Maritu ‘mputenti, cummari fitenti

Stampa questo copione

Ora dicu ju, è mai possibili ca si accussi ‘ntrunatu

Belmonte Mezzagno, 27 Febbraio 2009

            www.roccochinnici.it

MARITU  ‘MPUTENTI,  CUMMARI  FITENTI

Commedia brillante in due atti di: Rocco Chinnici

Gaitanu, brama tantissio per la comare che, per continuare a vederla, si finge persino gay; solo che…

PERSONAGGI:

                        Gaitanu                                  maritu

                        Rusulia                                   mugghieri

                        Anciluzzu                               figghiu

                        ‘Nzula                                    cummari

                        Vicenzu                                  maritu

                        Petru                                       cumpari

                        Dottore

                        Minica                                    majiara

                        Carmela                                  vicina

(Scena di un interno fatto di misre cose, Rusulìa Tutta agghindata anche con cappellino e una borsetta al braccioe Gaitanu ritornano di aver fatto un visita di controllo del marito per avere riconosciuta l’invalidità; ma non è andata come lei voleva).

RUSULIA

E ‘nn’aviamu di carriari robba o dutturi! U caprettu, u biduni cu vinu… l’ugghiceddu novu; e ora? Mu vo diri ora comu nun ti jetti a mari cu ‘na petra o coddu? E’ mai possibili dicu ju ca si accussi brucculuni? Comu, jamu unni u dutturi pa visita di cuntrollu e ‘ncuminci cu fari a ginnastica! E chi eri ginnicu!

GAITANU

Iddu mi dicia: alzi la jamma! C’avia a fari ju?

RUSULIA

C’avii a fari? Comu c’avii a fari! Jazzavi u brazzu, no!

GAITANU

Ma iddu mi dicìa a jamma! A jamma mi dicìa!

RUSULIA

E si, si u capivu! E tu, ti dissi chi havi di jazzari u brazzu! U brazzu, u capisti? Non tu ricordi cchiù comu ti dissi u cumpari Petru? “Si vuliti chi vi ricanuscinu a pinzioni d’invalidità, aviti a fari u ‘ntrunatu, u sturdutu, ‘nzumma, tuttu o cuntrariu di chiddu ca vi dici u dutturi, picchì a visita ‘un va fa sulu u dutturi chiddu amicu nostru, cioè u dutturi… truccatu, ci nni sunnu avutri ‘nna commissioni, e quindi aviti a circari di fari... comu a chiddu ca nun capisci nenti, nenti di nenti… inveci…

GAITANU

A mia mi viniva stintivu di fari chiddu ca dicìa u dutturi.

RUSULIA

(Esasperata e con un sottile filo di ironia) Ah, ti viniva istintivu, gioja! E certu. (Adirata) E a mia, a mia nun mi vinissi istintivu di darati un corpu di borsa ‘nto mussu? (Rabbia contenuta)  Però nun è chi ta dugnu; anchi siddu ti nni dassi tanti di lintari sulu quannu mi ristassi u manicu ‘n manu! Ma comu, era l’occasioni giusta chi nni sistimavamu d’un tuttu, e tu…

GAITANU

Ju havi chi sugnu già beddu e sistimatu d’un tuttu di poi ca canuscivu a tia, e a pinzioni mi l’avissiru duvutu dari già d’un pezzu pu sulu fattu ca ti supportu. Oh!!! Ma chi vuliti di mia tu e u cumpari! Nun vinni a vuiavutri sta bedda pinsata di l’invalidità! Picchì non va tu a cuntrollu, vistu chi sa recitari? Sugnu sicuru chi ti ricanuscinu a massima.

RUSULIA

Viditi, signuri me cu chi facci di baccalaru ca si metti! E allura picchì non ciù diciamu o cupari, di lassari perdiri, ‘nveci di rialaricci tuttu ddu beni di diu o dutturi, chi nni custò un occhiu! ‘Gna poi, dicu ju, st’avutru crastu, si pigghiò tutti sti rialìì, picchì non ti ricanusciu ca si ‘nvalidu!

GAITANU

Oh!!! Ancora cuntinui?

RUSULIA

Comu, ancora cuntinuu! T’avissinu ricanusciutu…chi sacciu, a minima armenu! ‘Nveci… Mu vo diri, mu vodiri comu facemu a cuntinuari a jri avanti accussi? Senza un sordu ‘n tasca e cu tia ca passii tutta la santa jurnàta casa casa!

GAITANU

E chi fazzu allura? Mi fermu e ‘ncuminciu cu guardari a tia pi quantu si bedda!

RUSULIA

Va guarda a to soru, va guarda, lagnusazzu chi nun si avutru! E cerca di nun cuntinuari a sbagghiari ca sta borsa pi davveru ta rumpu nna ssu cirividdazzu chi ha! Chi Ju nun haju nuddu bisognu di essiri guardata!

GAITANU

E allura… è signu ca… passiu? Che fari, dimmillu tu! O puru ti pari chi pi mia è facili stari senza fari nenti!

RUSULIA

Ah, si?

GAITANU

Ah, no! Dimmi ‘na cosa, tu ta fidassi di stari senza fari nenti?

RUSULIA

Ju? E comu facissi? Ju ‘mpazzissi!

GAITANU

Eccu ddocu! Vidi chi è difficili stari senza fari nenti?

RUSULIA

Viditi, signuri me quantu a sapi longa! E allura picchì nun ti stocchi lu coddu e vidi chiddu ca fari? Ti le diri ju allura di jri… a travagghiari? Picchì tu non ci arrivi cu ciriveddu? No capisci chi nun po’ stari sempri a spassu! Sta cunzumannu tuttu u pavimentu a furia di passiari. Hai ‘na famigghia supra i spaddi! U vo capiri?

GAITANU

Ah, si! Haju ‘na famigghia; e chi famigghia, Diu binidica!! Haju a tia, menza scunchiuduta, e d’avutru ‘nchiollaru di to figghiu chi quannu parra ci voli l’intrepiti… anzi unni è cu mannasti?

RUSULIA

Senti, non canciari discursu, chi u figghiu si vinni così è grazii a tuttu d’impegnu chi ci mittisti pu fari, e chi sforzu! Lagnusazzu puru ddocu ha statu! E ti ricordu ancora chi hai ‘na famigghia supra i spaddi, ti dissi, nun tu scurdari.

GAITANU

E allura u sapiti chi faciti, scinniti di starimi supra i spaddi e stuccativi li jammi a jri a travagghiari tutti quantu siti!

RUSULIA

No, no, no, no! Un po’ essiri, tu hai sicuramenti quarchi cosa fora postu e u dutturi ‘un a potti truvari; eccu picchì non si ddunò da malatìa! Ma comu! Unni voi co mannu a Anciluzzu chi già e assai quannu mi fa quarchi survizzeddu. E poi, cu l’havi a campari a famigghia? Nun è l’omu chi havi a travagghiari? Tu scurdasti o parrinu, quannu nni maritamu chi dissi… Il marito…

GAITANU

Senti nun tuccamu ssu tastu! Chi u parrinu dici chissu picchì nun havi ‘na mugghieri comu a tia! E poi senti, bidditta, nun la vulistivu l’imancipazioni di fimmini! Chi vuliti ora? Va jtivi a circari u travagghiu macari vuiavutri. Oh, e fannu a festa delle donne puru! Avissivu a chianciri ssu jornu, v’avvissivu a scippari i capiddi filu pi filu, avutru chi festa! Sapi Diu, quantu fimmini ci pizzaru a peddi pi ssa festa ca fati vuiavutri… stracqua cuagghi! O puru vi pari chi si campa sulu cu a festa? Ogni accasioni è bonu pi fari festa; festa e festa! E poi… comu ti le spiegari chi a mia a jri a travagghiari piccamora mi siddìa! U vo capiri? Mi si-ddi-a! Quindi vidi chiddu ca fari, chi quannu ju mi sentu… voli diri chi pigghia e ti dugnu u canciu.

RUSULIA

Ma… è sicuru chi… ta passaru puru… ‘ntesta, a visita?

GAITANU

Senti è tempu persu chi rimini sempri i stissi cosi; ju, a travagghiari,

di jiricci per ora nun nn’haju propriu vogghia, quindi, organizzati e nnacati.

RUSULIA

‘Nca va, chi si nun fussi picchì fussi, fussi ca fussi la vota bona di mannariti a fari ‘nto culu ‘nna quattru e quattr’ottu!

GAITANU

Senti, a mia di tutti sti to fussi, fussi, non mi nni futti propriu nenti! E si capisci chi nun ti cunveni… (indicando la porta) vidi dda? chidda è a porta. Oh! E ora sai chi ti dicu?

RUSULIA

(Precedendolo con ironia) …Mi vaju a fazzu ‘na durmutedda, e nun m’arruspigghiari prima di sira! Oramai a canuscemu sta musica.

GAITANU

(Ironico) Ah, si! E allura sai chi fai, sona e ‘ncumincia a ballari chi servi ca ti passa (esce per l’altra stanza).

