Veramenti internet c’è videmma in paradisu?

Stampa questo copione

VERAMENTIINTERNET C’E’ VIDEMMA IN PARADISU?

COMMEDIA IN 3 ATTI DI

MARIA LORENZA CARUSO (LAURA)

POSIZIONE SIAE: 226342

E- MAIL: lauracaruso75@libero.it

TEL: 329/3867887

SINOSSI

Trovandosi in un pasticcio e dopo una serie di eventi comicamente avversi, Maurizio spinto dalla paura che la moglie scopra tutto, per risolvere il suo problema, si lascia convincere dal cognato Sergio ad affidarsi ad una persona “conosciuta” su facebook. Maurizio riuscirà a risolvere il suo problema?

Una commedia attuale, molto divertente e piena di colpi di scena, che con leggerezza e grazie a bizzarri personaggi (come un’anziana signora che non vuole mollare il suo cellulare nemmeno in ospedale), ci farà riflettere. I social sono così sicuri e realistici, o forse ne siamo ormai completamente succubi?

PERSONAGGI:

MAURIZIO CASTIGLIA: capo famiglia

SERGIO: suo cognato, fratello di Carla

CARLA: moglie di Maurizio

INFERMIERA

RINALDI: medico

ANDREA MICCICHE’:vicino di casa di Maurizio

MANUELA: moglie di Andrea

ANZIANA SIGNORA

PRIMO ATTO

All’aprirsi del sipario Maurizio e Sergio, entrambi cinquantenni,si soffermano nella sala d’attesa dell’ospedale con i referti medici degli esami appena effettuati.Una porta separa la sala dagli studi dei medici.

MAURIZIU:Ah, cumu nni finì ladia. Nni misimu nniguai!

SERGIU:(puntualizzando) Tu ti mittisti...nni guai.Tu purtavato a machina, chi c’intru ia.

MAURIZIU: Ah biddu! Chi pinsi di ti nni nesciri accussì? Malamenti ti facisti i cunti…

SERGIU: Ma sì, oramai successi. Migliu nun ci pinsari cchiù. Anzi tal’è ca fari, assittati cca nna poltrona.

MAURIZIU: (senza pensarci, si siede)

SERGIU: (scatta una foto al cognato)

MAURIZIU: (scocciato)Ma chi schifiu fa?

SERGIU: Na fotu ricordu…

MAURIZIU: Pi favuri finiscila. Ia mancu sacciu cumu nesciri di sta situazioni e tu pinsi a fotu ricordu?!

SERGIU: (implorandolo) Ascuntami…secunnu mia fussi migliu assumini li nosciresponsabilità…

MAURIZIU: (interrompendolo) Ah, sicuramenti nun c’arrivammu a ssu passaggiu, caru cumpari.

SERGIU: (continua a fare foto in ospedale) Ma dai nun essiri tragicu. A tuttu c’è rimediu.

MAURIZIU: A tuttu…tranni ca a ma muglieri.

SERGIU: Chissu è veru. Ma siddu cci spiegammu ‘nzocchi successi…

MAURIZIU: A cu è ca vua spiegari?

SERGIU: (nel frattempo continua a ricevere messaggini whatsapp e a rispondere) A Carla.

MAURIZIU: A Carla? Carla chidda ca canuscimmu tutti du?

SERGIU: (ironico) No, a Carla a ballerina! Ma certu a ta muglieri a cu sennò?

MAURIZIU: Ma tu si pazzu! E ‘u vua pusari ssu telefoninu, ca mi fa smoviri l’arteri?

SERGIU: Chi cammurria, stava sulu arrispunninnu.

MAURIZIU: Ti- ti- ti.ti…ti-ti-ti-ti. Lampu allampallu.Avi di stamatina ca nun fa antru c’arrispunniri a messaggi e fari fotu. Avimmu‘u book fotograficu di l’incidenti…

SERGIU: No, pu book completu mi manca na cosa…

MAURIZIU: E chi?

SERGIU: Mittiti cca, ca ti fazzu vidiri…(chiama l’infermiera e il medico) Infermiera, Dottor Rinaldi…

INFERMIERA: (arriva) Chi successi?

SERGIU: ‘U dutturi nun veni?

INFERMIERA: Arriva…eccolo.

RINALDI: Ditemi?

MAURIZIU: E vidimmu chi cci vinni ‘ntesta ora.

SERGIU: (non facendo sentire a Maurizio) Chiffà vi la faciti‘na fotu cu nantri? Accussì nni resta pi ricordu.

INFERMIERA: Cu tantu piaciri…

RINALDI: Sì certu.

MAURIZIU: (alzandosi) Ma c’amma fari si po’ sapiri?

SERGIU:Mittiti cca ti dissi, e nun ci facimmu perdiri timpu a lu dutturi e la ‘nfirmera…

MAURIZIU: Avanti, facimmu trasiri ‘u sceccu dunni voli ‘u patruni… accuntintammulu…

SERGIU: (si mettono in posae scatta un selfie)

MAURIZIU: (seccato) Ancora cu sti fotu?

SERGIU: C’è bisugnu di fari accussì pi un selfie…E’ giustu ca nnu bookdi sta bella esperienza ci vinnu puri lu dutturi e la ‘nfirmera.

MAURIZIU: Ma va selfiti a testa, camina va!Mah! Dicu ia, nun aviti chi fari cu sti telefonini?

RINALDI: Sa cugnatu vulivasulu na fotu ricordu. Anzi, siddu ristammu fermi,a scattu videmma cu chiddu mia cellulari.  Du pazienti cumu a vuantri nun l’avia ancora ‘ncuntratu. Siti veramenti...

INFERMIERA: Du armari rari.

MAURIZIU: E mittimmuni arriri in posa. (si mette in diverse posizioni anche strampalate) Accussì va beni? Oppuri accussì? E’migliu di profilu, o davanti?

SERGIU: Arriminati…Scigli na posizioni.

INFERMIERA: Si mittissi naturali…

MAURIZIU: Al naturali, senza nenti?!

INFERMIERA: Sì va bbeni! Ma si la voli dari na mossa?

SERGIU: (lo afferra e lo sistema bene) Sta fermu.

RINALDI: (scatta la foto)

MAURIZIU: Finistivu ora? Ma pua vulissi sapiri, chi cci truvati d’immortalari?

RINALDI: Signor Castiglia, tutti li momenti sunnu di immortalari. Lei vedrà ca fra qualchi iurnutaliannu sta fotu, si mitti a ridiri.

MAURIZIU: No! Lei vedrà, ca siddu succedi chiddu ca spiru nun accada mai,m’arricampuarriri cca tuttu ammaccatu!

RINALDI: Fazzu fatica a capilla…

MAURIZIU: E mi capisciu ia però.

INFERMIERA: Comunque nantri ora n’amma ghiri, arrivederci.

RINALDI: Arrivederci.

SERGIU: (al cognato) Sini cosa di stari sulu...asociali!

MAURIZIU: Asociali ia? Ma siddu mancu ti si po’ parlari. Ah, ma in compensu parlicu ‘u telefuninu.

SERGIU: Almenu ia comunicu cu qualcunu.

MAURIZIU: Ma chi comunichi, chissu comunicari mu chiami?

SERGIU: Certu, ‘na nuova forma di comunicazioni, chiù sbrigativa però… per esempio, ‘i faccini chi pua usari su whatsapp spieganu ‘i cosi migliu di li paroli.Siddu si dispiaciutu…pua scegliri ‘na facci chi chianci assà, picca o a dirottu, dipenni di quantu si dispiziatu, siddu‘mmeci si felici ni pigli una c’arridi, e si propria vua diri ca si ‘ncazzatu nivuru, c’è a facci russa cumu un piparulu…E’ chidda ca ia usu sempri quannu arrispunnu a Sara, ma muglieri. Vini cca talia…

MAURIZIU: Ah,pi favuri! M’abbasta vidiri a tua di facci…

SERGIU: Nun sulu asociali mapuri arritratu.

MAURIZIU: E arritratu vugliu ristari, va bbeni? Già quannu mi sona ‘u telefunu mi siddia fina arrispunniri, figurammuni siddu mi mittu a perdiri timpu pi capiri quali faccina usari.

SERGIU: Ma chi nni voli sapiri unu cumu a tia. Chi nni capisci tu, di la soddisfazioni di riciviri like quannu si pubblica cocchi cosa su facebook?

MAURIZIU: Uh!Oi mangiavupasta cu sucu. E vinti cristiani dall’aldilà arrispunninu“bravu” e mittinu mi piaci. Peccatu ca a pasta cu sucu è al di qua. E pua, chi fa nun hannu fattu mai pasta cu sucu?

SERGIU: Ma chi c’entra. Unu accussì fa sapiri a l’amici ‘nzocchi fa, cumu si la passa…

MAURIZIU: Quannu va a travaglia, quannu si susi, quannu si va curca, quannu si nni va a mari, a fiumi, a muntagna…quannu va mangia nna soggira, e ci manna maledizioni,e puri quantu voti va a gabinettu…Videmma dducu ti mittinu i like?

SERGIU: Tal’è va, fa perdiri ‘u piaciri.

MAURIZIU: E tu fa perdiri a pacinzia! Ni stu momentu, pinsu sulu a chiddu chi m’aspetta quannu arriva ma muglieri…

                SERGIU: Carla è pisanti…ha arragiuni…

MAURIZIU: Appuntu. Esa quanti “mi piaci” mi mitti appena veni a sapiri chiddu chi ficimu?! Tanti like di vastunati ‘ntesta. La signora “so tutto io”…

SERGIU: Sta parlannu di ma suru.

MAURIZIU: (dandogli una pacca sulla spalla) Coraggiu, ognunu di nantri avi li so disgrazi, a tia ti tuccà aviri a Carla pi suru...

SERGIU: ‘U sacciu ca Carla è esagerata...ma…

MAURIZIU: Dirici esagerata, è cumu farici un complimentu. No, caru cumpari…idda, è la “perfezioni divina” mannata sulla Terra.

SERGIU: Già, ma sugnu sicuru caun modo lu truvammu…(continua a stare attaccato al telefonino)

MAURIZIU: A quali modu vua truvari? Simmu murti chi caminanu. Mi sta ascuntannu? Lampu allampallu a tia e stu schifiu di telefoninu!

SERGIU: Avanti, pusammu stu telefoninu. Sennò nun la finisci cchiù. (posa il cellulare in tasca) Cuntenti sini ora?

MAURIZIU: Certu, po’ essiri mai ca mancu unu po’ scambiari du paroli cu tia?

SERGIU: Ma si avi di stamatina ca parli, parli e parli…di ‘sta storia. Sini ‘na zicca attaccata all’oricchi!

