGAD. :- Possiamo entrare?
LUIGI :- Prego.. ma.. par cosa..
RUSETA :- (si agita preoccupata)
BRIGAD. :- Abita qua un certo.. (legge da un foglio) Freddi Domenico detto Mignone?
RUSETA :- (risentita) No!. Qui abita solo Freddi Luigi, detto Luigino, mio marito
LUIGI :- (al sottufficiale) L m so.. mio zio.. ma lui in America da tanti anni ormai
APPUNT: :- (con accento siciliano) Questo per il suo recappito
BRIGAD. :- Sappiamo naturalmente che in America, anche se non ha mai regolarizzato il suo espatrio.. Comunque non per questo che siamo venuti
LUIGI :- (apprensivo) E lra parch.. Cusal mai cumbin?
RUSETA :- E in California dove ha un ristorante, per quanto ne sappiamo.. Ma nuantar cosa ghintrmia?
BRIGAD. :- E solo una formalit burocratica signora.. una pratica in sospeso da tanti anni, da archiviare..
APPUNT. :- Se vi giungesse qualche notizia.. se rientrasse in Italia..
RUSETA :- (dando voce al pensiero) Agh mancars anca qul!
BRIGAD. :- .. nel caso ditegli di rivolgersi a me.. a Bigadiere Caputo
LUIGI :- Capito
BRIGAD. :- No! CAPUTO!
LUIGI :- Capito, CAPUTO!
APPUNT. :- Allora siamo intesi?
BRIGAD. :- Scusateci ancora del disturbo ma noi, purtroppo, non abbiamo mai un orario. Arrivederci(saluta militarmente seguito alluscita dallappuntato, accompagnati da Luigi che a sua volta saluta)
SCENA IX
(Luigi Rusta Giovanni)
GIOVANNI :- (va di fretta al tavolo per continuare la cena)
RUSETA :- (al marito, sospettosa) Cuma faat a savr ca ghera i carabinir..
LUIGI :- E coma vt chal savs.. a lho det tant par dir
RUSETA :- S.. ma propria i carabinir?
LUIGI :- (va a sedere per continuare la cena) A lho det par trat in gir.. tant par rdar..
RUSETA :- (sempre diffidente) Mah.. (allontana da s il piatto) Intant a m pas la voja d magnar..
LUIGI :- (mangiando di gusto) A m no!
GIOVANNI :- Avr ammazzato qualcuno in America.. (mima misteriose intese) ..ed ora lo sceriffo lo star inseguendo..
LUIGI :- (spazientito) S, a caval dun ndar mt..Magna Sandrn...sceriffo..
GIOVANNI :- (sempre misterioso) Sar nel traffico della droga..
RUSETA :- Giovanni smettila!
LUIGI :- (seccato) A tinscars contra la television clat f ragionar a sta manra.. e si che i an in sla gba a ta ghi-!
GIOVANNI :- (prende il piatto e si alza) Ho capito, vado di l a studiare
LUIGI :- Cun al piat?
GIOVANNI :- E anca cul bicr!(esegue ed esce alla sinistra)
RUSETA :- (controlla lora agitata) Urca v.. da che n po ariva chi d l..! (si alza) Dasparcima
LUIGI :- Ma m.. a gh fam incra
RUSETA :- Par stasra piat nich.. em pers dal tep cun i carabinir
LUIGI :- (alzandosi a sua volta) S.. l mi.. a nas sa mai chi ghbia incr da snr..
RUSETA :- Che borsa!.. I v dopo sena Cusa ght da dir sempar a lilur?
LUIGI :- (aiutando la moglie a sparecchiare) Gnit.. i- sul d ca magna a giba e basta do bravi parsuni.. timoradi.. (salace) A nagh v gnanca al dansun quan i cicia i biscotn ad chiatar.. (tirando una stoccata) I gh na lengua cla tja e la cuss mei di sartur
GIOVANNI :- (appare sulluscio e con finta noncuranza) P.. alla televisione c <Operazione Spionaggio>.. forse lo zio Mignone..
RUSETA :- (adirata) Giovanni smettila!.. Non ha proprio niente da fare?
LUIGI :- (al figlio, ironico) V.. mignin e Mignon.. at s propria un bel cuin!
GIOVANNI :- Ma no si pu nemmeno scherzare.. (esce)
RUSETA :- Lha ciap da la t rsa.. da la mia no d sicr!
LUIGI :- (ironicamente comico) Ma as caps.. al n mia cme t cusin Fabin.. chal v in pisa cun la bursta in man (cammina con movenze femminili)
RUSETA :-(punta sul vivo)T pensa a t so, lamerican..e ai carabinir chil serca!
LUIGI :- (sta per replicare quando suonano alla porta. Ironico) Arrivano i nostri! (va ad aprire)
SCENA X
(Luigi Rusta Lisandar Viturina)
LUIGI :- (esageratamente accogliente) Oh.. ma che piasr.. Gni pr dentar..
LISANDAR :- (sulla quarantina, stempiato, molto miope, porta spessi occhiali. Indossa soprabito e quando parla si emoziona e balbetta) Bu-buna sra
VITURINA :- (di poco pi giovane del marito. Porta i capelli a crocchia. E vestita di scuro) Ciau..
RUSETA :- E la Stefania?
VITURINA :- Me fila l adr a stdiar (si toglie il soprabito che d al marito il quale, miope com lappende ma cade tutto per terra. Raccoglie e sistema Luigi. Viturina parla e si muove col fare di una beghina)
LISANDAR :- (si toglie a sua volta il soprabito e stessa cosa nellappenderlo. Luigi lo prende prima che cada a terra) A-ancha Gioani al gh i e-esam, n?
LUIGI :- L da dl chal stdia.. (ironico) Cun li scfi in sli bartolani.. cusa capiral mai.. Ma.. sintf.. (salace, indicando il divano) .. al vostar solito post!
(VITURINA AIUTA IL MARITO, MEZZO ORBO, A SEDERE SUL DIVANO CHE, PRIMA SI ERA SEDUTO SUL BRACCIOLO. SITUAZIONE COMICA)
VITURINA :- (con voce da santarellina, cupa in viso, esprimendo un forte dispiacere) E lora vuatar.. coma vla?
RUSETA :- (in piedi, accanto a Viturina) Cm l slit
LUIGI :- (che nel frattempo li stava squadrando) Ma che fci alegri!
(SOSPIRONE DA PARTE DEI DUE AMICI)
RUSETA :- Af faghia al caf?
LUIGI :- (sornione, alla moglie)Ma li dmandi da fa?
VITURINA :- (che non ha capito lantifona) Sempar gentile al Luigin.. Grasie.. Ma al caf, prma ad magnar, lam ts lapetitu
LUIGI :- (ha uno scatto nervoso, e alla moglie) Et vest?
VITURINA :- (che si accorta dello scatto di Luigi) Per, stef mia distrbar.. a m pas la vja
RUSETA :- (d unocchiataccia al marito) Ghif incra da snr?
LISANDAR :- Eh, s.. em fat tardi parch a siem and da laoct
RUSETA :- Da laocat?
LUIGI :- (comico) Af divid?.. La Viturina la s fta lomt?
VITURINA :- (offesa) M cli rbi l ani a faghi mia.. l pc!
LUIGI :- (sempre salace) Pc par chi? Par lomt? (notando che Lisandar sta per reagire) A schersi, a schersi.. par carit..
LISANDAR :- I sche-schers chi-chi nam pias mia ta-tant. Vagh pian Nano
VITURINA :- (triste e compunta) A siem and da laoct par via dla casa.. Al padron al s dat al sfratu.. (piagnucolando) .. dopu quasi vintan..
RUSETA :- Oh, Vitoria.. comam dispias.. E come mai?
LISANDAR :- Lha de-det chal gh d bi-bisogn parch as ma-marida la s p-ptlta.. as marida
LUIGI :- Un mument.. par quale chan so m al gheva na fila clas doveva maridar za vintan adr
VITURINA :- (sempre affranta) L sempar qula
LUIGI :- Cume ptlta l bastansa stagiunada
VITURINA :- (occhi al cielo, quasi implorando) Se al Signur algh mits na man in sal cr
LUIGI :- (salace) I ghar ms la man da natra banda inveci che in sal cr..
RUSETA :- Ma Luigi!
LUIGI :- Agh vl dal curgio.. l brta cm la fam
VITURINA :- (come una litania)An saim in dua sbtar la testa..I ft i- car dimondi
LUIGI :- (sempre arguto) As pl anca dar che.. la sposina si trovi ancora una volta.. sedotta e abbandonata.. L p ad vintn clagh prva
RUSETA :- If prov a insibiragh di p?
LISANDAR :- L al prm pas chm fa-fat.. anca se par nu-nuantar al sars sta un sa-sacrifsi.. ma al vl al sit e ba-basta
VITURINA :- (reprimendo malamente linvidia) Beati vuatar ca st in dal sit ad vostar so e an gh mia sti strolich
LISANDAR :- (rincarando la dose) E l l in America.. (tirando una frecciatina) A meno che al na pensa ad riturnar al s pas..
LUIGI :- (ha uno scatto comico.. si tocca.. ferro, fa le corna)
RUSETA :- (cambiando discorso) Af preparia qul par sena?..
VITURINA :-No, grasie Rusta.. trop distrb
RUSETA :- Ma qual distrb.. (al marito che aveva accanto) Anca Luigi linsest ..
Vera Luigi ca tinssti? (Le d una gomitata affinch dica di s)
LUIGI :- Ahio!.. (si massaggia lo stomaco) Ah, s, s.. a inssti prma che.. (accenna alla moglie unaltra eventuale gomitata)
VITURINA :- A si dla brava gent.. (con finta amicizia) A speri propria chi nif par mia fra ad casa anca vuatar.. a nas so mai..
LUIGI :- (fa le corna)
RUSETA :- Sperema ad no.. Em spes tanti ad chi bsi par farla rimodernar..
par far la scala dandar ad sura e tirar via larbalsaal bagn, i caloriferi.. (dando unocchiata al marito) Bsi chavres duv tirar fra al padron ad casa..
LUIGI :- (ironico) Ma as caps.. Vedat Lisandar, larbalsa a lm tirada via par nostra cumudit e anca tti i lavor cla dseva l..e che a ga stma sensa pagar gnanca un fnich.. Per se m so lam mandes anca di dolari an sars mia na brta ida..
LISANDAR :- (non sa trattenersi) Ah!.. A ga-ga st anca a sbfu.. Ma che c.. (accenna e si trattiene) Che c-ccagna!
VITURINA :- As pl anca dar chal ghbia famia o siun..
LUIGI :- ..siun convoler.. a<giuste nozze>.. Ma l al sto ben in America, atar che vegnar da sti bandi, in ms a la fmana dopu quarantan cl via
VITURINA :- (con aria afflitta) A sun cuntenta par vuatar (suonano alla porta)
RUSETA :- (va ad aprire sbottando) E ads chi gh?
LUIGI :- (scherzando) A sar me so chal dis chal riva
SCENA XII
(Luigin Rusta Lisandar Viturina Fatrin)
FATRIN :- (appare sulla soglia) "Buna sira.. Gh' Freddi Luigi?"
LUIGI :- "A son m"
FATRIN :- Telegrama" (lo porge assieme ad un piccolo registro) "A gh' da firmar ch" (mostra dove)
LUIGI :- (eseguendo) "Un.. telegrama?"
FATRIN :- "Da l'America"
RUSETA :- (con noncuranza) "An sar mia capit qul a t so?"
LUIGI :- (ironico) "Ti piaceresse eh?.. Fam lsar prma.."
FATRIN :- (che attende la mancia) "Alora.. a pos and.."
RUSETA :- (al marito, sottovoce) "Dagh la mancia"
LUIGI :- (sornione) "S'if pag par far al fatrin dli posti?"
FATRIN :- "Agh mancars anca chi 'n'am paghes mia.."
LUIGI :- (avvicinandosi all'uscio per chiuderlo) "Alora scs.. a sri l's sion a ma scapa al gat"
LISANDAR :- "Al gat.. An l'ho mai vestal gat in ca vostra"
RUSETA :- "Parch t'han gh' mia dat la mancia?"
LUIGI :- (salace) "Sarebbe stata corruzione di pubblico ufficiale!" (legge in silenzio il telegramma e poi, come un cane bastonato, lo passa alla moglie)
RUSETA :- (legge e poi, sconsolata, allarga le braccia e si siede affranta) "Oh, no.."
VITURINA :- (melliflua) ".. 'na qual disgrasia?.."
RUSETA :- (nervosa) "Ps!"
LISANDAR :- (curioso) "Cu-cus' scs?"
LUIGI :- (cercando di fare l'indifferente) "Ma gnint.. ariva me so Mignon!"
VITURINA :- (pronta, con aria malignetta) "E vlal al sit?"
RUSETA :- (scocciata) "A speri ad no.. In doa andrsm nuantar?"
LISANDAR :- (pronto) "Da l'a'oct!" (d un'occhiata alla moglie, che appare soddisfatta)
RUSETA :- (sbottando) "Agh mancars anca questa.."
LUIGI :- (comico) "Propria mancar.. a dsires da no.."
RUSETA :- (su di giri) "T tas cl mei!.. Prma a t'hae det: <a sar i carabinier> e-i era i carabiner da bon.."
VIT. e LIS. :- "I carabinier?"
RUSETA :- "Dopu a t'hae det: <a sar al so ch'al dis ch'al riva>.. e al telegrama al t'ha dat ragiun. L' mei ch'at tasi!"
LISANDAR :- (a Luigi) "At podresi far l'indovin cun li carti.. at farsi di bi bsi"
LUIGI :- "Ma i- stadi cumbinazin"
RUSETA :- "Ma.. chis!"
