Amour per finta, galera daboun

Stampa questo copione

1

AMÒUR PER FINTA

GALĒRA DABÒUN

(AMORE PER FINTA, GALERA DAVVERO)

di

Maria Teresa Pantani

Commedia brillante in 3 atti

in dialetto reggiano

SIAE codice opera: 923958A


2

PERSONAGGI

DUILIO CARAFFI

Capofamiglia

ROSA

Moglie di Duilio

TEODORO

Fratello di Rosa, convalescente

LENKA

Infermiera-badante che assiste Teodoro

MADDALENA

Sorella “francese” di Rosa e Teodoro

SANDRA

Figlia di Maddalena

RENATO

Medico che segue Teodoro

VITO

Pretendente di Lenka

ALDO

Postino

GIACINTA

Postina in addestramento


3

PERSONAGGI

Rosa: moglie di Duilio Caraffi, casalinga, sorella di Maddalena e di Teodoro. Ha qualcheproblemino di linea ma non intende mettersi a dieta.

Duilio: ex bancario, ora in pensione. Marito di Rosa, uomo di buon cuore, che si tiene informa con footing e palestra.

Teodoro: fratello di Rosa e Maddalena, reduce da un intervento trascorre laconvalescenza dai Caraffi. Seguito dal medico Renato e accudito da Lenka, infermiera badante dell’est, è in via di recupero.

Lenka: infermiera-badante dell’est che segue Teodoro.Vedova, madre di 3 figli rimastiin Ucraina dalla nonna. La speranza di Lenka è di mettere insieme un po’ di soldi per portare in Italia anche i figli, e magari trovare un uomo serio con cui ricominciare: sembra possibile con Vito.

Sandra: figlia di Maddalena, ospite da alcuni mesi in casa Caraffi, si lega ad Aldo,postino del paese. Ma Sandra è uno spirito libero e lo tiene sulla corda. Sandra ha trovato un lavoro in un negozio: vi si reca tutti i giorni in bicicletta. Sarà rapita...

Maddalena: sorella di Rosa e Teodoro, se ne andò in Francia giovane e incinta, aiutatada un’amica. Là divenne socia di una boutique a s’arricchì, ma non ha mai dimenticato le sue origini e l’unico uomo che abbia mai amato, il padre di Sandra, anche se a Parigi Pierre le fa una corte serrata e vuole sposarla.

Aldo: postino del paese, ragazzo di buon cuore, amico di famiglia. Si innamora diSandra, ricambiato. Ma appena lui cerca di rendere più ufficiale il legame, lei si “ritira” e lo terrà a lungo sulle spine.

Renato: medico amico di Duilio, cura Teodoro. Da giovane aveva avuto molte donne, tracui Maddalena, di cui si era innamorato. Poi litigarono e Maddalena sparì. Quando vede Sandra gli viene il dubbio che possa essere sua figlia. Quando il dubbio diventa certezza Renato aiuta Sandra in ogni modo.

Vito: malvivente maldestro che entra in casa Caraffi fingendo di essere interessato aLenka. Assoldato da Pierre, dovrebbe rapire per finta Sandra, cosìcché Pierre possa arrivare a liberarla, obbligando Maddalena a legarsi a lui per riconoscenza…

Giacinta: postina nuova in addestramento, un po’ tonta, un po’ strana, un po’ maldestra,ma di buon cuore. Fa gli occhi dolci ad Aldo, che la userà per far ingelosire Sandra.


4

ATTO PRIMO

Un soggiorno con tre porte: una conduce all’esterno, una all’interno verso la cucina, una all’interno verso le camere. È un mattino. Rosa sta sistemando il soggiorno e parla col marito Duilio.

Scena 1: ROSA, DUILIO

ROSA

Duilio, agh vet tè a fer un poo d’espèisa incoo?

DUILIO

Sé, dai, agh vagh a pée, che sta stmana j’ò fat poch movimèint…

ROSA

A dir la veritèe jer matèina t’èe andèe a còrer per dòu or, jerdlà t’è

andée in palèstra…

DUILIO

Sé, perché mè a vòj stèer in forma. Guerda che anch mè zio a 50

an l’à tachée a feres 5 chilometer al dé, tòtt i dé

ROSA

E difati ades egh n’à 65 e nisòu al sa indo l’è

DUILIO

Comunque mé a la mè linea agh tégn. Cosa gh’è ‘d mèel?

ROSA

Gnint gnint, và pòr là. Basta ch’et tògh còl ch’et gh’èe da tor!

DUILIO

Sicur! E a tògh anch al necesari per justèer col rubinétt dal bagn

ch’al perd. E a tè, in cà, cosa ‘t manca?

ROSA

Egh vrée un poo ‘d pan, l’oli e pò…  dòunca…cosa faghia incoo

da disnèer? Mah, a farò al cotolèti col patedi fréti

DUILIO

E la tò dieta?

ROSA

Mo lesa stèer la dieta, che per ‘na volta en fa gnint…

DUILIO

Còsta al’ò bèle sintuda. Però Renato, al dutòur, al t’à détt diferent.

E t’à consigliée d’ander dal dietologh e feret fèer ‘na dieta aposta

ROSA

An gh’ò mia bisògn ed dieta. T’un vèdd un po’ più in cherna sol

per colpa dal sciampo ch’a drov

DUILIO

Ma cosa gh’èintra al sciampo?

ROSA

Ma  per  forsa,  ind  al  bocètt  e  gh’è  scrétt  “per dare corpo e

volume”, ma adèss a l’ò sméss…

DUILIO

Ah, j’ò capii, e alora cosa drovet a laveret i cavii?

ROSA

A drov al detersiv di piat…

DUILIO

Beh, ma sit mata?

ROSA

No. Sòuvra e gh’è scrétt: “toglie il grasso, anche quello pù difficile”

DUILIO

Rosa, scoltom mé, bisògna sol ch’et magn meno roba e meno

condida, come l’à détt anch Renato, al dutòur. Ma s’et vée dal

dietologh l’è mèj. Lò et fa al pian.


5

ROSA

S’et cuntèint e a vagh dal dietologh, um portet al lago di Garda

pr’al noster aniversari?

DUILIO

Sol se t’um dé a mèint, perché s’et vèe avanti acsé, per portertegh

tòta em tòca ad feregh du vias

ROSA

(stizzita)  Còsta  la’n  m’è  mia  piasuda,  se  propia  t’al  voo  savèir.

Guèerda che mé, a lavèer, stirèer, pulir… a me stòff. E a mé la

stufaja la’m métt deblèsa!!!

DUILIO

E alora et magn quelinin… Vera?

ROSA

Del volt nuetri dòni a sròm anch grasi, e va bèin, ma ueter òmi a

sii pèis anch quand a sii mègher!!! Lé en gh’è dieta ch’e tégna…

DUILIO

Per torner a la spèisa, tulòm un poo d’insaleta, no? invece ad fèer

dal patedi fréti…

ROSA

Mo sé, alora tò al pan, l’oli, un pòo d’insaleta, e 5-6 fèti ed tachin

DUILIO

As vèdd che t’è dvinteda moderna! Es dis mia tachin! Al tachin

l’è col ch’al justa a scherpi, o anch còl ch’al taca i manifèst. Al

tachin ch’et dii tè, col ch’es magna, in dialètt l’è al pit. (Bùssano)

Scena 2: ROSA, ALDO, DUILIO

ENTRA ALDO (da ESTERNO)

ROSA

(va ad aprire ) Ciao, vin pòr, Aldo

ALDO

Bundé. J’ò portée la posta

DUILIO

Dé pòrr che t’ée portée al bolèti!

ALDO

No, invece e gh’è anch ‘na lèttra

DUILIO

T’ée détt… “ANCH” na lèttra

ALDO

Sè, perché e gh’è ‘na léttra con l’indiréss scrétt a man, e po’ e

gh’è còsti ché (le allunga)

DUILIO

Apunt, che j’in dal bolèti!

ROSA

Ma smèttla! (prende la posta e dà le bollette al marito, trattiene la busta scritta  a

mano) Còsta l’è per la Madalena, la vin da Parì!

DUILIO

Ma come, tò sorèla l’è rivèeda da la Francia giuvedé, gh’è bèle na

lèttra da Parigi? A proposit indò ela la Madalena...?

ROSA

La srà ded là, la gh’iva mel a la tèsta…

ALDO

La Sandra ela ancòra a lèt?


6

ROSA

Sé. Vot ch’et la ciama?

ALDO

No, lasèela arponser, a torn a paser quand j’ò fnii al gir, s’egh la

chev. E dopmesdé a gh’ò al secònd gir. Per fortuna e riva n’eter

pustèin a deres na man (s’avvia) A s’evdòm dop

DUILIO

Sta bèin.

ROSA

Ciao, Aldo.

ESCE ALDO (verso ESTERNO)

Scena 3: ROSA, DUILIO

DUILIO

Ma nostra nvoda, la Sandra, t’ée dét ch’l’è a lètt, lavorla mia

incoo?

ROSA

Sé, ma la’gh va dopmezdé.

DUILIO

Comunque l’è stèe un colp ed fortuna, col lavor ch’l’à catèe

ROSA

Eter ché! Mé an saiva gnan che i Catlan i serchèsen ‘na comèsa

DUILIO

Ormai l’è in prova da quesi un mèis. Em sèmbra ch’la vaga ben.

Lée l’è cuntèinta, i Catlan anca lor. E se tutt va bèin i la tosen

fésa, sèimper che tò sorèla e so fiola al decéden ed tornèer a stèer

in Italia definitivamèint…

ROSA

E pò, ormai nostra ‘nvoda la gh’à n’etee ch’la près anch penser a

mèter su famiia, e un lavor al fa comed

DUILIO

Gh’è sèimper dal tenero con Aldo, al pustèin?

ROSA

A crèdd ed sé. Lu l’è inamorèe mat, ma lé la’l fa sospirer. Al

mònd l’è cambièe. Un brev ragas, sèri, cun un lavor sicur, bisogna

mia ferel scaper.

DUILIO

Second mé anch to sorèla la srée cuntèinta se chi duu lé…

ROSA

Mé a crèdd ed sé. Anch se in Francia l’à fat fortuna e adèsa l’è na

sgnòura, la Maddalena l’è chersuda ind la misèria cmè nueter, e la

cgnòss i volor important.

DUILIO

E po’ es vèdd che la gh’à propia in mèint ed torner a stèer ché! La

vriva anch andèer a vèder clà véla lasù a Camp Elt…  S’j’ò capii

bèin, egh piasrée cumprerla per gniregh a ster con so fiola

ROSA

Sé, difati, quand tri mes fa la’s à mandée ché la Sandra, la’l’à fat

propia per vèder se a so fiola egh piasrèe ster ché.


7

DUILIO

Ma la Maddalena an gh’ala mia un òm in Francia? Come s’as-

ciamel? Pierre?

ROSA

Sé, la gh’à Pierre, ma l’um sémbra mia cunvinta. Second mé la

gh’à semper in ment l’amor ed quand l’era zovna, sé, insòma, al

peder ed la Sandra.

DUILIO

Com’erla steda la facènda?

ROSA

L’è steda che da ragasa l’à tachèe a vèdres con un, ch’an’es sa

mia chi l’era, e a un cert punt l’è armesa incinta…

DUILIO

Et m’iv détt ch’l’è partida subétt per la Francia cun na so amiga.

Còla ‘chè po’ la gh’à dée na man

ROSA

Sé. La so amiga l’era ùna ch’la steva ben, la l’à ospiteda tant che

la putèina l’è chersuda un poo. Pò la l’à tota a lavorer segh int la

boutique

DUILIO

L’è steda fortuneda, la Maddalena. Ma i soo? Tò peder, tò medra?

ROSA

Gnan i noster genitor j’in mia stèè bòun ed feregh cambièer idea. I

mée però j’in sèimper stee in cuntat, j’eren informée ed tòtt

DUILIO

Ma j’aran sofert quand la Madalena l’è andèeda via.

ROSA

J’an sofert sé! Fortuna ch’la gh’iva cl’amiga lé, na gran breva

dòna.

DUILIO

Che po’ la’s’èe maleda, no?

ROSA

Sé, un brùtt mel, povrèta

DUILIO

Ma ind al fratèimp la l’iva tota in socetée segh

ROSA

Sé, anch perché j’in stedi propia la Maddalena e sò fiola a curerla

fin a la fin, ché la sò amiga la’n gh’iva insun eter.

DUILIO

Povra dòna. ‘Na storia trésta...

ROSA

Eh sé! Comunque a srée propia cuntèinta se mè sorèla la tornésa a

ster ché. Ander avanti con j’an, ’na sorèla asvèin la pol servir, a

mé pò anch a léé, e a noster fradèll Teodoro

Scena 4: ROSA, MADDALENA, DUILIO, LENKA, TEODORO

ENTRA MADDALENA (da INTERNO CAMERE)

ROSA                     Oh, Madalena, a vèdd che t’estèe mèj… E gh’è ‘na lèttra per tè!

MADDALENA       Dabòun?


8

ROSA

Sé, la vin da Parì!!! (glie la allunga emozionata)

MADDALENA

La srà ‘d Pierre (prende la lettera) che emosiòun!

ROSA

Guèerda, am son emosionèeda mé per tè. E a mé glj’emosiòun um

mèten un vod a e stòmegh…!!! Quesi quesi a vagh a tor du biscot

(vede che Duilio la guarda male), ansi no...

MADDALENA

A la léss dop…

DUILIO

Et po’ andèeda a vèder col vilin ch’et piasiva?

MADDALENA

A Camp Elt? Sé. Eh, em pièes, em pièes!! Ma bisògna ch’egh

pèinsa a mot. Stòm a vèder con la Sandra.

DUILIO

A mé em sémbra ch’la gh’estaga bèin in Italia

MADDALENA

Em sèmbra anch a mé, ma in fin di còunt la Sandra l’è nasuda in

Francia, l’à studièe là, i so amigh la’gh’j’à là.

ROSA

Però là en gh’è mia Aldo al pustèin! (sorride)

MADDALENA

Bèh, col lé l’è vera! (sorride)

ENTRANO LENKA E TEODORO (da INTERNO CAMERE)

LENKA

(in italiano- russo, sostiene Teo in vestaglia, molto incerto, lo fa sedere) Eco qva

ROSA

Bongioren a tùtt du

MADDALENA

Ciao Teo!

DUILIO

Alora, Teo, dormito bene?

LENKA

(risponde al posto di Teo)  Da.Mentre Lenka lafava mutanta,Zignor

Teotoro tormiva como... como dire italiano... tormito come tasse

DUILIO

Veramèint le tasse an dormen mai...

TEODORO

Mé invece j’ò domii. Da quand m’an operèe, ogni tant em fa mèel

la mè gamba (tocca la gamba e fa una smorfia), pr’al rést en gh’è mèel

LENKA

Tice totore: con mofimento tutto passa, ci fuole qvalche ciorno

DUILIO

Bèin, bèin. Quand gh‘al da gnir a visiteret al dutòur, Renato?