MAURIZIU: A tia, forsi tisfuggi… ca rovinammu ‘a machina di ma muglieri.

SERGIU: Lu sacciu, ma pi ora nun c’è nenti chi putimmu fari, a parti irininni dintra. Nni stu momentu, ci vulissi suluna bella pennichella.

MAURIZIU:(irritato) Tal’è ca fari, connettiti a facebook, fammi stu piaciri.

SERGIU: (prende il telefonino) Pirchì?

MAURIZIU: Tu grapi facebook, ca t’arrivà ‘na notizia.

SERGIU: Ma chi dici? Ia nenti sintivu. (controlla) E infatti, nun c’è nenti.

MAURIZIU: Aspetta un minutu ca ora…ti sta arrivannu ‘na richiesta d’amicizia…

SERGIU: (contento) Veru? E di cu?

MAURIZIU: (seccato) Du ta cervellu, ca ti voli canusciri.

SERGIU: Quantu sini spiritusu.

MAURIZIU: Cosi di pazzi. Rovinammu a machina e l’unica cosa ca ti veni ‘mmenti di mi diri, è ca ti vua iri a ripusari? ‘Mmeci di pinsari a qualchi soluzioni.Mittitillu ‘ntesta, doppu sta disgrazia, nun putimmuturnari dintra. E posa stu telefuninu!

SERGIU: Oh, adduma, astuta, piglia, posa.(posa il telefonino esarcastico)Allura, facimmuaccussì…ripigliammu a machina, nni mittimmu arriri alla guida, arrivammu all’incrociu di via Palermo…

MAURIZIU: E..

SERGIU: E quannu n’accurgimmu ca qualcunu sta passannu a velocità massima, accelerammu e nni ittammu nill’incrociu. Accussì nni faccimmu mannari direttamenti in Paradiso, va bbeni?

MAURIZIU: Bravu!‘U vidi ca senza telefoninu arraggiuni migliu. Cu guida?

SERGIU: Stava babbiannu.

MAURIZIU: Vidica, “u ta povero cercellu”, ti scrissi ‘ncapu a messenger ca c’è di fari l’aggiornamentu.

SERGIU:Ah, ah, ah…

MAURIZIU: Ma ti pari chistu ‘u momentu di babbiari? Biddi biddi, nni turnammu a casa comu nulla fussi.

INFERMIERA: (dalla porta che comunica con gli studi dei medici, entra in sala d’attesauna signora anziana seguita dall’infermiera) Signura mispiaci ma, m’ava dari ‘u telefoninu…

ANZIANA: Cci dissi ca ‘u telefoninu mi servi.

INFERMIERA: Pua cci lu dugnu arriri, non si proccupassi. Ora però nun lu po’ teniri, ava fari ‘a radiografia. Avanti astutassi stu cellulari e su mittissi nna borsa.

ANZIANA: No, ‘a radiografia mi la facissi cu ‘u telefoninu.

INFERMIERA: Ma nun si po’ fari, è pericolosu! ‘U voli capiri ca cci po’ succediri cocchi cosa di gravi?

ANZIANA: Mih, ma lei e lu dutturi aviti ‘na testa?! Vi dissi ca ia lu telefonino nun lu lassu…(cerca di scappare)

MAURIZIU: Mah, cosi di pazzi! (alla vecchietta) Cci dassi su cellulari a la ‘nfirmera.

ANZIANA: Lei si facissi l’affari sua.

INFERMIERA: (la rincorre ele prende il telefonino) Oh, ora basta!

ANZIANA: (urlando) Lei si n’approfitta pirchì sugnu vecchia.

INFERMIERA: Vinissi cu mia…

ANZIANA: (cerca di strapparle il telefono dalle mani) Mi lu voli dari?

INFERMIERA: (la trascina per portarla a fare l’esame)

ANZIANA: Mi lassassi… Lu telefoninu è mia…Ia la denunciu!

INFERMIERA: E mi denunciassi…(escono di scena)

MAURIZIU: ‘U vidi cumu v’arriduciti?

SERGIU: Po’ essiri ca dda povera vecchia vuliva sulu avvisari qualcunu…

MAURIZIU: Lassammu perdiri. (controllando) Nenti, mancu un gracciuni.E’migliu pi nantri siddu nni facimmu fari antri controlli.

SERGIU:(ironico) Ancora? Doppua visita medica, i raggi, l’esami di sangu, l’elettrocardiogramma…chi vua fari cchiù?

MAURIZIU:( ricontrolla la cartella clinica e tutti gli esami effettuati, poi si avvicina al corridoio) ‘Nfirmera! ‘Nfirmera! (urlando)Infermiera!

SERGIU: Ma chi fa?

INFERMIERA: (arriva correndo) Arrivu, arrivu. Chi successi?

MAURIZIU: Mi chiamassi ‘u Dutturi Rinaldi.

INFERMIERA: Ma pirchì, chi si senti mali?

MAURIZIU: Bunu mi sintu, vugliu diri… nun staiu bunu, cioè staiu bunu, ma è migliu siddu staiu malatu. ‘U capì ora?

INFERMIERA: Veramenti, nun capivu nenti.

MAURIZIU: (scortese) Lei nun si proccupassi, faccissi chiddu pi cui è pagata e mi chiamassi ‘u Dutturi, oh!

INFERMIERA: Chi modi. Nun m’abbastava la vecchia dda dintra, macari lei si cci mitti ora.(l’infermiera va a chiamare Rinaldi)

SERGIU: C’era bisugnu di essiri accussì facchinu? Ma pua chi c’ià diri ‘o dutturi?

MAURIZIU: Aspetta e‘u vidi.

RINALDI: (arriva poco dopo)Signor Castiglia?

SERGIU: Nentidutturi, ma cugnatu nun lu vuliva fari chiamari…

RINALDI: Ah no?

MAURIZIU: (a Sergio) Zittuti, ma chi dici? Dutturi…

RINALDI: Mi dicissi?

MAURIZIU: Ma lei è sicuru ca putimmu stari tranquilli?

RINALDI: Certu. Comu ci dissi mezz’ura fa nnu studio, è tuttu a pustu.

MAURIZIU: Ma mancu ‘na minima contusioni?

RINALDI: No. Mancu chissa. Vi nni putiti iri sereni, lei è sulu scioccatu.

MAURIZIU: Ma quali scioccatu? L’incidente fu ‘na passiatarispettu a chiddu chi n’aspetta.

SERGIU: Zittuti!

RINALDI: Cumu?

SERGIU: (imbarazzato) Dutturi nun faccissi casu a chiddu ca dici ma cugnatu.

MAURIZIU:(mostrando le radiografie) Allura Dutturi, mi dicissi ‘na cosa…sta macchiacca chi è? Forsi nun controllà bbunu?

RINALDI: Macchia? Quali macchia, mi scusi.

MAURIZIU:(insistente) Chista dutturi, chista. Ma chiffà nun la vidi? E’ enormi.

RINALDI: Macchia? Signor Castiglia, sta macchia…cumu la chiama lei, è ‘u reni. Il suo rene.

MAURIZIU: ‘U reni è? E chi cci fa cca?

RINALDI: Pirchì lei unni pinsava d’avillu?

SERGIU: ‘U scusassi dutturi è sulu proccupatu.

RINALDI: S’ava fidari signor Castiglia, tutti l’accertamentichi eranu di fari, li ficimu…

MAURIZIU: Tutti? Sicuru?

RINALDI: Tutti sì, nun avitinenti. Arrivederci.

MAURIZIU: Quannu si dici la sfortuna…

SERGIU: Ma finiscila.Simmu sani pi miraculu.

MAURIZIU:(sarcastico) Ma quali miraculu… pi disgrazia. E chi disgrazia!

SERGIU: Ma chi dici?! Amunì va.

MAURIZIU: Ma unni?

SERGIU: Dintra.

MAURIZIU: E c’abbatti a coppa! Prima di irininni dintra amma truvari na soluzioni.  E vistu ca nun sini d’aiutu, connettiti a facebook, almenu sta tanticchia mutu e nun mi sconcentri.

SERGIU: Mi sta dicinnu ca puzzu pigliari ‘u telefoninu?

MAURIZIU: Sì, accussì mentri tu ti emozioni taliannu ‘nzocchi fannu ‘i to amici, ia mi puzzu concrentrari in silenziu.

SERGIU: (riprende il telefonino e si siede) Oh, menumali va. (si connette, poco dopo) Tal’è a Micheli chi biddu piattu di pasta chi si priparà oi! E nantri cca. Sopidda quannu si nni parla mangiari, cu ssa misa chi avi ma cumpari?

MAURIZIU: Ma ti vua zittiri?

SERGIU: Mih! Maria si nni ì a Spagna! E cu tutta a famiglia sparti. E pua chianginu sempri ca nun hannu sordi.

MAURIZIU: Parica a vacanza c’ià paga iddu, c’ià paga!        

SERGIU: Oh, Bedda Matri? Nun ci puzzu cridiri…Giuvanni s’accattà un pizzu di tirrenu a suddia…e mitti fotu! Tal’è chi biddu pizzu di tirrenu, cu a piscina, a vigna…certu…avi du anni ca si misi a sa matri dintra…e mentri fa finta ca c’abbada si sarva a bedda pensioni…

MAURIZIU: (dopo poco contento) Eccu a chi vi servi stu facebook, a sparlari li cristiani…’Mmeci di t’ammiscari nni l’affari da genti…concentrati tanticchia e ascuntami pirchì truvavu ‘na soluzioni...

SERGIU: Oh! Accussì nni cuitammu a testa e finalmenti nni putimmu iri. Avi na matinata ca simmu cca. Avanti parla.

MAURIZIU: Allura, l’unica spranza è fari finta di ni sentiri mali.

SERGIU: Chi cosa?

MAURIZIU: Ascuntami… Chi nni dici…(convincente) di un trauma cranicu o di‘n’attaccu di torcicuddu acutu?Forza chiamammu ‘u dutturi e circammu di essiri convincenti…accussì ni ricoveranu.

SERGIU:(interrompendolo) Ma chi fa babbii?!

MAURIZIU: Assolutamenti no.Ma un trauma cranicu, chi ti costa fari finta?

SERGIU: Noo!

MAURIZIU:Tu nun ha caputu ca Carla non avrà nessuna pietà di nantri. Un trauma cranicu, ora chiamu a Rinaldi… Mi raccumannu un trauma cranicu.(sta per chiamare Rinaldi mavede entrare nella sala d’attesa due conoscenti con l’infermiera)  Sulu chissu cci mancava. Ammucciami, ammucciami…

MANUELA E ANDREA: (si intrattengono a parlare con l’infermiera).