VITURINA :- (sorniona) "E acs.. dopu tti 'sti an.. al riva da l'America.."
LUIGI :- (comico) "Sl'era in Francia, al rivava da la Francia.." (suonano alla porta)
SCENA XI
(Luigi - Rusta - Noemi)
LUIGI :- (spazientito) "Am par d'sar in dl'opereta il 'Paese dei Campanelli'. E chi gh'?"
RUSETA :- "V, l' mei ch'at tsi" (va ad aprire. E' Noemi)
NOEMI :- (vestita per uscire di casa) "Scus Rusta, ma ho vest al postin a 'st'ura.. An sar mia 'rivada 'na qual brta nutisia a speri"
LUIGI :- (come fosse la cosa pi naturale del mondo) "Ma no, a 'riva sul me so Mignon" (indicando una sedia accanto al tavolo) Sintf
NOEMI :- (esegue) "Menu male ch l'a n mia 'na brta nva"
RUSETA :- (scocciata) "Parch.. second v la 'na bla nva?"
NOEMI :- (sorvolando) "Oh, Siura Vitorina, siur Lisandar.. scs s'a v'ho distrb.. Ma in questa casa agh sont ad cunfidensa.. a gh' vest al Luigi cl'era ptlt.." (assorta) "E acs Mignon al rientra in Italia.. al s paes.. a c sua.. bene, bene.."
RUSETA :- "A f prest v a dir: 'bene, bene'.. A part al scombsulament ch'al porta, in doa al mitmia a dormir?" (pausa) "In dla camarina ad sura agh dorum al ptlt, in qula ch'agh dormeva s so.." (indica Luigi) ".. agh siem nuantar.. Me an so propria.."
LISANDAR :- (con malignit) "A vur dir ca mitr tt cme prma.."
NOEMI :- "Ma.. al precis al d ch'al riva e.. sl'ha intensin ad.."
VITURINA :- (interrompendo) "..ad firmaras par sempar?!"
LUIGI :- "L'ha sul det: 'segue lettera"
NOEMI :- (nostalgica, con tenerezza) "Quanti an pas dal quarantr a-ads.. praticament da quand i l'ha fat parsonr in Sicilia." (pausa) "..al m'a scrt da l'Algeria ch'al fava al chgh e dopu, quand i l'ha min in America, l'ha decs ad firmras a guera fnida"
RUSETA :- "Al podeva continuar a stragh!"
VITURINA :- (incuriosita) "Ma alura.. alf scriveva da spes"
LUIGI :- (ironico) "Al saveva scrivar!"
NOEMI :- "Da sps no; sul 'na qual cartolina a travs la crus rsa.. A guera fnida.. 'na qual letra.." (a Luigi) "Pensa un po' che testa mta.. al vre'a ch'ands in America anca m.. ch'am mits i bsi da banda pr'al vias.. Ma i bsi in bastava mai e i m'agh vreva par magnar.. con cla pension ch'im do a gh' da strolicar a tirar inans .. atar che 'Merica.."
LUIGI :- "Agh vreuf ben a m sio, vera?"
NOEMI :- "A sierum zoan alura e con tanti speransi, dopu tt al triblar dla gura.." (sospira) "E acs.. l' pas 'na vta .." (scherzando) "Al savr l cus l'ha cumbin l z!"
RUSETA :- (un po' dura) "Qul mia bel ad sicr, dal moment ch' gn i carabinier a sircaral" (a Nomei, con malignit) "Come mai an-i mia vest?"
NOEMI :- (non raccogliendo) "Forsi an s'era mia in casa. Ades, par esempi, a vaghi da la m amiga Zoraide a zgar a cipa-quindas" (malinconica) "..quand i an i psa as gh' 'd bisogn d'un po' ad cumpagnia.." (pausa) "Ma par Mignon cun i carabinier a son sicra ch'as trata d'un sbaliu.."
LUIGI :-(rinfrancato) "Ma l' ben quel ca deghi anca m.. Se dal 1943 al n' p gn in Italia cus'a plal aver fat?.. O bursa negra o l'ha cunt 'na qual barselta cuntr' al duce"
VITURINA :- "..rivararal cun mojer?"
LISANDAR :- (rincarando la dose) "Magari con soquanti fii"
LUIGI :- (salace) "St o quindas! E ngar!.. In dal telegrama an gh'era mia scret un rumans.." (ironico) "Quand a rivar la letera af tgnir infurm!"
NOEMI :- (sorridendo) "Oh.. an credi mia ch'als sia marid.. "
LUIGI :- (scherzando) "Magari ogni tant.."
VITURINA :- (scandalizzata) "Ma Luigi!"
LUIGI :- (minimizzando) "Parch?.. Te e Lisandar a let a gh'and sul par dir al rusa- ri?" (verso Noemi) "A meno che.. al na gh'abia di atar vsi.. cm un qualch parent.." (si tocca le orecchie dando unocchiata alla moglie)
NOEMI :- "Ah, ah, ah.. a n'am rislta propria.."
VITURINA :- "E cum'a fef a saveral?"
NOEMI :- (con compatimento) "Dopu a v'al spieghi" (avviandosi all'uscita) "Ste ben.. alegri.."
RUSETA :- (accompagnandola la saluta con poco entusiasmo) "Ste ben" (richiude l'uscio) "A gh' poch da star alegri.."
SCENA XII
(Ruseta - Luigi - Viturina - Lisandar - due ladri)
(Rosetta va a sedersi. Vittorina e Alessandro si alzano per andarsene)
VITURINA :- "Andem anca nuantar"
RUSETA :- "S'af firm af prepari qul, luntera"
LISANDAR :- (guardando la moglie, rammaricato che non accetti l'invito) Eh, sla dis da no..l no.. Bisogna pro-propia andar via (suonano alla porta)
LUIGI :- (ironico e comico) Ma vers.. tan ghar mia para di ladar ads.. Sin ve mia a portarsan, da rub an gh gnint
RUSETA :- Natra neuva.. (va ad aprire)
LADRI :- ENTRANO DUE LADRI COL VISO COPERTO DA CALZAMAGLIA E PISOLE PUNTATE. ROSETTA GRIDA SPAVENTATA E SI APPOGGIA AL PETTO DEL MARITO IL QUALE, BUFFO, BALBETTA A MANI ALZATE. VITTORINA LANCIA UN GRIDO E SI ACCASCIA SULLA POLTRONA. LISANDAR, TREMANTE, CERCA DI SCAPPARE MA VIENE PRESO PER IL COLLETO DA UN LADRO E SBATTUTO SU DI UNA POLTRONA)
LUIGI :- (goffo, ha le mani alzate e balbetta) "Ma.. ma.. cus'a vrif?.. Che.. che.." (un ladro gli punta la pistola mentre il sipario si chiude) "Ben .. alura..a tas sbit!"
(SI CHIUDE IL SIPARIO)
FINE DEL PRIMO ATTO
ATTO SECONDO
(stessa scena del primo atto)
SCENA I
(Giovanni - Luigi - Rusta)
GIOVANNI :- (entra in scena e sbircia nel cucinino per accertarsi che solo. Va al telefono) "Pronto Stefania?.. S, sono io, ciao.. Sei sola?" (pausa) "Anch'io.. Sono andati dai carabinieri per quel trambusto dell'altra sera con i ladri" (pausa) "No. Non ho sentito nulla. Studiavo di sopra e per di pi avevo le cuffie dello stereo" (pausa) "Beh, riesco a concentrarmi lo stesso" (pausa) "Mi devi dire una cosa importante? ..Non puoi dirmela al telefono?" (pausa) "Come vuoi.. Se lo sapessero in casa che qualche volta anzich andare a scuola andiamo lungo le rive del fiume.. fra i pioppeti .. sai che ridere" (pausa) "Stefania, perch non fai un salto tu da me?" (pausa) "Te l'ho detto, sono andati dai carabinieri" (pausa) "Va bene vengo io da te " (pausa) "S.. subito" (si apre la porta ed entrano Luigi e Rusta. Si tolgono le giacche che appendono guardando il ragazzo. Giovanni cambia tono) Daccordo MARIO...va bene MARIO.. arrivo" (posa il ricevitore)
LUIGI :- (sornione, con comicit) "Chi eral?"
RUSETA :- "Set sord?.. L'era Mario"
LUIGI :- (che mostra di non credere) "Ah"
RUSETA :- "Parch?"
LUIGI :-(guardando il figlio che faceva l'indifferente) "Sicome a l'ho vest cambiar ad culur"
RUSETA :- (si avvicina preoccupata al figlio) "Ti senti male caro?"
GIOVANNI :- (seccato) "Ma che male.."
RUSETA :- (al marito, come una sentenza) "Al stdia trop!"
LUIGI :- (mima comicamente come dire: 'Capirai come studia')
GIOVANNI :- (cambiando discorso) "Dove siete stati?"
RUSETA :- Dai carabinieri"
GIOVANNI :- "C'erano anche Alessandro e la signorina Vittoria?
LUIGI :- "I gh'ea d'andaragh dopu ad nuantar"
GIOVANNI :- (soddisfatto della risposta, tra s) "E.. cosa vi hanno chiesto?"
RUSETA :- "Se avevamo dei sospetti dal momento che, a quanto sembra, i ladri sono andati a colpo sicuro.. " (dispiaciuta) "Mi hanno rubato anche la spilla d'oro che tuo pap mi aveva regalato per lanniversario di matrimonio" (siede accorata)
LUIGI :- "Am par fin d'imposebul ch'an t'bi sant propria gnint"
GIOVANNI :-"Beh.. di sopra non sono venuti e poi avevo anche le cuffie un po' su di volume"
LUIGI :- (sedendo) "Sentat ch'at cunti.."
GIOVANNI :- ".. me lo dirai un'altra volta.. devo andare.. sai.. gli esami.."
LUIGI :- "Ho cap.. vo, vo da MARIO.. tant i carabinier i v incra"
GIOVANNI :- (incerto) "Allora.. vado.." (si avvia prendendo il giubbotto dall'attaccapanni)
LUIGI :- (con aria di chi ha capito tutto) ".. Da MARIO!"
GIOVANNI :- "Ma te l'ho detto, no?" (trilla il telefono. Luigi fa per alzarsi ma Giovanni, lesto, alza per primo la cornetta. Luigi, comico, resta a met col sedere alzato dalla sedia)
LUIGI :- "Che saita!"
GIOVANNI :- Pronto?(imbarazzato, titubante) S, Mario.. sto arrivando(pausa)Sei..
sei sempre.. solo?" (pausa) "Va bene.. fra poco sar l per quegli appunti" (pausa; guarda i genitori) "No.. non si pu.."
LUIGI :- (ironico) Non si pu
GIOVANNI :- (pausa) "Hai indovinato.. Ciao" (chiude la conversazione) "Vado"
LUIGI :- E dove li scrivi gli appunti.. in sma a na man?"
GIOVANNI :-"Beh, un foglio l'avr anche lei.. volevo dire.. anche lui!" (esce rapidamente)
SCENA II
(Luigi - Rusta)
LUIGI :- "Al's cred d'sar frub"
RUSETA :- (seduta, sta rimuginando) "Sa pensi a l'atra sira.. che spi.. Gnanca in casa as pl star tranquili.. ma che temp!"
LUIGI :- (si alza) "Bisogna ca prepara i cunt par la fabrica. Lnd a gh' lasemblea dal nostar repart e.. con l'aria ca tira.." (prende intanto un registro, siede e l'apre) "La fabrica ad Carp i l'ha sarada.. ads i f li mj sintetichi e sa n'as cambia mia.. andrem in soarini.."
RUSETA :- (pensierosa) "Sperema da no.. Al ptlet al def anca stdiar.."
LUIGI :- "Al def, al def. Al n' mia ublig. S'an's pl mia faral stdiar l'andr a far al sot-caldera"
RUSETA :- "E figrat se al me Giovani al v a laorar in un casl"
LUIGI :- "Magari il tuls.. Agh n' di zoan ch'is mantegn i stdi con di laor qualsiasi.. stdiar.. Sl'a vo avanti acs a gh'arem da stdiar tti.. ma par rivar a co dal ms.. Ansi.. l' mei cuminciar a far dli ecunumii"
RUSETA :- "Ma p se che ecunumii d'acs.. A n'andem in nisn sit.. Mai fat li frii.. A la sira as mitema davanti al televisur.. sempar ca n'agh sia mia la partita ad balun parch siun a tla vardi sul t.. A serch ad riciclar al magn par mia strsiaral e t'am ve a dir ca gh' da far dli ecunumii.. Fali t e lsa l ad fmar.."
LUIGI :- "Che stufarla.. Al so anca m ch'at s 'na brava rasdura.. Anca Gioani al na vo mia in cumpagnii ca spend di bsi parch l' sempar in bulta" (sornione) "Cm s padar dal rest"
RUSETA :- "Agh mancava anca ch'i gnes a rubar in casa.."
LUIGI :- "Pasiensa Rusta.. ormai l' fta.. Mei questo che 'na brta malatia.." (si avvicina con affetto posando una mano sulle spalle della moglie) "Par la spla stat mia a preocupar. Apena a podrm an comprar 'n'atra.. magari a rati e incor p s bla" (suonano alla porta)
SCENA III
(Luigi - Rusta - Lisandar - Viturina - Noemi - brigader - carabinier)
LUIGI :- "I carabinier" (va ad aprire. Sono Lisandar e Viturina) "Oh.. Bsta e boton.. avanti.. Cum'andemia?"
LISANDAR :- (entrando con la moglie, contrito) "Eh.. a siem ch.."
