Vite morte e… risate

Stampa questo copione

ATTO PRIMO

VITE MORTE E…. RISATE

commedia dialettale in due atti

di Claudio Petrilli e Giuseppe Didone

–  SIAE –  n° 151790 –

PERSONAGGI:

Don Felice Natale                               (Becchino)

Zà Rosaria De Funta                          (Moglie)

Addolorata                                         (Figlia)

Giubileo                                              (Figlio)

Don Fulgenzio                                    (Sacerdote)

Nicolino Virginello                             (Aiutante Becchino)

Zà Assunta Santapace                        (Comara)

Pasquale Gioioso                                (Medico)

Santina                                                (Orfanella)

‘N Donie Lu Cariamurte                    (Becchino)

Zà Caterina                                         (Moglie)

Perdicausa Onofrio                             (Avvocato)

Ricucce Manomorte                           (Ragazzino)


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

ATTO PRIMO

SCENA – Rappresenta una piazza qualunque. Sul fondo alberi con qualche casa in lontananza; a destra una casa con uno studio medico; a sinistra un negozio di pompe funebri e affianco la casa di Don Felicie Natale. E’ la fine del mese di settembre.

SCENA PRIMA

Personaggi: Zà Rosaria, Zà Assunta.

Zà Rosaria:                                     ( Esce da casa lamentandosi)…. Mà cchi me la ditte a mmè! Mà cchi me la fatte ffà, e ppè la Maijelle stà vote jè ‘nnere. ‘N né ‘posse cchiù, jè trent’anne cche tengh’à bbuzzà. Ma stà vote, quant’è ‘vvere ca mi chiame Rusarie De Funta, mmè l’aja mette sotte a li pide, e ji faccie na tritata d’usse cà l’aja riduce ‘n cienere, ‘ngnie na carvunelle.

Zà Assunta:        Cummà!… Cummare Rusarie!… E cché je stù casine. Cchè ttè ‘ssuccede?

Zà Rosaria:        E cchè ttè ‘ssucede? E mmò te le dicie jì cchè ttè ‘ssucede!

Zà Assunta:        Ddije cummara sé, ‘n mmè tenè  ‘n grè ‘n grè, ca mi s’accappuneje la pelle.

Zà Rosaria:                                     E’ ddà nu mese à stà parte, ca cche lu ‘ndrunghinite di mariteme, sa messe a la coccie ca vò cagnià l’arredamente de la Case.

Zà Assunta:                                    E bbè!.. ‘N zì ccuntende? A lu poste dà ringraziarle; me l’avesse ditte a mmè maritime, avesse jite à ‘bballenne ‘nghe nu pede sole !..

Za Rosaria:        E ggià!… Pecchè tu ‘n zi accome le vvò arridà lu cumbare la case.

Zà Assunta:        Oh, Ggesù, Giuseppe, Sant’Anne e Marie!… E accome le vvò fa?

Zà Rosaria:        Jì mo te le dicie, però dapò ‘n dicie ca ‘n tè so ‘vvertite, ca ‘n dè le so ditte. ‘N dì nascì ca lu cumbare e ccuscì, ca lu Cumbare e stà manere. Cummà, la cose è delicate.

Zà Assunta:                                    E quande li ttì ffà tragiche; ca li saccie a gnià è lu cumbare, Te l’avessa tirà nghe li pinze quesse ca mmà dà dire.Su fatt’ascì su rospe dà ‘nganne.

Zà Rosaria:                                     ( Si guarda attorno con circoscrizione e poi chiama Zà Assunta)… Avvicinite cummà, ca mo te lidicie!..

Zà Assunta:        Ecche, stenghe a recchie pisili.

Zà Rosaria:                                     Ppè prima cose a da sapè ca a li finestre ci vò mette tutte drappa nire a lu poste di chi li bbille tende ca ma vè purtate ppè dotte.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        Ah!… ( Con meraviglia ).

Zà Rosaria:        E dope a le porte ci vò mette le manije a forme de coccie de morte.

Zà Assunta:        Ah!…..

Zà Rosaria:        Ma cche ffà sole ah, sì dicie? E a la camere da lette ‘n vece de lu lampadarie ci vò mette quattre candelabbre che la cannele appicciate, ca je cunciglie lu sonne.

Zà Assunta:        Eh!….

Zà Rosaria:        ( La guarda con tono minaccioso )… E sinte queste; sopre a lu lette vo mette na lapide ‘nghe na scritte: “Qui riposano i coniugi Felicie Natale e Rosaria De Funta “.

Zà Rosaria:        Uh!…

Zà Rosaria:        Ah!… Eh!… Uh!… Ma te se sciminite? Ccche mmì vvù pija ‘n gire?

Zà Assunta:        None cummara cara!.. Tu mì sì ditte ca sapè sole ah!.. Ji sono fatto sfoggia della mia culture.

Zà Rosaria:        Eh, quesse è culture? Cummà lascieme perde, ca li sacce jì che tenghe ‘n curpe. E sole la Madonne mmè po’ capì. ( Quasi piangendo )…. Lu pensere mè è ppè cchì llu ddù fije che tenghe!

Zà Assunta:                                    Pecchè chi jì vulessi dicie a cchì llì ddù creature!L’ommene è tante nù bbelle giovine?

Zà Rosaria:        Cumma, ma li si viste bbone lu cumbaruccie?

Zà Assunta:        Scine!..

Zà Rosaria:                                     Me sa ca tà calate la cataratte a ll’ucchie. E’ tale quale a lu padre, e ppè ‘n parlà de lu nome. “GIUBILEO “! Ma ti rinde conte?

Zà Assunta:        E miche je le so messe jì stu nome?

Zà Rosaria:                                     Le saccie ca ‘n ji li si messe tu!.. Quese è tutta colpe de lu padre, cu lu morte accise, arimanercie dentre a na cascie di quilli che tè a lu negozie. Me l’arruvinate dà quand’à nate. A lu poste di mette la creature dentra a na culle, l’annazziche dentre a nacasciette da morte. E quesse è lu risultate.

Zà Assunta:                                    ‘N te la pijà accusci!.. Lu cumbaruccie è nu semplicione, ma vide ca ‘ngnia pije la moje, je passe tutte cose.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Rosaria:                                     E ti sempre facile a truvarie na moje? Pinze ca ugnie vvote ca si cumbine ppè ffarle spusà, appena la spose li vvidè, se ne scappe tutte ‘mbaurite ‘nche le parinte appresse.

Zà Assunta:        Però la femminuccie è tutte n’atra cose!.. ‘Ni ji sì po’ dire nijente.

Zà Rosaria:        Scine!.. Jì ‘rragione!.. Però che lu scillerate de lu padre, je vvò ffà spusa sole che dicie esse.

Zà Assunta:        E cchì?

Zà Rosaria:        Lu fije di ‘Ndonie lu cariamurte.

Zà Assunta:        E pecchè?

Zà Rosaria:                                     Pecchè, dicie ca te nu future assicurate. E che la povera fija mè tè patì li pene de l’inferne.

Zà Assunta:                                    Povera cummaruccie. Madonne quanda sé ‘ssicchinite, quanda stà male, a diventate ‘ngnie na Salve Rreggine.

Zà Rosaria:        Come ‘ngnie na Salve Rreggine?

Zà Assuta:                                      Scine, ILLOS, TU OSS, MESERICORDIOS, OCULOS, TUTT’OSS. Me se capite mò?

Zà Rosaria:        E? lu vere, n’ggià rimaste cchiù nijente, povera fija me.


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA SECONDA

Personaggi: Zà Rosaria, Zà Assunta, Don felice.

Zà Assunta:        Oh Ggesù! Teriminì maritete, cummà mandinne la calme.

Zà Rosaria:                                     E’scite stamatine preste verse le quattre, chi sa d’addò te riminì su cariamurte, su necrofele, chi sa chi è jite à ‘sseppilli.

Don Felice:                                     Bbongiorne!.. Cara moglie De Funta!… Bbonngiorne pure à vvoja cummara Assunta. Oggi è na bella giornata tetra, ‘n vì pare?

Zà Assunta:        E’ n’uccone fresche, ma se po’ stà.

Zà Rosaria:        ‘N mezza a la sucietà n’avessa esiste cirte persone. ( rivolto al marito ).

Don Felice:         La Madonne vede è pruvvede!… (Rivolto al pubblico).

Zà Rosaria:        E vvede pure li guaje cchè ttè ffà passà a cchè llè ddù criature.

Don Felice:                                     Ojuè, la fije de Micchele De Funte, lassame perde ca mò tenghe atre ppè la coccie e n’ te pozza  risponne.

Zà Rosaria:        Pecchè che t’è ssuccesse ca n’ pù risponne subbite? Miche ppè case te paure di mè?

Zà Assunta:        Cumma lasse perde. Cercheme de mantenè la calme.

Zà Rosaria:                                     Accoma faccie!… Accoma faccia a stà calme, ma fatte passà trent’anne de patiminte.

Don Felice:                                     Quesse è soltante l’invidie cche ttì tù, e l’invidie acceche l’ucchie a la ggijente. E a ‘ppenzà ca me te so spusate sole ppè su bbelle cugnijome cchè t’à ritruve. E mmò ‘n vecie mi ttì udià accuscì?

Zà Assunta:        Cumma Rusarie, ‘n purtà ‘rancore, lasse perdere.

Zà Rosaria:        E vabbone!… Lasseme perde.

Zà Assunta:        Oh!.. Finalmente, tutte è risolte.

Zà Rosaria:        Tutte nò!….

Zà Assunta:        Come no?

Zà Rosaria:        E nò!… Pecchè jì voje sapè dà stù galantome cchè vvà facenne la notte ca ‘n ddè maje orarie pà ‘rrintrà a la case. Addò si state?

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Felice:                                     Oh stato a Paglieta, e ppè la precisione so jite a ffà nu servizie funebre. S’avisse viste quand’aminute bbelle, pinze n’uccone le so ripijiate pure ‘nghe lu “CINESCOPIO “.

Zà Assunta:        Oh Madonna mmè, e mmò cchi jè su cinescopio?

Don Felice:                                     E’ quelle cche cì fanne le film, sole l’attore principale à menute n’uccone male, ere troppe immobile, ma ppè lu reste, è state nu capolavore, tutte le parinte a piagnie.

Zà Rosaria:                                     Esse cche ssì capacie a ffà!… Zà Assunte, li sì viste ‘nghe cchì aja ‘ccummatte jì? A lu poste de pensà a cchì llì ddù fije, va facenne li riprese ‘nghe lù cinescopio. Bbella rrobbe.

Don Felice:                                     Ppè piaciere Rusarie, ‘n cuminzà ‘nghe sa canzone, ‘nghe su solite tamorre, ti so ditte, ca a li fije ci teng’à pinzà. Addulurate sa dà spusà ‘nghe lu fije di ‘Ndonie lu cariamurte, pecchè jè nù bbone partite e jè po’ dà nu future assicurate, e pecchè je le so prumesse.

Zà Assunta:        E Giubileo?

Don Felice:                                     ‘N tè preoccupà Assunte, ve pure ppè Giubileie l’ora sé. Nà murticelle jè le truveme pure a esse.

Zà Rosaria:                                     Mò avaste, mò si passate ugnije limite, t’avessa crede ca ‘n tenghe la lengue p’arisponnete?

Don Felice:                                     Cà ddà risponne. Ti vu mette dentr’à sa coccie ca a la case cummanne jì? E la case mè l’aggiuste accoma vojie jì.

Zà Rosaria:        Sintese!….. Sintese Assunte? Vò ffà diventà la case nu cimitere.

Don Felice:                                     E pecchè nu cimitere? Jè tante bbelle. C-i-aje messe pure ‘n piante musicale sonore. Aspettete ca mò ve li facci’à ‘ssintì. (Entra dentro casa e poi riesce)…. Avente ‘n dese quant’è bbelle? Quesse è lutime ssuccesse della HIT PARATE.

Zà Rosaria:                                     Ddije!… Ssignore!… Jì ti voje tante bbene, ti preghe tutte li jurne, famme na grazie, une sole, cchè ttì coste. Ti li chiede ‘nche lu core ‘mmane. Aripijete ccussù.

Don Felice:                                     Mi fi ride!… A mmè si cose? Ma cchè vvu jì à ‘rrubbà a la case de lu ladre? Cchiuttoste statt’attente ttù, ca ti faccie nu servizie.

Zà Rosaria:        Cummà, jame, jame dentr’à la case ca à ecchè oggije né jè arie c-i-avessa scappà lu morte.

Don Felice:         Magare, già stà tutte pronte.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:                                    Scine, scine, jame dentre ca stì troppe agitate, mò ti faccie nu subblimate e vvide a gnijà tarimitte a poste. ( Le due donne iniziano a rientrare in casa ).

Don Felice:         E faje pure ddù ‘mpacche de cache a le jinocchie.


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA TERZA:

Personaggi: Don Felice, Nicolino.

Don Felice:                                     ( Da solo sulla scena guarda nervosamente l’orologio )…… Ma vide a n’uccone s’arrive cu lu stracca piazze? Ma ve ditte ca pe le nove stave a ecche, mò è le unice e ‘n ze vede ancore: Le so ‘mmannate à ffà nu ggire ppè sé spedale, à ttruvà ‘n po’ di clijnte, c-i-avesse stirate li pide pure esse?

Nicolino:             Bbongiorne, Don Felice.

Don Felice:                                     Mort’accise, è cchiù dè ddù ore ca ti vaje truvenne, ma se po’ sapè addò si state?

Nicolino:                                         So state a la ricevitorie de lu lotte, mmì so trattenute n’uccone ppè jucà ddù nnumere, e sé fatte tarde. Ma pecchè, cchè ‘ssuccesse?

Don Felice:                                     Cchè ‘ssuccesse? Nà tragedie, che la cascie che teneme aspittà da li sette de stamatine, ‘n cor’arintre. Avessa ffà ca jì se l’apijiate la concorenze? Tu ci si jite avvidè s’arrivate?

Nicolino:                                         Scine, però so jite prime a ffà nu ggire ppè se spedale, a vvidè si ci stave cacche cliente ppè nnù accome me sì ccummannate.

Don Felice:                                     Ma è possibile ca ssì ccuscì cretine? T’aje ditte ca prime aviv’ajì a ripijà che la cascie, e dope t’aviva ffà lu ggire.

Nicolino:             E se vede ca so capite a lu cuntrarie.

Don Felice:                                     Certe, juà, ca l’aje viste di ggente ‘ngniurante, ma cchiù ‘ngniurante, ma cchiù ‘ngniurante de tè, ‘n ‘ esiste sopre a la faccia de la terre. Niculine, te le pozze dicie na cose?

Nicolino:             Dimme, dimme Don Felice!……

Don Felice:         Ma và….. Ma vatt’ajitte ca fi la meja cose, và.

Nicolino:             Ma pecchè m’avessa jì jittà? Sole pecchè aje perse na cascie?

Don Felice:                                     O Ddije, o Ddije, è meje ca lasse perde, ca se nnò mi cì vè nu nervose ppè tutte lu corpe. Veneme annù. Dopo su ‘ggire ca te si fatte pè sì spedale, dimme n’uccone, che nuvità ci stà?

Nicolino:                                         Stà vote ‘n pozze sbajà me le so scritte!… ( Tira fuori un Bigliettino )…. Queste è la liste: Pescare 2; Urtone 1; Atesse 2; Lanciane 1; Casoli non pervenute.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Felice:                                     Abbiamo ascoltato le previsioni del tempo. ( Rivolto al pubblico )….. Ma possibile ca sole se puche jè?

Nicolino:             Don Felice, quisse jè!.

Don Felice:                                     Ah!… E’ proprie lu vere, ‘n zi more cchiù nisciune, c-i-a-rivulesse na bbella epidemie de culere, na bbella guerre e vvide a ‘ngnia aumentesse la clientele.

Nicolino:             E dapò troppe lavore mi fa male, cchè mmì vvù ffà murì?

Don Felice:                                     ‘N te preoccupà, ca ci penze jì ppè tè. ( Nicolino fa le corna )….. Approposite, curre , scappa a la case di Giuvannine Panzalonghe, ca lu padre stà ppè jirsene. Vatt’affaccià con circospezione, e famme sapè cacche cose ca jì t’aspette a lu negozie.

Nicolino:             Mo ci vaje ssubbite, e dope yi faccie sapè. ( I due escono di scena ).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA QUARTA

Personaggi: Pasquale, Addolorata.

Pasquale:                                        (Entra in scena con una valigia in cerca di casa )….. ( Mentre è intento a vedere la piazza, incontra Addolorata)…. Buongiorno, signorina, vorrei una informazione.

Addolorata:        Buongiorno, mi dica.

Pasquale:                                        Sono il nuovo medico condotto, mandato dalla U.L.S.S., e vado in cerca di un alloggio per aprire uno studio medico.

Addolorata:                                    Veramente, è libera quasta casa, poiché il proprietario, Don Ferdinando, è morto pochi giorni fa.

Pasquale:            E’ morto di vecchiaia?

Addolorata:        No!… Stava così bene…. Ma mio padre…. Ha insistito tanto che……

Pasquale:            Ma di grazia, vostro padre che fa?

Addolorata:        Niente, niente, lasciamo perdere. ( Con rassegniazione ) .

Pasquale:                                        Oh!.. Mi scusi, che sbadato, non mi sono presentato. Permette Dottore Pasquale Gioioso, specializzato in medicina legale. E lei.

Addolorata:        Addolorata Natale. Piacere.

Pasquale:                                        Il piacere è tutto mio. Mi dica signorina, come potrei mettermi in contatto con gli eredi del padrone di casa affinchè possa prenderla in affitto?

Addolorata:        A questo non c’è problema, ci penso io.

Pasquale:            Ma lei crede che i nuovi proprietari hanno intenzioni di affittarla oppure no?

Addolorata:        Senza ombra di dubbio. Eppure a buon prezzo.

Pasquale:            Mi scusi!…. Ma lei come fa ad esserne così sicura?

Addolorata:                                    Sono sicurissima!… Perché tutti quelli che sono venuti ad abitarci precedentemente, sono morti prematuramente.

Pasquale:                                        Guardi che io non sono superstizioao. (Facendo le corna dietro la schiena )…. Ma lei crede che aprire uno studio medico difronte ad una agenzia di pompe funebri sia controproducente?

Addolorata:        No!… Non è controproducente, ma il titolare dell’agenzia è un po’ strano…

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Pasquale:            Come un po’ strano? E lei come fa a saperlo?

Addolorata:        Chi più di me che sono la figlia lo può sapere.

Pasquale:            Ah!…. Lei…… Lei….. E’ la figlia?

Addolorata:                                    Purtroppo si!… Ma per carità di Dio, lo faccia per me, se dovesse incontrarlo non dica che lei è dottore.

Pasquale:            Scusi perché non dovrei diglierlo, dopo tutto questa è la mia professione.

Addolorata:                                    Lei non può sapere, lei non sa che mio padre ha una antipatia per i medici, perché è fissato che tolgono il lavoro.

Pasquale:                                        Ma questa è proprio bella, non l’avevo mai sentita. Però mi meraviglio che da un padre così strano sia uscito un fiore bello come lei.

Addolorata:                                    Non mi dica così, perché mi fa arrossire. Comunque anche lei è un bel ragazzo.

Pasquale:            Permette che le dia del tu? La posso chiamare Addolorata?

