Bada comu parri

Stampa questo copione

Bada comu parri

[.1] “ BADA COMU Parri”

commedia comica in tre atti

di Francesco d’Arrigo

PERSONAGGI                                                                              INTERPRETI

Agostino casarsa                               anni              55

rosa             (moglie)                             “                     50

PAOLA          (figlia)                              “                     25

SARETTO      (figlio)                              “                     15

saro             (padre di Agostino)      “                     75

saridda      (sorella di rosa)          “                     45

Giovanni      (marito di saridda)      “                     50

Lucia            (vicina di casa)              “                     45

Carla          (vicina di casa)              “                     40

dottore                                                   “                     60

tano                                                          “                     30

Nino                                                            “                     35

postino                                                     “                     27

Filippo                                                      “                     30

****************************************************************************************************

L’AZIONE SI SVOLGE A CATANIA, NELLA CASA DI AGOSTINO CASARSA. LA COMUNE E’ A DESTRA DELLO SPETTATORE, A SINISTRA UNA PORTA CHE’ VA

NELLA STANZA DA LETTO ED IN CUCINA.AL CENTRO, UN BALCONE CON FILO

DI FERRO CHE DA SULLA STRADA , DOVE CI SONO POCHI PANNI STESI, L’ARREDAMENTO E’  MODESTO.

UNA SCRIVANIA CON LAMPADA NELL’ANGOLO A DESTRA , UNA LIBRERIA

CON  TANTI LIBRI GIALLI. SEMPRE A DESTRA UN DIvaNETTO CON TAVOLINO,

A SINISTRA UN TAVOLO DA PRANZO CON QUATTRO SEDIE UNA CRISTALLIERA CON TAZZE, BICCHIERI, BOTTIGLIE E MODESTI QUADRI APPESI ALLE PARETI.

********************

PRIMO ATTO

SCENA PRIMA

AGOSTINO - ROSA

AGOSTINO    -   (seduto sul divano sta leggendo un romanzo giallo )

                           

ROSA              -   (entra mentre si mette lo smalto sulle unghie) Agostino su Ta fari u bagnu,aiutiti Ca

                            l’acqua sarrifriddau.

AGOSTINO    -   dacci n’à spirina.

ROSA              -   N’à spirina, a cui?

AGOSTINO    -   A l’acqua non dicisti ca sarrifriddau?

ROSA              -   Quantu si scunghiurutu.

AGOSTINO    -   Pi ora lassimi stari ca mi staiu liggennu u rumanzu giallu .

ROSA              -   (seccata) Quannu tu voi fari, tu fai, tantu pi tia a cosa chiù m’purtanti sunu i

                            rumanzi gialli .L’autri cosi non esistunu, unni camini camini lassi sti rumanzi,

                            ci nè unu na cucina, unu na stanza lettu ,e chissu ca ai ne manu.

AGOSTINO    -   (subito) E’ chiddu do cessu tu scuddasti?

ROSA              -   Comu fai a capiri chiddu ca leggi, su fai n’coppu chiddu, n’coppu chistu .

AGOSTINO    -   E’ n’coppu ta veniri a tia na ucca, accussi non pari assai.Iu i capisciu picchì oramai

                            aiu na cuttura sugnu accutturatu.

ROSA              -   (sarcastica) Comu  a triaca .

AGOSTINO    -   (seccato) Senti lassimi m’paci . Pi parari cu tia pessi u filu.

ROSA              -   Appoi u trovi. Possibili ca tutti dui non putemu parari mai comu a l’autri cristiani?

AGOSTINO    -   (seccato) Comu ?  Ogni vota ca parramu mi dici ca sdilliriu (chiude il romanzo)                                      Avanti chi ma diri?

ROSA              -   Viri ca ma pigghiari a lavatrici.

AGOSTINO    -   (sbalordito) A lavatrici! E chi si cinta?

ROSA              -   U’ sceccu ca si! A lavatrici nova, ca si spasciau (siede) chidda ca voi diri  tu, si                                        chiama levatrice , no lavatrici.

AGOSTINO    -   Menu mali.Iù pinsai , me muggheri è n’cinta e non sacciu nenti?

ROSA              -   (ridendo) A ste tà mi dici ca sugnu n’cinta? Quannu una è n’cinta, si ni va                                                nell’ostetrica , no na levatrice. Si chiama ostetrica.Ogni tantu cecca di parari                                                annicchia di italianu.Di quandavi ca mi maritai cu tia mammacchiai a lingua.

AGOSTINO    -   Non è ca tammacchiasti , è ca facisti divintari pizzuta.E’ lassila stari a to famigghia

                            siti cunvinti ca parrati in italianu, ma no ca è veru!

ROSA              -   Auh, na pigghiari a schezzu . Iù non pozzu lavari i robbi senza lavatrici.

AGOSTINO    -   I lavi na pila, comu i lavaunu l’antichi .

ROSA              -   (seccata) Tu si pazzu! Iù mi fazzu i manicuri, mi passu a crema e mi spaddu i manu

                            na pila? No diri mancu pi schezzu.

AGOSTINO    -   No! Iù u dicu appiddaveru.

ROSA              -   (piange) Tu si maritu egoista. non hai pietà di mia. Tutta a iunnata sbattu intra                                         comuna cani, a pulizziari i mobbili, a lavari i piatti, a scupari a casa, e a sira mi                                           cuccu stanca motta .

AGOSTINO    -   (subito) Ca comu metti i spaddi n’dò lettu, arrunfi e cu sa vistu sa vistu .

ROSA              -   U viri ca u sai!

AGOSTINO    -   Cettu ca u sacciu. Macari ca unu ti vulissi dari u baciu da bona notti, no tu po' dari.

ROSA              -   (seccata) Bada comu pari, u sai ca appoi mi smounu i nevvi.

AGOSTINO    -   A tia? E’ iu càvissi a diri. Viri cara moglie, a tò iunnata si svolge nel seguente

                            modo:a matina quannu ti susi, cioè vessu i deci, rapi u baccuni...........

ROSA              -   Picchi u baccuni si rapi semmai a diri a porta do baccuni.

AGOSTINO    -   Taffacci , e comu s’avissuru appuntamentu saffaccia macari a signura da n’facci.

                            E’ accuminci: bongionnu signura, bongionnu arrispunni idda,e tu ; sa visti assira a

                            telenovella? E a signura:si, ma visti,bella non è veru?Veni tu:a scusari, succomu

                            misi a cafittera supira, sta niscennu u cafè. Trasiti intra è dopo cincu minuti

                            v’affacciati n’autra vota.Tu cu na pezza ne manu e a signura ca scupa e accumincia

                            ti a parari (si affaccia dal balcone e imita la moglie) signura passau chiddu do                                         pisci?No, ancora na passatu. Su passa mi chiama? Ora iu laia lassari picchi ma                                          ghiri a lavari i piatti da sira , ca mi duleva a testa; cetti voti mi capita macari a mia                                      è trasiti intra. Dopu cincu minuti si fa manziornu, signura a scusari  si fici taddu,                                          ciaia cucinari a me maritu e si non ci fazzu attruvari u mangiari prontu, cu senti.

                            Ragiuni iavi signura, macari me maritu e d’accussi. Chè camuriusu. E vi salutati.

                            Quannu trasiti intra, cucinati n’autra cosa di chiddu ca vostru marito vuleva                                            mangiari. Aristamu ca   vo fari, pasta ca sassa e canni arrustuta? U maritu invece                                        attrova pasta che rocculi e puppetta. Menu mali ca i mariti non sunu n’cinti,allura

                            c’iavissunu fattu u disiu.

ROSA              -   Bada comu pari. Finisti?

AGOSTINO    -   Ancora no!.....

ROSA              -   Chì c’è ancora, sintemu.

AGOSTINO    -   C’è ca assagiati unu di tuttu. Diciti ca è pi sentiri comu è di sali e vammuccati                                          m’puppettu, i patati e u pani abbagnatu na sassa. Quannu venunu di poveri mariti di

                            travagghiari, sassettunu pi mangiari e virunu a muggheri ca non mangia, si                                             pigghiunu  collira. A muggheri cu da facci di fissa, ci dici: u sai caro, oggi non                                             sacciu picchì non aiu fami. Certu, dopu ca prima vata mangiatu macari a pignata.

ROSA              -   Ci n’è chiù?

AGOSTINO    -   Mentri ca ci semu, vidi ca a mia, u fattu ca ti veni u duluri di testa a cumannu, mi

                            siddiau.

ROSA              -   A cumannu?

AGOSTINO    -   Sissignura, tu rioddi: dominica passata, iu ti dissi. Rosa, viri ca no pomeriggiu                                         amaghiri ni me patri a farici n’à visita. Vinisti tu e mi dicisti va beni.

ROSA              -   E allura?

AGOSTINO    -   Quannu si fici l’orariu pi nesciri, mi dicisti, u sai Agostino, ni to patri non ci putemu

                            iri, mi sta scuppiannu a testa. Tantu ca iù, mi misi a shirzari e ti dissi: non ti                                             preoccupari, ca n’casumai a purtamu no gummista e a facemu riparari. Tu rioddi?

ROSA              -   E con ciò? Mi duleva a testa e non mi sintiva di nesciri.

AGOSTINO    -   Giustu, ma dopu menzura mi dicisti: senti Agostino, sottolineo ca mi chiamasti

                            Agostino, accussi duci ca na cassatella di Savia sava mettiri di cantu , chi fà ci iemu

                            ni me matri a farici na visita? Ora cara muggheri, quannu si tratta  di iri ni to matri

                            u duluri di testa ti passa; quannu  amagghiri ni me patri, ti veni. Eccu picchì ti dicu                                  ca l’hai  a cumannu . U sai cu è ca ti fa veniri u duluri a testa?

ROSA              -   Cui?

AGOSTINO    -   I munzignarii. Ora,su una non voli iri na m’postu, non c’è bisognu  di fari a                                             sceneggiata . Basta diri non ci vogghiu veniri: non succeri nenti.

ROSA              -   Ancora?..... C’ià finisti?

AGOSTINO    -   Quannnu a sira ni cuccamu e ti vogghiu dari m’bacio, basta diri non ni vogghiu e                                    non succeri nenti. tantu i fimmini siti da cussì, si vuliti accuminciati:mio tesoro, mio                                      adorato, tu si u me brillanti......ca paremu o munti di Sant’Aita di quantu oro c’è.                                          Quannu non vuliti, trasi a munzignaria e scatta u duluri di testa.Tu staiu dicennu di

                            ora e su ti veni ti pigghi na pinnula: viri ca duminica amagghiri ni me patri.

ROSA              -   Non può essiri!

AGOSTINO    -   Chi  è, ti veni?

ROSA              -   (seccata) Non mi veni nenti!

AGOSTINO    -   E allura?

ROSA              -   U maestru di to figghiu Saretto  mi dissi, ca duminica u picciriddu a fari u saggiu.

AGOSTINO    -   (sbalordito) Saretto duminica a fari u saggiu?

ROSA              -   Chi c’è di straurdinariu su dominica Saretto fa u saggiu.

AGOSTINO    -   (ride) Ma comu, iavi di quantavi ca nasciu ca fa u tostu e giustu giustu, duminica fa

                            u saggiu picchì ciù dissi u maestru? Chi è chiù spettu di nuautri.

ROSA              -   U saggiu la fari a scola.

AGOSTINO    -   Ah, la fari a scola! No ca. Iù mava priatu.

ROSA              -   Non fari finta ca no capisti, to figghiu, non si sta n’signannu u pianufotti?

AGOSTINO    -   Si... e allura?

ROSA              -   Duminica, e sei di pomeriggiu, tutti i carusi ca sturiunu musica, fanu u saggiu.

AGOSTINO    -   Iù non ci pozzu veniri.

ROSA              -   Picchì?

AGOSTINO    -   Ciaiu na riunione di gialli.

ROSA              -   Di cinisi?

AGOSTINO    -   Ni riunemu tutti chiddi ca ci piaciunu i rumanzi gialli e l’appuntamento e fissatu pi

                            duminica e cincu.

ROSA              -   Ca non ci vai!

AGOSTINO    -   Chi è ca dicisti? Non ci vaiu? No diri mancu pi schezzu!

ROSA              -   E u maestru di to figghiu chi dici ca tu non ci veni.

AGOSTINO    -   Ca diri non ci stai iennu tu?

ROSA              -   Beddu patri iavi to figghiu, ca mancu ci va a virillu.

AGOSTINO    -   Bedda matri.

ROSA              -   (subito) Non cià giurari ca fai piccatu.

AGOSTINO    -   Cu ci sta giurannu.

ROSA              -   Tu ricisti bedda matri.

AGOSTINO    -   Iù parava di tia, non ti scuddari c’aieri a scola ni to figghiu ciappaghiri iù picchì tu

                            non ci pusti iri, chi ti rissi cosa?

                       

ROSA              -   Chi c’entra! Chissu è nautru discussu. U picciriddu, ci teni aviri u patri e a madri

                            quannu fa u saggio.

AGOSTINO    -   E pi stavota ci và sula a madri. Chiutostu staiu niscennu vaiu o solitu ufficiu e metri

                            ca ci sugnu passu ni me patri, viremu comu stà. (prende una borsa dove c’è una

                            sveglia, una pistola di plastica e una mano di legno)-(prende l’ombrello ed esce)

ROSA              -   Iddu sta beni, nuautri è ca stamu mali.

SCENA SECONDA

ROSA - PAOLA - SARETTO

PAOLA           -   (Entra) Mamma nuautri semu pronti. (a Saretto) Saretto, amuninni ca già si fici

                            taddu.

SARETTO       -   (entra) Chi primura ca hai.

PAOLA           -   Iù u fazzu pi tia. Non è ca ci putemu iri sempri in ritaddu no maestru!

SARETTO       -   Megghiu è, accussi sturiu chiù picca;

ROSA              -   Inveci a sturiari assai, accussi diventi un grande maestro! ( lo sistema un po' le da                                    unbacio e dice) fai u bravu senti?

SARETTO       -   Va beni mamma, ciao (esce).

PAOLA           -   Ciao mamma (esce).

SCENA TERZA

ROSA - POSTINO - AGOSTINO

                                                                                                                                                

(suonano)        -

ROSA              -   Cu è?

POSTINO       -   Sono il postino c’è un pacco.

ROSA              -   (fra se) M’paccu? Iu n’aspettu nuddu paccu! (apre) Si accomodi.

POSTINO       -   Grazie signora, c’è stu paccu per il sig. Agostino Casarsa.

ROSA              -   E’ me maritu.

POSTINO       -   U chiamassi piffavuri.

ROSA              -   Non c’è è nisciutu, mu po' lassari a mia?

POSTINO       -   Cettu, basta ca mi fimma cca.