RUSULIA

E si ju a curcari, oh! No, no, no, no, no! Chista è vita chi nun po’ cuntinuari così! Po’ essiri mai chi chistu dormi chiossà di matarazza! Ma ju le truvari u rimeddiu!

GAITANU V.F.S.

(Da fuori scena con voce altezzosa) Va cercati u travagghiu, ti dissi!!! (Bussano).

‘NZULA

Cummari Rusulìa! Si pò? Si pò, cummari?

RUSULIA

Sintemu a st’avutra ‘ntrichéra! Trasiti, trasiti!

‘NZULA

Salutamu, cummari. Nun c’è u cumpari? (La osserva attentamente) Chi siti stràna! Chi c’è? C’aviti?

RUSALIA

(Indisposta) Nenti! Ma dicu ju, pi vui ci ‘nn’havi a essiri sempri una nova?

‘NZULA

(Risentita) E chi siti muzzicata di lapi a oj! Chi è… vostru figghiu, forsi, nni cumminò una di so?

RUSULIA

Ma quannu!

‘NZULA

Allura, u cumpari! Veru?

RUSALIA

(Annuisce) Eh!

‘NZULA

U sapìa ju! E scummetu chi nun voli jri a travagghiari!

RUSULIA

Ah, macari vui u sapiti? Ma… nun è sulu chissu; è ca jamu a piggiurari! A piggiurari jamu, cummari.

‘NZULA

A piggiurari! E comu?

RUSULIA

Voli chi… a travagghiari, ce jiri ju!

‘NZULA

Unni! A travagghiari?

RUSULIA

‘Gna si, cummari, e non vu dissi!

‘NZULA

Ma, vui… nenti! E’ veru? (Rusulia non risponde) U sapiti chi puru ddu beddu di vostru cumpari m’avia fattu u stissu discursu? Dici chi s’havia siddiatu di jiri o travagghiu e s’havia di stari dintra, a dormiri; a dormiri! U capistuu, cummari?

RUSULIA

E chistu non è o stissu! E’ dda bbanna, brancicatu o matarazzu, chi dormi.

‘NZULA

Cosa bona! “E me pà mi vulìa America!” (Un vecchio modo di dire) Ah, ma ju u truvavi u rimeddiu pi me maritu! E u sapiti a matina comu fui a jri ‘o cantéri! E’ sempri u primu a timbrari u cartillinu!

RUSULIA

Cu, u cumapari?

‘NZULA

Chi siti strana, cummari! E allura cu, ju? Iddu, iddu! Me maritu si.

 

RUSULIA

Pi davveru! E comu facistivu, comu facistivu?

‘NZULA

Comu fici, diciti? Facili, facili! Pi prima cosa ci dissi, chi ssi iddu non andava cchiù o travagghiu, di ddu discursu… (fare a l’amore) vui mi capiti? Si nni putìa stujari u mussu…

 RUSULIA

(Scoraggiata) E allura, cummari, è tempu persu chi sicutati a jiri avanti, picchì me maritu, supra st’argumentu, havi già d’un pezzu chi u mussu u fici stujari… a mia; u sapiti chi fa; a sira, a ura di jirinni a curcari, comu ju vaju pi spugghiarimi, pigghia e si gira…

‘NZULA

(Gioisce) Bravu u cumpari!

RUSULIA

(Meravigliata) Comu, bravu u cumpari! Ma chi diciti!

‘NZULA

(Cerca di riprendersi) No… nenti…, vuliva diri bravu nel senzu chi è educatu… vui vi spugghiati e iddu… pi nun vi mettiri in barazzu.. si gira, eccu.

RUSULIA

Ma chi mi stati ‘ncucchiannu? Allura, quannu vui vi spugghiati, vostru maritu…

‘NZULA

Cummari, ju pi evitari tuttu stu discursu, mi curcu cu tutti i robi; poi, quannu me maritu si drummenta pigghiu e mi spogghiu.

RUSULIA

Si, ma iddu mancu u tempu di spugghiarimi mi duna, e runfa chi pari addurmisciutu di cent’anni! (Gaitanu fa capolino e la comare s’accorge di lui).

‘NZULA

Cu iddu? No!!! Nun è possibili! Allura sbagghiu c’è! (Gaitanu fa capire alla comare d’avere sbagliato).

RUSULIA

(Impietrita) Comu… comu! Sbagghiu? E vui… scusati, megghiu di mia u vuliti sapiri?

‘NZULA

(Vuol ricredersi, far finta d’avere sbagliato) Ju… ma cu? Ma quannu! Chi capistuu? No! Ju… Ju vuliva diri… nel senzu chi u cumpari avissi pututu… buccari di l’autra menza; chi sacciu, pigghiari dda via di… (toccandosi l’orecchio).

RUSULIA

Ah, ancora sintìa!

‘NZULA

 …E avissi pututu divintari… fimminedda; e allura…

RUSULIA

E allura?

‘NZULA

Cummari, no viditi vui comu si cumporta? Comu camina? Comu parra, ‘nzumma? Certu, vui, stannucci accantu, macari… u viditi sempri di ‘na manéra; vi ci avissivu di mettiri a cura pi ddunarivi si havi di sti… sintumi fimminili.

RUSULIA

No!!! Nun crju… E comu tuttu ‘nta ‘na vota!

‘NZULA

Cummari, quannu ‘na disgrazia havi di prisintarisi nun è ca tuppulìa a porta!

RUSULIA

Così diciti? E allura… cu sapi. Forsi, forsi… putissivu aviri raggiuni! Picchì è stranu pi iddu chi era… comu diri… vui mi capiti…

‘NZULA

(Compiaciuta) Eh, cummari!!! E comu si vi capisciu!!!

RUSULIA

(Sbalordita) Arreri! Sapiti chi vi spiegati comu siddu vui…

‘NZULA

Ju! Ju… chi? Ma quannu! Cui! Dicìa: e comu!!! Nel senzu chi vi capisciu… pi quantu… è dura pi vui, chi… (Gaitanu se ne rientra).

RUSULIA

(Un po’ stupita) Ah! E poi diciti chi sugnu ju a strana. A oj, parrati… chi pariti un telegrafu. E’ comu si pi davveru vui…

‘NZULA

E ci torna! Ju! Ju chi? Ju staju sulu circannu di darivi ‘na manu a capiri.

RUSULIA

Nenti, lassati perdiri cummari, è chi oj nun è a jurnàta giusta. Voli diri ca di ora ‘n poi servi ca mi ci mettu a cura. E… dicitimi, picchì dumannastivu du cumpari quannu rrivastivu?

‘NZULA

Ju… du cumpari?

RUSULIA

E certu, rrivastivu dicennu: nun c’è u cumpari?

‘NZULA

(Cercando di non farsi scoprire) Ah, u cumpari, veru!!! E nenti, siccomu… haju… ‘na lampadina du lampadaju chi nun funziona…

RUSULIA

E chi ci trasi me maritu cu a lampadina? Nun è chi è elittricista.

‘NZULA

Si, ma pi sti survizzeddi, iddu…

RUSULIA

(Ironica) Picchì, si sfila i manu, o ci cadinu i vrachi a vostru maritu pa canciari? O si scanta chi svitannu a lampadina ci ponnu nesciri i murroidi?

‘NZULA

Nun è chissu, è chi vostru cumpari… si scanta da currenti.

RUSULIA

Pi svitari a lampadina? (Ironica) Ih, chi l’avemu finu!

‘NZULA

(Risentita) E bonu, cummari, bonu! Chi a stati facennu longa a oj! No nni parramu cchiu, voli diri chi mi ‘mpristati a scala ca canciu ju.

RUSULIA

(Si sente russare Gaitanu) M’aviti a scusari; non vu dissi? Sicuramenti oj… nun è proiu a jurnàta… aspittati chi chiamu o cumpari chi cu sta scusa servi ca si jarza di stari sempri abbrancicatu o matarazzu, e servi chi chiudi puru a fallignamerìa; u sintiti chi musica? Gaitanu, Gaitanu!

GAITANU V.F.S.

(Che aveva sentito e capito tutto, fa  la voce effeminata) Chi è? A mia voi? (Rusulìa, sbalordita, guarda la comare che le fa le spallucce).

‘NZULA

(Meravigliata) Bih, cummari! E poi diciti chi è vostru maritu ca dormi! Megghiu di così l’havi a dimustrari? Si vidi beddu chiaru!

RUSULIA

(Meravigliata) Ma… sicuru iddu era? Chi vuci fina chi havi! E chi, tuttu ‘nta ‘na vota!

‘NZULA

E non vu dissi? Chisti, su malatii strani chi rrivanu a timpulata.

RUSULIA

Spittati chi u chiamu nautra vota, po’ essiri chi ‘ntisi mali. Gaitanu! Gaitanu!

GAITANU V.F.S.

(Sempre con voce gay e sdolcinato) Si, gioja! Ti dissi: chi voi?

RUSULIA

Oh, Madonna o Tindaru! Gna allura veru è! Chi vriogna! E ora, comu facemu cu a genti? L’amici, i parenti! Chi malafiura! Porta, porta ssa scala chi c’è cca a cummari chi havi ‘na lampadina ca nun ci funziona.