VITURINA :- (ostenta una vistosa spilla sulla giacchetta o sul vestito) "E a vuatar.. cum'a vla?"
RUSETA :- "Ciau.. a siem ch ca spitema i carabinier"
LISANDAR :- "E cume mai i ve che lilur?"
LUIGI :- "I ha det che 'vengono a fare un sopralluogo in sito'.. a vedar un po' la disposizion di loci" (suonano alla porta. Luigi va ad aprire)
NOEMI :- "As pl?" (entra)
LUIGI :- "Sicr.. Riunione di famiglia" (sta per richiudere quando entrano anche il brigadiere ed il suo appuntato. Luigi li indica dicendo) "..Cun i fratelli Branca"
BRIGAD. :- (entrando col suo aiutante) "E' permesso?"
LUIGI :- (scherzando) "Avanti, c' posto!"
CARAB. :- "Buon giorno"
BRIGAD. :- "Possiamo dare subito un'occhiata alle stanze?"
RUSETA :- "Faccio strada, prego" (sia avviano alla stanze)
VITURINA :- (ostenta sempre la spilla, strofinandola con la manica)
NOEMI :- (che ha notato) "Sempar elegante la siura Viturina"
LUIGI :- "E cum'a vla cun la casa?"
LISANDAR :- "A-a siem se-sempar adr sircar.." (i carabinieri e Rusta rientrano)
LUIGI :- "Sintef.. sedete prego.. S'agh manca dli scragni a vaghi a trli in cusina"
BRIGAD. :- "Grazie" (siede ed estrae dei documenti dalla sua cartella)
CARABIN. :- (a Luigi) "Grazie; sto in piedi" (sta accanto alla porta)
RUSETA :- "Psia daraf un bicern.. un nosn?"
BRIGAD. :- "Grazie no. Non in servizio.. dobbiamo anche sbrigarci perch abbiamo altre grane da risolvere.." (si guarda attorno) " Ci siete tutti?"
RUSETA :- "Manca mio figlio.. E' andato.."
LUIGI :- (interrompendo, ironico) "..Da Mario.. un suo amico.. a studiare"
BRIGAD. :-"E' solo un colloquio informale che facciamo. Dalle risultanze potrebbero emergere elementi utili, nel qual caso indirizzeremo le nostre indagini nel modo pi opportuno" (pausa) "Appare innanzitutto evidente, visto che non stato rovistato quasi per nulla nei cassetti, come i ladri SAPESSERO dove mettere le mani. Ora, mi domando, come mai?"
TUTTI :- (fanno scena)
LUIGI :- ".. e cosa si risposto?"
RUSETA :- "Siur brigader..s'al n'ha gh mia 'd bisogn ad m.. a gh'ars qul da far.."
BRIGAD. :- "Faccia pure.. qualora fosse necessario, la chiamo" (legge un nome dal suo fascicolo) "CHIERICI VITTORIA!"
VITURINA :- (presa alla sprovvista si alza con voce tremolante) "A sunt.. a sun m!"
BRIGAD. :- "Non si agiti signora, non la mangio mica"
LUIGI :- "La sars dra da digerir sensa al fernt"
BRIGAD. :- (scorrendo le note del fascicolo) "Chierici Vittoria.. in Chiesa?"
VITURINA :- "Tti li matini"
BRIGAD. :- (che non ha compreso) "Come sarebbe a dire?"
VITURINA :- "Sarebbe a dire che tti li matini a vaghi in csa a sentire la Santa Messa"
BRIGAD :- (sorridendo divertito) "Ma cosa c'entra..ho chiesto se coniugata in Chiesa"
VITURINA :- "Si capisce che sono coniugata in Chiesa, mica in municipio(al marito) E che cerimonia.. vera Lisandar?
LISANDAR:- (distratto) Eh?
VITURINA :- La cerimonia
LISANDAR :- Ah!.. Euh..
BRIGAD. :- (spazientito) "Ma signora!
VITURINA :- Parch, an vo mia ben?.. A sierum pront pr'andar a casa nostra.. a gh'eum incora da snar..perch deve sapere caro marescial.."
BRIGAD. :- "Brigadiere, prego"
VITURINA :-"A dseva ca n'eum mia sn par via dal sfrato..parch al padron.."
BRIGAD. :- (facendo cenno di stringere) "Ai fatti signora.. ai fatti.."
VITURINA :-"Insoma a sierum adr andar via quand i suna a la porta, la Rusta la v a vrar e.."
BRIGAD. :- "Fin qui lo sappiamo.. e mi dica.. corrisponde al vero che il signor Freddi abbia detto: 'Sono i ladri'?"
VITURINA :- "Beh.."
BRIGAD. :- "Beh, cosa?"
VITURINA :- "S e no. Sicome la Rusta la dseva: <E chi gh' ads?> , il Luigi ci ha detto: <a gh' sta i carabinier.. agh manca sul i ladar>"
BRIGAD. :- (sospettoso) "Ah!.. Ha detto cos"
LUIGI :- "Ch'al na stga mia a crdar.. la gh' fat la zunta come in bcara.. come dal macellaio"
VITURINA :- "P o men l'ha det acs.. Per a pensarci bene il Luigi ci ha indovinato.. E' UN INDOVINOSO"
LUIGI :- (sarcastico, facendo l'atto di fare un'endovena) "S.. 'na FLEBO!"
VITURINA :- "E' proprio un indovinoso, perch deve sapere caro Capitano.."
BRIGAD. :- (facendo l'atto di chi si stufato di ripetere sempre le stesse cose) "S.. va b.. lasciamo perdere.."
VITURINA :- ".. che ci aveva indovinato anche prima.. quando ha detto.." (cerca di imitare Luigi) "<..a sar al so Mignon ch'al dis ch'al riva..>"
BRIGAD. :- (squadrando Luigi) "Sempre pi interessante. Si accomodi signora Chierici" (a Luigi) "Signor Freddi.. che cosa scriveva suo zio Freddi Domenico?"
LUIGI :- "Sar un INDOVINOSO com'la dis cla lengua.." (si riprende per non dire uno strafalcione) "Ehm.. la signora Vittoria, ma sapere quello che ci sar nella lettera che NON HO ANCORA RICEVUTO.. un po' complicato, le pare?"
BRIGAD. :- "Ma vi ha scritto s o no?"
LUIGI :- "Ha mandato un telegramma che diceva <segue lettera>, ma la lettera la n' mia incora 'rivada"
BRIGAD. :- "Come faceva allora a sapere che stavano portandole notizie di suo zio"
LISANDAR :- "L'.. p..p s braf ad quei ca-ca f li ca-carti.. Un ca-cartomante nato!"
LUIGI :- (nervoso) "T l' mi ch'at tsi.. Sta mia a spasr la bca cun la patia ad ch'i atar.. Siur Brigadier, l gn ch pr'al fat di ladar o par m so?.. E po', ch'al ma scsa.. s'a fs v'n ch'al gh'indguina a far un bel tredas cun la schedina.. Me ho det cl'era m so ch'al scriveva tant par dir un fat quasi imposbul.." (meravigliato) "Inveci..l'era vera"
BRIGAD. :- (conciliante) "Non se la prenda signor Freddi, non se la prenda"
LUIGI :- (incavolato, a mezza voce) "Eh, si.. non se la prenda.. "
BRIGAD. :- (controllando il fascicolo) "CHIESA ALESSANDRO!"
LISANDAR :- (distratto) "Eh?.. Chiesa Alessandro.. ? Ah.. Chiesa Alessandro.. a su-sun m.. pre-presente" (si alza)
LUIGI :- (ironico) "L'ha rispost a l'aplo"
BRIGAD. :- "Confermate la versione degli altri in merito ai fatti accaduti l'altra sera?"
LISANDAR :- "Qua-quai fat?"
VITURINA :- "Ma s.. i ladar.."
LISANDAR :- "Qua-quai ladar?"
BRIGAD. :- "Signor Chiesa, non abbiamo tempo di scherzare.. Allora li saprebbe riconoscere?"
LISANDAR :- "Cun chi calst da dna in sla fa-facia..?" (scuote il capo) I pareva d marls dasmans.. due pa-pannocchie di granoturco spa-spannocchiate
BRIGAD. :- Si accomodi"
LISANDAR :- (miope com', va a sedersi sul bracciolo del divano. La moglie l'aiuta a.. scivolare e a sedersi)
BRIGAD. :- (guarda il fascicolo) "La signora MALAVASI NOEMI"
NOEMI :- (brillante) "Signorina..prego"
BRIGAD. :- "Va b.. signorina.. nata a Suzzara il.. "
NOEMI :- "Lasci perdere la data"
BRIGAD. :-"Allora signora..Pardon.. Signorina.. l'altra sera lei era qui, in casa Freddi"
NOEMI :- "In casa Freddi?"
LUIGI :- "Ma s, ch da m"
NOEMI :- "Ah.. l' vera.. an sun mia viada a dir: <in casa Freddi>"
BRIGAD. :- "Che ora era?"
NOEMI :- "Ma agh l'ho bla che det in caserma, no?"
CARABIN. :- (rimasto sempre in piedi) "E lei glie lo ripetesse ancora, ah?"
NOEMI :- "S, s.. par carit.. tant an costa gnint" (pensa) "Allora.. mi faccia pensare..c'era il telegiornale della sera, ma al me televisor al s'era guast.. allora.. erano le otto.."
CARAB. :- (interrompendola) "Volesse dire le otto di sera?"
NOEMI :- (ironica) "S, volessi dire che il telegiornale della sera non lo fanno alle otto del mattino. Dovevo andare dalla mia amica la Zoraide a far una partida a cipa-quindas"
BRIGAD. :- "E cos lei usciva a quell'ora per andare a giocare a carte.."
NOEMI :- (ironica) "Guardi brigadiere che ho provato a giocare a 'cipa-quindas' da par m.. ma a vinsi sempar"
RUSETA :- (rientra e posa sul tavolo un cabaret con bottiglia, bicchieri di acqua minerale che versa) "Siur brigadr, agh sar gn s.. ch'al beva un po' d'acqua"
BRIGAD. :-"Grazie signora, troppo disturbo. Allora lei andata via prima che arrivassero i ladri"
NOEMI :- "Quand agh s'era m e gh'era al Luigi, la Rusta e chi d bi galis.." (si riprende correggendosi) "Volevo dire, la signora Vittoria e Lisandar"
BRIGAD. :-"Uscendo, ha notato per caso, nelle scale, o nelle vicinanze, qualche viso sospetto?"
NOEMI :- "No. Per appena fuori casa ho visto due giovanotti eleganti.. cun 'na bursa.." (con aria da intenditrice) "Ma a s'a vdeva sbit chi era do parsoni distinti.. d siur"
BRIGAD. :- "Ah.. e li saprebbe riconoscere?"
NOEMI :- "Mmm.. la stradina l'ha gh' un lsor acs debul ch'al par un pia-fgh"
BRIGAD. :- "Passi da noi, le mostreremo alcune foto segnaletiche. Chiss che non possa riconoscerli malgrado la lampadina che sembrava un pia-fuoco"
NOEMI :- "Passer"
BRIGAD. :- (prende un bicchiere d'acqua e beve. Posa il bicchiere e guarda Noemi con l'aria di dire <adesso ti arrangio io>) "E ora, cara.. signorina.. c' dell'altro!"
NOEMI :- (si insospettisce e sta sulle spine) "De.. dell'altro?.. E cosa?"
BRIGAD. :- "Intendo parlare di FREDDI DOMENICO, DETTO MIGNON!"
NOEMI :- (si agita sulla sedia) "E me.. cusa gh'intria?"
BRIGAD. :- "C'entra signor, c'entra perch il FREDDI DOMENICO E' IN CASA SUA!"
NOEMI :- (coprendosi il viso) "Oh!"
TUTTI :- (fanno scena con esclamazioni)
BRIGAD. :- "E allora?"
NOEMI :- "Ma.. chi vl'ha dt?.." (pausa, a capo chino) "L' riv ad not, al scr.. l' sempar sta tap in casa cme 'na pndga.."
TUTTI :- (mormorio, stupore)
BRIGAD. :- "Non so cos' la 'ponga'.. ma intuisco.."
RUSETA :-(come una esclamazione) "If cap 'st'aqua chta.. e la sl' lug anca a nuantar"
LUIGI :- "Ma Noemi.. cus'la 'sta storia?"
BRIGAD. :- "E come mai non venuto qui dai suoi nipoti?.. A quanto ci risulta questa casa sua e qui ha pur sempre il suo recapito"
NOEMI :- (in stato di evidente imbarazzo) "Ma s.. le dir che.."
BRIGAD. :- "Un momento" (fa cenno all'appuntato) Lo Previte
APPUNT. :- Comandi! (si abbassa e porge l'orecchio al suo superiore)
CARAB. :- "Subbito brigadi" (esce lasciando l'uscio socchiuso)
BRIGAD. :- (ai presenti) "Scusate" (a Noemi) "E allora.. vuole darci una spiegazione?"
NOEMI :- (triste, a capo chino) "L' tri d cl' da m"
LUIGI :- "Tri d?"
TUTTI :- (mormorio)
NOEMI :- "..al telegrma.. la ltra.. agh pansava di s amigh da l'America a spedir.. l'a za prepar tt" (pausa) "Siur brigadier.. l' par via di ne e.. anca par la casa.. me agh preparava al teren" (guarda mesta Luigi e Rusta) "Al voleva savedar s'al sars sta ben 'cet, dopu tanti an.." (triste) "O s'al doveva andar in d'un ricovar.. Prtrop tanti volti, in mes ai zoan.. an gh' mia post par li personi ansiani.."