ROSA              -   (Prende il pacco è firma)

POSTINO       -   Finalmenti  u cunzignai stu paccu, iavi ca mu pottu d’appressu na para di ionna                                     

ROSA              -   E’ picchì?

POSTINO       -   All’autru iunnu, vinni, tuppuliai e non c’era nuddu.

ROSA              -   Chì voli fari! Qualche vota capita ca intra non c’e nuddu.

POSTINO       -   Signura per cortesia, mu po' dari bicchieri di acqua?

ROSA              -   Certu, aspittassi ca ciù o pigghiu  da banna (esce)

POSTINO       -   (rimasto solo) Ma sta signura mi pari a canuscilla; sicuramenti e iddda.Ora comu

                            veni m’infommu   .

ROSA              -   (entra con un bicchiere pieno d’acqua) A pigghiai do frigurifero, ma non è frisca

                            frisca.

POSTINO       -   Megghiu è appoi troppu frisca fa mali (beve, e dà il bicchiere a Rosa) grazie.

ROSA              -   Prego.

POSTINO       -   (guarda Rosa) Signura, mi scusi, iu a canusciu.

ROSA              -   (credento chè il postino vuole attaccare il discorso dice)sintissi, non c’è bisognu di                                   diri scunghiurutaggini, cu mia n’attacca. Ora u capìì, u bicchieri di acqua fu na                                           scusa.

POSTINO       -   Na scusa?

ROSA              -   Sicuru, e su non si ni và subbutu subbutu di ca intra, iù u dinunziu. vastasu! Iù                                          sugnu felicementi sposata e matri di figghi, u capiu?

POSTINO       -   Signura, chi stà dicennu! Non mi permetterei mai. Iù a canusciu appiddaveru. Lei

                            non è a signura Rosa, chidda ca stava appressu porta da signura Cuncetta Papale?

ROSA              -   Si! Veru è.

POSTINO       -   U stà virennu? Iù a canuscii subbitu, iu sugnu Giacomino, u figghiu da signura

                            Cuncetta.

ROSA              -   Taliannulu bonu, ora u staiu canuscennu. Giacomino!..... E’ chi trasiu a posta?

POSTINO       -   Si! Iavi du anni. E mi chiama di lei? Mi canusci di nicu.

ROSA              -   Chi c’entra, tannu eri m’picciriddu. Tò madri comu stà?

POSTINO       -   Bene.

ROSA              -   Ma saluti, cul’avaddiri, Giacomino. Quant’anni ai ora?

POSTINO       -   Vintisettanni.

ROSA              -   (sbalordita) Vintisettanni? passi a ieri ca nascisti.

POSTINO       -   Bè là salutu, a scusari.

ROSA              -   Chi c’entra; anzi, a scusari a mia, ca non ti canuscii subbitu.

POSTINO       -   Bongiornu (esce).

ROSA              -   I casi da vita, cull’avaddiri ca u pustinu, era u figghiu da signura Cuncetta.

AGOSTINO    -   (nell’entrare guarda il postino, scuote la testa e dice) Chi pari sula? Ora si, ca si                                      completa...... ma dimmi nà cosa, cu era du picciottu?

ROSA              -   Ta rioddi a signura Cuncetta, chidda ca stava vicinu a nostra casa?

AGOSTINO    -   Ma rioddu, e allura?

ROSA              -   Chissu è so figghiu, trasiu a posta.

AGOSTINO    -   E a mia chi m’interessa.

ROSA              -   Invece t’interessa.

AGOSTINO    -   E’ picchi?

ROSA              -   Vinni c’à, e puttau m’paccu pi tia.

AGOSTINO    -   (Salta dalla gioia) M’paccu pi mia? Unni è. Iavi ca u spettu!!

ROSA              -   Supra u tavulu.

AGOSTINO    -   (prende il pacco lo apre ed esce fuori tre libri) Finalmente mi mannanu.

ROSA              -   Chi c’è na stu paccu?

AGOSTINO    -   Libri.

ROSA              -   E chi libri su?

AGOSTINO    -   Libri scritti di un scrittore sicilianu. A Catania ne truai, e mi fici mannari                                                  direttamenti di Milano.

ROSA              -   A chiddu ca viru ana essiri importanti.

AGOSTINO    -   Importantissimi mi mancaunu na collezzioni.

ROSA              -   Na collezzioni di sti maliritti libri ca leggi tutta a iurnata.

AGOSTINO    -   ( legge i titoli) A morti ovva ca non ti pigghia.

ROSA              -   ( crede chè Agostino parli con lei) dice:accussi speriamu.

AGOSTINO    -   Su mi fai siddiari t’ammazzu.

ROSA              -   Tu provaci ca ta dinunziu.

AGOSTINO    -   U maritu ammazzau a muggheri picchì aveva a lingua longa.

ROSA              -   Si può sapiri di chi stai parannu?

AGOSTINO    -   De titoli de libri.

ROSA              -   Mi pareva ca parravi cu mia., qualche ghiornu nesci pazzu cu tutti sti libri ca leggi.

AGOSTINO    -   A tia non t’interessa, ora o cleb i me colleghi simmirianu ca iù ci l’aiu e iddi no.

ROSA              -   Cui i giallinusi?

AGOSTINO    -   Ti proibiscu di chiamalli giallinusi.

ROSA              -   Chiddi ca leggiunu i romanzi gialli non si chiamu giallinusi?

AGOSTINO    -   No!                     

ROSA              -   Allura comu si chiamanu?

AGOSTINO    -   Giallatani.

ROSA              -   Giallatani? Su dici tu! Chiuttostu all’ufficiu comu finiu?

AGOSTINO    -   A.... nenti non ni vosunu sapiri, dici ca sunu invenzioni scunghiuruti.

ROSA              -   Mettiti na testa na cosa: tutti invenzioni ca fai e ci porti dda, non l’accettuno picchì

                            non anu sensu.

AGOSTINO    -   Invece pi mia sunu importanti e ca iddi ne capisciunu, (prende una pistola di                                            plastica e dice)  viri... chista e na pistola ca quannu spara fa mamma,mamma.

ROSA              -   (sbalordita) Comu fa? Mamma, mamma e picchi?

AGOSTINO    -   Tutti i pistoli quannu sparanu non fanu pa!..pa!, invece chista ca inventai iù fa

                            mamma, mamma.

ROSA              -   (meravigliata) Ca leviti piffaureddu e l’autri invenzioni quali sunu?

AGOSTINO    -   (fa vedere l’ombrello) Chistu è l’umbrella intelligenti.

ROSA              -   L’umbrella intelligenti?

AGOSTINO    -   Certu, chiddu ca canuscemu nuautri, è bestia, invece chistu ca inventai iù è

                            intelligenti.

ROSA              -   E di unni si viri?

AGOSTINO    -   L’umbrella ca canuscemu è bestia, picchì quannu chiovi iddu si vagna, e a nuautri

                            na ripara, mentri chistu ca inventai iù non si può drapiri, aresta chiusu e non si

                            vagna eccu picchì è intelligenti.

ROSA              -   Ci n’è chiù?

AGOSTINO    -   C’è a sveglia già puntata pi chiddi ca vanu a travagghiari. (fa vedere la sveglia con                                 una pistola di plastica attaccata) A sira, quannu unu si vo cucca, metti a canna da

                            pistola a l’orario ca c’interessa, e gia è puntata. A sveglia può fari du usi: u primu

                            già tu dissi, u secunnu è pe manu.

ROSA              -   Po primu usu, u pozzo capiri, ma pe manu chi centra?

AGOSTINO    -   Comu chi centra. A tia non ti capita mai ca ta dummisci a manu Ci metti a sveglia

                            di supira, idda sona, e a manu sarusbigghia.

ROSA              -   Chissi su invenzioni ca fai tu? Ca o cucchiti.

 SCENA QUARTA

AGOSTINO - ROSA - LUCIA

(Suonano)

AGOSTINO    -   Sunanu  viri cu è.

ROSA              -   (apre) Signura Lucia lei è? Avanti si accomodi.

LUCIA            -   (entra) Bongiorno signura Rosa, a scusari sa disturbu, ma ciaia parari.

ROSA              -   Chi va dicennu, quali disturbu.

LUCIA            -   (vede Agostino) Bii... c’è so maritu? Allura tornu chiù tardu.

ROSA              -   Nenti ci fa, non si preoccupi.

AGOSTINO    -   Sata parari di cosi importanti, mi ni pozzu macari iri dda banna..

LUCIA            -   No! Semmai mi ni vaiu iù.

ROSA              -   Chi centra signura Lucia.

LUCIA            -   Non è giustu c’è so maritu!

ROSA              -   Me maritu? Facissi finta ca non c’è.

AGOSTINO    -   Tantu iù non cuntu.

ROSA              -   Chi centra stu discussu, Chiuttostu, bada comu pari, a signura Lucia, po pinsari ca                                  iù ti trattu mali.

LUCIA            -   Iù non pensu nenti, non sunu cosi ca m’interessunu.

ROSA              -   Allura signura Lucia, parassi.

LUCIA            -   Eccu si tratta di chistu.... Succomu pi passari tempu mi pigghiai a rappresentanza di

                            cosmetici, profumi, russetti, creme, iù vinni ca, pi sapiri si iavi bisognu di qualche

                            cosa, datu ca lei i usa.

AGOSTINO    -   E pi passari tempu veni ne casi de cristiani a vinniri profumi, russetti e creme?

                            S’accattassi n’chilu di simenza e sassetta a villa.

ROSA              -   Tu statti mutu e non ti n’tricari.

AGOSTINO    -   Comu dici munzignarii.

LUCIA            -   (seccata) Cu è ca dici munzignarii..... Bada comu para.

AGOSTINO    -   Lei! picchì non dici ca vinnennu sti porcherie, ci varagna.

LUCIA            -   Virissi ca non sunu porcherie. Chisti sunu prodotti di na casa seria, la famosa ditta

                            Saratonella ca na fimmina a matina sarusbigghia laria, comu si passa sta crema

                            addiventa bella. ( fa vedre la crema)

AGOSTINO    -   Allura lei picchì non sa passa.

LUCIA            -   Virissi ca iù ma passu tri voti o iornu.

AGOSTINO    -   (a Rosa) Non ta pigghiari no viri ca effettu non ni fà!

LUCIA            -   Comu non ni fà.

AGOSTINO    -   Signura lei dissi ca sa passa tri voti o ionnu? e n’ta facci è accussì arrapata?

LUCIA            -   (offesa) Arrapata ci po essiri so soru, A me facci di quantavi ca ci passu a crema,

                            addivintau chiù liscia.

AGOSTINO    -   Picchissu va peri peri a vinniri cremi. Picchì ci voli a facci liscia!

LUCIA            -   Sintissi circassi di essiri educatu ca non sugnu so soru.

ROSA              -   U lassassi parari a me maritu, iddu di cremi non ni capisci nenti. L’unica crema ca                                 ci piaci e chidda de pasticcini.

AGOSTINO    -   I fimmini non faciti autru di spenniri soddi pi sti fissarii. A crema pi dimagriri, a

                            crema pe rughi, a crema pi luari i pila, a crema pa notti, chidda po iornu. A cosa

                            chiù bella , è ca vi mangiati du uri davanti o specchiu.

ROSA              -   Tu i spenni pi romanzi, iù i spennu pe cremi. A proposito ciavi macari a maschera?

LUCIA            -   Certu.

AGOSTINO    -   A maschera!.. Ta vestiri di carnaluari?

ROSA              -   Chi centra, mi servi pi luvarimi i rughi.

AGOSTINO    -   E picchì non ti levi cu chianozzu de falignami, oppuri ca carta vitrata e ti ni vai o                                     sicuru.

ROSA              -   Auh, finiscila! (a Lucia) mi rassi na crema po iornu, una pa notti e na maschera.

                            Quantu costuno?

LUCIA            -   Tutti cosi ducentumilaliri, co scuntu centusittantamila.

AGOSTINO    -   Accussi assai? chi vinni oru?

LUCIA            -   Chista e a crema Saratonella.

AGOSTINO    -   (subito) Ca na fimmina laria addiventa bella.

LUCIA            -   Su m’parau a memoria?

ROSA              -   Non fari u lisciu, dacci i soddi.

LUCIA            -   (da le creme a Rosa)

AGOSTINO    -   (dà i soldi a Lucia) Tinissi e non turnassi chiù.

SCENA QUINTA

AGOSTINO - ROSA - LUCIA - CARLA

(suonano)

AGOSTINO    -   Sunanu.

ROSA              -   O rapi tù.

AGOSTINO    -   Su ti isi u cestinu da seggia ti scozzoli?

ROSA              -   U cestinu?

AGOSTINO    -   U panaru (fa il segnale del sedere)

ROSA              -   U panaru e u chiami cestinu?

AGOSTINO    -   Tu dissi in italiano staiu circannu di aggiornarmi.

LUCIA            -   Signura Rosa iù minnivaiu, aia ghiri na nautra clienti.

AGOSTINO    -   (apre) A lei è? Si accomodi chi vi dasturu appuntamentu?

CARLA           -   Bongiorno c’è somuggheri?

AGOSTINO    -   C’è ma è accupata.

ROSA              -   Non sugnu accupata sugnu libira, a signura Lucia si ni sta ghiennu.

                           

CARLA           -   (a Lucia) Signura mentri ca c’è, voli partecipari a riunioni de prodotti pa casa? Ci                                   sucosi di pocu prezzu e cummeni.

LUCIA            -   Na stu mumentu non mi servi nenti me maritu maccattau unu di tuttu. Chiuttostu su

                            iavi bisognu di cremi, russetti iù aiu a ditta Saratonella ca na fimmina laria quannu

                            si passa a crema diventa bella.

CARLA           -   Na stu mumentu ci manca sulu a crema.

LUCIA            -   Non ci n’teressa? Allura mi ni vaiu. Bongiorno (esce)

CARLA           -   Bongiorno.

ROSA/AGOSTINO - Bongiorno.

CARLA           -   Signura Rosa! Lei, cu chista me, sa fattu già du riunioni?

AGOSTINO    -   Me muggheri non ni perdi una. Comu n’accucchia deci, ci dununu u premiu. U bellu

                            è, c’appoi, i soddi laia nesciri iù.

ROSA              -   Non ci dassi cuntu.

CARLA           -   Signura, su so maritu non voli, iù mi ni vaiu.

AGOSTINO    -   (al pubblico) E quannu,....mai?

ROSA              -   Iddu dici d’accussì. Non sapi i proodotti ca ci volunu pa casa. Ci voli u lavasten, u

                            polverin, u saponin e tanti autri.....

AGOSTINO    -   (subito) Fitinzii.

ROSA              -   Signura Carla, allura cu semu.