GAITANU V.F.S.

Subbitu, arrivu! (Entra con la scala camminando in modo particolare e facendo finta d’essere dispiaciuto) Non ‘nn’aviavu chiffari, cummari, cu ssa lampadina? Ju stava durmennu! E… si sapissivu chi mi stava ‘nzunnannu… dirigia ’n’orchestra…

‘NZULA

A sintiamu a musica! (A Rusulia che era rimasta impietrita) Ci scummettu era musica da camera; è veru cummari?

GAITANU

Ma… ‘na vota chi mi jarzavu… amuninni, chi… va canciu ju… a lampadina! Però vui m’aviti a teniri a scala, picchì si nno mi gira a testa e mi scantu… chi cadu! (Escono. Rusulìa rimane impietrita a guardarli).

RUSULIA

(Impietrita, fissa l’uscita del marito) Bih!!! E comu, tuttu ‘nta ‘na vota! E ju… com’è chi nun ci avia ancora fattu casu?  Signuri, signuri! Però l’avia a capiri già d’un pezzu ca iddu… cu mia… (fa segno di niente) puureddu! E ju ca pinzava… chi s’havia stancatu di brazzarimi… (Preoccupata) Si, ma ora… comu facemu ora cu vicinàtu, chi vriogna! E menu mali chi vinni a cummari, si nno… sta storia cu sapi quantu durava senza ca nni capiva nenti; anchi siddu… a diri a virità, nun mi parsi così un mumentu fa, o forsi… nenti, sicuramente nun ci avia mai fattu casu. (Bussano).

PETRU

Si po’, si po’, cummari?

RUSULIA

U cumpari Petru! (Tra se) E ora, chi ci dicu? Trasiti, trasiti cumpari.

PETRU

(Preoccupato) Cummari, chi facci c’aviti! Sapiti chi siti strana! Ma… dicitimi ‘na cosa, visti ‘o cumpari cu a scala ‘n manu e chi java appressu a donna ‘Nzula; chi mi parsi curiusu!!! Era comu si… Ma janciluzzu non c’è?

RUSULIA

U mannavu a cattari u pani e vattrovacci unni si nni ju. Mi stavavu ducennu chi ‘ncuntrastivu u cumpari… e allura?

PETRU

Mi parsi troppu stranu! ‘Na caminata! (Facendo un po’ di passi da effeminato) Ma ci dulìanu i jammi? E poi… sapiti chi mi dissi puru: (con la voce gay) ciau, ciau cumpari! Cummari, nun è chi semu a carnilivari, e iddu… mi vosi fari u scherzu?

RUSULIA

A carnivali si! Forsi u cumpari fici un bruttu sonnu e…

PETRU

E… ‘nzoccu?

RUSULIA

Cumpari, po’ essiri chi quannu unu si sonna di essiri… chi sacciu zoppu, quannu si svigghia camìna sciancàtu?

PETRU

Allura! Ora io sonnu di essiri riccu, e comu mi svigghiu ‘ncuminciu cu spartiri picciuli a tutti; ma di unni vi vennu certi nisciuti? E poi, chi ci trasi u cumpari unni sti discursa?

RUSULIA

(Preoccupata) E chi nni sacciu! Un mumentu fa si ju a curcari, chi era… masculu…

PETRU

(Meravigliato) …U cumpari?

RUSULIA

U cumpari, si certu; e ora si svigghiò chi è… mancu ju u sacciu comu si dici.

PETRU

Ah, ora capisciu! Vui pinsati chi mentri durmiva si sunno chi era fimmina, e ora… divintò… E… putissi puru succediri; ma chistu u psicoccolo u po’ sapiri.

RUSULIA

(Non capisce) U pis…chi?

PETRU

No chi; co-cco-lo! E’ un dutturi chi sapi tirari i virmuzza da panza e cristiani e nesciri o chianu cosi chi vui mancu vu mmagginati. E allura ora…, ora chi c’è di fari?

RUSULIA

A mia, u diciti! (Preoccupata) E chi nni sacciu! Parsi un tronu di l’aria! Accussì… di puntu e ‘mbiancu, divintò… ‘na fimminedda. (Alludendo al marito) Iddu ca u pitrusinu era beddu, ci pisciò a jatta.

PETRU

No!!! Nun cridu chi a jatta…

RUSULIA

(Meravigliata) A jatta! A jatta chi? Ma chi capistivu?

PETRU

Non dicistivu chi u pisciò a jatta?

RUSULIA

A cui, a me maritu?

PETRU

A iddu si, non dicistivu chi u pisciò a jatta?

RUSULIA

Cumpari, mi stati facennu cunfunniri cchiù di quantu sugnu cunfusa. Chi ci trasi a jatta ‘nna tuttu stu discursu! Ju ‘ntinnia diri chi u pitrusinu è beddu… rrifirutu a vostru cumpari; ci pisciò a jatta e divintau peggiu, u pitrusinu… di vostru cumpari. U capistuu ora?

PETRU

Nenti di menu! E ju chi pinsàva ca jatta…

RUSULIA

E ora, ora chi c’è di fari, cumpari, si unu diventa così?

PETRU

(Preoccupato) Oh, oh! Picchì continuati a guardari a mia? Ju di sti cosi…, è megghiu chi u chiaremu, ‘un nni sacciu parrari! Comu fazzu a cunsigghiarivi? E poi, stamatina…, quannu passò a visita, u dutturi no vitti chi era…? Nenti vi dissi? Ci a ricanusciu l’invalidità, veru?

RUSULIA

Ma quannu mai, cumpari!

PETRU

Comu! Allura stamatina era… bonu?

RUSULIA

Ancora, cumpari! Vi dissi chi iddu ora ci divintò così! Spiegativi megghiu chiuttostu.

PETRU

Chi c’è di spiegari, scusati. A sapillu, ‘nveci, chi divintava così, c’era bisognu ci purtavamu tutti ddi riali o dutturi!

 

RUSULIA

Ah, picchì, allura… ora, u cumpari divintò pi davveru… ‘nvalidu?

PETRU

Scusati, cchiù ‘nvalidu di com’è!

RUSULIA

Allura, chiddi ca su… (facendo il gesto di gay) sunnu tutti ‘nvalidi? (Petru annuisce) E… hannu tutti a pinzioni?

 PETRU

Umh! A pinzioni si! U statu ‘nun la ricanusci a chiddi ca stannu murennu, e… a ricanusci a chiddi chi su così!

RUSULIA

Siccomu vui parravavu d’invalidità…

PETRU

D’invalidità certu! Sulu d’invalidità.

RUSULIA

E picchì unu chi è ‘nvalidu nun havi a pinsioni?

PETRU

Cummari! A secunnu du tipu d’invalidità! Si u cumpari, oltri a chiddu ca ci spuntò ora, avissi datu a capiri e duttura chi era: surdu, sturdutu, rimbambinutu, chinu di dulura…

RUSULIA

Ma quannu! L’aviavu a vidiri! Pariva un ballerinu, ‘nveci. E un scilinguagnulu (parlantina), chi mancu ‘n’avvucatu!

PETRU

E allura, cummari… (fa segnale che non c’è niente da fare. Poi ci ripensa) vi putiti stujari u mussu. Si no…

RUSULIA

Si no…

PETRU

Avissimu a dichiarari chi ‘o cumpari, siccomu u pigghiò sta malatìa… tantu si vidi beddu chiaru, pu dispiaciri ci pizzò a vista.

RUSULIA

Ci pizzò a vista… cu, u cumpari? E comu, no vidistivu chi era tranquillu? Anzi, pu dispiaceri… comu diciti vui, si nni ju a canciarici puru a lampadina a donna… (Preoccupata) Aspetta, aspetta! Ma… nun è chi a cummari ‘Nzula… No! Non cridu chi tutti dui mi vonnu fari… fissa? ‘Na vota a porta chi nun ci chiudi bona, ‘na vota a machina di cusiri ci fa rumura, ‘na vota a lampadina… Nni po’ vuliri mai di travagghiari!

PETRU

(Non capisce) Cummari chi c’è? Spiegativi megghiu.

RUSULIA

C’è chi me maritu, facennu l’imputenti, penza di nun mi fari capiri nenti di eventuali tradimenti. E sulu vui mi putissivu jutari a capiri sta situazioni.

PETRU

Ju! E comu?

RUSULIA

Pi prima cosa, avvissivu di divintari comu a iddu!

PETRU

Comu? Facennu…(facendo il verso di gay)  no, no, no, no, no!

RUSULIA

Pi finta, pi finta, s’intenni!

PETRU

Ma chi stati dicennu! Mi ‘nza ma a cummari… E l’amici, a genti ca mi canusci? No, no, e no!

RUSULIA

Ma quali amici e cummari! Cca, cca jntra, sulu cca jntra l’aviti a fari!