TUTTI :- (mormorio e comenti)
CARAB. :- (rientra in scena e riferisce all'orecchio del brigadiere)
BRIGAD. :-(a Noemi)"A quanto pare il signor Freddi non c' di l. Sa dove sia andato?"
NOEMI :- "L' and via 'd bonora stamatina.. Al sar and a Mantua.. in pisa Sordlo par vedar s'al cta incora un qual s amigh d'alura .."
BRIGAD :-"Gli dica, appena lo vede, che passi da noi" (si alza) "Togliamo il disturbo"
NOEMI :- (alzandosi assieme agli altri; triste, con la coda fra le gambe) "Psia andar?"
BRIGAD :- "Certo. Si tenga a disposizione per.. le mostreremo quelle foto segnaletiche"
NOEMI :- (dispiaciuta) "Ciao Luigi.."
LUIGI :- (l'accompagna con affetto alla porta) "Ste ben Noemi.. a vidr che tt a v a post"
NOEMI :- (a tutti) "Ste ben tti.." (esce e Luigi richiude la porta)
SCENA IV
(Luigi - Rusta - Viturina - Lisandar - Brigadier - Appunt)
(brigadiere, carabiniere e Luigi, parlano tra loro in disparte)
RUSETA :- (si avvede della spilla che Viturina continua a lustrare. Si avvicina) Ma che bla spla.. Psia?
VITURINA :- "Bla n?.. A ml'ha regalada.. Lisandar!" (porge la spilla a Rusta)
LISANDAR :- (sempre con la testa fra le nuvole)"Eh?.. Cosa?.. Ah, la spla.. s..bla.."
RUSETA :- (la controlla interessata e poi, colta da un sospetto chiama il marito) "Luigi.."
LUIGI :- (interrompe il parlottio col brigadiere) "S?"
RUSETA :- "La spla ch'at m'evi regal.. 'n gh'evla mia 'stu dift?" (mostra)
LUIGI :- (si avvicina assieme ai carabinieri messi in sospetto a loro volta. Prende la spilla e guarda)
VITURINA :- (imbarazzatissima, si porta le mani al volto, poi disperata guarda il marito come a chiedere aiuto)
LUIGI :- "Propria al stes dift.. " (osserva meglio) "Ch.. a gh' al segn ca gh' rast quand o sirc ad gistarla cun li pinsti.. MA QUESTA L'' LA TUA.. qula chi t'ha rub l'atra sira"
BRIGAD. :- "Permettete?" (prende la spilla e l'osserva) "Ne siete proprio certi?"
VITURINA :- (si porta una mano alla gola come le mancasse il fiato) "A n' mia pusebil.. Lisandar.." (guarda il marito disperata)
LISANDAR :- (con comica enfasi) "Ah, no v?.. Me an so propria gni-gnint.. An sun mia un stras da forb zo ca t'am drvi quand al sarvs...'rangiat!"
RUSETA :- (furibonda) "Questa spla.. L'E' LA MIA!.. At l'ea fata vedar in camra mia, quand me mar al m'l'ea regalada.."
APPUNT. :- (si avvicina a Viturina) "Signora.. ci volesse dare quale spiegazione?"
VITURINA :- (convoce tremolante) "Ma m.. ecu.. a n'am ricordi mia.." (siede e singhiozza)
BRIGAD. :- "Signora, dovr venire con noi per darci delle spiegazioni. Capir, le circostanze appaiono abbastanza singolari.."
VITURINA :- (singhiozzando)"Oh, Signur, Signur.."
LISANDAR :- (nervoso, scimmiottando la moglie) "Signur, Signur.. Ades la cima al Signur.. T'al dovevi ciam prma.. lucta!"
VITURINA :-"..in che gatra am sun btada... al pareva 'na parsuna acs par ben"
LISANDAR :- (apostrofandola) "A l'usl ingurd agh crpa al gs!"
VITURINA :- (al brigadiere) "Ecco cosa succede dar fiducia a certe persone.."
LISANDAR :- (in piedi dietro al divano, fa per avventarsi e viene trattenuto dal carabiniere) "Eh, gi, chi l'avesse mai direbbe!.. A-anca m a-aspti 'na spiegasin.. par alvaram da la te-testa a dli vus cl'im sfula in di orci.. che me mo-mojer l'a gh'ares 'na re-relasion"
VITURINA :- (singhiozza pi forte)
LUIGI :- (ironico) "Una relasin la Viturina?.. Ma l chi fat l l'ha i-a f mia.. E' PECCATO!"
VITURINA :- (aumenta il tono del singhiozzo)
RUSETA :- (fa cenno di smetterla di stuzzicarla. Dispiaciuta, Si avvicina all'amic) "S Viturina spiegat.." (le si avvicina) "Cunta tt e levat al magun"
VITURINA :- "Oh, Rusta.. che figra.. che vargogna.." (singhiozza) "A n'am sars mai imaginada un fat acs"
LISANDAR :- (su di giri)"E 'lura?.. Andem dai carabinier o preferisci co-continuare la sceneggiata na-napoletana?"
VITURINA :- "Vedat Rusta.. m a Lisandar agh voi ben.." (guarda il marito mentre Luigi mima un gesto come a dire: <quanto bene..>) "..anca sl'am trascra par star adr al s lar.. a s fila..e acs a gh'era v'n ch'al ma stava adr.." (a Lisandar che stava per sbottare, trattenuto dal carabiniere) "Ma sensa far gnint ad mal.. sensa mai esar da par nuantar.."
LUIGI :- (dal lato opposto ripete mimando con comicit, il dire della donna)
VITURINA :- "..l'am dseva di bli paroli.. l'era acs fin.. edc.."
BRIGAD. :- "Continui signora"
LISANDAR :- (sempre tenuto d'occhio dalappuntato, con ironicit) "Eh, s.. cu-cuntinua.."
VITURINA :- ".. 'na volta al m'ha mand a casa a dli rsi cun un bilit"
LISANDAR :- (scatta tenuto per il braccio dal carabiniere) "Alura a n'ra mia la Rusta cla ti aveva ma-mandadi"
VITURINA :- "Scsa Lisandar.. ma an podeva gnanca dirat chi era ad v'n ch'an conoseva mia ..ch'an saveva gnanca al s nom.."
LUIGI :- (guarda comicamente Lisandar mimando: <Mi pare giusto>)
VITURINA :- "In sal bilit l'a fat un scarabc al post dla firma ch'han gh' cap gnint.. e te an t'avrsi mia card.."
LISANDAR :- (adirato) "Stamu a vedar cl' culpa mia.. e dopo l'HAI C-CONOSCIUTO PIU' MEGLIO?"
VITURINA :- "Un d, in sal marc in pisa, a vedi cl'am v adr.. Al s'avsina e l'am dis.. <signora Vittoria, ho pensato tanto a lei che stanotte non ho potuto chiudere occhio>"
LISANDAR :- (sarcastico) "Povrin!.. A ghi ars tap tti d i c.. anca a te.. strambcia" (fa per allungargli una mano ma viene trattenuto dallappuntato che lo redarguisce)
APPUNT. :- ".. si calmasse, si calmasse.."
BRIGAD. :- "Prosegua signora, forse abbiamo trovato il bandolo della matassa"
VITURINA :- ".. 'st'm al m'admandava in doa andava.. cusa fava..:<cos la penso in ogni ora della sua giornata e in ogni suo movimento>.. al m'adseva.."
LISANDAR :- "At s 'na bla lu-lucta"
VITURINA :- "Al vrea saver com l'era la casa in doa andava.. sl'era bla.. in doa gh'era li cmari.." (colta finalmente dal sospetto) "Ads a capsi..!"
LISANDAR :- "L'e-l'era anca ura!"
VITURINA :- (singhiozzando) "Che gent ch' gh' al mond!"
LISANDAR :- "Cu-usa ca-cardevat.. ch'al fes al blo cun te ..per la tua silouette?.. At ts vardada in dal spc.. al sa spaca!"
BRIGAD :- "Ha ragione suo marito.. O per carit, non certo riguardo alla sua silouette, ma riguardo alla sua dabbenaggine. Quel tipo cercava di carpirle delle informazioni" (pausa) "Signora.. vuole seguirci per favore? E anche lei signor Chiesa.. se crede"
LISANDAR :- (allargando le braccia) "Andem.. Be-beviamo l'amaro.. ca-calice!"
VITURINA :- (impaurita) "Ma.. a n'am mitr mia dentar, vera?.. Me an saveva mia che.."
BRIGAD. :- (interrompedola) "Mi firmer una deposizione e poi la mander a casa. Basta che si tenga a disposizione"
LUIGI :- (avvicinandosi a Lisandar) "Curagio Lisandar.. at vidr che tt a vo a post"
VITURINA :- (esce lemme, lemme, senza salutare nessuno)
BRIGAD. E APPUNT.:- (escono salutando) "Arrivederci"
LISANDAR :- (sull'uscio, si ferma un attimo) "Que-questa l'a n'agh vrea mi-mia.." (esce)
LUIGI :- (richiude la porta alle loro spalle)
SCENA V
(Luigi - Rusta - Giovanni)
LUIGI :- (alla moglie) "Et cap che pastrc?"
RUSETA :- (stupita e amareggiata) ".. la Viturina.."
LUIGI :- "Cl lucta l'ha n'ha mia cap che al ga stava adr par saver i fat ad ch'iatar..e l, ingenua, l'ha 'cet un regal cum'al fs un mas ad fiur.. Che salm!"
RUSETA :- "E la Noemi cun t so?"
LUIGI :- "E si.. m so in casa a dla Noemi e nuantar ch, a lesar al telegrma, a strolicar..Che bambs! Che torti sguasart!" (pausa. Gli viene in mente qualcosa) "Set cusa a faghi? A tachi al quadar cun la s fotografia.. qula ch'al s'ha mand da l'America.. acs s'al v algh far bla impresiun" (esce andando verso lo studio)
RUSETA :- (con uno scatto nervoso) "Agh tacars l'uriginal m.. atar che qudar!"
LUIGI :- (rientra con il quadro) "Alura agh vrs un ganc invci d'un ci" (sale su di una sedia, toglie unquadroe lo sostituisce) "Eco!..S'al riva pin ad bsi l' mei faragh 'na bla 'cugliensa" (suonano alla porta e Rusta va ad aprire. E' Giovanni)
GIOVANNI :- (entra scuro in volto. Blusotto sulle spalle, trasandato. Si ferma un istante guardando i genitori ed esce verso la porta che va allo studio senza profferire parola)
LUIGI :- (guarda assieme alla moglie, la scena muta del figlio e poi con enfasi e comicit) "Am tasti s'agh sun.. Ma 'n'eral mia Gioani cal bagait che gn dentar?"
RUSETA :- (alla porta verso il figlio) "Giovanni?!"
GIOVANNI :- (appare sull'uscio ed entra,mogio, in silenzio, mani in tasca, capo chino)
RUSETA :- (preoccupata) "Cos'hai?.. Ti senti poco bene?"
GIOVANNI :- (scrolla le spalle e tace)
LUIGI :-"As pl saver cus'at gh'?.. Et litg cun.. Mario?.. Varda che pr'inch a siem a cuci.. Siamo a tappo.. Abbiamo fatto il pieno!"
GIOVANNI :- (imbarazzato ed irrequieto) "Ma niente.. non ho niente.."
RUSETA :- (sempre preoccupata) "Sei senza soldi?"
LUIGI :- "Sl' par qul.. a siem in d!"
GIOVANNI :- (titubando) "Si tratta.. si tratta di Stefania"
RUSETA :- (sospettosa) "Stefania?.. E perch.. Quando l'hai vista?"
GIOVANNI :- (mogio) "Oggi"
LUIGI :- "Ma 'n s'erat mia da Mario a stdiar?"
GIOVANNI :- (come una esclamazione) "E' INCITA!"
LUIGI :- (scattando) "Chi? MARIO?"
RUSETA :- (sorpresa) "La Stefania incinta" (disgustata; con enfasi) "L' cm so madar.. TALIS MATER TALIS FILIA!"
GIOVANNI :- "E' un bel guaio, mamma"
LUIGI :- (si avvicina al figlio cercando di minimizzare) "A capsi ca t'agh si armas mal.. magari at gh'evi fat anca un pensierin insma.. ma 'sculta t pdar.. li dni li gh' al cr fat a mln: a chi 'na fta e a chi un bucn.. a t a t' capit.. 'na ftina" (pausa) "Ma digh cla vaga a pl di malghr.. al mond l' pin ad dni"
GIOVANNI :- "Ma non posso fregarmene.. perch.."
RUSETA :- (interrompendo) "Si era forse gi impegnata con te?.. Ma sempre una ragazzina e poi, ormai.. Te l'ha detto chi stato?"
GIOVANNI :- "GIA! Me l'ha detto.. e ora.. DOVREMO AFFRONTARE LE CONSEGUENZE!"
LUIGI :- (ha uno scatto e Rustta emette un gridolino) "DOVREMO?.. Ontia cap ben?"
RUSETA :- (sperando vanamente di avere male interpretato) "Ma non mi darai mica che.. HA DATO LA COLPA A TE!"
GIOVANNI :- (amareggiato) "Ma mamma.. non far finta di non aver capito.. SONO STATO IO!"
RUSETA :- (come avesse ricevuto una mazzata) Ma Giovanni! Come hai potuto, come hai fatto..
LUIGI :- (con comicit) Ma Rosta!.. Sa tagh admandi <come hai fatto> che figra agh faghia m ca lem mes al mond? (al figlio) An gh gnanca mal che la Stefania la dorma in dlandit, ne?