AGOSTINO    -   Picchi oltri a riunioni faciti macari i custureri?

ROSA              -   Chi stai dicennu, picchì avissumu a fari i custureri.

AGOSTINO    -   Ci dicisti a signura: allura, cusemu.

CARLA           -   So muggheri vuleva diri, chi siamo, quantu semu. No ca cusemu!

AGOSTINO    -   U capii.

ROSA              -   Pi fozza ta fari canusciri?

AGOSTINO    -   Comu? dici ca parri in italiano?

ROSA              -   Quannu ci voli, no ora? Signura Carla chi siamo?

                                                  

CARLA           -   C’è a signura Sortino a signura  Spampinato e a signura Di Prima.

AGOSTINO    -   A signura di prima ciù dissi quattru e quattru fanu ottu ca non ci veni.

CARLA           -   Chi centra chidda ca sinniiu.....A signura di prima e n’autra. E me cummari 

                            non lo sò.

AGOSTINO    -   Non è sicura?

CARLA           -   Di cui?

AGOSTINO    -   Di so cummari.

CARLA           -   Me cummari veni.

AGOSTINO    -   Lei dissi e me cummari non lo sò.

CARLA           -   Chì capiu me cummari si chiama non lo sò.

AGOSTINO    -   A scusari non lava caputu.

ROSA              -   Ora ca u capisti statti mutu  e non parari assai.

CARLA           -   Signura Rosa a pozzu scriviri?

ROSA              -   Certu, anzi mi dicissi unni aia veniri, e a chi ura.

CARLA           -   A me casa versu i sei e menza, setti.

ROSA              -   Va beni aristamu accussì. A propositi comu sta so soggira?

CARLA           -   Ora ringrazziannu a Dio chiù megghiu ma i passau quattru.

AGOSTINO    -   Picchì c’aveva.

CARLA           -   Mentri iù stava lavannu a casa, idda stava iennu a pigghiarisi bicchieri d’acqua na

                            cucina, sciddicau n’terra e si rumpiu u femore. E parannu cu rispettu, a notti

                            quannu a ghiri no bagnu, mi laia m’puniri di n’coddu.

AGOSTINO    -   E non sa può m’puniri so maritu.

ROSA              -   (ridendo) Si so maritu.

AGOSTINO    -   (a Rosa) Chi c’ià riri non è so matri? chi ci fà.

ROSA              -   So maritu di quantu voti sa m’puniu, ci calau a vaddiri, u ricoveranu o spitali, a ieri

                            u operanu.

AGOSTINO    -   Mi dispiaci! Ciù dicissi e sò figghi.

CARLA           -   Allura u signor Agostino non sapi nenti?

AGOSTINO    -   C’aia sapiri? Semu na stissa scala e non sacciu nenti.

CARLA           -   Me figghia sciddicau.

AGOSTINO    -   U capii, si ni fuiu e non c’è.

CARLA           -   Sciddicau da scala, si rumpiu a iamma, a gnissanu, ora è ricoverata.

AGOSTINO    -   Macari idda? E so figghiu?

CARLA           -   A me figghiu si ci rumpenu

AGOSTINO    -   (subito) E pi fozza scusi!

CARLA           -   E pi fozza chi?

AGOSTINO    -   Si ci rumpenu i..............

CARLA           -   (subito) I pusa de manu e non si può moviri. Ogni gnornu vaiu o spitali, e fazzu

                            n’coppu da banna e n’coppu cabbanna.

AGOSTINO    -   Sempri su a lei non ci succeri nenti. Lei a fari na cosa!

ROSA              -   Chì cosa?

AGOSTINO    -   Pigghia u spitali cu tutti i medici e i n’fimmeri, si porta a casa. Ammenu non fa

                            viaggi.

ROSA              -   Agostino non ci schirzari.

CARLA           -   Nenti ci fà signura Rosa è megghiu ca pigghiamu a ridiri.

AGOSTINO    -   Ca è cosa di spararisi! Ma scusari, Lei cu tuttu su spitali ca iavi intra si metti a fari

                            riunioni de prodotti? Ma si vergogni...!

CARLA           -   Iù u fazzu pi distrarmi. Mi ni vaiu (a Rosa) signura Rosa iù aspettu.

AGOSTINO    -   Auguri signura.

CARLA           -   Picchì auguri chi fici u nomu?

AGOSTINO    -   Non dissi c’aspetta.

CARLA           -   Aspettu a so muggheri lunedì de sei e setti bongiorno (esce)

AGOSTINO    -   (sbalordito) N’aia vistu genti scarugnata, ma comu a chista mai.

ROSA              -   U voi capiri ca quannu ci sunu persone estranei, ta cumpurtari bonu.

AGOSTINO    -   Picchì chi dissi?

ROSA              -   Nenti, dicisti sulu n’saccu di fissarii. Ma u capisci, ca quannu si para che cristiani,                                   ci voli grazia.

AGOSTINO    -   A prossima vota quannu aia parrari chiamu a mè cucina.

ROSA              -   Chì centra to cucina?

AGOSTINO    -   Me cucina non si chiama Grazia!

ROSA              -   (seccata) Canciamuu discussu ca è megghiu.

SCENA SESTA

AGOSTINO - ROSA - PAOLA - SARETTO

PAOLA           -   (entra) Ciao papà, ciao mamma.

SARETTO       -   (entra Ciao.

AGOSTINO    -   Saretto tu sempri ca risparmi, saluti a na persona sula. Ora a cu salutasti, a mia

                            o a to matri?

ROSA              -   Lassulu iri o picciriddu.

AGOSTINO    -   Sa m’parari a ducazioni.

SARETTO       -   Papà iù ducazioni n’aiu di vinniri.

AGOSTINO    -   E nuddu s’accatta.

PAOLA           -   Papà, viri ca Saretto, ogni vota ca fà lezioni co maestru, si comporta mali.

AGOSTINO    -   Chi cumminau sta vota?

PAOLA           -   Mentri faceva u soffeggiu, mi fici fari na mala cumpassa

ROSA              -   Chi fici u tostu?

PAOLA           -   Chissu a parti. Non faceva autru ca du noti musicali, e u maestru non si faceva 

                            persuasu.

AGOSTINO    -   Chi noti musicali faceva?

PAOLA           -   Faceva sempri: mi . fa . fa mi. iù a primu coppu, no capii, quannu u cappii, ci faceva

                            signali di canciari nota, iddu sempri : mi, fa, fa, mi! quannu u capiu macari

                            u maestru, mi dissi; su purtassi a mangiari e u facissi studiari, allura addiu saggio.

AGOSTINO    -   Picchì facevi sempri sti du noti?

SARETTO       -   Picchì mi piaciunu.

AGOSTINO    -   (seccato) No! E ca pensi sempri a mangiari.

PAOLA           -   (ridendo) Iavi u vermi solitario.

AGOSTINO    -   Macari Dio......era solitario, chiddu lavi accumpagnatu.

PAOLA           -   Comu niscemu do maestru, vosi accattatu n’arancinu e na pizzetta.

AGOSTINO    -   Pari u frati di Romolo e Remo lu bestia.

ROSA              -   Chi centra Romolo e remo?

AGOSTINO    -   Chiddi avevanu a lupa.

SARETTO       -   Papà su iù addiventu maestru di pianoforti, chi m’accatti?

AGOSTINO    -   Tu cu sa testa, si capaci ca fai stunari macari u pianoforti.

ROSA              -   Chi ci dici o picciriddu! U maestru l’uttima vota ca ci parai, mi dissi ca è purtatu.

                            Dici ca lavi no sangu.

AGOSTINO    -   (ride) Si? E di unni si n’accurgiu u maestru?

ROSA              -   De manu.

AGOSTINO    -   De manu?

ROSA              -   U maestru mi taliau i manu a mia e mi dissi: signora so figghiu pigghiau di lei,

                            iavi i manu di villutu, so figghiu diventerà un grande maestro.

AGOSTINO    -   Su to figghiu non cià fa a sunari u campanellu da nostra casa ca u sona stunatu

                             (ride)

ROSA              -   Picchì stai ridennu.

AGOSTINO    -   Stava pinsannu ca su qualche vota ci facemu analisi o sangu ciarisutta u pianuforti,

                            e sugnu curiusu di sapiri chi midicinali ci duna u dutturi.

PAOLA           -   Papà sugnu sicura ca Saretto diventerà un grande maestro.

AGOSTINO    -   Macari tu si cunvinta?

PAOLA           -   Certu u maestru mu dissi macari a mia.

AGOSTINO    -   Su maestru parau cu tutti, sulu cu mia non para (chiama Saretto) Saretto veni cca.

SARETTO       -   Chi voi papà.

AGOSTINO    -   Veru è?

SARETTO       -   (crede che Agostino parli della musica) Papà, chi ci pozzu fari! Iù comu sentu

                            u suono de noti musicali mi. fa. fa. mi. mi veni pitittu.

AGOSTINO    -   Non paru di musica.

SARETTO       -   Annunca di chi sta parannu?

AGOSTINO    -   Di to soru.

SARETTO       -   Di to soru, comu pi diri a to soru? O di me soru Paola.

AGOSTINO    -   Di to soru Paola. Ca mi dissi ca tu sarai un grande maestro.

SARETTO       -   Su dici iddu!

AGOSTINO    -   Tu non si cunvintu?

SARETTO       -   A musica mi piaci comu a sentu................

AGOSTINO    -   Ti fa fami u capemu, n’tantu dumani no maestru ci vaiu iù, Ci vogghiu vidiri chiaru.

                       

ROSA              -   Annunca a ghiri na l’oculista.

AGOSTINO    -   Quantu si liscia!!

ROSA              -   Senti, iù mi ni vaiu a cuccari, ca già si fici tardu. Tu chi fai?

AGOSTINO    -   Ancora mi cunnuciu ca mi leggiu u finali do rumanzo. Comu finisciu vegnu.

ROSA              -   Paola, Saretto, amuninni da banna (escono) (Rosa ritorna da Agostino) Ago non fari

                            tardu.   (esce)

AGOSTINO    -   (sbalordito) Ago? (poi ci pensa) U capii. Mi chiamau in italiano, Su mi chiamava a

                            catanisa,  mi chiamava augghia. (spegne le luci, rimane accesa solo la lampada da

                            tavolo studio, legge a voce altta) Willy prende la pistola, sta per sparare a Mortimer

                            mentre arriva Greson gridando: no! fermati Willy non sparare. Lui non merita di

                            essere ucciso con un colpo di pistola, merita di essere squartato vivo, così capisce

                 come hanno sofferto le sue vittime. Legalo, dopo averlo legato Greson a Willy,                                             prendi il coltello. Willy esegue e con il coltello si scaglia su Mortimer colpendolo                                               ripetutamenente (questa scena deve essere recitata come se il personaggio la vede                                       veramente,alza lo sguardo verso la porta della stanza da letto e vede Rosa davanti la

                soglia in vestaglia da notte con la faccia tutta bianca piena di crema come una

                           maschera Come la vede getta un grido fortissimo e sviene.

 

FINE PRIMO ATTO

SECONDO ATTO

STESSA SCENA DEL PRIMO ATTO

SCENA  SETTIMA

ROSA - PAOLA - DOTTORE

ROSA              -   (ansante) Paola iavi du uri ca manchi, chi ti dissi u dutturi?

PAOLA           -   Mi dissi, ca quannu si spiccia de genti ca iavi no studiu, veni.

ROSA              -   Ciù dicisti ca e na cosa urgenti?

PAOLA           -   Certu ca ciù dissi.

ROSA              -   Speriamu ca veni prestu.

PAOLA           -   Comu sta u papà?                                                                                                                                                     

ROSA              -  Ora sta ripusannu. Tutta a nuttata sautava n’talaria e diceva chi era laria                                                 malanova,chi era laria malanova!

PAOLA           -   E tu chi ci dicisti?

ROSA              -   Comu iù ci dissi: Agostino sugnu to muggheri! non dissi chiù chi era laria malanova            

PAOLA           -   No?

ROSA              -   No! Dissi: chi si laria malanova!

PAOLA           -   Ma alluura si m’prissiunau appiddaveru!

ROSA              -   Chi m’prissioni ci puteva fari annicchia di crema na facci.

PAOLA           -   U fattu stà ca ci pigghiau n’coppu comu dici tu e si n’tisi mali.

ROSA              -   Ora, comu veni u dutturi, ni la spiegari.

(suonano)

ROSA              -   Rapi ca sarà u dutturi.

PAOLA           -   (apre) Iddu è..Avanti si accomodi.

DOTTORE     -   (entra) Permesso? bongiorno.

ROSA              -   Bongiorno dutturi, mi scusi su u fici veniri finu a casa, c’è me maritu ca si senti mali

DOTTORE     -   (siede) Che cosa gli è successo?

ROSA              -   Ciù spiegu in due paroli. Assira quannu tutti ni iemu a cuccari, me maritu aristau

                            sulu a liggirisi u romanzu giallu, iavi stu vizziu e non su vosi livari chiù.

DOTTORE     -   Signura unu ca leggi voddiri ca è appassionato e allora?

ROSA              -   Assira, iù mi misi a maschira na facci.

DOTTORE     -   (ride) A maschira?

    

ROSA              -   Picchì arriri? A maschira di crema! Comu passai ca banna pi dirici ca mi stava

                            iennu a cuccari, non iappi mancu u tempu di parari: mi taliau n’ta facci, ittau na

                            schigghia, e n’tappau n’terra.

DOTTORE     -   Tuttu n’ta na vota?

ROSA              -   No! A pezzu a pezzu.

DOTTORE     -   Signora non scherziamo.

ROSA              -   Pi fozza mi dici tuttu n’ta na vota!

DOTTORE     -   Dov’è suo marito.

ROSA              -   Da questa parte (indica la stanza)

DOTTORE     -   Bene, ora lo visitiamo e vediamo di che cosa si tratta. (escono)

SCENA OTTAVA

PAOLA - SARO - ROSA - DOTTORE

(suonano)

PAOLA           -   (apre) Nannu tu ccà? E cu ti ci porta.

SARO              -   Comu cu mi ci porta? Mi dicisti ca to patri si n’tisi mali  e vinni. Unni è.

PAOLA           -   Da banna, ca mamma c’è u dutturi ca u sta visitannu.

SARO              -   A ieri, quannu vinni ni mia, era bonu, chissi su tutti colliri ca ci runa to matri.

PAOLA           -   Nannu chi e ca dici!

SARO              -   Sarà chi discussioni iappunu, pi mia, to patri non potti spuari, eccu ca si n’tisi mali.

                            Ma ora comu veni a vanniu.

PAOLA           -   Chi ci cuppa a mamma, non e ca fu idda ca u fici sentiri mali.