PETRU

Cca jntra? (Preoccupato) Cummari, u sapiti chi siti veru strana? Nun è chi ‘nveci siti vui chi ‘ncuminciastivu…

RUSULIA

Ju! Ju chi? Haju a ‘mprissioni ‘nveci chi me maritu e cummari ‘Nzula… (fa segno come a voler dire stanno vicini) u capistivu?

PETRU

No!!! Allura u cumpari… è pi finta ca fa… Acussì… iddu e donna ‘Nzula… No, non ci cridu!

RUSULIA

Ju, cchiù ci penzu e cchiù mi cunvinciu ‘nveci chi è così; picchì un mumentu fa, prima chi viniva a… (ironica) signura! non mi parsi chi iddu era di sta manéra. Cumpari, sulu vui u putiti sciogghiri stu ‘ntricciu. Avissivu di divintari comu o cumpari.

PETRU

(Fa un gestaccio) Teh!!!

RUSULIA

Pi finta, pi finta si ‘ntenni!

PETRU

E allura sapiti chi facemu? Pi dunarinni si è tutta ‘na farsa? Mi vinni ‘na bedda pinsàta: ju fazzu comu diciti vui, e vui faciti chiddu ca vi dicu ju.

RUSULIA

E sintemu; chi avissi di fari ju?

PETRU

Vistu chi ju haju di divintari comu diciti vui, fimminedda, ni nni jemu unni a stanza di lettu…

RUSULIA

(Scandalizzata) Ma… cumpari! ‘Nna stanza di lettu dicistivu? Scurdativilla ssa pinsàta!

PETRU

Quali pinsàta si ancora nun vaju dittu nenti!

RUSULIA

Nun c’è bisognu chi vi spiegati propriu.

PETRU

Ma chi capistivu, cummari? Unni a stanza i lettu, sulu pi spittari chi rriva u cumpari!

RUSULIA

Puru!!! Ah, pi spittari chi rriva u cumpari?

PETRU

Mi vuliti, si o no, lassari finiri di parrari! Nuautri nni jemu ‘nna stanza di lettu, e comu u sintemu trasiri, prima nisciti vui da stanza di lettu, comu siddu vi sintiti suddisfatta d’aviri fattu dicemu… (A l’amore) ‘ntramenti trasu ju chi mi vaju sistimannu, e… (le parla all’orecchio) u capistivu, ora?

RUSULIA

Così diciti? Nun facemu chi scippati ‘na ‘nsaccata di bastunati prima di chiariri l’equivucu?

PETRU

Cummari, oramai u cumpari si è veru chi divintò così pinsati chi ci nni futti cchiù nenti si trasu o nesciu di ‘nna stanza di lettu cu vui? (Si sente rumore, è Gaiutanu che torna con la scala. Chiama sua moglie sempre come se fosse veramente gay) E… mi raccumannu, ora, non ci faciti capiri nenti, chi poi i cosi vannu vinennu suli.

GAITANU V.F.S.

Rusulia! A japri a porta?

PETRU

Ca è a donzella! Jamuninni, jamuninni! (Escono per l’altra stanza).

GAITANU

Gioja! Unni si? Japri, chi cu a scala mi veni mali. (Silenzio) Chi fa, nun senti? (Nessuno risponde e prova ad aprire lui) Quantu japru ju allura. (Apre e riesce a prendere la scala. Poi fa un verso sdolcinato come a fare un richiamo nei boschi) Iuuuh! Iuuuh! Gioia! Iuuuh! (Entra Rusulia. Ha il viso arrossato, si va sistemando gli indumenti e i capelli). Ma chi haj chi ssi accussì culurìta? Pari chi avissi i quaddanàti. Chi fu chi ti successi, gioja? (Entra Petru con i capelli scombinati e che va infilandosi la giacca. Gaitanu rimane impietrito e guarda la moglie e il compare). Ih, e comu finiu? Di unni si ricogghi dd’avutru? (Silenzio. Riprende sempre facendo il gay) Nun rispunniti, cumpari? (Poi alla moglie) E tu nenti dici, svirgugnata?

RUSULIA

(Sdolcinata) Ju? E che diri gioia? Finisti tu chiù tostu di fari u… lettricista?

GAITANU

(Si avvicina al compare con rabbia contenuta) E’ sicuru chi vui nun aviti nenti di dirimi? (Alla moglie) E picchì è puru russu e havia a giacca livata? 

RUSULIA

Sai chi fu, gioia?

GAITANU

E finiscila cu stu gioja!

RUSULIA

Chi ti nni jisti tu, e si ‘ntuppò u… lavandinu; e mentri tu facivi (ironica) l’ilittrautu, u cumpari facia u (ancora ironica) funtanéri, e… stuppò u lavandinu.

PETRU

(Facendo anch’egli il gay) Cummari, forsi è megghiu chi mi nni vaju, chi cca u cumpari è un pocu ‘ncazzatu.

GAITANU

(Alla moglie) E chi fu? Picchì parra così macari iddu?

RUSULIA

E chi nni sacciu! Sicuramenti ci sunnu micoli (microbi) chi volanu è l’aria è ‘nfetta, po’ essiri chi rrivò da Nurveggia… la finocchite.

PETRU

Vi salutu cummari! Si s’avissi a ‘ntuppari ancora u lavandinu, chiamatimi, chi vegnu di cursa e… Ciau, ciau, cumpari. (Esce, camminando da gay, mentre Gaitanu resta a guardarlo impietrito).

GAITANU

Senti, chi è stu discursu du lavandinu? (Silenzio) Ah, nun rispunni! Scillirata! (Cominci a salire la scala, che era li a gambe aperte, adirato e rivolgendosi al Signore) Oh, Signuri, Signuri!

RUSULIA

(Con un filo di ironia) Cchiana, cchiana, ca po’ essiri chi u Signuri ti senti megghiu.

GAITANU

(Sale ancora) Viditi, signuruzzu, chi cosa hannu a vidiri i me occhi!

RUSULIA

Senti, nun chianari cchiù avutu chi ti vennu i vertigini e po’ cadiri, e ca nun c’è a (ironica) cu-mma-ri chi ti po’… jutari!

GAITANU

(Pensieroso; poi ricordandosi che quella era la stanza da letto…) Ma… aspetta, aspetta! Chidda nun è a stanza…. E… u lavandinu cu ciù porta u lavandinu unni a stanza di lettu?

RUSULIA

Gna veru è!!! Sai chi nun ci havia fattu casu! Nenti, comu veni u cumpari ciù dicemu chi sbagghiò stanza, va beni… gioja?

GAITANU

(Sale sino all’ultimo gradino) Ti dissi finiscila cu stu gioja! E si nun mi spieghi u discursu du lavandinu, di cca mi jettu!

RUSULIA

Senti chi fai…

GAITANU

Sintemu, e spicciati a cuntarimi di stu misteru.

RUSULIA

Si propriu hai ssu piaciri di jittariti da scala, ti cunveni chi vai dda banna chi c’è a scala cchiù javuta (bussano).

ANCILUZZU

(Lo scemo del paese e figlio dei due, e parlerà come tale: la S diventa T, la F la pronunzierà P e così ad andare avanti) Mà, oh, ma!

RUSULIA

Trasi, Trasi, Anciluzzu. (E’ vestito alla sanfrasò e va leccandosi una lecca lecca). Non mi diri chi cu i sordi du pani ti ccattasti a licca licca!

ANCILUZZU

Tau, mà! (s’accorge di Gaitanu sopra la scala). E chi ti fa iddu dda tupa? U comittiu? (comiziu).

RUSULIA

Eh, stu annu to patri si metti ‘n politica! Dici chi havi a fari u sinnacu. E ‘ncuminciau cu fari i comizi.

ANCILUZZU

Ah, ti! E mi la fari tentiri tomu fa u tomittiu? (Silenzio). A tia appettu, u capitti? (Sempre silenzio).

RUSULIA

Senti, ma u pani unn’è? (S’accorge che Anciluzzu ha la camicia strappata) Ih, e chi è ssa cammisa sfardata? Di unni veni si po’ sapiri? (Anciluzzu non risponde perché intento a guardare Gaitanu sulla scala) Cu tia parru! Unni ti sfardasti?

ANCILUZZU

Ttava (stava) niccennu di dinta l’ammadiu di cutta di cutta, e ssi è ffaddata. (Poi a suo padre) Allura, mi la fari tentiri u comittiu?

RUSULIA

Picchì, tu, ti mucci ‘nni l’armadiu?

ANCILUZZU

Ti, ti!

RUSULIA

E ju nun nni sapìa nenti!

ANCILUZZU

Ju ‘un mi muttiu unni l’ammadiu chiddu u nottu!

RUSULIA

Ah, no!

ANCILUZZU

U ta chi fattu, mà, tatu (trasu) dinta i cati di chittiani, e, ti vidu ca ‘un te nuddu, ti robbu i coti duti: u toccolattu, i taramelli, i biccotta; ma… ti tentu chi ta vinennu coccunu, allura pigghiu e mi muttiu (ammucciu) di cutta di cutta dinta l’ammadiu; poi, quannu ti nni vannu, ju nettiu e ccappu di cutta di cutta fora. U capitti?

RUSULIA

(Non capisce) Eh, avogghia! Ju capivu sulu tiritì tiritì tiritì; tirità tirità tirità! Senti chi fai, parra ‘ntalianu, po’ essiri chi u capisciu megghiu chiddu ca dici. E… dimmi nautra cosa, nun è chi t’avissi a veni a felici idea di ‘nfilariti puru nno nostru armadiu? Picchì… i jammi ti rumpu, sai!

ANCILUZZU

No, nni quetto ancora non mi ti ho mettuto! E quetto (mostrando il lecca lecca) lo tai dove l’ho preto?

RUSULIA

Sintemu, unni?

ANCILUZZU

Unni donna Tula!

RUSULIA

(Non capisce) Donna sula! Ah, c’era ‘na signura sula… ‘n casa?

ANCILUZZU

No, no!

RUSULIA

Tu dicisti donna sula…

ANCILUZZU

No, tula, Tula!

RUSULIA

Ah, no tula, tula? Io avia caputu tula!

ANCILUZZU

No, tula la no. Allora, tono venute due pettone, un maccolo e la tignora Tula, però i maccolo non mi era tembato il marito della tignora; e io mi tono naccotto di cotta di cotta dento l’ammadio, e mi tono ttappato (strappato) la cammita. (Indicandola) Vitto?

RUSULIA

E alloggiu!

ANCILUZZU

(Non capisce) Tome? Ambrogiu? E ti è quetto?

RUSULIA

No, nenti, a chistu ‘un u canusciu. Comu si chiffari, a oj u ‘nn’avissi.

ANCILUZZU

(A Gaitanu) Allora, me lo fai tentire il comitio?

GAITANU

(Sempre con la voce da gay) Ma dicu ju, nu ‘nn’hai chiffari e ti va buschi u panuzzu a navutra menza?

ANCILUZZU

(A Rusulia) Chi dite, vado a mantiare alla menta?

ROSALIA

Se al rosmarinu!

ANCILUZZU

E tome palla, mà (mamma)? Te è raffeddato?

RUSULIA

Senti, Anciluzzu, lassa perdiri e dimmi chi vo, parra.

ANCILUZZU

Devo pallare col tignor tindaco (sindaco). (Guardandolo attentamente) E pure lo tai che tu tembi… tembi…  (Gaitanu gli fa segni di stare zitto) Ti è, ti mantia il nato? Tembi popio quello te è venuto con la tignora Tula, lo tai? Tolo te quello non pallava tome palli tu.

RUSULIA

(Comincia a capire) Aspetta, aspetta… Senti, Anciluzzu, nun è chi… sula, voli diri pi casu… ‘Nzula?

ANCILUZZU

Ti, ti!!!  La tignora Tula! Minta, finammente lo hai tapito!

RUSULIA

E… chi ficiru, chi fici allura? Traseru… unni c’era larmadiu?

ANCILUZZU

Unni, dento l’ammadio dove tt’ero io?

RUSULIA

No! Dintra l’armadiu! ‘Nna stanza unni c’era l’armadiu! Cioè… ‘nna stanza di lettu, veru?

ANCILUZZU

Cetto! Pecché l’ammadio, tu, dove lo tieni in cutina?

RUSULIA

E… senti, questo signore…

ANCILUZZU

Il tindaco?

RUSULIA

U sinnacu, si! Non tu ricordi si era (indicando il marito) iddu… iddu? (Gaitanu fa segni di no e di stare zitto).

ANCILUZZU

(A Rusulia) Ma te ha te fa tempe cotì (ripete gli gesti di Gaitanu)?

RUSULIA

Allura, tu ricordi o no?

ANCILUZZU

Io guaddavo dal buco del terratura, e non vedevo tutte cote bene. Però mi era tembato… il tindaco.

GAITANU

(Perde la pazienza e scende per acchiapparlo.) Ah, si, ti è sembrato il sindaco? Aspetta chi ora tu fazzu avvidiri io si era u sinnacu o l’assissuri!

ANCILUZZU

(Scappa avanti e indietro per le stanze) Ajutu! Ajutu, mà, mi vuole ammattare! Mi tome t’arrabbia! E te ho detto!

RUSULIA

Ah, si! E allura aspetta ca puru ju haju di dumannari ‘na cosa… (ironica) ‘o sinnacu littricista! (Prende un mattarello ch’era posato nei pressi e comincia ad inseguire Gaitanu che a sua volta inseguiva Anciluzzu. Tutto a soggetto mentre si chiude il sipario del primo atto).

ANCILUZZU

Pà, non ti è piatuta la tignora Tula? Ora torri, ora!

RUSULIA

Veni cca, fermati! Fermati ti dissi!

FINE  PRIMO  ATTO

SECONDO  ATTO

(Scena come la precedente. Gaitanu ha delle medicazioni e la testa fasciata per le bastonate)

RUSULIA

E ora, comu u dutturi ti dici di jazzari a jamma, mi raccumannu! Jazzala, chi comu niscemu ti dugnu u restu.

GAITANU

Ma ju…

RUSULIA

Zittuti ti dissi! Chi tu, dopu tuttu chiddu ca cumminasti, nun hai nuddu dirittu di parrari.

GAITANU

Ma ‘nzumma, si po’ sapiri chi cosa cumminavu? E’ possibili mai chi pi quantu canciavu ‘na lampadina, mi cumminasti così? U pisci, u baccalaru; e finiscila ora!

RUSULIA

Tu ha ringraziari Diu chi nun pozzu mettiri a manu supra u focu; picchì allura tu dassi ju u pisci e u baccalàru! E nautra cosa ancora chi si Diu mi nni scanza, sta vota nun ti ricanuscinu l’ivalidità… (fa come per tirare il collo ad una gallina) U capisti, veru?

GAITANU

Si, ma…

RUSULIA

Ancora parri!

GAITANU

E si…

ANCILUZZU

Minta! Allora duro tei! Ti devi ttare ttitto, in tilentio!

RUSULIA

E si pi casu si rrisica a mettiri un peri cca, (Anciluzzu gli fa segno come a volere indicare il proprio piede. E lei continua ironica)  a si-gnu-ra, vi fazzu vidiri tutti i stiddi du firmamentu, prima a tia e poi a i-dda!!

ANCILUZZU

Hai tapito? Il piede cotì, a… tignora; vi fattio vedere pure tutti i toli (sole) de fimmamento! (Si gira e poi, di scatto, si rigira e lo rimprovera come se avesse parlato) E titto, ti ho detto! Hai tapito? (Poi a sua madre) Mà, tto venendo.

RUSULIA

Unni sta jennu tu navutru? Nni quali armadiu ti sta jennu a ‘nfilari?

ANCILUZZU

(A suo padre, in cantilena, come a fargli dispetti) Tto andando nella tignora Tula, e tu noni! Tu noni! Non ti puoi venire, ueh!!!

RUSULIA

Unni è chi sta jennu tu navutru? Nun ti rrisicari a jiri nni chidda, sai!

ANCILUZZU

Te ttota? (cosa) Io tti vado, e di cotta pure! Mi devo andare a pendere il potta monete te mi è caduto dento l’ammadio! Ti pare che ti vado per fare quello te ha fatto lui!

RUSULIA

Comu… comu! Picchì, chi fici iddu? (Gaitanu gli fa segnali di bastonate e di stare zitto).

ANCILUZZU

(A sua madre, meravigliato) Ma te ha, mà? Fa tempe cotì! (Gaitanu fa, Con pollice e indice di tutte due le mani, la forma di un cerchio. Rusulia, si gira e Gaitanu fa finta di niente).

GAITANU

Pozzu jiri…

RUSULIA

(Adirata) Tu, ne parri e ne mancu ti movi di cca!

ANCILUZZU

Pa! Allora totto (tosto) tei! Mih! li vai teccando co lantennino! (Lanternino) devi ttare femmo e muto come un pette (pesce); cotì (facendo con la bocca come fa il pesce; poi si ferma pensieroso). Mà, lui pure cotì fateva alla tignora Tula (rifà il verso del pesce).

RUSULIA

Nooo!!!

ANCILUZZU

Ti, invete! Tu non è che tt’eri (c’eri). Cotì, guadda (rifà come il pesce, come quando si suol fare all’amorosa. Poi a suo padre). Dittelo, dittelo te fatevi cotì! (A sua madre, proccupato) Mà, e te vuol dire cotì?

RUSULIA

Ora, ora mu fazzu spiegari di to patri soccu voli diri.

ANCILUZZU

Va bene. (Poi guarda suo padre che gli fa segnali di minacce, facendo con l’indice e pollice delle due mani ancora un cerchio. Anciluzzu capisce un'altra cosa) Mà, mi ha fatto ancora cotì! Tenti, è inutile te mi vuoi tompare (comprare) i pallone, lo ttetto  (stesso) no etti (esci). Tao, tao!

GAITANU

Senti, ora ca nisciu Anciluzzu…

RUSULIA

Ti dissi di stari mutu! Mutu! Si nno cuminciu a jittari tanti di ddi vuci di fari curriri u vicinanzu! E ci cuntu tuttu, pi filu e pi signu.

GAITANU

E chi ci cunti, chi fici cu mussu così? E tu cuntinui a cridiri ancora a chiddu ca ti dici Anciluzzu? Ma non vidi chi si diverti, nna so babbarìa, a pigghiarinni a tutti pi fissa? Tu nun lu sapivi chi u lampadaiu l’havi unni a stanza di lettu a cummari? Di ‘nzoccu ti miravigghi? Quali cummari e cummari! Chi chidda è nnamurata du cumpari sinu o puntu di sparagnaricci u travagghiu e fallu fari a mia. Non vidi chi tutti li camurrìì li veni a cerca cca? E poi, io, chi mi vinni stavutra disgrazia di divintari così, chi cosa voi che fari cchiù?

RUSULIA

Fussi veru tuttu chiddu ca mi sta cuntannu.

‘NZULA

E’ pirmissu? E pirmissu, cummari?

GAITANU

Ora, mi raccumannu, arma spittaculu senza mutivu!

‘NZULA

Si po’?

RUSULIA

Trasiti, trasiti.

‘NZULA

Salutamu cummari! (S’accorge di  Gaitanu medicato) Oh! E chi successi o cumpari? Comu fu? Unni fu? A chi ura fu?

RUSULIA

E bonu cummari! Chi ancora vivu è me maritu!

‘NZULA

Eh, si cuntinua così, picca ‘nn’havi!

GAITANU

(Si tocca facendo scongiuri) Bih, cummari, puru vui!

RUSULIA

Scusati, ma chi sintiti diri?

‘NZULA

Comu chi sentu diri! Prima u dispiaciri chi divintò…’nzumma… comu divintò; ora tuttu midicatu. (A Petru) Nun è chi ‘ncuminciastivu a ‘ncuitari quarchi masculazzu e vi desi ’na riminata di corpa?

RUSULIA

Cummari! Ma comu vi pirmittiti?

‘NZULA

E bonu! Chi ci dissi? O puru pinsati di tinirivillu ‘nvitrina ora? Certu, a cosa nun è chi è tantu bella; ma… pascenzia, pascenia ci voli.

GAITANU

Nun po’ essiri chi comu vinni si nni va sta cosa?

RUSULIA

E certu chi po’ essiri. Sai ca fari, prima di curcariti? T’avissi a leggiri quarchi cosa chi duranti a notti putissi stimolari la papilla orfattiva, quantu ricominciassi…

‘NZULA

Ma chi diciti? Orfattiva! Papilla ormonali, casu mai!

RUSULIA

‘Nzumma, quarchi cosa chi ci ‘ncumincia a svigghiari… (pensierosa) Senti…, nun è chi tuttu ssu dormiri chi ha fattu…, fici drummintari puru tuttu u circuitu neuruviggitativu?

 

GAITANU

Bih, chi paroli difficili! Così un corpu di sangu mi faciti veniri! Finitila ora!

‘NZULA

Si, forsi havi raggiuni u cumpari, canciamu discursu. Sapiti picchì avia vinutu?

RUSULIA

A vui sintemu. Scummettu pi quarchi camurrìa d’aggiustari!

‘NZULA

Giustari propriu no. Si tratta di rigulari antenna chi si vidinu mali i canali, e siccomu a mumentu c’è centu vitrini, non mu pozzu vidiri.

RUSULIA

E vui nun vi fidati a giralla antenna?

‘NZULA

A giralla… si; ma comu fazzu a guardari quannu ccumpari u canali?

RUSULIA

E nun viditi com’è u cumpari? Si pigghia friscu, ‘un pinsati chi si po’ sentiri cchiù mali?

GAITANU

Si è pi chissu mi pozzu cummigghiari bonu, bonu!

RUSULIA

(Rabbia contenuta) A tia ti dissi… Nenti, lassamu perdiri. (Bussano) Trasiti, jemu a vanti.

MINICA

(Una vecchia fattucchiera) Paci a tutti quantu siti. Nun è chista a casa di donna Rusulia?

RUSULIA

A sirvilla. E… vossia cu è?

MINICA

(Fattucchiera con tanti ninnoli addosso. Molto cattedratica e molto misteriosa, alcuni momenti come se entrasse in trance) Mi chiamu Minica Schera, / ma tutti mi ‘ntenninu “megéra”. / Sugnu ‘na fimmina chi gira lu munnu a spanni, / pi guariri dulura, mal’occhi e mal’anni. Nun mi guardati cu occhiu stranu, / guariri vogghiu ora a Itanu! / ‘Namicu mi manna dannumi signu, / (spettrale) unni sta casa chi regna u malignu. / Settiti Gaitanu, scuta a mia, / chi sciogghiri avemu sta majaria.

‘NZULA

(Impaurita) Cummari, ju rrivu a casa…

MINICA

Puru vui rristati donna ‘Nzula, / chi la cummari nun po’ ristari sula. / Lu mali appesta forsi tutti, / e sciogghiri avemu sta mala sorti. / Signura Rusulia, pigghiati ‘na seggia e facemu ssittari a Gaitanu, e vuiavutri girati cu mia ‘ntunnu, ripitennu li me paroli. Pigghiati un pocu di sali, ‘na cannila e un piattu. (Mentre invita Gaitanu a sedersi lei prende dalla borsa una corona di peperoncino, dei corni e altri oggetti che servono a schiacciare il malocchio, e se li mettono al collo. Intanto arriva Rusulia con la candela che accenderà e metterà accesa al centro del piatto che terrà Gaitanu in testa mentre le due girano quasi ballando e facendo scongiuri; butteranno, ogni tanto un po’ di sale a terra).

RUSULIA

Scusati, mancu vi canusciu, ma vui sicura siti chi me maritu jappi fattu majarìì e ci vinni… chiddu ca ci vinni?

MINICA

Ora lu scupremu subitu; si la cannila s’astuta, è signu chi c’è majaria, si rresta ddumàta ci su corna pi la via. (Accende la candela, la mette a centro del piatto che si terrà in testa Gaitanu, mentre le altre gireranno a torno a lui con scongiuri). Ripititi cu mia. Testa di caprettu sbullintata, / cuda di jatta morta ‘ngrassata. / Capiddi di vecchia di cent’anni, / attaccati di Gaitanu li mal’anni! /

GAITANU

(Preoccupato) Firmativi, firmativi! Sentu un furmiculiu ‘tra li jammi.

RUSULIA

(Smette con gli scongiuri e supplica la madonna) Santa Rita, Maria Vergini! Facitimillu stu miraculu!

MINICA

Cu mia ripititi, donna Rusulia, / si vuliti ca si sciogghi sta majarìa! / Chisti nun su cosi di prijeri, / scutati a mia, vui chi siti la mugghieri. / Jattareddi figghiati dintra ‘na pila…, / astutarisi javi sta cannila.

‘NZULA

Bedda matri, mi scantu!

GAITANU

Basta, basta, pi l’amuri di Diu!

MINICA

Si di stu tintu mali voi guariri, / zittuti Gaitanu chi semu o finiri, / Sentu già lu mali chi la vecchia sputa, / e la cannila chi lenta ora s’astuta. / Chiuditi cu mia l’occhi donna Rusulìa, / pi vidiri s’è mali o corna pi la via; / e si la cannila ora pigghia e s’astuta, / voli diri chi nisciu lu mali e finiu la siduta. / (‘Nzula, mentre i due hanno gli occhi chiusi, soffia sulla candela e si ricompone come se nulla fosse).

RUSULIA

(Guarda la candela contenta) Grazii, grazii donna Minica! Chi vol diri allura chi me maritu è già guarutu?

MINICA

Puureddu finarmenti si libbirò di stu gran pisu; ma… pi guariri d’un tuttu, ora servi chi vui ci mustrati fiducia, assai fiducia! E prestu viditi chi tuttu ritorna comu prima.

‘NZULA

Oh, donna Minica! Aviti li manu santi!

RUSULIA

Aspittati, chi vi fazzu ‘na piccola offerta (esce per l’altra stanza; e i tre, che sembravano sconoscersi, gioiscono).

‘NZULA

(Va a guardare se rientra Rusulia) Grazii, grazii donna Minica; poi passati di unni mia chi vi dugnu quantu prummisu.

GAITANU

Oh, mi facistivu scantari, donna Minica! Certi mumenti pari chi diciavu pi davveru.

RUSULIA

Tiniti, nun è granché, ma sempri rialu è.

MINICA

Vi lassu a tutti ‘nta la paci, / spirannu ora ca siti filici. / Lu baciu a lu Signuri desi Giura, / curaggiu e vanti, e… sinu ca dura, dura. (Esce)

‘NZULA

Cummari, ju vaju, e vui cumpari non viniti a girari antenna?

GAITANU

Di cursa facemu, veru cummari? Aspittati chi mi mettu ‘na cosa di supra, si nno u friddu  mi trasi ‘ntra l’ossa. (Si mette un indumento sulle spalle ed escono). A mumentu rrivu, (esce eccentuando la camminata gay ed inviando bacetti alla moglie che guarda incredula) gioja!

RUSULIA

Ma si, chi vaju pinsannu, non basta u problema chi avia, mischinu! Puru a maiarìa appimu a fari. Forsi è megghiu chi mi rizzettu un pocu a casa. (Si avvia per l’altra stanza e bussano). E cu è ora? Po’ essiri chi si nni pintìu?

CARMELA

(Una vecchietta che conosce Rusulia da piccola) E’ pirmissu, Rusulia?

RUSULIA

Oh, donna Carmela! Comu jemu, comu jemu?

CARMELA

E comu avemu di jiri, figghia mia! L’anni passanu e la vicchiaja accosta.

RUSULIA

Ma chi dici! Vossia vecchia? Un sunnu l’anni ca nni ‘nvecchianu.

CARMELA

Un sunnu l’anni, si. Chiamali allura jorna, chiamali misi, chiamalu tempu; è lu tempu ca nni ‘nvecchia!

RUSULIA

 Si ssetta, donna Carmela.

CARMELA

No figghia mia, haju a me maritu di jiri a dari adenzia, di poi chi u pigghiò ddu duluri a jamma sta sempri ssittatu e ci voli cu servi; ma… è me maritu e le serviri, ma vulutu tantu beni poviru omu. (Allusiva e quasi scandendo le parole) E no comu certi avutri mariti chi davanti fannu abballa virticchiu e poi…

RUSULIA

Santi paroli sunnu, donna Carmela, sulu chi certi mariti hannu (indicando la propria testa) a nu-ci va-can-ti!

CARMELA

(Sempre allusiva) I mariti d’un cuntu e i mugghjeri di nautru! ‘Na fimmina tantu po’ fari ricca ‘na casa, quantu povira la porta ‘nto nenti.

RUSULIA

(Cominciaa capire) Donna Carmela, vossia u sapi, l’haju avutu di nica comu ‘na matri, dopu ca ju a persi di poi chi era nutrica; nun è chi ora… mi voli diri quarchi cosa cu tutti sti parabuli?

CARMELA

Si dici: parrami soggira e sentimi nora, anchi si tu nora non mi fusti, t’haju vulutu sempri beni comu figghia. Haju vistu trasiri e nesciri spissu a ‘Nzula, e haju di diriti chi nun mi cala a geniu, picchì chissa nun è fimmina, diavulu è! Signuruzzu pirdunatimi. Difficili ti veni lassalla perdiri?

RUSULIA

Ju… veramenti…

CARMELA

Ti purtò ‘n casa ss’avutra scunchiuduta da majara, quali mal’occhiu havia di scacciari, si fu idda chi ammaliò to maritu. Pensaci, pensaci figghia mia si teni ancora a to famighia. Mi nni vaju figghia, chi u me vecchiu mi spetta. Pensaci, pensaci figghia.

RUSULIA

Grazii, grazii, matri Carmela, e salutatimi a vostru maritu. (Esce). Allura a cummari… gran pezza di tappinàra! E fimmina fitusa! Eccu picchì chidda dissi: “lu baciu a lu Signuri desi Giura, / curaggiu e avanti e sinu ca dura dura”. E certu! Sinu ca… dura, dura… America! Eccu chi mivulìa diri donna Minica! E ju chi girava ‘ntunnu! E ‘nn’avia di girari! Ma… veniri havi! (Si sente arrivare Gaitanu).

GAITANU V.F.S.

Gioja! Aunni si?

RUSULIA

Ah, iddu cca è! Si parra du diavulu e a mia spuntanu i corna.

GAITANU

(Entra) Si sapissi, chi si vidi bella a talavisioni! Si pigghianu tutti i canali!

RUSULIA

Si? Tutti… tutti? Puru chiddi… porno…grafichi? (Adirata) E ora ssetati cca e mi cunti pani pani e vinu vinu!

GAITANU

(Sconvolto) Ma, ju…

RUSULIA

Senza ne si e ne ma! Si nno’ncuminciu a jittari tanti di ddi vuci di fari curri tuttu u vicinanzu, e servi chi leggiu u telegiornali, vistu chi i canaliora si pigghianu… tu-tti!.

GAITANU

Ma…

RUSULIA

Ah, si! (Apre la porta e comincia a gridare, stringendosi la gola in modo da lasciarsi i segni. Ogni tanto si gira per controllare Gaitanu che è seduto) Ajutu, ajutu aiutatimi! Mi ffuca! Mi ffucca, curriti! (Durante questo gridare e mentre è girata a controllare il marito, entra Petru e il dottore che rimangono sbalorditi a guardare la scena). Ajutu! Me maritu mi sta affucannu! Ajutu! Ajuuutu!

DOTTORE

(A Petru) Ah, ma qui la cosa è veramente grave! Lei parlava del marito; ecco perché, non gli abbiamo riscontrato niente! Era lei a dovere essere visitata!

PETRU

(Gioca sull’equivoco) Eh!

RUSULIA

Ajutu! (Ma, appena si gira e s’accorge dei due che la guardavano, cerca di inventarsi una scusa per giustificare quella recita). Haju… haju… mi desinu ‘na parti accussì difficili chi le pruvari tutti i jòrna.

DOTTORE

Ah! Quindi lei… recita? (Fa un cenno a Petru come avoler dire che è pazza) E qual’è, qual’è questa commedia che sta provando?

RUSULIA

Sintissi, ma lei cu è?

PETRU

Scusassi, dutturi. (Chiama in disparte la comare). Cummari, forsi sta vota ci semu. Stu signori chi viditi cca è u dutturi, e no chiddu… dicemu truccatu; chistu è u responsabili di l’INAIL, u capistivu? E u ficimu veniri direttamenti (ogni tanto sigira e fa segni al dottore della pazzìa di lei) a casa comu casu urgenti, mancu si u sapiamu chi cca… c’era stu tiatrinu, quindi circati di cuntinuari a fari a pazza chi chista finarmenti è a vota bona.

DOTTORE

E allora, signora, permette che le faccio alcune domande?

GAITANU

(Con la voce gay) Ju nun vogghiu ricitari, sugnu dda banna.

RUSULIA

(Comincia col fare la pazza isterica, parlando con gli occhi fuori dalle orbite) Tu, di cca nun ti movi!

DOTTORE

(A Petru) E’… lui chi è, mi scusi?

PETRU

U maritu, dutturi! Non su ricorda?

DOTTORE

(Meravigliato) Ma… quello non parlava così! Sembra… (A Rusulia) Quindi questo è… suo marito?

RUSULIA

(Sapendo di dover fare la pazza, si diverte a farla parlando con gli occhi quasi fuori dalle orbite e da esaltata) ‘N’attori è, ‘n’attori! Chi sta facennu a parti di unu chi è gay, (allusiva) pi finta s’i-nte-nni, e stamu recitannu ‘na commedia.

DOTTORE

Ah, si! E qual è, qual è le ho chiesto il titolo di questa commedia?

RUSULIA

Maritu ‘mputenti, cummari fitenti.

DOTTORE

(Facendo segni a Petru della pazia di Rusulia) Sarà una storia di… tradimenti? E… a lei, a lei piace recitare?

RUSULIA

(Farà sempre la pazza, in presenza del dottore) Picchì a lei no?

DOTTORE

Guardi che io ne recito, e neanche voglio recitare!

RUSULIA

Ora… forsi, ma comu si prisenta l’occasioni, puru lei recita l’avutru! (Allusiva, guarda il marito in cagnesco) Nun sapennu fari, ognunu la propria parti, pigghia e recitamu a parti di l’autru!

PETRU

Cummari, u dutturi vulia diri…

RUSULIA

Eccu, viditi? Puru vui ricitati a parti di l’autru!

PETRU

Eh, no! Cummaredda bedda, vi ricordu chi fustivu vui a darimi… (sillabato) na-u-tra par-ti, e chi ju nun vulìa. (Gaitanu guarda sorpreso).

GAITANU

Cumpari, quindi vui nun siti… Allura… vuiavutri…

PETRU

Cumpari, ancora?

DOTTORE

Ma… di cosa parlate? (A Petru) non è che anche lei, ora…

PETRU

Ju! Ju chi? Dutturi, videmu chiddu chi avemu di cuncludiri e ni nni jemu, chi cca… non ciù dissi, cu chisti rischiamu d’impazziri tutti. (Entra Anciluzzu, è stanco e impaurito).

ANCILUZZU

Mà, mà! Tta vinennu donna Tula! Diti chi mi voli dari ‘na ‘ntaccata (‘nsaccata) di battunati!

DOTTORE

(A Petru) E questo chi è?

PETRU

(Non sa che rispondere) E cu è! Cu è! …Sicuramenti nautru attori!

RUSULIA

E tu cu si?

ANCILUZZU

Io… cu tugnu?

DOTTORE

Come?

PETRU

Vorrebbe dire cotogno!

DOTTORE

Allora, lui, dice di essere una pianta da… frutto?

ANCILUZZU

Mà, e quetto come palla?

RUSULIA

E picchi sta vinennu ssa fimminazza?

ANCILUZZU

Picchì mi vitti dinta l’ammadiu! Però ju… ti tapitti chiddu ca vitti tta vota… (guarda suo padre) E’ vero? Ti-gnor tin-da-co!

PETRU

(Il dottore non capisce) Nenti, dutturi, sarà ‘na battuta di copioni della commedia in questione, non ciù dissi..

DOTTORE

(Meravigliato) Perché, stanno, forse… già recitando?

PETRU

Dutturi, non ciù dissi, cca ghjntra semu comu dintra un tiatru…  Cinecittà...

DOTTORE

Io preferirei dire manicomio! Altro che teatro e cinecittà!

RUSULIA

(Ad Anciluzzu) E i pigghiasti picciuli di dintra l’armadiu?

ANCILUZZU

E pe quetto tta venendo la tignora Tula, pecché dite che i toddi (soldi) tono pure tutti tutti tuoi! (suoi).

DOTTORE

Questo è un bravo attore! Anche la parte dello scemo sa fare…, e che parte! La recita veramente bene! (Dubbioso, a Petru) Ma allora, la signora… non è davvero pazza?

PETRU

Cui, dutturi! A signura? E’ pazza libira! E… chisti ca fannu l’attori, si divertinu a recitari cu idda, picchì dicinu, chi cu a scusa di ricitari cu idda, studianu i movimenti e l’espressioni di chista chi è pazza di manicomiu!

DOTTORE

Ah, ce ne sono ancora altri di attori?

GAITANU

(Un po’ impaurito) Ju vaju dda menza.

RUSULIA

Tu, di cca nun ti movi, ti dissi!

ANCILUZZU

Appetta, appetta, te ti devo rattontare una cota a te! (Gaitanu gli rifà i segni di minaccia). Tenti è tempo petto te fai tempe quetti tegnali.

GAITANU

U viri, cu tia, comu finisci sta commedia poi si nni parra!

ANCILUZZU

Ah, ti! E allora pecché non palli come palli dalla tignora Tula?

PETRU

Vidi chi recita, dutturi? E chiddu, chiddu chi fa a parti da fimminedda, e chi è u maritu da pazza, è puru ‘n attori! E recita picchì… u pirsuaderu lautri attori; chì iddu dici chi si scanta di pigghiari corpa da signura, chi è so mugghieri, vidi chi spissu dici di jirisinni? E ora, comu rriva a protagonista avvidiri chi succedi!

ANCILUZZU

Mà, unni mi mmuttu (mmucciu)?

RUSULIA

Cca statti! Statti a ciancu di mia, chi comu veni ci nni mmiscu una ‘nto mussu a sta fimminazza fitenti! Pigghimi ddu bastuni. (Anciluzzu esegue e si va a nascondere).

DOTTORE

(Preoccupato, guarda anche l’orologio) Beh, signora, io devo andare, ho ben altre visite d’andare a fare.

RUSULIA

Lei di cca nun nesci, sinu ca nun finisci stu spittaculu! E ora… (alzando in aria il legno) ‘nginucchiativi! (I due si guardano sbalorditi) ‘Nginucchiativi vi dissi, si nun vuliti assaggiari u bastuni! (I due eseguono impauriti).

PETRU

Si ginucchiassi dutturi! Si nno ddu bastuni ‘ntesta nnu rumpi.

DOTTORE

Questa è davvero pazza! Altro che invalidità! La massima le spetta!

‘NZULA

Salutamu a tutti! (S’accorge dei due in ginocchio) Ih, e chi semu a chiesa, semu! (Cerca Anciluzzu che si era nascosto) Unni è? Unni è chiddu chi mi rubbò i sordi di l’armadiu?

ANCILUZZU

Nun ti tugnu cca!

RUSULIA

Nesci di cursa di sta casa, gran pezza di zoccula! I sordi di l’armadiu dici? E vui, vui, chi siti megghiu, chi mi vulivivu rubbari u maritu?

DOTTORE

(A Petru) Di quale marito parla, se quello è… un uomosessuale?

PETRU

Ma quali dutturi! Chisti su paroli di cupiuni! Non ciù dissi chi stannu recitannu?

‘NZULA

U maritu! Ma di quali maritu parrati, di chiddu forsi? E chiddu omu è?

DOTTORE

Allora il marito non è…

RUSULIA

Silenziu! Vuscenza nun po’ suggiriri!

‘NZULA

E chi faciti cu ssu bastuni ‘n manu?

RUSULIA

Ve  japriri a testa ‘n dui pi vidiri chiddu ca ci tiniti dintra!

DOTTORE

(Stava per alzarsi) No, signora! Che cosa vuol fare? Vuol forse andare in manicomio a passare gli ultimi anni? Si goda la pensione che a presto le arriverà, e con una buona cura cercherà di vivere una vita dignitosa per tutto il tempo che le rimane.

ANCILUZZU

(Facendosi vedere) Eh, no! Appittatti dutturi ti (chi) ju antora haju di diri ‘na cota. U tapi tomu ttannu i toti? (Bussano, è il marito di ‘Nzula che ne vuole di conto e ragione).

VICENZU V.F.S.

Veni cca, svirgugnata! Unni si! Grandissima tappinàra!

‘NZULA

(Sbalordita) Me maritu! E chi successi? (Si nasconde di corsa).

VICENZU

E’ pirmissu? Salutamu! (Tira fuori la mano da dietro le spalle e mostra, sventolando, un paio di mutandoni. I due in ginocchio scappano via di corsa) Viditi chisti? Ora vogghiu sapiri, sti mutanni, di cu su, picchì non su i me! Unni è, unni è me mugghieri chi a vistinu trasiri cca! (Spauracchio a soggetto per tutti).

RUSULIA

E bonu cumpari! Carmativi, vui ‘un li canusciti picchì… po’ essiri chi a cummari vi vosi fari a sorpresa di cattarivi un paru di mutani!

VICENZU

E comu, mi ccatta usati, mi ccatta?

ANCILUZZU

Appettate tutti! Tio Vitento, mi dai battonate te ti dico… (guarda suo padre) di chi tono?

VICENZU

Parra e spicciati, spirannu chi mi spieghi stu misteru!

RUSULIA

(Comincia con l’abbassarsi i pantaloni) A tia! Chi sta facennu, a matri?

ANCILUZZU

Appetta. (Abbassa i pantaloni e rimane in mutandoni. A Vicenzu) Li conotte quetti, tio Vitento?

VICENZU

(Sbalorditissimo, guarda i mutandoni che ha in mano, e quelli che ha messi Anciluzzu). Ma… sunnu chiddi mii!!! E… comu mai l’hai tu ‘nfilati?

ANCILUZZU

Pecché, quando mi tono naccotto dento l’ammadio, ho vitto quette mutande che mi tono piatute attai attai e me le ho tambiate ton quelle mie.

‘NZULA

(Facendosi vedere) E chi ci facivi tu dintra u me armadiu, chi mi pigghiasti puru i sordi?

ANCILUZZU

Popio a te a te non ti tonviene popio pallare; hai tentito?

RUSULIA

(A Vicenzu) U fattu è, cumpari, chi a Anciluzzu ci piacinu i cosi duci: caramelli, biscotta, mustarda, e ju nun putennuccini ccattari, iddu si pigghiò a manìa di rubballi dintra i casi di cristiani, e quannu senti chi rriva corcunu, pigghia e si ‘nfila dintra l’armadiu aspittanu… di putiri nesciri, dopu; u capistivu, ora?

ANCILUZZU

(A Vicenzu) Ti tei arrabbiato, ttio Vitento? Ora te li do e non te ne pendo più, però una cota ti devo dire: a quetta tignora, dittelo di chiudere tempe la cata ton la ciave e di non fare entare… (guarda suo padre) Nettuno! Ora appetta che ti do le mutande. (Se li stava abbassando e tutti corrono a soggetto, creando vivacità, a tenerglieli su le mutande. Rimarranno tutti bloccati. Entrerà la vecchietta Carmela e, sul proscenio, reciterà in versi la morale).

CARMELA

Ogni cosa havi aviri u so versu,

si nno quantu narratu è tempu persu.

La storia di ‘Nzula e ‘mpari Itanu,

chi a tutti po’ simbrari un fattu stranu,

è  un passaggiu di vita ‘nvintata,

pi nui, narrata, pi avutri ‘nveci vissuta.

La cosa chi vulemu a tutti ricurdari,

di pigghiari giustu esempiu di stu narrari.

E ora chi semu a storia finuta,

vi ricurdamu l’esempiu di vita:

Di li proverbi tinitinni a cura,

si nun vuliti ‘na mala vintura.

La famigghia è lu beni cchiù granni,

picchì pirdilla pu ‘nparu i mutanni?

Ruvinarisi la vita pi dinaru e sessu,

criditimi, è sulu tempu persu.

Picchì… fattu lu dannu, a storia finuta,

si sfascia a famighia e rristò ‘na…

cunchiudiri nun pozzu la frasi comu prima,

a vuiautri fazzu onuri di ritruvarivi la rima.

TELA