Addolorata:        E io ti posso chiamare Pasquale?

Pasquale:            Ma ti pare. E tu che fai nella vita?

Addolorata:                                    Sono diplomata in ragioneria e porto la contabilità a mio padre. E tu dove ti sei laureato?

Pasquale:            Mi sono laureato alla università di Chieti con 110 e lode.

Addolorata:                                    E ma si vede subito che sei una persona colta, brava. E dimmi, che intenzioni hai adesso, lo apri o nò questo studio?

Pasquale:                                        Non posso farne a meno, ora che ti ho conosciuta. E quando ci possiamo rivedere? Questa sera?

Addolorata:                                    Veramente, non saprei, perché c’è quell’orso di mio padre che mi controlla. Ma non ti preoccupare che farò tutto il possibile per rivederci.

Pasquale:            Allora questa sera sarò qui verso le otto . Contero i minuti.

Addolorata:                                    Si!… Si!… Ci vediamo stasera. Ma mi raccomando non ne fare parola con nessuno.

Pasquale:            Sarò muto come una tomba.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Addolorata:                                    Se per caso dovessi incontrare mio padre, ricordati di non dirgli che sei medico.

Pasquale:            Ci mancherebbe altro, io ci tengo alla mia pelle. Ciao, ci vediamo stasera.

Addolorata:        Si a questa sera!….. Ciao. ( Rientra in casa ).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA QUINTA

Personaggi: Don Felice , Pasquale.

Don Felice:                                     ( Da dentro )…. A ecche l’avema finì, nà vote ppè ttutte. E inutile ca piegne. Tante ‘n già risulve nijente. T’aje prumesse a lu fije de ‘Ndonie cariamurte e cullù ti pije. ( Esce )…. Mo và a piagne, va a piagne vicine a la gonne de mammete, và. Ve l’aveta mette ‘n goccie ca cchì ‘ccummanne a stà case so jì. ( Rivolgendosi a Pasuale che rimasto allibito ad ascoltare )…. ‘N ne posse cchiù, me tenna a ffà magnià pane e velene, a mmè cchè so la persona cchiù uneste sopra a stà terre. Tutte sopra a li spalla mì, faccia na vite a’rritirate, case, cchiese e cimitere. ( Pasquale un po’ intimorito c’erca di andarsene lentamente )…. Ecchè mì tinete à ffà scappà pure li clijnte!

Pasquale:            Guardi, che qui c’è un equivoco, io non sono un cliente.

Don Felice:                                     Eppure jè difficile ca mi sbaje!.( Tira fuori il metro e inizia a misurarlo ). Sicure ca ‘n ve serve nijente? ( Mentre continua a misurarlo )… Guarde ca ti faccie nu servizie a prezze stracciate.

Pasquale:                                        Ma cosa fa? Cosa stà facendo? Mi tolga le mani da dosso. Io non sono ciò che lei pensa.

Don Felice:                                     Oh, ma dà scusà, jì ‘n vuleve, ma sa comè è tutte questione di deformazione professionale. Ma cchì vì serve?

Pasquale:            Sono qui per una semplice informazione.

Don Felice:         Dito, dito, dito pure.

Pasquale:                                        Dunque mentre passavo in questa piazza, per caso ho visto il cartello affittasi e nei sarei interessato.

Don Felice:                                     Bene!… Bene!…. ( Sfregandosi le mani e rivoloto al pubblico )…. Esse n’atre clijente, jì le so ditte jì, già vulut’à crede.

Pasquale:            Per caso lei conosce i proprietari?

Don Felice:         Eccome nò!…. E’ tutte clijntà mmì. Mò ti spieghe ssubbite addò stà di case.

Pasquale:            Un momento che prendo appunti. ( tira fuori un blocco e una penna ).

Don Felice:         Li ttì presente a donn’à stà la cuntrade de li pidicurti?

Pasquale:            Le pidicurti? E chè significa?

Don Felice:         I piedi corti!…

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Pasquale:            E’ molto lontano?

Don Felice:                                     None, stà vicine!… allore mo le spieghe addò stà. Tu, n’avote c’à’rrive a lu bbivie de le Rumagnole, gire ‘ssubbite a destre e ti truve a li pidicurti, và sempre diritte, na ddà maje vutà, quande vide nu peticone di live a jelle stà la case.

Pasquale:            Mi deve scusare, non è che abbia capito molto, sa non sono del posto.

Don Felice:                                     Guarde ca è semplice, mò te la rispieghe attentamente. ( Lo guarda e vede che è ancora perplesso )… Ma ca so capite mo t’accumpagnie jì, tante c-i-aveva purejì ppè ‘ssigge lu servizie che so fatte a Don Ferdinande. Jame!.. Vì ‘nghe mmè.

Pasquale:            Dove andiamo, se non so neppure con chi stò andando.

Don Felice:         Ah!… Scusete,permitti Cvaliere Felice Natale, Onoranze funebri.

Pasquale:            ( Facendo i dovuti scongiuri )… Piacere, Pasquale Gioioso Ingegnere.

Don Felice:         Mò ti sì ‘rrassicurate, puteme jì?

Pasquale:            Miche tante!… Comunque andiamo. ( I due escono di scena ).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA SESTA

Personaggi: Zà Rosaria, Zà Assunta, Don Fulgenzio, Giubileo.

Zà Rosaria:                                     ( Esce da casa con una certa fretta e si porta al centro del proscenio )… Su!… Su, Zà Assunte, Sbrighete ca è ttarde.

Zà Assunta:                                    ( Esce un po’ chinata in avanti lamentandosi per il dolore di schiena )… Piane, piane cummà, ca m’acchiappate nu dulore ala schine, ca ‘n’ me posse smove. Oje, oje, quande me te ffà male.

Zà Rosaria:        Mò!… Accuscì, de colpe taminute su dulore?

Zà Assunta:                                    Oh, Ddije, cummà, cchè t’ajia ddì!… Mi cumenze da lu prime osse de la culonne vertebrare, e m’arrive fine a la cocole de lu jinocchie. Ddije, cchè dulore.

Zà Rosaria:                                     Quesse jè l’età che c’è l’apporte. Quande s’arrive a na certre età, cumma avesseme stà a la case a coce le saviciccie e le fegatezze a ‘neneze lu fuculare. Che t’acride, ca pure a mmè ugne ttante me s’encante lu dete e n’ me và né n’anze e né rrete. Mi ci vè nu nervose, c’acchiapesse ttutte vhe li cintre che stenghe a ffà ppè fijeme e li jitesse a bballe pè la finestre.

Zà Assunta:                                    E proprie a mmè me li ti dice. Jì so peggie de la Madonne de le sette dulure!… Mi si blocche tutte l’usse. Me ve quelle…. A ngnià si chiame, quelle che je ve a la streghe…

Zà Rosaria:        Ma cchè tì ddì!… Le streghe… ma te n’avisse scjite de coccie.

Zà Assunta:                                    Ma none… accome se dice… Oh, Ddije, n’ mè la ricorde… quelle che quante t’acciucche n’tì pù arrizzà cchiù…. Che la cose che arimine piegate e da po’ ci vò ddù, tre persone ppè arimettete ppirritte. Accoma si chiame… me pare la streghe… na cose di quissi… la… la…

Zà Rosaria:        L’accidente cchè ti pije. Vulissi ddì lu colpe de fruste.

Zà Assunta:        Pecchè jì cchè ssò ditte. Lu colpe de la streghe.

Zà Rosaria:                                     Cummà, tu ‘ngniurante si nate e ‘ngniurante mure. Ma tì vvù aggiurnà n’uccone, vù legge cacche libbre, cacche ggijurnale, lì vù capì che oggije in italiano, si dice: “ il colpo di frusta “. Mi sì capite mò.

Zà Assunta:                                    Ma dà scusà, Zà Rusarie, se n’ tenghe sa culture ca tì tù. Jì so fatte a mala pene la terze alimentare e aja ‘ringrazià che la ‘bbonaneme di Caterine cchè m’aiutate, senn manghe à quelle arrivave.

Zà Rosaria:        Certe ca dà sa coccie cchiù de tante n’c’è putè scì.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        Mò cchè vulissi dire, ca so nà n’dundinite?

Zà Rosaria:        None cummà!… N’ vulè dire quesse. E ca cirte vote me faccie vincie da la raje. Scuseme!..

Zà Assunta:                                    E le saccie ca tu si n’atre diavele. Appruposite, ddà nù discorse jame a n’atre. Ma n’aveva venì Don Fulgienze?

Zà Rosaria:                                     Scine!…. E ppè quesse ca stenghe nirvose. Ca cussù è n’atre. Ppì Sante Palipisti sé n’vvè dumane matine vaje  a la cchiese e je né dicie quattre a la maniera mmè. Oh, ‘né jè so ‘raccummate atre. E vvide ssè vvè.

Zà Assunta:                                    N’ T’arlamà prime de lu tempe. E quesse lu mode de tratte nù prete? Calme, calme, cummà. Aspitte, mò vaje avvidè sì sé vede amminì. ( Va a vedere ). Esse, esse tè mmìnì.

Zà Rosaria:        Finalmente, Don Fulgienze, e ccome maje ttutte stù ritarde?

Don Fulgenzio:  Zà Rusarie, mà dà scusà sé so fatte tarde, ma so vute jì urgentemente a la case de Giuvannine Panzalonghe a purtaje l’ultime conforte religiose a lu padre, pecchè stà cchiù ddì llà  cchè ddì qua. Puverette.

Zà Assunta:        E sì sapè ca ddà nù mumente a n’atre sé ne jave.

Zà Rosaria:        Jì ‘rraggione, Zà Assunte, ma à dà capì ca la morte porte lu scunquasse dentr’a li case, ‘mmezze a li famijje!… E ppè fijeme, Giubileo, Don Fulgienze, cchè ssì decise dè ffà?

Don Fulgienzo:  Zà Rusarie, ppù stà sicure de quelle cchè facce. Giubileo, li chinosce da

       quante tinè cinche-sej’anne, cchè mmenè ffà lu chiricchette.

                            Ci parle jì, nche Giubileo, e jì facce capì tutte, pè ffile e pè segne.

                            Però lu compete che me sì’ffidate n’è ttante facele!..

Zà Rosaria:        E allore pecchè ti so’ chiamate?

Zà Assunta:        Li mamme, pensene sempre a mmette li fijje a nu bbone poste.

Don Fulgienzo: Approposite, Don Felice ‘n’gì stà?

Zà Rosaria:        Quesse è n’atra croce!… Si viste ngnà stenche jì, Don Fulgienze? ‘N chiuvate a la croce di Criste.

Don Fulgenzio: Zà Rusarie, ugnune tè’ da purtà la crocia sé’ sopre a stà terre.

Zà Rosaria:        Ma lu mè, Don Fulgenzie, quant’è ppesante!.. N’ je l’à facce cchiù, crideme pè quanta bbene vojje a cu lu fijie mè! ( piange ).

Zà Assunta:        (incoraggiandola)… Forze, Zà Rusarie!…. N’ t’arrenne proprie mò.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Rosaria:        Tenghe a ppatì da quande so’ nate: tra mmalatije e dispiacire n’ajje che ddire.

Don Fulgenzio:  Su!.. Su, Zà Rusarie, ca lu Ssignore vede e pruvvede. Mò, v’à cchiamà

Giubileo, accuscì ci parle e jì facce cunosce pure la fidanzate.

Zà Assunta:        Cummà, và, ca mmò c-i-a ‘rimane jì a ffà cumpagnije a Don Fulgenzie.

Zà Rosaria:        Famme jì va, Don Fulgenzie, cumpermesse. (Va via a chiamare Giubileo). (Da dentro)…Vi ecche!… (Ad alta voce).

Giubileo:             None. N’ cì voje minì.

Zà Rosaria:        Tì so ditte ca dà mminì a ecche.

Giubileo:             E jì n’ gi venghe.

Zà Rosaria:        Mà ppecchè te so fatte accuscì scieme!.. Le vvù capì ch’ema scì fore, ca ti ttè spittà Don Fulgenzie.

Giubileo:             Cche vvò cussù da mmè?

Zà Rosaria:        T’à ddà pparlà, studijete.

Giubileo:             None ‘n gì venghe aj’à ‘spittà papà.

Zà Rosaria:        N’ gì putassete arrivarcie a ‘mmassere, tù e petrete.

Giubileo:             Ti so ditte ca n’ jesce.

Zà Rosaria:        A nì jisce? E mmò te facc-i-avvidè jì. Avante camine a tte stù brutte scrianzate. (Lo spinge con violenza fuori).

Giubileo:                                         Papà, papà, mè tenn’à ‘ccide, ajute! (Arriva sulla scena cadento e si mette dietro Zà Assunta).

Don Fulgenzio: Finalmente, sì ‘rrevate.

Zà Rosaria:        Essele, su capolavore!.. Ppì cchì ‘cciccise.

Don Fulgenzio: Calmete Zà Rusarie, calmete ca mò cì penze jì.

Zà Rosaria:        Maja calmà?.. Jì le facc-i-a’vvidè jì accussù chi jè la mamme, o caspete.

Zà Assunta:        Giubileo, mà pecchè n’ vuliv’àscì? Don Fulgenzie c-i-a’mminute a poste, ppè parlà nche tè.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Giubileo:                                         Jì faccie ttutte quelle che mì dicie papà. E papà mà ditte ca n’aja parlà n’che nisciune.

Don Fulgenzio: Mà benedette fjje care, è maje possibile ca ugnie vvote c’ajà pparlà nche ttè, a ddà ‘ssuccede ttutte stù casine?

Zà Rosaria:        E quesse è sempre la solita storie, e ji mi so stufate à jì ‘rrimmandenne.

Zà Assunta:        Don Fulgenzie, a ecchè em’àvvidè chem’à ffà. La cose và fatte cott’è ‘mmagnate.

Don Fulgenzio: Stà vote n’ ppò scappà. Giubileie, vvì nghe mmè, ca mo tì porte a na bbella vije.

Giubileo:             None!… N’gi voje menì!.. Già saccie à ddò mì vù purtà.

Zà Rosaria:        Ma cchì ssì, cchì ssì, tu n’ zì proprie nijente. (A voce alta).

Zà Assunta:        Cummà n’ deme scandele, chiì vvù ffà corre ttutte lu vicinate?

Don Fulgenzio: None, ppè carità di Ddije, ca se le vvè s’apè Don Felicie, a ecche ci scappe lu morte. Jame Giubileie, ca mò sì fa tarde.

Giubileo:                                         N’ gì venghe, pecchè tù, mì vvù ffà pijà la moje. E papà mà ditte ca na murticelle me le trove esse.

Don Fulgenzio: N’ tè preoccupà ca n’ti c’è porte appijà  la moje. Vvì nghì mmè. (Lo prende per un braccio).

Zà Rosaria:        E’ vvà canimorte, camine ‘ndundinite. (Spingendolo).

Zà Assunta:        Su cumbaruccie, falle ppè ll’aneme de le murte.

Don Fulgenzio:  Certe ca n’ ze parle d’atre à ssà famije. Zà Rusarie cì videme dope. Arrivedercie Zà Assunte.

Zà Rosaria:        A ddope.

Zà Assunta:        Arrivedercie Don Fulgenzie.

Giubileo:             A mà…. Ca jì mò vaje.

Zà Rosaria:        N’ gi puzz’à’rrivà a rriminì a la case.

Giubileo:             (Tornando indietro)…. A mà…

Zà Rosaria:        Camine!.. (Giubileo esce con Don Fulgenzio).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        Speriame ca vvà à la luce sa cose, mà mmò menajia jì, Zà Rusarie, cì videme a n’atr’u’ccone, lu tempe d’arijì a la case a sistemà mariteme, e da po’ arivenghe.

Zà Rosaria:        Và cummà, ca pure jì tenghe dà ffà. Mentre Addulurate mè vvà ffà la spese, jì mì finisce à stirà cche lle ddù cincie cche ssò llavate.

Zà Assunta:        Allore jì mò vaje.

Zà Rosaria:        Và cummà, ca t’aspette. (Le due escono).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA SETTIMA.

Personaggi: Addolorata, Nicolino.

Addolorata:        ( Esce di casa e incontra Nicolino )…. Oh!… Nicoline, proprie à ttè tenè ‘mpinzà. Cì sì jìte a cchì tì so ditte jì?

Nicolino:             Mannaggia a lu sacrastane, none, mè ssò scurdate.

Addolorata:        Jì voje sapè a cchì vvì penzenne, ccì cì ttì dentr’à sa coccie.

Nicolino:                                         Cì tenghe à ttè!… Addulurate, quande ttì sì fatte bbelle… mmì ttì sonne ttutte le notte.

Addolorata:        Niculine, peppiaciere, n’à’rricumenzà ncche sa canzone. Cà lù mutive è vecchie.

Nicolino:                                         Mà pecchè mmè tratt’à ssà maniere, ‘n mmè ffà à’ccuscì. ‘N zinte llù richiame ddè st’à’mmore?

Addolorata:        Ssò sorde a ssù richiame, e ddà po’ l’asseme perde, ca tenghe tante dà fa.

Nicolino:                                         Ccchì ttì ddà ffà ddè tante speciale cà ‘n ppù stà manche cinche menute ‘n zieme a mmè?

Addolorata:        Manche nù seconde pozze stà. Uffa!… Li vvù capì ca tenghe la furie? E dà ppò, mamme, m’aspette a la case, e ‘n core faccia la spese aja passa a lu fruttivendole, dope aja jì appijà la carne da lu maccillaje, e tutte lureste che tenghe ddà ffà, maja smove, sennò faccie notte a ecche.

Nicolino:                                         Aspitte, ne scappà, firmite n’uccone, tì voje dicie sole ca massere petrete, tà riporte n’atru bbelle crucifisse dì quille cche sé mette sopre a li cascie e cche tì piace tante à ttè.

Addolorata:        Cche ssì ditte? Ancore n’atre crucifisse!… ‘N jà vaste tutte quille cche ttè a lu negozie?

Nicolino:                                         Pecchè ttì stì umbrà mmò? E petrete mmà giurate e sacramentate cà tì piacevene?

Addolorata:        Mmò avaste!… Mmò baste!… Jì lì odie, ‘n lì vvoje avvidè cchiù. Mì sicapite mmò? Vattene!…

Nicolino:                                         Addulurate, pecchè mmì fì accuscì bbrutte? Mmì trette accome nù rruggnose!… Ti salute e m’arispunne mezze mezze… cchè ttè ssò fatte?

Addolorata:        ‘N t’aja ddà nisciuna spiegazione. Mamma nà piacere cà mmì spose nghe ttè.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Nicolino:                                         Mà cchè ttè ddire, sé mamma tè ‘n za nijente. Pecchè mì dì stù dispiacere, a n’atre uccone mmè ccì vvè na paralise.

Addolorata:        E quelle cchè ppò mmenì a mmè, ‘n cì pinze?

Nicolino:                                         ‘N dire ssè cose, cà mi si mette pure a mmè la cuscienze sott’à ddì sopre. Jì tì voje bbene. Cche atre vvù dà mmè? (Tenta di abbracciarla).

Addolorata:        (Si libera dalla stretta)… Lasseme!… ‘N mmè tuccà!…

Nicolino:                                         Addulurate!… ‘N mm’à’rrifiutà, ‘n mmè dire ddì nò, te li diche nghe lu core ‘mmane.