SARO              -   Tu na canusci bona a to matri. u sai chè  pizzuta amara cu iavi chiffari cu idda.

ROSA              -   (entra) Dutturi chi dici, comu sta me maritu?

DOTTORE     -   (entra)Signora non si allarmi. E’ stato uno shock. Veda, suo marito , sicuramente

                            quannu a visti ca facci tutta n’zunzata di crema, in quel preciso momento si è

                            scioccato.

                           

ROSA              -   Vadda che bella, ca ora non mi pozzu mettiri mancu a crema na facci.

DOTTORE     -   Lei può fare chiuddu ca voli. Ma ci sono persone che in certi momenti, non ponu

                            supputtari emozioni. Voddiri ca so maritu è uno di chisti.

ROSA              -   Iddu ci cuppa! Su non si liggissi i rumanzi gialli, certi cosi non ci succirissunu.

DOTTORE     -   Chi centra stu discussu. A so maritu ci piaciunu i romanzi gialli, e con ciò?

                            U problema non è chissu. Ripeto, chiddu era un momento particolare. Ecco picchì

                            s’intisi mali.

ROSA              -   Dutturi mu dicissi quattro e quattro fanu ottu. Me maritu chi è gravi? Secunnu lei

                            saricupigghia?

DOTTORE     -   Certu ca si ricupigghia.

ROSA              -   Mu dici appiddaveru? Non criru ca resta scemuniteddu?

DOTTORE     -   Chi va dicennu, non si deve preoccupare suo maritu è tantu lucidu di menti.

ROSA              -   U n’tisi comu trasemu chi dissi?

DOTTORE     -   No!.... Chi dissi.

ROSA              -   Dissi: comu si ni va u dutturi, taballu supra a panza!

DOTTORE     -   (ride) Ecco, veda. Di docu la capiri ca ragiuna beni ed è tranquillo.

ROSA              -   Si ma iù non sugnu tranquilla. Chiddu comu si susi u fa appiddaveru.

SARO              -   Veramenti ci vulissi na bedda sugghiata di coppa.

ROSA              -   (che fino al quel momento non si era accorta di Saro) dice: A vossia ca cu ciu potta!

                            non era  na funnu di lettu? Chi fici abbruvisciu? A motti è ovva ca non su pigghia.

SARO              -   Viri ca a motti  è capricciusa; lassa a vecchia è pigghia a carusa.

ROSA              -   Sa stari mutu, iddu ca sugnu bedda vunghiata. U voli capiri ca so figghiu s’intisi                                      mali

SARO              -   Sicuramenti, pi cuppa to; ca ci ni cummini di tutti i culuri.

ROSA              -   Inveci s’intisi mali picchi si scantau.

SARO              -   E di cui?

ROSA              -   Di mia.

SARO              -   E comu, accussi sa ridduciu, ca si scanta di tia?

ROSA              -   Mu fa  u piaciri ca si sta mutu, c’aiapparari co dutturi, (al dottore)

                            dutturi a scusari, chi stava dicennu.

DOTTORE     -   Veramenti non stavo dicennu nenti, e lei ca sta parannu, ad ogni modo, cu da                                          pinnula ca ci resi, a stura si cammau.

ROSA              -   Spiriamu. Mi dicissi quantu pau.

DOTTORE     -   Cinquantamilaliri.

ROSA              -   (sbalordita) Cinquantamilaliri? ...

DOTTORE     -   U sacciu signura, sunu picca!

ROSA              -   Picca?.... A mia veramenti mi parunu assai.

DOTTORE     -   Signura, mi staiu pigghiannu tantu, picchi iavi vintanni ca ni canuscemu.Iu na lautri                                clienti, mi pigghiu chiossai.

PAOLA           -   Mamma, iavi ragiuni u dutturi. Ti metti a discudiri po prezzu? Sulu sulu ca vinni

                            subbutu.

SARO              -   Giustu dici to figghia. Mancu su tava dumannatu ducentumilaliri.

ROSA              -   Si, ca iù ci stava rannu.

DOTTORE     -   Purtroppo lo sò. Su inveci lei chiamava a chiddu ca ciaggiustava a televisione,                                         macari ca c’iaddumannava ducentumilaliri ci rava, o no?

ROSA              -   Chi centra. A televisioni è n’autra cosa. Dda, una si viri i fimmi, i telenovelli........

SARO              -   Chi discussi ci fai o dutturi! Su sapi to maritu ti vannia.

ROSA              -   Vossia sa stari mutu, sempri iddu si n’trica (a Paola) Paola vai da banna e no

                            casciolu do candaranu, pigghi  cinquantamilaliri, ca ci ramu.

PAOLA           -   Va beni. (esce)

DOTTORE     -   Signura, iu pensu ca non c’è di bisogno, ma si cosa c’è mi chiama.

SCENA NONA

ROSA - DOTTORE - SARO - AGOSTINO                      - PAOLA - SARETTO

AGOSTINO    -   (entra) Dutturi, ancora cà è lei?

DOTTORE     -   Chi fà disturbo? Minnivaiu subbutu.

AGOSTINO    -   Pi carità dicevu accussì. Cu tuttu u chiffari ca iavi........(vacilla) buttigghia di .......

                            stava n’tappannu n’terra.

ROSA              -   (seccata) Cu tu fici fari a susiriti! Su n’tappi n’terra è ti rumpi na iamma, appoi                                        ciaia cummattiri iù.

AGOSTINO    -   (fa le corna) Teee.........

DOTTORE     -   Signor Casarsa, lei deve riposare, annunca n’ama fattu nenti.

AGOSTINO    -   Non si preoccupi, già mi sentu megghiu, ca scaricai.

DOTTORE     -   Chissu mi fa piaciri, a pinnula ca ci desi fici effettu.

AGOSTINO    -   Certu ca mi fici effettu iavi di quantavi ca maresi ca sugnu assittatu no cessu.

DOTTORE     -   Chi voli diri ca sbagghiai pinnula?

AGOSTINO    -   Chissu no sacciu. (vede Saro) Papà chi fù, ficiunu scantari macari a tia?

SARO              -   Comu Paola mi dissi ca ti pigghiau  n’coppu, non potti stari chiù e vinni.Ora comu

                            ti senti?

AGOSTINO    -   M’pocu megghiu, ma tu nava nesciri ca brunchiti ca iai. Su pigghi n’coppu d’aria

                            ta quagghi.

SARO              -   Tu pensa pi tia.

ROSA              -   Giustu dici to patri, pensa pi tia. U dutturi ti dissi ca ta ripusari.

AGOSTINO    -   Ma riposu no cessu... Anzi, ora mi pigghiu u romanzu e mi mettu a leggiri, accussì

                            sbariu.

ROSA              -   (gridando) N’autra vota? (al dottore) U sta sintennu? Allura ai a testa dura! Comu

                            semu morti do scantu e tu...........

AGOSTINO    -   Iù stava murennu po scantu, no tu. Per ora sugnu debuli, ma comu mi sentu

                            megghiu ni facemu i cunti.

ROSA              -   Quali cunti n’ama fari, iù non centru nenti, u voi capiri si o no?

AGOSTINO    -   Comu, mi facisti n’attentatu, mi pigghiai scantu, ca su non era autru ca forti, ma                                      quagghiava e non centri nenti?

ROSA              -   (gridando) Secunnu tia a cuppa e a me?

AGOSTINO    -   (gridando) Certu ca a cuppa è a tò. Ma non ta passi liscia.

ROSA              -   E tu, tocchimi.

AGOSTINO    -   Cu navi a piaciri non si u me tipo.

DOTTORE     -   Ma tutta a iunnata faciti d’accussi? Calmativi, signor Casarsa, lei non sa gitari,

                            allura si senti mali n’autra vota..

AGOSTINO    -   (rivolto al medico)In quanto a lei non furunu i romanzi a farimi scantari.

ROSA              -   Ascuta a mia, non leggiri chiù romanzi gialli.

AGOSTINO    -   Ora mi leggiu chiddi rosella.

ROSA              -   (al dottore) U sta sintennu a me maritu chè spiritusu.

AGOSTINO    -   Annunca chi leggiu?

ROSA              -   Leggiti paperino, ammenu cu chiddu non ti scanti.

DOTTORE     -   A proposito, signor Casarsa, me lo spiega che cosa è successo?

SARO              -   Già chi succiriu?

AGOSTINO    -   Ora vu cuntu: Mentri era no finali do romanzu ca mi stava liggennu, c’era Willy ca

                            stava tagghiannu a pezzi Mortimer. Ci stava scippannu u cori, u ficutu, u primmuni,

                            l’atmosfera era macabra, n’tuttuna mi appare avanti a porta una figura. Laria, ma

                            laria, ca l’occhi mei non nounu vistu mai, cu na facci tutta ianca, summaggina,

                            scuru ca c’era ittai na schigghia e n’tappai n’terra.

DOTTORE     -   E n’omu curaggiusu comu a lei si scanta di na maschira di crema?

ROSA              -   Chiddu ca ci dissi iù.

AGOSTINO    -   Ca, ci nè n’autru! Non è ca mi scantu.

ROSA              -   Annunca picchì n’tappasti n’terra svinutu?

AGOSTINO    -   Acussì, pi passari tempu. Senti, tu dicu d’avanti o dutturi, su pi lu to

                            diavulu t’arrischi chiù a mittiriti a crema, ti ni poi iri di sta casa.

ROSA              -   Chi fai sintemu?

AGOSTINO    -   Chi fazzu? Voi sapiri chi fazzu? Mi mettu a crema macari iù, ti cumparu d’avanti e

                            appoi viremu su non ti scanti.

ROSA              -   U scunghiurutu ca si.

PAOLA           -   (entra, da i soldi al medico) Tinissi e grazie.

DOTTORE     -   Prego. (a Rosa e Agostino) Mi raccomando, non v’acchiappati n’autra vota.

ROSA              -   Iavi raggiuni u dutturi. Comu non ti vergogni trattari d’accussì na povira muggheri,

                            cu ta m’parau a ducazioni? A mi lava scurdatu, to patri. ca è chiù maladucatu di tia.

AGOSTINO    -   Picchì untuvi a me patri, ca non centra.

SARO              -   Lassila parrari, u pisciaru n’zoccu iavi vannia.

AGOSTINO    -   Appoi a mia mi dici maleducatu? Viri ca ora mi sentu megghiu e su mi fai siddiari,

                            non sacciu comu ma pensu.

DOTTORE     -   A vaia finitila, mi pariti du picciriddi. ma com’è signura Rosa, di unni ci vinni tuttu

                            stu spirutu contru a so maritu.

ROSA              -   E’ iddu ca mi fa smoviri  a nirvatura.

AGOSTINO    -   Tu ci la finiri!

ROSA              -   Senti, viri chi ti dicu; su pi disgrazia t’avissi a sentiri mali, iù o dutturi no chiamu

                            chiù, poi moriri n’ta na gnuni.

DOTTORE     -   No! Cara signura, macari ca lei mi chiama, sugnu iù ca non vegnu, accostu ca ma

                            dinunziati! Signuri mei chi genti, chi genti...(esce)

PAOLA           -   Certu ca i cristiani comu ni virunu, ni scriunu, belli cumpassi facemu? (esce)

ROSA              -   A to patri ci là diri.

AGOSTINO    -   A mia? Chi cuppa n’aiu, si si vucitara.

ROSA              -   Dopu ca mi fai smoviri i nervi, non pozzu spuari, e iettu uci.

SARO              -   Chissu è vizziu c’aviti tutta a razza.

ROSA              -   Chi ci voli diri a me razza. tantu pi sapillu semu i so patruni.

SARO              -   I patruni....iù, i tegnu na stadda.

AGOSTINO    -   Papà, ora finemula! Oramai chiddu ca successi successi, chittostu comu ti senti?

SARO              -   Bonu mi sentu.

AGOSTINO    -   Comu bonu? Aieri non putevi respirari! E d’autra ca t’assiste a pavamentu chi ci sta

                            a fari.

SARO              -   Na pau chiù, a mannai o so paisi, pi mia è licenziata.Appoi era troppu camuriusa.

                            Mi trattava comu m’picciriddu.

AGOSTINO    -   Comu m’picciriddu?

SARO              -   Sissignura, su mi fumava a pipa, mi diceva : vossia na fumari ca brunchiti ca iavi,

                            ci fa meli.

ROSA              -   Chi diceva na cosa sbagghiata?

SARO              -   Muta statti. Non tin’tricari. Su mangiava: vossia mangia assai, a mangiari chiù

                            picca , annunca accupa. E appoi, u mangiari no truvava chiù. Ca su purtava a                                        casa...Su mi vireva a televisioni, ca mi piacciunu i film gialli......

ROSA              -   A razza è.

AGOSTINO    -   Ti stai muta, sempre tu pari.

SARO              -   Mi diceva: chi si viri sempri sti film? Comu  non si siddia! E canciava canali pi

                            viririsi i telenovelli. Iù non ci diceva nenti pi ducazzioni. Ora non sulu mi trattava

                             d’accussi,  spatti a pavava.

AGOSTINO    -   Accussì non fa a n’fimmera, fa a patruna!

SARO              -   Ca certu.

ROSA              -   Ben ci stà, non fu vossia ca vosi stari sulu?

SARO              -   Certu! megghiu sulu ca malu accumpagnatu.

ROSA              -   Cu chissu chi voli diri?

SARO              -   Vogghiu diri, ca intra non è ca ma passava megghiu.

ROSA              -   U senti cumu para.

SARO              -   Comu paru? Staiu dicennu a verità.

AGOSTINO    -   Va beni! Ora picchì vinisti?

SARO              -   Non tu dissi! Vinni Paola a me casa, dicennumi ca ti sintevi mali.Nava veniri?

                            Non si me figghiu.

AGOSTINO    -   Non c’era bisognu ca ti muveva di intra, specialmenti ca statu poco beni. Ma

                            canuscennuti bonu c’è qualche autra cosa.

SARO              -   E va beni, tu dicu. Vogghiu stari na para di iorna cu vuautri, ca ci su i me niputi e

                            passu tempu.

AGOSTINO    -   Si, vi mittiti a ghiucari ammuccia ammuccia, o a carica botti.

SARO              -   Ma unni è Sarettu?

ROSA              -   Da banna, ora u chiamu. Sarettu.., c’è u nannu, passa ca banna.

SARETTO/PAOLA - (entrano) Ciao nonno, comu stai?

SARO              -   Bonu e tu? Comu finiu a scola, promossu?

SARETTO       -   Nonno, chi c’erano dubbi?

SARO              -   Bravo! Datu ca fusti promossu, tarialu na cosa.

SARETTO       -   Chi cosa nonno?

SARO              -   Pi ora è n’segretu.