GIOVANNI :- (cercando di giustificarsi) Io e Stefania ci vogliamo bene.. siamo cresciuti assieme.. andiamo a scuola assieme fin dallasilo..
RUSETA :- (accorata) Ma siete due ragazzi..
LUIGI :- (salace) Gnanca tant.. vst al risltato
ROSETTA :- Ma come successo.. dove.."
GIOVANNI :- "Ma che cosa importa dove, come e quando.. E' successo ..e basta.."
RUSETA :- "Eh no!.. Questo non doveva succedere!"
LUIGI :- (tra il serio ed il comico) "Ma che bla giurnada..Sarla fnida o'gh sar la zunta?"
RUSETA :- (frastornata) "La Viturina cun la m spla.. i carabinir.. Mignn da dl.. IN AMERICA.. e ades la Stefania.." (sbottando) "Ma me a n'an psi propria p!" (siede)
GIOVANNI :- "Cosa c'entra la signora Vittoria con la tua spilla rubata?"
LUIGI :- (calcando ironico) "C'ENTRA, C'ENTRA.. atar ch sl' gh'intra"
GIOVANNI :- "Mamma.. pap.. aiutatemi voi.. cosa debbo fare?" (siede stancamente)
LUIGI :- (pronto) "Gnint; a t' fat anca trop!" (si avvicina al figlio mostrandogli comprensione) "Inch at s advant un'm..Ma mia parch a t' mes un fil in fabricasiun.. ma parch a t' admand cunsilio ai t genitur" (pausa) "An sa scapa mia da li propri respunsabilit.. Quli li f advant m!" (pausa) "Agh vt ben a la Stefania?"
GIOVANNI :- "Beh.. s.."
LUIGI :- "E alura, cun al temp a sistemarm 'sta fartda. T intant serca ad fn ben i t stdi.. et cap?"
GIOVANNI :- (in dialetto) "Ho cap.. grasie pap" (suonano alla porta)
RUSETA :- (si alza e va ad aprire)
SCENA VI
(Luigi - Rusta - Giovanni - Viturina)
VITURINA :- (entra furibonda e si avvicina a Giovanni scrollandogli una spalla) "Cusa gh't fa a la me Stefania?"
GIOVANNI :- (colto di sorpresa, si alza e balbetta) "Ma signora Vittoria.."
RUSETA :- (frapponendosi ai due, salace) "L'avr impar da s mdar!"
GIOVANNI :- "Signora Vittoria.. io e Stefania ci vogliamo bene.."
VITURINA :- (alzando le mani al cielo, disperata) "Che vargogna.. che vargogna.. la gent.." (siede accogliendo il tacito invito di Rosetta e si mette il viso tra le mani) "A Lisan- dar, povrin.. a mumenti agh cipa un culp"
LUIGI :- (sornione) "Un culp.. pr'i t fat o par la Stefania?"
VITURINA :- "T at parli acs parch t fil l' un mas-c"
RUSETA :- (con sarcasmo) "E pr, a la Stefania al m mas-c al gh' pias"
LUIGI :- (ironico) "L' sul salt da un slas.. in sn'a brgna"
RUSETA :- "Anca quel ch'at manda li rsi l' un mas-c.. o no?"
VITURINA :- (piagnucolando) "Tti a m l'in gh'a da capitar"
RUSETA :- (siede accando consolandola) "S.. ads stala mia tr acs."
VITURINA :- "At gh' un bel dir.."
LUIGI :- "Curagio. Am par che di guai pr'inch a gh'an sia sta par tti.." (a Viturina) "T pr'un vers.. ansi.. tri vers.. al sfrtu.. i carabinier e la Stefania.."
VITURINA :- (ha un comico singhiozzo) "Ih.."
LUIGI :- (proseguendo) ".. e nuantar pa d vers.. Quel cl'ha cumbin Gioani e quel.. ch'al cumbinar me so Mignon.... Viturina, par la spla a siem a post.. a cardma a la t ingenuit e.. par quant a riguarda i nostar fii.. a sircarem ad metagh una psa.. I fnir da stdiar e is sircar un laor" (condolce comprensione) "Bisogna capir i zoan e pardonai 'na qual volta.. Tti in dl vta a fma i nostar sbali.. NE' VITURINA?.. E n dovema rinfaciaras gnint.. l' intil btar 'dla bensina in dal fgh..L'amor genuin, qul ch'al so ad rusda cm qul di nostar fii.. al's parduna. I-a sbali e igh mitr rimdiu!"
RUSETA :- (annuiva quasi ammirata al dire del marito) "Cum'a t' parl ben Luigi.. Cm un lbar stamp" (a Viturina) "Al gh' ragiun m mar; falnd a s'impara!"
LUIGI :- (comicamente compiaciuto a sua volta) "A t' parla ben anca t.. Brava.." (cercando di rallegrare l'ambiente) "E 'lura gent.. fmas s li mandghi che adman..a spunta incora al sul!"
(SI CHIUDE IL SIPARIO)
FINE DEL SECONDO ATTO
ATTO TERZO
(stessa scena dei precedenti atti)
SCENA I
(Giovanni - Mignon - Noemi)
GIOVANNI :- (appena aperto il sipario, entra in scena. Si accerta d'essere solo, poi va altelefono e compone un numero) "Stefania? Sei sola?" (pausa) "Mi sembra che i miei abbiano accettato il fatto con filosofia..e i tuoi?" (pausa) "Vedrai che ci aiuteranno; malgrado tutto, abbiamo sempre bisogno di loro" (pausa) "S, vero.. rompono ma in fondo ci sono vicini.. bisogna riconoscerlo" (pausa) "Ora dobbiamo cercare di superare gli esami e poi cercher un lavoro. Dobbiamo affrontare le nostre responsabilit" (suonano alla porta) "Suonano, saranno i miei che hanno dimenticato le chiavi.. arrivo il pi presto possibile, ciao" (posa il ricevitore e va ad aprire. E' Noemi che ha dietro di s Mignon)
NOEMI :- "Ciau Giovanni.. st da par t?"
GIOVANNI :- "I miei sono fuori.. ma chi.."
NOEMI :- (si fa da parte ed entra Mignon. Cappello a larghe tese, cravatta sgargiante) "Questo l'.. t so.. al so ad t padar"
GIOVANNI :- (stupito, esclama) "LO ZIO D'AMERICA!"
MIGNON :- (porgendogli una mano) "S.. ma 'n credi mia in dal modo ch'at tl' det t.. A son Freddi Domenico.. al fradl ad t nna Nerina.. Mignon insma.. com'i m'ha sempar ciam.. E acs at s al fil ad Luigi.."
GIOVANNI :- "Esatto. Pap parla spesso di te e.." (sornione) ".. anche la mamma.. specialmente in questi ultimi giorni.."
MIGNON :- "A speri in ben.. E com'a stala t madar?.. A l'ho vesta sul in futugrafia.."
GIOVANNI :- "Bene, grazie.. Ma accomodatevi"
MIGNON :- "Thank you" (siede)
NOEMI :- "Intant a vaghi a fa i me master.. T so al pl spitar t padar e t madar ch.. s'at fo piaser.." (si avvia all'uscita) "Ciao Giovanni.. Mignon a mar- cmandi.."
MIGNON :- "Tranquila.. ho cap.. vo pr"
NOEMI :- (esce)
GIOVANNI :- "Siedi zio.. Ehm.. vorrei stare a parlare con te ma.. devo andare da un mio amico a studiare. Stavo per uscire quando avete suonato"
MIGNON :"Sorry.. am dispas ad darat dal distrb.. Se casu a vaghi da la Noemi" (fa l'atto di alzarsi)
GIOVANNI :- "No, no; agh mancars atar.. Stai pure li comodo.. Anzi, fammi un favore, quando vengono i miei riferiscigli che sono andato dal mio amico Mario a studiare"
MIGNON :- "Va ben ma m.. a pos anca vegnar dopu"
GIOVANNI :- "Ma non il caso. FA CONTO D'ESSERE IN CASA TUA"
MIGNON :- "E alura.. FARO' CONTO!"
GIOVANNI :- (indossa il giubbotto ed apre la porta) "Ci vediamo..Good bay" (esce)
MIGNON :- "Bay"
SCENA II
(Mignon - Brigadiere)
MIGNON :- (pensieroso) "Am par d'sar in prestit" (si alza, passeggia guardandosi attorno in silenzi) "La m casa.. quanti ricordi.. Che magon" (si avvede del proprio ritratto) "Tu.. che sorpresa.. la m fotografia propria ch in salt" (suonano alla porta) Asar Luigi.." (va ad aprire. Sulla porta appare il brigadiere dei carabinieri)
BRIGAD. :- (entra, ha con se una cartella) "Il signor Freddi Domenico?"
MIGNON :- (stupito) "S.. ma par cosa.."
BRIGAD. :- "Posso entrare?"
MIGNON :- "Verament l' za gn dentar.. Mio nipote non c'.. a s'era 'dr 'spitaral"
BRIGAD. :- "Mi ha detto la signora Malavasi che eravate qui"
MIGNON :- "Malavasi?..Ah, la Noemi.. ma parch am sircauf?"
BRIGAD. :- (indicando la sedia) "Permettete?" (siede accanto al tavolo)
MIGNON :- "Certo.. mi scusi" (siede anche lui)
BRIGAD. :- (apre la cartella e legge) "Voi dunque siete Freddi Domenico, vulgo Mignone.. emigrato in America nel.."
MIGNON :- (interrompendo) "Emigrato.. Proprio emigrato non direi.." (pausa) "Diciamo fatto emigrare. Insma i m'ha trasport da parsuner insma a tanti atar povar fii.." (con aria triste e assorta) ".. imbarc in sma a 'na nave 'Liberty'.. chi vapor fat in prsia e sald cun al spdach.. lig cul fil-fer, a bastava un gnint parch li sa spachs in dal ms..A siem anca sta silr dai tudesch.e ho vest tanti sold andgar.." (sospira) "E dopu.. quand Diu l'ha vol, a siem 'riv in America.. I sa ms in un camp ad cuncentrament e dopu l'ot ad setembar i gneva a 'dmandar chi stava cul Duce e chi inveci a vrea andar cun lur incora in ms al mar.. Insma siur brigader, par farla crta am son firm dop la gura. Ho fat al chgh, al camarer in un ristorant e dopo soquanti an, ho 'vert un ristorant par me cunt.. piculin e via, via am sunt ingrand"
BRIGAD :- "Signor Freddi, ho parecchie domande da porle" (cerca nel fascicolo ed estrae un foglio) "C' in sospeso un ordine di risarcimento da parte dell'allora Ministero della Guerra, per aver smarrito, durante il periodo bellico, un oggetto di propriet dello Stato"
MIGNON :- (meravigliato) "Eh, la vaca! E.. cos'avrei smarrito?"
BRIGAD. :- (imbarazzato) "Una.. una baionetta del vostro fucile.."
MIGNON :- (interrompendo, si alza di scatto) "Cosa?!"
BRIGAD. :- (non dando peso a ci che legge) "Una baionetta del fucile '81 in vostra dotazione.. smarrito nella notte tra il 7 e l'8 luglio 1943"
MIGNON :-"Siur brigader.. an saveva mia chi era i carabinier ca cuntava li barselti.."
BRIGAD. :- "Mi rendo conto.. Veramente vi cercavamo per un'altra questione che vi dir in un secondo tempo" (pausa) "Riguardo a questo.. ecco, leggete voi stesso" (porge il foglio)
MIGNON :- (prende il foglio e lo posa sul tavolo) "Un mument ch'am pulsi li vedrini" (netta le lenti degli occhiali col fazzoletto. Poi legge) "<Durante il bombardamento avvenuto sulla costa sud-orientale della Sicilia la notte fra il sette e l'8 luglio 1943..>" (al brigadiere) "Cum'a s'era zoan alura.."
BRIGAD :- "A chi lo dice.."
MIGNON :- (proseguendo la lettura) "<..il fante Freddi Domenico..>" (al brigadiere) "Verament a s'era 'fante scelto' " (riprende la lettura) "<..si ritirava leggermente ferito, senza la baionetta in sua dotazione. Addebitatagli tale mancanza, il fante Freddi Domenico, mi rispondeva con parole scurr...scurrili..>" (mima con comicit l'uso di parole difficili) "scurrili..<..dicendo al sottoscritto di andare a dar via del.. puntini, puntini..>" (verso il brigadiere) "Cosa vuole.. a volta capita di mandare qualcuno a dare dei.. puntini, puntini" (prosegue) "<Propongo pertanto una punizione adeguata ed il risarcimento della somma di lire 16 .. (meravigliato)Lire 16?..e 45 centesimi per la perdita della suddetta baionetta. Firmato, Caporal Maggiore..FALAVIGNA PARIDE!>" (guarda meravigliato il sottufficiale) "FALAVEGNA?.. E l'era anca dal m paes!.. Brigadiere.. qui ci manca anche il scormai.. il soprannome.. MARLS! Comunque il Falavigna era un 'marls' perch l'era slungagnun e poch frob.. " (tra s) "Et cap che amigh.. Ah, ma s'al cipi.."
BRIGAD :- "Non prendetevela signor Freddi. Questa pratica andata ormai in prescrizione.. Firmi qui sotto per presa visione in data odierna e noi l'archiviamo" (indica)
MIGNON :- (riprende il foglio) "Ma lo sa che il Falavigna Paride, detto marls, quando bombardavano se la faceva sotto?. Ma non era mica un modo di dire sa?.. Era proprio il suo modo di fare!" (pone la firma) "..lire 16 e 45 centesimi..Pasiensa le sedici lire.. ma i- i fnich ch'im do fastdi..i n'as cata mia p. E poi mi spieghi...vuol dire che.. in ot milion ad baionti ca gh'era in dal nostar esercit.. agh mancava sul la mia?"