Addolorata:        Voje essere soltante lasciate ‘n pacie. Niculine, guardeme ‘mbbaccie, a ecche, dentre a l’ucchie, (I due si guardano )… Jì ‘n tè voje bbene!… Lù core mè… è ppè n’atre!…

Nicolino:                                         Accuscì, a là bbon’a la bbone, e lì ttì la forze e lu curagge dè mettete contre petrete?

Addolorata:        ‘N cche la forze  de l’àmore, ssì ppò vince ttutte.(Sospirando)… Quand’è bbelle!…

Nicolino:                                         Là bbellezze, è nà ccose che svaniscie preste, cche ddure poche tempe. Quelle cchè conte jè…

Addolorata:        E’ vvulerse bbene. Sole quesse conte.

Nicolino:             E cchì lì putè sapè cà jav’affinì a cuscì!

Addolorata:        Diciemele accoma è lì cose, Niculine, ppè ttè cì vvò une cchiù pruvate a le cose dè la vite, cì vò nà femmene dè n’atru t’aje.

Nicolino:                                         Stà delusione m’à’ttuccate lu fonne dell’anime. E dimme n’uccone, cussù cchì jè?

Addolorata:        E’ nu mediche, e à minute a ecchè ppà aprì nu studie.

Nicolino:             E la apre di fronte a Don Felice?

Addolorata:        Scine!…

Nicolino:             E accoma sì chiame su galantome?

Addolorata:        Gioso Pasquale. (Sospira)… Quand’è ccare.

Nicolino:             (Ride)…

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Addolorata:        Uèh!.. E mmò cchè t’acchiappate? Fa l’ommene serie.

Nicolino:             None!.. Ma ddà scusà, mmà tenghe à pinzà cchè legge n’s’inzegne.

Addolorata:        E  pecchè?

Nicolino:                                         Come pecchè? Jì ggià me le vede: Felice Natale Gioioso Pasquale (Si rimette a ridere).

Addolorata:        Oh, quant’à’rideme bbelle, mì simbre proprie na scimmie. Ride mmò, ride mmò.

Nicolino:                                         Cà ‘n jere pane ppè lè dint’à tì, lavè capite… purtroppe… ma cchè ssò nà scimmie, quesse nò, Addulurate.

Addolorata:        Accome te l’à jà dire, è la verita.

Nicolino:                                         Ugnia gnià è jite, ‘n né parleme cchiù. E a ricurdete, Addulurate, cà Niculine Virginelle ‘n zì ‘rrassegne.

Addolorata:        Mittetele ‘n cape cà tà dà ‘rrassegna  ppè forze.(Esce).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA OTTAVA

Personaggi: Nicolino, Don Felice.

Nicolino:                                         Lì ssì capite la fjje dè Don Felice, sé vvò spusà ‘nche nù mediche… s’à crede cà mì po’ fa fesse. Cà jì, lasse perde tutte. Me sa cà nà capite nijente, jì la mosche sotte  a lu nase ‘n mmè le facce passà!… Arrive cussù, fresche fresche, tomo tomo, cacchie cacchie… è ppì Santa Palipisti… Aspitte cà ‘n’contre Don Felice, e dà ppò vide  a gnià l’aggiuste ppè le feste à cchisse.

Don Felice:                                     (Entrando in scena)… Oh, Niculine, a ecchè stì tù? Sì jite avvidè s’ariminute cchè là cascie?

Nicolino:             Ancore ssà cascie? None, Don Felice ‘n ancore àrivè.

Don Felice:         E ccom’à và?… L’anne spedite ddù jurne ffà.

Nicolino:             Cchè vvù ffà… Quisse è lì poste italiane.

Don Felice:                                     Mà è possibile cà ssì accuscì cretine? Miche è nà cartuline, jè nà cascie. Vabbone mò famm’àssittà n’uccone cà stenghe stracche, mè ttè vullì lì pide ppè lù troppe camminà.

Nicolino:             Pecchè a ddò sì state?

Don Felice:                                     So jite accumpagnià nù forestiere a la cuntrate dè lì pide curte, nù certe ‘ngegniere, cà sì vò pijà stà case ‘n ‘affitte.

Nicolino:             Addò a lì nipute dè Don Ferdinande?

Don Felice:                                     Scine, alloche so jite, e ssè lì vvù sapè dà la facce cchè ttè, fa la stessa fine dell’etre chè c-i-a’nna minute a abbità prime.

Nicolino:             Certe Don Felice, ‘n dì nì ffì scappà une.

Don Felice:                                     Ugnie disgrazie è ppruvvidenze. Approposite, tante ccà tì vulè addummannà, chè lù funerale cchèsè jite à ffà a Urtone, accom’è jitè? C-i-a’nna rimaste cuntintè?

Nicolino:             Come no!… Tutte quende à piagne, dà l’inizie a la fine.

Don Felice:                                     Quisse è cliint’à ‘bbune, ‘n jì l’avema ffà scappà. A ricurdeme cchè à natale javemà ddà ddù bbille porta cchiave accuscì. (Mostra il porta chiavi).

Nicolino:                                         Don Felice, sé ttù avisse viste quand’ere bbelle, parè cà c-i-a vè nate dentre a cchì la cascie.

Don Felice:         Quesse è musiche ppè le recchià mmì. E dimme, dimme,dimme ancore.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Nicolino:                                         Tè diche, cà a la cchiese cì stave tutte lu pajese dentre, nu ciacc’à ciacca di gente, ‘n gì putive jittà nu vache de sale.

Don Felice:         E lì fiure, ccì stave lì fiure?

Nicolino:             Piene, piene, piene, fine sopr’à l’altare. Ere nù spettacule sole à vviderle.

Don Felice:         E lù prete là fatte là prediche?

Nicolino:             Ppè là Majielle ssè là fatte. Pinze cà durate ddù ore.

Don Felice:         E lì sacce, le prediche dì Don Gaetane è lunghe è bbille.

Nicolino:                                         E’ state nà cose veramente commovente. Oh!… Tutte là ggijente à piagne. E ppè là cuntentezze, mmè tenè mettè a pigne pure jì.

Don Felice:                                     E lu vere, le funerale cchè organizze la ditta Felice Natale, une ssè là ricorde finche campe.

Nicolino:             Eppure dopo morte.

Don Felice:                                     E ssù servizie… l’avema ffà pure a lu padre dè Giuvanne Panzalonghe. Quand’è lù mumente.

Nicolino:             E mmè ssà c’avema aspittà parecchie.

Don Felice:         E pecchè? Stà cchiù ddì llà cchè ddì qua.

Nicolino:             Mà quale cchiù ddì llà. Cullù stà meje ddì nù.

Don Felice:         Ccome? Ccom’à jè ssù fatte?

Nicolino:                                         Lu fatte è jite accuscì: mentre jì tenè aspittà ccà sé murè, arrivate nù mediche.

Don Felice:         Le ssò sempre ditte cà quissi jì leve lì clijnte.

Nicolino:             Ma tù avisse viste chì jà fatte.

Don Felice:         Pecchè cchì jà fatte?

Nicolino:                                         A pijate na bbuttije, nche nu liquide gialle dentre, la rivuticate c-i-a messe nu tube longhe dentre è jì l’anzzaccate a lu vracce.

Don Felice:         E dapò cche ssuccesse?

Nicolino:             Dope n’ore, Zì Camille, stave a gnie nu lijone.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Felice:                                     (Con aria minacciosa verso Nicolino)… Tù mà dà ddire cchi jè ccussù, a gnià ssì chiame. Accoste d’apririte la coccie a gnie nu citrone. Fatt’ascì l’anime è pparle.

Nicolino:                                         Don Felice, calmete, calmete, ppè l’amore dè Ddije. Mà mmè vvù levà dà lu monne? Jì ‘n tè so fatte nijente dè male, cchè ttè ssuccesse?

Don Felice:         Nijente. ‘N le sacce manche jì.

Nicolino:             Come nijente, ssè mmì tenè mancà l’arie, mò mmì struzzive.

Don Felice:                                     Ma ddà scusà, e cà quanda sente cirte cose, mì pije nù nervose cà ‘n capiscie cchiù nijente. Mittete a lì penna mmì. Mi sì capite mò?

Nicolino:                                         Te so capite. E accuscì sa ddà ‘rresse. Sennò lu sanghe devente acque prime dè lu tempe.

Don Felice:         Fusse meje sé ognune penzessa à ffà là parte cchè j’àttocche.

Nicolino:             Cchè vulisse dire?

Don Felice:                                     Voje dire, cà… lù malate à ddà ffà lù malate, lù morte à ddà ffà lù morte, senz’à’rricorre a li stravaganze de nu mediche cà tè troppe judizie.

Nicolino:             Don Felice, aricurdete, le troppe judizie porte l’ommene ‘n precipizie.

Don Felice:                                     Jè lù vere, li cchiacchiere a fatte sempre le piducchie.Cì vvò le fatte l’unestà e lì sacrificie!.. Niculine, nù avema sapè a gnià sì chiame ssù mediche, l’avema aritruvà ppè sseppillirle vive vive à ssù guaijmurte.

Nicolino:             Come nò!… Mè dispiacie cà c’acchedune c-i-àrimane ddè stucche.

Don Felice:                                     Jì ssò resistite a tutte l’entemperie, e cirte malefatte nnè mmè ffà pette, pecchè ssò state vaccinate contre le bbirbandate.

Nicolino:             None à tutte.

Don Felice:         Ccome none à tutte?

Nicolino:                                         Pecchè quesse cchè t’aja dicie, è ‘n temperia ggrosse, e prime di sentirle è meje c’à ttassitte, cà cì ppù rrimanè.

Don Felice:                                     (Facendo anche lui le corna)… Uèh, Niculine, cà jì ‘n tenghe paure manghe de le carabbignire a cavalle, mò dimme quelle cà m’à ddà dire e finemele stà ccummedie.

Nicolino:                                         Jì mò tè lì dicie, però ‘n ttè ssò ditte nijente.Don Felice… Mò tè lè diche, però ‘n ddì ssò ditte nijente.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Felice:         Me là ddà dicie o ‘n mmè là dà dicie? Cchì ttì ffà llì trucchitte?

Nicolino:             Stamatine… ssò ‘ngundrate nà certà ssiggnorine.

Don Felice:         E accoma ere? Ere bbone?

Nicolino:             ‘N zomme!…

Don Felice:         E cchì jè cchissè? Lì chinosce jì?

Nicolino:             Certe cà llì chinusce!.. E’ fijete.

Don Felice:                                     Niculine, ssè ttè tevoje ddè pazzijà, ‘n jè lù mumente, mè sé fatte tutte ssù ‘rriggire ppè ddire cà s’incuntrate fijeme? Ssì lì vide tutte llì jurne?

Nicolino:                                         A mmè ‘n mmè ttè voje ddè pazzijà, mmà s’iccome a riguarde fijete, tè lè voje dicie ‘n’uccone a la vote.

Don Felice:         Pecchè, c’avete cumbinate?

Nicolino:             Jì ‘n zò cumbinate nijente. Ma fijete…

Don Felice:         Statt’attente accoma perle di fijeme, cà sa lengue ‘nderre te le facce cascà.

Nicolino:                                         Tè teneve a dicie prime, cà Addulurate, s’annammurate ddè nù mediche, cchè vvò aprì nù studie a ecchè affianche.

Don Felice:                                     Mà come? A ecche c-i-à d’aprì nù studie cche l’ungegnere cche ssò ccumpagnate a li pidicurte.

Nicolino:             E accoma sì chiame su ‘nggegnere? (Alludendo).

Don Felice:                                     Aspitte!… Famm’ àricurdà… Me pare… Pasquale Contento…. None, Contento.

Nicolino:             Triste?

Don Felice:                                     Cchè ttì ‘rricumenzà n’atra vote?… A mò m’aricorde, sì chiame, Pasquale Gioioso.

Nicolino:                                         E jè proprio ccussi cchè ttè ffà lù jommelle de la matasse ‘nghe fijete. E mì pare, cà jè lù stesse mediche che jite a la case di Giuvanne Panzalonghe.

Don Felice:                                     Su Guajimurte, mà ‘n‘gannate, a mmè!… A Don Felice Natale, l’ingegnere jè nù mediche. La cose, me sa tante de ‘n’bbroje. A ecche ccì stà pure lù zampine ddè cchè là svirgugnate ddè fijeme. Ma ssè l’acchiappe li sfiate dentr’à nà cascie a tutte ddù.

Nicolino:             Don Felice, Jì ‘n ttè ssò ditte nijente.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Felice:         ‘N mmì ssì ditte nijente? Stà vote ccì scappe lì murte.

Nicolino:             E ttì parè!… E a mmè m’attocche à fatijà ddì cchiù.

Don Felice:                                     Niculine, tu mò và a la stazione avvidè s’arrivate che la famose cascia. Cà jì mò aja risolve stà situazione a call’à calle ‘n ghe cchì dicie jì. C-i-àrivideme cchù ttarde. Ma mmò vattene.

Nicolino:             Vabbone!… Jì mmò vaje, à ddope. (Esce).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA NONA

Personaggi: Don Felice , Zà Rosaria , Zà Assunta.

Don Felice:                                     M tù vvide à n’uccone, lu randinie sé vvò magnià lù gallinaccie: Mà ‘n sanne n’cchè cchì tenn’à’cchì ffà quisse. (Entra Zà Assunta).

Zà Assunta:        Cumbà!… Cumbà Felicie!… Accome maje stì ecchè? E à cchì st’ore. Manche nù clijente oggije?

Don Felicie:        ‘N tì preoccupà!… Aspitte cacchè minute e vvide quanta clijinte mè faccie oggije. Cuminzenne proprie dà tè. Vì ecchè.

Zà Assunta:        (Si fa più volte il segno della croce, impaurita)… Cummà, Cummà Rusarie, Cale cà cì stà maritete cà mmì vvò ccìde.

Zà Rosaria:        (Affacciandosi alla finestra)… E cchì jè stù rivotapopole? Cchè ttè ‘ssuccede?

Don Felice:                                     Cale!… Cale!… Cà mmò t’aggiuste pure à ttè, accuscì dà une mmò divente ddù.

Zà Rosaria:        (Esce di casa)…. Zà Assunte, vvì, vvì ppress’à’mmè. ‘n denè paure, cà cussù ‘n jè cocole cà fa punte.

Don Felice:                                     Li punte ve le facce mette a la coccie a  ttutte è ddù, sì ‘n mmì diciete cchè ttè ‘ssuccede dentre à stà case.

Zà Rosaria:        Oh Ggesù, Ggesù!… chì jè stà nuvità mmò. Zà assunte, tu ‘n zì nijente?

Zà Assunta:        Pover’à’mmè, mò teng’arrivà dà la case, e ppè là troppa paure, dentr’à’stà gonne mò cì vaje abballenne.

Don Felice:         Mò vè lì faccie fa jì nù bbelle bballe. Accome ttè ffà fijete nche lu mediche.

Zà Rosaria:        E cchì jè sa nuvità? Dà d’onne è scite sa fessarie?

Don Felice:                                     E ggià!… Cà fijete ‘n’ddà dditte nijente. ‘N ddà ditte cà sì là ffà ‘nche nù mediche cà vvò aprì nù studie difronte a lu negozie mmè. E quesse le cchieme nà fessarie?

Zà Assunta:        Mà cchì Addulurate? La cummaruccie? E cchillè jè nà fija d’ore, tutte case e cchijese.

Don Felice:         E mediche!….

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Rosaria:                                     Mò avaste!…. Me sa cà quesse tè lì ssì ssunnate. Addulurate a mmè mì dicie tutte cose, e sé ‘n m’à’ditte nijente, vò dire cà quesse jè tutte fruttedè sa mente perverse cà t’à’ritruve.

Don Felice:         Jì ‘n mmì ssò ‘ssunnate nijente, lè ssò ‘n’dese nche stì recchi’à qua.

Zà Assunta:        Dà cchì llì s’ìntese?

Zà Rosaria:        E ggià!… Tù t’acride cà lù cumbare te dicie nome e cugnome de ssù vigliacche? Pecchè sole une cche ‘n ttè nijente dà perde apotute dicie sà cose.

Don Felice:         Vigliacche? Atre cchè vigliacche!… Sì lì vvù sape… mè là ditte Niculine.

Zà Assunta:        Cchì!… Cche llù stracca piazze? E ssì cullù ‘n zà manche a ddò stà di case.

Don Felice:         ‘N zà addò sì vvà aripijà lì cascie. Mà ppù stà sicure cà ‘n zè l’àmmindate.

Zà Rosaria:        Prime dè parlà à sa manere dì fijete, asciacquete la vocche, e Niculine è meje cà ‘n zì ffà vvidè, cà quand’è vere cà mi chiame Rusarie De Funta l’accide nghe stì mane.

Zà Assunta:        Cummà, quantà ttì ccì mitte ssè ppeggie de Don Felice.

Don Felice:                                     Allore tù vvù vvidè a d’onne arrive la pazienza mmè? E vabbone!… Mò te le facc-i-àvvidè jì.

Zà Assunta:        Cumbà ‘n ffà à samanere, ‘n deme scandele.

Zà Rosaria:        Ma cchì vvò ffà ccussù. Quesse è tutte fume e nijente arroste. Né ccose cà cì cante lì prite.

Don Felice:                                     Li prite nò, ma lì moneche scì. Sì ‘n ffà quelle cchè dicie jì, Addulurate, l’aringhiude dentre a nù cunvente de clausure e né llì facc-i-àrriscì cchiù.

Zà Rosaria:        Tù!… Tà ddà ‘rrinchiude dentre a nù manicomie, cà tì ssì sciminite ‘n dutte. E dà ppò, è meje nù mediche che lu fije dì ‘Ndonie lu Cariamurte.

Don Felice:                                     Jì ssò matte? Mè ssò ‘mmattite? E mmò facce lù matte veramente. A ddò stà, a ddò stà chìssè?

Zà Rosaria:        Lì saccie è ‘n ddè lì voje dicie.

Don Felice:                                     A ‘n mmè llù vù dicie? E mmò mmè l’aritrove jì. Cchè t’acride cà ‘n zò capace. Statt’àvvidè. (Esce).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA DECIMA

Personaggi: Zà Rosaria, Zà Assunta; Pasquale, Addolorata.

Zà Assunta:        Oh Ddije Zà Rusarie, stavote lù cumbare t’è ff’àddavere. ‘N tè pazzià. Sa messe brutte cose a la coccie.

Zà Rosaria:        Sé lè tenessè la coccie sopre a lè spalle!… ‘N ttì preoccupà, cussù è ngniè lù vente di scirocche, jà ddà passà.

Zà Assunta:        Speriame!… Poverà cummaruccie, cchè male à fatte ppè ttènè nù padre accuscì.

Zà Rosaria:        Sé ‘n zia maje l’avessa tuccà sole nche nù dete, è meje cà ‘n zà ripresente a la case. Lì facc-i-àrriscì nche lì pide annenze.

Zà Assunta:        Cì ssè mmesse mmezze llù diavele. Ma Don Fulgenzie, n’avev’à’rriminì nche Giubileie?

Zà Rosaria:        Quesse cì manchè, sopr’à lù cotte l’acqua ‘vvullite. Ma tante asine è jite e asene arivè.

Zà Assunta:        ‘N dicie à ssà manere. Don Fulgenzie, sé t’à’ditte cà tì dave nà mane, statte sicure cà cì ppù cuntà.