ROSA              -   (al pubblico) E n’segretu aresta! Chiuttostu mangiasti?

SARETTO       -   Si iu e Paola ficiumu i tost.

AGOSTINO    -   E quannu mai, e dautra pagghiola mancu si siddia

SARETTO       -   Chi capisti, ficiumu i tost, setti mi mangiai iù e unu Paola.

AGOSTINO    -   A scusari su fonu picca.

SARETTO       -   Papà iù aiu fami.

AGOSTINO    -   Tu sempri fami hai. Non c’è mumentu da iurnata ca non hai fami. Su sapeva,

                            mentri c’era u dutturi, ti faceva passari na visita, ammenu sapeumu di unni ti vineva

SARO              -   (tossicce)

AGOSTINO    -   Papà, sta tussi non mi piaci. Picchi ti muvisti di intra.

PAOLA           -   Nonno, su non  ti sintevi bonu, picchì vinisti.

SARO              -   To patri è spittaculusu. Non aiu nenti; anticchia di brunghiti (tossisce) soffru

                            anticchia di prissioni, i duluri artrosi, i iammi ca mi fanu giacumu giacumu,

                            anticchia di suddania e a testa ca mi furia comu n’tuppetturu!

ROSA              -   E non iavi chiù nenti.

SARO              -   Avissi aviri autri cosi?

ROSA              -   No dicu e tutti sti malatii vossia i purtau  cca? Picchì ne lassava a so casa.

SARO              -   A comu staiu capennu, disturbu, voddiri ca mi ni vaiu n’autra vota a me casa.

AGOSTINO    -   Ma chi dici papà, Rosa scherza.

PAOLA           -   Certu nonno, a mamma scherza.

ROSA              -   No ca non scherzu. Quannu stava bonu, vosi stari sulu picchì ca non si sinteva a suo

                            agio, diceva ca u faceumu soffriri. Ora ca pari spitali ambulanti voli stari cu nuautri

SARO              -   Sempri linguta si non canci mai.

ROSA              -   Sugnu linguta pe cosi giusti. Su riodda ca u priamu comu n’santu pi stari cu nuautri

                            e vossia tistardu vosi stari sulu.

AGOSTINO    -   E va beni acqua passata. Ora me patri si cunvinciu ca sulu non e bonu mancu

                            m’paradisu  e voli stari cu nuautri.

PAOLA           -   Non criru ca appoi va..via.

AGOSTINO    -   Chissu sulu ci manca pi essiri completu.

SARO              -   Tu giuru figghia aiu tanti malatii, ma finu a stu mumentu grazie a Dio, non m’aia

                            vaviatu mai.

ROSA              -   Me figghia vuleva diri, va...via , ca si ni và a so casa.

SARO              -   Iù ava caputu n’autra cosa. (ad Agostino) di sti tempi i carusi comu parrunu.

AGOSTINO    -   In italiano. E unu pigghia na cosa pi n’autra. Non puteva diri si ni và e non si

                            vaviava nuddu.

SARO              -   Chiddu ca dicu iù.   (a Saretto)  Saretto amuninni da banna ca ariscuru cu tia ca ni

                            capemu megghiu.

SARETTO       -   Si nonno (escono)

SCENA  DECIMA

AGOSTINO - ROSA - SARIDDA - GIOVANNI - PAOLA - SARO

(suonano)

AGOSTINO    -   Sunanu, viri cu è.

PAOLA           -   (apre) E a zia, ciao zia, ciao zio (esce)

AGOSTINO    -  Ora accuminciunu i visiti de parenti.

ROSA              -   Saridda a soru, cu ti ci porta cca,(l’abbraccia)

SARIDDA/GIOVANNI -(entrano)

SARIDDA       -   Ho dovuto scennere per fozza. Tuo cognato scellecao n’tappao nella     cancellata e                                si è sdolicato il razzo.

AGOSTINO    -   Accuminciau l’italiano.

GIOVANNI     -   E menu mali ca mi finiu accussì?

SARIDDA       -   (a Rosa) Tuo marito è arrestato chillo chè era: un cafone senza aggiornamento.

AGOSTINO    -   Inveci tu ti ai aggiornata.

SARIDDA       -   Certo che mi aio aggiornata, non sogno come tè.

AGOSTINO    -   Non e ca tutti dui putemu fari i stissi sogni.

ROSA              -   Lassulu iri a me maritu e allura?

SARIDDA       -   C’è lo ito a portare alla zia Mara, chella chè aggiusta i razzi e c’è lo fatto

                             aggiustare.

ROSA              -   (a Giovanni) E chi ti dissi?

GIOVANNI     -   Dici ca l’aiu sdulicatu.

SARIDDA       -   (a Giovanni) Quanti voti te lo devvo dire che devi parrare in taliano! Non si dici

                            sdulicato, è volgari, si dici sdolicato.

GIOVANNI     -   A stissa cosa è. Iddi mi capisciunu.

AGOSTINO    -   No! Su non pari talianu comu a to muggheri, non ti capemu.

GIOVANNI     -   Voddiri ca di ora in poi paru talianu.

ROSA              -   Ca intra semu n’tra nuautri. Comu voi parari pari.

SARIDDA       -   Rosa... mi sono accorgiuta che ti sei ammarchiata la lingua. Prima di sposarti te lo

                            ricevo, non te lo pigghiare, non è fino come noi, non sa parrari il taliano, vedi come

                            ti sei arridduciuta. Il proverbio dice: chi non ascolta non arregna.

ROSA              -   Iù ca intra paru in sicilianu, ma fora paru talianu.

SARIDDA       -   In talianu si parra intra e fora. Annonca non ti poi strogghiri a lingua.

AGOSTINO    -   No..!  Ca strugghiuta lavi.

ROSA              -   Canciamu discussu, perciò lassasti u mari. E bagnu oggi non ti ni poi fari.

SARIDDA       -   E per una vota che casca il monno?

AGOSTINO    -   U bagnu unni su fa a plaia, unni na vota lavaunu i scecchi. (ride)

SARIDDA       -   (seccata) Tu sei sempri insortante. A  plaia?Iù chè sogno cosa di fare il bagno dda.!

AGOSTINO    -   Sbagghiai! Tu sogni di fariti u bagnu na gebbia.

SARIDDA       -   Io tanto per saperlo mi sono affettata.

AGOSTINO    -   (subito) Comu a muttadella.

SARIDDA       -   Comu a muttadella.... Ma che mi fai dire! Mi sono affettata una casa all’angolo.

AGOSTINO    -   All’angolo di strada? Ti fai u bagnu da?

SARIDDA       -   All’angolo dopo Vaccarezzo.

AGOSTINO    -   A cui?... A to soru poi accarizzari, no a mia?

GIOVANNI     -   Voli diri Agnuni.

SARIDDA       -   Tutti quelli como a me che sano in taliano perfeto diciono all’angolo.

AGOSTINO    -   Mi lava scuddatu ca tutta a razza aviti a fissazioni di parari in talianu.

SARIDDA       -   Chi cosa bue. Noi ci siamo aggiornati.

AGOSTINO    -   (sbalordito) Chi cosa bue? E che significa.

GIOVANNI     -   Significa chi cosa voi.

AGOSTINO    -   Già u voi in itallianu.

SARIDDA       -   Rosa non è che io mi pozzo mettere a discurire con lui che non capisce nenti? Io

                            sogno passata di quane, prima di tutto per vedere tè che sei mia sorella, poi pecchè                                  o saputo ca a  tuo marito ci a prenduto un corpo e sogno accoruta al suo capezzolo.

AGOSTINO    -   Si ca ora iù ti rava u me latti a tia.

SARIDDA       -   Che centra il latte.

AGOSTINO    -   Pi fozza dici capezzolo, si dice capezzale.

SARIDDA       -   Ad ogni motto.

AGOSTINO    -   Ci mettunu i ciuri.

SARIDDA       -   Con tè non parro più (a Rosa) Rosa te la ricordi la commari Santina?

ROSA              -   Certu ca ma rioddu.

SARIDDA       -   E’ motta.

AGOSTINO    -   A mia mi pareva Misterbianco.

ROSA              -   Sempri tu si, quannu mossi?

SARIDDA       -   Tre giorni fà. Era al mare e ci a prenduto u  corpo come chillo che ci a prenduto a                                  tuo marito. Solo che lei non ha avuto il tempo di dire piu, e se la quagghiò.

                            Invece tuo marito è stato fortunato.

GIOVANNI     -   Certu ca fu furtunatu, di solitu quannu pigghiunu sti coppi, un u c’ià resta siccu.

AGOSTINO    -   N’tantu iù, pi si e pi no, fazzu i corna (fa la mossa)

GIOVANNI     -   A stari attentu o cugnatu. Viri, n’coppu ti pigghia oggi n’coppu ti pigghia dumani e..

AGOSTINO    -   (subito) E n’coppu vi pigghia a maritu e muggheri, ca mi stati ittannu u picciu..

GIOVANNI     -   Taffinnisti? Iù tu dicu pi tia. Ogni tantu fatti musurari a prissioni. Ora c’è l’età.

AGOSTINO    -   Picchì, chi fù a prissioni!

GIOVANNI     -   No? E allura chi fù? Sciddicasti comu a mia?

AGOSTINO    -   Mi scantai.

GIOVANNI     -   Ti scandasti? Non staiu capennu nenti.

ROSA              -   Non ci dari cuntu. A cosa è longa. A poi tu spiegu.

SARIDDA       -   Paola, che è aristata là banda? Chiamila ca ci devo parrare.

ROSA              -   (chiama Paola) Paola....Paola.

PAOLA           -   (entra) Chi voi mamma.

ROSA              -   A zia ta parari.

SARIDDA       -   Paola, quanno voi veniri a mare, poi venire, non è che te lo devo dire io.

PAOLA           -   Grazie zia. Qualche vota vegnu, non criru ca u ziu si siddia?

GIOVANNI     -   Picchì m’aia siddiari.

SARIDDA       -   Già, picchì si deve selleare. Non pare che comanda lui, se te lo dico io poi stare

                            tranquilla.

AGOSTINO    -   (a Giovanni) Tu nenti dici?

GIOVANNI     -   C’aia diri. Non senti comu para. Cu sarisica.

AGOSTINO    -   (a Paola) Mentri ca ci sì, pottiti macari a to frati.

SARIDDA       -   No! Non lo devi dire manco per schezzo. L’anno scosso tuo figlio mi a faciuto fare

                            una mala compassa con le persone. E’ troppo tosto.

AGOSTINO    -   Chi dici? Me figghiu fa u saggiu, Appoi si non ci veni iddu non ci veni mancu Paola.

SARIDDA       -   E pecchè.

AGOSTINO    -   Cu è ca a teni accura.

ROSA              -   Picchì sa mangiunu?

SARIDDA       -   Vedi che è come dico io! Non ti sei aggiornato. Senti io te lo dico nella faccia. Ti                                      devi convincere che tua figghia e bedda pilosa se la sporuglia issa. Non te la puoi                                         tenere sulla vocca di lamma. Appoi è inutile che la riscoriamo se ci vuole venire tu                                       non c’è lo puoi impedire.

PAOLA           -   Papà iavi ragiuni a zia. Chi sugnu na picciridda?

SARIDDA       -   Brava allura ti asperto (a Giovanni) Giovanni andiamo chè già si è faciuto tardi.

                            ciao a tutti.....(escono)

SARO              -   (entra) Agostino, Paola mi dissi ca c’era to cugnata, menu mali ca non passai, na

                            pozzu sumputtari. e troppu superba po me carattuli.

ROSA              -   (seccata) Invece vossia iavi beddu carattiri, ringraziannu a Dio. Megghiu ca mi ni

                            vaiu annunca fazzu dannu. (esce)

AGOSTINO    -   Papà, ma fari n’fauri. Sa stari cu nuautri a parari picca, allura non iemu

                            d’accordu ( esce )

SARO              -   Va beni.

SCENA UNDICESIMA

SARO - FILIPPO - AGOSTINO - ROSA

(suonano)

SARO              -   Stanu sunannu. Non veni nuddu? Voddiri ca ci rapu iù (apre) Lei, cu è ca cerca.

FILIPPO         -   Bongiorno, permette che mi presento? Maccarone (da la mano)

SARO              -   Casarsa....(da la mano)

FILIPPO         -   U sapeva iù....

SARO              -   Lei mi canusci?

FILIPPO         -   Finu a stu mumentu non ho avuto il piacere.

SARO              -   Annunca picchì dissi, u sapeva iù.

FILIPPO         -   Unni mi presentu, mi diciunu maccaruni.. ca sassa.

SARO              -   Prima di tutto a mia non mi n’taressa e appoi, iù mi chiamu Casarsa, no

                            ca.... sassa, u capiu?

FILIPPO         -   Mi scusi sono mortificato.

SARO              -   Chi mi voli pigghiari in giru? Ora ora, non dissi ca si chiama Maccarone?

FILIPPO         -   Certu.

SARO              -   E dunca, picchì mi dici ca si chiama mortificato?

FILIPPO         -   Sono mortificato, pi lei... po bisticciu delle parole.

SARO              -   Quali pasticciu?........Ma poi,  picchì pi mia è mortificato e pi l’autri è Maccarone?

                            Aspittassi. (chiama Agostino)

AGOSTINO    -   (di fuori) Chi voi papà.

SARO              -   C’è Mortificato.

FILIPPO         -   No mortificato. Iù sugnu Maccarone.

SARO              -   C’è Maccaruni mortificato, ca ti cerca. (esce)

AGOSTINO    -   (entra) Prego desidera?

FILIPPO         -   Permette? Maccarone. (da la mano)

AGOSTINO    -   Casarsa.

FILIPPO         -   Macari lei?

AGOSTINO    -   Picchì, non ci piaci?

FILIPPO         -   Per carità, succomu du signore mi dissi pure Casarsa.

AGOSTINO    -   E’ me patri, Casarsa iddu Casarsa iù. Di chi si tratta?

FILIPPO         -   Ecco lei è sposato con la signora Fiorito.

AGOSTINO    -   No Fiorito. Rosa Fiorita.

FILIPPO         -   Strano, di solito si dice Fiorito.

AGOSTINO    -   U sacciu unni voli arrivari lei. Quannu me soggiru  iu a rivilari a me muggheri o

                            sbagghiau iddu o sbagghiau l’impiegatu.

FILIPO           -   O capito nata.

AGOSTINO    -   Certu ca nasciu su e cca.

FILIPPO         -   Quando è nata?

AGOSTINO    -   A quannu nasciu... il dieci di maggio 1944.

FILIPPO         -   Mummagginava iù ca nasciu na maggiu si chiama Rosa Fiorita! E lei.

AGOSTINO    -   Nautra vota? Casarsa!