SERGIU: Chi successi?

MAURIZIU: Ci sunnu i Miccichè.

SERGIU: Cu?

MAURIZIU: I Miccichè. Nun li canusci. Avi picca ca si trasferiru nna palazzina ‘mpacci a chidda mia. Siddu mi vidinu finì.

SERGIU: Ma figurati!

MAURIZIU: Ma chi cci fannu cca? Dda stessu nun mi capita mai di vidili, propria oi l’avia ‘ncuntrari...

SERGIU: Ma chi t’interessa. Chi cosa cci nni po’ fregari ala genti di fatti nusci.

MAURIZIU: Parli propria tu…(imitandolo) chi pasta fici chiddu, chi tirrenu s’accattà chiddu e unni si nni ì in vacanza chidd’antra. (cerca di nascondersi dietro al cognato) Ammucciami ti dissi.

SERGIU: Addirittura ti scanti di ti fari vidiri?

MAURIZIU: Siddu sti cristiani vannu a cuntanu a ta suru ca nni vitturu cca, nni putimmu fari ‘a Cruci. (si aggrappa alla camicia di Sergio per nascondersi meglio)

SERGIU: Lassa stari ‘a cammisa.

MAURIZIU: Ammucciami ti dissi.

RINALDI: (rientra in sala attesa e va incontro a Maurizio urlando il suo cognome) Ah eccola! Signor Castiglia, menumali ca è ancora cca…ma chi fa s’ammuccia?

SERGIU: (fingendo) No, dutturi a ma cugnatu…cci cadì ‘a fedi e ‘a stava circannu…veru Mauriziu?

MAURIZIU: Infatti, dutturi. Ah, tal’è unni è sta disgraziata. Macumu mai mi circava? Truvà cocchi cosa, veru?‘U sapiva ia…

RINALDI: Nooo! A vinni a circari pirchì mi n’addunavu ca si scurdà a firmare cca sutta, sapi pi la privacy.

MAURIZIU: (rassegnato) E firmammu.

RINALDI: (ad alta voce) Arrivederci signor Castiglia.

MAURIZIU: Arrivederci. E grida cumu‘na ciaula. (i signori Miccichè hanno sentito nominare Maurizio e avendolo riconosciuto gli si avvicinano). Si stannu arricampannu.

SERGIU: Cu?

MAURIZIU: Arriri? I Miccichè ti dissi. Stammu attenti a ‘nzocchi dicimmu.

SERGIU: Ci pensu ia, nun ti proccupari.

MAURIZIU: No, lassa parlari a mia, ca li canusciu. E mi raccumannu riggimi ‘u iucu, nun mi iri contru.

ANDREA:Maurizio chi piaciri. (a Sergio) Bongiornu. (si salutano)

SERGIU: Bongiornu a vuantri.

MAURIZIU: E cu si lu ‘mmaginava di ‘ncuntrarivi propria cca? Chissu è ma cugnatu.

SERGIU: Mi fa veramenti piaciri canuscivi.

ANDREA: Ma cumu mai cca? Chi c’è cosa?

MAURIZIU: No, vinnimu sulu a…trovari… ‘u soggiru di ma cognatu...

ANDREA: Pirchì chi fici ‘u zzi Peppi?Chi cci successi?

SERGIU: Ma chi fa‘u canusci?

MANUELA: Sì, l’antra vota eramu davanti a porta cu ta muglieri e passà stu cristianu, accussì Carla nni dissi ca era ‘u soggiru di sa frati…

SERGIU: Ah? Giustu giustu, iammu a mintuari a chiddu…

MAURIZIU: (ad Andrea) No, forsi mi esprimivu malamenti. ‘U zzi Peppi, bbunu sta…

ANDREA: Ah! Menumali. Allura a cu vinistivu a truvari?

MAURIZIU: Vuliva diri ‘o frati du soggiru di ma cugnatu…

SERGIU: (tra sé)Iammuci di dducu. (ai signori Miccichè) Chi canusciti videmma a iddu?

ANDREA: No, no. Sulu ‘u zzi Peppi, l’antri familiari no.

MAURIZIU: (a bassa voce) Menumali! Sennò nni tuccava sorteggiari tutta ‘a Sacra famiglia.

MANUELA: Cumu?

MAURIZIU: No, diciva…menumali ca canusciti ‘u zzi Peppi, è‘u cchiù bravu da famiglia...

SERGIU: Emischinu si trova ‘mpilicatu nni stu discursu, senza ca nni sapi nenti.

MAURIZIU: (al cognato) Zittuti!

MANUELA: Mah, e chi cci successi a lu frati du zzi Peppi?

SERGIU: Nenti di proccupanti...

ANDREA: Ma chi fici?

MAURIZIU: Un trauma cranicu, mischinu.

SERGIU: Ddu trauma cranicu, pi forza ci l’avia fari trasiri.

MANUELA: Bedda Matri, allura lu tinnu cca pi controllu?

SERGIU: E certu, visto ca sbattìa testa…

MANUELA: E cumu fici?

MAURIZIU: Cadì… di li scali.

ANDREA: Mischinu!

MAURIZIU: Stava scinninnu, pi ghiri a ittari ‘a munnizza…

SERGIU: Ci svutà ‘u pedi e cuculià...

                ANDREA: Mah, speriamu ca s’arripiglia. Giovani è almenu?

MAURIZIU: ‘Nzumma settanta sei anni avi…

ANDREA: Ah. Allura nun s’arripiglia cchiù, a s’età.

SERGIU: E lu ficimu muriri!

MAURIU: E vuantri, cumu mai cca?

MANUELA: Anchi nantri vinnimu a truvari n’amicu di famiglia.

ANDREA: Bah, Mauriziu…nnifici veramenti piaciri viditi. Ma ora amma scappari…

MANUELA: Aspè, ca prima di nni iri nnifacimmu un selfie.

MAURIZIU:No, nun c’è bisugnu…

MANUELA: Avà, chiffà t’affrunti?

SERGIU: No, cara signura, ma cugnatu è allergicu a li selfie.

MAURIZIU: Chi c’entra, è sulu ca nun mi pari ‘u casu di fari fotu…Simmu ‘o spitali.

ANDREA: E chi cci fa?! E’ accussì stranu ca n’ancuntrammu…

MAURIZIU: Propria chissu pinsava.

MANUELA: Vidi? Ci voli ‘na fotu ‘nzemmula…

MAURIZIU: E certu ci voli, e chi fa babbiammu. Facimmuni stu selfie, abbasta ca n’allistimmu…

MANUELA: (si fanno la foto) Arrivederci, salutami a ta muglieri. Puamacari ci telefunu pi chiediri notizie du frati du zzi Peppi.

MAURIZIU: No!

SERGIU: No!

ANDREA: No?

SERGIU: Nun è ‘u casu.

ANDREA: No?

MAURIZIU: Chi vuliti…ma muglieri è fori pi travagliu…

MANUELA:(al marito) ‘U vidisti c’avia arraggiuni ia? Si nni ì pi travagliu.

SERGIU: Nun vi sfuggi nenti?

ANDREA: Deformazioni professionali! Ia sugnu avvocatu, ma muglieri poliziotta…

               MANUELA: Stari attenti a tutti cosi è ‘mportanti nnu nosciu travagliu.

MAURIZIU: (sarcastico) Stari attenti. Ia, nun c’haiu dittu ancora nenti a Carla, pu nna fari proccupari...

MANUELA: Bunu facisti. (al marito) ‘U vidi? Mauriziu sì, ca è un galantumu…pirchì cerca di gualintiri la muglieri, sempri.

SERGIU: (sarcastico) Sempri…

MANUELA: E già! Chissi sunnu li veri masculi. (a Maurizio) Bravu. Arrivederci.

MAURIZIU e SERGIU: Arrivederci.

SERGIU: Mamma mia, s’ammiscanu unni e ghiè!

MAURIZIU: Si mai avissi a succediri cocchi cosa nni dintorni du palazzu…

SERGIU: Putiti stari tranquilli…nun aviti bisugnu mancu d’istallari telecameri…

MAURIZIU: Certu, i telecamiri ci l’hannu ‘ncorporati, a poliziotta e l’avvocatu.

SERGIU: Ah, ah,ah! Ora nni putimmu iri?

MAURIZIU: Pirchì truvasti ‘na soluzioni?

SERGIU: No! (rassicurante) Fu ‘n’incidente Carla, ava capiri.

MAURIZIU:(sarcastico) A cumu no!Nantri completamenti illesi, ‘mmeci ‘a machina…(piange sulla spalla del cognato) nun si pò taliari…

SERGIU: Si na cammurria! Chi ti siddii, siddu chianci ‘ncapu a chidda tua di spadda? Mi sta allurdannu tutta ‘a cammisa.

MAURIZIU: Nun ha un bricciulu di sensibilità.

SERGIU: Nun è questione di sensibilità, ‘a cammisa è nova…

MAURIZIU: (piange) Anchi ‘a machina era nova e‘a rovinammu…

SERGIU:(sarcastico) La distruggimmu, vulivatu diri.

MAURIZIU:(infastidito) Bravu, continua puri.

SERGIU:Era “nova di zecca”. Ritirata nnu concessionariu ‘na simana fa.

MAURIZIU: Insisti?! Ma dicu ia, comu diavulu nni vinni ’mmenti di pigliari ‘a macchina pi iri a Catania?

SERGIU: E sparti mentri Carla era fori pi travagliu.

MAURIZIU: (preoccupato) Tra na simana, quannu tornadintra…(pausa)tocca a tia diriccillu.

SERGIU: Nun mi passa mancu pa testa.

MAURIZIU: Ma cu tia avi un legami di sangu, è ta suru.

SERGIU: Nun è ‘u casu d’infieriri...Cumu dicisti tu, ognunu avi ‘a so “Cruci”.

MAURIZIU: A proposito di cruci, caru cumpari…migliuaccominciari a prigari…

SERGIU: Ah, mamma mia! Chi vua ca succedi? Nni farà ‘a so solita“strigliata” pi du, tri ghiorna e pua…ci passa…

MAURIZIU: Macari.Troppu facili. Ta suru...

SERGIU: Arriri!

MAURIZIU:(continuando) Nun s’accuntenterà d’accussì picca. Nun ni la duna sta soddisfazioni. Ti ricurdi o no, dda vota ca persi ‘a chiavi di dintra?