Zà Rosaria:        Scine jì ‘rraggione. Però… Vulesse sapè chi è ssù mediche cà fatte perde la coccie à fijeme.

Zà Assunta:        Dì certe à ddà essere ‘nù bbrave ggiovine. Però mmò jè inutele cà jì teneme assciminì a ecchè fore. Arijeme dentre cà ttè ffà scure.

Zà Rosaria:        Scine cummare, cà stù vente gilate ‘mmè tè tajà la facce. (Le due donne stanno per rientrare lentamente in casa un po’ abbacchiate).

Pasquale:                                        (Entra ed è intento ad aprire la porta dello studio)… Ma qaula chiave è? ‘Mmezze à stù mazze ‘n gì capisce nijente. (Viene visto dalle due donne).

Zà Assunta:        Cummà, sì vistè cchì llù ggiovine? Cchè n’avessa essere lù mediche?

Zà Rosaria:        Tutt’è possibile. Mò lì chiameme. E vvideme sì jè.

Zà Assunta:        Scusete llù ggiuvinotte, vvì puteme addùmmannà nà cose?

Pasquale:            Dite signora, sono a vostra disposizione.

Zà Rosaria:        C-i-àveta scusà sé vè teneme à ddisturbà.

Pasquale:            Nessun disturbo, dite pure.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        Siccome aveme viste cà tenete aprì ssà porte, miche ppè case sete lù mediche nove?

Pasquale:                                        Sì signora sono io, se vì occorre qualcosa sono a vostra completa disposizione. Permettete, Gioioso Pasquale medico legale.

Zà Assunta:        Piacere, Assunta Santapace in Fiore.

Pasquale:            Onorato, e voi?

Zà Rosaria:        Jì so Rusaria De Funta, in Natale… Mà ancore ppè poche.

Pasquale:            Ah!… Dunque voi siete la madre di Addolorata?

Zà Rosaria:        Scine!… Mà mmò ma dà dicie la verità. Voje sapè cchì ccì stà trà ttè è fijeme.

Pasquale:                                        Ssiggnò!… Appena ssò viste fijete mmè né ssò subite ‘n’mmurate. Il classico colpo di fulmine (Sospirando).

Zà Assunta:        E quesse mà pijate pure a mmè. Mi fa male ancore tutte la schine. (Indicando il punto).

Zà Rosaria:        Assunte, quelle cchè ttì tù, ‘n jè lù colpe de fulmine, jè lù colpe de la streghe cche ‘n zì atre. Mi sì capite mmò?

Pasquale:                                        Comunque, jì tenghe  ‘n ‘tenzione serie. E cchè tutte cà cì so parlate poche tempe, so capite cà pure esse mmè vvò bbene.

Zà Assunta:        Cummà, sì vede cà jè ‘n’mmurate, jì ride la facce a ngnie lu sole.

Zà Rosaria:        Nu core sincere ‘n perde maje lù curagge.

Pasquale:            Ssò ‘n’mmurate mà sstù bbene ‘n dentre a lu core mè l’ajà tinè.

Zà Assunta:        E pècchè?

Pasquale:            Pecchè… Tenghe paure.

Zà Rosaria:        Paure… e ddì cchè?

Pasquale:                                        Dì Don Felice. Ggià stamatine mentre mè tenè ttuccà nche ccù lù metre ‘n’mmane, mè pare ‘n’ddè sentì la lagne de la morte. Me le sente cà jè ddè vendette.

Zà Assunta:        Attent’àttè Pasquale, cà quand’à mene ttè l’aspitte, ttè ppò zumpà ‘ngolle a tradimente.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Rosaria:        S’avessa ffà nà cose dì quisse, vvì ggiure cà jì li scanne a ccussù, è vvideme n’uccone ssè ccì stà nà ggiustizie sopre a stà terre. ‘N mmè facete ‘n’mbbazzì, e ‘n cì pinzete a quelle cà po’ fa il mio… fù…. Riverito marito?

Pasquale:                                        Eccome nò!… Tutt’à oggjje cchè cì teng’à’ppinzà. E ssò capite cà sole nche l’astuzie lì puteme fregà.

Zà Assunta:        Oh Ddije Madonne, e cchì jè sa cose mmò?

Zà Rosaria:        Cummà, ‘n dd’arisponne, cà ‘n tì lì mirite. (Rivolta a Pasquale)… Dimme, cchè sé pinzate?

Pasquale:                                        E’ state come nù fulmene a ciel serene, e ‘ssubbite ssò pijate la palle ‘n’mbbalze. Le tenghe ttutte dentre a stà coccie, ‘n pozze sbajà, le ssò studiate fine à ll’uteme particolare. Però mmò ‘n pozze dicie nijente.

Zà Assunta:        E nò Pasquale!… Mò cà cì tinev’àcapì cacche cose, tì vù stà zitte.

Zà Rosaria:        Stà vote cummà ‘n ttì torte. Pasquà pecchè ‘n jì lì pù dire?

Pasquale:                                        M’aveta scusà sé ‘n pozze dicie nijente, ‘n vì voje mancà ddì rispette, mà lì vulesse dicie prime à Addulurate, ppè vvidè chè né penze.

Addolorata:        (Rientra con la borsa della spesa)… A mà!… Cchì ttè ffà a ecchè? Oh Ddije pure tù cì stì. Cchè ‘ssuccesse.

Zà Assunta:        Addulurate ‘n ddì ‘mpazzi, cà né ‘ssuccesse nijente. Tineme sole à parlà.

Addolorata:        Quesse l’avè capite. Mà cchì vvì tenet’à’rriccuntà?

Zà Rosaria:        Cchì vvù ‘rriccuntà… stavam’à’pparlà dì guaje… cchè paure tì, cà dentre a la case nostre lì guaje ccì manche?

Addolorata:        None!… Sì è ppì quesse né vvè un’àppress’à’n’atre.

Zà Assunta:                                    A stù monne ccì stà sole quissi, sì dope t’angrunde nghe nì poche ddè ccuntentezze, dure tante poche cà manche tè l’aricurde.

Pasquale:                                        (Rivolto a Addolorata)… E à mmè ‘n cì pinze? Vì ecche fammete cuntemplà. (Addolorata si avvicina)… Quand’à’ssì bbelle. (I due si abbracciano).

Zà Rosaria:        Addulurate, e mmò cchè ttì ffà? Tì ssì scurdate ddè mammete.

Addolorata:        (Si stacca da Pasquale  e corre ad abbraciare la medre)...None mà… E… cchè…

Zà Rosaria:        Tì ssì ‘n’mmurate.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Addolorata:        E ddà stamatine cchè ccì penze, e mè pare n’anne.

Zà Rosaria:        Ssò ‘ccuntente, ssò ‘ccuntente ppè ttè Addulurate. Mò capisce tù pure cchè ggioje a ecchè dentre. (Indica il cuore).

Zà Assunta:        Teneme ‘n’vvidie ddè ssù core felice. Pasquale vuleteve sempre bbene a gniè oggjje e cchiù ddè oggjje.

Pasquale:                                        Jì ‘n trove parole ppè farme capì. Veramente ‘n ggià ricape ppè là ‘ccuntentezze. (Guarda Addolorata)… Addulurate sacc-i-e jì ngnia tì vede, tì sinte bbone?

Addolorata:        Pasquà ‘n lì sacce manche jì. A mà… (Sviene tra le braccia della madre).

Pasquale:            Addulurate, Addulurate… Su chiamete nù mediche.

Zà Assunta:        Mà ssè ssì tù nù mediche.

Pasquale:            Me l’ave scurdate!… Quande stenghe agitate ‘n capisce cchiù nijente.

Zà Rosaria:        Statte calme, statte calme, cà fijeme lì chinosce, cì patisce ddè ggiraminte ddè coccie. Ah ssì ggiuvine cchè ssè ffà vutà là coccie ngnie lu strommele… Bbona ggioventù nostre, li femmene, sa ‘ccuntentè ddì ddù mane calluse e dè nù core forte, e ere nà ‘rriggine. Su!.. Su!… Fija care.

Zà Assunta:        Esse, esse… Sì tè ripijà, meno male.

Pasquale:            Addulurate!… (La ragazza riviene)… Tì sinte bbone mmò?

Addolorata:        (Con voce velata)… Scine, mò mì sente meje, stenghe bbone.

Zà Rosaria:        Eh…. Quant’à’mosse!… Su!… Su!… Jame dentr’à là case, cà mò cì penze jì a ttè. Nà bbell’ucchiature e vvide a ngnia tì passe.

Pasquale:                                        Ma quale ucchiature!… Vvì dentr’à lù studie cà mò tè facce nà visite accurate e tè misure pure la pressione.

Zà Assunta:        Scine, scine, mò venghe pure jì, cà mò mè lì fì pure a mmè na bbella visite.

Pasquale:            None, none, vù stete bbone se vede dà là facce.

Zà Assunta:        Oh Ddije, pecchè chè facce tenghe? (Toccandosi il viso)…

Zà Rosaria:        La facce dè nà ‘ndundinite, zè capite cà quisse vò rimanè dà sole?

Addolorata:        (Prendendo sotto braccio Pasquale)… A mà… Jì mò vaje.

Zà Rosaria:        A d’onn’à’vvì? T’avisse sciminite? Jame a la case cà s’arrive chè lù necrofile e ttì vede ariscì dà esse, corre lù sanghe.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –    

Pasquale:            Scine, scine, và Addulurate, cà mammete ttè ‘rraggione. ‘N deme motive.

Zà Assunta:        Jame cummarù, arintreme cà mi teng’à’mmurì dì fredde. Pasquà steteve bbone. Arrivedercie.

Pasquale:            Pure a ssignurì. Donna Rosaria…. I miei ossequi.

Zà Rosaria:        Quandà cì sì fa fije care. Arrivedercie pure a ttè.

Addolorata:        E a mmè ‘n mmì salute?

Pasquale:            A ttè tì salute dope, oh…. T’avisse scurdate?

Addolorata:        Mà mmè lè pozze scurdà? Mè lè so scritte sopre a lù core.

Zà Rosaria:        (Rivolta ad Addolorata)…. Eh jame, camine. (Le donne rientrano mentre Pasquale rientra nel suo studio).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA UNDICESIMA

Personaggi: Giubileo, Don Fulgenzio, Santina Zà Rosaria, Zà Assunta.

Don Fulgenzio: (Entra da solo)… Oh finalmente, sa sculate stà cannele. Certe cà jè lù vere Ggesù Criste prime le ffà e d’appò l’accoppie. ‘N cchè l’ajiute dè lù Ssignore cì so riscite à truvarie nà moje à Giubileo. E Don Felice a stà nutizie s’à’ddà ‘rrassignià, cchì vvù ffà, a dà capì cà oramaje lù fatte ‘n zì po’ striccicà tante facilmente. A meno male tenn’àrrivà.

Giubileo:                                         (Entra insieme a Santina tenendosi per mano)… Ecchecie qua!… Don Fulgenzie, sem’àrrivate.

Don Fulgenzio: Oh benedetti figlioli venite qua.

Giubileo:                                         (Santina va vicino a Don Fulgenzio, mentre Giubileo rimane da solo)… Don Fulgenzie, pure jì aja minì?

Don Fulgenzio: E cchì me l’aja spusà jì cchì stè?

Giubileo:             Eccheme qua!… (I due si riprendono per mano).

Don Fulgenzio: Qundà sete bbilli!… Bbilli… Simpaticie… manche tante, ‘n zomme sete ddù tipi. Giubileo, cchì tì vvù spusà ttù?

Giubileo:             (Con vergogna)… Mì voje spusà a…

Don Fulgenzio: A cchì?

Giubileo:             A… Santine.

Don Fulgenzio: E ttù Santine cchì ttì vvù spusà?

Santina:              Me n’à’bbrigognie.

Don Fulgenzio: Su ‘n ff’à’ccuscì. Dille cchì ttì vvù spusà:

Santina:              Giubileie.

Don Fulgenzio: Oh mò scì cà vabbone. Giubileo, mmò tù v’à’cchiàmà mammete, accuscì mò jì deme stà bbella nutizie. E tu Santine datte n’à’ggiustate. (Santina cerca di aggiustarsi alla meglio mentre Giubileo entra in casa).

Santina:              Don Fulgenzie, v’abbone accuscì?

Don Fulgenzio: Lasse perde, stive meje prime.

Santina:              E meje dì queste ‘n mmè vvè.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Fulgenzio: ‘N ddè preccupà fija care, a ddò ccì stà guste ‘n gì stà perdenze.

Zà Rosaria:        (Uscendo insieme a Zà Assunta)… Giubileo, pecchè jè sé fatte calà?

Giubileo:                                         E cchè né sacce jì? Don Fulgenzie mà mmannate a cchiamarte. (Si mette vicino a Santina).

Zà Rosaria:        Allore, Don Fulgenzie, cchè mà dà dire?

Don Fulgenzio: (Indicando i due ragazzi)… Guarde!… Guarde cchè spettacule, cchè bbella coppie, sì po’ ‘nccurnicià. Tè l’àvè prumesse cà truvè nà bbella ragazze ppè fijete? So state ddì parole.

Zà Rosaria:        Cchiù ddè nù quadre, me smpre ddù sopprammobile.

Zà Assunta:        Cummà cchè dicie. E nù fiore ssà ‘bbardasce. Stavote Don Fulgenzie c-i-à’viste bbone.

Zà Rosaria:        A mmè mmì ssà cà sa cicate ‘n’ttutte. E dimme nà cose (Rivolgendosi a Don Fulgenzio)… a quale mazze lì ssì capate su fiore?

Don Fulgenzio: A lù stesse mazze addò tù sì capate fijete. Zà Rusaria… ‘mbè?

Zà Rosaria:        Scusete Don Fulgenzie, ‘n vvì vulè uffende. (Va verso Santina e incomincia a guardarla come se stesse osservando una statua).

Zà Assunta:        Cummà, smittele ddè guardarle à ssà manere. L’aviss’à’ffà ‘mbaurì?

Don Fulgenzio: Ma cchì jì ttì guardà? Ssè ‘n tì và bbone me le pù dire liberamente, cà ‘n’mm’ùffende. Mè dispiace dè sole lù tempe cchè c’è so perse. Ma lù ssignore mi è tistimone ssè ‘n lì so fatte ‘nche lu core. Jame la bbardasce… purtroppe cussù nì jè ppè ttè. (Separa i due e lentamente inizia a camminare con Santina).

Zà Assunta:        Don Fulgenzie ‘n ttì nì jì. Aspitte. ‘n ggì ffà case a la cummare cì ff’àccuscì. Eppure, oramaje l’avissà chinosce. E sole….

Zà Rosaria:        E sole cà ‘n voje fa nà bbrutta figure nghe là ggijente. Don Fulgenzie lì ssì accome la penzene a ecche.

Don Fulgenzio:  Li sacce, li sacce… Ti pozze sole dicie cà jè nà bbrava fije. Educate e servizievole. Ma ssopprattutte ubbidiente. Faje cacche domande.

Giubileo:             Scine!… Scine!… A mà, ti piace?

Zà Rosaria:        Statte zitte tù, cà ‘n cchì tè cì parle dope a la case.

Santina:              Ni è colpa ssè, c-i-à nate accuscì. Dijele, dijele cà ccì sé nate accusci.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Giubileo:             Scine mà, cì so nate accuscì.

Zà Rosaria:        Ma pecchè sì ccuscì sceme? Oh Ddije Madonne.

Giubileo:             Grazie mà, tù scì cà mì vù bbene.

Don Fulgenzio:  Zà Rusarie, Jì lì vù fa sa domande, scì o nò?

Zà Assunta:        Cummà, ‘n ff’àccusci falle ppè fijete.

Zà Rosaria:        Vabbone. (Rivolta a Santina)… Accome te cchiemè?

Santina:              Santina!…E mè voje spusà Giubileie.

Giubileo:             A mà, sì viste quand’è bbrave Santina mè?

Zà Rosaria:        So viste, so viste… Sole  Santine?

Santina:              Santine e bbaste.

Zà Rosaria:        ‘N lì tì lu ccuggniome?

Santina:              E cchì jè mò ccussù?

Zà Rosaria:       Cchì?

Santina:              Su ccugniome ‘n lì chinosce.

Giubileo:             Ppè forze tu sole ammè chinusce.

Zà Assunta:        Lasse perde cummà mandinne la calme.

Zà Rosaria:        Ma petrete a ngnià sì cchiame?

Santina:              ‘N lì saccie!…

Zà Rosaria:        E mammete?

Santina:              ‘N lì saccie!…

Zà Rosaria:        Don Fulgenzie, ma, cì jè o cì fa?

Don Fulgenzio: Lu fatte jè, cara Rusarie, cà Santine, ‘n lì s’àddavere chi jè lì gginitura sì.

Zà Assunta:        Oh Ggesù, Ggesù, Ggesù cchè mmè ttè ddire. Povera Santine… Quanda mmì dispiacie.

Zà Rosaria:        Cchè vulisse dire Don Fulgenzie?

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Fulgenzio: Voje dire, cà Santine l’anne abbandunate quand’à’nate, quinde sopra  a li carte a risulte: padre di enne enne e madre di enne enne… Mi sé capite mò?

Zà Assunta:        Si viste Rusarie, la mamme e lu padre si chiame ttutt’è ddù enne enne. Quand’è strane, me pare nù nome dè nà medicine.

Zà Rosaria:        Scine, la midicine cchè t’aviss’à’ppijà tù ppè ssà coccie cchè t’àritruve.

Don Fulgenzio:  Uèh, ppè ppiacere, ‘n mmì lì facete mette ‘n’zuggizione stà bbardasce. La vessete fa scappà prime de lu tempe a ngniè l’etre.

Giubileo:             None a mà, jì voje bene a Santina me. E lì vulesse fa cchinosce pure a papà.

Santina:              Scine cà pure jì lì voje chinosce.

Zà Rosaria:        E ccuscì seme fatte tombola piene. Appena vì vede, vì lì fa esse lu servizie, nghe na bbella cascie matrimoniale.

Santina:              Accuscì jì mureme à ccore a ccore jì e lu spose mè.

Giubileo:             Scine quant’è ‘bbelle accuscì steme unite ppè l’eternità.

Zà Assunta:        E jì vì facce nu bbelle ccuscinette.

Zà Rosaria:        Cummà, ‘n tì cì mette pure tù. ‘N giavaste quisse? Don Fulgenzie, ppeppiacere, pijete ssè ddù murticille e vvide

 

Zà Rosaria:        addò l’à’ddà purtà. Cà ppò ‘rrimini cullù dà nù mumente a n’atre.

Don Fulgenzio:  Vabbone, nù mò jeme, c’àjà spiegà ancore cirte cose, pecchè so viste cà ‘n jè aggiurnate su cirte arguminte.

Giubileo:             Ciao, mà… Santine salute mammà.

Santina:              Ciao, mà… (I due stanno per uscire).

Zà Rosaria:        Jete fije care, e mmì ‘rraccomande faciete lì cristijene. E mmì ‘rracomande Don Fulgenzie, l’affide a vvù.

Don Fulgenzio:  ‘N dì preoccupà, statte senza pinzire, ppù ddurmì cchè sette cuscine. Cì penze jì. Arrivederce.

Zà Rosaria:        Arrivedercie, e a vvù ‘n vvì diche atre! ‘N faciete arrajà Don Fulgenzie. Sentete quelle cà vi dicie. Me ‘rraccumande.

Zà Assunta:        Abbadete a vvù fjje care. Don Fulgenzie, prime dè passa a la cchijese, sé ppeppiaciere passete a la cantine de Baffone, cà ci stà che llù ‘mbriacone de maritime, appene je diciete cà ‘n facesse tante tarde. Cà jì l’aspette a la case.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Fulgenzio: Saraje servite.

Zà Assunta:        Grazie Don Fulgenzie, cà la Madonne ve pozza  bbenedì. Arrivederce.

Don Fulgenzio: Arrivedercie. (Esce con i due ragazzi).

Zà Assunta:        Quand’è ‘bbrave, jè ‘nnommene dè core, e jè pure bbelle, peccate cà ‘n zì ppò spusà… sennò.

Zà Rosaria:        Cummà, mà cchè ttì tte dicie ssà coccie? Ppeppiaciere, falle ppè lù Sacre core dè Ggesù.

Zà Assunta:        Fa cche ji t’ame sempre più.

Zà Rosaria:        Sacre core de Marie.

Zà Assunta:        Sete là salvezze dell’anima mia.

Zà Rosaria:        E mmò jì mitteme a dicie lù Rusarie. Jame, jame a la case, ‘nche lù Sante nome dì Ddije. (Escono).


-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA DODICESIMA

Personaggi: Addolorata, Pasquale, Zà Rosaria, Zà Assunta.

Pasquale:                                        (Entra in scena da solo)… Brr!.. Fa nù fredde massere. Brr!… (Si guarda intorno poi fissa la finestra del piano di sopra sperando di poter vedere Addolorata)… ‘N se vede manche n’anima vive. (resta dubbioso)… Ci manche poche a le otte; ‘n sacce ch’aja fa. Mo li chiame. Addulurate!… Addulurate!…

Addolorata:                                    (Esce da casa)… Ma cchè ttì strilli? Parle piane. Aviss’à’’rrisvijà tutte lu monne sante.

Pasquale:                                        Ma ddà scusà sé so ‘rrizzate la vocie.

Addolorata:        Pasquà!...tenghe na pene ppè petreme.

Pasquale:            Lassele perde… ‘n ttì curà dì esse.

Addolorata:                                    Accoma facce? Ssè putacase ttì videsse mò, a ecchè, ‘n’zieme a mmè tì tritesse a ngnie lu sale.

Pasquale:                                        Oh cchè ccì prove, oh cchè ccì prove, cà jì ‘n zacche nà curtillanne ‘mbette cà l’accide. E sole accuscì me pozze salvà.

Addolorata:        Ddije a cchè fonne scure ssì ‘rrivate Pasquà?

Pasquale:            E’ ttù sole mmì dì n’uccone luce. (Dolce).

Addolorata:        Ma ttù mi vvù bbene?

Pasquale:            Addulurate, Jì mmì te voje spusà.

Addolorata:                                    E ccoma ccurre. E ssì ‘nghè mmè ccì vù pazzià e dope mì lesce a la vergogne de lu paese?

Pasquale:            Parole dè nù mediche: jì mì tì spose e ti facce ffà la ssignore.

Addolorata:        La Madonne me puzza perdunà! Jì chiude l’ucchie e lu core e jesse mà dà regge la mane.

Pasquale:            Addulurate mmi vvù bbene?

Addolorata:        ‘Nghe tutte lu core.

Pasquale:            E allora… Scappeme.

Addolorata:        Scappeme? E addò jieme?

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Pasquale:            Luntane, luntane dà ecchè, addò jì puteme vulè bbene senza paure.

Addolorata:        E a petreme ‘n gì pinze?

Pasquale:            Quesse jè n’atre motive ppè scappà.

Addolorata:        E mamme le lasse sole?

Pasquale:            Sole jesse jì ppò capì.

Addolorata:        Eh… Ppè…..

Pasquale:            La Majielle, na vote petrete, na vote mammete, ma lì vù ffà s’à’ffessarie, scì o nò?

Addolorata:        (Rassegnata)… Si jè ppè llù bbene nostre, so pronte. (Si abbracciano).

Zà Rosaria:        (Esce e vede i due che si stanno abbracciando)… E bbrave!… Bbrave!… Zà

                            Assunte, vì, vì vvidè le ddù piccioncine, colte ‘nfragante.

Zà Assunta:        (Esce di corsa)… Addulurate, cchè ssì ‘ccumbinate?

Addolorata:        A mà, Zà Assunte, ‘n dinavam’à’ffà nijente.

Pasquale:            Ma mò ssignurì cchè vvò ffà? Le cose stann’à’ccuscì, e d’altronte le

sapavate pure vù.

Addolorata:        Mamme, mà dà crede jì ‘n zò fatte nijente dè male, ti li ‘ggiure ppè tutte le

                            lacrime cchè si  jittate ppè mmè.

Zà Rosaria:        Le sacce, fija me, le sacce. (Scuotendola)… Jì vvù bbene a Pasquale? Dì, jì vvù bbene?

Addolorata:        Scine, jì voje bbene, ‘nghe tutte l’anime. (Piangendo).

Pasquale:            Sù… ‘n ff’à’ccuscì, cà mi fì piagne pure a mmè.

Zà Assunta:        Sti bbardesce ‘n stanne cchiù bbone a ecchè, sé capite cà lu monne ‘n lì vò fa spusà ‘nghe l’onore e ‘nnenz’all’altare.

Zà Rosaria:        (In modo deciso)… Jetevene fija mì, scappete.

Addolorata:        Cchè dicie mamme?

Zà Rosaria:        Tu è Pasquale scappete, scappete ‘ssubbite.

Addolorata:        E la vergogne cchè jè casche ‘n golle ‘n llì pinze?

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Rosaria:        ‘Nghe lu Ssignore s’ha da resse forte: Fije, ‘n piagne, cà lu cele ti perdone! E stu core v’accumpagne a tutte ddù, a lu dulore e  a lu piacere. Quante stete ‘n camine e quanta vì tinete a ripusà: a ricurdeteve de mamme.(Commossa rietra in casa).

Zà Assunta:        Me jà murì senza puterv’à’vvidè gnè ddù ggije a la Cchiese e gnè nà rriggine a la case. (Sconsolata).

Addolorota:        Povera mamme, cchè dulore.

Zà Rosaria:        (Riuscendo sulla scena)… Queste è quande vì pozze ddà. (Le consegna dei

                            soldi)… E sta sciarpe mittitele a le spalle, e statt’attente all’aria ùmide.

Addolorata:        T’aringrazie mamme… (Abbraccia la madre ed esce con Pasquale).

Zà Assunta:        Abbadete a vvù.

Zà Rosaria:        Steteve attente fija mmì. (Commossa) E mmò cchì cc-i-ajja ffà ‘nghe cchè lu vele bbianche. Me l’aja tenè sole ppè piagnaccie a ssopre.

Zà Assunta:        (Poggiando un braccio per conforto sulla spalla di Zà Rosaria, con rimpianto, rientrano dentro).

FINE PRIMO ATTO

(SIPARIO)

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

ATTO SECONDO

Scena – La stessa del primo atto.

SCENA PRIMA

Personaggi: Nicolino, Don Felice.

Nicolino:                                         (Esce dal negozio borbottando)…. Oh Ddije,Dije,Dije!… ‘N c’è l’à’facc-i-è cchiù. E Niculine vì à ecche, Niculine ddè qua, Niculine ddè llà, e Niculine si fatte quelle, si fatte cchè ll’atre. E cchè ssò diventate nù cane sbattezzate? Ssè cuntinue ddè stù passe, mè more prime dè lì jurn’à’mì.

Don Felice:                                     (Entra mentre Nicolino stà finendo di parlare)…. E…bbrave a lù fesse; cchè ttì vù murì proprie mò? Cchè t’àcride cà tè facce lù servizie funebre a sbafe. Tè l’à’ddà ‘guadagnà.

Nicolino:             Certe ‘nghè sa paghe cà mmì tì ddà tù, ‘ngi’à’vaste cent’anne p’àrrivarce.

Don Felice:                                     Sé ‘n ‘ttè v’àbbone, tì né ppù pure jì, sì quant’à’nì trove  dì cariamurte a ‘ngniè tè; tenghe nà liste cà ‘n finisce maje.

Nicolino:                                         Magare mè né putesse jì; ma… à ddò; sé ‘n ‘zè trove nù poste manche à pagarle à pese d’ore. Sé nnò.

Don Felice:                                     Sé nnò chè? Sé jì tè sò ‘rriccote dà mezz’à nà strade e tè so ‘mbarate nù mestiere, cà nì jè ppè ttutte. Chì jè cchè t’à’mbarate à ffà lì curone? Cchì t’à’mbarate à richinosce la ‘ddiferenze tra nà cascie e n’atre? E cchì t’à’mbarate a jì ‘ccuntrattenne ‘nghè le famije ddè lù morte, Cchì? Jì!… So state jì!… E quesse jè, lu ‘rringraziamente?

Nicolino:                                         Ma dà scusà Don Felice, è sole cà dà quande se né jite fijete, jì ‘n giè la facce cchiù a ffà pure lù lavore sé. Oramaje a passate quindicie jurne e jì mè teng’à’ssciminì, trà: lù negozie a ffà le fatture, e lu magazzine à preparà fiure, cascie e crucifisse varie, sò ‘rrivate a nù punte cà ‘n ‘zacce cchiù a ddò aja sbatte la coccie.

Don Felice:                                     ‘Mbbacc-i-à lù mure la dà sbatte, ‘n ‘zieme a cchì llè ddù disgriziete. Manne ppugnalate à li spalle à  tradimente, ssè ggiude.

Nicolino:                                         E ‘ntante jì teng’à’schiumà lù sanghe dà la matine a la sere ppè ssè ddù vagabonde. Mi vè nù sudere fredde ppè ttutte lù corpe.

Don Felice:                                     Scine!… E’ lu vere, pure a lu fije de Zì Rocche jì venè sa sudarelle a fredde, jà durate tre jurne, e dope ssè morte. Eh!… quande cì stà la salute.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Nicolino:                                         Don Felice, ppè  ppiacire, ‘n schirzeme sopre a stì cose, cà jì stenghe male veramente, anze dumane matine vaje a lu dispensarie e mi facce ffà ddù ragge a lu pette accuscì mì facc-i-à’vvidè pure stù schilitrucce, sperande cà ‘n gì stà nijente.

Don Felice:                                     E ssì cì stà c’à’cche ‘ccose, n’ tì preoccupà, su schelitrucce li mette a l’ussarie ‘n zieme a l’etre, accuscì stì ‘n’ggumpagnie pù parlà quant’à’tì pare è piace.

Nicolino:                                         Lasse perde, stù scheletre mmè, cchiuttoste pinze a quelle ttè, cà cì stà cchì t’àrifile l’usse.

Don Felice:         Ma pecchè, cchè vulessì ddire?

Nicolino:             Eh!… Eh!… Eh…. Tù lì ssì cchè voje dire jì.

Don Felice:                                     Ouè!… Niculine… sé ppè case, tì tiniss’à’rifirì a chi llì ddù ffuggiasce, tinne presente,cà n’ tenne na vite tante  longhe, ppù stà sicure cà jì l’accorcie jì, jì l’accorcie.

Nicolino:             Pecchè, cchè vulisse ffà?

Don Felice:                                     Niculine, allore n’ zì capite cà dà sott’à stà mane n’ gì nengue e n’ gì piove, aricurdete, ca n’ghì mmè cì ssì scherze poche. Ppè mmè, oramajie, è ssignate, ttutte ddù.

Nicolino:             Eh!… A dà capì, cà tutti i pettini vengono al nodo!…

Don Felice:                                     A lu nnode de sa coccia matte cchè ttì. Ma dà dicie cchì ccì nijentre quesse ‘nghe stù discorse.

Nicolino:             Nijente!… Vulè ccollabborà.

Don Felice:         Guarde, l’uniche ccollabborazione ccà mmì pù fa, è cà t’à’dà stà zitte.

Nicolino:                                         Appruposite, Don Felice, accoma stà ‘n chì ll’etre ddù fiure ddè primavere? (Ridendo).

Don Felice:                                     Quilli ‘n jè ddù fiure ddè primavere, ma è ddù chicoccie. E penzà cà Giubileo me le tenè allivà tante bbelle, me ll’hanne arruvinate, cchè lù prete scunsacrate e cchè la svergugniate de mojeme. A pinzà cà prime n’ìscè maje dà la case, e mmò invece, dà quande fa ll’innammurate, sé scemenite n’ tutte.

Nicolino:             Certe cà fanne proprie nà bbella coppie, è fatte l’une ppè l’atre.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Felice:                                     Ma quale, l’une ppè l’atre, sé ttutte ddù n’àriescene a rrompe ‘n’òve nche la mazzacocche!… Pecchè Sant’Ascagnie a lù ‘ccirvelle ‘né jì ’c-i-àrrive. Ma ‘n tì preoccupà, lu tempe ddè parlarcie cinche minute, ‘nghe fijeme, e ‘vvide sé ne jì leve sa diavularie dà la coccie.

Nicolino:                                         Don Felice, lasse perde, cà quesse è ‘rrobbe dì fattucchiarie, jè ‘rrobbe de stregonerie. A esse cì stà ‘mmezze cacche magare. La cose ‘n’jè tante facile da striccicà.

Don Felice:                                     Aricurdete, cà ‘n gì stà né stregune e né magare ca mi po’ fa cagnià idee, e Don Felice mandenne sempre le prumesse che fa.

Nicolino:                                         Sopre a quesse ‘n tinè ombre ddì dubbie, però voje vedè chi jì dicie a ‘N Donie lu Cariumurte quande vvè a ecche ‘n ghe lu fije ppè lu matrimonie?

Don Felice:                                     A quesse ci penze jì, ‘n tì preoccupà. Jì so date la parole mmè, che è une e quelle jè. E a la fine, tì facci’àvvide jì se ‘n finisce accome diche jì.

Nicolino:             Po’ darse!… Ma ci stà n’atre scoje grosse dà superà.

Don Felice:         E qual è?

Nicolino:             Mojete!… Tì lì ssì scurdate?

Don Felice:                                     Magare mmè lè putesse scurdà, purtroppe, quesse jè nù tormente continue ppè mmè!… Da quande Addulurate a scappate, m’à’ttocche a ‘ddurmirme a la cucine, ppè tante cà mi guarde storte.

Nicolino:                                         E le sacce, quand’à Za Rusarie, sa riveste ddè carattere, ‘n guarde ‘bbacce à nisciune. E maj’à’st’à’ttente pure jì, pecchè tenghe la sensazione cà cì l’à ‘hà, pure ‘nghe mmè. Ma mmò fammene jì, aja jì a la stazione a ritirà che la cascie, cà finalmente à’rrivate.

Don Felice:                                     Oh!.. Sa sculate sa cannele, finalmente… Và… và… curre… prime cà sa riperde n’atra vote.

Nicolino:             Scine… famme jì, cà ggià jè ‘ttarde… Ci videme a lu magazzine… A dope.

Don Felice:         Ancore a ecchè stì? Camine… (Nicolino Esce).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA SECONDA

Personaggi:Don Felice, Zà Rosaria, Zà Assunta.

Zà Rosaria:                                     (Esce insieme a Zà Assunta mentre Don Felice e già sulla scena)…. Ah!.. Esse!… ‘cchì ‘n zì more s’à’rivede.

Don Felice:         Ti piacesse… ma quesse ‘n tè l’aricurde majie.E ggià cà cì steme, vulesse sapè, cchè jì ssì messe a la cocce, a cchi lu fije,tu e cullù scunsacrate dè Don Fulgenzie. (Minaccioso)… Parle… (Alza le mani per picchiarla e Zà Rosaria a un piccolo svenimento).

Zà Assunta:        Cumma!… Su ca ni jè nijente!… Cumbà damme na mane.

Don Felice:         L’aje ditte jì cà pative dè ‘ggeraminte de cervelle!…

Zà Rosaria:        (Furiosa)… Che desidere, galijotte? N’avaste lu velene che mmè dì?

Don Felice:         E n’à’core tè mure, chè tutte su velene?

Zà Rosaria:        Te pozza menì la trizzicarelle a le cosse!… A ttè ‘bbaste sole ca ccè stà li cascie dentre a lu negozie e li murte che tte portene le nnùmere!.

Don Felice:         Ma sé ttutt’è ddù…. (Indicando le due donne).

Zà Assunta:        E mmò cchè ccì n’entre jì? Don Felice?

Don Felice:         Cintre, e accoma cintre!… ‘N tutte mode, tenete nu pede dentre a la fosse, e poche ci manche cà pure ch’è’ll’atre cì và ffinì, e speriame cà ci caschete dentre a gniè ddù pere secche. Accuscì la feneme n’avote ppè ttutte.

                            (Rivolto alla moglie)…. E mmò, sé ttè vù a ddurmì massere, vatt’à’ddurme a la case de Assunte… E dumane vaje diritte a lu nutare a ffà scassa lù strumente!

Zà Assunta:        Cumbà, addò vì?

Don Felice:         A cchiamà le carabbignire!… Me ce voje jucà tutte la proprietà pè pagà l’avvucate, mà lu bbone nome mmè n’ le strascinete cchiù!…

Zà Assunta:        Avema cummatte pure nche la ggiustizie!….

Zà Rosaria:        N’ zija maje avissa ffà na cose di quissi è meje cà n’àrijintri a la case cà t’allonghe n’ dderre. T’allonghe.

Don Felice:         Ma c’allunghe tù? E trent’anne chè te supporte, e mò voje sapè sa fija mmè addò stà. Voje sapè cchè ‘ssuccesse?

Zà Rosaria:        E’ ‘ssuccesse quelle che tt’aje sempre ditte, ettu n’ mmè sì credute.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        Jà cacciate l’ucchie Pasquale, e sé nà scappate, sé tante le vvù sapè.

Zà Rosaria:        Però, la colpe de stà ruvine è sole di cussù… n’à ‘fatte atre che parlaje de ‘ngiurie pè tutte la vite, a cchì li ddù fije!…

Don Felice:         Tu, Rusarie, è mmeje cà ‘n perle, cà è da tempe cà ssì morte pe mmè.

Zà Rosaria:        E stà De Funta, si quanta vote sa pentite ca tà spusate?

Don Felice:         Tu!… Te sì pentite? Sé ‘n tè spusè jì, chi tè sé ‘ngulle?

Zà Rosaria:        Jì a la ggiuventù, ere nù Ddije de ggiuvinette… Me vulè lu signurine de lu Marchese, e mamme: “ cussù và ‘ppress’à le femmene! “. M’àrichieste lu veterinaje, e mamme: “ cullu tratte nghe le lemane! “. E’ ppò…. è state proprie na lemane che mm’ha cacciate l’ucchie!… Ppì cchì c’è ‘ccise, a ttè stù guajemurte!… Avvenirte na trizzicarelle e ssùbbite a murirte.

Don Felice:         ‘N vece jì, voje veve a la morta tè!…

Zà Rosaria:        E jì te voje dà nà mane, tante è ssudate ca l’ucchie te le chiude jì.

Zà Assunta:        Oue!…. Mo finetele…. Ma cchè ffà, n’ lè sapete cchi lù dette cchè dicie: “ Triste a cchì sì more, ca cchì arimane se cunsole “!…

Don Felice:         Si spettate lu tempe juste, ppè ffà sa bbell’à ‘declinazione, si vede cà nì sì cchiù tù, cchè cirta ggente ca s’àritiene, istruite, e de culture. (Riferito alla moglie).

Zà Rosaria:        (Al marito)…. Uèh, simpaticone!… A mmè né mm’è mmenute maje l’idee, dà rempjì, na stalle de cascie!… Ma vatt’àravutichenne pè ssè fratte… và striscenne a gnè nà serpe pè ssè campagne, e né mm’àpparì cchiù nnenze.

Don Felice:         (Cattivo)…. A lu vallone, massere, me facce nu sonne longhe, longhe.

Zà Rosaria:        Vattene!…. Vattene sperze.

Don Felice:         ‘Nche ssè parole m’abbenedice? ‘N te ne puzza pentì!… (Esce minaccioso).

Zà Assunta:        (Trepidante, accorrendo dietro di lui)… Cchè vvù fa, cumbà? Cchè vvù fa? (Arrestandosi)…. E’ finite… stà vote, ssuccede na catastrofe. Cummà, cchè sé po’ fa?

Zà Rosaria:        Nijente!…. ‘N zè po’ fa nijente!…. Avem’à’spittà. La colpe jè lù mè…. cchè so fatte…. Ggesù Crhiste mè…. perduneme!…. (Rimangono sole sulla scena).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA TERZA

Personaggi: Zà Rosaria, Zà Assunta, Nicolino.

Zà Assunta:        Troppa pene te pije, cummà! Jì penze cà stà bbone…

Zà Rosaria:        Lu core mè, ‘n ride cchiù!…

Zà Assunta:        Curagge, cummà,…. Aripijete!….

Zà Rosaria:        Assunte, le sacce jì cchè tengh’à’patì… però, sole nà cose mì cunsole, cà sacce cà stà nghe nà persone cchè jè vvò bbene!….

Zà Assunta:        De quesse ppù stà sicure, jè nù bbrave giovine. Fijete, stà ‘n bbone mane.

Nicolino:             (Entra in scena e vedendo le due donne cerca di svirgniarsela in punta di piedi)….

Zà Assunta:        Essele!… Ssù ggiude? Addò vvì, ‘n scappà…. Fatt’à’vvidè ‘mbbaccie, cà t’aveme dicie ddù parole.

Nicolino:             Eccheme, qua!… Chè m’aveta dicie? Facete subbite cà tenghe la furie.

Zà Rosaria:        Li sì finite a ffà lu strascine pè lu corse nghe ssù carre funebre?

Nicolino:             None!… ‘N ‘ccore finisce. I facce lu còmmete mè…

Zà Rosaria:        Ma jì, te scarpurisce lu core nu jorne de quiste!.. Live le quatrine a nnù e ttè mantì le vedeve!

Nicolino:             Arecumenzeme ssà cantelene?

Zà Assunta:        Scì ccise che ‘n te scappe le pite!…

Nicolino:             Mo avaste!… Ognie limite ttè na pazienze. Cchiuttoste,

à  ‘bbadete a vvù, cà sé mm’aresaje…

Zà Rosaria:        Puzz’avè na fircinanne n’ ganne, puzz’avè.

Zà Assunta:        Arisispunne mmò!… Arispunne!… Sbregognia famije!..

Nicolino:             M’avisset’à fa ‘bbistiemà de prime jorne!… Ggesù Crhiste mè, aiuteme tù, cà ci stà ggente che nen tè ore pè ccementà lu prossime.

Zà Rosaria:        Ma pecchè, de che hì bbesogne… cchè ttè manghe!… Sé ss’ truvate Crhiste a mmete e la Madonne a reccoje; e ssì menute a qquant’à qquante nghe na ‘ggiacchettelle de lu vistite de la prime cumunione!…

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Nicolino:             E lu vere Zà Rusarie, mà ognune sa addò dole la scarpe! E jì so n’ommene che pè troppe cà so bbone, mì pù mette dentr’à nà nnicchie.

Zà Assunta:        Le sacce ca traffichije nghe le prite….

Nicolino:             Lì pù dire forte, ca jì vaje circhenne pure ppè la Cchiese.

Zà Rosaria:        Esse, che ommene de relliggione!… Dapò tè po’ bbenedicie lù Ssignore ssè proprie tù vì ppiccenne lù foche?

Nicolino:             Lu foche?… Ma quale foche!… Ma famme lù piacere Zà Rusarie.

Zà Assunta:        Uèh, Niculine, è inutule cà nasscunne, tante sapeme ttutte ccose.

Nicolino:             Zà Assunta,  guarde cà jì ‘n tenghe nijente dà nasconne.

Zà Rosaria:        Sicure cà ‘n ttì nijente?.. Guarde cà lì sapeme cà jive appress’à fijeme, jì sì fatte la corte ppè cchiù dè n’anne. E ssiccome jesse t’à rifiutate, tu ppè vendette sì jite à rriccuntà ttutte a Don Felice.

Zà Assunta:        E che la povera fije, ppè colpa ttè avuta scappà, ppè ccurunà lù sogne ssè. Dije la verità!….

Nicolino:             La verità è queste Zà Rusarie: Cchè né pù s’apè tù pecchè une, tanta vote, sì ‘mbriache d’ammore ppè nà femmene?.. Cchè nì sì tù, di quelle cchè ttè ‘n ccurpe nà persone, cà dà spartì l’ammore nghe n’atr’ommene. E ccome nà piaghe, na piaghe virgugnose, nascoste.

Zà Rosaria:        Cchì vvù ffà Niculine, t’à dà rrassignà. A lu core ‘n zì ‘ccummanne. E ssè fijeme a pijate ssà decisione, l’avema rrispettà, e ddope ttutte, cà jesse ‘n ttè vulè lì sapive pure ttù.

Nicolino:             E’ lu vere, le s’apè pure jì, ma so state pijate da lu scunforte, e la ggilusie ‘n mm’à’fatt’à’ccapì cchiù nijente. Ma mò mè so rese conte, cchè ‘n ggì stà cchiù nijente ddà ffà.

Zà Assunta:        Bbrave!… Bbrave, fije care… Finalmente sì capite, cà lù rrangore jè nù sentimente ddè lù diavele. Cchè ttè sì magnie dentre n’uccone a la vote.

Zà Rosaria:        Meno male cà ttì ssì rrassigniate. Tu lì ttì vvidè qquanta guaje jè ttè ffà passa cchè lù necrofile ddè lù padrone tè. E mmò ssè jè lù vere cà vvù ffà n’opere ddì carità, cirche ddè d’areje nà mane pure ttù. Cà quand’à cchiù ne seme meje jè.

Nicolino:             Vabbone!… Vvì ggiure, cà ddà stù mumente, facc-i-e tutte ppè ccircà dd’à’jutarve.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        Mi rraccumande, nu mo jeme dentr’à la case, ma mosche ‘n ghe Don Felice. Manche nà parole, ca stà nghe lu dente avvelenate.

Nicolino:             ‘N tè preoccupà, li sacce jì quelle che jà ffà. (Le due donne rientrano).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA QUARTA

Personaggi: Nicolino, Don Felice, Don Fulgenzio, Giubileo e Santina.

Don Felice:                                     (Entra in scena e vede le due donne che rientrano)…. Ah!… Calivorse, a lu poste ddè fatijà ti mitt’à’ffà li pettele nghe le femmene. Cchì ttì tenev’à ‘ddicie nghe cchè llè ddù rrebbecche?

Nicolino:             Nijente!… Tè n’avame à parlà del più e del meno.

Don Felice:         Eppure ddè lù pper!…Cchì mmì ttì n’asconne c’accose?

Nicolino:             None!… ‘n tì teng’à ‘nnasconne nijente. Avess’à ‘ffà cà mò è vietate pure à pparlà.

Don Felice:         None!… E’ cchì ttè li neghe ssù diritte. Ma jì ttè paghe ppè fatijà ennò ppè parlà. Cì ssì jite a rripijà cchè la cascie?

Nicolino:             Cì ssò jite, e li ssò rripurtate pure a lu magazzine. E ssiccome ‘n ddè ssò truvate, mmè lì ssò vute à ‘nggullà da sole, e mmò me tenè aripusà n’uccone.

Don Felice:         E bbrave lù sceme!… Mò lì ssì cchè vvù ffà? Aripije cchè la casce, e aripurtele a la stazione, cà ‘n jè lu nostre.

Nicolino:             Come dope ttutte ssù macelle, mmò l’aja rripurt’à’rrete? E nnò, sa casce arimane a esse, accoste cà mmè l’accatte jì.

Don Felice:         E a mmè cchè mmè né ‘mpporte. Tante te le leve da lu stipendie.

Don Fulgenzio:  (Entra in scena insieme a Giubileo e Santina)…. Oh!… Don Felice, Bbongiorne.

Don Felice:         (Rivolgendosi a Nicolino)… Esse, arrivate pure la prucessione de lu venerdì Sante.

Giubileo:             C-i-à papà!… (Nascondendosi dietro Don Fulgenzio)…

Don Felice:         Jè ‘ndundinite.

Santina:              C-i-à papà!…

Don Felice:         C-i-à papà? E cchì ttì chinosce?

Don Fulgenzio:  Felice!… ‘N ffà ccuscì, cà stì bbardesce ssì ‘mppressione facilmente.

Nicolino:             None!… Quisse ‘n zì ‘mppressione…. fa proprie ‘mppressione.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Fulgenzio:  Pecchè ssì bbelle tù!…Cchiuttoste, so sapute cchè vvì dicienne ‘n ggire, cà Giubileie è nù cretine, e la cose ‘n mì piace ppè nijente.

Nicolino:             Ma dà scusà, ‘n sapè cà vulive mantenè lu segrete.

Giubileo:             A pà, jì e Santine cì vuleme spusà.

Don Felice:         Scine!… Ma fra na decine d’anne.

Giubileo:             A pà, de matine o de pomeriggie?

Santina:              E’ meje dì matine. E dope spusate, voj’àvè nù sache di citile, però, chi sa a quanda vanne a lu chile!..

Don Fulgenzio:  Ma benedetta figliola, i bambini non si vendono mica…

Santina:              E allore pecchè appena nate lì pesene sempre?

Don Felice:         Oh!.. Ddije, Dije Madonne… Don Fulgenzie, ma, sa bbardasce, ttè ddire à ddavere o nò?

Don Fulgenzio:  Ttì vulesse à’vvidè à ttè a cresce senza madre e senza padre. Don Felice, la bbardasce  è n’uccone semplice, è n’uccone…..

Nicolino:             ‘Ndundinite…. Don Fulgenzie, dicemele a ngnià jè lì cose… nì jì ffà ssì ‘rraggire a cocce di morte.

Don Felice:         Niculine, stà vote jì ‘rraggione, su discorse ‘n ffà nà pieghe.

Don Fulgenzio:  Ah!… Li teneme à mette sopre a stù piane? E allore, Don Felice, pure fijete è ‘ndunddinite, sé tante lì vvù sapè.

Don Felice:         Oue!… Don Fulgenzie, ‘n tì n’apprufittà cà tì la toneche, cà ssè m’àrisaje li cinche minute, te le facce diventà a ngnie nu vele cà sì mette sopre a lu morte prime dd’à’richiude la casce.

Nicolino:             Don Fulgenzie, lasse perde!… Li ssì a ngnià è fatte Don Felice, ormaje l’avissà chinosce.

Don Fulgenzio:  E vabbone!… Purgeme l’atra guancie, accome dicie lu vangele: “Perdona e sarai perdonato”. Turnande a lu discorse di prime, vuleve dire, cà Santine, le tè innate lu sense ddè mamme!…

Santina:              Tante jì, già le so tenute nu quatrale!…

Giubileo:             Don Fulgenzie, ssì ‘n tese?

Don Fulgenzio:  Ssò ‘n ‘tese!…

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Giubileo:             Niculine, ssì ‘n ‘tese?

Nicolino:             Ssò ‘n ‘tese!….

Giubileo:             A pà, ssì ‘n ‘tese?

Don Felice:         Don Fulgenzie, ssì ‘n ‘tese? Niculine, ssì ‘n ‘tese? (I due annuiscono con la testa)… Giubileie… aveme ‘n ‘tese!…E allore!… cchè vulissi dire?

Giubileo:             Nò!… Nijente!… Vulè ‘vvidè ssì stavate attente!…

Nicolino:             Ma è ‘nate premature?

Don Felice:         Nò!… Prefabbricate… Don Fulgenzie, cchè è ssà storie?

Don Fulgenzio:  None!…. Nì è nijente!… E cchè quande ere piccirille, j’àveme accattate na bbambele  ggrosse, e esse, sa cridè cà ere la fije, quesse è ttutte.

Don Felice:         Don Fulgenzie, s’àvessa crede cchissè cà queste jè na pazzie… fijeme, sa dà spusà nghe cchì jè meje di esse, ca jè so prumesse na murticelle e lu vere, ma na murticelle intelligente.

Don Fulgenzio:  Don Felice, mi sa cà ‘n zì capite nijente, fijete cchiù di chisse ‘n zì merite. E d’appò quelle cchè conte ddì cchiù e vulerse bbene.

Don Felice:         Ma quale vulerse bbene, fijeme fa quelle cchè jì dicie jì, vù vedè? Giubileie, a cchì vvù bbene tù?

Giubileo:             A Don Fulgenzie!…..

Don Felice:         Si viste!… E d’appò a cchì vvù bbene?

Giubileo:             A mamme!…..

Don Felice:         E dope de mammate?

Giubileo:             Li pozze dicie?… (Guardando Don Fulgenzio)….

Don Fulgenzio:  Dille, dille, ‘n tì ‘mpaurì.

Giubileo:             A Santina mè.

Nicolino:             (Ridendo)…. Don Felice, sì ‘n tese, mezz’à sa liste tu ‘n cì stì.

Don Felice:         So ‘n dese, e se jì ‘n stenghe mezz’à sa liste, manche esse stà  a la liste de lu testamente.

Giubileo:             Grazie papà.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Fulgenzio:  Ma è possibile ca sì accuscì cattive, a lu poste d’aijutarle stì ddù bardesce.

Don Felice:         L’aja jiutà?… Quisse se ‘n zè né và a ‘nnenzè a l’ucchia mmì, immediatamente, facc-i-e na strage.

Nicolino:             La strage degli innocenti.

Don Fulgenzio:  Accuscì và!… E allore mò jì nijeme. Jame vagljiù venete ‘nghe mmè, ci puzz’à’pinzà cullù cchì dicie jì (I tre escono).

Nicolino:             Chi sa cà vulute dicie ncche sa frase.

Don Felicie:        Cà vulute dicie, nijente, cchè ssà crede cà jì mmì ‘mbaurisce. Comunque jème a fatijà, c’aveme perse ggià troppe tempe , appresse a ssì cchiacchiere, cà li clijinte jà spette. (Entrano nel negozio).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA QUINTA

Personaggi: Pasquale, Addolorata.

Pasquale:            (Entra in scena guardandosi intorno poi chiama Addolorata)…. Vì, vì, cà ‘n ggì stà nisciune.

Addolorata:        (Entra tutta timorosa avvicinandosi a Pasquale)…. O Ddije Pasquà cchè paure cchè tenghe.

Pasquale:            ‘N tì preoccupà, cì stenghe jì, oramaje lu peggie a passate,mò steme a la case nostre.

Addolorata:        Scine le sacce, però sole a lu pensere cà stenghe a ddù passe da mamme e ‘n lì posse jì a salute mì fa stà male.

Pasquale:            ‘N dire a ssà maniere cà mmì fì stà male pure a mmè. Addulurate seme passate quindicie jurne cchiù bbilli de la vite nostre e ti vù rattristà proprie mmò.

Addolorata:        None Pasquà!…. C-i-à cride tu a le sunne? Certe tu me dice de no,pecchè e da tante cchè né ‘ddurme cchiù!… (Asciugandosi gli occhi, commossa)…. Le sacce ca tengh’à ffà la citele, ma né mmè pozze tenè…. Parè ca me truve mmezz’à nu giardine de jerva prate, ‘nnenz’à na scale de luce che purtè ‘n cele…. Ere mamme…Bbianche come la neve ere vestite e diceve… Và, curre, fije, curre a tutta carrere… Mamme t’aspette a scenn’à pirte: mo ‘revè la fije mè….

Pasquale:            Addulurate, su sonne a ditte lu vere!

Addolorata:        E mmò che ssuccede?…

Pasquale:            Ca d’à ‘ssuccede, nijente… E dope, sé tè so fatte scappà è ppè salvarte da lu lupe.

Addolorata:        Però le sapavame ca lu lupe stave ‘n guardie!…

Pasquale:            (Cattivo)…. E speriame ca jà menute la desperazione ‘n golle e s’è jit’àjittà!…

Addolorata:        Cchè dicie Pasquà!…. Però pè esse so jite scappenne pe le fusse e le campagne, nche lu core scunsulate… So state forte a scappa… e so state debbule, pecchè lu poste mè ere vicin’à’ttè… Pasquà. Ma jì te voje sempre bbene, come lu prime jorne.

Pasquale:            Addulurate, vi ecchè. (I due si abbracciono)…. Ah!… Ti vulesse ff’à’ssintì accome treme stù core mè, ugne vvote cchè vvede, sa bbella faccie, surridente e piene de luce, tutte ‘n ‘gurniciate da sé bbilli capilli lunghe. E guaje a cchì tiì lì tocche, jè faccie cascà li mane ‘n terre.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Addolorata:        Mo… v’à’ffinì cà ttì ‘n vidie pure de lu venete cchè mè l’accarezze!….

Pasquale:            Scine è lu vere…. tenghe ‘n vidie pure de lu vente. Addulurate, mi so ‘ssunnate cà ti stav’à ‘ddà nu vasce a pizzichille, accuscì…. (Mentre cerca di baciarla, Addolorata fugge)…. E’ inutile, so proprie sfurtunate! Ma cchè sì fatte? Sti ‘nciufate?

Addolorata:        ‘N’so fatte nijente.

Pasquale:            Me sa cà l’arie de la campagne t’à fatte male a lu cirvelle!…

Addolorata:        None, m’à perte l’ucchie!…. Ma accome te vè ‘mmente a vasciarte proprie a ‘neneze a la case de mamme. Cchì tè dicie sa coccie.

Pasquale:            Come…. quande jì seme vasciate sott’à lu pajare, pare cà ‘n zì scappate, anze t’avè piaciute…. E mmò tì ffà ttutte sì storie?… La case, mammete… Addulurate, ‘mbè!…

Addolorata:        Cchè centre mò quesse… A lu pajare stavame sole, e qua nò… po’ menì cacche d’une dà nù mumente a n’atre e ‘n mmì và che j’à nome vede. Jeme dentre a la case.

Pasquale:            Ci pinze, Addulurate, na case nostre e nù marite e mojje!… Nu matrimonie come lu nostre addò s’è viste maje?… Avem’à fa na feste!… Jì ‘nche nu vestite nere e……..

Addolorata:        Accuscì, petreme, s’à penze ca è nu funerale, e c-i-à’rijempie la cchijese de cuscinitti e curone…..none Pasqua’, a dà cagnà culore.

Pasquale:            E vabbone!…. Jì ‘nche nù vestite de culore da decide e ttù ‘nche nu vestite e lu vele bianche…. e la ggente appresse….. la vie piene di cumbitte bianche…. nu spare de botte, fruvelitte chi và pè l’arie….. e li citile a fa feste: Evviva Pasquale e Addolorata!….

Addolorata:        Eh quante schippe!…. Pasquà, ‘n fa lu passe cchiù longhe de la cosse. S’à da fa le cose serie….

Pasquale:            E cchiù serie de lù spusà addò si trove?

Addolorata:        Scine, ì ‘rragione. ma jì né stenghe pronte: ajà priparà ancore la dodde.

Pasquale:            ‘N ‘mpinzà a quesse.

Addolorata:        Chi t’accunte!… Ti vù fa pijà pì stupide da la gente?

Pasquale:            Pè stupide a mmè? Pè cchì mi sì pijate? Jì tenghe lu cirvelle fine….

Addolorata:        Scine!…A gnè quelle di la gatte….

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Pasquale:            Avema litigà mò.

Addolorata:        Ma ‘n fa lu sceme!…..

Pasquale:            Oh!… Sinte, Addulurate, ‘n ff’à ‘s’à manere, cà jì ‘n mmè stinghe zitte, ca se nò……

Addolorata:        Che facisse?

Pasquale:            Ti facesse na carezze.

Addolorata:        Quant’à sì matte, ‘n mì ppijà ‘ngire. Lasseme perde, jeme dentre c’à ecchè pure le mure te li recchie.

Pasquale:            Scine, cà stenghe stracche pure jì, jemeje a ripus’à nuccone. (I due rientrano nello studio).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA SESTA

Personaggi: Don Felice, Nicolino, N’Donie lu    Cariamurte e Zà Caterina.

Nicolino:            (Esce dal negozio leggendo dei fogli e si siede sulla panchina)….. Jì ‘n gì

capisce nijente….. Tutte stì ‘nnumere mi fa ‘ggirà la cocce. Ricevute,

fatture, cudice fiscale….ttutte nere, ttutte nere è ppè mmè. Vabbone, jeme

avante. Dunque…. (Continua a fare i conti in silenzio).

Zà Caterina:      (Entra insieme al marito)….. Jame N’Donie, cercheme di sbrigarce, cà ‘n

voje fa tarde cà stà lu citile cà j’à’spette.

N’Donie Lu C.:  Quand’à mì c-i-à’rraje quand’à dicie accuscì: lu citele… Se trà nu mese fa

trent’anne add’à pijà la moje, e nù ppè quesse steme a ecchè.

Zà Caterina:      Scine, li sacce, ma ppè mmè puzz’à’vè pure ssessant’anne cà sempre citile è

ppè l’ucchi’à mì. (Si girano indietro e vedono Nicolino)…. Bbongiorne.

Nicolino:             Bbongiorne pure a ssignurì. (Rimettendosi a leggere).

N’Donie Lu C.:  Oh, Niculine cchè ffà ‘n j’à’richinusce?

Nicolino:             Scusete!…. Don Antonie, stave n’uccone destratte a c’untrullà stè fatture.

Zà Caterina:       Pecchè ‘n gi stà Addulurate?

Nicolino:             None!… S’à pijate quinicie jurne de ferie.(Titubante) .

N’Donie Lu C.:  A fatte bbone!…. Ugn’è ttante nuccone svaghe cì vò. ‘N tè pare Caterine?

Zà Caterina:       Scine!…. E ccome maje stà bbardasce l’anne mmannate da sole? Rusarie, ‘n jè tante ddè manaca larghe.

Nicolino:             Veramente ‘né jite da sole!…..

‘N Donie Lu C.: E cchì ‘nghè  jite?…..

Nicolino:             ‘Nghe nu certe Pa…… (Si interrompe subito)….

Zà Caterina:       ‘Nghe cchì?

Nicolino:             None!….. Nijente!….

‘N Donie Lu C.: Come nijente?… Oue!… Niculine, cchì jì tì nnasconne, parle!….

Nicolino:             ‘N teng’à’nnasconne proprie nijente, sé tante li vù sapè.

Zà Caterina:       E allore pecchè tè ffà tante lù mìsteriose…..

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

‘N Donie Lu C.: Dope tutte, teneme pure diritte de sapè ‘nghè cchì è jite la nostra futura nuore. Oh nò!….

Nicolino:                                         E jite ‘nghè nù parente sé, nù certe cugine cà dì nome fa…oh, ‘n me l’aricorde.

‘N Donie Lu C.: Ah!.. So capite chì jè cussù, è Minche….

Zà Caterina:       Ma cchì, Minche lu marmiste?

Nicolino:             Ma guarde cà……(Viene interrotto da ‘N Donie Lu Cariamurte).

‘N Donie Lu C.: Jè proprie esse, oh le ssò ‘ncuntrade nà ventine de jurne fa e miche l’ave ricunuscute, quande sa cagnate, a calate minime minime decie chile… s’à fatte cresce le baffe e a cagnate pure lu mode ddè camminà.

Nicolino:             Guarde Don Antonie, ca cussù sì chiame Alberte!…

‘N Donie Lu C.: Oh!… Queste è bbelle, Caterine ssì ‘n dese, a cagnate pure lu nome!……

Zà Caterina:       Ma si po’ sapè ‘nghe cchì è jite?

Nicolino:             Oh, jì ddì ssà storie ‘n sacce nijente, e né voje sapè nijente. Mò a gnà’à’vvè Don Felice vvì lì dà esse ttutte lì chiariminte cchè vulete.

Don Felice:         (Da dentro)…. Niculine, vvì dentre, vimm’à jiut’à’cchiappà stà casce.

Nicolino:             Don Felice ‘n pozze minì a stù mumente.

Don Felice:         Pecchè cchè ttì dà fa de tante urgente cà ‘n ppù minì?

Nicolino:             Tengh’à pparlà ‘nghe ddù persone.

Don Felice:         Ssù ‘n perde lu tempe, pijejè le misure e studijete a ‘rrintrà.

Nicolino:             None è meje cà ci vvì tù, cà quiste è clijinte speciale.

Don Felice:         (Esce con il metro)…. Addò stà…. (Vede i due)… Oh cari consuoceri, (Abbracciandosi)…. e accoma majo stà bbellà ‘mbruvisate.

N’Donie Lu C.:  Jè truvavame de passaggie!….

Don Felice:         sole de passaggie?… Ah, meno male!….

                           

Zà Caterina:       Come meno male?

Don Felice:         Meno male cà vvì so riviste.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Caterina:       Se è ppè quesse jè fa piacere pure a nnù. Ma ppe la verità seme menute ppè cchè là questione cà è rimaste ‘n s’òspese, cchè ttì ssì scurdate?

Don Felice:         Ma mè lì putè scurdà?… Stà tutte a pposte. Cì stà sole dà definì cacchè minime particolare.

N’Donie Lu C.:  Ma pecchè cì stà cacche probleme?

Don Felice:         None!… Cchè probleme cì stà?… Mo appene ne parle ‘nghe Addulurate sistimeme là faccende.

Zà Caterina:       Scine… Mò ‘ngni’àrivè dà li ferie.

Don Felice:         Quale ferie?.. E cchì jì la date?

N‘Donie Lu C.:  Come!… Niculine tenè dicie cà…..

Don Felice:         (Guarda Nicolino che fa ampi gesti con la testa)…. Ah!… Scine, scine… (Seguendo ciò che stà facendo Nicolino)…. Mò mì tengh’à’ricurdà…E jite ‘nghe la cugine.

Zà Caterina:       Quala cugine?

Don Felice:         (Guardando sempre i gesti di Nicolino)…. Quale cugine? Cchì là ditte la cugine?

N’Donie Lu C.:  Tu li sì ditte juste mmò. Miche seme cretine?

Nicolino:             (Rivolto al pubblico)…. ‘N zì po’ maje sapè.

Zà Caterina:       Ma si po’ sapè nghè cchì a jite addulularate scì o nò?

Don Felice:         Come nò?… Dunque, Addulurate aveva jì ‘nghe la cugine, (Nicolino batte i piedi a terra)… Ma siccome jè facè male li pide… (Gli fa segno di no con la mano)…Cioè… ‘N jì fa c’è male li pide, ma te li baffe.

Zà Caterina:       Ma cchì? La cugine te li baffe?

N’Donie Lu C.:  Caterine ‘n ti ci mette pure tù, li baffe le tè Addulurate.

Don Felice:         (Rivolto a Nicolino)… ‘N cì tenghe a capì cchiù nijente, ssì baffe cchì lì tè?.... (Nicolino gli fa segno di no)… ‘N lì tè né la cugine e né Addulurate li baffe li tenghe jì.

N’Donie Lu C. : Felice, assudate cà li baffe le tì tù, le vuleme fissà sa date sci o nò?

Don Felice:         Scine l’aveme fissa, ma mò ‘n jè lu mumente adatte, pecchè aja parlà bbone ‘nghe mojeme.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Caterina:       E allore faceme accuscì: Tu parle ‘nghe mojete, pecchè so viste ccà sti nuccone agitate, e nu mo jì n’àrijeme a la case, c-i-à’rimeneme quande stì cchiù calme.

N‘Donie Lu C.:  Allore, nu mo jeme, mi raccumande Felice pinzicie bbone.

Don Felice:         ‘N ti preoccupà ci pense ji. Steteve bbone.

Zà Caterina:       Arrivedercie Don Felice. Jame ‘N Donie. (I due si avviano).

Nicolino:             Oh, Don Antonie, aspitte!…..

N’Donie Lu C.:  Chì jè? CChì vvù ancore?

Nicolino:             (Lo guarda attentamente)…. Ma li sì cà ti stesse bbone li baffe!….

N’Donie Lu C.:  Ma pippiacire Niculine, vide cchè vije a ddà fa, ‘n tì cì mette pure tù. Jame Caterine, cà se nò mò li sdilluffeje de bbotte. (I due escono).

Don Felice:         Ma cchì jì sì ditte a ssè ddù? E lu vere, cente ne pinze e une né fì.

Nicolino:             Don Felice, aje sempre sbajate, ppè n’avote cchè ‘n zò zzeccate, mi ttì ffà pure la prediche?

Don Felice:         Peppiacire Niculine, jame dentre ca ci stà ancore cchè la casce che jì tè spittà. (I due rientrano nel negozio).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA SETTIMA

Personaggi: Zà Rosaria, Zà Assunta, Don Fulgenzio.

Zà Rosaria:        (Esce da sola)….. Mi raccumande, Assunte, su sughe ‘n lì f’à’ppiccicà, daje n’à ‘vvuscicate, ugne ttante.

Zà Assunta:        ‘N ti preoccupà, cummà, ci pense jì. (Da dentro)…

Zà Rosaria:        Se s’avess’à’ritira, allunghece n’uccone d’acque, cà jì mò arisaje, lu tempe de farme passà ste vampanne che ma jiesce ‘mbaccie e venghe.

Zà Assunta:        Scine cummà!…. Però mò ‘n mmì dà cchiacchiere, me s’avess’à’bbrucià?

Zà Rosaria:        None cummà, pè carità dì Ddije, fa, fa ‘nghe calme. Ah, quantà pazienze cì vò ppè campà sopr’à stà terre… Ah, cchè mmè l’avesse ditte a mmè, dope tanta patiminti cche maremane a stà vite? So crisciute cchè llì ddù fije ‘nghe la speranze ddì puterjie dà nu future felice. (Entra Don Fulgenzio e ascolta in silenzio sedendosi sulla panchina)……….…. So dovute ‘ccumbatte e tengh’à tta ‘ccumbatte ancore ‘nghe ttutte le forz’à mmì, e ssè lù Patraterne mmè ddà la forze e m’à’ssiste, so convinte cà stì patiminti a ssirvute a caccose.

Don Fulgenzio:  E si ditte bbone, pecchè soltante lu Patraterne ttè ppò aiutà.

Zà Rosaria:        (Si gira un po’ sorpresa)….. Oh!… Don Fulgenzie, a ecche stì tù?

Don Fulgenzio:  Scine!… E so ‘n dese tutte quelle cchè sì ditte. Rusarie, ‘n dì scuraggì, cà lu Ssignore t’à’jiute, e jì pure ssò cconvinte cà tutte se patiminti serve a ‘ccaccose.

Zà Rosaria:        Don Fulgenzie, tu sole ssì quelle cchè tenghe a ssuffrì. Però quant’à vulesse cà ttutte sa risulvesse, ma accome? Accome sì po’ fa?

Don Fulgenzio:  Nu rimedie l’aveme truvà. Ppè quande arrive quille, a ecche aveme sistemà tutte cose. E jì è dà tempe cà ci teng’à pinzà.

Zà Rosaria:        E dimme cchè sé pinzate!….

Don Fulgenzio:  Viste e considerate cà Don Felice jè ssorde a tutte e ddù  le recchie e a ttutte e ddù nù ‘n jì sente, l’uniche cchè po’ fa cacche ccose è Niculine.Mo ci parleme e vvideme cchè ssè ppò fa.

Zà Rosaria:        Scine!… Don Fulgenzie, Mò li vaje acchiamà jì, tante stà dentre a lu negozie. (Lo chiama da fuori)…. Niculine, oh Niculine!….

Nicolino:             (Esce dal negozio)….. Cchi jè, cche c’è Zà Rusarie?

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Rosaria:        A ddò stà lu padrone te?

Nicolino:             Stà sotte a lu magazzine.

Zà Rosaria:        Allore Vì ecchè cà Don Fulgenzie t’à ddà pparlà.

Nicolino:             Oh, Don Fulgenzie cchè mavete dicie?

Don Fulgenzio:  Niculine, tu sse l’uniche cchè jè po’ ajiutà.

Nicolino:             Don Fulgenzie, se ssè minute ppè solde ssì sbajate ‘n dirizze.

Zà Rosaria:        Niculine ‘n ttì ci mette pure tu. A ecche la cose è serie.

Ma scuse ‘n m’avevi prumesse cà m’aiutive?

Nicolino:             Scine!….

Zà Rosaria:        E allore mò è arrivate lu mumente!….. Don Fulgenzie…

Don Fulgenzio:  Dunque!… Niculine, a ecchè ccì stà nà sole cose dà fa.

Nicolino:             E qual è sa cose?

Don Fulgenzio:  Tu a d’à jì a ‘N Donie lu Cariamurte e jà dà dicie ttutte la verità.

Nicolino:             Cchì jì?… Ma cchè, vvè né sete scite de coccie? Me vulete vvedè morte?

Zà Rosaria:        Ouè!… Niculine ‘n t’azzard’à ‘rifiutà cà ssè nò, cchè la v’attende cch’è rimaste ‘nsospese te le pozze ffà pure mmò.

Nicolino:             Ma cchè male so fatte jì… Ttutt’à mmè li guaje…. E dà ppò jì cchè cì guadagnie, tante ssè ‘n mmì lì fì tù mmì lì fa ‘N Donie lu Cariamurte na trinciate.

Zà Rosaria:        Jame guajimurte cà te facc-i-e jì nù bbelle rigale.

Nicolino:             E quant’à mmì dì?

Zà Rosaria:        Te denghe……

Nicolino:             Ah!… nò, jè poche, come minime ma dà dà….

Zà Rosaria:        E nò!… Mò jè troppe.

Don Fulgenzio:  Ouè Niculine, o t’àccundinde dè quesse, o ‘n d’àttocche nijente.

Nicolino:             Vabbone, accette, però avete ‘m’andinè la prumesse.

-

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Fulgenzio:  Allore, tu a d’à jì a ‘N Donie lu Cariamurte, e jì dicie cà Addulurate ssè n’à scappate ‘nghe Pasquale.

Nicolino:             M’accoma facc-i-e, se jì ssò ditte cchè jite ‘n ferie nghe la cugine.

Zà Rosaria:        ‘N tì preoccupà di quesse, fa quelle cchè ti dicie Don Fulgenzie, cà oltre a lu regale te denghe pure na puche di jurne de ferie.

Nicolino:             Fusse sante ssè parole, cà Don Felice e quattr’anne cchè ‘n mmè dà manche nu jorne de ferie.

Don Fulgenzie:   Ma cinch’anne fa ‘n t’à vè date ddù mise.

Nicolino:             Scine…. E mmè né so jite a Londre.

Zà Rosaria:        Cchi ssà cchè se jite facenne, lazzarone a gnià ssì, cchè sa quant’à femmene ssè cunusciute.

Nicolino:             Ah!.. E’ state na mmeraviglie. Tutte le sere scieve ‘nghe na ragazze diverse: Margherite, Marilene, Cinzie, Annalise, Maurizie.

Zà Rosaria:        Cchì sì ditte, Maurizie!

Nicolino:             Scine… Maurizie. Ohè, sapisse cchè nebbie c’è stà à Londre.

Don Fulgenzio:  Ah figliolo, figliolo, perché non l’hai mai confessato. Vieni qua figliolo.

Nicolino:             Si Padre!….. (Si avvicina).

Don Fulgenzio:  Vieni più vicino. Pecorella smarrita.

Nicolino:             Eccomi Padre…. Ma mi sembra esagerato…

Don Fulgenzio:  Quante volte hai commesso atti impuri…..

Nicolino:             Una…….

Don Fulgenzio:  Quante volte hai marinato la messa…..

Nicolino:             Icx…………

Zà Rosaria:        Mo jì mitteme a ffà la schedine!…. Don Fulgenzie vuleme penz’à lì cose sirie?

Don Fulgenzio:  Scusete Zà Rusarie, ma tenè à ripurtà stà pecurelle a l’ovile.

Zà Rosaria:        Ma quale ovile ddè ‘ggitte sa pecorelle a ddà jì a ‘N Donie lu Cariamurte, come seme rimaste d’accorde.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Nicolino:             Vabbone, jì mmò cì vaje, e cchè Ggesù Criste mi puzze aiutà esse. C- i-à rivedeme dope la catastrofe.

Don Fulgenzio:  Peccate, ere nnù bbrave ggiovine. Ma tu pinze cà jì ppò ‘ssucede cacche ccose?

Zà Rosaria:        Cche jà ddà ‘ssuccede, nì jì ‘ssucede nijente, cussù tè sette vite a ‘ngnie li gatte.

Don Fulgenzio:  Speriame!… Ma mmò famme jì a la parrocchie, cà tenghe nù funerale, jà risenteme dope.

Zà Rosaria:        Vabbone Don Fulgenzie, Sia Loadate Ggesù Crhiste.

Don Fulgenzio:  Sempre sia Lodato. (I due escono di scena)

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA OTTAVA

Personaggi: Avvocato, Pasquale, Addolorata, Zà Rosaria, Zà Assunta.

Pasquale:            (Da dentro)…. Addulurate, jì mmò jesce fore appijà n’uccone d’arie!….

Addolorata:        (Da dentro)….. Scine!…. Sé vvè cacche paziente ci pense jì, li facc-i-à ‘spittà!….

Pasquale:            (Esce)… Oh!… ‘N giè la faccie cchiù, e ddà stamatine cchè tenghe a ffà visete sopre a visite. Ssò vut’à scì ppè svagarme n’uccone la mente.

Avvocato:           Oh!… Buongiorno, caro Dottore….

Pasquale:            Oh!…. Illustrissimo Avvocato, buongiorno.

Avvocato:           Da quanto tempo che non ci vediamo!…. E dimme, accoma và lu lavore….