FILIPPO         -   Chissu u sacciu, chi ci pari ca sugnu stunatu?

AGOSTINO    -   Allura picchì mu dumanna?

FILIPPO         -   Iù non ciaia dumannatu nenti.

AGOSTINO    -   Comu, dissi e lei?

FILIPPO         -   Iù dissi e lei comu pi diri è lei, cioè sua moglie.

AGOSTINO    -   U capii.

FILIPPO         -   Menu mali. Sua moglie è in casa?

AGOSTINO    -   Si? Voli ca cià chiamu?

FILIPPO         -   Mi farebbe una grande cortesia.

AGOSTINO    -   Rosa, c’è un signore ca ti cerca.

ROSA              -   (entra) Buongiorno cercava me?

FILIPPO         -   Buongiorno.   Signora lo sà che la possiamo chiamare fortunata.

ROSA              -   E picchì, su iù mi chiamu Rosa.

FILIPPO         -   Chissu u sacciu mu dissi so maritu.

ROSA              -   E allura picchì  dissi ca m’aia chiamari fortunata.

FILIPPO         -   Fortunata perchè a vinto un premio.

ROSA              -   (sbalordita) Un premio...?

FILIPPO         -   Si! Un premio.

AGOSTINO    -   Mannasti qualche cartolina a qualcunu?

ROSA              -   No!

FILIPPO         -   La mia ditta, la casa editrice Centanni, ha fatto un sorteggio, fra tutte le casalinghe,

                            e lei ha vinto il premio. Che sono tre libri gialli. Due li a vinti, e uno lo paga alla

                            modesta cifra di trentamilalire. La ditta ha scelto lei, perchè dai sondaggi fatti, ha

                            saputo che lei è una accanita lettrice di romanzi gialli.

ROSA              -   Chi và n’cucchiannu! Iù na me vita, n’aiu liggiutu mai un romanzu, ne giallu e

                            mancu russu.

AGOSTINO    -   (fra se) Signuri mei, chi furtuna. A idda, ca non ci piaciunu vinci, iù non vinciu mai

                            nenti.

FILIPPO         -   Signora, non è mai troppo tardi. Su liggissi e poi mi dici su n’aveva raggiuni.

AGOSTINO    -   Non sunu così pi idda. Parassi cu mia. Iù non capisciu picchì a so ditta fici u

                            sorteggiu femminili. E fimmini, non tantu ci piaciunu i romanzi gialli, a iddi ci

                            piaciunu i telenovelli. A so ditta sbagghiau. Ava fari u sorteggiu maschili.

FILIPPO         -   Ha ragione il signor Casassa.

AGOSTINO    -   E chi è su scorda sempri? Casarsa.

FILIPPO         -   Signor Casarsa, posso essere sincero con lei?

AGOSTINO    -   Certu, parassi.

FILIPPO         -   Non fu a me ditta ca fici u sorteggiu, fu iù.

AGOSTINO    -   Lei?... Sbagghiau.

FILIPPO         -   U sacciu. Ora ciù spiegu. Prima di bussare ca, non sapevo ca c’era lei, di solitu

                            i mariti non ci sonu mai, perciò iu partii m’prima ca signura. Giustu giustu capitai

                            a chidda ca no ci piaciunu i romanzi, ma succumu a lei ci piaciunu, si pigghia e non

                            si ni para chiù.

ROSA              -   Annunca mi vuleva pigghiari in giro, vastasu e facchinu.

FILIPPO         -   Signora bada come para.

ROSA              -   Bada comu para u diciu iù.

AGOSTINO    -   Veru è. U dici sempri idda.

FILIPPO         -   Allura chi fazzu?

AGOSTINO    -   Chi voli fari, mi pigghiu iù e di dumani in  poi mi cumenciu a spuppari.

FILIPPO         -   Grazie, lei è un signore. (da i libri)

AGOSTINO    -   (prende i libri e dà i soldi) Tinissi e a prossima vota aviri nasu.

FILIPPO         -   Buongiorno e buona lettura (esce)

AGOSTINO    -   U sintisti? Mi dissi ca sugnu un signore!

ROSA              -   Picchì non ti canusci!

AGOSTINO    -   A parari cu tia è inutile.

ROSA              -   Chiuttostu comu ti leggi sti romanzi, non criru ca ti scanti n’autra vota?

AGOSTINO    -   A sta vota, ca ta resta (fa il segnale del gargarozzo) comu ti viru spuntari, t’arriva                                    na seggia                 (FINE SECONDO ATTO)

terzo atto

(STESSA SCENA)

SCENA DODICESIMA

AGOSTINO - ROSA - PAOLA - SARETTO

                            Saro il padre di Agostino è morto. E’ posto sopra un lettino, al centro della stanza

                            Tutti sono vestiti a lutto.

AGOSTINO    -   (sta preparando la camera ardente per il padre)

                            (a Rosa) Rosa, i ciuri mettili vicinu e peri. I cannili di latu, una ca bbanna e una da

                            bbanna.(a Paola) Paola, u cartellu unni c’è scrittu “me patri mossi ca brunghiti”,

                            vicinu a testa, accussì cu è ca trasi u viri.

ROSA              -   E su no virunu u cartellu , chi succeri?

AGOSTINO    -   Non virunu ‘ncartellu di chistu, chi su orvi?

ROSA              -   Unni sa ‘ntisu diri mai ca no mortu ci mettunu u cartellu.

PAOLA           -   Papà a propositu, picchì ciu stai mittennu?

AGOSTINO    -   A sapiri, ca quannu c’è u mortu, tutti chiddi ca venunu a fari visita diciunu sempri;

                            comu mossi? Iù ci mettu u cartellu, iddi u virunu, accussì evitu di spiegariccillu.

                            (a Saretto) Saretto, vadda chi fai: mettiti vicinu o nannu ca facci seria. Ogni tantu

                            talli a mia, accussì quannu ti fazzu u signali, ci fai na bella chianciuta co sigghuzzu.

SARETTO       -   Chi signali mi fai papà?

AGOSTINO    -   Già, chi signali ti fazzu...(pensa) Ti fazzu u solitu signali, ti scacciu l’occhiu.

SARETTO       -   Va beni papà.

ROSA              -   Chi ci  stai cucchiannu o picciriddu, ma chi hai canigghia ‘nda testa?

AGOSTINO    -   Chì chianci tù?

ROSA              -   Iù? Stu sbaddu aiu di chianciri pi to patri.

AGOSTINO    -   Annunca si metti a chianciri Paola.

PAOLA           -   Papà ma chi dici, u chiantu è na cosa istintiva, non è ca unu chianci a cumannu.

AGOSTINO    -   Insomma, qualcunu ma fari cumpagnia a chianciri. Su veni qualche parenti o

                            qualcuno do vicinatu e non ni viri chianciri, chi cumpassa ci facemu.

ROSA              -   Su iavi na nuttata ca chianci.

AGOSTINO    -   U sacciu però ca notti non mi visti nuddu. Ora ci voli a chianciuta di iornu pa genti

                            ca veni. Avanti pruvamu.

ROSA              -   Cama pruvari chi si spustatu?

AGOSTINO    -   Paola attacca tù, ci facemu na bella chianciuta, viremu comu veni.

PAOLA           -   E va beni. (piange a mò di lamentu) E sinniiu u beddu nannu......

ROSA              -   (a mò di lamentu) Finalmenti...........

PAOLA           -   E picchì ni lassau?............................

ROSA              -   Capiu antifuna, pinsau ca su non moru, qualcunu sa pensa e m’ammazza.

PAOLA           -   Non mu spittava ca mureva accussì prestu.....

ROSA              -   Ma chi dici, anzi ci pinsau troppu tardu.

PAOLA           -   Ca era u cori di l’amici?.......

ROSA              -   E di parenti non ci ‘nteressava nenti?....

PAOLA           -   (cambia tono) Su ci diceva:  nannu mi runi decimilaliri  iddu mi diceva.....

ROSA              -   (subito) O siggitilli a banca..........

PAOLA           -   Quannu era picciridda mi diceva: Paola duminica ti portu a villa e ti fazzu viriri

                            comu si fanu i giri co cavadduzzu i picciriddi..

SARETTO       -   Allura iù c’avissi a diri, ca a quannu a quannu u nannu m’ava fari u rialu, mossi

ROSA              -   Macari docu fu tintu ca non ti resi prima. Pricchiu comu a iddu non cinnera.

                            Chiddu co sulu pinseri ca tova o fari u rialu mossi.

AGOSTINO    -   Ancora, viri ca non mi stà piacennu chiddu ca stai dicennu di me patri. Non è ca a

                            genti c’iama fari sapiri sti cosi. Ca lassulu ‘mpaci, macari ora ca è mortu, u ‘nzutti?

ROSA              -   Non è ca u staiu ‘nzuttannu, u stamu ariuddannu quantu era beddu.

AGOSTINO    -   Chissu u poi diri. Iù non pigghiai di iddu? Era ‘mpocu pricchiu, ma non  era capaci

                             di fari mali a na musca.

ROSA              -   To patri u piaciri di fari mali, non ciù sinteva che muschi,.. ciù sintevi che cristiani.

AGOSTINO    -   Quannu passava me patri da strada, i genti si..........

ROSA              -   (subito) Vutaunu di da bbanna.

AGOSTINO    -   Si ‘nchinaunu a salutallu. E ta siccari a linqua quannu parri di iddu.

PAOLA           -   (seccata) Cià finiti? Non parramu chiù do nannu. Oramai u mortu e mortu pinsamu

                            o vivu. Papà ta pigghi na tazza di latti, tu fazzu....

AGOSTINO    -   Non ni vogghiu!

PAOLA           -   Iavi na nuttata e tutta a matinata ca si svegliu a teniri accura o nannu. Ti fa beni iù

                            non ti pozzu viriri na stu statu.

ROSA              -   Lassulu stari, no cutturiari. (sarcastica) Tiniu accura a so patri tutta a nuttata

                            menzamai ciù rrubbaunu a stu bbeddu spicchiu.

AGOSTINO    -   Però, su era to patri, non parravid’accussì. Chiuttostu vadda chi fai, pigghia u pipi

                            è mu porti.

ROSA              -   U  pipi? Chi è ca fari.

AGOSTINO    -   C’è annicchia di pipi intra, si o no!

ROSA              -   C’è.

AGOSTINO    -   Pigghiulu e mu porti.

ROSA              -   Va beni. (esce)

PAOLA           -   Papà iù u capisciu ca u nonnu mossi e tu si pigghiatu di collira. A mamma chi ci

                            curpa, picchì a tratti d’accussì.

AGOSTINO    -   A senti comu parra do nannu.

ROSA              -   Lassila iri, ti pari ca non si ni pigghiau còllira po nannu.

AGOSTINO    -   Accùssì dici a mia non mi pari.

PAOLA           -   Ca certu papà.

ROSA              -   (entra con un contenitore di pepe) Cca c’è u pipi. (lo dà ad Agostino)

AGOSTINO    -   (si alza e butta il pepe al padre come sè dovesse contire l’insalata, Rosa, Paola,

                            Saretto lo quardano con la bocca aperta)

ROSA              -   Chi stai facennu si può sapiri?

AGOSTINO    -   (seccato) No viri, cii iettu u pipi a me patri.

ROSA              -   Chissu u staiu virennu, ma picchì?

AGOSTINO    -   Picchì me patri, aviri a càmmara ardenti comu a tutti l’autri.

ROSA              -   Appoi dici cca sugnu iù a scunghiuruta, megghiu mi staiu muta.

AGOSTINO    -   Ci fai chiù cumpassa. Chì ura sù?

SARETTO       -   I deci e menza papà.

AGOSTINO    -   I deci e menza? E’ ancora Giuvanni non veni, unni si ni iu.

ROSA              -   A villa a farisi na riscuruta che papiri. Certu ca su sava spicciatu, astura era cca.

                             Comu n’avemu paci macari ora ca c’e mortu.

AGOSTINO    -   Viremu quannu cià finisci.

ROSA              -   U voi capiri ca ormai to patri mossi e non ci putemu fari nenti.

AGOSTINO    -   E’ veru ca prima morunu i cristiani boni.

ROSA              -   (sarcastica) Già chi era bonu to patri, non ci nerunu no munnu genti boni comu a

                            iddu.

AGOSTINO    -   Viri ca a me patri u vulevunu beni tutti.

ROSA              -   Chiddi ca no canusceunu?

AGOSTINO    -   Canciamu discussu cca è megghiu.

ROSA              -   Tantu non è ca putemu stari tutta a matinata a discurriri de stissi cosi.

PAOLA           -   Giustu dici a mamma a vita continua.

AGOSTINO    -   Allura c’amaffari?

ROSA              -   (a paola) Paola ‘ntantu amuninni da bbanna, tu ti metti a sbarattari e iù priparu

                            qualche cosa pi mangiari.

AGOSTINO    -   No1 Chì mangiari e mangiari, non priparari nenti.

SARETTO       -   Chi è non si mangia? Iù iaiu fami.

AGOSTINO    -   Comu.. macari co mortu ammenzu a casa iai u sbaddu di mangiari?

ROSA              -   A già ca semu a luttu e oggi non si mangia.

AGOSTINO    -   Non vuleva diri chissu.

ROSA              -   Allura chì vuleva diri?

AGOSTINO    -   Pi ora, non priparari nenti, aspetta. Iù aia ‘ntisu diri ca quannu mori qualcunu, i

                            vicini di casa pi rispettu o mortu e parenti ci portunu a mangiari e a vìviri.

ROSA              -   E sù non ni portunu, chì facemu, non mangiamu?

AGOSTINO    -   Ma chì dici, su ci lanu purtatu a tutti, a nuautri picchì non lavissunu a purtari?

ROSA              -   Picchì nuautri, a lautri non cià ma purtatu mai nenti.

AGOSTINO    -   Chissu è veru, però prima aspittamu, non si sa mai, dopo si pensa, tantu ancora è

                            prestu.

ROSA              -   Va beni, (a Paola) Paola passamu da bbanna.(a Saretto) Saretto a mamma, veni cca

                            ti rugnu u pani ca nutella (escono)

AGOSTINO    -   (rimasto solo parla con il padre) Papà tu ‘ntisu nenti, ma u sai comu t’aia difinnutu.

                            Certu, me muggheri è chidda ca è, però assai ci ni cumminasti. Eruvu comu u cani

                            cca iatta, e ‘nto menzu c’era iù ca faceva da pacieri. Dava ‘ncoppu raggiuni a tia e

                            ‘ncoppu raggiuni a idda. Tu mi dicevi sempri, ti vogghiu tantu beni, si figghiu unicu

                            e tuttu chiddu cca pusseru un giorno sarà u tò. Certu iù stava cu du pinseri. Diceva

                            me patri a stura cu sapi quantu soddi mi stà accucchiannu. Ma chì? Na truvai

                            mancu na lira ca ti mangiasti chè fimmini. Beddu patri ma risuttasti. Chi cumpassa

                            fazzu ora, cu me muggheri. Ma chiddu ca mi fici siddiari chiossai fù, ca muristi ora.