SERGIU:(ride) Ah, ah, ah!Ti costringì a fari’‘a guardia davanti ‘a porta…

MAURIZIU: Appuntu! (imitando sarcasticamente la moglie) <Nun si sapi mai ca coccunu truvà li chiavi etenta di trasiri dintra>. Durmivu fori pi tri notti, fina a quannu ddu disgraziatu du firraru, doppu ca comodamenti s’arricampà da vacanza, nun vinni a canciari ‘a serratura.

SERGIU: Era sulu proccupata di latri.

MAURIZIU: Certamenti… cumu quannu pi sbagliu, fici cadiri ‘u vasu…

SERGIU: E cumu si fa a scurdarisillu. Ti costringì a dormiri nni mia pi na simana.Però, tu caru cumpari, ti li va propria a circari. ‘U vasu chi rumpisti, era un caru ricordu da noscia bisnonna.

MAURIZIU: Ma chi ti parica nun lu sacciu? Videmma ia cci ristavu mali. Ma nun era ‘u casu di fari na tragedia.

SERGIU:(ironico) Nun era ‘u caso di rifilariti in casa mia. Aviriti nni nantri…chissa fu ‘a vera tragedia!

MAURIZIU: A facci da parintela. E mi sa, ca ti tocca ripetiri l’esperienza caru cumpari.

SERGIU: E pirchì?

MAURIZIU: Ora pua ‘u vidi…appena Carla scopri tutti cosi, cu ‘u biddu like, mi spediscin’antra vota dintra nni tia.

SERGIU: Arriri dintra nni mia?

MAURIZIU:Certu! Accussì, piglia du picciuna cu na fava e nni la fa pagari a tutti du.

SERGIU: Nun babbiammu cu ‘i cosi seri. C’ava essiri n’antra soluzioni. Pi forza.

MAURIZIU: Ah! Ora ti trasì. Concentrammuni.

SERGIU: (poco dopo) Ci sugnu. Ma nantri… nun ficimu l’incidenti, pirchì tu arrispunnisti a telefunu?

MAURIZIU: Sì e allura?

SERGIU: E cu era a telefunu?

MAURIZIU: Cumu cu era? La signora “so tutto io”. Ma muglieri…

SERGIU: Perfettu! Ti ricurdi ca ia ti dissi un momentu prima, lassa perdiri e nun c’arrispunniri?

MAURIZIU: E c’avia a fari? Lu sa ca chidda, addiventa ‘na iena siddu nun c’arrispunnu subitu.

SERGIU: E chiffà, nun la putivatu richiamari doppu? E pua dici a mia ca sugnu sempri cu ‘u telefoninu ‘mmani.

MAURIZIU: E infatti, cu na vota c’arruspunnivu mentri giudava… ‘u vidisti chi successi? Maledetti cellulari! (preoccupato) Ci putivamu lassari li “pinni”.‘A distrazionifu ‘a causa di l’incidenti(sospirando) ‘a distrazioni.

SERGIU: E cca ti sbagli!‘A causa fu ta muglieri. Idda ti telefonà. Perciò,‘a curpa è d’idda. ‘Ncapu a stu puntu amma ‘nsistiri.

MAURIZIU: Bravu, peggiu pi idda…

SERGIU: Giustu.

MAURIZIU: Avia mezz’ura ca mi chiamava.

SERGIU: E propria chissu c’amma fari capiri.

MAURIZIU: (sospira) Perciò ia cci dicu “cara muglieri, pi curpa tua, appimu n’incidenti...(perplesso)E pi tutta risposta m’arriva un tumpuluni ca mi manna direttamenti all’aldilà! No, no, nun po’ funzionari, nun po’ funzionari…

SERGIO: Infatti, nun c’arriniscimmu a piglialla pi fissa accussì facilmenti!

MAURIZIU: Ci vulissi cocchi cosa di cchiù convincenti.

SERGIU: Ma chi cosa, chi cosa…Ormai, nun putimmu canciari l’eventi.

MAURIZIU: Perfettu!Raramenti, quannu ‘u cervellu ti si illumina ti nni nisci cu idei geniali.

SERGIU: Chi sta architettannu?

MAURIZIU: Chiddu chi dicisti tu, canciammu l’eventi.

SERGIU: Ia? Ia dissi accussì?

MAURIZIU:(convincente) Nantri… presta beni attenzioni a ‘nzocchi ti dicu, nun appimu nessun incidenti…

SERGIU: Ah, no?

MAURIZIU: A nantri, n’arrubbaru ‘a machina.

SERGIU: Chi cosa?!

MAURIZIU: Ascuntami.A Carlaci dicimmu ca ni fregaru‘a machina e cal’assicurazioni rimborserà tutti cosi…

SERGIU: Nu frattimpu facimmu riparari ‘a machina, ca tornerà nova nova…

MAURIZIU: (gli squilla il cellulare, rivolto a Sergio) Nun ti vinissi ‘ntesta d’arrispunniri propria ora…

SERGIU: Ma vidica è chiddu tua chi sona.

MAURIZIU: Nun po’essiri, ia l’astutavu…

SERGIU: Si ti dicu ca è chiddu tua…

MAURIZIU: (controlla) Veru è.

SERGIU: E chiffà nun n’arrispunni?

MAURIZIU: E’ ta suru! (il telefono continua a squillare) Po’ stari frisca cara muglieri, doppu l’ultima vota, nun t’arrispunnu cchiù.

SERGIU: Ah no?

MAURIZIU: Ma pua ‘nzerta sempri lu momentu giustu. Propria ora c’amma mittiri a puntu lu pianu. Allura…unni eramu arrivati?

SERGIU: Amma fari aggiustari ‘a machina…

MAURIZIU: Appuntu!E siccumu pi fortuna, ta suru nun ni capisci nenti di machini, sicuramenti mancu si n’adduna ca ì a finiri nu carruzziri.

SERGIU: E sperammu ca ‘u Signuri n’aiutacu sta farsa.

MAURIZIU: Anchi la Madonna e tutti li Santi du Paradisu.

SERGIU: Tutti?

MAURIZIU: Sì sì tutti, tutti. Anzi, pi fari li cosi a doveri, è migliu siddu nni spartimmuli compiti…

SERGIU: Chi vua fari?

MAURIZIU: Tu stasira stessu, accuminci a recitari na bedda Nuvena a Madonna e a tutti li Santi…Anche San Carlo mi raccumannu! Nun facimmu ca ti scurdi propriu ‘u Santu di ma muglieri?

SERGIU: Ia? Prigari?

MAURIZIU: Certu! Tu fala parte teorica e ia fazzu chidda pratica. Subitu,subito infatti, vaiu a circu un meccanicu.

SERGIU: Ma nun putimmu fari ‘o contrariu? Nun sugnu tantu praticu cu ‘i preghieri.

MAURIZIU: Ma figurati!Ha cchiù possibilità di essiri ascuntatu tu ca ia.

SERGIU: Ah sì?

MAURIZIU: Pi forza. Ta cugnatu,‘u frati di ta muglieri, nun è parrinu?

SERGIU: Sì.

MAURIZIU: Allura simmu a cavaddu.

SERGIU: Ma sempri i parinti di ma muglieri c’amma miscari? E va bbeni…

MAURIZIU: Però mi raccumanmu, concentrati mentri prighi, pirchì sidduCarla s’accorgi di cocchi cosa, cu un like, direttamenti o‘nfirnu ni manna!

SERGIU:E chi vua ca sia? Cumu dicisti tu, simmu a cavaddu. Nun sugnu ‘mparintatu cu ‘u parrinu? Quindi, tuttili Santi di lu Paradisu nni vinissiru a soccorriri a lu ‘Nfirnu…

MAURIZIU: Sbagliu c’è, caru cumpari.Siddu Carla, sinn’adduna ca la pigliammu ‘ngiru, nun ci sarannu Santi in Paradisu pi nantri!

FINE 1° ATTO

SECONDO ATTO

All’aprirsi del sipario Maurizio è nel suo salotto di casa. Suonano alla porta.

MAURIZIU:(va ad aprire) Ah, tu si?

SERGIU: Pirchì a cu aspittavatu?

MAURIZIU: ‘U miraculu.

SERGIU: A cu?

MAURIZIU: (scocciato) Un miraculu, na grazia…

SERGIU: Ah, chi camurria! Airi sira eratu accussì tranquillu…

MAURIZIU: Arsira, caru cumpari, nun avia ancora idea… Ca siddu avissi sulu ‘mmaginatu… nun t’avissi ascuntatu propria.

SERGIU: Chi successi ancora?

MAURIZIU: Mi chiamà ‘u meccanicu…

SERGIU: Ah, bbunu! E allura?

MAURIZIU: Fici ‘u preventivu…

SERGIU: Perfettu. E quantu è lu dannu?

MAURIZIU: Avanti, spara na cifra.

SERGIU: Beh, sette/ottucentu euro?

MAURIZIU: Chiossà…

SERGIU: Milli…

MAURIZIU: Ah macari!

SERGIU: Milli e cincu…

MAURIZIU: Pi du?

SERGIU: Du mila euro?!

MAURIZIU: No no, milli e cincu pi du.

SERGIU: Tri mila euro?!

MAURIZIU: Trimila e duecentu euro, precisamenti.

SERGIU: Ti l’avia dittu ia.

MAURIZIU: Chi cosa?

SERGIU: Ca‘a machina era distrutta.

MAURIZIU: Grazie, ora mi sintupropria sollevatu.

SERGIU: E ora chi si fa?

MAURIZIO:(ironico) Na rapina?

SERGIU: Nun vugliu essiri ‘nsistenti. Ma nun è migliu siddu spiegammu tutti cosi a Carla?

MAURIZIU: Sinti vinisti pi m’aiutari o pi mi fari annirvari?

SERGIU: Ha na testa cchiù dura di na cantunera! E va bbeni, allura vidimmu chi c’è di fari. (si attacca al cellulare)

MAURIZIU: Bbunu, bbunu ora cu facebook…ti si illumina ‘u cervellu e truvi na soluzioni.

SERGIU: A tu babbiacci. ‘U sa quanti cosi pua risolviri cu i social?

MAURIZIU: E cumu no?!

SERGIU: Stai tranquillu, ti dissi.

MAURIZIU: Siddu mi vua vidiri tranquillu, posa ssu scasciu di cellulari e pinsammu a cumu nesciri di stu ‘mbrugliu, pirchì ia tutti ssi sordi nun ci l’haiu.

SERGIU: Pi li sordi, nun ti proccupari…

MAURIZIU: (nervoso) Ah certu! Li truvu ‘nterra tri mila e ducentu euru.

SERGIU: Puzzu parlari?

MAURIZIU: Parla.

SERGIU: Allura, ia avia misu di latu un bellu gruzzolettu… all’insaputa di ma muglieri, quindi...

MAURIZIU: Quindi?