Pasquale:            ‘N mi pozze lamentà, tenghe parecchie clijinte. Allore, care Avvucate, cchè ccì stà dì nove?

Avvocato:           Mojeme mmì tradisce!…….

Pasquale:            Va boh!… Ma jì tì so chieste cchè ccì stà de nove.

Ricucce:              (Entra disperato)….. Dottò, dottore!……..

Pasquale:            Cche c’è?…. Cchè ‘ssuccesse?……..

Ricucce:              Lu cane….. (Cerca di riprendere fiato)….. Lu cane….

Pasquale:            Scine, so capite!…. Ma cà fatte su cane?….

Ricucce:              Lu cane, mà ‘mmuccicate.

Pasquale:            Ma scuse, ‘n lì sì cà jì ariceve da le otte a le decie la matine?

Ricucce:              Jì scì, ma lu cane ‘n le sapè…….

Pasquale:            Vabbone, so capite… Tò mitticie stà pumate cà mmò tì scrive. A stomaco vuoto, ddù vote a lu jorne. (Fa la ricetta e glie lo consegna)….

Ricucce:              Grazie Dottò. Grazie. Mo le vaje a spidì subite stà ricette. Mò vaje….

Pasquale:            Appruposite, a tuo nonno, accome jà jite cche le supposte cà jè so date?….

Ricucce:              ‘N la putute pijà, a ditte cà tenevene nu sapore troppe bbrutte.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Pasquale:            So capite!….. Salutemele tante.

Ricucce:              Senz’altre Dottò…….. (Esce).

Avvocato:           Vedo che sei molto richiesto!… Mi fa piacere, mi fa piacere.  Ma dimme na cose, avvicinite, (Pasquale si avvicina)….. è lu vere cà sì scappate ‘nghe la fije de Don Felice?….

Pasquale:            Oh!... Avete fatte cchiù prime vù a sape lu fatte, cchè ‘nnù a scappà.

Avvocato:           E cchì tà cride cà steme a Rome?… A ecchè, il paese è piccolo e la gente mormora.

Pasquale:            E ch’’anne dicie?….

Avvocato:           Care Pasquale, jì Felice lì chinosce bbone, e t’assicure ca jè na pelle pè le guante, e quelle cchè sì fatte statte sicure cà te lè fa pagà. Tant’è vere cà ggià aminute a ‘ccircarme ma ‘n mà truvate. Ppè ffurtune te.

Pasquale:            Pecchè c’è stà cacche pericule?… Cchè dicie la legge ‘n proposite?…..

Avvocato:           Dunque!… Seconde l’articolo, dunque aspitte quali jè… Articolo 62 del codice penale al capo verso quarto del comma secondo paragrafo primo recita: Chiunque con sotterfugio e inganno sottrae una ragazza all’affetto dei suoi cari, commette un delitto perseguibile con una pena da uno a cinque anni e lire un milione.

Pasquale:            Possibile!…. Add’avere dicie accuscì s’àrticule? Ce sta pure da pagà nu milione?

Avvocato:           Scine cinchicente de multe e cinchicento a mmè…..

Pasquale:            Ma se Addulurate cià menute de sua spontanea volontà ‘nghe me?…..

Avvocato:           Ma il dolo c’è sempre caro Pasquale!…

Pasquale:            E allore, se Don Felice me denuncie, io, mi difenderò. Tu ssè desposte a difenneme?…..

Avvocato:           E ccome no!… Te le so ditte cinchicentemilalire a mè. Però,mò ‘n mette subbite li pide a ‘nenze, aspitte, vedeme se pozze aggiustà tutte, pecché: “E meje nu triste accorde cche nà cause perse”!….

Pasquale:            Vabbone!…. Allore aspette tue notizie. Arrivedercie. (I due escono).

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA NONA

Personaggi: Zà Rosaria, Zà Assunta, Addolorata, Nicolino, Don Felice, ‘N Donie Lu           

                    Cariamurte e Detti.

Zà Assunta:        (Esce insieme a Zà Rosaria)…. Allore, mì tinive a dicie cà stà ttutte a poste?… Quindi c-i-à ‘jite Niculine a pparlà ‘nghe ‘N Donie?…

Zà Rosaria:        Scine!…. E speriame cà và ttutte bbone?

Addolorata:        (Esce con la borsa della spesa e vede la madre con la zia)…… Ma!… Oh mà!… Zà Assunte.

Zà Rosaria:        Fije!…. Fije care!… (Commossa Si abbracciono)….

Zà Assunta:        Finalmente Addulurate, tenavame na pene ppè ttè. E accoma stì?…

Addolorata:        Stenghe bbone!… E tu mamme, a ‘ngnià stì?….

Zà Rosaria:        E ‘ngnià vvù stà fija mè!….. A ecche si te rivuticà lu monne sott’à de sopre, a cchè lu scillirate de petrete ‘n jì cale, cà tù te ne sì scappate.

Addolorata:        Ah, ‘n jì vò calà!…. ‘Mbeh, jà dà calà ppè forze.

Zà Assunta:        E quesse nì jè nijente, aje sapute cà hà tenute pure lu curagge di jì a l’avvucate ppè farve la denuncie.

Addolorata:        Scine le saccie, me là ditte Pasquale cà juste mmò a parlate ‘nghe l’avvucate, e j’à ‘ssicurate cà ci pense esse.

Zà Rosaria:        Jì tenghe à ‘ppreparà na ssurprese ‘nghe lì fiucche, a cchì lù galantome.

Addolorata:        Pecchè, cchì jì ttì ‘cumbinà?…

Zà Assunta:        ‘N zomme, senz’à ppurtarle a la longhe, Addulurata, aveme mannate, sotto lu cunsiglie di Don Fulgienzie, Niculine a ‘N Donio Lu Cariamurte a rraccuntarie ttutte ccose.

Addolorata:        Ma cchè, vi sete ammattite?… Quesse è ppeggie de na dichiarazione de guerre.

Zà Rosaria:        Se s’à ‘ddà ffà sa gguerre speriame cà jè mmondiale, pecchè stà vote la bbomme li faccie scuppa jì. S’àvessà ppirdì lu nome mè.

Addolorata:        A mà, ‘n dicie a ssà manere, cà tenghe paure ppè ttè.

Zà Rosaria:        ‘N penz’à mmè. Penz’à stà cuntente tù e Pasquale, ppè lù bbene te so ddisposte a ffà queste e atre.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        Addulurate, ‘n ttì ppriuccupà, cà mammate ssà esse quelle cchè ffà. Nu seme ttuste a mmurì e ssà bbattaje li vinceme nù.

Addolorata:        Fusse sante ssè parole, ma jì finquande ‘n vvede la fine ‘n cià crede ancore.

Zà Rosaria:        Mò và fija care, ‘n jì mitteme a pparlà a ecchè ‘n ‘mmezze cà ‘n jì vide cacchedune, và, e lu Ssignore ti pozz’à ‘bbenedicie. (Si abbracciano)….

Addolorata:        (Dopo aver abbracciato anche Zà Assunta)…..Allorre, mà, jì mò vaje. Teneve fforte ttutt’è ddù. (Esce mentre le due rientrano in casa)…..

Don Felice:         (Esce dal negozio)…… Niculine!… Niculine. M’à ‘ddò sé jite a caccià su scanza fatije?.. Oh, quante ttè serve ‘n li truve maje, pure esse ss’à’lleate ‘nghe lù nemiche. Tutte quente contre di mè. Ma cchè male ssò fatte.

‘N Donie Lu C.: (Entra da solo)…. Esse, esse ssù galantome, su jappe ddè cartone, ccullù cchè tenè soltante nà parole. Tu, ssì soltante nu chiacchille.

Don Felice:         ‘N Donie, ma se po’ sapè cchè t’acchiapate?…… Cchè taje fatte, ccà mmè ttì tratt’à’ccuscì bbrutte?…

‘N Donie Lu C.: Cchè mmè sé fattè?… Come, fine all’atra jorne mi sì ditte cà stave ttutt’à pposte e ‘n ‘vvecie ssò menute à sapè cà ‘n st’à’pposte nijente.

Don Felice:         Ma cchì te là ditte ssà ffessarie?…. Guarde cà…… (Viene interrotto)……….

‘N Donie Lu C.: Felicie, avaste!…. Stavote ssè ppassate ognie limite. Pecchè ‘n mmì sì ditte ssubbite cà Addulurate sé nà scappate ‘nghe Pasquale lu mediche?

Don Felice:         Jì ‘n saccie nijente ddè ssà storie, quesse jè ttutte nu rraggire cà fatte mojeme ‘nghe cullù scunsacrate de prete, ttutte all’insaput’à mmè. Ssè ‘n m’à cride addummane a Niculine!……

‘N Donie Lu C.: Ah!…. Aja’à’ddummannà a Niculine?…. ggià lì so fatte, e le  ssò ggiustate pure ppè le feste.

Don Felice:         Pecchè cchè jè sé fatte?…..

‘N Donie Lu C.: Cchì jì so fatte?…. E mmò te le facci’à’vvidè ssubbite. (Chiama Nicolino)….. Niculine, oh Niculine, vvì, cà tì vò vvidè lu padrone ttè….

Nicolino:             (Entra in scena tutto malconcio con un occhio nero)…

Oje, oje, quande mmè fa male.

Don Felice:         Ah!… Quant’à stì bbelle!…Ben ttì stà, accuscì t’à’mbere a ffà la spije. Ggiude cà ‘n zi atre.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Nicolino:             (In maniera molto accesa)…Mò avaste, mò ‘mn ttì ssupporte cchiù. Ssè jì ssò nnù ggiude, ttù ssì nnù ‘mbrujone.

Don Felice:         Jì ssò nnù ‘mbrujone?…. Vvì ecchè, cà mmò tì denghe lu reste ddè quelle cchè tà date ‘N Donie. (Prendento il coprechio della bara).

Nicolino:             Don Felice, fermete! Cchè mmì vvù ‘ccide veramente?

‘N donie Lu C.:  Felicie, fermete, cchè ttè ssè ‘mbazzite?

Don Felice:         Vvì ecchè, vvì ecchè, (Si sente male)…. Oh, ddije, oh ddije mamme, lu core, lu core mò mmì scoppe. (Getta un urlo e rimane privo di sensi)…….

‘N Donie Lu C.: (Cerca lo sguardo di Nicolino)…. Niculine!……

Nicolino:             Don Antonie!………(Sempre guardandosi)….

‘N Donie Lu C.: Niculine, v’à’vvidè tù!…….

Nicolino:             None!…. Vaccie tù, cà tenghe paure.

‘N Donie Lu C.: Nò, nò jè meje cà ccì vì tù, cà mmè li murte mì fa ‘mbbrissione.

Nicolino:             Pur’à mmè. E’ mmeje cà ci jeme ttutte è ddù. (I due si avvicinano a Don Felice, e lo guardano da vicino)….

Don Felice:         (Riapre gli occhi)…. Oh Ddije, ggià stenghe all’inferne.

(I due si allontanano impauriti)…. Nicoline, Nicoline, su v’acchiamà cacche d’une.

Nicolino:             (Si avvicina tutto timoroso)…. Ecchè, mò ci vaje subbite Don Felice.

‘N Donie Lu C.: Niculine, Aspitte, mò venghe pure jì cà né voje arimanè dà sole. (I due escono)…..

Don Felice:         ‘N mmè lassete, ‘n mmè lassete sole, cà pure a mmè fa ‘mbbressione li murte, specialmente se lu morte so jì.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

SCENA DECIMA

Personaggi. Don Felice, Nicolino, Don Fulgenzio e detti.

 

Don Fulgenzio:  (Entra insieme a Nicolino)…. Don Felicie, Don Felicie cchè ttè ‘ssuccesse….. A ‘ngnià tì sinte?…..

Don Felice:         Ah!…. Disgraziate!… Cchè ssì jite à cchiamà, Don Fulgenzie?… Don Fulgenzie none. ‘N ‘ancore mmè more. Vade retro Satana…..(Sviene di nuovo e Don Fulgenzio inizia a dargli l’estremunzione)…

Nicolino:             Oh, Ddije, sé  mmorte, Zà Rusarie, Zà Assunte, sciete fore, su, su…..

Zà Assunta:        (Esce per prima)… Cchè ttè strilli guajimurte… Cchè ‘ssuccesse?…

Nicolino:             Ssè mmorte, ssè morte!….

Zà Assunta:        Eh, cchè vvù fa!… Ccussù a fatte sempre a coccia ssè.

Zà Rosaria:        Assunte, cchè ttè ‘ssuccede?…(Vede il marito privo di sensi sulla panchina)…. Madonne, Madonne mmè de lù Carmine…. Felicie, Felicie… tè sé morte?…. Meno male.

Don Fulgenzio:  Rusarie, Rusarie!…. Mà è possibile …..

Don Felice:         (Riviene alza il braccio e fa le corna)…..

Zà Assunta:        E’ vvive, è vvive….. ‘N ‘ancore ‘sì more……

Nicolino:             Don felicie, Don Felicie, ‘n ttì preoccupà cà mmò vaj’à ‘cchiamà lu mediche. (Va a bussare allo studio medico)  e lo chiama)….. Dottò, Dottò, sciete fore cà ccì stà nurgenze.

Pasquale:            (Esce dallo studio)…. Niculine, addò stà ss’urgenze?…

Nicolino:             Don Felice, Don Felice, stà ppè murirse.

Pasquale:            E ‘mbeh!…. Lu prete ggià ccì stà, cchè jete truvenne da mè.

 

Don Fulgenzio:  Pasquà, cchè ttè ssì scurdate lù giuramente d’Ippocrate? 

Zà Assunte:        Ssù Pasquà, ‘n ffà l’ipocrete!….

Addolorata:        A mà, cchè ‘ssuccesse?….(guarda il padre)… Oh Ddije, papà, a pà!…. te sé mmorte?…

Don Felice:         None, ‘n’ancore mmè more. Ma sé ‘n facete cacche ccose ssubbite, divinte orfene dè padre, fija care!…

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Addolorata:        Oh Ddije, Pasquà, fa caccose tu……

Pasquale:            Scine, Addulurate, lù tempe di jì pijà la borse dentre, e venghe. (rientra nello studio)….(Esce dallo studio con la borsa)…… So fatte lu cchiù preste possibbile…. (inizia a visitarlo)….

Giubileo:             (Entra insieme a Santina)….A mà, seme ariminute. (Vede il padre)… Santì, vvì salut’à papà?…..

Santina:              (lo guarda)…. Cià pà… Pecchè ‘n m’arispunne?.. Giubilè, mì sembre mmorte?

‘N Donie Lu C.: (Entra insieme a Zà Caterina)…. Allore ssè mmorte?…

Zà Caterina:       Statte zitte ‘N Donie, cà stavote la cose jè serie.

Ricucce:              (Entra insieme a Concetta La Roscia parlando sottovoce fra di loro).

Pasquale:            A meno male, si stà riprendento…..

Don Felice:         Niculine addò stì?

Nicolino:             Stenghe a ecche Don Felicie.

Don Felice:         Ah!… E ssè jì stenghe a ecche e ttù pure, a lu negozie cchì ccì stà?…..

Don Fulgenzio:  Peppiacire Felice, tè pare queste lu mumente ddè penzà a lu negozie?

Pasquale:            Su, su dobbiamo sbrigarci, il caso è più del previsto. Occorre che intervenga subbito con un piccolo intervento. Bisogna portarlo dentro. Aiutatemi a trasportarlo.

Avvocato:           Fermi tutti. Il cadavere non può essere rimosso se non dopo l’intervento delle autorità giudiziarie.

Don Fulgenzio:  Avvocate!… Ma quale autorità giudizziarie.

Avvocato:           E nò, caro.La legge qui parla chiaro. Ci vuole un medico legale.

Pasquale:            E allore jì cchì cì stenghe a ffà?

Avvocato:           Allora in questo caso alzo le mani:

Nicolino:             A lu pposte ddè arrizzarle,pecchè né jì ddì nà mane pp’àcchiapparle. (Lo prendono e lo portono dentro).

Zà Rosaria:        Speriame cchè và tutte bbone.

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Zà Assunta:        ‘N ttì proccupà ccummà, cà sa risolve tutte.

Don Fulgenzio:  Cì puzzà penzà San Bbartulumeje.

‘N Donie Lu C.: E cchì jè mò ccussù?

Don Fulgenzio:  Come cchì jè? Jè lu pruttettore dei medici.

Addolorata:        A mà, n’avè paure, cà Pasquale sa lu fatte ssè.

Avvocato:           Lo spero per lui, pecchè ssè cacche ccose avesse jì male, Donna Rosaria, qui scattono alcuni articoli del Codice Penale chè dicono….(Viene interrotto da Pasquale)…

Pasquale:            Cà stà bbone…..Ormai il peggio è passato.

Addolorata:        Allore Pasquà, lì ssì salvate?….

Pasquale:            Scine!… Però a nà cundizione.

Nicolino:             E quali jè sa condizione?….

Pasquale:            Cà lì salvè sole sé accunzindè a le nozze.

Zà Rosaria:        E a ccunzindite?…..

Pasquale:            E cchì putè fa?… L’aje messe ‘nghe le spalle a lu mure.

Don Felice:         (Esce dallo studio medico)… Ah!… Stete ttutte a ecchè?… Addulurate, vvì ecchè.

Addolorata:        Eccheme pà….(I due si abbracciano)……

Don Felice:         Rosarie, vvì pure ttù… Fammete abbraccià….(I due si abbracciano). Giubilè….. (Si abbracciono)….

Don Fulgenzio:  Felice, quesse jè la famija ttè, e nonostante ttutte t’anne sempre vulute bbene. E mmò ‘n t’àrimane atre ddì darie la ‘bbenedizione.

Don Felice:         Allore, Addulurate, Pasquale, accunsente a le nozze e vvì denghe la mia bbenedizione.

Giubileo:             A pà abbenedicie pur’à’mmè e Santine.

DonFelice:          Scine, abbenedicie pure a vvù, e putete essere tutte quente felice e ‘ccuntente. (Tutti applaudono e gridano viva gli sposi)…..

Avvocato:           E allora visto che le cose stanno così, non rimane altro che fissare la date. Dunque, secondo mè, potremmo fissarla…..

-Commedia Dialettale: “VITE MORTE E…. RISATE”      –

–  SIAE –  n° 151790 –   

Don Felice:         E nò!… Jì ssò accunzendite, però la date li sceje jì.

Zà Rosaria:        E qualè sa date?…

Don Felice:         La date jè……. Lù ddù ddì novembre……. (Tutti ridono)…..

Nicolino:             Oh!…. A ecchè, Addulurate ssì spose ‘nghe Pasquale, Giubileie ‘nghe Santine, e jì ‘nghè cchì mmì spose?….

Don Fulgenzio:  Non ti preoccupare figliolo caro (Gli metta la mano sulla spalla)… Tù ttì spuse ‘nghe Maurizie!….(Tutti ridono)…….

FINE .

SIPARIO.

USCITA DA Sx:                                                                                             USCITA DA Dx:

RICUCCE                                                                           AVVOCATO

ZA’ CATERINA                                                                                             ‘NDONIE LU CARIAMURTE

ZA’ ASSUNTA                                                                  DON FULGENZIO

SANTINA                                                                           GIUBILEO

ADDOLORATA                                                                                             PASQUALE

ZA’ ROSARIA                                                                   DON FELICE