LENKA

(risponde al posto di Teo) Totore Renato rifare tra poko, rifare atesso,

che defe dire di fisioteràpia che defe fare fecchio

TEODORO

Guarda,  Lenka,  che  sono  buono  anch’io  di  rispondere  a  mio

cognato! E po’ vècia t’esrèe po’ tè!

DUILIO

Déghel lé (sottovoce) a la sovietica! Alora a vagh a tor al pan e al pit

ROSA

(lo guarda male) E l’oli, e l‘insaleta...


9

DUILIO

Sé, anch l’oli e l’insaleta. E al necesari per juster al rubinétt. (esce)

ESCE DUILIO (verso ESTERNO)

ROSA

Mè a vagh a fer i lètt, tant s’l’à da gniir Renato a visitèer Teo...

MADDALENA

(le viene fretta) A végn anca méch’etat dagh na man,e po’ a vagh a

léser la mè lèttra. Andiamo?

LENKA

Da,zignore antare pure. Rimane qvi me per qvando arifa totore…

ESCONO ROSA E MADDALENA (verso INTERNO CAMERE)

Scena 5:LENKA, TEODORO, RENATO

LENKA

(sistemandolo  sulla  sedia)  Teotoro  mette  campa  qvi  e  pracci  qvi...

Capice?

TEODORO

Dòunca, mé i bras aj mètt indò’m pèer...!

LENKA

Komò?

TEODORO

Al comò l’è da n’etra pèerta (suona il campanello)

LENKA

Ecco totore Renato... (va ad aprire)

TEODORO

Sé, “TOTORE”… Ma sèint lé come la pèerla!...

ENTRA RENATO (da ESTERNO)

LENKA

(facendolo entrare) Totore fienetentro…

RENATO

Signora Galina, buongiorno. Salve Teodoro.

LENKA

Lenka mio nome. Galina essere…

TEODORO

Galina l’è al cognòm

LENKA

Totore pvò chiamare me Lenka

RENATO

Bene signora Lenka (poi a Teodoro) Com’andòmia, Teodoro?

TEODORO

Insòma…a  fagh  semper  j’esercési  pasiv  ch’l’à  détt  lù,  ma  cla

gamba ché la’m fa un poo mèel…

RENATO

L’è normèel. Al vedrà che quand al taca a mòves un po’ di piò, a

fer la fisioterapia com’es dévv, l’andrà ‘d méj.

LENKA

Totore... tu dice me di terapia che defe fare fecchio?

TEODORO

Ma che fecchio! Ohhh!... “Sgnor Teodoro“ t’èe da dir.

RENATO

Pròma ed decéder la terapia, dòm ‘n’ocèeda a la gamba.


10

TEODORO

Volel ch’am estènda ded là in dal lètt? Lenka…

RENATO

No, l’è mia necesari. Jerdlà j’òm fat la visita completa! Agh dòm

n’ocèeda ded ché (pausa,  lo  visita)  Tèimp ‘na stmana (guarda  Lenka)

Tempo una settimana e tornerà come NUOVO

LENKA

Canisch-na! Ci penza me a fare UN VUOVO per tutta settimana!

TEODORO

L’è giòst, dutòr, se gh’è da fer un ov agh pèinsa la Galina (ride)

RENATO

(sorride a sua volta) Al bele provèe a fer du pas, com’agh’iva détt? Agh

la chevel?

TEODORO

Un quelch pas al fagh, da l’ùss fin a la scrana, ma ad solit a drov la

carosèina…

RENATO

Al pol fer quel ed piò (fa segno a Lenka di avvicinarsi e porsi al fianco). Ades

a s‘alvòm e pò luu as pogia a la Lenka, ch’a vòj vèder (lo aiuta a

sollevarsi).

TEODORO

Va bèin... (si alza incerto) Pian, pian... èco.

RENATO

(dopo qualche passo lo fa sedere). Bene. Alora, Teodoro, da dman na bela

pasegeda ed 10 minut tùtt i dé. Ma am’arcmand, mai da per lù.

Sèimper cumpagnèe: es pogia a la so Lenka...

TEODORO

E s’am estòff?

RENATO

S’al s’estòfa es ferma un poo pò al torna a partir. Mia esagerèer! (lo

fanno sedere)

TEODORO

(tocca gamba e fa smorfia).E per la gamba? Mi dà qualcosa per il male?

LENKA

Da, totore, dare qvalcosa per male di campa...

RENATO

(annuisce a Lenka, poi a Teodoro) Alora, s’al gh‘àmèel a la gamba al pol

tor 10 gòsi, agh fagh la risèta. (fa il gesto dello scrivere) A scrivòm tùtt,

acsé an v‘esbaglièe mia.

LENKA

(porge sedia al medico) Preco totore, scrife...

RENATO

(siede e a Lenka, scandisce)  Da domani Teodoro deve camminare 10

minuti al giorno tutti i giorni, sempre accompagnato, d’accordo?

LENKA

Canishna (annuisce)Ci penza me a fare caminare fecchio

TEODORO

E dai! Perché tè t’ée zòvna!…

RENATO

(a Lenka). Bene. Se Teodoro si sente affaticato, una breve pausa e

poi riparte, capito?

LENKA

(annuisce)  Da.Io capito. Camina e poi ferma. Camina poi ferma,

camina e poi ferma, camina… (va avanti finché Renato la interrompe)

RENATO

(la stoppa) E poi ferma!!!


11

LENKA

Canisch-na. Certamente. E per male di campa?

RENATO

Se ha dolore alla gamba può prendere 10 gocce di Passamal(scrive)

LENKA

(ripete) “10 minuti caminare pocciato a Lenka, tutticiorni. Qvando

stanco fermare, qvando male di campa prente 10 cocce”

RENATO

Da, cioè propia acsé.(a Teodoro piano).Ma n’italiana an gh’erla mia?

TEODORO

Eh, sèmbra ‘d no…

RENATO

Tutto chiaro Signora Lenka?

LENKA

(avvicinatasi, annuisce convintamente con la testa) Chiaro,Da,capice.

TEODORO

E sèmbra ch’l’abia capii

RENATO

Bene. (lascia foglio sul tavolo, s’avvia). A s’evdòm tra du dé.

LENKA

Atesso antiamo fare esercizia passifa, che occi zignor Teo non

fatto ankora! (si avvia con Teodoro, lascia il foglio sul tavolo e salutano)

TEODORO

(a Lenka) Accompagnail Dottore…

RENATO

(scuote il capo) No, nessun problema, andèe pùrr. (fa segno) A vagh da

per mé, ormai a son pratich (si alza e sistema borsa per poi dirigersi alla porta)

LENKA

Dasvidania totore

TEODORO

Grasia, sgnòur dutòur…

ESCONO LENKA E TEODORO (verso INTERNO CAMERE)

Scena 6: DUILIO, RENATO

ENTRA DUILIO (da ESTERNO)

DUILIO

(entra mentre Renato esce, ha la spesa) Oh, vèh Renato!

RENATO

(è in piedi) Ciao Duilio, j’era drèe andèer

DUILIO

Ma speta un minut, alora, come l’et trovée me cugnèe?

RENATO

Bèin. Ades l’à da tachèèr a caminèer un poo tùtt i dé, ma l’è drèe

recuperer... La Rosa gh’ela mia? E po’ l’è rivée anch so sorèla, no?

DUILIO

Al sran a fer i fat, de st’ora. Ma mètet a séder 2 minut (gli indica la

sedia) A proposit, sèet chela dieta che ‘t gh’iv consiglièe, second

mé la Rosa la’n l’a mai incmincèeda!

RENATO

(sedendo) Eh,am l’imagineva, n’è mia facil. Certo che a la so etèe la

dovréss calèer un poo, per via dal colesterolo, ‘d l’osteoporosi, per

migliorer la circolasion, chi lavor lé, insòma. (riflette)


12

DUILIO

A gh’el dégh tòtt i dé. Magna meno! E vin a còrer cun mégh

RENATO

Gnint da fèer?

DUILIO

Mocché, la dis che in cà la còrr tòtt i dé e la còrr bèle asèe

RENATO

A prèe deregh quèll ch’egh cheva un poo l’aptit…

DUILIO

(si è seduto anche lui) Quèll ch’agh cheva l’aptit? La’l tos bèle!

RENATO

Ah sé? E come s’es-ciamel?

DUILIO

A s’es-ciama “CIBO”(ride).

RENATO

Comunque mèj an laminteres mia. E gh’è dal dòni che stan a dieta

tòta la véta, po’, quand et ja les, es sa mia come mai, egh vol un

sac ed sold per j’alimèint

DUILIO

L’è vera anch còl lé…

RENATO

Tè, invece, vet sèimper a còrer? E in palestra?

DUILIO

Sé. Um pies ster in forma. In tant i gh’an paura ed l’altèsa, invece

mé e gh’ò piò paura ed la larghèsa…. Ma cambiand discors, al

lavor, tùtt a post?

RENATO

Sé… Anch se dal volt e sucédd di lavor da mat!

DUILIO

Ah sé?

RENATO

Guerda,  l’eter  dé  l’è  gnu  mari  e  mujera  in  ambulatori  pr’un

prublema particolèer...

DUILIO

Che prublema gh’ivni?

RENATO

Ah, lù l’à détt che dop aver fat l’amor, la prèma volta l’à sintuu un

frèdd, un frèdd, e la seconda volta un cheld, un cheld…

DUILIO

Oh…

RENATO

Mà po’ su mujera l’è saltèeda su e l’à détt: “A gh’el spiegh mé,

dutòur! L’è ché al fòm na volta in inveren e na volta in istèe!”

DUILIO

J’ò capii… (ride). Comunque un quelchidòun l’à détt che la bigamia

vol dir avèiregh na mujera ed trop, invece la monogamia vol dir…

avèregh una mujera ed trop.

RENATO

Invece  a  cherdiva  ed  morir  dal  réder  cla  volta  ch’l’è  gnu  in

ambulatori la Norma Beretti, e la’m’à détt ch’lè dvinteda nona

DUILIO

L’è vèra, la gh’à un nvudèin mas-c, fiol ed la Lorenza, la fiola

ch’l’è andèda a stèr a Milan

RENATO

Sé, l’era tòta cuntèinta quand la’m cunteva che la Lorenza a Milan

la gh’à avuu al putèin, e ch’l’è nasuu con parto “caseario”


13

DUILIO

(ride) Per forsa, so marii l’è un casèer! Ma com’et fat a ster seri?

RENATO

Semplice, io fat cme cla volta che a na mè pasiinta egh gniva mia

in mèint al nòm d’una medsèina cla tuliva pr’i sòo dulòur… e che

la’gh déva un poo ed brusor d’estòmegh

DUILIO

E alora?

RENATO

E alora mé a gh’ò détt: “Me la descriva. Com’ela? Granda? Céca?

Bianca? Celesta?

DUILIO

E lée?

RENATO

E lée: “L’è granda, bianca e incandescenta”

DUILIO

(ride) Ta schersarée! Per forsa ch’egh bruseva a stòmegh

RENATO

(ride) Cambiand discors la Sandra, stala bèin? Tùtt a post?

DUILIO

Sé, l’è al ritrat ed la salùt. Dop cla paura ch’j’òm ciapèe quand l’à

fat l’incident in motorèin al mèis pasèe…

RENATO

L’è steda fortuneda.

DUILIO

Ma quand e s’an ciamèe ch’l’era al Pront Socors, ‘na paura! La

Sandra per nueter l’è cme na fiola…

RENATO

Ev capéss…

DUILIO

Ah, ma l’an tgnuda al Pront Socors fin a sira, e gh’an fat i rag,

j’esam, per fortuna gnint ed greev, sol ‘na quelch macadura. S’la’s

fòsa fata mèel dabòun, cosa gh’edgivia a so medra?

RENATO

Certo ch’l’è na bèla responsabilitèe.… Ma l’è andèe tùt bein. Eh

l’è brèeva cla ragasa lé, po’ adèss la catèe da lavorèer, no?

DUILIO

Sé, la fa la comèsa dai Catlan. A sèmbra che sjen cuntèint.

Scena 7: ROSA, RENATO, DUILIO

ENTRA ROSA (da INTERNO CAMERE)

ROSA

Oh, dutòur, bongioren!

RENATO

Bongioren, Rosa, cme stala?

ROSA

En gh’mel, và, an pos mia laminterom. (poi a Duilio). Beh, sit bèle

ché? E al tò gir? L’et mia fat?

DUILIO

J’ò incontrée Paolo, j’òm ciciarèe. Po’ j’ò fat la spèisa. Agh andrò

pròma ed sèina…


14

ROSA

Ma gh’et ancora lé la spèisa? E portla dedlà, no?

DUILIO

(si mette sull’attenti) Agli ordini, signora!

ESCE DUILIO (verso INTERNO CUCINA)

ROSA

(mentre esce Duilio)  Mettlainsém a la tevla, che po’ agh pèins mé

(appena Duilio è uscito, grida) Però mètt in frigo la cherna! (scuote la testa)

Un quelchidòn l’à détt che ch’j’òmen j’in come i computer: se’t’i

prugram mia, an fan gnint! (poi si rende conto che può averlo offeso) Ch’al

me scusa, dutòur, naturalmente esclusi i presenti!

RENATO

Ma ch’la’s figura!

ROSA

Ma dutòur gh’ani ofert quèll? Tosl’al café?

RENATO

No, grasia, a l’ò bèle tot. Dabòun e son a post. Alora, ala po’

incmincèe la dieta ch’agh’iva consiglièe?

ROSA

(imbarazzata) Bè, verament… ecò… mè a penseva che… sé, insòma,

a vriva incmincèer da lunedé

RENATO

Da lunedé eh? Ch’la guerda che cun la salùt an se schersa mia!

Deve perdere peso!

ENTRA DUILIO (da INTERNO CUCINA)

ROSA

Al li so dutòur, al li so. Me a cerch ed perder pèis, mò lò am trova

sèimper…Beh... ma’m déga piutost ed mè fradèll

RENATO

Com’e dgiva con Duilio, Teodoro al va bèin, pian pian as mètt a

post. Stèe tranquéll. (guarda  orologio)  A vagh, agh’ò da pasèer da

Bertoletti, col ‘d la merceria, che gh’à dée un mez infèert (si alza)

DUILIO

Oh, povrètt!

RENATO

Adèss al stà mèj. Ma quand l’à savuu che so mojera, per festegèer

al complean, l’iva prenotèe ‘na crocera alle Maldive, il cuore non

ha retto!

ROSA

Per forsa… Tirèè come l’è.

RENATO

Bisògna propia ch’e vaga. Es’evdòm prest

DUILIO

Arvèdres, Renato

ROSA

A staga bèin dutòur

ESCE RENATO (verso ESTERNO)


15

Scena 8: DUILIO, ROSA

DUILIO

Tò fradéll l’è drèè recuperèer bèin da l’operasion…

ROSA

Ma sé...