BRIGAD. :- "La burocrazia.." (sorride e rimette in cartella i fogli)
MIGNON :- (pensoso e diffidente) "Siur brigadr..an gh'era mia un qual trco in quel ch' firm, vera?.. An vrs mia ch'im fes pag i dn ad guera.. va ben ca sta son sta in America, ma.." (triste) "..l anca vera ca sun torn indr p s in bu- lta che quand a sun part.."
BRIGAD. :- "Nessun trucco signor Freddi.. State tranquillo"
MIGNON :- "Meno male.." (siede)
BRIGAD. :- "E adesso.." (estrae un altro foglio e legge) "..veniamo alla vera questione per la quale lo stavamo cercando"
MIGNON :- (sorpreso) "Cus'ontia pers incra.. un car arm?"
BRIGAD. :- (legge) "Abbiamo ricevuto, dal Ministero degli Esteri, tramite il nostro Comando, un fonogramma dal Consolato Italiano di Sacramento, in California, dove voi, a quanto risulta, svolgevate la vostra attivit.. Sappiamo cos che siete stato derubato di tutti i vostri averi, di tutti i risparmi ricavati dalla vendita del vostro ristorante"
MIGNON :- (sconsolato) "I m'ha ciav tt.. Tanti an ad sacrifsi.. ad rinunci.. A vrea tornar in Italia.. al m paes par vivar i ltim an sensa strolich.. invci.." (sospira) "A sunt gn listes parch ch a gh la me casa.." (amareggiato) La m casa.. anca ch e-a 'dr a saltr fra di problemi.." (si guarda attorno scrollando il capo)
BRIGAD :- (comprensivo)"Signor.. Mignone.. permettete che vi chiami cos..?"
MIGNON :- "S..s"
BRIGAD. :- (con soddisfazione) "Il Consolato vi fa sapere che hanno acciuffato i ladri e recuperato, quasi per intero, tutti i vostri risparmi.."
MIGNON :- (sbalordito e incredulo) "DA.. DA BUN?"
BRIGAD. :- "DUECENTOMILA DOLLARI CIRCA"
MIGNON :- (scatta in piedi) "DUE.. DUECENTOMILA.. DOLLARI..Circa..?
BRIGAD. :- "Certo ci vorr un po' di tempo prima he voi possiate averli tutti, per.."
MIGNON :- (che non sta pi nella pelle) "Dusentmla dolari.. QUESTA SI' CL'E' 'NA BELA NOTISIA" (pausa) "Oei.. sperema che burocrasia la n'agh mta mia tant come par la baionta sion agh l'h in cal post"
BRIGAD. :- (alzandosi) "Spero che possiate riceverli al pi presto.. Noi ci daremo da fare per sollecitare, in modo che possiate trascorrere in Patria, nel vostro paese nato, il resto della vostra vita in tranquillit, e senza problemi"
MIGNON :- "E sensa aver bisogn d'nisn" (quasi incredulo) "Per.. a siem sicr che cun la baionta a siem a post?"
BRIGAD. :-"Ma s, stia tranquillo.." (cercando di parlare mantovano) "Siur Mignone"
MIGNON :- "Siur brigader.. a gh'admandi un piaser.."
BRIGAD. :- "Volentieri... se posso"
MIGNON :- "Ch'al na degha gnint di bsi.. a nisn.. gnanca a me ne.." (serio) "A sun 'riv cun 'na valis.. pina ad fmana e ad magun.." (triste) "Agh crsi fin in questa casa.. e m a voi saver s'im vl ben par quel ca sun e mia par quel chi podrs aver un giran.. sempar che a decides ad lasrgan.."
BRIGAD. :- (amichevolmente) "Sar un segreto fra noi due, va bene?"
MIGNON :- "Grasie; e quando arriveranno i conquibus a farem festa e a l'invitar a magnar i caplt.. o preferesal i torti ad sca?"
BRIGAD. :- "Accetto fin d'ora, sior Mignone, quello che vorrete"
MIGNON :- (tra s) Fugrat sa l na cetva mia
BRIGAD :- (si danno una stretta di mano) "Vi cercavamo soprattutto per darvi questa notizia. Ci vediamo appena sapr qualcosa di preciso; non dubiti. Voi, tenetevi in contatto" (si avvia verso l'uscita accompagnato da Mignon)
MIGNON :-"A vegni via anca m..a vaghi da la Noemi. tant ch an gh' nisn" (escono)
SCENA III
(Rusta - Luigi)
(poco dopo entrano Luigi e Rosetta; si mettono in libert. Luigi va a prendere dal cassetto un brogliaccio, si siede e fa dei conti)
RUSETA :- (verso lo studio chiama il figlio) "Giovanni.."
LUIGI :- (sornione) "Al sar and a stdiar.. da Mario.. cm 'l solit"
RUSETA :- (passeggiando nervosamente) "Cum'a farem a sistemar 'sto pastament ch.."
LUIGI :- "Che spostament d'aria.. Fermat un po'.. t'am fe vegnar al fardur"
RUSETA :- "A sun preocupada par la casa.." (si ferma e guarda il marito) "Par t a n' sces gnint.." (su di voce) "Ma se t so al decides ad pararas fra ad casa in do' n'dmia?"
LUIGI :- (con flemma) "Pr'intant a gh'aresum la comprensiun dla Viturina , ad Lisandar.. e forsi anca dal s a'ucat"
RUSETA :- "Intant al gh' d'andar dai carabinier.. e cun lur a s'an schersa mia.."
LUIGI :- "Sul in dli barselti"
RUSETA :- "..e 'na volta l a n'as so mai cum la v a fnir.. second quel cl' cumbin"
LUIGI :- (ironico) "As pl dar ch'igh cata 'na sistemasiun in parsun"
RUSETA :- "Se i carabinier il serca 'gatta ci cova'.. Cumunque nuantar an gh'intrem mia"
LUIGI :- "At vresi intrar sul in di s bsi, vera?.." (sornione canticchia una nota canzone) "Siur padron da li bli braghi bianchi, fra li palanchi, fra li palanchi.."
RUSETA :-"Ma che palanchi!..A m'interesa la casa, al sit. T'an gh' mai pans ad farat un tec.." (scimmiottando il marito) "A gh'm al sit dal so Mignon e l l' in America.. figrat s'am vaghi a cataram di strolich cun un mutuo a la banca.. e ads?" (estrae dalla borsetta una lettera che gli sventola sotto il naso) "Eco ch la racumandada.. da Sacramento. Bel sacrament cl'!.. Al fava p s prest a darsla a man.. vest cl' da la Noemi.."
LUIGI :- (con noncuranza) "L' sta ad parola. L'a det: <segue lettera>"
RUSETA :- "Ma et let ben ch?.. Al scriv ch'als vl formaras 'na famia .. a stant'an sun!"
LUIGI :- (salace) "As ved che l'ARTILIERA LA GA SPARA INCORA!"
RUSETA :- (alterata) "Cul l al ve ch a piantar al pi in dla tera..e nuantar?"
LUIGI :- "Alt!.. Un fat par volta. Prma ad tt al n' mia <cul l> ma l' me so.. second fat.. questa l' casa sua.. prtrop.. di sua propriet cara Rosetta. In fond a sun sicr ch'al n'as btars mia in mes a 'na cavdagna.. Ters fat.. pensa un po' che rdar s'al rives cun mujer.. ptlt.. magari negar!..Che parantla!"
RUSETA :- (guardando la casa) "In cla casa ch, in doa ho cars m fil"
LUIGI :- (sempre ironico) "E me ch'am cardeva ch'al fes anca me fil"
RUSETA :- "Pusbul ch'at gh'abi sempar voja ad dir dli balusdi?
LUIGI :- (si alza e con modo affettuoso e si avvicina alla moglie) S'a 'm'agiti anca m l'adventa tta 'n'agitasin e fem al butr cm in dla sangula.. Spitma i fat e dopu, se casu, a ciaparm li nostri decisin. An podem mia mtar al car d'adnans ai b.. calmat" (sorridendo) "Pensa un po' sa t'avds cla perpetua dla Viturina" (ironico) "Cum'la sars dispiasda.. " (cenna di no col capo)
RUSETA :- (abbozza un sorriso) "At gh' ragiun"
SCENA IV
(Luigi - Rusta - Noemi - Mignon)
(suonano alla porta e Luigi va ad aprire. E' Noemi)
LUIGI :- "Oh, Noemi.. Cus'atar a gh' 'd nf?.."
NOEMI :- (sulla soglia, seria) "A gh' ch.. t so.. a s'avdema dopu" (lascia il passo a Mignon e se ne va sveltamente)
MIGNON :- (Si toglie il cappello a larghe tese. Ha in mano una grossa valigia che posa)
RUSETA :- (tra s, dispiaciuta) "L' riv!"
LUIGI :- (con tenerezza) "So.. so Mignon.." (lo abbraccia) "V avanti.." (presenta la moglie) "Me mojer"
MIGNON :- "Finalment at vedi in persuna" (gli d la mano) Distrbia!?
LUIGI :- Agh mancares tar
RUSETA :- (salace) Sicr chan gni mia da tant lontan
MIGNON :- La Noemi la va spieg..
RUSETA :- (asciutta) A.. par spiegaras la s spiegada
LUIGI :- (indicando il divano e per cambiar discorso) Sentan, so
MIGMON :- Okey (siede sul divano) A son gn ch anca prma..e ho conus Gioani
RUSETA :- (stupita) E quand?
MIGNON :- Da sti poch.. a ghera al ptlt.. scs sal ciami ptlt
LUIGI :- (a bassa voce) ..plt.. ragazzo-padre.. ptlt muderan chal f i fii a lantga
MIGNON :- "Scsa.. cot det?
LUIGI :- Gnint.. a parlava par m cunt
MIGNON :- L'ha det cl'andava a stdiar da un s amigh.. Mario am par.."
LUIGI :- (ironico) "At par gist.. Cun cal Mario l al stdia fin trop"
RUSETA :- "E dopu el and via?"
MIGNON :- "S.. Verament al vreva ch'am firms ch.. Ca fes cunt D'ESAR IN CASA MIA!" (osserva divertito la reazione di Rosetta) "Che bagait edc..Ho 'spit un po', da par m.. Ho vest anca la me futugrafia.."
LUIGI :- (pronto) "A l'ma tacada apena a tl' mandada"
MIGNON :- "Am f propria piaser.." (pausa) "Dopu.. i-a sun a la porta"
RUSETA :- (attenta) "E chi gh'era?"
MIGNON :- "Un brigader di carabinier"
LUIGI :- "Chis che surpresa catarat ch"
MIGNON :- "Ma no.. l' stata la Noemi a diragh ca s'era da d's"
RUSETA :- "E cume mai if sircava?"
SCENA V
(Luigi - Rusta - Mignone - Giovanni - Noemi)
GIOVANNI :- (entra da fuori ed a Mignon) "Ciao zione.. Come va?"
MIGNONE :- "Ben.. pr'ades... e t.. et stdi?"
LUIGI :- (sornione) "Da Mario..al stdia.. ginecologia.. Ma so.. vt vedar al sit?"
GIOVANNI :- "Ci penso io, pap"
MIGNON :- "E 'lura.. fam strada zuvnt.." (escono. Mignon porta con s la valigia)
RUSETA :- "E ads?"
LUIGI :- "Eh.. ads agh prepari al divano-let in dal me stdi" (suonano alla porta)
NOEMI :- (da fuori) "A sunt Noemi, Rusta"
RUSETA :- (va ad aprire. Entra Noemi, ben pettinata, imbellettata ed elegantemente vestita)
"Che trasfurmasin.. a par 'na sgarsulina.."
NOEMI :- (portandosi civettuola, una mano ai capelli per aggiustarli) "Am sun 'tacada al scatulin" (osserva Rosetta) "Stev ben Rusta?.. A s bianca cm un linsl"
RUSETA :- (immagonata) "Oh, Noemi.. andrem fra ad casa.."
NOEMI :- "E chi l'ha det?"
RUSETA :- (additando il marito) "Admandel a l.. al ne 'dl'american!"
LUIGI :- (ironico) "Andrem in mes a 'na cavdagna.. o sta la porghina ad squaianedar' a Brocfort.. con la vista sul maggior fiume d'Italia " (comico, come rivelasse un mistero) "Parch al's para via par rivar cun 'na mojer.. NEGRA e di fii negar anca lur!"
NOEMI :- (scoppia a ridere) "Ah, ah, ah.. adiritra.. Ma l'al det l?"
RUSETA :- (imbarazzata) "Propria det.. no.. Ma s'al parla d'una famja.. a vl dir ca gh' 'na mojer.." (quasi con rabbia) "A stant'an!"
NOEMI :- (socciata) "E parch? V'n quand al gh' stant'an as gh'al da cupar?"
RUSETA :- "An deghi mia qul, ma che an ga stma mia tti.. al sit l' piculin e in gir a n' mia facil cataran ca vaga ben e cun di ft aburdabil"
NOEMI :- "Stef mia fasaraf la testa prma ad rumplar.. Ben gent.. a scpi.. a s'era gnda par diraf ch' ricunus chi d zuvnt a dl'atra sira" (sospira) "E pansar chi pareva do parsuni par ben.. mah.." (pausa) ".. st ben tti"
LUIGI :- (l'accompagna e poi sull'uscio) "Ste ben Noemi.. arvedas" (richiude la porta)
SCENA VI
(Luigi - Rusta - Mignon- Giovanni)
(Mignon e Giovanni rientrano)
MIGNON :- "Ho vest ch'i tir via l'arbalsa..quanti pas s e z par cla scala pr'andar ad sura a dormir in ms ai scarts.. A l' propria tgnda ben la casa.. bravi".