                            Chissa fù l’ultima cca vulisti cumminari. Dicu, fra du iorna pigghiavi a pinsioni e ti

                            sei permesso di moriri prima? Allura lavevi cu mia. U sai chì ti dicu, ca io ti ho

                            perdonato, sugnu sicuru cca macari  u Signuri ti perdona. Eccu chissu e quantu

                            t’ava diri. E su qualche vota ama vutu chiacchiri ti prego di perdonarmi, riposa in

                            pace.

    SCENA TREDICESIMA

AGOSTINO - SARIDDA - GIOVANNI - ROSA

                           

SARIDDA|GIOVANNI - (entrano)

GIOVANNI     -   Ciao Agostino comu semu?

SARIDDA       -   (entra con una bottiglia involtata) Ciao Agostino, Rosa dovè?

AGOSTINO    -   E la banda con Paola, stà facendo le pulizie.

SARIDDA       -   Le pulizie? Astora con il motto a menzo la casa? Chè sballo avi.

 

AGOSTINO    -   Non è to soru? E’ testa  di trunzu comu a tia.

SARIDDA       -   Non accominciamo a offendere e bada comu parri.

AGOSTINO    -   Au non cià fazzu chiù a sentiri sta parola, me muggheri mi dici bada comu parri, tu

                            mi dici, bada comu parri, iù parru comu mi pari e piaci e basta.

GIOVANNI     -   Pi fauri, senza ca vacchiappati, almenu pi rispettu o mortu.

 

SARIDDA       -   Anche tu sei contro di me. Non vedi che è lui chè mi insorta. Meglio me ne vado la

                            banda, così non ti vero. (esce)

AGOSTINO    -   Megghiu e, (a Giovanni) Comu finiu?

GIOVANNI     -   Spurigghiai tutti cosi (siede) senti Agostino, na mumentu comu a chistu, mi dispiaci

                            parrari di spisi; ma ora, chiù tardu, o dumani nama parrari u stissu.

    

AGOSTINO    -   Chi centra chiddu ca è giustu è giustu.

                           

GIOVANNI     -   Puttai a nota de spisi (esce un foglio di carta e legge) u tabbutu custau  dumiliuni a

                            a mia picchì mi canusceunu, cinquantamilaliri i vosi u parrinu pi quannu ci dici a

                            missa, trentamilaliri  pi spurigghiari i documenti; appoi ci sù cinquantamilaliri ca ci

                            la ma dari a chiddi da lapa ca su portunu do deposito finu  a nicchia, trentamilaliri

                            o muraturi pi mittirici a cocina e a balata. totale dumiliunicentusissantamilaliri.

AGOSTINO    -   Mi..zzica accussì assai mi costau.

GIOVANNI     -   A tia non ti custau nenti, picchì l’entrata l’aveva pavata. Ma ci sunu genti cca non                                    canusciunu a nuddu e ci costa chiossai.

AGOSTINO    -   Signuri mei du miliuni! Non cummeni moriri.

GIOVANNI     -   Dumiliunicentusissantamilaliri, non ti scurdari cca mi rasti dumiliuni e centumilaliri

                            l’autri ci misi iù e mi la dari.

AGOSTINO    -   Veru è non mi sappi fari u cuntu.

GIOVANNI     -   Pi chissu non ti preoccupari, ci sugnu iù cca mu sacciu fari.

AGOSTINO    -   Comu su portunu ti rugnu.

GIOVANNI     -   Non c’è primura.

AGOSTINO    -   Chiddu ca non mi po' paci è su era bonu, c’ava migliuratu, picchì mossi?

GIOVANNI     -   Avemu u iornu signatu.

AGOSTINO    -   Non mu fari arriuddari allura mi pigghiu collira. (si da delle sberle in faccia)

GIOVANNI     -   Ora non fari raccussi, u sacciu, u duluri, quannu mori ‘mpatri è ranni.

AGOSTINO    -   Chi centra u duluri?

GIOVANNI     -   Allura picchì.

AGOSTINO    -   Dicu iù, sava moriri non puteva moriri du iorna dopu? No ca ciappizzai macari a

                            pinsioni.

GIOVANNI     -   A pinsioni?

AGOSTINO    -   Sissignura non e ca iù ma pozzu pigghiari, ne documenti arisutta u iornu ca mossi,

                            e su l’impisi si na duna, ma fa pavari cara. Non mi po' paci signuri mei.

GIOVANNI     -   Non ti preoccupari ca l’impisi non si na duna.

AGOSTINO    -   A tia ti pari. Appoi cca furtuna cca iaiu iù, sinnadduna subbutu megghiu fazzu i cosi

                            in regola.

GIOVANNI     -   Su era iù mi pigghiava, comu fineva fineva.

AGOSTINO    -   Fineva ca a mia mattaccaunu.

GFIOVANNI  -   Chi vai dicennu, mancu sava fattu qualche omicidiu. Chittostu viri cca e tri precisi,

                            chiddi da carozza su ca.

AGOSTINO    -   E tri? Chi primura ca anu. Non dununu mancu u tempu cca unu si rendi contu su

                            mossi o non mossi.

GIOVANNI     -   Dimmi na cosa, to patri quannu mossi?

AGOSTINO    -   A ieri versu i tri.

GIOVANNI     -   E allura si la na purtari pi forza oggi, allura feti.

AGOSTINO    -   Me patri chi ti pari na fedda di baccalaru.

GIOVANNI     -   Na pigghiari a scherzu, chissa è a liggi.

ROSA\SARIDDA - (entrano)

                                                       

ROSA              -   Allura, comu finiu, quannu su portunu?

GIOVANNI     -   E tri sunu cca.

ROSA              -   Accussì tardu?

                                                                                                                                            

AGOSTINO    -   (seccato, a Rosa) Non ti pari l’ura ca tu levi di ca intra.

ROSA              -   Na vota ca si la na purtari; chiù prestu su portunu megghiu è, accussì na rizzittamu.

                            Chiuttostu ringrazia a me soru va ni purtau na buttigghia di marsala.

AGOSTINO    -   U fici stu sforzu.

SARIDDA       -   Senti vedi che sono selleata e ti vanneio, non sei mai contento di chello chè uno fà.

GIOVANNI     -   Nautra vota?

SARIDDA       -   E lui cca mi insorta.

                           

AGOSTINO    -   A vo leviti pi faureddu. A diri a me cugnata ci mossi u patri, e non si ponu moviri di

                            intra. Cià portu ‘nchilu di carni, sa fanu arrustuta e mangiunu, inveci ni porta na

                            buttigghia di marsala! Ma u sai cca si precchia.

                           

ROSA              -   A me soru ci dici precchia? Certu, ora è chiù dannuzza, ma no cca e accussì l’aria.

AGOSINO      -   Cu ciù sta dicennu cca è l’aria?

                       

ROSA              -   Tu

AGOSTINO    -   Iù?

ROSA              -   Ci dicisti cca e precchia.

AGOSTINO    -   Iù ci dissi pricchia, in italiano non si dici precchia?

SARIDDA       -   basta pi favorello non ni parramo chiò. A proposito, al cimitero lo mettete nella

                            tomba, lui se l’aveva comprata prima.

AGOSTINO    -   Quali tomba, sa mangiau.

SARIDDA       -   (sbalordita) Si è mangiata a tomba?

AGOSTINO    -   Si, sa fici cca cipudduzza e u pumaroru. Sa vinniu.

SARIDDA       -   Se l’è venduta? E ora dove lo mettete?

AGOSTINO    -   Nannicchia.

SARIDDA       -   Anticchia, unni?

AGOSTINO    -   No purtusu, no colombaro. m’arristasti davveru gnuranti a cugnata.

ROSA              -   In casa abbasta a to sula intelligenza.

SCENA QUATTORDICESIMA

ROSA - AGOSTINO - GIOVANNI - SARIDDA - CARLA - PAOLA

CARLA           -   (entra con una bottiglia involtata) Permesso? Signura Rosa, iù sugnu a signura

                            Carla.

ROSA              -   Si accomodi.

CARLA           -   (bacia Rosa) Condoglianze.

ROSA              -   Grazie, grazie...

CARLA           -   (ad Agostino) Condoglianze, signor Casarsa.(le da la mano)

AGOSTINO    -   (piange) Grazie signura, a mia chì fà, non mi vasa?

CARLA           -   Picchì l’aia vasari, non ci basta sulu a manu.

AGOSTINO    -   Mi pareva? (piangendo chiama Paola) Paola, unni si o papà, mi lassasti sulu?

                            Picchì non veni, c’è a signura Carla, porta a Saretto.

CARLA           -   A lassassi stari da bbanna a carusa, sarà stanca.(da la bottiglia a Rosa) Signura

                            Rosa, ci purtai na buttigghia di marsala.

ROSA              -   Grazie, signura Carla.

PAOLA           -   (entra, vede Carla e piange) Signura Carla, me nonnu mossi.

CARLA           -   U sacciu figghia, allura picchì sugnu cca.

SARETTO       -   (entra, guarda Agostino chè fà il segnale e piange) Signura Carla, aveva u nannu e

                            ora non l’aiu chiù.

CARLA           -   Ai ragiuni figghiu ma chi ciputemu fari.’ntantu iù era o supermercatu e dissi, chi cià

                            cattu, su ciaccattu deci uova?....

AGOSTINO    -   (subito) Ciaia lavari a scoccia.

CARLA           -   Ciaia lavari a scoccia, ma chì mi fà diri.

AGOSTINO    -   (ride) Iù scherzu dissi na parola parririri.

ROSA              -   Comu, iavi na nuttata ca chiangi ca non ta pututu cunnuttari e ora avanti a signura

                            a pigghi arririri?

CARLA           -   Nenti ci fà signura Rosa, u proverbiu dici non c’è zita ca non si chiangi, non c’è

                            mortu cca non sa riri. A propositu comu mossi u signor Saro?

AGOSTINO    -   Quannu trasiu no liggiu u cartellu?

CARLA           -   Quale cartellu?

AGOSTINO    -   Chiddu vicinu o mortu.

CARLA           -   (legge) “ Me patri mossi cà brunchiti “.

AGOSTINO    -   (piange) Sissignura cu na semplici brunchiti.

CARLA           -   Avi ragiuni non si può cunuttari, chi voli fari, voddiri c’arrivau u so iornu.

AGOSTINO    -   Pi favuri non parrassi di iorna.

CARLA           -   Ma suffriu assai?

ROSA              -   No! Assai, non suffriu, ci vinni ‘ncoppu ‘nziccu.

CARLA           -   Chissa è a megghiu morti. Chi ci putemu fari, a unu a unu tutti dà amagghiri.

                            (ad Agostino) E non stassi accussì pigghiatu di collira pari ca iavi u mortu a mezzu

                            a casa.

ROSA              -   Signura Carla ma chi stà dicennu?

CARLA           -   Ma scusari, sbagghiai.

PAOLA           -   Papà iù e Saretto chiangemu da bbanna.

AGOSTINO    -   Però comu vi chiamu viniti subutu.

PAOLA           -   Va beni, amuninni Saretto. (escono)

CARLA           -   (a Saridda) Signura Saridda a lei cca, cu cià porta?

AGOSTINO    -   Sa trova di passaggiu.

CARLA           -   Di passaggio?

SARIDDA       -   Chè cosa incorchi! Mi hanno avvisata a me e mio marito e siamo corruti per dare

                            l’estremo saluto a mio compare, anche se non se lo meritava.

AGOSTINO    -   Stai attenta a comu parri.

GIOVANNI     -   (subito) Era ‘nomu ca non ci nerunu i stissi.

ROSA              -   E menu mali.

AGOSTINO    -   Chi voi diri.

ROSA              -   Vogghiu diri, cca na stu munnu, i genti boni si ni vanu prima.

CARLA           -   Chissa è a santa virità.

AGOSTINO    -   Grazie signura a nomu di me patri.

CARLA           -   (a Saridda) Chi si dici, iavi assai ca non ni viremu.

SARIDDA       -   Almenu deci arni, suo marito, i suoi figli come stanno? Astora sono grandi.

CARLA           -   Me figghiu è maritatu, iavi na picciridda, me figghia ancora è schetta.

SARIDDA       -   Scherta?

CARLA           -   No scherta, schetta. Ancora non si voli maritari.

SARIDDA       -   Ho capito, ma si dice scherta.

CARLA           -   Iù sacciu ca si dici schetta no scherta.

AGOSTINO    -   Scherta è in talianu idda no para chiù u sicilianu.

CARLA           -   A ora?.. E di quantavi?

SARIDDA       -   Di sempri. A casa mia si parrava in taliano, e se mio padre ancagghiava a

                            quaccunu che nollo parrava, ni vanneava!

CARLA           -   Allura so soru picchì no parra?

SARIDDA       -   Picchè di quantave che si maritavo, si ammacchiò la lingua.

AGOSTINO    -   Tantu ca dumani matina iavi ‘nappuntamentu.

ROSA              -   Unni?

AGOSTINO    -   Na smacchiatoria.

SARIDDA       -   (a Rosa) Rosa noi andiamo a fari ‘mpoco di spesa.

ROSA              -   Non iti a nudda banna. Muzzucuni vu mangiati cca quannu vinemu do funerali.

AGOSTINO    -   Muzzicuni tu rassi a tia, su si volunu fari a spisa picchì ti ‘ntrichi.

GIOVANNI     -   (chè a capito) Stamu turnannu, Saridda amuninni. (escono)

SCENA QUINDICESIMA

AGOSTINO - ROSA - CARLA - LUCIA

LUCIA            -   (entra) Signura Rosa.

ROSA              -   Trasissi signura Lucia.

LUCIA            -   Condoglianze signura Rosa. (la bacia)

ROSA              -   Grazie.

LUCIA            -   Condoglianze signor Casarsa. (da la mano)

AGOSTINO    -   Grazie signura.

LUCIA            -   A scusari su vinni ora, aiu avutu chiffari, fici na riunioni di cremi, e non potti lassari

                            me maritu si scusa non po veniri picchì travagghia.

AGOSTINO    -   Nenti ci fà signura.

LUCIA            -   Signura Rosa ci purtai..........

AGOSTINO    -   (subito) Na crema pa facci.

LUCIA            -   No1 Na buttigghia di marsala (la dà a Rosa)

AGOSTINO    -   Macari lei? Chi ci fonu scunti speciali?

LUCIA            -   Scunti speciali? Chi voli diri.