SERGIU: Pi li sordi cci pinsu ia.

MAURIZIU: Nun puzzu accettari, sunnu sordi tua. Sicuramenti sarvati cu sacrificiu…

SERGIU: Ah, sacrifici tantissimi. Soprattuttu p’ammuccialli a Sara, ma muglieri. Chidda, ai Miccichè, cci fa un baffu.

MAURIZIU: (sarcastico)Veru è,sini un sorvegliatu speciali. Ma secunnu tia, cu è ca di nantri du è misu peggiu?

SERGIU: Ah, zara bazara, un cantaru e vinticincu. A parti li scherzi... fino a tri mila euro ti li puzzu dari…

MAURIZIU: Pristari…

SERGIU: Dari...

MAURIZIU: Pristari, sennò nun accittu.

SERGIU: Ma ‘u dannu lu ficimu tutti du.

MAURIZIU: Sì, ma guidavaia.

SERGIU: Almenu facimmua mità.

MAURIZIU: No! E chiuimmula cca.

SERGIU: Cumu vua tu.

MAURIZIU: Grazie, ora sugnu tanticchia tranquillu…

SERGIU: Finalmenti…

MAURIZIU: (squilla il telefono) E vidimmu cu è. (risponde) Prontu…Ah, buongiornu, bongiornu, sissi ia sugnu, mi dicissi. (perplesso) Ma cumu?... M’ava scusari?... Lei m’avia promisu…

SERGIU: Chi fu?

MAURIZIU:(fa cenno di fare silenzio, poi al telefono) No, però accussi nun è giustu…

SERGIU: (insistente) Ma chi c’è, si po’ sapiri?

MAURIZIU: (staccandosi un attimo dal telefonoe rivolto a Sergio) Ma ti vua zittiri, curnuta di la miseria, ti vua zittiri?! (al telefono) Certu chiffà nun lu capisciu? Ma è sicuru ca nun si pò…Ah, no! E va bbeni, grazie ‘o stessu. Arrivederci.

SERGIU: Ah, ora puzzu sapiri chi successi?

MAURIZIU: Stai tranquillu, stai tranquillu… Ma cumu fazzu a stari tranquillu, siddu mi nni capita una l’ura una ‘u momentu.

SERGIU: E quindi?

MAURIZIU: E quindi, ‘u meccanicu mi dissi ca nun po’ cchiù aggiustari ‘a machina.

SERGIU: Ma comu? Nun avia dittu ca faciva tutti cosi ‘ntre du iorna?

MAURIZIU: Aviva dittu…cci l’avia lassari stasira…infatti…ma

SERGIU: Ma cosi di pazzi!

MAURIZIU: Sinti ma tu arsira, facisti chiddu ca ti dissi?

SERGIU: Ma chi?

MAURIZIU: Cumu chi? T’avia dittu d’accuminciari‘a Nuvena.

SERGIU: No…veramenti airi sira… era accussì distruttu, ca appena addumavu facebook e mi misi nnu divanu, m’addummiscivu subitu…

MAURIZIU: Lampu allampallu a tia e ssu facebook. ‘N’ incarico t’avia datu, uno sulu…

SERGIU: Ma siddu ti dissi ca era distruttu…

MAURIZIU: Pi stari davanti a facebook, nun eratu distruttu?

SERGIU: Ma du minuti cci stetti, mi sirvì pi sonniferu.

MAURIZIU: Tu dassi ia ‘u sonniferu…a curpi di like ‘ntesta però. Vatti a fidari di li parinti.

SERGIU: Ma basta! Siddu avissi prigatu secunnu tia ‘i cosi ivanu migliu?

MAURIZIU: Certu. ‘U vua sapiri pirchì ‘u meccanicu nun mi po’ cchiù aggiustari la machina?

SERGIU: Pirchì?

MAURIZIU: Pirchì…‘a Matri Superiora di Agrigentu, mentri guidava ‘u pulminu du Cummentu appi n’incidenti.

SERGIU: Ih?

MAURIZIU: E ‘nzerta cu ccu appi l’incidenti?

SERGIU: Chi ni puzzu sapiri ia, chi sugnu ‘u confessuri du Cummentu d’Agrigentu?!

MAURIZIU: (sarcastico)Ma cumu,‘ncapu facebook nun la liggisti la notizia?

SERGIU: Cumu si vidi ca nun capisci nenti…’A putia leggiri, siddu ‘a Matri Superiora ci l’avissi avutu cumu amica nni facebook, ma na vota ca mancu la canusciu…

MAURIZIU: E allura ti lu dicu ia, cu un collega di to cugnatu appi l’incidenti. Cu Patri Coletti.

SERGIU: Ah? Ma si ficiru mali?

MAURIZIU: Purtroppu no.

SERGIU: Ma chi dici?!

MAURIZIU: Siddu almenu, s’avissiru fattu mali… nun avissiru avutu bisugnu subitu di la machina. ‘Mmeci no! Nun si ficiru nenti...

SERGIU: Pi forza, sunnu raccumannati.

MAURIZIU: E putimmu mai lassari a pedi ‘u parrinu e la Matri Superiora?

SERGIU:Figurammuni hannu bisugnu du pulminu pi iri a fari beneficenza agnuna agnuna.

                MAURIZIU: Appuntu!

SERGIU: Ma aspè, ma a nantri chi n’interessa di ‘u parrinu e a Matri superiora di Agrigentu, siddu stammu cca? Nun ci lu po’ riparari un meccanicu di Agrigentu ‘u pulminu? Accussì, ‘u nosciu meccanicu po’ aggiustari ‘a machina di Carla.

MAURIZIU: Ma secunnu tia, ‘u meccanicu di ccaavia a chiamari, addummisciutu?

SERGIU: E pirchì? Almenu lu canusci, sa cumu travaglia…

MAURIZIU: Certu travagliari, travaglia bbunu, ma Carla quantu cci mittissi a scopriri tutti cosi, siddu ‘u travagliu lu fazzu fari a lu nosciu meccanicu? Ia t’ammazzassi…

SERGIU: A mia e chi c’intru ia?

MAURIZIU: Siddu avissitu prigatu... l’incidenti nun c’avissi statu, datu ca ‘a preghiera era fatta du cugnatu d’un parrinu…

SERGIU: Ma dai, nun babbiari…

MAURIZIU: E cu babbia?

SERGIU: Nun putimmu iri nni n’antru meccanicu?

MAURIZIU: A ccu truvu… chiamavu tutti li meccanici di cca ‘nturnu. L’unicu ca avia truvatu disponibili era chissu di Agrigentu. (suonano alla porta, Maurizio va ad aprire. Entrano i Miccichè) Prego, prego accomodativi.

ANDREA: Bongiornu Sergiu, cumu iammu?

SERGIU: Mah…

MANUELA: (interrompendolo e poi al marito) Ah, chi c’è bisugnu di c’addumanni? Nun si vidi ca è biddu guadutu...

SERGIU:(fa gli scongiuri) Ringraziannu ‘u Signuri.

MAURIZIU: Ma vuantri cumu mai nni sti paraggi?

MANUELA: Chiffà disturbammu?

MAURIZIU: No, chi c’entra, anzi mi fa piaciri…(ironico) Avi d’airi ca nun nni vidimmu…

SERGIU: Ma pregu assittativi…

ANDREA E MANUELA: (stanno per sedersi)

MAURIZIU: No, ma siddu aviti prescia…

MANUELA: No, ma quali prescia…(al marito) Tu chi ha prescia?

ANDREA: Ia no.

MANUELA: Perfettu…

MAURIZIU: Ma macari tu Manuela, chi sacciu ha cocchi cosa di fari. Nun vulissi arrubbarivi troppu timpu…

MANUELA: No, sta serenu, putimmu stari quantu vulimmu.

MAURIZIU: (in disparte) A pustu simmu.

MANUELA: Stamatina mi susivu a li cincu e mi misi subitu a arrizzittari a casa. Ia ne ca sugnu cumu a certi fimmuni, ca passanu ‘u timpu a farisi li fatti di l’antri?!

SERGIU: (ironico) Nooo!

ANDREA: Eh, li fimmini di oggi…

MANUELA: Nun c’è cchiù munnu…Mancu l’amicizia vera esisti cchiù…ormai videmma li picciutteddi addivintaru volgari e sparlittiri…

ANDREA: Pua di quant’avi ca sprimintaru ssi cellulari…nni pirsimu di casa.

MAURIZIU: Chiddu chi dicu ia.

MANUELA: Ma secunnu vuantri è curpa di li cellulari? L’educazioni veni di la famiglia…chi c’entra la tecnologia?

SERGIU: Ia videmma accussì la pinsu. La tecnologia nun si po’ firmari…lu munnu va avanti, si evolvi. (al cognato) Nun è ca tutti punnu arristari ‘nnarriri cumu a tia?!

MAURIZIU: Migliu essiri ‘nnarriri, ca fari cumu ssi giovani di oggi e ...anchi certi anziani…dunanu spettaculu, attaccati a ssi telefonini.

MANUELA: Ma cangià lu modu di comunicari…

ANDREA: Na comunicazioni a gesti, ormai nun si parla cchiù. Stati attenti cusà pua vi s’allifridda la vucca, siddu parlati!

MANUELA: Tu nantru videmma…

SERGIU: Mah! Ia nun capisciu chi cci viditi di stranu? ‘U sapiti quanti amici di vecchia data ‘ncuntravu grazi a facebook? Amici ca stannu macari in America e avia trent’anni ca nun li vidia e nun li sintiva?

MANUELA: Appuntu…è un modu pi si ritruvari e stari cchiù vicini…

ANDREA: E chi progressu è, siddu avvicina cu è luntanu e alluntana cu è vicinu?

MANUELA: Ma chi dici?

ANDREA: Chi dicu?Ogni vota ca ti vugliu parlari ta mannari un messaggiu ‘ncapu a whatsapp, anchi siddu sini allatu a mia!

SERGIU: Esageratu.

MAURIZIU: Vuantri siti esagerati e nun lu vuliti capiri! Parlammu per esempiu, di quannu ma muglieri arriva di travagliari, mancu saluta. Si mitti cu ddu scasciu di telefoninu e si scorda di tutti cosi…videmma d’astutari lu sucu. E pua mi tocca mangiari pasta cu sucu abbrusciatu!

ANDREA: Macari ma muglieri…

MANUELA: Accussì sapi cchiù gustusu.

SERGIU: Certu ca siti arretrati.

MAURIZIO: Nantri forsi simmu arretrati,ma vuantri, accussì attaccati a sti aggeggi, cumu ata fari quannu muriti…cumu ata fari?!

MANUELA: (sarcastica) E vol diri ca st’aggeggi nni li purtammu apprissu!

SERGIU: E pi forza! Senza cellulari unni vua iri? Ormai internet è unni e ghiè. Puri quannu arrivi in Paradisu ti dunanu subitu a password!

MANUELA: Veramenti internet c’è videmma in Paradisu?

SERGIU: Uh! Macari a lu ‘Nfirnu c’è!

MAURIZIO: Senza paroli! (ai Miccichè) Nni tutta sta discussioni mi scurdavu a dumannarivi, cumu mai passastivu.

ANDREA: Aspetta ca ora ma muglieri, ti manna‘a risposta ‘ncapu a messenger. Va piglia ‘u telefoninu.

MANUELA: Quantu si simpaticu. Vinnimu pirchì vuliamu sapiri…

ANDREA: (interrompendola) Vulivatu sapiri...

MANUELA: Ah, vulia, vuliamu…’o stessu è.

ANDREA: No,no! Precissammu…tu vulivatu sapiri…

MANUELA:‘Nzumma vuliamu sapiri cumu stava ‘u frati di ‘u patri di Carla.

SERGIU: Cu? (ricordandosi) Ah!

ANDREA: Ma muglieri era proccupata.

MAURIZIU: (inventando) Mah,tanticchia di miglioramentu cci fu…

SERGIU: Sì infatti, doppudumani nesci.

MANUELA: Accussì subitu?

MAURIZIU: Forsi nesci, siddu l’accertamenti sunnu a pustu.

ANDREA: Ah…

SERGIU: Certu, sennò nun lu mannanu dintra.

MANUELA: Ma Carla quannu veni?

SERGIU: (al cognato) A sulu idda c’ammanca nni stu momentu!

MANUELA: Cumu?

SERGIU: No dicu, fussi propria ‘u momentu, fussi ura va, c’arrivassi…

MANUELA: (a Maurizio) Ci lu dicisti ca so zi è ‘o spitali?

MAURIZIU: No, e mancu ci lu dicu. Tantu si sta arripigliannu, veru Andrea?

SERGIU: (gesticolando) Infatti! E’ già cu na gamba fori du spitali, nun c’è bisogno di diri nenti.

MANUELA: Bravu. ‘U vidi Andrea…

ANDREA: Sì sì ‘u sacciu…chissi sunnu li veri umini. Eh, ma siddu Carla pi disgrazia ‘u veni a sapiri?

SERGIU: (fa gli scongiuri) Nni concia pa festa!

MANUELA: Cumu?

SERGIU: No,diciva… ca sicuramenti, facissi na bella festa…

MAURIZIU: Certu pirchì sa zì fussi ormai fori pericolo…

SERGIU: Propria chissu vuliva diri.

ANDREA: Mah!

MAURIZIU: Ia pinsu però, ca nun c’è bisugnu ca Carla ‘u veni a sapiri, è giustu?

SERGIU: E’ giustu?

MANUELA: Giustissimu.

SERGIU: E quindi…

ANDREA: E quindi?

MAURIZIU: E quindi, nuddu ava parlari. Simmu tutti d’accordu?

ANDREA: Ma certu…

MANUELA: Pi quantu nni riguarda, putiti stari tranquilli. Nantri simmu genti chi si fannu li fatti propri…

SERGIU: (al pubblico) Allura nni putimmu accattari già ‘u tabbutu.

ANDREA: Ora però n’amma ghiri.

SERGIU: Ih, chi prescia aviti?

MAURIZIU: (al cognato) T’anna mangiari li cani! (ai Miccichè, dirigendoli velocemente verso la porta) Mi fici veramenti piaciri scambiari du chiacchiri cu vuantri, arrivederci.

SERGIU: Nun si nni ivanu cchiù…

MAURIZIU: E tu cci mittivatu lu carricu.

SERGIU: In chi sensu?

MAURIZIU: Assittativi…accussì subitu vi n’ata ghiri…

SERGIU: Ma ia lu fici pi educazioni…

MAURIZIU: Fammi un favuri,‘a prossima vota, l’educazioni tinitilla pi tia, ca nni ficiru perdiri un saccu di timpu.

SERGIU: (preoccupato) Ah, siddu Carla nni scopri.

MAURIZIU: Nun nni scopri, siddu tu nun parli.

SERGIU: Ia no. Ma l’antri?

MAURIZIU: L’antri cu?

SERGIU: I Miccichè…

MAURIZIU: I Miccichè nun parlanu…Chiffà durmivatu quannu cci dissi ca Carla nun sapi e nun n’ava sapiri nenti…

SERGIU: E Gustavu di l’assicurazioni?

MAURIZIU: Ah, nun ti proccupari…chiddu nun pò parlari...sicuru!

SERGIU: E pirchì?

MAURIZIU: Eh, pirchì nun ci cummeni, sennò ia ci fazzu scoppiari ‘u matrimuniu.

SERGIU: Veramenti? Pirchì chi fici?

MAURIZIU: MaGustavu nun ci l’ha cumu amicu ‘ncapu a facebook?

SERGIU: Certu ca sì…

MAURIZIU: Perfettu, addumannalu a facebook allura.

SERGIU: Abiddu cumpari chi haiu…

MAURIZIU: A mia nun mi piaci cuntari i fatti di l’antri a tutti… Anchi pirchissu haiutanti Santi in Paradisu...

SERGIU: E un Diavolo ‘n’casa.

MAURIZIU: (pensieroso si siede sul divano) .

SERGIU: A chi pinsi?

MAURIZIU: Ma cumu a chi pinsu, nun haiu propria idea di cumu fari…Mi staiu spirniciannu, ma nun mi veni in menti un meccanicu a cui addumannari aiutu…

SERGIU: Aspè, aspè…forsi (prende il cellulare)

MAURIZIU: (si alza, guarda il telefono di Sergio e…) Arriri cu stu telefoninu, ma mi vua aiutari?!

SERGIU: E chiddu chi staiu circannu di fari... Vini cca, talia.

MAURIZIU: No.

SERGIU: Vini cca ti dissi.

MAURIZIU: (si avvicina)

SERGIU: Talia a chistu…

MAURIZIU: Cioè, tu sta dicinnu ca cu tuttu chiddu chi mi successi, a perdiri timpu cu facebook?!

SERGIU: L’antru iurnu un cristianu mi mannà na richiesta di amicizia e ia accittavu…

MAURIZIU: Sinti, cu tuttu lu beni ca ti vugliucaru cumpari, a mia nun mi ‘nteressa nentidi tutti li cristiani…amici tua.

SERGIU: Mancu siddu è un meccanicu?

MAURIZIU: Meccanicu? (guarda il profilo su facebook)

SERGIU: ‘U vidi a chissu?

MAURIZIU: (guarda il telefonino)

SERGIU: ‘U vidi o no?

MAURIZIU: ‘U viu, ‘u viu, chi ti parica sugnu urbu?

SERGIU: Talialu bbunu, pirchì chistu, è ‘a noscia soluzioni…Aspetta ca cci mannu subbitu un messaggiu…e vidimmu siddu pò aggiustari ‘a machina. (invia un messaggio)

MAURIZIU: (poco dopo) Ih, chiffà nun t’arrispunni?

SERGIU: Ah, un minutu…

MAURIZIU: Ma, quantu cci voli?

SERGIU: Matri, finiscila…Tal’è ora ora ‘u sta ligginnu…

MAURIZIU: Speriamu ca dici di sì… Ma ancora leggi?

SERGIU: Sta arrispunninnu, zittuti.

MAURIZIU: (si avvicina e guarda il telefono) E chi sta scrivinnu un romanzu?!

SERGIU: Oh! (arriva il messaggio) Eccu, mi dici ca pi iddu nun ci sunnu problemi…

MAURIZIU: Veramenti!!!

SERGIU: Addirittura già dumani cci puzzu purtari ‘a machina, accussì cci mitti mani subitu…

MAURIZIU: Ma unni è luntanu è?

SERGIU: Ma quali luntanu, di Sciacca è.

MAURIZIU: Ah, Signuri ti ringraziu. Caru cumpari, siddu nun avissi statu pi tia…

SERGIU: Pi la tecnologia, vua diri…

MAURIZIU: ‘U sa ca forsi forsi, ha arraggiuni tu. Siddu pinsu a quanti telefonati fici pi truvari un meccanicu senza concludiri nenti. Mmeci cu stu facebook la ficimu accussì lesta…

SERGIU: Avi ca circu di faritillu capiri.Tal’è a cu ti fazzu vidiri…

MAURIZIU: (guarda) Ma cu è?

SERGIU: Ma cumu nun lu ricanusci? Alfonsu è.

MAURIZIU: Alfonsu, chiddu ca vinia a scola cu nantri?

SERGIU: Propria iddu…

MAURIZIU: Bah, quant’avia ca nun avia notizi. Ma cumu facisti a truvallu?

SERGIU: Uh, nni facebook nni pua truvari genti.

MAURIZIU: E cumu si la passa, unni è?

SERGIU: Talia tu stesu nnu profilu d’iddu.

MAURIZIU: (prende il telefonino e cerca di girarlo, guarda)

SERGIU: Ma chi schifiu fa?

MAURIZIU: Nun lu dicisti tu ca ha taliari ‘u profilu…sulu ca ia giru giru, ma Bedda Matri ca ‘a facci si vidi sulu di ‘mpacci no di profilu.

SERGIU: ‘U profilu chi Alfonsu misi nni facebook, no,‘u profilu da facci. (gli mostra come fare)

MAURIZIU: A chi nni sacciu ia! (guarda) Bah, bah! In Svizzera è ghiuntu? Ma nun era in Germania?

SERGIU: Prima stetti in Germania e pua si nni nna Svizzera…

MAURIZIU: (continua a guardare) Però, mischinu, ladiu era e ladiu arristà! Ma ‘u sa ca è veramenti ‘nteressanti e ‘mportanti stu facebook…

SERGIU: Ti vua scriviri?

MAURIZIU: No, ia chi sugnu cosa? Sugnu ‘mbranatu. Ia mi la passu meglia quannu li genti li viu nni li maschiri…

SERGIU: Nenti cci voli, ormai macari li vicchi ‘u sannu fari. Po’ essiri mai ca tu arristari ‘narriri?

MAURIZIU: E pruvammu…Però fa tutti cosi tu.

SERGIU: Stasira quannu arrivu dintra ti cci scrivu ia… Cu quali nomi vua essiri registratu?

MAURIZIU: Chi sacciu, fa tu e pua mu dici. Tantu ti parica l’ha usari assà ia!

SERGIU: Perfettu, ora mi nni vaiu. Dammi ‘i chiavi di ‘a machina ca mi la purtu…

MAURIZIU: (prende le chiavi) Ecco, dicci a ssu meccanicu ca fa un travagliu bbunu. Nun s’ava vidiri nenti…Mi raccumannu!

SERGIU: Durmi serenu, ciao.(esce)

MAURIZIU: (rivolto al quadro del Sacro Cuore di Gesù) Caru Signuruzzu, nun haiu paroli pi ti ringraziari e ti giuru, ca chissa è la prima e l’ultima farsità chi cuntu.Ia, sugnu un bravu cristianu… tu ‘u sa. Lu fazzu sulupi evitari discussioni inutili…Mi raccumannu però, siddu ha‘ntenzioni di mi mannari a lu ‘Nfirnu pi stu peccatu…ti ricurdu canun c’èbisugnu. Pirchì lu diavulu cci l’haiu già dintra! Doppu tuttu chiddu chi m’ha fattu passari ma muglieri, mi spettanu almenu almenu, du eternità di Paradisu! Pensaci. Bonanotti. (va incamera)

FINE 2° ATTO

TERZO ATTO

(Sono passati due giorni, Maurizio entra in casa dalla porta d’ingresso)

MAURIZIU: (posa le chiavi della macchina sul tavolo e si accomoda sul divano) Ah, finalmenti, ‘a machina fu aggiustata, ora sì ca mi puzzu rilassari. E chi travagliu finu chi fici ddu meccanicu, pari nova nova. (prende il cellulare) Allura, ma cumpari mi dissi - “schiacciari nni lu simbolu di facebook”…Unni scasciu è? Ah, cca è. (si collega) A chi fotografia sciglì, chidda di quannu ma muglieri mi fici pilari a testa a cucuzzuni?! E chi scrissi nni la descrizioni? (legge) “Penso di essere una persona sincera ma all’occorrenza anch’io so raccontare bugie. Morti chi veni pi mia pigliati ‘u cavaddu!”“Anna mangiari li cani”.Va fidati di li parinti! Cchiù tardu mi senti stu disgraziatu! Mih, quanti richiesti di amicizia… E cu su ssi cristiani? E ora chi fazzu? Tal’è ia pi sì e pi no, l’accittu tutti, cumu si dici “cu è riccu d’amici è poveru di guai”. (Carla apre la porta ed entra, Maurizio sobbalzastupito) Carla? Chi cci fa cca?

CARLA: (ironica) Benvenuta, sugnu cuntenti di ti vidiri…no?

MAURIZIU: Certu ca sugnu cuntenti, ma nun aviatu arrivari ‘a prossima simana?

CARLA: “Mmeci, finivu prima. Ti dispiaci?

MAURIZIU: No, chiffà babbii?! (tra sé) Petri petri ma fici.

CARLA: Tuttu a pustu? Cci sunnu novità? Chi stavatu facinnu?

MAURIZIU: Na novità c’è…

CARLA: Ah, sì? E cunta cunta ca sugnu curiusa.

MAURIZIU: Ta frati mi scrissi a facebook…Tal’è vua vidiri? Lu disgraziatu ci misi na fotu ladia!

CARLA: (sarcastica) A fotu sarà ladia ma la descrizioni è perfetta!

MAURIZIU: Mih, già tutti cosi vidisti. Nenti effettu sorpresa allura?

CARLA: ‘A sorpresa ta fici ia, arricampannumi prima…(suonano alla porta) E cu è? (al marito) Va grapi camina.

MAURIZIU: (va ad aprire) Andrea, Manuela? Chi successi? (vorrebbero entrare ma Maurizio li trattiene e non accorgendosi della presenza di Carla…)

MANUELA: (entrano) Cumu finì? Tuttu a pustu dda cosa?

CARLA: Quali cosa?

ANDREA: Carla?!

MANUELA: Carla?!

CARLA: Beh, chi fu? Parsica vidistivu un fantasma?

ANDREA: No, ma chi dici?

MANUELA: Quali fantasma… è ca Mauriziu n’avia dittu ca arrivavatu ‘a prossima simana, allura…

CARLA: Ah, sì…e com’è ca ma maritu mi fa di segretariu e vi teni informati di li ma passi?

ANDREA: (alla moglie) Ti lu diciva ia ca era migliu siddu ni facivamu l’affari nusci.

MANUELA: Allura nantri nni iammu…aviamu vinutu sulu pi…

CARLA: Pi?

MAURIZIU: Pi…pirchì, ti l’avia dittu no? …Ca ta frati mi scrissi nni facebook? E siccumunun arrinisciva a collegarimi…airi ca ‘ncuntravu pi casu a Manuela,c’addumannavu cumu avia a fari…

ANDREA: Ma muglieri è esperta nni ssi cosi, cu migliu d’idda.

MANUELA: Eccu propria pi chissu passammu…

CARLA: (sarcastica) Pi facebook! Vidi tu chi cosi…

MANUELA: Quannu si dici la coincidenza…

ANDREA: (si avvicina a Maurizio) Ma sicurusini ca ancora nun sapi nenti?     

MAURIZIU: Sicuru sugnu. Arrivà ora ora. Nentisapi e nenti ava sapiri.

ANDREA: Mah!

CARLA: C’aviti di confabulari vuantri du?

ANDREA: No, cci stava dicinnu a Mauriziu, ca ora n’amma ghiri e di cursa sparti, pirchì avimmu chi fari. (alla moglie) Veru Manuela?

MANUELA: Sì, amuninni…

CARLA: No, ora v’assittati accussì vidimmu siddu ma maritu, (a Manuela) capì tutta la spiegazioni chi cci dasti airi… mitti ca avi ancora bisugnu?!

ANDREA: Ma certu ca capì…

MANUELA: Vabbè, ora cci sini tu ca lu po’ aiutari. (fanno per andarsene)

CARLA: Assittativi vi dissi…

MANUELA: Si ma du minuti…

ANDREA: (alla moglie) Anchi menu, ca mi parica a mia li cosi si stannu mittinu malamenti!

MANUELA: (suonano alla porta, al marito) Va grapi.

MAURIZIU: (Va ad aprire è Sergio, Maurizio gli fa cenno di stare zitto)ma lui…)

SERGIU: La pruvasti la machina? Tuttu a pustu? (si accorge di Carla) Carla?! Ma nun aviatu arrivari ‘a prossima simana?

CARLA: A l’antru. Anticipavu la vinuta chi c’è problema?

SERGIU: Problemi? No!

CARLA : Menumali, allura assittativi ca haiu bisugnu di vi parlari.

ANDREA: Ma videmma anantri?

CARLA: Sì, a tutti. Assittativi. Tu Mauriziu mittiti nnu mizzu di Andrea e Sergiu, tu Manuela mittiti cca, allatu a stu biddu maritu chi ha e ia mi mittu cca, ‘mpacci a vuantri accussì vi taliu bbunu nni li maschiri.

SERGIU: (a Maurizio) ‘Cumpari sintu puzza d’abbrusciatu.

MAURIZIU: Ma zittuti, sempri a mangiari pinsi!

                CARLA: Perciò airi mi capità na cosa strana, ma strana veramenti.

                MAURIZIU: Ma…

CARLA: (interrompendolo furibonda) Ora mittiti mutu, ca vi vugliu cuntari na bella storia. Quindi, arsira, doppu na iurnata di riunioni ecamimati pi cuntu di la ditta, finalmenti arrivavu na camera               d’albergu…

MANUELA: Nun ti siddiari Carla ma siddu è na storia longa, a mia e a ma maritu ni la cunti n’antra vota ca ora avimmu chi fari.

ANDREA: Arraggiuni avi ma muglieri, n’amma ghiri…

SERGIU: Macari ia Carla avissi a scappari…

CARLA: E no! Na storia senza personaggi nun si po’ cuntari…

MAURIZIU: (prende un fazzoletto per asciugare il sudore) “Anna mazzari, oi fa un callu!

SERGIU: Tal’è pua passamillu ssu fazzulettu, ca macari ia staiu sudannu friddu!

CARLA: Aviti timpu di v’asciucari li sudura… Stava dicinnu, finalmenti doppu ca mi fici na bedda doccia, mi stinnilicchiavu nni lu littu, e cumu fazzu ogni sira mi misi ‘ncapu a facebook, accussì pi mi rilassari.

MAURIZIU: (continuando ad asciugarsi) E ti capisciu, veramenti rilassanti stu facebook…

CARLA: Appena mi collegavu vitti na cosa ca nun avia a vidiri…

SERGIU: Chi cosa?

MANUELA: Bedda Matri chi murì coccunu?

CARLA: (guardando il marito) Ancora no, ma picca cci voli.

ANDREA: (sottovocea Maurizio) Nun vugliu insistiri ma pi mia scoprì ca sa zì era ‘o spitali…

SERGIO: (sottovoce a Maurizio) Cumpari, nun puzzu essiri sicuru, ma secunnu mia, capì tutti cosi…Nni cummeni confessari, almenu accussì nni sconta a pena, cumu i carcerati.

MAURIZIU: Ah! La vuliti finiri tutti du!

CARLA: ‘Nni facebook, mi truvavu na nova richiesta d’amicizia…e tu caru ma frati, lu canusci pirchì è amicu tua.

SERGIU: Ih, ma n’haiu tanti amici, cu è?

CARLA: Ciru, ‘u meccanicu. ‘U canusci?

SERGIU: Ciru, Ciru? Bedda Matri nni stu momentu, nun mi veni ‘mmenti. Ava essiri n’amicu nuvu.

MANUELA: (al marito) E tu mancu lu canusci avè?!

MAURIZIU: Ia? E chi c’intru ia?

CARLA: No, pirchì, ia accittavu l’amicizia…

MAURIZIU: (si asciuga ripetutamente)

SERGIU: (al cognato) Passami ssu fazzulettu ti dissi!

CARLA: E cumu vi stava dicinnu, senza vuliri, vitti na cosa ca nun avia a vidiri…

ANDREA: Ma chissu, ssu meccanicu dicu…pi casu chi è amicu videmma di ta zì Peppi?

CARLA: No, chi c’entra ma zzi Peppi, ora?

MANUELA: (a Maurizio) Ormai cummeni diriccillu.

CARLA: Chi cosa?

MAURIZIU: Nenti…

ANDREA: Diccillu prima ca si complicanu chiossà li cosi…chiffà nun l’ha caputu ca già ‘u scoprì.

SERGIU: (tremando) Lu diciva ia! Ora sì ca nni putimmu fari la cruci.

CARLA: (a Maurizio) Ti cummeni parlari!

MAURIZIU: (si asciuga il sudore) Carla, ascunta nun è cumu…

MANUELA: Carla…nun fariaccussì, pirchì Mauriziu, ta maritu, siddu nun ti dissi nenti è pirchì è un galantuomu…

CARLA: Ah, sì?

SERGIU: (tra sé) Un galantomu cu li fiocchi…Infatti, t’infiocchettà un biddu paccu!

ANDREA: (a Maurizio) Diccillu ca lu facisti pi idda.

CARLA: Avanti dillu ca lu facisti pi mia… di m’arridduciri a machina cumu na scatoletta e pua di falla aggiustari ammucciuni di mia, cu la complicità di lu vosciu amicu meccanicu e di sti biddi vicini di casa!

MANUELA: Quali machina?

ANDREA: Ma veru, ma di chi sta parlannu?

MAURIZIU: (si siede) Bedda Matri mi staiu sintinnu mali…

CARLA: Nun sveniri ora, ca ancora nun haiu finutu…

SERGIU: (a Maurizio) Pirchì nun m’ascuntasti?

ANDREA: Ma chi c’entrammu nantri?

MANUELA: Appuntu!

CARLA: Cumu chi c’entrati? (prende il cellulare) Sta fotografia nni facebook di cu è?

SERGIU: (alla moglie) Ma chi ti vinissi ‘u scasciu, siddu era un segretu pirchì mittisti a fotu?

MANUELA: Ia nenti pubblicavu…

CARLA: Ci pinsà ‘u Dutturi Rinaldi a fallu…(fa vedere la foto su facebook) Taliati cca, nun siti vuantri du, chiddi ca si vidinu di luntanu?

ANDREA: Sì ma nantri eramu dda pi fari visita a n’amicu…

MANUELA: ‘O spitali ‘ncuntrammu a iddi, e nni dissiru ca lu frati du zì Peppi cadì e era dda pi accertamenti.

CARLA: Ma zi cadì, ma quannu, pirchì nun mi dicisti nenti?!

MAURIZIU: Tranquillizzati ca ta zi sta bunu…nenti cci successi.

SERGIU: Iddu sta bunu ma nantri stammu pi miriri…

CARLA: Ah, sparti c’ammiscasti antri genti, ma nun ti vriugni?

ANDREA: Propria un galantumu…Manuela.

MANUELA: E chi c’entravamu nantri, pirchì ammintari tutta sta storia?

CARLA: Vi lu dicu ia pirchì. (prende il cellulare) Taliati cca, chissa è la ma machina.

SERGIU: (a Maurizio) Mi lu vua dari stu fazzulettu?!

CARLA: (al marito) E daccillu stu fazzulettu ca sta sudannu setti cammisi.

MAURIZIU: (al cognato) Aspetta ca prima cci mittu tanticchia di velenu!

ANDREA: (guardando la foto) Ih, Bedda Matri! Talia Manuela, talia…

MANUELA: (guarda la foto) Bah, e chi successi?!

CARLA: (al marito) Avanti mu vua spiegari cumu facisti arridduciri la machina accussì?

MAURIZIU: E cumu fici, cumu fici…

SERGIU: Carla, nun è giustu ca ti la pigli cu iddu. La curpa è tua…

CARLA: Ah, puri? U sapiti ca c’aviti na bedda facci tosta!

SERGIU: Nun fusti tu a telefonari…i nin ter rot ta men ti?!

CARLA: E chi c’entra chissu?

SERGIU: Cumu chi c’entra, ta maritu pi forza appa arrispunniri e quindi…

MAURIZIU: E quindi…appimu l’incidenti…ora sa tutti cosi.

ANDREA: Allura eravu ‘o spitali pi l’incidenti?

SERGIU: Propriamenti.

MAURIZIU: Sulu ca nun vuliva fari sapiri nenti a ma muglieri…

MANUELA: Perciò ammintasti tutta dda farsa…

MAURIZIU: (alla moglie) E tu? ‘Mmeci d’addumannari siddu ni ficimu mali? Chiffà t’arricampi di cursa e fa stori?

CARLA: (nervosa) Sinti nun ci pruvari.

MANUELA: Andrea amuninni, ca mi parica è migliu siddu sta cosa si la discutinu suli.

MAURIZIU: (preoccupato) No, arristati n’antra tanticchia…

ANNDREA: No, “tra moglie e marito non mettere il dito”. Eh!

SERGIU: Prima però, ci mittistivu lu itu cu tutta la manu…

MANUELA E ANDREA: (escono) Arrivederci.

SERGIU: (alla sorella preoccupato) Ora chi fa, lu itti fori? Chi lu manni arriri nni mia?

MAURIZIU: Nun ti proccupari ca tantu t’ammazzu prima!

CARLA: E no cari, stavota simmu nantri ca nni iammu.

SERGIU: Nantri cu?

CARLA: Nantri, ia e ta muglieri.

SERGIU: (tira un sospiro di sollievo) Ah, videmma ma muglieri? (fingendosi dispiaciuto) No, chi brutta punizioni…

MAURIZIU: (fingendo di essere preoccupato) Carla, sbagliammu lu sacciu, ma…

SERGIU: (al cognato) Zittuti, finimmula cca. Hannu arraggiuni.

MAURIZIU: Sì veru è, chissu è chiddu ca nni meritammu. (fingendo di piangere) E’ giustu ca pi scontari la pena nni lassati suli cumu li crasti pi un misi…

SERGIU: Ma chi dici? Almenu, almenu, tri misi cci vunnu!

CARLA: Sei misi….

SERGIU: (concordando felicemente) Sei misi?!

MAURIZIU: (fingendo di essere preoccupato) Sei misi? Ma cumu facimmu suli tuttu ssu timpu?

CARLA: Suli? E cu vi dissi ca ata stari suli…Mai avissimu pututu fari na cosa di chissa.

MAURIZIU: Ma allura…

CARLA: Stati sereni, pirchì stasira stessu si trasferirannu cca (al fratello) noscia matri e a matri di ta muglieri.. cuntenti?

SERGIU: Ma chi ffa babbii? Chissa nun è na punizioni...

MAURIZIU: (al cognato) Ti lu diciva ia ca nni mannava direttamenti o ‘nfirnu!

SERGIU: (al cognato) Ma chi ti laminti? (alla sorella) Però nun è giustu…a iddu (indicando il cognato) sulu la soggira e a mia matri e soggira!

CARLA: Peggiu pi tia ca cci va sempri apprissu!

MAURIZIU: Bunu è. Nun fusti tu ca mi commincisti a usari facebook?

CARLA: Vi salutu.

MAURIZIU: Carla ascunta, ti chiedu scusa…

CARLA: Troppu tardi.

SERGIU: Avà la suru, nun ci putiti ripinsari?

CARLA: Nun si nni parla propriu.

MAURIZIU: Ma almenu facitini ristari suli?

CARLA: Biddu iddu? Suli. E chi è un premio, è?! Arrivederci. (esce)

MAURIZIU: (furioso al cognato) Lu vidisti chi cuminasti?

SERGIU: Ia?

MAURIZIU: A cu? Nun fusti tu ca cci dicisti a lu dutturi di fari na fotu ricordu?

SERGIU: Cumu mi putiva ‘mmaginari ca chiddu la pubblicava ‘ncapu facebook? Anzi vidica cci po’ chiediri li danni.

MAURIZIU: Ma chi dici?

SERGIU: Pubblicà li fotu senza ca tu nni sapiatu nenti.

MAURIZIU: Chiffà tu scurdasti ca mi fici firmari pi la privacy?

SERGIU: Ti piglià in giru, stu disgraziatu.

MAURIZIU: (sarcastico) Piglialu ora lu cellulari e accumincia a fari quattru fotu. E pua li pubblichi scrivinnucci (con enfasi) “l’ultimi ma momenti di vivu, prima ca ma cugnatu m’ammazzava”. (comincia a rincorrerlo)

SERGIU: Calmati, simmu tutti du nna stessa barca. Anzi, a mia mi finì peggiu.

MAURIZIU: E sparti, nun contenti mi facisti aggiustari la machina di unu ca canuscivatu appena…

SERGIU: Ma chi nni putiva sapiri ia ca pubblicava li fotu?

MAURIZIU: Ti l’aviatu a ‘mmagginari ca un meccanicu,pi si fari pubblicità, mittiva li fotu di la machina prima e doppu l’incidenti. Pirchì nun ci lu dicivatu c’avia arristari segreta la cosa? Ah?!

SERGIU: Cumu faciva a sapiri ca cci chidiva l’amicizia a Carla ‘ncapu a facebook?

MAURIZIU: (continua a rincorrerlo) Anna ammazzari a ti e a ssu facebook! Ti lu diciva ia ca nun mi piaciva…

SERGIU: Ma chissa fu na disgrazia. Fummu sfortunati.

MAURIZIU: Collegati a facebook, collegati…

SERGIU: Ma pirchì?

MAURIZIU: Pirchì ti staiu mannannu all’antru munnu, accumincia a salutari tutti l’amici, forza. (lo rincorre)

SERGIU: (scappandopreoccupato) Dunami lu timpu di addumari lu cellulari allura?!Signuruzzu mia, aiutami, nun m’abbannunari pi fauri. Liberami tu di stu pazzu… Unni sini Signuri?!

MAURIZIU: Controlla ca ava essiri su facebook, visto ca a connessioni c’è anchi in Paradisu!

SERGIU: Signuruzzu, ci sini ‘ncapu a facebook? Arrispunnimi, ca siddu cci si, ti mannu na richiesta d’amicizia…

MAURIZIU: Mannala puri a lu Patri Eternu, accussì macari doppu ca si murtu ti fa resuscitari!!! (escono di scena rincorrendosi)

FACOLTATIVO

(Sergio e Maurizio rientrano, Sergio è al cellulare)

MAURIZIU: (al publico) Cari amici, parenti, conoscenti e sconosciuti, la tecnologia è certamentina conquista ‘mportanti, ma cumu a tutti è notu, lu Signuruzzu o migliu lu Patri Eternu, nni fici donu di un oggettu cchiù potenti di tutti li cellulari e li computer di stu munnu…

SERGIU: L’addumavu, l’addumavu! Truvavu lu profilu di lu Patri Eternu…

MAURIZIU: Ecco appuntu…lu cervellu. Perciò è giustu c’amma adoperari whatsapp, messenger, facebook e bla bla bla, ma pi nun permettiri a sti mezzi di ni schiavizzari,sempri cu parsimonia l’amma usari.Forsi fussi migliu pi certi virsi, riturnari a li timpi chi furunu, quannu almenu eramu capaci di vidiri tutti li biddizzi c’avimmu atturnu!