RUSETA :- "Ehm.. grasie" (al figlio) "Giovanni, vai a studiare che fra poco si cena"
GIOVANNI :- (uscendo di malavoglia) "Vado.."
LUIGI :- "So sentat che ca bablma un po' " (siedono sul divano) "Quand a set 'riv?
MIGNON :- "La stmana pasda.. da Milan"
RUSETA :- (che si era seduta in disparte) "E come mai a s rientr in Italia?.. Euf scrt ch'euf fat fortna in America" (salace, strofinando il pollice e l'indice ad indicare i soldi) "L.. a circola tanti bsi"
LUIGI :- (ironico) ".. in America l' tta 'na circulare.."
MIGNON :- (rattristito) "A sun rientr al m paes parch.. a vrea vedar i me parent.. e parch i an i vula via a la svelta.." (pausa) "In California.. a Sacramento in dal me risturant, ea fund al club di mantun.. As parlava al nostar dialt par mia dasmangaral...as parlava dli nostri tradisiun, di nostar parent luntan..(pausa)"S'am fes fat una famja alura l'era divers..ma cun al temp, i fat i-a ciap 'n'atra pga... La dna ch'agh vrea par m.. l'era armasa al paes...."
RUSETA :- "Ma alura.. in America.. an gh' mia di parent.."
MIGNON :- No
RUSETA :- (tira un sospiro di sollievo) "E acs.. i pans ad riturnar.."
MIGNON :- "..al me paes, ca n'ho p vest dal temp dla gura" (pausa) "Ho vest che par andar a Mantua an gh' p al punt ad barchi in sal Po..ades a gh' lautostra- da .. l'Italia l'ha fat di pas avanti.. A gh' la ls in tti li casi.. tanti mchini.. a par d'esar in America"
LUIGI :- "I tempi i- cambi anca par nuantar"
RUSETA :- "E.. cum'a pansef ad sistemaraf?.. I do la la vostra roba?"
MIGNON :- (sempre malinconico) "La me roba?" (accenna alla valigia) "Ch!"
RUSETA :- (stupita) "Tta.. in 'na valis?"
MIGNON :- (con amara ironia) "An vrea mia impiniraf la casa"
LUIGI :- "So.. pr'ades at durmir in dal m stdi.. dopu a catarem la manera.."
MIGNON :- (interrompendo) "A n'at dispias mia, vera?"
LUIGI :- (con affetto) "Ma cus'a dit.. Questa l' sempar casa tua"
MIGNON :- (alzandosi con aria stanca) "All right.. Grasie.. Am far un bagn sa psi e dopu.. andrs a culgaram"
RUSETA :- "An snef mia?"
MIGNON :- "No. Grasie Rusta.. tropi emusiun inch.. an gh' voia ad magnar gnint" (esce lasciando la valigia accanto al divano))
SCENA VII
(Rusta - Luigi - Mignon)
LUIGI :- (pensieroso) "An gh'era atar sit che al me stdi.. sion in doa al miteum?"
RUSETA :- (agitata) "Al ricovar!"
LUIGI :- (si alza) "Agh porti la valis" (la alza e la soppesa stupito) "Ma.."
RUSETA :- "Cus'a gh'?"
LUIGI :- (sempre soppesandola e alzandola) "L'am par pina..
RUSETA :- (interrompendolo) Ad cosa?
LUIGI :- AD GNINT!"
RUSETA :- (si avvicina nervosa, con passo rapido e prende la valigia) "ATAR CHE GNINT! CHE' AN GH'E' GNANCA QUEL!" (posa la valigia e le va su di giri) "Ah!.. Al so d'America!.. Stamu a vedar che ades bisogna anca mantegnal!"
LUIGI :- (cercando di zittirla) "Sta calma Rusta.. Parla pian ch'al sent"
RUSETA :- (mani sui fianchi, altera) "Cl'am senta pr.. E in do i i tti i s dolari?"
LUIGI :- "In dla valis no 'd sicr"
RUSETA :- "Cusa n'al fat dal risturant..?.. Al sl' zg a Las Vegas?" (pausa. Passeggia nervosamente) "Am so tant che la storia cun i carabinier l'an sia 'ncor ciarda"
MIGNON :- (appare in scena. Rusta e Luigi restano in un imbarazzante silenzio)
LUIGI :- "Ehm.. so..a s'era adr a portarat la valis.."
MIGNON :- (triste e immagonato) "I carabinier i vrea notificaram un adbit ad gura.."
LUIGI :- "Un adbit ad gura?"
MIGNON :-"S, a par ch'abima pers la gura anca parch ho pers la m bajonta.."
LUIGI :- "Questa l' grsa"
RUSETA :- (diffidente) "E i sars gn ch sul par ch'al fat l?"
MIGNON :- (guardandola severamente, con voce tagliente) "As ved che la burocrasia l' p s forta che l'aft d'un qual parent!" (prende la valigia ed esce impettito)
LUIGI :- (amareggiato) "Parch a tl' trat a cal modu l?"
RUSETA :- (scrolla con indifferenza le spalle. Prende la giacchetta dall'attaccapanni e mentre l'indossa parla) "L al na gh' mia voia da snar e m an gh'ho mia voia ad faran"
LUIGI :- "Ma m a gh' fam listes!"
RUSETA :- (serafica) "Alura.. andema al risturant"
LUIGI :- "Parch?.. Al risturant at v voia ad magnar?"
RUSETA :- (apre l'uscio e si volta) "E 'lura?"
LUIGI :- (con aria rassegnata) "E 'lura, e 'lura.. ch, s'as vl magnar.. bisogna andar" "Ciama al ptlt intant" (indossa la giacca)
RUSETA :- (verso la porta interna) "Giovanni!"
GIOVANNI :- (entra in scena) "S?"
RUSETA :- "Il pap VUOLE portarci fuori a cena"
LUIGI :- (mentre Giovanni indossa il blusotto) "S..Non vedevo l'ora..Chi paga?"
GIOVANNI :- Io, no! (escono)
SCENA VIII
(Mignon - Noemi)
MIGNON :- (entra poco dopo. E' in pigiama o in vestaglia. Si guarda attorno, va alla porta del cucinino) "Luigi?.. Rusta?.. Gioni?.." (triste) "L' un catif navigar cuntra curent" (suonano alla porta; si avvia ad aprire) "Set te Luigi?" (apre: Noemi) "Ah.. ve dentar"
NOEMI :- (entrando) "Cume mai at s z in piagiama?.. Et bla che sn?"
MIGNON :- (malinconico) "An ghn'ho mia via.. a sun strach.. stf.."
NOEMI :- (con la mano sul petto) "Stf. ad dentar?" (si guarda attorno) "In do i and?"
MIGNON :- (allargando sconsolato le braccia) "I- spar"
NOEMI :- (con tenerezza) "Ve da 'dl da m.. Ho mes s dla mnastrina cun la tridra"
MIGNON :- "At ringrasi.. ma a n'am senti mia" (pausa) "Sentat un po'.." (sconsolato) "Tant.. an gh' nisn.."
NOEMI :- (siede e gli tocca con affetto un braccio) "Per, adman.. at v da m a disnar.."
MIGNON :- (accenna di s) "Parlam ad lur"
NOEMI :- (con pacatezza) "I- bravi parsuni.. Forsi i gh' para d'sar par fra ad casa.. ad perdar la tranquilit.. al s tran-tran com'as dis.." (cercando di farlo sorridere) "Pensa t..i s'aspitava ch'at 'rivsi al paes..cun 'na mojer ad culur.."
MIGNON :- E parch po'?"
NOEMI :- "Eh.. la para la f no'anta e po', par cumbinasin, a gh'era in casa di lur amigh chi gh'a al sfratu, quand riv la letra tua ca t' fat sped da l'America.. e i s' spavant.. i gh' para ad perdar la casa"
MIGNON :- (sospirando) "Sa fsi 'riv pin ad dolari i n'as sars mia spavant.. A t'si vest la facia chi ha fat quand i-a tir s la me valis.."
NOEMI :- "Luigi l' un brav'm.. al t'vl ben.. Anca s mojer, in fond, l'ha n' mia cativa.. As caps che ads i gh' p strolich che prma.. At 'rivi in Italia dopo quarant'an e lur i s'admanda com' l'andr a fnir"
MIGNON :- (battendo amorevolmente la mano sul braccio di Noemi) "I s ch'an gh' gnint!"
NOEMI :-"Gnint?..La casa l' sempar tua. Pr'intant fat pag l'aft..in l'ha mai pag.."
MIGNON :- (guardanto il salotto) "I-a tgn ben la casa.. i l'ha rimudernada e di bsi igh n'ha sps.." (sconsolato) "Che bl per, arivar a ca tua e saver ca t'agh crsi cm l'aqua in dal vin" (triste) "Forsi l'era mi s'andgava anca me quand i s'a silr.."
NOEMI :- (si alza e gli va dietro le spalle) "Sta mia dir acs.. stal gnanca a pansr.." (dolce) "Ads at v' a let et vidr che 'dmatina at cambiar parr"
MIGNON :- (annuisce poi, fa gli occhi di chi ha avuto un'idea brillante. Si alza) "Noemi.. gh'aresat da daram un sacln..?" (misura un ipotetico sacchettino)
NOEMI :- (stupita) "Un sacln?.." (pensa) "Vala ben 'na fudrtina?"
MIGNON :- "Perfeta!. E gh'aresat anca.." (le parla in un orecchio)
NOEMI :- (sempre pi sorpresa) "E par faran cosa.. I-a vet a zgar?"
MIGNON :- "Stagh mia pansar.. alura?"
NOEMI :- "Ma quanti at gh'an vl?"
MIGNON :- "Tti quei quei ca t' sparagn" (sorride come chi deve farla grossa)
NOEMI :- "Mah.. an capsi mia.." (avviandosi all'uscita) "Lsa vert.." (esce)
MIGNON :- (soddisfatto si frega le mani come uno che sta per fare una marachella. Canticchia una canzone americana) "O my darling.. oh, my darling.. o my darling Clementina.. (poi guarda soddisfatto il suo ritratto) "Per.. la me fotografia i l'ha msa..e questo am fo piasr"
NOEMI :- (rientra con un fodera da cuscino con dentro oggetti, all'apparenza tintinnanti)
"Vai ben?" (porge)
MIGNON :- (prende il sacchetto e lo scrolla soddisfatto) "Propria ben; grasie.. Ades al mti sta al strams"
NOEMI :- "A cuntinui an capir mia.."
MIGNON :- (quasi allegro) "At capir quand l' al mument.. Ades v pr da dl.. Ciau"
NOEMI :- (sorpresa di vedersi congedata) "Va ben. A vaghi.." (uscendo) "Buna not"
(LE LUCI SI ABBASSANO LENTAMENTE FINO AL BUIO)
FINE DEL PRIMO QUADRO DEL SECONDO ATTO
SECONDO QUADRO
(LE LUCI SI RIALZANO LENTAMENTE)
SCENA IX
(Luigi - Mignon - Rusta)
LUIGI :- (seduto sul divano, legge il giornale) "Al.. 'n'atar aument a dla bensina.. L'han f gnanca novit.. Sar mei las la machina e andar in tandem.. acs as pedala in d" (trilla il telefono) "Pronto?" (pausa) "S'et te Lisandar.." (pausa) "Gioani l' a schla.. come?.. Me so l' sempar ch" (pausa) "Ah, la Viturina la vrea vegnar da nuantar?.. An gh' mia prublema" (pausa) "No, inch l' sabat e a sunt a casa anca m.. Va ben.. a v'aspitma" (pausa)Ah, bene .. se 'l Pretur al v'ha dat la proruga a respir un po' di p.. Ciau" (posa il ricevitore, si siede e riprende la lettura del giornale)
MIGNON :- (entra e attraversa la scena scrollando il sacchetto) "Ciau.."
LUIGI :- "Ciau so.. at s' alva s ad bunura stamatina"
MIGNON :- "A gh' d'andr in banca.." (scrolla il sacchetto) "..a far un depsit"
LUIGI :- "An so mia cum li funsiuna li banchi in California ma che, al sabat i- sardi"
MIGNON :- (come lo sapesse, con noncuranza) "E 'lura.. agh vaghi lnd" (ritorna alle camere scrollando sempre il sacchetto)
LUIGI :- (stupito) "In banca?.. Sarai st dolari d'argent?.. O d'r?"
MIGNON :- (rientra) "A vaghi fra a catar al m amigh brigader"
LUIGI :- (posando il giornale) "El za advant t amigh?"
MIGNON :- (sornione e misterioso) "A vaghi a vedar.. sa gh' dli novit.. A s'avdma stasira"
LUIGI :- "Ma.. an vet mia a disnar?"
MIGNON :- "No! A sunt invit.. (salace) Vuatar.. ande' pr al risturant!" (esce)
LUIGI :- (chiama) "Rusta!"
RUSETA :- (entra dalle camere; fazzoletto in testa, grembiule, in mano un piumino per spolverare) "Cusa vt?"
LUIGI :- "Da ch 'n po' a v la Viturina cun Lisandar"
RUSETA :- "Ma in gh' mai gnin da far chi d l?"
LUIGI :- (ironico) "Agh pias al nostar salutin, no?"
RUSETA :- (guardandosi attorno) "In do'l t so?"
LUIGI :- "L' and fra.. L'ha det che inch al na v mia a disnar.. cl' invit"
RUSETA :- "E da chi?"