DUILIO

Adèss e srà drèè fer j’solit esercési ed tùtt i dé… con la sovietica

ROSA

(irritata) E smèttla ed ciamerla sovietica!

DUILIO

Bè? Ma d’indòva desvinla?

ROSA

E t’ò détt che la Lenka la vin da un paesin ed la Russia!

DUILIO

Bè? E alora? Apunt, l’è sovietica. Ò mia dètt gnint ad mèel!

ROSA

La  srà  anch  sovietica,  ma  l’è  na  breva  infermiera,  propia  còl

ch’egh’vriva per Teo… almeno per i prèm temp, tant ch’al posa

torner bòun ed fer da per lò, acsé dop al pol torner a cà sua...

DUILIO

Ma t’al sée che tò fradèll a mé an em dà mia fastidi. Ch’al staga

pùr ché fintant ch’l’è guarii a mot.

ROSA

At vedrèe ch’al guarìsa prèst. La Lenka la’gh fa fer tùtt j’esercési,

la’l cura com’es dèvv, la’n schersa mia (pausa) Certo che un òm a la

so etèe, sensa na mujera…

DUILIO

Oh, s’an fòsa stèe per l’operasion, a steva benesom da per lò

ROSA

Ma cosa vot ch’al faga un òmen da per lò!

DUILIO

Sé, brèeva… Guerda Gino, al farmacésta.

ROSA

Cosa vréste dir?

DUILIO

A steva sol bèin, mai un penser, mai ‘na preocupasion. Po’ l’è

andèe a sposeres! A quesi 70 an!

ROSA

Ma a ‘na certa etèe es taca a averegh bisògn, gh’è poch da fèer.

Fortuna  che  la  mè  amiga  la’m’à  consiglièe  la  Lenka,  ch’l’iva

asistii so medra. E fortuna che la Lenka l’era mia impgnèeda

DUILIO

Cun tò fradèll, iv decis per quant teimp tgnirla?

ROSA

Ancòra no. Quand Teo al gh’arà piò bisògn, basta Lenka. (vede

foglio) L’è vera ch’la fa anch d’j’etr lavorètt, la lèeva, la stira (pausa)

E cost? Ah, l’è ‘l fòj ch’la scrétt al dutòur, indò ’l metòmia, ch’en

vaga pers? Ché (lo mette sotto il vaso)


16

Scena 9: SANDRA, DUILIO, ROSA

ENTRA SANDRA (da INTERNO CAMERE)

SANDRA

Ciao, zietti…

DUILIO

Oh Sandra, bèin alvèeda… Ah, prèma l’è pasèe Aldo

ROSA

Ma al n’à mia vruu ch’et ciamésen.

SANDRA

Brev ragas, e inteligiint..…

ROSA

Però l’à détt che se gh’la cheva al torna a pasèer tra un poo quand

l’à finii al pròm gir.

SANDRA

Brev, inteligint e cun dla costansa… Agh mola mia…

DUILIO

Sèet ragasola, che per èser na francèisa t’al perel bein al dialètt?

SANDRA

Al so. Intant dialètt e francèis j’in quesi cumpagn! Po’ mè medra

la’m perla semper in dilètt, e mé a l’ò imparèe fin da céca

DUILIO

Adèss agh manca sol ch’al l’impèera la sovietica, e a sòm a post

ROSA

E smèttla ed tor in gir la Lenka, povrèta… Pènsa ch’lè armesa

vèdva, con 3 putin cécch che adèss j’in luntan, in Russia, da la

nona. Et capii? 3 ragas da alver, da mantgnir…

DUILIO

Sé… t’um l’èè bele détt… (cambia discorso) E s’e tulésen un bel cafè?

La Sandra po’, la’s è alveda adès, secònd mé…

SANDRA

Anch s’l’è quesi mezdé, al torée un bel cafè… Al vagh a fèer

ROSA

Lesa lé, al fagh mé, ch’a gh’ò anch da mèter via la spèisa e da

tacher a preparèer da disnèer. Av ciam mé quand l’è pròunt.

ESCE ROSA (verso INTERNO CUCINA)

DUILIO

Quand agh vèet a lavorèer?

SANDRA

Incoo a fagh sol al dopmesdé. A partéss vers 3 or. (Bùssano)

Scena 10: ALDO, DUILIO, SANDRA, LENKA

ENTRA ALDO (da ESTERNO)

ALDO

Permès?(a Sandra amorevole) Oh, la mè bèla principèsa la s’è alvèeda!

DUILIO

Mè a vagh a der na man a la Rosa ded là

SANDRA

Giùsta, zio, dato ch’l’è drèe fèer un lavor un bel poo cumplichèe…


17

ESCE DUILIO (verso INTERNO CUCINA)

ALDO

Cos’ela drèe fèer la Rosa d’acsé cumplichèe?

SANDRA

Al cafè! (sorride)

ALDO

(sorride) Ah, j’ò capii, es volen laseèr da nueter.

SANDRA

J’in fantastich!

ALDO

Ormai i l’an capii tùtt che tra noi c’è del tenero...

SANDRA

Ah sì?

ALDO

(si avvicina) Sol tè, e sèmbra ch’et vòj mia capiir

SANDRA

(si  allontana)  Aldo, tè  ‘t sii  un brev ragas,  mà  mé  an  sòun  mia

pròunta, incòra. Mé ‘t vòj bèin, ma però…

ALDO

(la  segue  e  la  fa  girare  verso  di  sé)  Però  cosa?  As  cgnosòm  e  as

frequentòm da quesi 3 mèis, as’evdòm e as basòm da 2. Insòma, te

t’un pies a mé, mé at pies a té... almeno, mé a crèdd, no?

SANDRA

(abbassa gli occhi) Sé… l’è sol che son mia sicura se per mé l’è ora ad

pensèer ad fermerom…

ALDO

(le solleva il mento perché lei lo guardi) L’etra sira, a mé t’um sembrev più

che sicura! (malizioso) E m’è tochée a mé fermerom…

SANDRA

Non vale: colpo basso…

ALDO

L’è sol che… an’et capéss mia, Sandra. A sòm fat l’un per cl’etra!

SANDRA

(titubante) Sé, al so, ma…

ALDO

(le prende le mani) A présen fidanseres uficialmèint! Invece ed perder

tèimp.  A  vòj  ch’a  stòm  insèm,  an  sòm  mia  piò  di  ragoasoo

(l’abbraccia)

SANDRA

(ricambia,  ma  dopo  poco  si  scosta)  Sé, ma… adès basta… (si  allontana)

Scolta, al vot un cafè? Ormai al srà pront…

ALDO

E lée la cambia discors… va bèin a turò al cafè (si avviano)

ENTRA LENKA (da INTERNO CAMERE)

SANDRA

(vede arrivare L) Lenka, viene di là a prendere un caffè con noi?

LENKA

(guarda in giro, cerca qualcosa) Gnièt, io già preso prima con latto…

SANDRA

Aldo, andòm nueter, alora, dai

ESCONO ALDO E SANDRA  (verso INTERNO CUCINA)


18

Scena 11: LENKA, VITO, TEODORO

LENKA

Ma dofe è foglio che ha scritto totore e ricetta per cocce… Era qvi

sopra tafolo. Atesso io komo fa? (cerca inutilmente) Io komo fa?

ENTRA VITO (da ESTERNO)

VITO

(entra senza bussare, si guarda intorno circospetto e sussurra) Sei sola?

LENKA

Fito! (poi abbassa tono) Lo sa, non defe fenire qvi qvando io lafora!

VITO

Ma dai, piccola, che non c’è nessuno (si avvicina per abbracciarla)

LENKA

(si ritrae) Hvatit!Pasta.Io non pvò…Te smette, capice?

VITO

Ma perché devo smettere, sei così bella!

LENKA

(preoccupata, guarda verso cucina) Te fa fia,prima che fiene qvalcuno…

VITO

Io vado solo se mi prometti che stasera ci vediamo

LENKA

Ma io…

VITO

Ti aspetto stasera

LENKA

Io può solo qvando fecchio torme

VITO

Allora facciamo stasera alle 10…

LENKA

Dofe…?

VITO

Al solito capannone, quello che ho affittato a Bosco Selvaggio

LENKA

Ma ezzere 6 chilometri!!!

VITO

Embé? Prendi la bici della ragazza, no? E’ ancora buona stagione!

LENKA

(incerta) Io non promette, ma…

VITO

Invece promette… se no (si avvicina e alza la voce) VENGO IO QUA

LENKA

Hvatit! Pasta.  Io  cerca  di  fenire.  (sente  voci  provenienti  dalla  cucina,

abbassa il tono) Adesso fa, fa fia! (lo spinge fuori)

VITO

Va bene, ti aspetto, bella pollastrella…

LENKA

Gnièt ‘polastrella’,(con orgoglio)io Galina Lenka…(lo spinge fuori)

ESCE VITO (verso ESTERNO)

LENKA             (sospira, siede) Io non sa se Fito pvò essere buonoPAPAper miei figli

ENTRA TEODORO (da INTERNO CAMERE)

TEODORO (col bastone, s’affaccia poggiato allo stipite, incerto e stanco) Mé a dégh ed no!


19

LENKA

(si alza veloce a sostenere Teo)Cosa fa? Non defe caminare senza Lenka!

TEODORO

J’ò provee... Dal bagn a gnir ché e gh’era poca streda…

LENKA

(mentre lo accompagna a sedere) Se totore sa…

TEODORO

… Mi brava

LENKA

Da, totore brafare.(poi severa)Teotoro non fa più! Io stata chiara?

TEODORO

Sissignora! (si siede affaticato) Ma… Lenka, chi erel cl’element ch’l’è

andèe fòra adès? (indica)

LENKA

Te fisto tutto…

TEODORO

J’ò vést sé. A gh’ò anch j’ocèe…

LENKA

Te sentito tutto

TEODORO

Sicur. I m’an operèe a na gamba, mia aglj’urècc (indica le parti)

LENKA

(china la testa) Qvello essere Fito

TEODORO

Ah, si chiama Vito, cl’element lé?

LENKA

Da, forse Fito essere buono PAPA per Igor, Sfetlana e Serghej,

miei pampini

TEODORO

(scettico) Mhhh…Non sono micca tanto convinto, alset Lenka…?

LENKA

(dispiaciuta) Te non piace Fito?

TEODORO

(scuote il capo) Micca tanto, a dir la veritèe…

LENKA

(risentita) Te non conosce Fito. Lui dice cheamare me…

TEODORO

La srà… intant at fa pedaleer (fa gesto) per 6 Km in biciclèta ed sira,

invece di venirti a prendere con la macchina. E po’ pr’andèer int

un capanon! Un capannone non è molto romantico (scuote il capo)

LENKA

Tu non capisce… Lui non afere casa adesso, lui essere qvi da

poco, ma poi afere casa e laforo e me sposare, se Lenka fuole…

TEODORO

E Lenka vuole?

LENKA

Lenka non sa se fuole…

TEODORO

Meno male. Non tutto è perduto! A pròm ancòra sperèer ch’la

vaga bèin.

FINE ATTO PRIMO


20

ATTO SECONDO

Alcuni gg. dopo. Stesso soggiorno. I Caraffi hanno pranzato. Sul tavolo tovaglia, bottiglie, bicchieri.

Scena 1: SANDRA, DUILIO, ALDO, GIACINTA

SANDRA

J’ò magnèe un poo tròp…

DUILIO

Ma quand un al lavora, al n’è mai trop!

SANDRA

A dir la veritèe, stamatèina gh’è stèe da còrer tùta matèina. Quesi

quesi a vagh a ‘zachèrom un poo, pròma ad torner a lavorèer

DUILIO

Spèta che tulòm al cafè. (verso cucina) Rosaaaa! Mèt so al cafè!

A tò medra gh’e srà pasèe al mel a la tèsta? L’à gnan magnèe..

SANDRA

Ogni tant egh sucèd. E quand agh ciapa, bisògna ch’la staga a létt

a oc sarèe fintant ch’egh pasa. La magnarà dop, preocuperet mia,

zio. (Bussano)

ENTRANO ALDO E GIACINTA (da ESTERNO)

ALDO

Bundé. Ciao, Sandra.

SANDRA

Ciao.

ALDO

Siv drèe magneèr? Scusèe l’orari, mo incòo m’è gnu tèerd.

DUILIO

No no, j’òm finii, vin pùr dèinter (vede Giacinta che era dietro in disparte)

Ansi, gni dèinter.

ALDO

Còsta l’è Giacinta, la nova pustèina, l’à tachèe incoo.

GIACINTA

Bongiòuren.

DUILIO

Bongiòuren, Giacinta. Sgnòura o sgnurèina?

GIACINTA

(tutta pimpante) Signorina…mel luntera

DUILIO

Ah… “Melluntera”… Al n’è mia un cugnòm ded ché!

GIACINTA

(tutta pimpante) Ma no,l’à capii mèel!  Sgnurèina, ma mel-luntèra!

Cioè a sun sgnurèina, sé, ma a sper per mia trop tèimp ancòra…

SANDRA

(sarcastica) Al mè cugnòm l’è un bel poo diferèint…

ALDO

Eter chè! A sòm in riterd con al gir ed la matèina. Doviva aver

finii un’ora fa, ma Giacinta la gh’à da imparèer, al tèimp agh vol...

SANDRA

Sgnurèina, el brèev Aldo a insgneregh?


21

GIACINTA

(pimpante) L’è brèev sé! Igh’an détt “Inségnegh tùtt” e lù al ml’à

insgnèe… I gh’an détt “fagh vèder cme l’è al lavor” e lù al m l’à

fat veder”

DUILIO

(un po’ perplesso) Insòma, esegue alla lettera, a vòj dir… l’è precis…!

GIACINTA

Eh sé! As dà da fèer che guai! Al m’è sèimp’r atach. E mé son

propia  smaniosa,  a  gh’ò  sèimper  tanta  vòja…  (lo  guarda  rapita)

d’imparèer

DUILIO

Es capéss subétt ch’l’è piina ed bòuna volontée…

SANDRA

(un po’ irritata) Ma sicur ch’ès capéss… L’èpiina…  (fa il gesto della

stazza) ed bòuna volontèe

ALDO

Alora Giacinta, gh’la dèet tè la posta?

GIACINTA

(tutta pimpante) Certo, Aldino.

SANDRA

Ah, a sìì in cunfidèinsa, av dèe dal tè… Aldino…

ALDO

Eh bé, sé, l’è na colega…, pò a gh’òm sò per zò la stèsa etèe

GIACINTA

(tutta pimpante a Sandra) E po’ sgnurèina, non solo ch’e mé e Aldino a

gh’òm la stèsa etèe. J’ò anch savuu che Aldo agh pièes tant al

basket, e anch a mé. (s’avvicina a Aldo smorfiosetta) A sper che st’etra

stmana  am  porta  a  vèder  la  partida  ed  la  nostra  squedra,  la

“Mosinbòun”

SANDRA

(alza gli occhi al cielo) Mhhh…

ALDO

Alora Giacinta, gh’la dèet la posta sé o no?

GIACINTA

Ma certo, e pò, dato che mé a sun Giacinta, ùna ch’la lavora con

dla spinta, a l’ò bèle divisa tùta la posta, cugnòm per cugnòm (cerca

nel borsone) Es pol mia sbagljèer. Caraffi, giùst?

DUILIO

Giùstissimo!

Scena 2: ROSA, ALDO, SANDRA, GIACINTA, DUILIO

ENTRA ROSA (da INTERNO CUCINA)

ROSA

Al piò l’è fat e al cafè l’è sò. Ciao, Aldo, chi ela cla sgnurèina ché?

ALDO

L’è la mè nova colega, l’è drèe imparèer al mistéer

SANDRA

(tra i denti) Sé, un di mistéer più vècc dal mònd…

GIACINTA

(tutta pimpante, stringe, scuotendola, la mano di Rosa) Piacere, Giacinta, la

postina ch’la gh’à ‘d la grinta!


22

ROSA

Piacere, Rosa (sorride) che appena può si riposa. Mo che bèla ragasa,

piina d’energia

SANDRA

(sottovoce) Sé, piina, piina. (indica la stazza) Fin trop…

DUILIO

Pròmia ofrirev quèll? Un cafè? O gh’iv ancòra da magnèer?

ALDO

No, grasia. Scapòm via subét, ormai l’è 2 or.

GIACINTA

(tutta pimpante) Sé andòm, i mée i m’aspèten per disnèer, epo’ a gh’ò

anch da fèer un selt per porter la machina in oficina

ALDO

Ah, an’l sajva mia. Gh’ala di problema?

GIACINTA

(tutta pimpante) Eh, sé, la gh’à quèll ch’en va mia: (poi preoccupata) la

conténua a ciaper dal multi…

DUILIO

(sorride) Ah, certo cheen gh’è mia piò al machini ed na volta!

ALDO

Dai, Giacinta, andòm.

GIACINTA

Sé, andòm, che po’ e taca al gir dal dopmezdé, che s’agh’ii badèe,

al vin sèimper dop a còl ed la matèina… (si avvia all’uscita per prima)

DUILIO

(perplesso) Andèe mò là, alora e stèe bèin

SANDRA

A s’evdòm

ROSA

Arvèdres, ragas

ALDO

(piano) Ciao, principèsa(le manda un bacio)

SANDRA

Cun tegh comunque a n’in parlòm…

ESCONO ALDO E GIACINTA (verso ESTERNO)

Scena 3: SANDRA, ROSA, DUILIO

SANDRA

A vrée arponsèrom un brisin, che vers 3 e mez em tòca tornèer in

negosi… Al cafè al togh po’ dop.

ROSA

Sé, va a zacheret. Et ciam po’ mé

SANDRA

Sé, ades a vagh… (pausa) Verament a vriva dirov un quèll, ma… an

vréss mia ferov preocuper

ROSA

(allarmata) Cos’è sucéss?

SANDRA

Ecò, vèdet, zia, t’è bèle preocupeda…

DUILIO

Tè spieghet, che po’ a guardòm, se gh’è da preocuperes

SANDRA

Mah, l’è che jerdlà, quand a son riveda al negosi in biciclèta, em

sémbreva ch’egh fòss un quelchidòn ch’um guardeva


23

ROSA

Oddio

SANDRA

Però am son volteda, j’ò guardée, ma en gh’era nisòun…

ROSA

Et guardée a mot? Magari al s‘era scòs…

SANDRA

Sé, j’ò guardée bèin. En gh’era nisòun…

DUILIO

Alora l’è stèe un falso allarme…

SANDRA

Sé, sé… Sol che… (esita)

DUILIO

(allarmato) Sol che?

SANDRA

Sol  che  anch  stamatèina  a  gh’ò  avuu  la  stèsa  impresiòun,

cumpagn. Come se quelchidòn em gnèss adrée…Mah

ROSA

Come’s fa a preocuperes mia? (mano allo stomaco) Bisògna che magna

quèll, perché mé quand a sòun preocupèeda, an so mia al perché,

ma  um vin n’aptit…

DUILIO

(occhiataccia)  Mé adéggh ch’l’è mia un bel lavor, l’et détt con tò

medra?

SANDRA

Sé, a gh’ò détt quèll, ma forse e srà sol la mè impresiòun...

ROSA

O mama, mè nvoda l’è in perecol!

SANDRA

Ma no, e srà la paura ch’la’m fa di brùtt eschers. In fin di cont en

gh’era nisòun. Al fat l’è che’n son mia sicura, l’è per còl lé ch’an

vriva mia dir gninto.

DUILIO

No, no t’èe fat bèin. Adés a gh’estòm atènti. Quand at vée fòra et

guardòm fin a la curva lazò, e tè apena et riv in negosi t’as ciam.

ROSA

L’è vera ch’l’è mia luntan, ma an’es sa mai…

DUILIO

Po’ s’et dovés capiter ancòra d’an sintiret mia sicura, et egh port

mé a lavorer

ROSA

Brèev, Duilio!

SANDRA

Eh! Del volt a sèint la mancansa d’un pèder. Ma per fortuna egh si

ueter. Grazie, zio. Ades a vagh ded là a un poo.

ROSA

At ciam mé tra un’ora, se t’et sii mia ancòra alvèeda.

ESCE SANDRA  (verso INTERNO CAMERE)

ROSA

Eh, l’è chersuda sèinsa un pèder, e na dòna, seinsa un peder l’è

facil ch’la mùcia dal pauri, dagli insicurèsi…

DUILIO

Ma a tè, tu surèla t’ala mai détt gnint ed so peder?


24

ROSA

Et l’ò bele détt! La’n’à mai détt gnint a nisòun. Cla testa dura lé

DUILIO

A proposit ad testi duri… Teodoro e la sovietica j’ini ded là?

ROSA

Sé, j’en in cusèina a bader al cafè, e a bèvrel. Ma et sintuu cmè

discutiven  stamatèina  menter  che  feven  clasiòun?  Sembreven

marii e mujera

DUILIO

Lù al la capéss, anch s’la pèerla sovietich…

ROSA

Ah ma lée la’s fa capir, veh?

DUILIO

Eter chè!

ROSA

Andòm dai, ch’a tulòm al cafè anch nueter

DUILIO

Mé al tògh dop. Prèma a vòj justèer col rubinètt ch’al perd ind al

bagn, che in chi dé ché an gh’l’ò mia ancòra caveda. Agh vagh

subétt, che po’ a vagh anca mè a fer al mè solit pislèin e dop a vòj

fer na bèle corsèta. Dai, vin a caminèer anca tè!

ROSA

Ma figuret!  Mé a fnéss ed sistemèer in cusèina, po’ a pas da la

Gélda, ch’egh l’ò prumèss. Forse al cafè al tògh con la mè amiga

DUILIO

Guerda che a fèer dal cicer e a magner la torta ed la Gélda, et cala

mia la pansa, veh!

ROSA

Dai, va là

ESCE DUILIO  (verso INTERNO CAMERE)

ROSA

(suona telefono) Pronto. La Madlene? Uì…Sì, Sgnor Pierre, la

Madlèn sta riposando ch’la gh’à mel… a la tètt. Eh sé… (pausa)

Cl’ascolta Sgnor Pierre, si vù plè polel ciamer plu tard, cioè vers

sira? Uì… Sé suar… Bien bien. Arvedres, cioè (si dà un tono nobile) O

revuar (riattacca, poi porta alcune cose in cucina)

ESCE ROSA  (verso INTERNO CUCINA)

Scena 4: LENKA, TEODORO, ROSA

ENTRANO TEODORO E LENKA  (da INTERNO CUCINA)

LENKA             (regge Teodoro che cammina incerto) Piano, piano, antare piano, capicecosa io tice?

TEODORO Va bèin andèer pian, ma mia cmè na lumega, se no cosa servèss?


25

LENKA

Te non ascolta mé, non ascolta totore! Te non ascolta nessuno! Te

ascolta solo tua focina dentro testa di fecchio!

TEODORO

Eco che tacòm n’èetra volta… (alterato) Ricominciamo, Lenka? Tè,

vèdet, Lenka, (alza la voce) devi un po’ starmi su da dosso, et capii?

LENKA

Io  non  capice.  Te  à  befuto  troppo  caffè!  Tu  proprio  molto

antipatìco qvando così nerforoso e acitato

TEODORO

Acitato a mé? T’sii tè acida...

ENTRA ROSA  (da INTERNO CUCINA)

ROSA

Teodoro, a sun cuntèinta di progres che’t fèe. Brèev.

TEODORO

(mentre si siede aiutato da Lenka) La Madalena indo’ela?

ROSA

La gh’a un di so mel ‘d tèsta. La gnirà zò quand al gh’è pasèe

TEODORO

La’s fermarà un poo stavolta…

ROSA

L’à dètt fin vers la fin dal mes…

TEODORO

Pù o meno quand andrò via mé. Sèimper se vagh avanti acsé…

ROSA

Mia aveiregh présia. Et torn a cà sol quand t’è a post del tùtt

LENKA

Te continvare così, che mettere a posto, e così Lenka finire suo

sacroficio con vuomo impossipilo!

ROSA

T’è pasèe al mèel a la gàmba?

TEODORO

Sé, sol quand a la sfors un poo la’m fa mèel, ma a tògh al gòsi

LENKA

Te ha manciato, te à camminato, atesso te defe riposare prima che

fiene totore a fare controllo

ROSA

Quando viene il Dottor Renato?

LENKA

Totore fiene a cinqve

ROSA

Alora va a rponseret un poo, Teo. E anche lei si riposi, Lenka.

TEODORO

Andòm, alora (si alza aiutato da Lenka)

LENKA

Da, io à molto bisogno di riposo dopo tutte qveste discussiona che

non serfe a niente con fecchio scleratìco (si avvia sostenendolo)

TEODORO

(mentre escono) A chi? Scleratìca t’e srèe po’ tè!

ROSA

Mah (scuote capo, poi a voce alta al fratello mentre esce) Mé a fagh un selt da

la Gélda mo tòuren subét


ESCONO TEODORO E LENKA  (verso INTERNO CAMERE)


orologio)

esce)

26

ROSA       (mentre sistema) A vagh propia a tor al cafè da la Gélda, ch’l’è un pòo ch’agh’el prumètt, e po’ la fa na crostadèina che mmmh! Acsé agh port anch indrée al léber ed ricèti ch’la’m’à imprestèe (lo prende) Ma a toren prést ch’a gh’ò ancòra da mèttr a post ded là… e po’ (guarda tra un poo a gh’ò da ciamer la Sandra. (prende libro, borsa  ed

ESCE ROSA (verso ESTERNO)

Scena 5: LENKA, VITO

LENKA

(dopo pochi secondi rientra parlando al cellulare). Io ha tetto di no.Te non

pvò! Fengo io tomani… Gnièt, te non pvò. Zignora Rosa essere

fuori, ma altri essere tutti in casa per riposino… Ah te sa qvesto?

Ma te come fa a sapere? Te à fisto?

ENTRA VITO (da ESTERNO)

VITO

(entra senza bussare, chiude cell) Sicur ch’j’ò vést, j’era ché fòra

LENKA

(Chiude cellulare e lo appoggia sul divano) Fito! Lo sa che te non defe fenire

qvi… qvando io lafora!

VITO

(si avvicina) Ma dai, dammi un bacetto che non c’è nessuno. Ormai

conosco le abitudini di questa famiglia.  De st’ora i dormen, la

sgnora l’è apena andèeda via…(allunga le mani).

LENKA

(si ritrae) Hvatit. Smette. Te pensa sempre a cose…lombriche!

VITO

Ma tesoro! Rilàssati. Devi abituarti, se dobbiamo vivere insieme

LENKA

Oh, alora…te sposa me?

VITO

(esita) Ehm… Ma certobaby! Staremo insieme, te l’ho già detto.

LENKA

Te à trofato laforo atesso?

VITO

Più o meno… Se va in porto un affare… avremo di che vivere

tranquilli

LENKA

Che  pello!  Così  io  chiama  qvi  anche  i  miei  pampini:  Serghej,

Sfetlana e Igor! E anche mia fecchia mamma Cioska…

VITO

Certo, perbaco, anch la Cioska… ehm… Però, adesso, hai ragione

tu, meglio che vada, che non arrivi qualcuno… E poi ho da fare…

LENKA

Te andare. Io fiene qvando fecchio fa in ospetale a fare racci


27

VITO

Sì, ciao, pollastrella (esce)

LENKA

Gniet. Io no polastrella,(con orgoglio)io Galina Lenka.(lo spinge fuori)

ESCE VITO (verso ESTERNO)

LENKA

Uff, qvello essere fuomo che io non sa se essere ciusto per Lenka.

Io atesso defe chiamare mamma Cioska. (si guarda intorno) ma dofe io

ha messo telefono (cerca e lo ritrova sul divano)

Scena 6: DUILIO, LENKA, ROSA, SANDRA

ENTRA DUILIO  (da INTERNO CAMERE)

DUILIO

Ah Lenka. (si guarda intorno) La Rosa è già andata?…

LENKA

Da. Essere antata da signora Célda… ma tornare supito

DUILIO

Sé, subito… s’la’s mètt a ciciarèer… Teodoro, dormel?

LENKA

Da. Io atesso fa. Io defe telefonare a mamma Cioska

DUILIO

Sé ch’la vaga pòrr. Ah Lenka, non adoperi l’acqua del rubinetto in

bagno fino a stasera.

LENKA

Da. Io capice!

DUILIO

Brèeva

ESCE LENKA (verso INTERNO)

DUILIO

(quando Lenka è uscita scuote la testa e ride) la Galina ch’la telefona a la

Ciosa… a sòm a post! Adèss aspet che tòurna la Rosa, ch’egh

dégh pr’al bagn, e po’ s’egh la chev a vagh a fèer al mè pislèin. E

dopo corsettina, e poi addominali cm’es dèvv!

ENTRA ROSA (da ESTERNO)

DUILIO

Ah, ma t’èè ché. T’èe fat prèst!

ROSA

La Gélda la’n gh’ée mia a cà. La srà da so sorèla. Vrà dir ch’egh

vagh edman.

DUILIO

Povra Rosa et’è andèe a mèel la crostadèina, eh?

ROSA

Al sèet indò t’gh’èe da andèer?

DUILIO

Sé, a fèer al mè pislèin. Ma forse incoo a sèelt, dato ch’a vòj

andèer a còrer… E dai, vin cun megh!


28

ROSA

Mo gnan st’um pèegh! E al rubinètt? Gh’l’et caveda à justerel?

DUILIO

Sé, però as pol mia drover fin a stasira

ROSA

E alora al druvòm mia

DUILIO

Ah, ricordet pò ed ciamer la Sandra

ROSA

(guarda l’ora) Eh sé, l’è quesi ora!

ENTRA SANDRA (da INTERNO CAMERE)

SANDRA

(entra con borsetta)  A sun bèle ché.O’ mia durmii,però am sòun

arponseda. Ades a togh la mè biciclèta e a vagh.

ROSA

Pròma d’andéer, vot un cafè?

SANDRA

No, no am ferom al bar, al tògh lé. Ciao.

DUILIO

Ciao. Va pùr. Nueter at guardòm ded ché.

SANDRA

Sé, es’evdòm stasira.

ROSA

Dà un colp ed telefono, quand et riiv in negosi! Se nò em’armagn

un’ansia ché ind la bòca de stòmegh, e mé…

DUILIO

(scimmiotta la moglie) “E mé quand a gh’ò l’ansia em vin na fam!”

ROSA

Veh, coco…

SANDRA

(sorride) Ciao, zietti!

ESCE SANDRA (verso ESTERNO)

Scena 7: ROSA, DUILIO, MADDALENA, TEODORO

ROSA

L’è na breva ragasa. Em sréss piasuu averegh na fiola come la

Sandra… Che pchée che nueter an gh’n’ òm mia avuu, ed fio!

DUILIO

Eh, sa vot mai, l’è andeda acsé… Scolta, ma ‘n vinel mia Renato

incoo a visitèer Teodoro?

ROSA

Mè crédd ch’al végna più terdi. Vers 5 or

DUILIO

Comunque Teodoro j’ò vést ch’al taca a andèer da per lù.

ROSA

J’ò vést anca mé. E la sovietica la’gh breva, ch’la’n vol mia…

DUILIO

Vè! Et l’’è ciameda “sovietica” anca té.

ROSA

L’è colpa tua che ‘t la ciam sèimp’acsé! T’um fèe sbaglièer, t’um

fèe! (indica finestra) Piutost, guerda se’t vèdd la Sandra per la streda


29

DUILIO

(guarda fuori da finestra).  Sé, l’è là ch’la va. L’è quesi riveèda a la

curva (pausa). Ecò, l’à vultèe adèss. (torna verso la moglie) Ma set che

Teodoro al m’à dètt che la sovietica la’s vèdd cun vòun?

ROSA

Em l’a dètt anch a mé. E srèss un bel lavòur s’la catèsa un om

sèri, ch’egh vol bèin e ch’egh dà na man a tirer su i soo fioo.

ENTRA MADDALENA (da INTERNO CAMERE)

MADDALENA

(mentre toglie la pezza dalla fronte) Finalmèint l’è pasèe un poo

ROSA

Oh Madalena, t’è gnan magnèe. Et escheld quèll…

MADDALENA

No, adèsa no. Aspèta. Dop. La Sandra ela bele andèeda?

DUILIO

Sé, l’è apèina andèeda da poch.

ROSA

Ma’t l’ala détt che la gh’à l’impresiòun d’èser oserveda?

MADDALENA

La’m l’à détt… A dir la veritèe a sòun un poo preocupèeda…

DUILIO

Et  vést?  Es  pol  eser  preocupèe  anche  sèinsa  magnèer  in

cuntinuasiòun. Veh, Maddalena, mé a crèdd ch’en sia gnint, ma

bisògna ch’agh’estòm atèinti, n’es sa mai! A l’òm tgnuda d’occ

fin a la curva, pò la ciama quand la riva in negosi

MADDALENA

J’i fat propia bèin. Grasie… A gh’aréss anch da ciamèer Pièrre

ROSA

Ah Madalena, l’à telefonèe lò. At torna a ciamèer stasira, l’à

détt… Ma scolta, vot propia mia magner quèll?

MADDALENA

No, s’a magn adèss em tòurna mel a la tèsta. Magari un gòss ed

tè, s’e pos

DUILIO

Ma te schersarèe!!!!.

ROSA

Ma sicur! Vin cun megh ch’andòm a preparerel (s’accingono a uscire)

ENTRA TEODORO (da INTERNO CAMERE)

TEODORO

(incerto col bastone) A sunbèle stòff d’ester a lètt.

DUILIO

Mé invece egh’andréss luntera....!!!!.

ROSA

(va incontro a Teo) Teo! Et poo mia girèer da per té

TEODORO

A pos, a pos! Det a mèint a la sovietica?

ROSA

Bè, incmincet anca tè?

MADDALENA

Sta atèinti piutost d’esagerèer mia!

DUILIO

(gli indica la sedia) Mètet a seder.


30

MADDALENA

Vot un po’d tè?

TEODORO

No, no, gnint che tra tè e cafè dop e dvèint (imita Lenka)nerforoso

e acitato

ROSA

(A Maddalena) Vin via ch’andòm a ferel.

ESCONO ROSA E MADDALENA (verso INTERNO CUCINA)

Scena 8: DUILIO, TEODORO

DUILIO

Indov’ela la sovietica?

TEODORO

La dorma cme n’angiolètt

DUILIO

Come srèe a dir ch’la dorma?

TEODORO

An n’in priva piò. La dis sèimper sò! S’et sajéss! E alora pròma a

gh’ò mess 20 gòss ed tranquilant ind al cafè

DUILIO

Mo et edvintèe mat? E indo glj’èet catedi cal gòsi lé?

TEODORO

Em a gl’iva dedi al dutòur dop a poch ch’i m’iv’n operèe, da torli

quand an gh’la caveva mia a durmir

DUILIO

Quand la’s dèsda…. Et la sèint!

TEODORO

S’l’è per col lé a la sèint ed cunténov! E po’, vè, mèel ch’la

vaga… al bostèin dal gosì l’è ancòra piin…

DUILIO

Ma smèttla! La t’à ajutée e un bel poo. S’la’n gh’era mia lée!

TEODORO

Còl lé l’è vera. Ma la’n tèes mai!

DUILIO

Mé, ed dòni ch’al tesen, an n’in cgnòss mia…

TEODORO

La gh’à sèimper ragiòun lée, la vol sèimper l’ultma parola

DUILIO

Eh, l’è na fèmna, l’è normèel…

TEODORO

Però bisogna dir che ind al sò lavor l’è breva …

DUILIO

Po’ et dirò ch’l’è anch ‘na bèla dòna…

TEODORO

Sé, en gh’è meel…

DUILIO

E secònd mé l’è drèe afesioneres a tè.

TEODORO

Ma va là. Et mia vèst come la’m trata?

DUILIO

L’è sol aparèinsa. La’n s’in torée mia acsé tant s’en gh’interesésa

mia gnent ed té. T’al sée che “chi diprezza ama”


31

TEODORO

Tè crèdet?

DUILIO

Eter  ché!  A  guardèer  a  mot,  la’n’s  cumporta  mia  come

n’infermera, ma piutost come ‘na mojera. ‘Na quelch volta a j’ò

sintuu al vostri discusiòun…

TEODORO

Comunque se l’an sbasa mia un poo la crésta, cla Galina lé… (ride)

DUILIO

(ride)

Scena 9: ALDO, GIACINTA, DUILIO, TEODORO

ENTRANO ALDO E GIACINTA (da ESTERNO)

ALDO

Cumpermes?

GIACINTA

(tutta pimpante) A sòm ancòra ché….

DUILIO

Ma con al gir dal dopmesdé andev mia da cl’etra pèerta?

ALDO

Del volti sé. Del volti no. Dipènd.

DUILIO

Ah, dipend. Perché difati mé et vèdd mia tùtt i dé al dopmesdé…

GIACINTA

(tutta pimpante) Al m’à détt Aldino che dipènd da còl ch’j’òm fat a la

matèina, col che s’è armes da fer, gli urgiinsi…

TEODORO

Gh’iv anch dagli urgiinsi?

ALDO

Eh sé. Insòma, del volt a fòm al gir dapertùtt, a la matèina e anch

al dopmezdé, ma mia sèimper.

DUILIO

J’ò capii. Cioè no, ma l’è listéss. Alora gh’è ‘d l’etra posta?

GIACINTA

(tutta pimpante) Quesi, cioè… non esattamente

ALDO

L’è che as sòm acort che int la borsa e gh’era còsta che (estrae una

lettera),che pròma an l’òm mia vésta

GIACINTA

Dòunca, precisòm: an l’òm mia vésta perché la’n gh’era mja

ALDO

Lée l’insést a dir ch’la’n gh’era mia…

GIACINTA

(tutta pimpante) Al dégh perché al so! A l’iva prepareda méla posta

d’i Caraffi. Et dégh che la’n gh’era mia! Lo dice Giacinta, la

postina convinta!

DUILIO

Alora come gh’ela rivèeda lé denter? (indica la borsa)

ALDO

S’la’n gh’era mia, vol dir che quelchidòun e gh’l’à mésa…


32

GIACINTA

(tutta pimpante) E sèinsa feres vèder (pausa) se no a l’arésen vést.

TEODORO

Un discors ch’en fa gnan na piiga!

ALDO

(guarda la lettera) L’è ‘na lèttra strana, scréta a man e sèinsa témber,

però l’è indirisèeda a ueter, anch s’en gh’è mia l’indiréss.

GIACINTA

Sé… “Famiglia Caraffi” e gh’è scrétt…

DUILIO

Ah, diréss propia ch’e sòm nueter!

GIACINTA

(tutta  pimpante)  E  difati  a  j’òm  pensée:  “Se  gh’è  scrétt  Caraffi,

bisogna porterla ai Caraffi”, e alora av l’òm porteda.

DUILIO

Sta atenti Aldo, che la Giacinta secònd mé la farà carèra prést! La

préss anch advintèer al tò capo…

ALDO

Ah sé? Perché dit acsé?

DUILIO

An so mia, l’è na sensasiòun ch’e gh’ò…! E cla lèttra lé?! (indica la

busta che ha Aldo in mano) ‘M la dèet o no?

GIACINTA

(tutta pimpante, prende la lettera dalle mani di Aldo)  Ci pensa Giacinta, la

postina distinta! (dà la busta a Duilio che la apre).

ALDO

Che velocitèe… L’è trop asvèlta per dvintèer un capo…

DUILIO

(inizia a leggere) Ma… ma… Oddio!!!!.

TEODORO

Sa gh’è Duilio? Bròti nutési?

GIACINTA

L’è dvintèe bianch cme ‘na pèsa lavèeda….

DUILIO

(si siede e chiama la moglie) Rooooosa! Maddalena, gni ché subét!!!

Scena 10: ROSA, DUILIO, ALDO, TEODORO, GIACINTA, MADDALENA

ENTRANO ROSA E MADDALENA (da INTERNO CUCINA)

ROSA                     Ma sa gh’èet da sbrajèer. Fa pian ch’j’in tùtt a lètt. Quesi tùtt.

(guarda Teodoro) ansi, no. Quesi nisòun…

DUILIO                Ro… sa. Madalena, metiv a sé… seder, ch’l’è mè… mèj

ROSA                     Ma   t’incòchet?   T’um  fée   preocupèer...     e   mé,   quand   a    sòun

preocupèeda... (si mette una mano alla bocca dello stomaco, poi siede incerta)

ALDO                    L’è rivèe na lèttra e…

TEODORO      E Duilio l’è dvintèe bianch cme un stràas…


33

GIACINTA

Precisòm, bianch cme un stras bianch….

DUILIO

Dòni, mé an so mia cme direl… Ecco… J’an rapii la Sandra

ROSA

Oddio! No!

MADDALENA

No!!! No!!! (si dispera). La mè ragasola! (si alza e gira agitata per la stanza)

TEODORO

Che brùtt lavor!

ALDO

A vrée na scrana anca mé…

GIACINTA

Tò, Aldino, mètet ché (gli porge la sedia)

ROSA

Sgnurèina Giacinta, per piasèir, andréssla a tor dl’aqua? E gh’è na

butèglia dedlà in cusèina (indica la cucina) insèm la tevla, coi bicer

bele pròunt int al vasòj...

GIACINTA

Sicur (esegue)

ESCE GIACINTA (verso INTERNO CUCINA)

ROSA

Bisògna ciamèer subét i Carabiner…

DUILIO

Guai, j disen che se vròm tornerla a vèder, duvòm mia ciamer né

la polisia nè i carabiner…

MADDALENA

Povra mé! (si lascia andare sulla sedia o divano)

ALDO

(scuote il capo disperato) La mè Sandra… La mè Sandra!

MADDALENA

La mè ragasola! (piange)

ROSA

(A Duilio) Ma la lèttra, l’et lisuda a mot? Cosa disla la lèttra?

TEODORO

Giùsta, cosa disla esatament?

ENTRA GIACINTA (da INTERNO CUCINA)

GIACINTA

Ecco qui. (appoggia il vassoio sul tavolo e riempie un paio di bicchieri d’acqua, ne

porge uno a Maddalena e Rosa, Aldo lo chiede a gesti)

DUILIO

(rilegge) La dis “La ragazza è in mano nostra. Se volete rivederla viva

preparate 300.000 Euro per posdomani. Vi diremo dove portarli e

quando. Niente polizia e carabinieri o non la vedrete più”

GIACINTA

Ma che brùta lèttra minaciatoria!

ROSA

J volen di sold. In do’i tulòmia??? (si  mette  mano  sullo  stomaco)  A

tòuren subét (esce e rientrerà mangiando)

ESCE ROSA (verso INTERNO CUCINA)

MADDALENA

Me a gh’j’ò… ma… ma… per pasedman l’è imposébil! (piange)

TEODORO

Povra Madalena…


34

GIACINTA

(guarda l’ora) Aldo, bisogna propia ch’j’andòm. A sòm in riteèrd!

ENTRA ROSA (da INTERNO CUCINA)

ALDO

(si alza) Sé, al so. Mé, s’a pos fèer quèll, a sòun a disposisiòun. E

portèe pasiinsa, ma av ciam dop per saver.

MADDALENA

Ma egh mancarée. Ciama pòrr.

DUILIO

Grasia Aldo. Ciao Giacinta. Am’arcmand d’an dir gnint a nisòun!

(poi vede la moglie che mangia) ma té pèinset sèimper a magnèer!?!

ESCONO ALDO E GIACINTA (verso ESTERNO)

Scena 11: MADDALENA, ROSA, DUILIO, LENKA, TEODORO

MADDALENA

Per pasedman l’è imposébil! (scuote il capo disperata)

ROSA

Povra nueter! (suona telefono) Odio, e srà i rapitor! (mangia)

DUILIO

Pronto? Ah ciao Renato. (pausa). Teodoro a stà bein… (pausa) Ah,

t’egh’la chev mia a gnir incoo… Guerda Renato, forse l’è méj

acsé, perché… vèdet, l’è sucess un brùtt lavòur... Sé, purtrop e s’è

apena rivèe na lèttra che… beh… j’an rapii la Sandra, ecco, a sòm

disperèe (pausa). Sold, i volen di sold, 300.000 Euro e dèintr’a du

dé. (pausa) No. L’è apena sucèss, a sòm drèe vèder… (pausa). Sé, so

medra l’è ché. No, et ringrasi, preocuperet mia. E m’arcmand, an

dir gnint a nisòun. (pausa). Et fòm savèir sèins’èter. Ciao, Renato.

ENTRA LENKA (da INTERNO CAMERE)

LENKA

(un po’rincitrullita) Dofe essere fecchio?

TEODORO

Indo l’è al vècc an al sò mia…  Mé a sòun ché.

LENKA

(parla sbadigliando) Te non pvo caminare ta solo…

TEODORO

Noo. Al so! (indica Duilio) Am son pogèe a Duilio…

MADDALENA

Ma come fòmia?(scuote il capo disperata)

ROSA

Teodoro, scolta, nueter andòm ded là un minut….

TEODORO

Andée pòrr

DUILIO

Sé, andòm. (guarda Lenka che ciondola) Lenka, secondo mé è meglio

che si faccia un bel caffè…

LENKA

Da, io crede anke me… Io non za perché afere cosìtanta sonna

ESCONO DUILIO, MADDALENA, ROSA (verso INTERNO CAMERE)


35

Scena 12: LENKA, TEODORO

LENKA

Io ha come crande sasso tentro mia testa

TEODORO

(cade dalle nuvole) Oh, ma dabòun?

LENKA

Da. Io non sa se sta su miei piedi, se campe tiene su me(si siede).

TEODORO

(affranto) Lenka, set che… è successa una brutta cosa?

LENKA

Visto zignora Rosa e Mattalena e Zignor Duvillio con faccia trista

TEODORO

(affranto) Hanno rapito Sandra, portata via…

LENKA

Gniet! Zignorina Sandra Gnièt!!!! Ma chi ha fatto qvesto?!

TEODORO

(scuote il capo) An’essa mia. (fa segno dei soldi) I’an dmandèe di sold…

LENKA

Prutta cosa qvesta. Spero che non fare male a Zignorina…(si prende

il capo tra le mani) Ahhh!

TEODORO

(scuote il capo) Ciai così male alla testa?

LENKA

Da. Mia testa, come si dice qvi, essere“barocca”

TEODORO

T’è vrèe dir barlòca…

LENKA

(si allunga quasi sdraiata sulla sedia) Da, barlokka. E fiene anke totore

TEODORO

(s’avvicina) No l’à ciamèe ch’al vin mia.(poi  in italiano)  Non viene.

Scolta, vado a prepararti un bel caffè?

LENKA

(parla sbadigliando) Te non pvo caminare ta solo…

TEODORO

Ma a vagh pianino pianino, cun al mè bastòun…

LENKA

Da. Meglio che tu fa crande caffè, ma fiene anke me(si alza a fatica)

TEODORO

(si avvicina, sostiene Lenka) Al mè bastòun ded sà, la mè Lenka ded là...

LENKA

(lo guarda e sbadiglia) Te è bvuono…

TEODORO

(si avviano) Ah sé, an?…

LENKA

(lo guarda) Te non è sempre tanto scleratìco…

TEODORO

Mhh.

LENKA

(sbadigliando) Te non è vuomo tanto impossipilo…

TEODORO

Ecco, acsé andòm méj.

LENKA

E occi te non essere nerforoso e acitato, tè simpatìco

TEODORO

Inco, Lenka, t’um pièes (gesto). T’um pièes. (ripete) Sì, così mi piaci

LENKA

(improvvisamente speranzosa) E te piace anche pàmpini?


36

TEODORO      Ecco… a mé…. (poi annuisce deciso) Sé! Sé.

LENKA                Da! E allora(ripete  il  gesto  e  la  frase  di  Teodoro,  storpiandola,  e  sembra

svegliarsi) anche me “Tùmpiess… tùmpiess”

TEODORO      (prima di uscire, verso il pubblico) Vé, ch’la s’è sdesdeda!

FINE SECONDO ATTO


37

ATTO TERZO

Il gg dopo. Mezza mattina. Atmosfera di grande tristezza e attesa

Scena 1: DUILIO, ROSA, MADDALENA, TEODORO

DUILIO

Ela dedlà tò sorèla?

ROSA

Se, povrèta. Ma cmè fòmia s’a catòm mia tutt i sold..?

DUILIO

Scolta, quand j’an telefonèe, i s’an dée tèimp fin a dmatèina.

ROSA

Ma 300.000 Euro j’in tant…

DUILIO

Quèll  tò  sorèla  la’gh  l’à  caveda  a  mèttrel  insèm,  ma  mia  un

granché… Quell nueter, quèll tò fradèll Teo…

ENTRANO MADDALENA E TEODORO (da INTERNO CAMERE)

DUILIO

Vè Mò, Teo, come et vèe via spidii…

MADDALENA

La Lenka l’era impgneda un mumèint. La m’à détt de steregh

asvèin. Ma ormai al và da lù. (poi  ha  un  cedimento  emotivo)  Rosa,

Duilio, a sòun disperèeda!

ROSA

(si avvicina, la consola) Dai Madalena, et vadrèè che tùtt es sistèma, et

vèdrèe ch’la tòurna

TEODORO

(A Duilio) Gnint ed nov? (appoggia il bastone in un punto strano)

DUILIO

Gnint, Teo. Duvòm preparèer i sold pr’edman e basta

MADDALENA

(affranta) Ma i sold j’in mia asèe!J’ò tirèe su còl ch’j’ò pru, ma..

TEODORO

I mée iini rivèe?

DUILIO

Sé, sé, e gh’in bèle.

MADDALENA

(abbraccia Teodoro)  Grasia anch a tè Teo!

DUILIO

E tulòm so tòtt edmatèina prèst, acsé quand i ciamen a sòm pròunt

ROSA

A che ora telefonen per dires indò andèer?

MADDALENA

A 11 or. Ma guèerda sol! Em vin un nervòus! …Con ‘na botique

ch’la vèel di miliòn d’euro e cavergh’la mia a mèttr’insèm i sold

da paghèer al riscat

TEODORO

A quant sòmia rivée?

DUILIO

Tra tùtt, un po’ piò ed 200.000


38

MADDALENA

S’e rivésen i méé sold da la Francia, a srésen a post…

DUILIO

Ma la tu banca in Francia, con la garansja ed la botique la dovréss

dertia

MADDALENA

Sé, per dermia, la mia dà, al problema l’è al tèimp! Al problema

j’in al pratichi, al lègi ch’e gh’è…

ROSA

Ma ed precis cosa t’ani détt in banca?

MADDALENA

A gh’ò da telefoner tra un poo. Se tùtt va bèin présen rivèer incoo

o dman ma la sicuresa e’n gh’l’ò mia. E po’ e gh’è al problema ad

feria rivèer da la Francia in Italia. J’ò avèrt un còunt ché. Insòma

(sospira)

DUILIO

Ma che lavòur!

MADDALENA

Duilio, grasia che intant t’at t dèè da fèer! Mètt al ches ch’en

riven mia in tèimp, almeno a gh’n’òm na pèerta. E se an gh’j’òm

mia tùtt, speròm che i rapitòor es cuntèinten… Pò cun vueter em

mètt a post apèina ch’a pos, stèe tranquéll.

DUILIO

Ma va là! An sòun mia na banca mé, anch s’egh lavoreva. Et mi

dée pò quand et vòò. L’important l’è che la Sandra la tòurna a cà.

MADDALENA

(guarda orologio) Tra un poo l’è ora ed telefonèer a la banca ed Parigi

DUILIO

Beh, mé scusèm, ma a vagh a còrer mesortèina, egh n’ò bisògn.

ROSA

Sé, va là. Stavolta e végn fòra anca mé ch’egh’ò da tor al pan e na

bochèeda d’aria. Et fermet tè, Madalena, se Teo s’al gh’à bisògn?

MADDALENA

Sé, andée pòrr, finché en riva la Lenka e stagh ché mé.

TEODORO

Sée… Ma an gh’ò mia bisògn!

ESCONO DUILIO E ROSA (verso ESTERNO)

Scena 2: TEODORO, MADDALENA

TEODORO    Ah, Maddalena, dop a tant an, torneres a cater, e po’ dop col bròtt lavòur ché!

MADDALENAMa a chi gh’esrà gnuu in mèint! Insòma, chi l’à rapida al pèinsa sicur ch’l’è fiola di Caraffi, ma lor in gh’an mia di gran sold

TEODORO      Ma tè sé. Forse il san ch’l’è tò fiola…

MADDALENABeh, alora però, se fùsen furob, e dovrésen anch lasèer al tèimp ed mettr’ insèm i sold!


39

TEODORO

Mah, sa vot ch’et déga… Forse j’in mia furob

MADDALENA

Scolta, mé an vréss mia dmandertel, ma (abbassa la voce, guardinga) La

Lenka ela fideda? Vòj dir, l’è mia per caso ch’la gh’èintra quèll?

TEODORO

Mé an crédd mia, Madalena, la bruntèla e la cmanda, ma l’è na

brèeva dòna. Lé la’n gh’entra mia sicur! (pausa). Però…

MADDALENA

Però cosa?

TEODORO

Però cl’òmètt ch’ogni tant al vin a caterla, n’em cunvins mia tant

MADDALENA

Ah, la Rosa la’m l’iva détt che la Lenka la gh’à un…

TEODORO

Sé, se s-ciama Vito, ma em sa un poo… svidèe… A crèdd ch’en

sia mia tant a post, al gh’à mia un lavòur… e pò al gh’à propia

l’aria dal mez delinquèint…

MADDALENA

El un ded ché? Indò stal?

TEODORO

N’ess capéss mia bèin, ma a so sol ch’al gh’à un capanon in afétt

vers Bosco Selvaggio. Mé a crèdd ch’e staga lé

MADDALENA

A pruvarò a informerom, a vòj saver quéll ed piò

TEODORO

Ma an so mia s’al gh’èintra lù, boh, am sa mia tant esgag…

MADDALENA

Comunque, prèma a vagh dedlà a telefonèer a la banca… po’…

TEODORO

(la interrompe)  Ma adèss aspèta, ch’e vin Renato, al dutòur, ch’al

gh’à da paser stmatèina, t’l’èe cgnusuu anca tè, Renato, no?

MADDALENA

Re… Renato? Se, al cgnòss, ma… Ma vinel adèss?

TEODORO

Eh sé, (guarda orologio) al doviva eser bèlo ché (bùssano). Eco ch’l’è

rivée…(poi, a voce non troppo alta) Avanti.

MADDALENA

(esce in fretta) Mé bisogna ch’e vaga, al salut po’ n’etra volta…

ESCE MADDALENA (verso INTERNO CAMERE)

TEODORO

(perplesso, tra sé) Vè che prèssia ch’egh’è gnu! (poi più forte) AVANTI!

Scena 3: RENATO, TEODORO

ENTRA RENATO (da ESTERNO)

RENATO           Bongiòren, Teodoro!

TEODORO      Dutòur…


40

RENATO

Gh’el sol lò?!

TEODORO

Eh sé, al sa col ch’lèè sucèss...

RENATO

Se, al so purtrop. (preoccupato) Gh’è dal nuvitèe?

TEODORO

No,  gnint.  A  sòm  drée  a  mètt’r  insèm  i  sold  dal  riscat,  che

servésen ander a dmatèina, ma e gh’è un quelch problema…

RENATO

Come? Di problema?

TEODORO

Eh, dutòur. Al sa cme j’in al banchi, po’ la Madalena i sold

la’gh’j’à in Francia… Insòma, nueter a fòm tùtt col ch’es pol,

speròm bèin… Ma ch’as mèta a séder dutòur!

RENATO

Ma… La Sgnora Madalena… an gh’ela mia?

TEODORO

Sé, l’era ché pròma, pò l’è andeda ded là, la gh’iva da telefonèer.

Ma la dovréss torner subétt…

RENATO

(si alza rapido) Lù Teodoro, al vèdd in forma (si avvia all’ uscita)

TEODORO

Sé, ormai a fagh quesi tùtt, però agh vriva dmandèer un lavor…

RENATO

Al vaga avanti acsé! Mé a gh’ò da scaper, a tòuren prèst!

ESCE RENATO (verso ESTERNO)

TEODORO

Vè che prèssia ch’egh’è gnu anch a lù! Mhh. (pensoso)

Scena 4: TEODORO, LENKA, ROSA

ENTRA LENKA (da INTERNO CAMERE)

TEODORO

(si alza) Et vést, Lenka? Visto come vado forte?

LENKA

(ha la borsetta) Te fuole sempre correre, atesso te pvuò, te gvarito…

TEODORO

Propia còrer no, ma andiamo bene. È appena uscito il dottore…

ENTRA ROSA (da ESTERNO)

ROSA

(ha il pane). Ecco ché.

LENKA

Io defe andare in farmacia….  Io à ancora male a mia testa

TEODORO

E tè và. Mé a t’aspet ché. Non vado micca via! Po’ e gh’è la Rosa

ROSA

E po’ agh son mé. Vada, vada Lenka

ESCE LENKA (verso ESTERNO)


41

ROSA

El tornèe Duilio?

TEODORO

No, al n’è mia ancòra tornèe

ROSA

E la Madalena indò ela?

TEODORO

L’è scapeda ded là!

ROSA

Come… scapeda?

TEODORO

Sé, quand j’ò détt ch’e riveva Renato, l’è scapeda via ed corsa!

ROSA

Ma dai, figuret!

TEODORO

Sé, pò Renato l’è rivèe, j’om parlèe, e quand l’à savuu che l’era

drèe torner la  Madalena, anca lù l’è scapèe via svèlt cme un

fulmen!... Second tè perché?

ROSA

An so mia…(riflette) Ma t’an penserèe mia che…

TEODORO

Al pens sé, però an son mia sicur…

ROSA

Comunque,  adèss  e  gh’ò  bisògn  ed  la  Madalena  e  vriva

dmanderegh un lavor… (si dirige verso interno camere)

Scena 5: ROSA, TEODORO, MADDALENA, DUILIO

ENTRA MADDALENA (da INTERNO CAMERE)

ROSA

Ah ‘t sii ché.

TEODORO

(cerca il bastone) Dov’el finii al mè bastòun?

MADDALENA

Pover Teo, con tùtt i problema ch’et gh’ée avuu, et gh’iv bisògn

ed tranquilitèe…

TEODORO

Preocuperet mia per mè, t’ée vèst che ormai a sòun a post.

ROSA

Se ‘t sìì a post l’è anch grasia a la Lenka, ch’lé propia breva.

(pausa) E po’… secònd mé la’t pièes, an Teodoro?

TEODORO

Ma va là! (pausa) E po’ cosa gh’esrèss ed mèel?

MADDALENA

Ben détto!

ROSA

Ma mé a srée sol cuntèinta, ed savèir che t’è mia piò da tè, cosa

crèdet?  Ades  bisogna  che  vaga  dedlà  a  mèter  via  al  pan  e  a

preparèer quèll, anch s’egh n’ò mia voja.

MADDALENA

Et dagh na man…

ROSA

Sta lé cun tò fradèll e fa al tò telefonedi, s’e gh’ò bisògn et ciam


42

TEODORO

Andéè là! (pausa) Mé a fagh da mé, po’ la Lenka la tòurna subétt.

La’n gh’la cheva mia a stèer luntan da mé per piò ed 5 minut

MADDALENA

Et capii?!

ROSA

J’ò capi sé!

MADDALENA

Alora a végn ded là cun tegh. Em servéss a distrerom.

ROSA

M’esbaglierò, ma second mé, noster fradèll al fniss ch’al tòos

mojera prést…

ESCONO ROSA E MADDALENA (verso INTERNO CUCINA)

TEODORO

(si sistema) Renato al s’è mai sposee… (fischietta) La Madalena la vol

torner ché. Is volen mia incuntrèer e i scapen tutt duu (fischietta)

‘me sbaglierò, ma chi duu lé…(fischietta)

ENTRA DUILIO (da ESTERNO)

DUILIO

Teodoro, indo j’ini andèedi tòti?

TEODORO

La Lenka l’è andèeda in farmacia. Al mè sorèli j’in in cusèina.

L’è bèle pasèe anch Renato... A gh’aréss bisògn d’andèer in bagn

DUILIO

Et dagh na man (lo aiuta)

TEODORO

Ecò, grasia (sistema il bastone) ades a vagh da mé.

ESCE TEODORO (verso INTERNO CAMERE)

DUILIO

(chiama) Rosa! Vin ché un minut.

ENTRA ROSA (da INTERNO CUCINA)

ROSA

Sa gh’è? E son drée preparèer quèll da magnèer!

DUILIO

Mo lesa lé. A fòm con còl ch’e gh’è! At pens sèimper a magnèer.

ROSA

(si inalbera) Vè coco…

DUILIO

Gh’oi mia ragiòun?

ROSA

Bè…Adèss l’è mia al mumèint ed…

DUILIO

Al fat l’é che al mumèint al riva mai. E invece ad calèer, at crèss

ROSA

Eco ch’al taca… n’etra volta

DUILIO

Lasòm ster, và ch’l’è mèj. E la Madalena?

ROSA

La gh’iva da telefonèer. Povrèta, l’e du dé ch’la’n fa eter …


43

ENTRA MADDALENA (da INTERNO CUCINA)

MADDALENA   (prende borsa e cappotto ed esce di corsa) Scusèe,a vagh fòra… ma stèe

tranquéll, a tòuren subét…

ESCE MADDALENA (verso ESTERNO)

Scena 6: DUILIO, ROSA

DUILIO

Ma indo vala acsé ed corsa?

ROSA

Al so mia… Forse la gh’à bisògn anca lée d’un poo d’aria frèsca

DUILIO

Comunque  guerda  lé,  secònd  mé  t’e  aumentèeda  ancòra,  an

capéss mia perché ‘t voo mia andèer da un dietologh…

ROSA

Sèè… da un dietologh. Mo lesa lé

DUILIO

Guèerda che la dieta del religioso la’n funsiòuna mia, veh?

ROSA

Mo an l’ò mai sintuda, qual’ela la dieta del religioso?

DUILIO

L’è còla ch’et fèe tè: magnèer ogni bendidio e sperèer int un

miracol!

ROSA

Ma smèttla, che na volta a sòun anch gnuda in palestra cun tegh!

J’ò fat quesi 2 our insém a la panca

DUILIO

Al so, ma po’ i t’an dovuu sdesdeèr, perché doviven sarèer…

ROSA

Comunque pian pianèin…adèss intant j’ò comincèe a fer quèll

DUILIO

Mo cos’at comincèe a fèer?

ROSA

Intant a cerch d’evitèer tòtt còll ch’al fa ingrasèer

DUILIO

Um sembra mia…

ROSA

Invece sì: evito accuratamente bilance, fotografie, spécchi…

DUILIO

Sèimper ed méj un spècc che na dòna…

ROSA

Cosa vol dir?

DUILIO

Un spècc al riflètt sèinsa parlèer, invece na dòna la pèerla sèinsa

riflèter..

ROSA

Sèet indo t gh’èè da andèer?

DUILIO

No, ma a so indo ‘t gh’ée da andèer tè. Dal dietologh. Guèrda che

anch la Rachele, la mujera d Paolo la gh’è ’ndèda dal dietologh…


44

ROSA

Tè crèdet ch’al sapia mia?

DUILIO

J’ò sintuu dir che in gnan du méis l’à pers, l’à pers…

ROSA

T’el déggh mé. In gnan du mèis l’à pers… 300 Euro

DUILIO

E soquant chilo… E es védd. La sta propia bèin! La gh’iva un fat

tafanari!  Adèss  la  gh’à  du  bée  ciapèt…  Cosa  et  n’in  freiga

d’espènder quèll! T’an vrèe mia fèer concorèinsa a Bertoletti?

ROSA

Dai stà bòun, quand òm sistemèe cla bròta facènda ché e gh’andrò

dal dietologh

DUILIO

A vòj che t’egh vagh dobòun. E dop a fòm un bel vias, na vacansa

A gh’ò vòja d’ander int un post indov’an sòm mai stèe

ROSA

Tè l’è a basta che ‘t vagh in cusèina, territorio inesplorato…

DUILIO

Invece per tè bisògna cambièer itinerari… la cusèina tla cgnòss

fin trop bèin… E po’ laminteret mia sèimper. A mé em sèmbra

che entrambi contribuiamo alle faccende: per esempi: tè al puléss,

mé a sporch, tè t’estir,  e io stropiccio

ROSA

Mé a fagh da magnèer…

DUILIO

No, còla lé l’è l’ònica ecesiòun. Indò at fèe tòtt tè.

ROSA

Ma smèttla!

DUILIO

Quand at vèe a tor apuntamèint dal dietologh a smètt.

ROSA

Egh vagh, egh vagh, anch perché an vréss mia tachèer lita coi

ciapètt ed la Rachele

Scena 7: LENKA, DUILIO, ROSA, TEODORO

ENTRA LENKA (da ESTERNO)

LENKA

(ha sacchetto della farmacia, si guarda intorno) Dofe è Teo?…

DUILIO

Tranquéla Lenka, “al fecchio” l’è andèe… in bagno

LENKA

Teo non essere così tanto fecchio…(cambia discorso) Sa io triste, che

io non pvò aiutare… Io fuole bene a Zignorina, e anke a foi

ROSA

Grasia listèss dal pinser, Lenka

ENTRA TEODORO (da INTERNO CAMERE)

LENKA

(indica sacchetto) Io trofato tutto qvello che serfifa…


45

TEODORO

(A Lenka) Al mèl‘d tèsta t’el pasèe? (indica) Fa ancora male la testa?

LENKA

Gnièt. Testa antare meglio. Io preso qvalcosa per stare sfegliata,

così non torna sonno crosso…capice? Preso qveste (mostra la scatola

e glie ne cade un’altra)

ROSA

Ah. E cl’etra scatla lé? (raccoglie) Cos’ela? Cosa gh’è scrétt? VIA...

LENKA

(imbarazzata glie la prende) Ehm,gniet, essere cosa mia!

DUILIO

(li guarda e sorride) Ed sicur al n’è mia al VIA… KAL…

ROSA

Nooo, al Viakal al gh’è dedlà… l’è un bel bocètt grand

DUILIO

(li guarda) Ah èco benésòm, acsé s’egh’è da dèer na scrostadèina…

ROSA

Oh, ma mé agh’ò dla roba in sèm al fogh! (corre)

ESCE ROSA (verso INTERNO CUCINA)

LENKA

(a Teodoro) Te dice a me cosa à tetto totore?

TEODORO

Tutto benissimo! Adèss però a sòun un po’ stòff, a vòj zacherom

des minut, pròma ed magnèer (guarda e blocca Lenka) Et vest, Lenka,

ormai e vagh da mé! (si avvia)

LENKA

Canisch-na. Certo.(un po’ triste)Teotoro forse non à più bisogno

che Lenka tiene su…  (ma  poi  si  rincuora)  però io lafa festiti, lafa

mutanta, lafa calsètti… (si avvia anche lei dietro Teodoro)

DUILIO

(li guarda) Ma… chisà…

ESCONO TEODORO E LENKA (verso INTERNO CAMERE)

DUILIO

An sòun mia acsé sicur… secònd mé al gh’à bisògn ancòra ed la

Lenka… e mia sol per laver i mudant e i calsètt.

Scena 8: ALDO, DUILIO, GIACINTA

ENTRANO ALDO E GIACINTA (da ESTERNO)

ALDO

(bussa ed entra trafelato) Cumpermes?

DUILIO

Aldo! (poi vede anche Giacinta) Gni pùr!

GIACINTA

(pimpante) Bongiòuren.

ALDO

(agitato)  J’om catèè  costa  ind  la  posta  (mostra  busta)Gh’è  scrétt

urgentissimo. E sòm volèe che subétt (la dà a Duilio).

GIACINTA

E gh’è scrétt urgentissimo per Maddalena, e i Caraffi, alora j’òm

pensée ed portervla a ueter.


46

DUILIO

Giòsta. Ottima decisione, Giacinta (apre). Ma còst…(chiama la moglie)

Rosaaa! Vin ché (poi ai ragazzi) Ragas, scusée, portèe pasinsia, ma…

ALDO

(capisce la  delicatezza del momento) Sé, nueter andòm. Duilio, però mé

dop av tòur’n a ciamèer, per savèir s’e gh’è del novitèe…

DUILIO

Ma sicur Aldo! Grasia!

GIACINTA

(pimpante) Arvèdres.

ESCONO ALDO E GIACINTA (verso ESTERNO)

Scena 9: DUILIO, ROSA, TEODORO

ENTRA ROSA (da INTERNO CUCINA)

DUILIO

Rosa, Aldo l’à portèe la posta: l’è rivèe un aségn da 100.000

Euro! E gh’è anch un bigliètt…

ROSA

E lésel, no? Cosa spètet?!

DUILIO

(si alza) “Sono il padre di Sandra e non posso che amare da lontano la

mia unica e adorata figlia. So quanto l’amate anche voi. Questo è

tutto ciò che posso dare per aiutare Sandra, per la sua liberazione,

spero che vi arrivino in tempo e che siano sufficienti.”

ROSA

Al peder ed la Sandra? Oh, ma chi sral?

DUILIO

Es sa mia, l’è un aségn circoler, al vin da la nostra banca, ma l’è

mia firmèe….

ROSA

Comunque l’è firmèe da la providèinsa, perchè acsé a rivòm ai

300.000 Euro ch’i’s’an dmandèe.

DUILIO

A vagh subét in banca dato ch’l’è intestèe a mé. A fagh prèst.

Déghel tè con la Madalena apèina ch’la torna. L’important adèss

l’è fèer liberèer la Sandra. A tùtt al rest agh pensòm dop.

ROSA

Sé, tè va là!

ESCE DUILIO (verso ESTERNO)

ROSA

Mo che bel. Intant a j’òm risolt al problema dal riscat. E còst l’è

mia poch. An vèdd l’ora ed direl con la Madalena.

ENTRA TEODORO (da INTERNO CAMERE)

ROSA

Oh Teodoro, eret mia andèe a rponseret?

TEODORO

Ah agh la chev mia, po’ j’ò sintuu ed la confusion… E’ pasèe

Aldo? E’m sembreva la so vòus.


47

ROSA

Sé, l’era Aldo. Set ch’e gh’ò na bela notéssia?

TEODORO

Dabòun?…

ROSA

Sé, a gh’àm i sold pr’al riscat

TEODORO

Ah, alora l’è rivèe i sold da la Francia…

ROSA

No, qui lé, no, però l’è rivèe n’aségn circoler da… dal peder ed la

Sandra

TEODORO

Al peder ‘d la Sandra? E chi el?

ROSA

An al so mia

TEODORO

Veramèint t’al sèe che mé un’idea egh l’aréss...

ROSA

Comunque intant e gh’è i sold.

TEODORO

E la Madalena al li sala??…

ROSA

Ancòra no. L’è andèeda fòra

TEODORO

E indo ela andèda… ?

ROSA

Al so mia. L’à fat dou o trèi telefonedi, po’ l’è andéda via ed

corsa, coi cavii drétt… l’à sol détt “Stèe tranquéll, a tòuren subét”

Scena 10: LENKA, TEODORO, ROSA, DUILIO

ENTRA LENKA (da INTERNO)

LENKA

(con vaschetta di panni lavati, a Teodoro) Te è qvi? Te non fa riposino?

TEODORO

Gniet.  Et finii ed laver?

LENKA

Io à lafato tutte piccole cosine. Atesso tu fiene aiutare me

TEODORO

Non capisco. A fer cosa?

LENKA

Noi antare tietro casa e mettere su filo per asciucare

TEODORO

No… Ma mé a sòun stùff

LENKA

Te è stuff solo quando ti pare. Tu no stuff. Tu defe caminare e

fare mofimento

ROSA

Sé, anch al dutòur Renato al l’à détt

LENKA

Qvindi noi antare (poi severa) ATESSO! (si avvia decisa). Te capice?

ESCE LENKA (verso ESTERNO)


48

TEODORO

Capice, capice.  (si alza e la segue, poi, quando lei è uscita, a Rosa) Al gh’à

ragiòun Duilio a ciamerla sovietica…

ROSA

Và là, va là ch’et fa bèin, la gh’à ragiòun lée

TEODORO

La srà acsé…

ESCE TEODORO (verso ESTERNO)

ROSA

Mè  a  dégh  che  la  Lenka  l’al  mètt  a  post!  (suona  telefono).

Pronto.  Oh  Sgnor  Pierre,  no,  nessuna  novità,  purtroppo…  La

Madlèine la riv tra pokk. Uì, a gh’el déggh, je glie lo dikk con la

Madleine che lù l’è drée river ché da la Frans. Lù arive tra poch?

bene… Bien bien. Sé, a l’aspetòm sgnor Pierre (si dà un tono nobile)

O revuar (riattacca)

ENTRA DUILIO (da ESTERNO)

DUILIO

(entra mentre Rosa conclude la telefonata) Erel Pierre?

ROSA

Sé, l’à détt ch’l’è già in Italia, e tra poch l’è ché. Et fat in banca?

DUILIO

Sé. Tòtt a post. I sold dmatèina e gh’in. E po’, dato che al diretor

l’è un mè amigh, agh l’ò caveda anch a saver chi l’à fat, l’aségn

ROSA

Ah sé? E chi…

DUILIO

T’al poo gnan imaginèer…

ROSA

Ma t’al dii po’ té… Invece forse al li pos imaginèer

Scena 11: RENATO, MADDALENA, ROSA, SANDRA, DUILIO, VITO

ENTRANO RENATO, VITO, MADDALENA E SANDRA (da ESTERNO)

RENATO

(A Vito, legato vita e braccia e ammaccato) D’un disgrasièe. Adès at purtòm

da i Carabiner!

VITO

Ma mé… cioè

MADDALENA

(accanto a sua figlia, protettiva) Delinquèint!

ROSA

(corre ad abbracciare Sandra) Stet bèin, ragasola?

SANDRA

Sé, zia, ades sé.

DUILIO

Meno male! Ma chi el col lé?

VITO

Am lasèv parlèer? L’è mia colpa mia, l’era un rapiment per finta

DUILIO

(A Vito) Cosa? E al riscat che t’èe dmandèe? Contèer mia dal bal!


49

VITO

I m’an dét ed ferel, che po’ a libereven la ragasa sèinsa tirèr i sold

RENATO

Che storia ela còsta? E chi ‘t l’à détt ed ferel?

VITO

Un lé… Se s-ciama Pierre.

MADDALENA

Pierre??!!! (suona telefono)

ROSA

Rispònd tè, Duilio…

DUILIO

(risponde) Pronto. Sé, stà tranquéll, Aldo, tutt a post (pausa) Sé, sé, lé

ché, la sta béin (pausa)  Sé, vin pòrr. Ma pròma fam un piaser.

Avisa i Carabinéer, spieghegh tòtt e porti ché, dégh che al rapitor

a gh’l’òm ché a cà, lighèe cmè un salam…

VITO

Ma… a proposit ed salam….

DUILIO

Sé, va bèin a v’aspetòm. (pausa) Sé, et la pas (passa il telefono a Sandra)

SANDRA

Ciao, sé a stagh bèin… Dabòun? (poi abbassa la voce e si apparta, poco

dopo riaggancerà)

MADDALENA

Pierre??!!! En’egh crèdd mia…

VITO

L’à dét che mé doviva rapir la ragasa e lù al riveva inco a salvèrla

RENATO

(A Maddalena) Ma tè al cgnòset col Pierre lé?

MADDALENA

Sé, l’è un mé… amigh, veramèint… al vriva sposerom… Ma mé

an capéss mia! Al ciamarée quesi

ROSA

L’à telefonée prèma, l’à détt che a momenti l’é ché

MADDALENA

Alora l’è vera! Mé’n capéss mia, ma perché, s’al vriva sposerom?

VITO

A mé al m’à détt che lée la’l vriva lasèer.

MADDALENA

Sé, l’è vera, ma…

VITO

Lù a srèss rivèe ed corsa, l’aréss salvèe la ragasa, e acsé lée (indica

Maddalena) per riconosèinsa la’l’aréss finalmèint sposèe.

SANDRA

Meno male ch’a sii rivèe, mama. Grasia anch a lò, sgnor dutòur

RENATO

Ma chè Sgnòur dutòur, ch’la’m ciama… Renato…

MADDALENA

Sandra, a gh’aréss bisogn ed parleret (guarda Renato) sol mé e té…

DUILIO

(A Vito) A tè egh pensòm nueter. (afferra Vito da un lato) Renato, am

dèet na man a porterel dedlà intant che riva i Carabinier?

RENATO

…Sé, andòm (prende Vito dall’altro lato)

VITO

Ma indò’m portèev?

DUILIO

(A Vito) In cusèina, che la famiglia deve parlare, tè invece


50

RENATO           …tè invece t’èe sol da speter i Carabinièer

VITO                       Almeno am darési un toch ed pan? L’è da sabet ch’an magn mia!

ROSA                     (comprensiva). Povrètt.Un toch ed pan a’n’s pol negher a nisòun…

VITO                       Con… dòu fèti ed salam?

ESCONO RENATO, VITO, ROSA E DUILIO (verso INTERNO CUCINA)

Scena 12: MADDALENA, SANDRA

MADDALENA

(a Sandra)  Vèdet Sandra, et m’èe dmandèe tanti volt chi l’era tò

peder… Mé an ò mai vruu parleren

SANDRA

Sé, mama, ma forse adèss al n’è mia al mumèint giùst per…

MADDALENA

Mè a crèdd ed sé… Vèdet, mé, an l’ò mai scordèe...

SANDRA

E Pierre?

MADDALENA

Pierre… mé a cherdiva che lù ’al fòss sincer, però mé an son mai

steda inamoreda… e difati a vriva tronchèer per col lé. Al mè cor

l’è sèimper stèe impgnèe…

SANDRA

Da mè peder

MADDALENA

Sé, da tò peder. E tò peder, beh, l’è ora che t’al sapi… l’è Renato

SANDRA

(sorpresa ma felice) Al dutòur?!? E’ per lò che t’è vru torner?

MADDALENA

(annuisce) Beh, sé… j’ò savuu ch’al s’è mai sposée  e pian pian j’ò

ricomincèe a sperèer

SANDRA

Ma perché tant an fa av sivv lasèe? S’av vrivi bèin…

MADDALENA

Un dé luu en s’è mia presentèe a un apuntamèint, propia al dé che

mé agh doviva dir ch’at’aspeteva tè.

SANDRA

Gh’et mia dmandèe perché al s’è mia presentèe?

MADDALENA

Es cgnosiven da poch. Mé propia in chi dé lé j’iva sintuu dir che

luu al s’intereseva a n’etra. Che pò e n’era mia vera

SANDRA

Ma tè et gh’èe cherduu…

MADDALENA

Già. E mé am son piò fata cater e pò a son andeda via.

SANDRA

Quindi l’arà pensèe che a tè en t’intereseva gnint ed lù…

MADDALENA

Propia acsé, e da alora as sòm più vést, Un malintèis, tùtt un

malintèis, adèss a l’òm capii.


51

SANDRA

E quand i m’an rapii?

MADDALENA

Quand i t’an rapii beh, a un cert punt, cioè prèma, am son fata

coragg e a l’ò ciamèe. In fin di còunt l’è tò peder…

SANDRA

A srà armèes!

MADDALENA

Pr’al rapiment sé, eter chè, come tòtt nueter! Ma che tè t’er so

fiola es l’era bèle imaginèe.

SANDRA

Ah sé?

MADDALENA

Sé, la prèma volta ch’a j’eren tornèedi lò l’à fat 2+2 e l’à pensèe

che’t priv eser so fiola. E po’ al m’à détt che quand t’èe fat

l’incidèint col motorin, al gh’à avu la conferma grasia a un so

amigh ch’al lavora al Pront Socors, ch’l’à fat un preliev aposta

SANDRA

Eco perché l’era sèimper acsé gentil, afetuos, al m’edmandeva ma

cun discresiòun. A dir la veritèe mé a l’ò sèimper sintuu asvèin…

MADDALENA

As vèdd che al sangov al n’è mia aqua. E po’ j’ò savuu ch’al s’è

dèe da fèer per deret na man a catèer lavor. L’è stèè lù a fèer al tò

nòm ai Catlan

SANDRA

Insòma, al mè angel custode

MADDALENA

Sé, e l’à mandèe anch di sold pr’al riscat, che po’ in’en mia servii

SANDRA

Beh, l’è na sorprèisa, ma a crèdd ch’e srà mia difìcil vreregh bèin

MADDALENA

Oh Sandra, se’t sajéss cm’a sòn solevèeda ed sintiret parler acsé

SANDRA

L’important l’è che tùtt a vaga a post tra ueter, sèinsa piò

melintèis, sèinsa scheleter ind l’armari

MADDALENA

As sòm parlèe, j’òm ciarii tòtt. Tùtt duu a sòm cuntèint d’esres

trovèe ancòra, d’avèiregh n’etra posibilitèe…

SANDRA

E mé a sòun cuntèinta per ueter, e anch per mé!  A dir la veritèe,

mama, j’ò sèimper sintuu la mancansa d’un pèder.

MADDALENA

Oh Sandra (si abbracciano)

SANDRA

Finalmèint j’ò catèe mè peder! Che felicitèe! Però purtrop forse e

son drée perder Aldo…

MADDALENA

Ma cosa dit? Ma s’al t’adora!

SANDRA

A crèdd ch’es vèda cun la Giacinta …

MADDALENA

Ma no, mé an pèins mia. An fèer mia l’eror che j’ò fat mé. Sta

tranquéla e perlegh segh.


52

SANDRA           Adésa a vedròm…

MADDALENAPèinsegh… Adèsa, cosa dit, ciamia tò peder?

SANDRA           A son pròunta…

MADDALENAPerò dam 5 minut ch’a gh’ò da preparerel anca lò… Sèdet lé, che at gh’èe bisògn d’arponseret…

ESCE MADDALENA (verso INTERNO CUCINA)

SANDRA           Sé, eter ché s’egh n’ò bisògn… Che giornedi! Quanti emosiòun! Quant lavor ch’è m’è suces in poch tèimp…

Scena 13: GIACINTA, ALDO, SANDRA

ENTRANO ALDO E GIACINTA (da ESTERNO)

GIACINTA

Cumpermes?

ALDO

Si può?

SANDRA

Aldo…

ALDO

Oh principèsa… Stet bèin?

SANDRA

Sé, bèin (triste) Ma ‘n ciamerom mia principèsa, se no la tò ragasa

GIACINTA

A dir la veritèe, mé al moros e gh’l’ò bèle, l’è un quelchidòun

eter, e quindi s l’è un eter al n’è mia Aldo.

SANDRA

Come… Ma mé a cherdiva…

ALDO

Cosa cherdivet?

SANDRA

(confusa) Ma tè… Cioè lée, a vòj dir, ueter du…

ALDO

Beh, sé… efetivamèint…

GIACINTA

Ma smèttla, cojòn. Adèss basta. Sandra, Aldo al vol sol lée

SANDRA

(confusa a Aldo) Et m’iv détt che t’andev fòra con lé, che ueter du…

GIACINTA

No, Sandra, tranquéla. Mé a son sol Giacinta, la morosa per finta!

SANDRA

(confusa a Aldo) Ma… Ma, alora….

ALDO

Alora  at  l‘ò  lasèe  crèder  per  feret  ingelosir,  per  via  che  t’et

decidéss a diròm ed sé…

SANDRA

(felice lo abbraccia) Alora bisògnerà ch’em decéda…


53

Scena 14: TEODORO, LENKA, SANDRA, RENATO, ALDO, MADDALENA, ROSA, VITO, DUILIO, GIACINTA

ENTRANO TEODORO E LENKA  (da ESTERNO)

TEODORO

Oh! Sandra stet bèin?

LENKA

(con bacinella vuota) Zignorina. Che pello! Io contenta

SANDRA

Tutto bene. Merit ad mè medra e ad mè pèder…

TEODORO

Tò pèder…??

ENTRANO RENATO, MADDALENA, ROSA (da INTERNO CUCINA)

RENATO

Sandra, tesoro… (abbraccia la figlia)

SANDRA

(ricambia, poi fa avvicinare Aldo) Aldo, dato che prèst a se sposaròm,

bisogna ch’et presèinta mè pèder…

TEODORO

Eh, a l’iva détt, mé!

ALDO

(stringe la mano a Renato)T’an priv sperer ed mèj, principèsa…

MADDALENA

Gnan nueter an priven sperèer ed mèj per la nostra Sandra, an

Renato?

RENATO

Sé, nostra fiola l’è fortunèeda, t’è un brèev ragas… (gli stringe la mano

e gli dà una piccola pacca sulla spalla)

ROSA

Ma che  giornèeda piina d’emosiòun… E a mé glj’emosiòun un

fan gnir ‘na fam! A pèerta che incòò an’òm gnan disnèe!

TEODORO

Ma indo el Duilio?

ROSA

L’è in cusèina col rapitor.

TEODORO

Giòst, ma chi è stèe a rapirla?

GIACINTA

Sèmbra che a rapirla sia stèe propia al rapitor, col ch’l’è ded là!!!

ROSA

Al rapitor l’è un pov’r’òm, un disgrasièe ch’es asciama Vito

LENKA

Fito??!

TEODORO

Eh, a l’iva détt, mé!

ENTRANO DUILIO E VITO (da INTERNO CUCINA)

DUILIO

(Fa sedere Vito) Tè sta lé e fnéss al panèin. Ansi, al secònd panèin.

VITO

(con mano slegata divora panino) Em ga vol dal tèimp con na man e basta

DUILIO

Aldo, e i Carabiner?

ALDO

J’in drèe rivèer…

MADDALENA

E quand i riven ai fòm ster ché, acsé apèina e riva Pièrre…


54

ROSA

Apena ariva Pierre al cata l’acogliensa ch’es merita!

MADDALENA

Per fortuna ch’em son decisa a ciameret, Renato!

RENATO

Che emosiòun, sintiret, dop a tant an…. E quand et m’èe détt dal

rapimèint, ed cl’element lé, e dal capanòun

MADDALENA

Es priva fèer eter che andèer là! E lò an s’l’aspeteva mia

RENATO

A l’òm imobilizèe, lighèe a mot…

VITO

Per forsa ch’egh l’ii caveda! L’era tri dé ch’an magneva mia

RENATO

E finalmèint j’òm liberèe nostra fiola…

TEODORO

E al feva finta d’èser inamorèe ed la Lenka. Al saiva mé, ch’en

gh’era mia da fideres ed lilò!!! Ma Lenka, tè non dici niente?

DUILIO

Tèes lé! Mai interrompere na dòna ch’la’n pèerla mia!!!!

LENKA

Sì, io tice (a Vito) Te delinqvente (scuote capo) Te polastrello, no me..

VITO

Em sa anch a mé…

TEODORO

(abbraccia Lenka.) Lée la’n’è mia la tò polastrela, l’è la mè Galina.

Capice?  Eh  caro,  l’amòr  l’era  per  finta,  la  galera  invece  l’è

dabòun!

VITO

(mangia) Bòun col salam ché!!Gh’è mia un gòss ed vèin?

ROSA

A vagh a torel, e dop am fagh un bel panèin anca mè. Ansi srà

mèj che insòm un eter salam, vést che ché nisòun à magnèe

ESCE ROSA (verso INTERNO CUCINA)

SANDRA

(guarda Vito) Povrètt che fam ch’al gh’à… Però a dévv dir ch’al m’à

mai tratèe mèel

MADDALENA

A gh’al diròm coi Carabinier

RENATO

(a Vito) Gh’è ‘l chèes che t’at la chèev con sol quelch mes ed galera

VITO

Basta ch’im daghen da magnèer!

ENTRA ROSA (da INTERNO CUCINA)

ALDO

(vede Rosa col fiasco di vino) E da bèver…

DUILIO

E adèss aspetòm Pierre, cl’eter fint inamorèe

TEODORO

Per lò, ch’l’è al mandante, sarà un soggiorno ben più lungo tra le

sbarre

RENATO

D’altr’onde al vèel anch per lò: amòr per finta, ma galera dabòun!


FINE