ROSA              -   Signura Lucia, me maritu scherza.

LUCIA            -   Cu mortu a menzu a casa, iavi u sbaddu di schirzari?

ROSA              -   Succomu a signura Carla, puttau macari idda na buttigghia di marsala.....

LUCIA            -   E chi ci pozzu fari iù.

AGOSTINO    -   Nenti, non criru ca si pigghia di collira?

LUCIA            -   Iù a collira, a l’autri cià fazzu pigghiari!

CARLA           -   Giustu, dici a signura Lucia, chi centra stu discussu.

ROSA              -   Me maritu vuleva diri.....

LUCIA            -   U sacciu chi vuleva diri, appoi comu  si dici, ogni fiore è segno d’amore. Chittostu

                            non potti sapiri comu mossi u signor Saro.

AGOSTINO    -   La sapiri pi forza?

LUCIA            -   No! su mu vuliti diri.

AGOSTINO    -   Allura liggissi u cartellu.

LUCIA            -   Quale cartellu?

CARLA           -   Ci misunu u cartellu.

LUCIA            -   (legge) “ me patri mossi cca bronchiti” picchì si scuzzulava su mu diceva? Ama

                            leggiri u cartellu, su una no viri comu u sapi.

AGOSTINO    -   (seccato) Sintissi, datu ca u cartellu non ci piaciu, me patri aveva a brunchiti,

                            s’aggravò e u truvamu mortu no lettu, è cuntenta?

LUCIA            -   Cu ci sta dicennu cosa. (a Carla) Non criru ca u duluri pa morti di so patri, u sta

                            facennu parrari d’accussì.

CARLA           -   Ci pari ca sbagghia? E’ a comu pigghia. Marioddu ca quannu mossi me soggiru,

                            tutti i parenti chiancevunu; invece me maritu a pigghiau a ridiri.

LUCIA            -   (sbalordita) A ridiri?

CARLA           -   Annunca no! Si stricava ‘nterra de risati, tantu ca i so frati u rimproveraunu.

LUCIA            -   E iddu?

CARLA           -   Iddu? Chiù u rimproverauno e chiù arrireva. Dopu qualche du uri si calmau.

                            Quannu iù ciù rissi non ci crireva.

LUCIA            -   Certi voti u duluri fa fari chissu e autru.

CARLA           -   Inveci o signor Agostino, ci sta pigghiannu di schirzari. Chi ci po fari però, u duluri

                            ca mossi so patri, cià resta no cori pi sempri!

LLUCIA          -   Certu ci mancassi autru.

AGOSTINO    -   (a Carla e Lucia) Di chi stati parrannu si po' sapiri?

CARLA           -   Ci stava dicennu ca a morti di so patri lei a pigghiau a scherzari. Me maritu inveci,

                            quannu mossi so patri, a pigghia a ririri.

AGOSTINO    -   A ririri?

CARLA           -   Ciù giuru.

AGOSTINO    -   Signura, chi c’è bisognu ca c’ià giura, ci criru!

LUCIA            -   (a Carla) A propositu, comu stà so figghiu? Iavi ca no viru.

CARLA           -   Bene, pensu ca sta bene.

LUCIA            -   Comu pensu, no sapi?

CARLA           -   No sacciu, me figghiu non veni sempri, veni a ogni morti di papa.

LUCIA            -   Comu mai?

CARLA           -   Dici ca iavi sempri chiffari. Abbasta ca veniri ni mia, iavi na scaciuni a vota. Mi fa

                            diri a testa ca è a zazzamita ca non ciù fa veniri.

LUCIA            -   A zazzamita?

CARLA           -   Me nora! Su lei a talia bona, pari na zazzamita.

LUCIA            -   Idda è, ca non ciù fa veniri chiù?

CARLA           -   Idda idda è!

LUCIA            -   A mia ma scusari, ma u pisci feti da testa. Na stu casu, ci curpa so figghiu.

AGOSTINO    -   (seccato) No. Ci curpu iù ca non vi iettu fora a tutti dui! Chi facisturu, casa e putia?

                            Na sta casa c’è mortu! O chianciti, oppuri sti discursi facitili e vostri casi. Sparitteri

                            ca non siti autru.

CARLA           -   (si alza) A mia mi dici sparittera?

AGOSTINO    -   A lei sula? A tutti dui.

LUCIA            -   (si alza) Macari a mia?

AGOSTINO    -   Lei  chi è chiù spetta?

LUCIA            -   Na cristiana veni cu tanta ducazione a farici visita pi so patri, è ni tratta d’accussì.

CARLA           -   Faciti beni na stu munnu.

AGOSTINO    -   Iù di stu beni non ni vogghiu fattu. Macari me patri ca è mortu si siddiau.

                            pigghiasturu na calata, ca na finisturu chiù.

ROSA              -   (ha capito chè Agostino ha sbagliato dici) Non ci faciti casu, me maritu è nirvusu.

CARLA           -   I nervi, quannu parra che cristiani, l’ha lassari a casa.

AGOSTINO    -   E iù a me casa sugnu.

ROSA              -   Avanti, non cià statu nenti, assittativi.

LUCIA            -   (offesa) Assittativi, dopu chiddu ca dissi so maritu? Iù a casa mi ni staiu iennu.

 

CARLA           -   Macari iù. Aspittassi ca scinnemu assemi. (escono)

ROSA              -   Belli cumpassi facemu.

AGOSTINO    -   A iddi pensu a u patruni casa.

ROSA              -   Da bbanna sugnu. Su hai bisognu cosa, mi chiami (esce)

AGOSTINO    -   Macari iù passu da bbanna, c’aia fari na cosa.

ROSA              -   Ca fari?

AGOSTINO    -   Na poi fari pi mia, cosa personale è!

SCENA SEDICESIMA

NINO - TANO - ROSA - AGOSTINO - SARIDDA

GIOVANNI - PAOLA - SARETTO

NINO\TANO   -   (entrano)

NINO              -   E’ unni sù i parenti? Chi ficiunu, lassanu u mortu sulu?

TANO             -   Picchì si scanta?

NINO              -   U bestia ca si. Secunnu tia, è normali ca u mortu u lassunu sulu?

TANO             -   Senti,.. a mia mi pari ca sta cascia na porta non ci trasi, pigghia u metru..

NINO              -   ( prende il metro e lo da a Tano)

TANO             -   (misura la porta) Non tu dissi iù, a cascia è larga novantacincu, a porta è novanta?

NINO              -   E’ ca pigghianu chiù larga?

TANO             -   Forsi, u ficiunu pi quannu u mortu si furia  ‘ncoppu ca bbanna e ‘ncoppu da bbanna.

NINO              -   Annunca chi facemu, sdirubbamu a pareti?

TANO             -   U bestia ca si? Lassamu a cascia da bbanna e nu purtamu a manu.

NINO              -   Mentri ca ci semu, misuramu o mortu non si sa mai.

TANO             -   Veru è...(misura il morto) è metru e sittanta.

NINO              -   Ora comu facemu è decicentrimetri chiù curta, non ci trasi  ci la ma fari canciari.

TANO             -   Chi vai dicennu, i iammi ci gnutticamu.

NINO              -   Si ca era linzolu, (si sentono dei passi)

TANO             -   Mutu ca sta vinennu qualcunu.

ROSA              -   (entra) Buona sera finalmenti arrivasturu?

TANO             -   Chi semu in ritardu?

ROSA              -   Succomu dissunu ca su purtaunu e tri.

NINO              -   Signura pessumu tempu pi strada, c’era ‘mpoco di fudda.

ROSA              -   Si ma cuntasturu. A diri ca non funziona nenti. A ta essiri puntuali.

TANO             -   (a Nino) A sintisti a signura chi primura ca iavi. Mai mava capitatu, di solitu tutti

                            diciunu nautra menzura, appoi vu purtati. Ausu ca menzura dopu u mortu si susissi

                            e caminassi.

NINO              -   Sarà ca ci lavi supira a panza.

AGOSTINO    -   (che aveva sentito, entra) Comu u capisturu.

NINO              -   Lei cu è u maritu?

AGOSTINO    -   Iù sugnu u figghiu.

TANO             -   U figghiu da signura? Accussi granni?

AGOSTINO    -   U figghiu do mortu!

NINO              -   (a Tano) Statti mutu. Ca quannu parri tu fai ddannu. Ma scusari, datu ca lei è u

                            figghiu do mortu, parramu cu lei.

AGOSTINO    -   Di chè cosa si tratta?

NINO              -   Vegnu e mi spiegu; però chiddu ca ci staiu dicennu non la sapiri nuddu.

AGOSTINO    -   Picchì?

TANO             -   E’ na cosa delicata. Su o comuni sanu ca ci stamu dicennu na cosa di chista,                                            ‘nabbiunu fora e piddemu u pani.

NINO              -   Lei chi pensa, ca è giustu perdiri u pani? Chi ci ramu a mangiari e nostri figghi.

AGOSTINO    -   Su non sacciu di chi si tratta. Appoi, picchì l’avissunu a sapiri? Iù mutu mi staiu.

TANO             -   Eccu di chi si tratta. Comu staiu virennu, cà non è ca c’è genti assai. Non è giustu

                            ca u mortu si ni và o campusantu senza na bella chianciuta. Ora nuautri avemu pi

                            manu coppii di maritu, muggheri e figghi ca fanu chianciuti a pagamentu e ci costa

                            picca, c’interessa?

AGOSTINO    -   No! Picchì nuautri, macari ca semu picca, sapemu fari belli chianciuti, già ficiumu

                            i provi.

TANO             -   Come no detto (a Rosa) signura, parru cu lei ca è fimmina, (a Nino) Nino pigghia a

                            borsa (Nino prende la borsa e la da aTano) Dunca, signura, nuautri per arrotondari

                            u stipendiu vinnemu cosetti niuri,lutti po razzu,buttuni,cravatti e tuttu chiddu ca

                            occorri pi fari na bedda cumpassa e non costunu assai. (li fa vedere)

ROSA              -   No, non n’interessa nenti. Nuautri semu già vistuti a luttu.

TANO             -   Mancu buttuni si pigghia?

ROSA              -   Nenti! Comu va la iaddiri:....

TANO             -   Va beni.(a Nino) Nino accuminciamu a pripararini.

AGOSTINO    -   Comu l’aviti u curaggiu di purtarivi a me patri.

TANO             -   Chi ci voli curaggiu? Nuautri di quantu ni viremu non ni fanu chiù ‘mprissioni.

AGOSTINO    -   Certu, aviti pratica.

TANO             -   No a pratica l’aviri lei.

AGOSTINO    -   Chi ci laia mettiri iù no tabbutu?

TANO             -   No tabbutu ciù mittemu nuautri!

AGOSTINO    -   Allura, picchì dissi c’aiaviri a pratica?

NINO              -   U me cullega parra de documenti, lei ci iu o cumuni?

AGOSTINO    -   No!

NINO              -   No? E ora comu nu puurtamu.

TANO             -   Su non iu o cumuni, non nu putemu purtari. Binirittu cristianu, no sapi ca quannu

                            mori unu, sa ghiri o comuni.

AGOSTINO    -   O comuni ci iemu.

NINO              -   Ora, ora, dissi ca non ci iu.

AGOSTINO    -   Non ci ii iù, ma ci mannai a me cugnatu.

TANO             -   Allura a pratica lavi so cugnatu?

AGOSTINO    -   Ni stamu cassariannu, a pratica laiu iù, o cumuni ci iu me cugnatu.

TANO             -   Mi dicissi na cosa, a so patri unni l’ama purtari?

ROSA              -   A villa! Unni u vu vuliti purtari, ca o campusantu no?

NINO              -   Chissu u sapemu, ma prima unni.

AGOSTINO    -   A chiesa.

NINO              -   Benissimo, pi puttallu a chiesa, nu puttamu a spadda, oppuri ca carozza?

AGOSTINO    -   Chi differanza c’è?

TANO             -   A spadda, na dari a mancia, ca carozza non pava nenti.

ROSA              -   Megghiu ca carozza.

NINO              -   Giustu dici a signura, però tanta cumparsa non fà.

ROSA              -   E a mia chi m’interessa. Almenu si maritava.

TANO             -   Iavi raggiuni u me cullega, aspadda è n’autra cosa (ad Agostino) lei chi dici?

AGOSTINO    -   Chiddu ca dici me muggheri.

TANO             -   (a Nino) Nino, oggi non nà zzittamu mancu una.

NINO              -   Pazienza, sarà pi nautro murtu.

TANO             -   Speriamu.

SARIDDA       -   (entra con la borsa della spesa e dice) Siamo quane.

GIOVANNI     -   (entra) C’ià rivamu ‘ntempu, menu mali.

TANO             -   (a Nino) Nino tu pigghiulu da testa ca iù u pigghiu de peri.

NINO              -   (guarda il morto poi tano) U viristi è vunghiatu.

TANO             -   Certu, è vunghiatu pe fatti sò sarà quantu na vistu na sta casa. Chì t’interessa

                            pigghia di docu, (prendono il morto) Stamu attenti no biamu n’terra annunca

                            scoppia.

NINO              -   Si ca era bballuncinu.

AGOSTINO    -   Vi raccumannu non ci livati nenti a me patri, tuttu sanu u vogghiu na tomba.

NINO              -   Picchì dici d’accussì?

AGOSTINO    -   U sacciu, u sacciu ca fanu u commerciu di organi.

TANO             -   Si, di chitarri,mandolini, e fisarmonichi. Chi stà dicennu lei.

AGOSTINO    -   Organi, comu pi diri, occhi, cori, figutu, primuni....

TANO             -   (subito) A chi ci pari ca su chiangheri?

NINO              -   Iù sugnu vegetale, mangiu sulu virdura mi fanu schifu, a quarumi, u figutu,

                            u primuni. (scena a soggetto portano  il morto fuori)

TANO             -   (entra) Signura c’ià voli dari n’autra taliata prima ca chiuremu a cascia?

ROSA              -   No! Ca già l’aiu taliatu abbastanza.

AGOSTINO    -   (a Rosa) Sempri tu si, non canci mancu di fronte a morti.(chiama Paola,Saretto,

                            pronti semu).

SARETTO       -   (entra) Papà, iù ci vulissi fari l’ultima chianciuta o nonnu, c’ià fazzu ca intra o na

                            strada?

PAOLA           -   Macari iù papà.

AGOSTINO    -   Ca non vi vidi nuddu, megghiu na strada, accussì a genti viri quantu u vuleumu beni.

                            (tutti escono dietro Tano e Nino per accompagnare il morto)

FINE

“ bada comu parri “

- Edizione inedita 1995 - Autore Francesco D’arrigo - Diritti riservati - SIAE -

- Stampato su PC.Word.teatro.doc -

                           

    

 [.1]