LUIGI :- (irritato) "L al na ml'ha mia det e m a n'agh l'ho mia admand"
RUSETA :- "Al na l'avr mia ciapad par n'albergo 'sta casa, n?" (pausa) "L' mei ca vaga a fni i laor" (rientra alle camere)
LUIGI :- (trilla il telefono; sbuffa seccato e risponde) "Pronto?.. Oh, siur Brigader" (pausa) "No, non c'.. ha detto: <A vaghi a catar al m amigh brigader>" (pausa) "S, proprio cos.. anca s'an so mia al parch.." (pausa) "D'accordo.. (pausa) "Si figuri.. arrivederci" (posa il ricevitore e riprende a leggere il giornale)
SCENA X
(Luigi - Lisandar - Viturina - Rusta)
LUIGI :- (suonano alla porta. Luigi, seccato, sbatte il giornale sul tavolo e va ad aprire) "Ah, a si vuatar.. avanti, avanti" (entrano Viturina e Lisandar) "I fat prest!"
LISANDAR :- "Ciau Luigi"
VITURINA :- "Fin ca stma darnt.. as fo prest" (pausa) "La Rusta?"
LUIGI :- "L' adr far i master.. Ma sintef intant" (eseguono) "Tulif un caf?"
LISANDAR :- (rapidissimo) "'Luntera grasie!"
LUIGI :- (ironico) "A ml'imaginava.. a vaghi a faral" (esce verso la cucina)
VITURINA :- (al marito) "A gh'al dit t ch'em vest Mignon andar dai carabinier?"
LISANDAR :- (soddisfatto) "Spitm ch'agh sia anca la Ru-Rusta.. "
RUSETA :- (entra dalle camere) "Ciau.. Scus ma a s'era a dr furb z.. a me armas sul al stdi in dua agh dorum Mignon"
VITURINA :- (con aria malignetta) "A proposit.. a l'm vest andar dai carabinier.." (con aria misteriosa) "Gh'.. 'na qual novit?"
RUSETA :- "Dai carabinier?.. Me an so gnint.." (cerca il marito) "Forse al Luigi.."
LISANDAR :- "L' a-and a far al ca-caf"
VITURINA :- "Alura.. als fermal propria ch?"
RUSETA :- (sospirando) "Pr'ades.. E vuatar invci cun al sfrtu?"
LISANDAR :- "Al Pre-Pretur al s'ha dat una proruga" (insinuando) "Nu-nuantar an gh'm mia al s-so cun al sit!"
RUSETA :- (seria) "E a n'agh l' gnanca in casa.. Cume mai da 'sti bandi?"
LUIGI :- (entrando col cabaret, le tazzine, lo zucchero, ecc.) "Ma i- gn a tr al caf in cumpagnia .. al nostar l' p s bun.."
VITURINA :- "Finch a stem darent e Mignon al'flsa la casa..a gnma luntera.."
RUSETA :- "I-ha vest t so andar dai carabinier.."
LUIGI :- (porgendo le tazzine)"Ah, s...l'ha det cl'andava a catar al brigader"
LISANDAR :- (mette parecchi cucchiaini di zucchero nella tazzina. Luigi parla interrompendosi per rimarcare il fatto e guarda stupito, movendo il capo tra la tazzina e la zuccheriera, come assistesse ad una partita di tennis)
LUIGI :- (sbottando) " Ta m'agh l'evi da dir ch'at piaseva 'na tasina ad zcar cun dentar un po' ad caf"
LISANDAR :- (smette, e con aria sofferente) "Cusa vt mai.. a gh' d'andar pian cun al scar par via dal diabete"
LUIGI :- "Al diabete?.. E 'l crat cun questo?" (indica lo zucchero)
LISANDAR :- "Ho diminu la dose"
LUIGI :- (ironico) "In casa tua!"
VITURINA :- (sorbendo il caff) "E acs t so l' and dai carabinier.. Quand as v da lur a gh' sempre qul sta"
RUSETA :- "Scs.. a ghho a fnir i laur e dopu a vaghi in cooperativa a cumprar qul parch adman l' dumenica e a gh' sar"
VITURINA :- "Andem via anca nuantar. A siem sul pas a vedar..cum l'era andada cun Mignon"
RUSETA :- Ades al sa.. Cumparmes(esce di scena)
LISANDAR :- (si avvede del ritratto di Mignon) "Ehu.. e d'in doa saltal fra cal quadar?"
LUIGI :- (salace) "Da un retangul!"
VITURINA :- (maliziosa) "Al gh'ar fat eft a t so"
LUIGI :- (ironico) "S'al gh'ha fat l'eft dl'oiu 'd risn an so mia.. A l'ho sul spust dal me stdi al salot!"
RUSETA :- (entra sveltamente in scena adirata. Ha in mano il sacchetto di Mignon che scrolla e guarda severamente il marito) "ECU CHE'!"
LUIGI :- "T'ha psig un muscn?.. E cus'agh fet cul sachet di bsi ad me so?"
VITURINA :- (invidiosa, con voce tremolante) "Un.. sacht ad bsi?.."
RUSETA :- "Agh sunt andata a far a let e sot al stramas, sa t'al v saver a gh'era questi.." (mostra l'interno del sacchetto) "Ecu i dolari dl'American!"
LUIGI :- (scatta in piedi) "BUTUN?!"
RUSETA :- (esasperata) "S, butn, butn.. al s' tot in gir.." (siede sconsolatissima)
LISANDAR :- (sogghigna soddisfatto) "Ah, ah, .. an saveva mia che i dolari i fes fat acs!"
LUIGI :- (reagendo) "Sl' par cul l t'an s gnanca cum'i sia i veri dolari" (alla moglie) "Delsa?"
RUSETA :- (si alza e si getta fra le braccia del marito) "Oh, Luigi.. cus'ma fat"
VITTOR. e LISAND.:- (si danno delle gomitate di soddisfazione)
LUIGI :- (affettuoso) "Sta mia a sigr ads.. A gh' armas un po' ad caf.. an vt?"
RUSETA :- (sempre col magone) "A sima sta un po' catif cun l.." (si asciuga gli occhi)
LUIGI :- "A sima..?"
RUSETA :- "At gh' ragiun.. a sun stada.. ma sensa vrer.."
SCENA XI
(Luigi - Rusta - Viturina - Lisandar - Mignon - Noemi)
MIGNON e NOEMI:- (appaiono sulla porta non visti dagli altri)
RUSETA :-(continuando) "..un povr'm cl'ha lot tta la vta.. ch'al ricr a 'stu trcu par faras tegnar dact da s ne.." (non finisce la frase e scrolla la testa) "L' come si m's dat una frstada in fcia.. come s'es vert una fnestra cun davanti 'na realt che un duman, forsi, la podres sar anca la nostra.. Caru al me Luigi..anca par nuantar i an i psa e quand a s' zoan a n'as pensa mai che un d a fiucar anca in si nostar cav. A t'admandi scsa par sar mia stada cumprensiva.. I nostar vc i s' dat tt.. i s' priv dal necesri par i fii, par ch'iatar, in ms a li dificult a dla gura.. a dla vta.. e ads.. agh toleum anca al nostar aft.."
LUIGI :-(commosso abbraccia la moglie)"Vacca pita, basta..t'am f sigar anca m"
RUSETA :- "Luigi, se t so al gh' 'd bisogn dla s casa.. a ghl'a lasarm.. A gh'ho 'ncora d bras bun ad laurar e a sircar ad guadagnar anca m par aver 'na casa nostra, ma t so al gh' da vivar i an ch'agh resta, in tranquilit, sensa strlich.. e cun la dna ch'al vur!"
MIGNON :- (si fa avanti commosso) "RUSETA !" (le prende le mani con affetto)
RUSETA :- (sorpresa) "Ma so.. in do' seruf?.. "
NOEMI :- "Af s dasmag la porta 'verta..e acs.. em sant.."
MIGNON :- "Al saveva che me ne l'a tot 'na brava dna.." (cercando di scherzare) "Par forsa.. al s' smia a m"
LUIGI :- (melanconico) "So.. nuantar a siem pront, quand at v al sit.. Das sul al temp ad sircar.."
VITURINA :- (che col marito aveva assistito a tutto facendo scena) "As pl dar ca catghi darent a nuantar.."
LUIGI :- (ironico) "E magari a gnirem in dal vostar salutin a tr al caf!"
MIGNON :- (ai nipoti) "Ricordef.. ca gnma al mond tti a la stsa manera.. cun li man saradi.." (stringe le mani a pugno) "..come s' savesum ca gh'em da triblar par vivar.. da lutar par faras strada in dla vta, par faras una famja.. An bisogna mai dasmangaras che un d.. quand a sunar la nostra campana, a lasarm tt..e cun li man 'verti.." (apre le mani) "parch an stricarm p gnint.."
RUSETA :- (con affetto) "So.. 'n saveva mia ca sieru anca filosufu"
MIGNON :- "An gh' mei schla che la vta.. sempar ca siema bun ad capir e metar a frt l'esperiensa nostra e qula ad ch'iatar" (pausa) "Cara la me gent..s'a camp advantar vc anca vuatar" (si volta verso Noemi, la prende per mano e la porta avanti) "Rusta, Luigi.. Ste mia strulicar par la casa.. a la podr tegnar fin ca vol"
LISANDAR :- "Ma.. ma.. co-come mai?.."
MIGNON :- (guardando con tenerezza Noemi) "La Noemi l' armasa pta par 'spit cal vciu taramplan ch.. Al nostar lera un amor antigh, an gh mia t par vreras ben.. e acs em decis ad metar s un argnl par nuantar d.."
VITURINA :- (sbottando) "A PIV SEMPAR IN DAL BAGNA!
LISANDAR :- (facendo significativi gesti di.. sedere) "Ma che c.. che c-cagna!"
RUSETA :- (a Noemi) "A sun propria cuntenta par vuatar"
VITURINA :- (invidiosa) "Al credi ben cl' cuntenta!"
LISANDAR :- (alla moglie) "Al sa-saresum a-anca nuantar in di s pa-pagn"
NOEMI :- (alle donne, sorridendo) "Af vaghia ben come sa.. NEGRA?"
RUSETA :- (sorride)
NOEMI :- (a Luigi) "Am gh' vr sul 'na quarantina d'an pr'infilar in dal bartavl cal ps-gat ch.." (guarda Mignon sorridendo)
MIGNON :- (guarda a sua volta con tenerezza Noemi) "E t, at m' vert la porta anca se la me valis.. l'era sul pina ad fmana"
VITURINA :- "Et cap che cumedia?"
RUSETA :- (con un po' d'ironia) "E nuantar a strolicar ch'al rivava cun la mojer.."
NOEMI :- (interrompendo) "Ad culur e cun di fii.."
RUSETA :- (con le mani sui fianchi e con finto cipiglio) "A s propria d bei generin.. a st propria ben asim!"
MIGNON :- "Ma la surpresa l'ha n' mia incor fnida.." (guarda tutti catturando la loro attenzione) "An v'ho mia det cus'ho sav dal me amigh brigader.." (si gode la pausa) "La me valis.. l'ha n' mia p pina ad fmana.." (sornione) "Eh, eh.. sta recper in America quasi tti i bsi chi m'a ciav.. e pr'ades arivar sul un'acunt.. AD QUARANTAMELA DOLARI IN SEMA AI DUSENT- MELA CH' IM GH' DA DAR'!"
LISANDAR :- (come punto da uno spillo) "Eh?.. Cosa?.. qua-quarantamla.. du-dusentmela do-dolari..?"
LUIGI :- "Che butn, n Lisandar?"
VITURINA :- (invidiosa) "Cme na rda a gira al mond: chi va s, chi casca a fond
NOEMI :- (stupita) "Ma.. m an saveva gnint"
MIGNON :- "I s' fat al regal ad nsi.." (a Noemi) "Anca sa gh' la svaltasiun..i- sempar un bel po' ad bsi.. Tant, p al temp al psa e p.. a sa svaltma anca nuantar"
GIOVANNI :- (entra da fuori) "Riunione di famiglia?" (si avvicina a Mignon che gli mette una mano sulle spalle)
MIGNON :- (ai nipoti) "Vuatar, cum'ho det, a podr star sempar in 'cal sit ch, in doa a sun n m e in dua gh' n vostar fil.. Par nuantar d.."(si rivolge a Noemi) "..a basta la sua dli casi. Tant an credi mia ca gh'arm di ptlt"
NOEMI :- (fingendosi adirata) "Ela culpa mia s'at gh' pans sura sul quarant'an?"
MIGNON :- ".. per: carta canta e viln dorum, a farm un cuntratn e a mitarm negar in sal bianch.. a pagar un ft.. pochi bsi, ma a pagar. L' gist che anca i zoan i spia cusa costa la sal.." (a Giovanni) "E te fat s li mandghi e cun cal..Mario.. stdia un po' ad meno.. At s zuan cm l'aqua.. e anca sl' vera che l'amur al spera tanti ustcui, ricordat che l'amur, da par l, l' cm al fm.. al n'impins mia la pansa!"
LISANDAR :- (con invidia) "Ma va-varda che fo-fortna! Luigi, at pl andar a li Grasi a-a impir 'na candela"
LUIGI :- "Prva anca t.. a n'as so mai"
LISANDAR :- "T.. t at p impiarla ad sicr.. par gra-grasia ricevuta.."
RUSETA :- "Gent.. bisogna brindar ai d sps"
NOEMI :- "Am f advantar rsa.. ma a sun cuntenta parch.. anca s'an gh'ma mia p al pvar di vint'an.. l'amur ch'al's mantegn in di an l' cm 'l legn stagion.. al dra fin ca gh' fi!"
SI CHIUDE IL SIPARIO
F i n e
- Questo copione è stato visto:


